TRIBUNA 70

Pantone 192 U

Pantone 192 U 11

Black

Black

REVISTÃ DE CULTURÃ • serie nouã • anul IV • 1-15 AUGUST 2005 15 000 1,50 lei

interviu

Tudor Giurgiu“Nu am nici o legãturã cu mediul politic”

Atelierul dinCetateSighiºoara, Festivalul Internaþional de Teatru“Atelier”, ediþia a XIII-a

istorie culturalã

GeorgKremnitz“Construcþia europeanã este înacelaºi timp ºi ºansã ºi pericol”

ilustraþia numãrului: Gabriela Cristea

CCoonnssttaannttiinn CCuubblleeººaann:: „„RReeddrreessaarreeaaiimmaaggiinniiii ssccrriiiittoorruulluuii îînn ssoocciieettaatteeaaaaccttuuaallãã””

Uniunea Scriitorilor, în formula actualã, arefoarte multe de rezolvat, mai ales o problemãesenþialã – aceea a finanþãrii, a banilor. Înþeleg cãfondurile s-au subþiat ºi mai mult, din motiveindependente de voinþa actualei conducerii sau avechii conduceri. În orice caz, aºtept o mai marelimpezire în rândurile membrilor Uniunii, pentrucã într-adevãr au intrat în Uniunea Scriitorilorfoarte mulþi veleitari, hai sã nu le spunem altfel,oamenii care ar fi trebuit sã mai aºtepte. Sigur cãe o uniune a meºteºugarilor scrisului, deci un omcare scrie ºi care publicã ar fi îndreptãþit sã facãparte din breasla asta a scriitorilor. Totuºi, cred cãtrebuie fãcutã o cernere mai bunã pentru cã nutoþi cei care scriu sunt ºi scriitori, mai sunt ºi, haisã le zicem frumos, diletanþi. Apoi, aºtept de laUniunea Scriitorilor o mai mare impunere ascriitorului, a statutului scriitorului în societate,pentru cã lumea s-a obiºnuit cã scriitorul este unom oarecum neserios. În general când te duciundeva ºi spui cã eºti scriitor, lumea se uitã latine aºa, ca la felul cincisprezece... Cred cãManolescu ºi echipa care e în momentul de faþãar putea sã facã ceva, nu ºtiu ce, sã facã cevapentru redresarea imaginii scriitorului însocietatea actualã. Acesta ar fi lucrul cel maiimportant pentru urmãtorii patru, cinci ani câtdureazã un mandat.

MMaarrcceell MMuurreeººeeaannuu:: „„OO rreellaaþþiiee pprraagg-mmaattiiccãã ccuu ssoocciieettaatteeaa rroommâânneeaassccãã””

Rãspunsul meu este unul de-a dreptul estival:totul! Adicã tot ceea ce au fãcut ºi n-au fãcutceilalþi. Lãsând orice urmã de glumã de-o parte,aºteptãm foarte mult. De ce? Pentru cã însãºiaºteptarea noastrã a fost de lungã duratã. Înaintede toate, ceea ce zicea actualul preºedinte, ºianume reabilitarea categoriei de Uniune aScriitorilor. Aceastã instituþie este o una care ºi-acâºtigat dreptul la existenþã prin paºii ei, prinfaptul cã de-a lungul anilor a rezistat, a fost ouniune în care solidaritatea a vorbit foarte mult ºiprin paginile scrise. De asemenea, ziceam undeva,Uniunea n-a fost, nu este ºi nici nu aº vrea sã fieo mãnãstire de dominicani, ea este cum suntemnoi toþi. Deci aºteptãm foarte mult, înainte detoate sã se gândeascã preºedintele ºivicepreºedintele ºi întreg consiliul de conducere alUniunii cã ei sunt aleºi de cãtre noi, cã sunt aituturor scriitorilor. Sigur, nu un egalitarism deduzinã, ci faptul cã toþi din aceastã uniune aumãcar un merit prin aceea cã scriu diferenþiatunul faþã de celãlalt, cã gândesc diferenþiat înaceeaºi mare sferã a noocraþiei româneºti, caretrebuie sã existe. Deci, mult, ºi, în acelaºi timp,gândul meu bun ºi gândul bun al tuturorscriitorilor sub cupola cãruia vrem sã se afle nouaconducere. Nici un fel de gând rãu, nici un fel deaºteptare la cotiturã, un rãstimp în care sã sevadã cã Uniunea este ceea ce meritã sã fie, nimic

altceva, dacã în mintea ºi în sufletul celor careconduc în clipa de faþã Uniunea va exista aceastãiluminare, cã Uninea meritã mult ºi cã ei înºiºivor fi „ridicaþi la ceruri”, ca sã zic aºa, în funcþiede ce se va întâmpla în Uniune. De asemenea,mai aºtept o relaþie pragmaticã cu societatearomâneascã, cu statul român, cu instituþiile carepot sã ajute ca scriitorul român sã fie ceea cetrebuie sã fie, sã fie un om demn dincolo deorice alte provocãri ale soartei sale.

MMiirrcceeaa PPooppaa:: „„OO ttrraannssppaarreennþþããttoottaallãã””

Primul lucru pe care-l aºtept de la noua con-ducere a Uniunii Scriitorilor este transparenþatotalã. Pânã acum mai toate acþiunile Comitetuluide conducere al Uniunii erau învãluite într-un felde mister. Nu se ºtia nimic, de pildã, despre cinea plecat în strãinãtate ºi unde; una dintre între-bãrile scriitorilor era ce sau cât salar are preºedin-tele Uniunii Scriitorilor ºi altele de acest fel. Ca sãnu mai vorbim de foarte multele datorii pe careunii din membrii mai vechi ai Uniunii le-au avutcãtre Uniune ºi care n-au fost plãtite niciodatã. Pescurt, este bine ca noul comitet sã comunice într-o paginã de revistã cam tot ceea ce se întâmplã laUniune, în aºa fel încât membrii ei sã fie lacurent cu toate iniþiativele, cu toate succesele, cutoate neîmplinirile acesteia. Desigur cã ne aºtep-tãm ºi la un alt stil de lucru, ne aºteptãm la unprogram foarte bine gândit prin care scriitorulromân sã iasã din aceastã zonã cenuºie de anoni-mat în care a fost aruncat în aceºti 15 ani.Scriitorul român lucreazã degeaba. Este, aº spune,singurul „muncitor” din aceastã þarã care nu esteplãtit pentru munca lui. Scriitorul român publicãºi colaboreazã la foarte multe reviste la care nueste plãtit, face prefeþe la cãrþi pentru care nu esteplãtit, scrie propriile cãrþi pentru care i se cer banipentru a le publica. În nici o societate nu s-a maiîntâmplat acest lucru, de când cultura româneascãexistã. Este, prin urmare, un moment de crizãadâncã ºi un moment nemaintâlnit de opacizare aefigiei scriitorului. Scriitorul român, care înperioada anterioarã, chiar în perioada comunistã,de ce sã n-o spunem, era þinut la mare respect,era citit, era chiar adulat, în jurul numelui sãuexistau anumite ecouri de preþuire, în momentulde faþã este un nimeni. Chiar acele nume de scri-itori importanþi care reuºiserã sã devinã purtãtoride cuvânt sau vârfuri în anumite domenii ale li-teraturii noastre, au devenit insignifiante. Nimeninu mai tresare la auzul numelui lui ConstantinÞoiu, la auzul numelui lui George Bãlãiþã sau,ºtiu eu, Augustin Buzura. Dimpotrivã, adeseoriinvocarea numelui acestor scriitori este prilej deboicot sau de gâlceavã. Trebuie sã spunem cã orfi multe pãcate care apasã, mã rog, pe frunteaunora dintre scriitorii acestor perioade, dar existãºi foarte multe calitãþi pentru care n-ar trebui sãponegrim întreaga breaslã. Condiþia scriitorului,aº spune eu, trebuie sã fie repusã în drepturilesale.

22 TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ,CU SPRIJINUL

MINISTERULUI CULTURII ªI CULTELOR

Consiliul consultativ al Redacþiei Tribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforCãlin FelezeuMonica GheþIon Mureºan

Mircea MuthuPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Pavel PuºcaºIoan Sbârciu

Radu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Mihai-Vlad Guþã

Colaþionare ºi supervizare:Amalia Lumei

Redacþia ºi administraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: redactia@revistatribuna.ro Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

anchetã

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

Ce se aºteaptã de la noua conducere a UniuniiScriitorilor?

Anchetã realizatã de Ioan-Pavel Azap

(continuare în pagina 21)

Apariþia studiilor culturale ca disciplinã uni-versitarã meritã pe deplin salutatã. Dupãani de tãcere, distanþã informaþionalã, ºi

echivoc cultural, dacã nu pur ºi simplu derãmânere în urmã faþã de þãri vecine unde studiileculturale erau prezente din 1980, noutatea acesteidiscipline trezeºte la noi nu doar entuziasm ºicuriozitate, ci ºi nedumerire. Nu erau disciplinelesocial-umane, cele practicate deja, îndeajuns deculturale? În absenþa unor reacþii conservatoaregenuine, lipsa de comunicare ºi inerþia academicãse solidarizeazã într-o rezistenþã a “specializãrii”.Ce specializare dau studiile culturale? ºi cemeserie? Perspectivele critice deschise asuprateoriei ºi criticii culturale în general, reflectateinter- ori, mai bine spus, trans-disciplinar asupraconcepþiei despre lume ºi a discursului reprezen-tãrii, a politicului, juridicului, literaturii, filmului,studiilor de gen, minoritãþilor de orice naturã suntformatoare, instrumentale cunoaºterii unordomenii confine, dar considerate de unii insufi-ciente, totuºi. Studiile culturale nu au pretenþiade a fi “tari”, ca de pildã, viziunile sociologiei, dela care au moºtenit, voit oare, un þel holist.Obiectul lor stã în prioritatea pe care o dauteoriei culturii ºi criticii culturale, adicã o mai pre-cisã situare a cunoaºterii ºi a statutului celor ce oformeazã ºi o folosesc. Studiile culturale suntrodul unor experimente intelectuale iniþiate înMarea Britanie, la început în afara academiei, apoiîn Statele Unite unde au format catedre univer-sitare, extinzându-se, prin replicare, în toatãlumea. Azi, se gãsesc încapsulate în programeleacademice în Vest ca în Est, ceea ce ar putea

stârni uimirea genitorilor lor, ce le meniserã omisiune etern subversivã faþã de putere, pe vecimarginalã, anti-conservatoare, iar politic vorbindmereu de “stânga”. Cã profeþiile pãrinþilor post-moderni de azi dureazã mai puþin decât credchiar odraslele lor, o dovedesc studiile americanede azi, “noile studii americane” preocupate maiales de religie, identitatea culturalã, naþionalitate,ºi din nou, de canon.Studiile culturale intereseazã formarea intelectu-alului ºi situarea cunoaºterii lui, nu numai ca sto-care a informaþiei, ci ºi ca acþiune politicã orisocialã. Desigur, ne putem întreba dacã în Est maiavem aceleaºi definiþii despre intelectual ca înVest, ori pur ºi simplu dacã aici ori acolo maiexistã intelectuali. Ori dacã noþiunea de intelectu-al nu ar trebui înlocuitã cu aceea de expert. Între-barea la ce mai sunt buni intelectualii a fost ros-titã mereu în secolului 20, cu accente diferite încomunism, fascism, nazism. Interogaþia þine deschimbãrile rapide din politic, economic, religios,mass media care au modificat radical portretulintelectualului, dislocând asemãnarea sa cu omulde litere, savantul ori gânditorul politic al secolu-lui al XVIII-lea, unde noþiunea de intelectualul s-anãscut, ºi de unde a rãmas cu unele “boli alecopilãriei”, precum ideocraþia ºi ideologia. Într-un capitol aparte dedicat studiilor culturale,parte dintr-un original comentariu la noþiunea de“totalitarism”, Slavoj Zizek schiþeazã persuasivtabloul unei confruntãri frontale dintre studiileculturale ºi provocarea celei de treia culturi, eso-teric ºi exoteric legatã de cognitivism. Pledândsotto voce pentru cel din urmã, Zizek reproºeazã

studiilor culturale tropismul ideologic ºi ideolo-gizant care de decenii a cãutat “hegemonul” ºi“colonizarea” ºi a înscenat demascãri de rigoare.Pe de altã parte, Zizek aratã însã cã ambiþia uneicunoaºteri de tip universalist, chiar dacã “grea”ori “tare”, venind din partea ºtiinþelor, de laastronomie la biologie, nu în ultimul rând psi-hologie ºi ºtiinþele educaþiei, (originar dindespãrþirea de behaviorism ºi trecerea la cogni-tivism) nu poate scãpa de tentaþia unui anumehegemonism intelectual, de masca unei anumiteretorici ideocratice. Câteva probleme asupra cãro-ra studiile culturale au amenajat adevãrate asedii,meritã reamintite. Chestiunea formãrii ºi analizeiunei “cunoaºteri neutre” ºtiinþifice, care sã fie ade-vãrul filtrat de orice reprezentãri ale sale, posibilfalse, intrigã. Nu de-politizarea cunoaºterii, care eîn sine o politicã, ci de-contextualizareacunoaºterii poate stârni mirarea, fie ºi pentru fap-tul cã de la paradigma lui Kuhn, cea a fizicienilor,care “trebuia” sã se potriveascã tuturor orinimãnui, se trece la cea a cognitiviºtilor, care cereºi ea disciplina unui regim ascetic de cunoaºtere.Unde au dispãrut narativitatea discursului ºtiinþi-fic, recursul la metaforã, ori imaginaþia omului deºtiinþã din paradigma kuhnianã ? Exemplele încare ºtiinþa a fost favorizatã de onoruri politice,ori dimpotrivã, marginalizatã ori chiar interzisã îndiverse episoade ideologice cer precauþie atuncicând unii cer alungarea oricãrei vecinãtãþi apoliticului pentru a purifica orice reprezentaþiona-lism al cunoaºterii. Mai apoi, topirea varietãþilorde “intelectual” într-un singur tip uniformizeazãînþelegerea naturii ºi rostului intelectualului. Într-o culturã ca a noastrã, în care intelectualul afost mereu de parte puterii, iar atunci când nu afost, a fãcut eforturi eroice sã fie recuperat deaceasta, studiile culturale ºi, probabil, viitoarea lordisputã cu cognitivismul, trebuie urmãritã cuîncrederea cã schimbarea este posibilã. O schim-bare a noþiunilor de intelectual, putere, ºi chiar deschimbare, în egalã mãsurã.

33

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

33TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

editorial

Studiile culturale, cognitivismul ºi portretul înschimbare al intelectualului

Marius Jucan

EUGEN OVIDIU CHIROVICI

Misterele istoriei: religie, politicã,baniBucureºti, Grupul Editorial RAO, 2005

Î n vremuri de confuzie moralã ºi dedegringoladã politicã, cum sunt ºi cele de azi,apariþia unei cãrþi precum Misterele istoriei:

religie, politicã, bani de Eugen Ovidiu Chirovici,constituie o iniþiativã ce se adreseazã nu numaiunui grup de experþi, de istorici, ci ºi unui publicmai larg. Deºi nu e opera unui istoric despecialitate, volumul constituie o meditaþieprofundã asupra unor secvenþe de istorie, fiindcomparabil cu o carte precum cea a unui StefanZweig, Orele astrale ale omenirii. Capacitateaautorului de a comenta, cu realã erudiþie ºiaplomb publicistic, evenimente situate în epoci ºilocuri atât de îndepãrtate, dovedeºte cã EugenOvidiu Chirovici e un excelent comentator alunor permanenþe ale istoriei, dupã cum rezultãdin subtitlul cãrþi – “religie, politicã, bani” -- triadãce trãdeazã nu numai un fir roºu al cãrþii, ci ºianumite grile predilecte ale distinsului scriitor.Deºi autorul volumului Misterele istoriei e uncercetãtor avizat al temelor abordate, el refuzãscientismul rigid, armura greoaie a referinþelor ºitrimiterilor bibliografice. Cu o privire atentã ladiversitatea vieþii umane, la spectacolul tragic alevenimentelor istorice, Eugen Ovidiu Chiroviciradiografiazã câteva secvenþe istorice cum ar fiPrima cruciadã, Revoluþia Francezã, ascensiunealui Adolf Hitler, fenomenul italian de la sfârºitulanilor 1970 ºi începutul anilor 1980. Deºi situateîn epoci atât de îndepãrtate în timp, aceste“evenimente cruciale” ale istoriei sunt investigatedin punctul de vedere al unui comentatorindiscutabil erudit, dar care nu adoptã niciodatãpostura unui Pico della Mirandola, de autoromniscient, ci modestia unui autentic cercetãtor,avid ºi curios la spectacolul ascuns în spatelescenei. Investigaþia urmãreºte, ca într-o cercetaredetectivisticã, mai multe piste, autorul fiindconvins cã nu existã o “piatrã filosofalã” sau un“soft” “capabil sã catalogheze, sã interpreteze ºisã explice toate evenimentele care au marcatdestinul umanitãþii”. Eugen Ovidiu Chirovici alegedintre aceste evenimente cruciale doar câteva,care au ca numitor comun faptul de a fi fostdeclanºate ºi conduse de alte resorturi decât celeacreditate oficial sau cele colportate de manualeleºcolare.

Evenimentul istoric are întotdeauna, în fond,subteranele sale, partea sa ascunsã, pe carecercetãtorul le interogheazã cu pasiunea explorãriispirituale a celui decis sã meargã în direcþiatuturor azimuturilor, în bezna tuturor arhivelor,pânã la epuizarea posibilã a tuturor argumentelorºi la dezlegarea, finalã, a enigmelor. În cazulPrimei Cruciade, autorul analizeazã cauzelevizibile ale acestei fabuloase întreprinderi, ce vacolecta pe câmpurile de luptã aventurieri, nebuniinspiraþi ºi fanatici, dar ºi numeroºi cavaleri ºiprofesioniºti ai armelor, recrutaþi din cadrulnobilimii. Menitã sã elibereze locurile sfinte alecreºtinãtãþii de sub robia musulmanã, cruciada aavut ºi o ascunsã componentã economicã, ce vacontribui, în fond, la organizarea ºi reuºita acesteivaste operaþiuni. În ce priveºte Revoluþia

Francezã, autorul înlãturã prejudecãþile demanual, ce descriu Franþa ca un “stat decãzut,sãrãcit, ameninþat de spectrul foametei”, cu oBastilie vãzutã ca “simbol al tiraniei”. ªi în acestcaz, urmãrirea traseului banilor, cu un ochi deexpert, relevã lucruri surprinzãtoare pentru cel ceacceptã o imagine convenþionalã asupra unuieveniment ce s-a dorit o furtunã purificatoare aFranþei, dar care n-a reuºit sã impunã o ordinesocialã raþionalã ºi durabilã, degenerând în excesedepãºite doar de dictatura opresivã a Revoluþieibolºevice. Spre deosebire de istoricii de carierãce-ºi abordeazã subiectul cu o detaºare obiectivã,convinºi cã totul poate fi clasificat ºi supus unorlegi cauzale, autorul cãrþii de faþã constatã cãmetoda deterministã nu exclude nenumãraþifactori inexplicabili, ce þin de domenii mai puþincuantificabile. Cazul ascensiunii unui famelictânãr austriac, ce “trãia în mizerie”, “prostîmbrãcat ºi adeseori flãmând” – Adolf Hitler – eexplicat printr-un mãnunchi de factori, dintre careprimordialã pare a fi nevoia unei societãþigermane în derivã, care încurajeazã un regimpolitic ce promite “lege ºi ordine”. Reþeta dupãcare a fost creat acest sinistru politician a fost“furatã” de la adversarii bolºevici, “cu un mesajmesianic care-l consacrã pe Führer ca pe un soide Mântuitor semidivin”. Fundalul istoric alapariþiei acestui sumbru “superstar”, într-oGermanie umilitã de înfrângerea din primulrãzboi mondial, e dominat de frustrareaeconomicã, de antisemitismul visceral, de oconstelaþie de societãþi secrete, prinse întentaculele unor “reþele internaþionale oculte”, pecare autorul le descrie cu secretã voluptate ºicompetenþã. De ce capitalul german ºi o parte acelui internaþional – se întreabã autorul – ausprijinit “un regim netrebnic ºi aventurist”, de ceforþele politice europene “nu au miºcat un degetpentru a salva bruma de democraþie care maiexista în Germania postbelicã”? Nu e singuraîntrebare care rãmâne fãrã rãspuns.

Historia Magna rãmâne, în unele situaþii,cufundatã în bezne insondabile, enigmaticã ºitulburãtoare ca un sfinx. Iar situaþia se repetã ºiîn cazul ultimului capitol al cãrþii, dedicat uneiItalii ce devenise în perioada anilor 1970 un“adevãrat creuzet de experienþe politice ºicvasimilitare”, în care interesele Mafiei convergadeseori cu cele ale marii finanþe, cu ale uneipãrþi a Masoneriei ºi ale unor organizaþiiinternaþionale, de genul serviciilor secrete. Analizaefectuatã de Eugen Ovidiu Chirovici e cea a unuiexpert, a unui analist capabil sã emitã numeroaseipoteze personale, sã ordoneze o istorieconvulsivã ºi dramaticã, sã defineascã, cu odiscretã eleganþã a scriiturii, câteva linii de forþã.Convins cã istoria nu poate sã fie redusã la un setde cauze, în genul celor vehiculate de manualelesimplificatoare, Eugen Ovidiu Chirovici vede înfaptele istorice evocate mai mult decât o ficþiunecoerentã sau o lucrare de imaginaþie romanticã.Cum graniþa dintre fapte ºi interpretare e adeseoriînºelãtoare, în funcþie de perspectiva de abordare,Eugen Ovidiu Chirovici concede cã istoria îºiconservã adeseori misterele. Personaje ca LicioGelli sau Roberto Calvi continuã sã rãmânãpersonalitãþi controversate, misterioase, greu dedescifrat. Ca ºi un Ludwig Wittgenstein, autorular putea sã afirme, în faþa acestor enigmenedezlegate, cã “despre ceea ce nu se poate vorbi,trebuie sã se tacã“.

44 TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

cartea

Enigmele istoriei Ion Cristofor

44

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

The Phantom Church and Other Stories ffromRomania

Ed. ºi trad. Georgiana Fãrnoagã ºi Sharon King,Selecþie, introd., tabel cronologic ºi notiþe bibliografice Florin Manolescu, Pittsburgh,

University of Pittsburgh Press, 1996.

CCä literatura românä nu este suficient decunoscutã pe plan internaþional, cã nufacem destul pentru promovarea scriito-

rilor români sunt afirmaþii care s-au fãcut demulte ori. Cu atât mai mult trebuie semnalatefortul unei edituri universitare americane, pre-cum University of Pittsburgh Press, care a publi-cat, în cadrul seriei dedicate Europei de Est ºiRusiei, o antologie de prozã scurtã româneascãtradusã de Georgiana Fãrnoagã ºi Sharon King.Selecþia textelor, prefaþa ºi notele bibliograficeaparþin lui Florin Manolescu.

Cã editura americanã a fost interesatã de oantologie de prozã scurtã nu este de mirare.Genul are o glorioasã tradiþie în literaturile delimbã englezã, iar antologia – aºa cum este eaîmpãrþitã pe capitole dedicate unei anumite idei –poate servi ca material pentru cei care se ocupãde literatura comparatã, de studiile culturale, deliteratura românã. Capitolele antologiei urmãresc:tradiþiile rurale, impactul politicului, condiþiaartistului, fantasticul, vocile oraºului ºi, nu înultimul rând, genul (în sensul de construcþie cul-turalã ºi/ori socialã a masculinitãþii ºi feminitãþii)ºi societatea româneascã.

Florin Manolescu a selectat scriitori reprezen-tativi ai perioadei pe care o vizeazã antologia:1940-1990. Cititorul de limbã englezã va avea ast-fel prilejul sã îi citeascã în traducere pe: VasileVoiculescu, Fãnuº Neagu, Nicolae Velea, PetruDumitriu, Radu Cosaºu, Mircea Nedelciu, SorinTitel, Mircea Horea Simionescu, Ov. S.Crohmãlniceanu, Ana Blandiana, DumitruÞepeneag, Ioan Petru Culianu, Mircea Eliade,Gabriela Adameºteanu, Gheorghe Crãciun,Mircea Cãrtãrescu, Ion Bãieºu. Se au în vedere,aºadar, autori din generaþii diferite, scriitori dinRomânia sau din exil. Introducerea urmãreºte sãfamiliarizeze cititorul necunoscãtor cu istoriaRomâniei ºi a literaturii române. FlorinMihãilescu porneºte de la începuturile prozeiscurte româneºti, deci de la Negruzzi, trece prin“marii clasici” pentru a ajunge, apoi, la perioadavizatã. Un amplu excurs istoric va da necunoscã-torului o idee despre contextul în care s-au scrisprozele scurte antologate. Un tabel cronologicsintetizeazã, ºi el, evoluþia României într-operioadã istoricã marcatã de trecerea de la o dic-taturã la alta. Fiecare autor beneficiazã de oscurtã prezentare în preambulul prozei selectatepentru traducere. Este suficient pentru cel care nudoreºte mai mult decât o privire de ansamblu (abird’s eye view), ori un soi de “aperitiv” binealcãtuit pentru cel interesat sã îºi îmbogãþeascãinformaþiile literare despre România ºi din altesurse.

Traducãtoarele (Georgiana Fãrnoagã ºi SharonKing) formeazã o echipã eterogenã în care expe-rienþa ºi entuziasmul se întâlnesc în proporþii

Biserica fantomã...O nouã antologie de literatura românã în englezeºte

Mihaela Mudure

55

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

55TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

bine definite. Georgiana Fãrnoagã, fost cadrudidactic la Universitatea din Bucureºti, este bine-cunoscutã ca o lingvistã ºi specialistã de valoareîn metodica predãrii limbii engleze. Excelentelesale manuale ºi culegerile ei de exerciþii de limbaenglezã sunt printre cele mai bune publicaþii deacest gen din anglistica româneascã. În prezent,Georgiana Fãrnoagã este cadru didactic la renumi-ta UCLA (University of California din LosAngeles). Sharon King are un doctorat în lite-raturã comparatã de la aceeaºi UCLA. Este pasio-natã de limba ºi literatura românã. În prezent,lucreazã la renumitul Getty Center de la Malibu.

Pentru o mai bunã apreciere a muncii traducã-toarelor ne vom limita la analiza unui singur text:excelenta nuvelã În treacãt a lui Nicolae Velea.Aprecierile noastre se referã la variantaromâneascã a nuvelei din volumul: Nicolae Velea,Povestiri, ed. ºi postfaþã Gabriel Dimisianu,Bucureºti, Editura Fundaþiei Culturale Române,1997.

Rafinatã, subtilã, nuvela lui Velea condenseazãacumularea de violenþã tipicã noului regim.Aceastã violenþã va rãbufni în final ducându-i pecei doi îndrãgostiþi spre moarte ºi (auto)-dis-trugere ca unicã resursã rãmasã libertãþii lor inte-rioare. Textul pune numeroase probleme traducã-toarelor pentru cã el se referã la începutul anilor‘50 ai secolului trecut, perioada de început a“socializãrii” comuniste a agriculturii. Este rãstim-pul când în vocabularul rural intrã o serie de ter-meni caracteristici noilor realitãþi politice. NicolaeVelea îºi situeazã istoric nuvela prin astfel de trep-tate acumulãri lingvistice sau prin aluzii la o seriede politici agricole ale perioadei – de exemplu,decizia - de tristã amintire – privind ucidereatuturor cailor deoarece noua agriculturã va fi înîntregime mecanizatã. Aceste aluzii, evoluþia dis-cretã spre o serie de neologisme cu iz politic, oripolitizant, sunt evidente pentru cititorul român,dar extrem de greu de redat pentru cititorul ame-rican cãruia îi lipseºte referinþa istoricã ºi politicã.

Printre soluþiile reuºite, din punct de vederelingvistic ºi/sau cultural, soluþii care atestã talen-tul ºi cunoºtinþele celor douã traducãtoare, senumãrã chiar titlul nuvelei. În treacãt devine

Carefree. Tot reuºite ni s-au pãrut soluþiile: “i s-apãrut deodatã” /”It dawned on Duminicã”;“Dupã ce pãrinþii lui ªoalcã au fãcut þuica”/”Afterºoalcã’s parents had made the plum brandy forthe year” (excelentã precizarea din finalul vari-antei englezeºti); “Pãi dacã intrasem într-o situaþiefãrã ieºire”/ “We had reached an impasse…”; “Peurmã Duminicã era vãzut în unele nopþi alergândcu maºina pe câmpia Frumoasei sã prindã iepuriîn lumina farurilor” / “Sometimes, at night,Duminicã could be seen racing his car across theFrumoasei fields, attempting to startle jackrabbitswith his headlights”; “Trecuse timp de când nu semai pomenise ca cineva sã fi scos cuþitul, …”/ Itwas long time since anyone had tried to settle aquarrel with a knife…”, precum ºi multe altele.

O caracteristicã a stilului de traducere preferatde Georgiana Fãrnoagã ºi Sharon King este oanume “alterare” a sintaxei originale a frazei.Traducãtoarele aleg, de mai multe ori, sã rupãfraza lungã din româneºte în douã sau mai multefraze englezeºti. Vorbirea þãrãneascã ºi curgerea eiagale ºi pe îndelete se vede redusã la concizia,oarecum seacã, a limbii engleze, iar farmeculnedeterminat al vorbirii indirect libere cu dubla saperspectivã din interiorul ºi din afara vorbitoruluieste adesea eliminat. Astfel: „ºi-a zis cã are preapuþin timp în urmã ºi prea mult înainte ºi cãpoate sã se mai odihneascã, sã se mai rãsfeþe. Cãprea trãise mult…” devine “He told himself thathe didn’t need to be so anxious, that not muchtime had passed, that there was plenty of timeleft. He could afford to relax now, to indulgehimself. All his life he had lived quickly, maybetoo quickly.”

Alteori traducãtoarele eliminã devenirea, orien-tându-se strict spre starea prezentã. Astfel, înfraza “Ajunsese cel mai bun ºofer al raionului,lucra la cea mai bogatã cooperativã ºi, de vreo doiani, la marile sãrbãtori conducea singurul car ale-goric care defila prin oraºul reºedinþã de judeþ”traducerea nu mai pãstreazã nici devenirea stãriieroului în noile condiþii de dupã rãzboi, nici sin-gularitatea carului alegoric, cu tot ce sugereazã elcititorului român. Traducerea ne informeazã doarcã: “Duminicã was the best driver in the district.

… for the past two years he had been in chargeof driving the parade float…” Într-un alt pasaj,responsabilitatea lui Marin Rece, semnificativãpentru noua organizare a agriculturii româneºti, adispãrut ºi ea. “Marin Rece, un brigadierzootehnic” devine simplu ºi destul de vag: “MarinRece, the man in charge of the cattle.” Dacã astfelde amãnunte tipice agriculturii socialiste sunt maidificil de tradus, deºi nu imposibil, e mai greu deînþeles omiterea unor aproximãri tipice vorbiriiromâneºti, a unor grade de comparaþie, sau aunor detalii. “Comuna Lupoaia, unde lucraDuminicã, fusese o comunã cam sãracã ºiînapoiatã” devine “In the past the village ofLupoaia, where Duminicã worked, had been poorand backward” (omis “cam”). “El era foartetânãr” este tradus: “Duminicã was young”. Nuam înþeles de ce Duminicã nu putea fi ºi înenglezeºte “foarte tânãr”, ca în original. “ªiînfãþiºarea de searã a lor, þinând cuminte ºi cuvi-incios subþioarã genþi în care se aflau cãrþi ºi ca-iete” devine “The reverence with which they heldtheir notebooks under their arms”. Dacã “reve-rence” ni se pare a fi excelent, nu înþelegem de cetrebuie omise cãrþile din dotarea harnicilorelevilor seraliºti care sunt personajele importanteale noii gospodãrii agricole socialiste în timpulzilei.

Chiar dacã este evidentã tendinþa traducã-toarelor de a scurta frazele sau de a simplificaamestecul complex de vorbire indirectã, directã ºistil indirect liber care face farmecul orginalului,multe din soluþiile lexicale gãsite ne invitã sãadmirãm fãrã rezerve harul traducãtoarelor. Unexemplu relevant, în acest sens este: “O zgornisedin casã gineri-sãu – ‘un netransformat ºi un huli-ganist’, cum îl beºtelea ea, pe drept – fiindcãaceasta mai alerga dupã avere ºi nu intrase încooperativã”. Aceastã frazã complexã devine: “Shehad been homeless since her son-in-law chasedher out of the house. She always spoke outagainst him, calling him a stubborn capitalist anda hooligan. She did so for a good reason: her son-in-law was still pursuing personal wealth and hadnot joined the collective farm”.

Dincolo de eventualele sugestii, soluþii alterna-tive, efortul celor douã traducãtoare trebuie apre-ciat, iar ideea Editurii Universitãþii din Pitsburghar trebui imitatã ºi de edituri româneºti. Pânã la aaºtepta ca editurile strãine sã finanþeze astfel detraduceri, ele ar trebui sã constitui prioritãþi încadrul unui program coerent ºi ferm al organis-melor specializate din România: MinisterulCulturii, Institutul Cultural Român. TraducereaGeorgianei Fãrnoagã ºi a lui Sharon King aremulte momente excelente, iar observaþiile noastrenu urmãresc sã minimalizeze efortul celor douãtraducãtoare, ci sã sublinieze complexitatea actu-lui de traducere, oricând susceptibil deîmbunãtãþiri. Volumul este o reuºitã chiar dacãtitlul ºi coperta antologiei, The Phantom Churchand Other Stories from Romania, foloseºte, puþincam prea comercial, reputaþia atât de bine conso-lidatã a României ca þarã a lui Dracula ºi a fãp-turilor fantomatice de soi vampiresc. Dar acastaeste, probabil, inevitabilul tribut acordat pieþiiamericane. Extrem de important este, însã, faptulcã antologia The Phantom Church and OtherStories from Romania umple un mare gol înreceptarea literaturii române în strãinãtate.

66 TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

66

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

-- Stimate Domnule Profesor Kremnitz, amvrea, mai întâi, sã vã mulþumim pentru cã aþiacceptat sã realizãm un dialog pentru cititoriirevistei clujene Tribuna, revistã care a gãzduit, înpaginile ei, mai multe articole despre iluºtrii Dvs.strãbunici. Am dori sã profitãm de acest prilej,pentru ca cititorii români sã poatã cunoaºte câtmai bine activitatea ºi preocupãrile Dvs. ºtiinþifice.În al doilea rând, vrem sã vã cunoascã ºi castrãnepot al scriitoarei Mite Kremnitz.

Dvs. sunteþi profesor titular la Institutul deRomanisticã al Universitãþii din Viena ºi expertinternaþional pentru lingvistica romanicã, avândarticole ºi cãrþi publicate în domenii precumlingvistica socialã, minoritãþi, limbi în contact,limbi în conflict, politica lingvisticã comparatã,poliglosia în societãþi, (auto)comportamentullingvistic (la autori multilingvi), societatea ºipoliglosia, istoria limbilor romanice, impunerealimbilor naþionale în Europa, limbi din Franþa. Înafara limbilor "mari" romanice -- cum ar fi limbilefrancezã, spaniolã, portughezã, românã --cunoaºteþi foarte bine ºi limba catalanã ºi cea oc-citanã, precum ºi mai multe limbi creole. Aþi pub-licat, ca autor sau co-autor, peste o sutã de recen-zii ºi peste douã sute de articole în domeniilemenþionate. Ani de zile aþi fost coordonator la oserie de reviste ºi publicaþii lingvistice inter-naþionale.

Nu trebuie uitatã, evident, seria lungã acãrþilor scrise numai de cãtre Dvs., precum: DasOkzitanische, Tübingen, Niemeyer, 1981 (Limbaoccitanã, Tübingen, Editura Niemeyer, 1981);Gesellschaftliche Mehrsprachigkeit: institutionelle,gesellschaftliche und individuelle Aspekte; ein ein-führender Überblick, 2., korr. Aufl., Wien:Braumüller, 1994 (Poliglosia în societate: aspecteinstituþionale, sociale ºi individuale; o întroducere,Viena, Editura Braumüller, 1994, ediþia a II-a,revãzutã); Sprachen in Gesellschaften:Annäherung an eine dialektischeSprachwissenschaft, Wien, Braumüller, 1995(Limbile în societãþi: o posibilã filologie dialecticã,Viena, Editura Braumüller, 1995); DieDurchsetzung der Nationalsprachen in Europa,Münster [u.a.]: Waxmann, 1997 (Impunerea lim-bilor naþionale în Europa, Münster (ºi altele),Editura Waxmann, 1997); Georg Kremnitz[Hrsg.]: Lenguas, literaturas y sociedad en laArgentina: diálogos sobre la investigación enArgentina, Uruguay y en países germanófonos;actas del coloquio (Viena, 25 -- 28 de marzo de2003), Wien: Ed. Praesens, 2004 (Georg Kremnitz[coord.]: Limbile, literaturile ºi societãþile dinArgentina: dialoguri despre cercetare în Argentina,Uruguay ºi în alte þãri germanofone; actelecolocviului (Viena, 25 -- 28 martie 2003), Viena,

Editura Praesens, 2004); Mehrsprachigkeit in derLiteratur: wie Autoren ihre Sprachen wählen; ausder Sicht der Soziologie der Kommunikation,Wien: Ed. Praesens, 2004 (Poliglosia în literaturã:cum îºi aleg autorii limbile; din perspectiva socio-logiei comunicãrii, Viena, Editura Praesens, 2004).

Profitând de cunoºtinþele vaste ale Dvs. înatâtea limbi ºi societãþi din lumea romanicã, ceatrecutã ºi cea actualã, cred cã aveþi multe deîmpãrtãºit cititorilor români!

--- Aº dori sã modific puþin un detaliu dinprezentarea mea (care cred cã mã onoreazã preamult): eu însumi nu mã consider "lingvist", ci"filolog". Deosebirea mi se pare importantã, fiind-cã lingvistica formalã modernã neglijeazã în maremãsurã componenta socialã a vorbirii. Aici vãd oproblemã mare din punct de vedere ºtiinþific ºiteoretic: supraevaluarea formelor ºi subevaluareafuncþiilor. Folosirea organelor articulatorii areîntotdeauna douã funcþii: cea a comunicãrii ºi ceaa demarcãrii. Ele sunt prioritare folosirii "corecte"sau "incorecte" a anumitor forme lingvistice --acestea însele fiind niºte produse momentane ºimereu schimbãtoare ale unui proces de comuni-care, "nefixate" de dinainte. Cred cã este o lipsãmare a lingvisticii formale, ºi anume de a nu fiacordat destulã atenþie acestui fapt. Este unul dinmotivele pentru care, cu puþin timp în urmã, amorganizat o grupã de cercetãtori, pentru unproiect numit "Sociologia comunicãrii".

-- Cum se explicã interesul Dvs. pentru lingvis-ticã în general ºi pentru cea romanicã în special?

-- Ambele aspecte sunt motivate îndeosebi dediferite momente din biografia mea. Problema (ºilimitele) comunicãrii m-au interesat încã de foartedevreme. Faptul cã am optat pentru limbileromanice se explicã prin stagiile mele timpurii înFranþa, prin confruntarea cu situaþia lingvisticã deacolo ºi -- nu în ultimã instanþã -- prin con-tradicþia dintre adevãrurile oficiale ºi cele reale.Bineînþeles, faptul cã am învãþat limba latinã caprimã limbã strãinã -- o întâmplare a educaþieimele ºcolare -- a fost favorabil dezvoltãrii acesteia,precum ºi norocul cã în imediata mea apropieream avut persoane vorbitoare de mai multe limbi.

-- Totuºi, este o rarã performanþã sã ºtii toatelimbile romanice, inclusiv catalana si occitana!Aveþi un talent deosebit pentru limbi?

-- Eu cred cã aºa-numitul talent pentru limbi(strãine) nu conteazã decât foarte puþin. Mult maiimportantã mi se pare motivaþia: cine vrea sãcomunice cu ceilalþi îºi va însuºi cu uºurinþã altevarietãþi lingvistice.

-- Credeþi cã un lingvist vede altfel viaþa decâtun specialist din alt domeniu? Care credeþi cãeste câºtigul, pentru societate, din studiul aprofun-dat al limbilor, de cãtre specialiºti?

-- Bineînþeles, orice formare sau educare maispecializatã influenþeazã percepþia realitãþii dim-prejur. Preocuparea pentru alte limbi implicã,dacã este serioasã, preocupãrile pentru alte cul-turi; putem considera limbile, în esenþa lor, drept"comunicare închegatã" (Utz Maas), adicã rezul-tantele experienþei sociale. De aceea, a fi un bunlingvist presupune, de fapt, a fi un bun comunica-tor ºi un bun observator -- numai cã realitatea nucorespunde întotdeauna aºteptãrilor. De fapt,lingviºtii ar trebui sã joace un rol de frunte înstructurarea relaþiilor internaþionale!

-- Care þãri ºi societãþi v-au atras atenþia celmai mult ºi datoritã cãror circumstanþe?

-- Multe, ºi iarãºi datoritã mai ales relaþiilor ºi

Cu prilejul unei vizite fãcute la Universitatea din Viena, prietena ºi colega mea, Petrea Lindenbauer, mi-a propus o

întâlnire cu profesorul Georg Kremnitz, strãnepotul celei care a fost Mite Kremnitz, personalitate cu un rol impor-

tant în cultura românã, din pãcate insuficient cunoscutã la noi, în ciuda faptului cã viaþa ei s-a intersectat, la un

moment dat, cu cea a lui Eminescu (relaþie care formeazã subiectul romanului Mite, de Eugen Lovinescu).

Numele Georg Kremnitz îmi era cunoscut dintr-un articol al fostului meu profesor, Octavian ªchiau, Pe urmele lui

Mite Kremnitz (Tribuna, an XIV, nr. 42 (716), 15 octombrie 1970, p. 1; 13), din care am aflat despre donaþia fãcutã,

de cãtre urmaºul Mitei Kremnitz, Bibliotecii Centrale Universitare "Lucian Blaga" din Cluj-Napoca.

Aºa cum se ºtie, Mite Kremnitz fusese cãsãtoritã cu doctorul Wilhelm Kremnitz, aceºtia având împreunã doi copii:

primul a fost Georg Titus Kremnitz (1876-1951), care a ajuns ofiþer (prenumele Titus fiindu-i dat, evident, în onoarea

lui Titu Maiorescu).

Al doilea copil al Mitei Kremnitz a fost Emanuel (1885-1930), care a îmbrãþiºat cariera de medic a tatãlui sãu. Din

pãcate, el avea sã moarã de tânãr, la doar 45 de ani, într-un accident de maºinã. Emanuel Kremnitz este "acel ce

avea sã salveze, ca ofiþer german, în 1916, arhiva lui B. P. Hasdeu de la Câmpina. Era unul din cele mai mari ser-

vicii pe care, indirect, Mite Kremnitz le aducea culturii române" (Cf. Mite Kremnitz, Memorial junimist, I. Prefaþã

ºi note de I. Opriºan, în Manuscriptum, an VIII, nr. 1 (26), 1977, p. 138).

Am avut cu profesorul Kremnitz o foarte interesantã discuþie, purtatã în limba românã, pe care distinsul meu inter-

locutor o vorbeºte destul de bine. La despãrþire, l-am rugat sã accepte realizarea unui interviu pentru cititorii revis-

tei Tribuna, invitaþie acceptatã cu multã plãcere. Am convenit, de asemenea, ca interviul sã fie realizat în germanã,

urmând ca acesta sã fie tradus în limba românã.

Se pare cã ºi domniei sale i-a plãcut întâlnirea noastrã, fiindcã, la puþin timp dupã aceea, mi-a trimis urmãtorul e-

mail:

"Lieber Herr Kollege,

Ich erlaube mir, Ihnen auf Deutsch zu antworten. Herzlichen Dank für

Ihre Nachricht. Ich bin für ihre Fragen bereit und freue mich auf die

Möglichkeiten

der Zusammenarbeit, die Sie angedeutet haben.

Herzlichen Dank für Ihren Besuch - es war eine gross Freude für mich,

wieder einmal Gäste aus Rumänien bei mir zu haben.

Mit herzlichen Grüssen, bis bald,

Ihr Georg Kremnitz".

Aºa cum se vede ºi din interviul care urmeazã, profesorul Kremnitz, aidoma ilustrei sale strãbunici, este sincer ataºat

de spaþiul cultural ºi geografic românesc. (Ilie Rad)

istorie culturalã

“Construcþia europeanã este înacelaºi timp ºi ºansã ºi pericol”

De vorbã cu Prof. Georg Kremnitz

77

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

77TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

experienþelor personale. De exemplu, încã dincopilãria mea, România era o prezenþã continuãîn familie; la fel a fost ºi cu Franþa; dar aici a avutun rol ºi apropierea spaþialã. Importantã a devenitapoi Argentina (ºi întreaga lume vorbitoare despaniolã), fiindcã Argentina, adicã mai alesBuenos Aires, a fost, chiar dacã numai în modvirtual, o experienþã din copilãrie. Mai târziu s-auadãugat Polonia ºi Estul Europei. Regiunile decare m-am ocupat mai ales ºtiinþific, adicã spaþiullingvistic al limbilor occitane ºi catalane, precumºi limbile creole, au urmat abia într-o fazã maitârzie, în timpul studiilor mele, dar ºi aici maiales datoritã contactului cu agenþii lingvistici. Osocietate de care m-am interesat de la bun începuta fost cea germanã, cu toate problemele ei.

-- Având un acut simþ lingvistic, suntem con-vinºi cã aþi întâlnit ºi situaþii amuzante!

-- Când m-am mutat, în anul 1970, laBordeaux, aveam intenþia sã învãþ limba românã"bine cu adevãrat" ºi sã absolv unul sau mai multecursuri de limba românã. Întrebându-l pe unpedel amabil din campusul Universitãþii despreastfel de cursuri, acesta mi-a spus cã departamen-tul pentru limbi... slave s-ar afla în centruloraºului! Iatã o micã lecþie privind cunoºtinþeleeuropenilor despre vecinii lor.

Când am fost, în 1972, la Bucureºti ºi amcotit greºit, m-a oprit un poliþist. Lângã el stãteaun civil, care-i dãdea instrucþiuni. Prietenii meiromâni, care se aflau în maºinã, au coborât ime-diat ºi i-au spus poliþistului cã eu aº fi "oaspete alRomâniei", un "om de ºtiinþã important" (de fapteu, la vremea aceea, eram încã foarte tânãr ºideloc important). Totul s-a sfârºit cu un avertis-ment politicos. În care societate din Vest ar fireacþionat sau ar reacþiona astfel un poliþist, laasemenea argumente? Iatã o dovadã a stimei pen-tru lucrarea intelectualã, dar ºi un exemplu pentruo societate care încã funcþiona pronunþat ierarhic.

-- Aþi putea da un sfat românilor în perspecti-va globalizãrii ºi a intergrãrii României în UE?

-- Sfaturile sunt totodatã lovituri -- vezi cuvân-tul german "Ratschläge" (= sfaturi) ºi "Schläge" (=lovituri); de aceea ar trebui sã fim foarte precauþi,mai ales dacã venim din afarã; am putea cãdeauºor în atitudini paternaliste sau chiar imperia-liste. Pentru mine, construcþia europeanã este înacelaºi timp ºi ºansã ºi pericol, iar în momentulde faþã este încã neclar spre ce parte se va înclinapânã la urmã balanþa. E drept cã, între timp, s-atrecut de faza "pur economicã", dar iniþiativeleculturale ale UE sunt încã foarte ºovãitoare ºi demulte ori contradictorii (nu pot sã propovãduiescdiversitatea lingvisticã ºi sã fac asta în doar unasau douã limbi!). În cazul cel mai rãu, vomajunge la o unitate care opereazã doar dupã prin-cipii economice, calea aceasta însã putând sã neducã ºi la o societate de tip nou, în care diversi-tatea culturalã, respectul faþã de mediul înconjurã-tor ºi progresul economic sã se echilibreze în modreuºit. Desigur, ar fi de dorit varianta a doua, darevoluþia istoriei universale nu ne îndeamnã laoptimism. În situaþia aceasta mi se pare impor-tant, pentru actualele ºi viitoarele state membreale UE, sã nu renunþe nici la propria lor identi-tate, nici la caracteristicile culturale, ci sã lepãstreze ºi sã le cultive. Cu aceasta n-aº dori sãmã pronunþ împotriva progresului material saucultural, ci doar pentru o cântãrire a avantajelor ºia dezavantajelor în fiecare situaþie concretã.

-- Ce experienþe mai poate da "Estul (euro-pean)" -- cât va fi perceput ca atare (inclusivRomânia) -- "Occidentului"?

-- Putem spune cã "Estul" a trãit alte expe-rienþe, mai pluricentrice, decât "Vestul", din maimulte perspective: pentru "Est", convieþuirea puþin

conflictualã a reprezentanþilor diferitelor limbi ºiculturi mai este o amintire proaspãtã, care parþialmai continuã. În Vest -- datoritã constrângerilorstatale -- aceastã amintire a fost mult mai puter-nic reprimatã ºi ºtearsã. Ar fi important ca"Vestul" sã-ºi asume aceastã experienþã a "Estului"ºi ca Estul sã n-o piardã -- în ciuda tuturor expe-rienþelor neliniºtitoare din ultimii 15 ani.

-- Findcã vorbim de modele, poate ºtiþi cãfilosoful Constantin Noica, în perioada interbe-licã, a criticat foarte dur influenþa francezã asupraculturii române, orientarea lui mergând, evident,spre cultura germanã. Credeþi cã asistãm înprezent la un decalaj între influenþa istoricã aFranþei ºi cea a Statelor Unite ale Americii?

-- Bineînþeles, acest decalaj/pericol existã --pentru toate comunitãþile de pe lume --, atâtatimp cât Statele Unite ale Americii sunt singurasupraputere a lumii. Eu cu greu pot consideraAmerica drept model, ci mai degrabã un pericolprin felul în care se autopercepe ºi se lasã înþe-leasã ideologic ºi politic în momentul actual. Deasemenea, mã tem cã situaþia nu se va schimbarepede. Însã ºi influenþa Franþei din trecut a fost(nu numai pentru România) una ambivalentã. Eadevãrat cã ea a adus cu sine înnoirile RevoluþieiFranceze, dar ºi aspectul ei periculos, adicã o pre-siune puternicã de asimilare a modelului domi-nant (care s-a schimbat de mai multe ori în decur-sul timpului). În acelaºi timp, sã nu uitãm faptulcã Franþa celei de-a Treia Republicii târzii n-a maifost decât umbra ºtearsã a ei însãºi ºi cã ºi-a per-vertit multe dintre realizãrile revoluþionare. Pe dealtã parte, Germania oficialã a perioadei interbe-lice n-a avut multe de oferit. Cultura germanã,care a rãmas în memoria lumii, a fost suprimatãatunci, reprezentanþii ei fiind forþaþi sã ia caleaexilului sau pierind în lagãre de exterminare. Dinpãcate, nici una dintre societãþile europene n-ascãpat în întregime de pericolul fascismului, iardupã 1945, multe din tradiþiile sale au fost prelu-ate fãrã sã fie examinate de noua realitate aRãzboiului Rece, în rapidã expansiune.

-- Credeþi cã limba românã riscã sã fie asimi-latã de alte limbi ale Europei de Vest ºi Centrale,pe fondul restructurãrii actuale a Europei?

-- Aceasta depinde -- ca întotdeauna -- de vor-bitori ºi de necesitãþile ºi practicile lor comunica-tive. Comunitatea istoricã creeazã, bineînþeles, ºio apropiere comunicativã. Pânã unde merge sau

trebuie sã meargã, depinde de societatea respec-tivã.

-- Ce importanþã are astãzi, în astfel de împre-jurãri, cunoaºterea propriei limbi?

-- Una destul de ambiguã: pe de o partefiecare limbã este realizarea practicã a unui grupºi locul experienþei colective, pe de altã parte,capacitatea umanã de a-ºi însuºi mai multe limbieste nelimitatã, virtual. Fiecare vorbitor ºi fiecarevorbitoare trebuie sã treacã de aceastã dialecticã,trebuie s-o învingã potrivit necesitãþilor comunica-tive ºi expresive.

-- Domnule Profesor, Dvs. sunteþi strãnepotulMitei Kremnitz, personalitate, care, aºa cumspuneam, este insuficient cunoscutã în România.Dupã întoarcerea la Berlin, Mite Kremnitz scria:"Am devenit prea româncã pentru a putea sã trã-iesc în strãinãtate; totul, pânã la accentele aspreale þãrii mele natale, îmi fãcea rãu, totul mãîngheþa; la Berlin m-am simþit o rãtãcitã, o exilatãde când a trebuit sã pãrãsesc România.Cunoaºteti cuvântul «apa dulce a Dâmboviþei»:acela care nu poate sã se mai întoarcã acolomoare de dor!". Apoi, într-o altã scrisoare cãtreNicolae Gane, din 1 aprilie 1904, ea afirma:"Inimile sunt mai calde în România, se gãseºtetimp pentru a te gândi la alþii; la Berlin fiecare aretimp ºi inimã numai pentru el însuºi" (I. E.Torouþiu, Studii ºi documente literare, vol. III,Junimea, Bucureºti, 1932, p. 311) sau: "Existenþaeste aºa de monotonã ºi ºtearsã, numai mizerie ºigriji [...]. Mã cãznesc sã le uit, scufundându-mã învremile trecute scriindu-vã; îmi închipui cã suntexilatã pe câtva timp [...]. Nu puteþi sã vãînchipuiþi «dorul» care mã roade, parcã ar fi oboalã ce nu se poate vindeca" (Ibidem, p. 315).

De ce credeþi cã s-a legat atât de mult MiteKremnitz de lumea româneascã?

-- Fiindcã ºi-a petrecut "cei mai buni" ani înRomânia, a intrat în contact cu aproape toate per-sonalitãþile importante ale þãrii, a trãit avântul pecare îl luase þara dupã cucerirea independenþei destat ºi orientarea ei, sub Carol I, pe direcþia mo-dernizãrii. De asemenea, ea a fost copleºitã defarmecul þãrii, cum cred cã ar pãþi-o orice om sen-sibil.

-- Dvs. aþi donat toate documentele pe care le-aþi moºtenit de la strãbunica Dvs. Bibliotecii

Ilie Rad, profesorul Kremnitz, Petrea Lindenbauer

88 TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

88

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

Centrale Universitare din Cluj. Cum au ajuns do-cumentele în posesia Dvs.?

-- Ca sã fiu foarte precis trebuie sã spun cã ºtiudoar cã tatãl meu a fost în posesia acestor docu-mente. Dacã au putut fi salvate din locuinþa com-plet bombardatã a bunicilor mei de la Berlin saudacã tatãl meu le-a primit pe altã cale, nu (mai) ºtiu.

-- Profesorul ªchiau scria cã, dupã donaþiafãcutã de Dvs., Universitatea din Cluj v-a fãcut oinvitaþie de a vizita România. Cu ce impresii aþirãmas în urma acelei vizite, având în vedere fap-tul cã România se afla în plin regim comunist,totalitar?

-- Cãlãtoria de atunci în România a fost oexperienþã foarte importantã pentru mine. Pe deo parte a fost prima cãlãtorie într-o dictaturãcomunistã (cu excepþia unor vizite sporadice de ozi, în Berlinul de Est), care s-a dovedit pânã laurmã mult mai puþin strãinã decât m-am aºteptatsã fie ºi care, pe de altã parte, dispunea de câtevarealizãri interesante, inexistente în "Vest". Amcunoscut mulþi oameni simpatici, precum pe pro-fesorul Augustin Z. N. Pop sau pe colonelulGheorghe Eminescu, cu care am rãmas în contactpânã la dispariþia lor. Graþie amabilului "ghid"Octavian ªchiau ºi familiei sale, am vãzut como-rile culturale, arhitectonice ºi peisagistice ale uneiþãri cu adevãrat foarte frumoase, am vãzut ºinepãsarea cu care guvernul de atunci tratamoºtenirea peisagisticã ºi culturalã a þãrii. Am fostsurprins de cât de uºor puteai sã intri în contactcu alþi oameni -- nu trebuie uitat faptul cã vremea

aceea era relativ "liberalã" încã. Multe impresii (deatunci) mi s-au întipãrit profund în memorie ºimai târziu am fost foarte bucuros de faptul cã amfãcut cãlãtoria tocmai în aceea vreme.

-- ªtim cã au rãmas de la Mite Kremnitz zecide scrisori, unele primite de la regina României,Carmen Sylva, pe care aceasta i le-a dat pentru ascrie cele douã monografii, despre ea ºi despreregele Carol. Credeþi ca aceste scrisori ar trebuipublicate, în traducere ºi cu toate notele aferente?

-- Am donat Universitãþii din Cluj toate docu-mentele pe care le aveam, pentru ca acestea sãfie la dispoziþia ºtiinþei în general. O ediþiecomentatã a acestor scrisori mi se pare foarteutilã ºi de dorit.

-- Soþul Mitei Kremnitz a fost înmormântat înRomânia, lângã Buºteni, Braºov. Aþi vãzut acestmormânt cu ocazia primei Dvs. vizite înRomânia? Mormântul Mitei Kremnitz se maipãstreazã la Berlin, având în vedere distrugeriledin cel de-al doilea rãzboi mondial?

-- Da, am vizitat în vara lui 1972 mormântulstrãbunicului meu la Cascada Urlãtoarea, nudeparte de Sinaia ºi de castelul Peleº. Poemul pecare regina Carmen Sylva l-a compus în amintirealui a fost distrus, mormântul însã mai exista ºioamenii care locuiau acolo ºtiau al cui era. Dupãcâte ºtiu eu, mormântul strãbunicii mele de laBerlin nu mai existã de mult.

-- În articolul respectiv, profesorul ªchiau afir-ma, probabil în urma discuþiilor cu Dvs.: "Se parecã mai existã [la Berlin, n. ns.] ºi alte lucruri

rãmase de la strãbunica sa; ar fi posibil ca viitorulsã ne mai rezerve ºi alte surprize". Credeþi cã maisunt documente de la Mite Kremnitz, care arputea interesa cultura românã?

-- Tot ce a fost în posesia tatãlui meu i-am datprietenului Octavian ºchiau, care le-a donatBibliotecii Centrale Universitare din Cluj. Nu ºtiudacã undeva se vor fi pãstrat ºi alte documente.Ar putea avea sens sã se mai cãute, cu toate cãºansa sã ajungem la rezultate, cel puþin în antura-jul meu, îmi pare redusã.

-- V-ar plãcea sã reveniþi în România?

-- Da, m-aº reîntoarce cu plãcere în România,pentru a revedea câteva dintre locurile pe carele-am vãzut cu peste 30 de ani în urmã: Clujul,Braºovul, Iaºii etc. Dar mi-ar plãcea mult sãvizitez ºi locuri pe care nu le-am putut vizita încã,precum Brãila, Delta Dunãrii, litoralul MãriiNegre, Sibiul, Sighiºoara, sudul. În încheiere tre-buie sã spun cã fiecare loc din România ar fiatrãgãtor pentru mine.

-- Sunteþi oricând invitat ºi binevenit! Vãmulþumim!

Viena, iunie 2005

Interviu realizat de Petrea Lindenbauer ºi Ilie Rad

Mai ales dupã 1990, piaþa cãrþii de la noi afost invadatã de jurnale intime, de volu-me aparþinând genului literaturii confesi-

ve. Dupã o epocã în care publicarea acestor docu-mente ale intimitãþii a fost excesiv cenzuratã, aurmat un potop de asemenea cãrþi, dintre carecapul de afiº a fost þinut, indiscutabil, de jurnalullui Mihail Sebastian. O acutã foame de documenteautentice a pus în umbrã alte genuri literare. Dinaceastã categorie de literaturã confesivã, netrucatã,este ºi volumul lui Menahem Fermo, intitulatScrisorile pe care nu le-am scris, apãrut la edituraMen-Mem din Ierusalim (2004). Autorul e uncunoscut activist sionist, originar din România.Subintitulat Evrei ºi sioniºti în România dictatorilor,volumul urmeazã, destul de fidel, cronologia acola-dei istorice în care se petrec evenimentele evocatede autor. Epistolarul e scris après coup, în temeiulunui ºuvoi de amintiri ce-au rezistat cu bine treceriicâtorva decenii. Din fericire, îndepãrtarea în timp apermis autorului o anume detaºare de propriiledrame ºi o privire obiectivã asupra epocii rememo-rate.

Nãscut la Bucureºti în 1921, Menahem Fermoîºi va face clasele elementare ºi liceul, precum ºi oparte din studiile univesitare, în capitalã. În 1944 vaemigra în Israel, revenind în þara de baºtinã dupãnumai doi ani. În Israel memorialistul va duce oexistenþã vecinã cu anonimatul, câºtigându-ºi subzis-tenþa ca muncitor agricol în vestitele kibuþurievreieºti, ca muncitor în fabrici, pe ºantiere deconstrucþii ori ca funcþionar. Dupã cum se poateconstata, autorul a trecut prin nenumãrate ipostazeprofesionale pânã la vârsta pensionãrii, când începesã-ºi scrie memoriile ºi sã frecventeze secþia de stu-dii clasice a Universitãþii din Ierusalim. Nu e singu-rul caz de autor ce debuteazã atât de târziu, împinsnu atât de vanitatea autorlâcului sau de pretenþia decreator, cât de o irepresibilã dorinþã de a depunemãrturie despre evenimente pe care le-a cunoscutdirect, într-o viaþã agitatã ºi plinã de neprevãzut. E

sentimentul pe care-l încearcã în general toþi supra-vieþuitorii lagãrelor de exterminare dar ºi persona-litãþi precum regretatul Itzhak Artzi, un alt sionistce a cunoscut pe propria piele efectele unei istoriice ºi-a ieºit din þâþâni, într-un secol marcat de rãz-boaie, de dictaturi, de sinistrele experimente alecomunismului ºi fascismului.

Menahem Fermo constatã cã “ºi trecutul seeschiveazã: se ºterge din minte, piere fãrã urmã“.Efortul sãu de a recupera aspecte ale propriei exis-tenþe nu are pretenþii literare. Încã din primele pagi-ni ale ineditului sãu epistolar, autorul refuzã ideeapreocupãrii artistice, reamintind o expresie a lui K.Tzetnic (“cã mã ocup, fereascã Dumnezeu, de lite-raturã“). Modestul autor e conºtient cã însemnãrilesale vin în prelungirea unui ºir destul de lung destudii ºi memorii ce evocã aceeaºi perioadã istoricã,scrisorile de acum nuanþând în general episoadecunoscute sau relatându-le dintr-un unghi personal,nelipsit de interes ºi de farmec. Sunt pronunþatenumele lui Theodor Lavi, Iafa Cuperman, MenuBen-Efiam, Emil Dorian, Reghina Nuseen, BernardPolitzer. Ca ºi autorii mai sus citaþi, MenahemFermo considerã redactarea scrisorilor cãtre priete-nul sãu ca o datorie moralã, de meditaþie asupraunui timp istoric marcat de ororile rãzboiului ºiHolocaustului, ale dictaturilor, de semnele morþii ºivinovãþiei. Din toate scrierile mai sus evocate, ca ºidin ineditul epistolar al lui Menahem Fermo,þâºneºte ideea cã supravieþuitorii nu au dreptul sãuite, cãci uitarea echivaleazã cu o repetare a orori-lor.

Autorul înainteazã prin tenebroasele coridoareale amintirilor cu prudenþã ºi onestitate, dar ºi cuplãcerea de a povesti. E de regãsit la MenahemFermo acelaºi sentiment al necesitãþii vitale de aistorisi pe care Primo Levi îl definea atât de succint:“Nevoia de a te hrãni ºi nevoia de a povesti existãpe acelaºi plan ca necesitãþi elementare, vitale“.

Menahem Fermo evocã în una din primele epis-tole crizele adeolescenþei, vãzute pe un fundal al

“crizei mondiale”, depãnând amintiri de la liceulbucureºtean “Matei Basarab”. Dominat de “discipli-na de stil prusac grefatã pe mentalitatea localã“,mediul ºcolar îi apare ca o veritabilã închisoare.Junele Fermo învaþã în salturi, eºuând “lamentabilla examenul de intrare la facultatea de medicinã“.Altfel, mediul bucureºtean îi prieºte, cãci tânãrul nusimte în acea perioadã “nici discriminãri, nici com-plexe de inferioritate“. În primii ani ai rãzboiului, oscurtã vizitã la sediul unei asociaþii sioniste din stra-da Anton Pann îl metamorfozeazã din asimilist învajnic sionist. Alegerea e dictatã de atmosfera rãz-boiului, de presiunea legilor rasiale, de antisemitis-mul unor colegi de la “Astra Românã“, unde seangajeazã pentru o perioadã. Participã la cursuriorganizate de sioniºti ºi constatã, cu ironie beni-gnã, cã, în viziunea conferenþiarilor, “problemaevreiascã nu poate fi înþeleasã just decât în linia dia-lecticii marxiste, suntem sioniºti pentru cã suntemsocialiºti“. Se pregãteºte intens în cercul tinerilor dela “Haºomer Haþioni, veniþi din toatã þara“, sã pleceîn Palestina, studiazã ebraica, urmeazã cursuri dedoctrinã ºi ideologie. Înafara preocupãrilor intelec-tuale, învaþã sã facã agriculturã, contemplând,împreunã cu camarazii sãi, primele recolte “cu sen-timentele unor þãrani adevãraþi“. Rãzboiul seconfundã pentru tânãrul sionist cu munca obligato-rie, episod resimþit ca umilitor, a cãrui evocare,nedramatizatã, e pigmentatã de o bunã dozã deumor.

Entuziasmul tinerilor sioniºti nu va fi sufocatnici de mãsurile represive luate împotriva lor.Tinerii organizeazã acþiuni de denunþare a rãzboiu-lui ºi a dictaturii antonesciene. În 15 martie 1941,autorul, în calitate sa de secretar al Cãminului deemigranþi, e arestat, cunoscând pe viu eficacitatea“vînei de bou“. Mediul rezervat clientelei tribunale-lor militare din Bucureºti poartã numele casteluluipreferat al lui Napoleon, Malmaison, o vechecazarmã transformatã în închisoare. Fostele grajduride cai sunt sufocante, aerul e irespirabil din cauzanumãrului mare de internaþi. În topografia carce-ralã, “ºerpãria“,“broscãria“, locul de lângã“tinetã“,“de pe prici“ sau de lângã fereastrã suntacordate în funcþie de vechimea ºi de numãrul de

Memoriile unui sionistIon Cristofor

(continuare în pagina 26)

99

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

99TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

L e genre littéraire (Genul literar,Flammarion, 2004), antologia realizatã ºiprefaþatã de Marielle Macé, readuce în cen-

trul atenþiei probleme care i-au urmãrit insistentpe criticii ºi teoreticienii literari. Se mai poatevorbi astãzi despre existenþa genului literar? Cuma evoluat ºi s-a transformat aceastã noþiune de-alungul timpului? Ce concepte literare s-au supra-pus sau substituit noþiunii de gen? Este urmãritãgeneza noþiunii de gen, de la Platon ºi Aristotel,istoricul acestei noþiuni, prin scrierile lui Boileau,Schlegel, Hegel, Genette ºi alþii, precum ºi proble-ma identitãþii genurilor, aºa cum a fost ea formu-latã de Kate Hamburger, Curtius sau Todorov. Nusunt ignorate nici funcþiile genurilor sau trans-formãrile lor genetice de-a lungul istoriei literatu-rii. «Ura» faþã de genuri, aºa cum au ilustrat-o deexemplu suprarealiºtii (Breton, de exemplu, nurecunoºtea decât existenþa poeziei ºi a pamfletuluica genuri literare) nu este cumva, se întreabãautoarea, doar o istorie ciclicã a literaturii?Antologia se încheie cu un vademecum, în caresunt explicate noþiuni legate de gen, cum ar fi ceade arhitext, paraliteraturã etc. Marielle Macé îºiîncepe excursul asupra noþiunii de gen citându-lpe Jean Paulhan, care într-un eseu capital asupraliteraturii contemporane se folosea de metaforagrãdinii publice din Tarbes, la intrarea cãreia seafla o pancartã ce spunea, nici mai mult, nici maipuþin, cã «este interzis a intra în grãdinã cu floriîn mânã». Tot astfel, scriitorii moderni ignorãconvenþiile, genurile ºi «înfloriturile retorice». Lace mai folosesc genurile? În accepþia lor cea maicomunã, ele oferã niºte unelte de organizare aleproducþiei literare, pentru a identifica sau rezumalecturile. Publicul, editorii, profesorii recunoscexistenþa a patru mari categorii generice: roman,poezie, teatru, eseu. Genurile le servesc scriitori-lor, cititorilor (cãci pentru ca un roman sã fie per-ceput ca atare, cititorii sãi trebuie sã aibã o com-petenþã a genului respectiv), ajutã la interpretare,evaluare, la a trãi chiar. Cãci romanul este, deexemplu, pentru Marthe Robert, singurul mijloc

al unui individ de a-ºi reconstitui istoria inter-ioarã: «Oricine este hãrãzit viitorului poartã înadâncul vieþii sale un roman». Instrumentesenþial, noþiune explicativã ºi criteriu de judecatã,genul foloseºte la identificare, descriere, evaluare,canonizare ºi taxinomie, fiind poate «singurulobiect epistemologic pe care studiile literare îlposedã la propriu» (Marielle Macé, p. 26).Apartenenþa unei opere la un gen literar poate fiun argument valorizator (atunci când cutare operãeste consideratã, de pildã, «veritabilã tragedie»,îmbogãþindu-se cu toatã memoria genului) saucontra-argument, întrucât «convenþia genericã adevenit în aparenþã o trãsãturã paraliterarã ºi suntvalorizate operele care scapã genurilor» (p. 27).De asemenea, un text poate aparþine mai multorgenuri sau îºi poate modifica apartenenþa la ungen sau altul, în acest sens fiind citat exemplul luiQuijote al lui Borges, roman de cavalerie cândeste scris de Cervantes, roman istoric când esteinventat de Pierre Ménard). Marielle Macé propu-ne patru criterii dupã care se ordoneazã existenþagenurilor: ontologic, taxinomic, retoric ºi pragma-tic. În continuare, cercetãtoarea se referã la diferi-tele relaþii pe care operele le întreþin cu un gensau altul, constatând cã operele nu aparþin unuigen anume în acelaºi fel. În acest sens este citatJean-Marie Schaeffer, care ordoneazã posibilitãþilede relaþie a unui text cu genul sãu, constatândexistenþa unui regim de exemplificare, în care tex-tul este un exemplu al proprietãþii sale generice,acesta fiind cazul genurilor care desemneazã unact comunicaþional global: povestire, dramã ºi aunui regim de modulaþie, în care fiecare textmodificã ºi instituie proprietãþile clasei generice.Sunt evocate uneltele teoretice care s-au suprapussau substituit celei de gen, cum ar fi cea de inter-textualitate, care face posibilã trecerea de la unregim generic la unul parageneric, sau cea dehibridare, care dã seama despre modul în care sescriu sau sunt evaluate multe cãrþi contemporane.În ceea ce priveºte relaþia dintre genuri ºi tempo-ralitatea literarã, Marielle Macé constatã cã existã

tot atâtea istorii câte genuri existã, liniile lor deevoluþie fiind niºte diviziuni cronologice într-otemporalitate mai vastã (cronologia epopeii estecea a unei dispariþii progresive, timpul poeziei s-aîncetinit considerabil în Franþa secolului al XVIII-lea), dar existã, de asemenea, mai multe tempora-litãþi în istoricul unui aceluiaºi gen: se suprapunritmuri diferite, cel al practicii, cel al instituþiilor,cel al reprezentãrilor, care sunt uneori sincrone,alteori decuplate (aparent absent din sistemulgenurilor, romanul era totuºi foarte prezent însecolul XVII). Antologia realizatã ºi prefaþatã deMarielle Macé se constituie astfel într-o unealtãindispensabilã pentru cercetãtorul în materie degenuri literare, prin pertinenþa textelor antologateºi modul de abordare a unei problematici atât decomplexe, conform spiritului cartezian francez.«Genurile literare formeazã, conchide cercetãtoa-rea, harta ºi memoria literaturii. Suport al unorexperienþe estetice, receptacule ale istoriei textelor,cadre ºi filtre al marilor funcþii ale literaturii, eleaccentueazã deopotrivã în percepþia noastrã a ope-relor raportul cu trecutul ºi raportul cu viitorul,conºtiinþa generalitãþii ºi promisiunea unui eveni-ment, într-un peisaj miºcãtor de valuri, amonturiºi treceri.»

accent

Despre genul literarLetiþia Ilea

1100 TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

1100

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

(urmare din numãrul trecut)

Î ndeobºte însã, Gabriel Dimisianu urmãreºte opoziþie medie, o cumpãnire a talgerelorbalanþei. Deºi exponent de bazã al criticii care

a produs tabla de valori ori, cum se zice acum,canonul literaturii noastre din partea interbelicã,perspectivã operantã încã în amplã mãsurã ºi laora actualã, d-sa nu ezitã a lua distanþã faþã deaspectele degenerate, blocate într-unconservatorism rigid ºi, vai, agresiv, ale criticii închestiune. Îl stînjeneºte, pe bunã dreptate,iconodulia, postura de venerare habotnicã a unorscriitori scoºi în chip artificial din fluxul discuþiei,manifestatã “în special în mediile didactice ºi laAcademie, chiar la vîrf”. Conservatorii în cauzã“se opun cu îndîrjire spunerii adevãrului întregdespre marii scriitori, în general despre mariinoºtri oameni din trecut, prezentãrii lor nefardate,realiste. Ei nu admit sã se vorbeascã decît întermeni exaltanþi despre oamenii însemnaþi ainaþiei, iar cine adoptã faþã de aceºtia atitudineanormalã a criticii, examinîndu-i lucid, în temeiulfaptelor verificate, arãtînd, dacã este cazul, ºi ceslãbiciuni au avut, ce erori li se pot imputa, estetaxat drept nepatriot, drept demolator al valorilornaþionale”. Pe de altã parte, dl. Dimisianu credecã “se comit excese ºi de sens contrar”. Deoarece,repetîndu-se “la nesfîrºit“ ºtiutele acuzaþii laadresa scriitorilor care au fãcut concesii de diversegrade regimului comunist, s-ar ajunge la oinoportunã saturaþie: “Tot reproºîndu-li-se repetat,obsesiv, colaboraþionismul din anii postbelici, nuli se creeazã o imagine disproporþionat negativã,contravenind adevãrului? Cãlinescu, Ralea, Vianu,Camil Petrescu riscã sã aparã în ochii posteritãþiidrept co-autori de prim rang ai distrugeriivalorilor spirituale româneºti în deceniile cinci ºiºase, cînd ei, de fapt, atît cît au putut în aceleteribile vremuri, le-au apãrat de distrugere. Nu aureuºit sã le apere pe toate, într-adevãr, dar nici atîtcît au reuºit nu li se recunoaºte”. Nu negãm, deplano, ºi posibilitatea unor “excese” în direcþiasancþionãrii colaboraþionismului. Dar e sigur cãlunga epocã totalitarã, anomalie fãrã precedent înistoria noastrã, e încã departe de-a fi fost studiatãcum se cuvine, cã încã nu s-a impus conºtiinþeipublice într-o imagine limpede, într-o sintezãconvingãtoare. E drept cã unele “personaje care audistrus cu adevãrat valorile, politrucii culturalicare au iniþiat proletcultismul, care au pus la calestategiile sinistre ale terorismului ideologic“ auieºit aproape din raza atenþiei, ºi pe bunãdreptate, pentru cã n-au nici o relevanþã literarã.Sînt simpli pioni ai imposturii. Însã nu e vorbadoar de “obsedantul deceniu”, cum s-a rostitodinioarã, abil-disociativ, autorul Moromeþilor,care viza o conjuncturalã disjuncþie între perioadaCeauºescu ºi perioada Dej, ci mai curînd de ojumãtate de veac “obsedantã“, atîta vreme cît nuva fi luminatã documentar ºi sancþionatã în chipsatisfãcãtor. Nu ne mulþumesc feliile, porþiiledrãmuite, fãrîmele de adevãr. Avem nevoie de oconfruntare cu adevãrul global, nu doar aldeceniilor de comunism, al evenimentelor dindecembrie ºi al mineriadelor, ci ºi al vieþiiculturale ºi artistice de ieri ºi de azi. “Primejdia”

pe care o clameazã iconodulii cum cã “marilevalori naþionale” ar putea fi “demolate” nu e oareo scornire de prost gust? Cine a contestat la noicu seriozitate importanþa unor Arghezi,Sadoveanu, Cãlinescu, Vianu, Ralea, CamilPetrescu? În schimb sã admitem cã nu existã încãcercetãri mai aprofundate, în spiritul obiectivitãþii,consacrate anilor de pactizare cu regimul totalitarde stînga, aºa cum e (un început promiþãtor)recent apãrutul studiu al lui George Geacãr,Marin Preda ºi mitul omului nou. Ne-am ocupatoare îndeajuns de Eugen Jebeleanu, Geo Bogza,Mihai Beniuc, Zaharia Stancu, Maria Banuº, NinaCassian, Geo Dumitrescu, Virgil Teodorescu,M. R. Paraschivescu, Eugen Barbu, Titus Popovici,Ov. S. Crohmãlniceanu, Paul Georgescu, pentru asepara ceva mai precis apele de uscat? Dar deNichita Stãnescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru,Adrian Pãunescu, Ion Gheorghe, C. Þoiu, FãnuºNeagu, G. Bãlãiþã, N. Breban, Al. Ivasiuc, D.R.Popescu? ªi sã nu uitãm seria de actuali autori cuplasament deocamdatã foarte confortabil în douãluntri precum Eugen Simion, Augustin Buzura,Andrei Pleºu, Mircea Iorgulescu, ale cãror umbreºi contradicþii sînt frecvent trecute sub tãcere.Autori care par a fi semnat un pact cu laturabenevolentã a tãcerii… N-a fost oare Franþa, patrialibertãþii, mult mai severã cu colaboraþioniºtii sãi?N-a fost oare mult mai exigent guvernul nostruliberal de la finele primului rãzboi mondial cuscriitorii socotiþi a-l fi slujit pe ocupantul german?Pe harta revizuirilor figureazã o mulþime de petealbe, aºa încît dorinþa de-a le lichida posedã olegimitate pe care nu ne-am putea imagina cã dl.Dimisianu n-ar recunoaºte-o. Înainte de-aincrimina “obsesia” reformiºtilor n-ar fi cazul asupune dezbaterii obsesia unor reminiscenþe aletrecutului semisecular care opreseazã inclusivminþile tinerilor nutrite cu o sumã de etichete ºiconfuzii? Poate cã-n aceastã privinþã autorulFragmentelor contemporane s-ar cuveni sã fie maipuþin “neutral”, luînd mai decis partea corijãrilorce se impun, dictate de bunul simþ deopotrivãistoric ºi etic. ªi aceasta în favoarea de netãgãduita obiectivitãþii care, în substanþa ce-o acrediteazã,n-ar putea nesocoti justiþia, punînd un semn deegalitate între conservatorismul postideologic ºireformismul democratic, întrupat în inevitabilelerevizuiri de lovinescianã obârºie…

Sîntem însã cu totul în asentimentul luiGabriel Dimisianu cînd d-sa analizeazã “cazulDan Deºliu”. Accentele sînt puse aci cu o acribiemoralã remarcabilã. Spre deosebire de scriitoriicare, iniþial, au aderat la ideologia comunistã, auslujit-o cu asiduitate ºi cu o multitudine deprofiluri iar ulterior, cînd… nu mai renta, “aurenunþat, revizuindu-se în tãcere” (vai, E.Jebeleanu, vai Geo Bogza, vai M. Preda!), poetuls-a debarasat de “Convingerile revoluþionare” lamodul fãþiº, zgomotos. A dat dovadã de un curajreal. Încã de la finele anilor ’70, formuleazã criticitot mai tãioase la adresa politicii oficiale ºi,sãvîrºind un act de sonorã disidenþã, îºi ia inimaîn dinþi pentru a demisiona din partid în 1980 (sãne reamintim cã arhioportunistul cu pretenþiiliberalizante care a fost Marin Preda fãcea, laspartul tîrgului, o cerere de înscriere în partid,dupã toate probabilitãþile pentru a-ºi pãstra

scaunul de director al Editurii CarteaRomâneascã). Fireºte, Deºliu a fost învinuit, înlimbajul furibund, de “trãdare“ a cauzei de cãtrescriptorii rãmaºi pe poziþiile partinice: “Ar trebuisã se þinã seama de faptul cã «trãdãrile» acestuiom au survenit în împrejurãri dintre cele mairiscante pentru el, cînd Ceauºescu pãrea deneclintit, cum a ºi fost de fapt încã vreo zece ani,iar Deºliu l-a înfruntat deschis. Ar fi putut apoi sãfructifice, dacã era interesat, conjuncturafavorabilã de dupã decembrie ’89, cînd nouaputere ºi l-a vrut aliat, el situîndu-se însã, ºiatunci, tot în opoziþie”. (Vai, Eugen Simion, vaiAug. Buzura, vai Andrei Pleºu!) Radicalismulschimbãrii de atitudine a lui Dan Deºliu aveasemnificaþia singularã a unei revolte faþã de sine,a unei autolustraþii dramatice. Pe cînd alþi“opozanþi” evitau a se referi la trecutul lor,îndeobºte foarte încãrcat, articulînd o detaºare decîrmuire în cel mai bun caz prudentã, evitînd a-ºipierde privilegiile ce-i ridicau cu mult peste mediade subzistenþã a colegilor de breaslã, bardul“realist-socialist” de altãdatã se judecã pe sineimplacabil, marcînd o performanþã, în viaþanoastrã literarã, fãrã pereche: “Fiindcã într-adevãr,cine a mai rostit la noi, revãzîndu-ºi trecutul,asemenea autoînvinuiri cu valoare de testamentmoral: «Tinerii sau mai puþin tinerii sã nu-miurmeze niciodatã exemplul. Nu trebuie sã accepþiceea ce simþi cã nu trebuie acceptat. Existã lucruripe care, oricît de mult te-ar costa, nu trebuie sã lefaci ºi existã, dimpotrivã, lucruri pe care, oricît aipierde, trebuie sã le faci neapãrat»”. Altfel spus, orevizuire de sine formidabilã. “Un caz cu valoarede unicat în istoria noastrã, nu doar literarã, dedupã al doilea rãzboi mondial. Nu avem altexemplu de totalã dezicere de comunism a unuifost înflãcãrat militant, dezicere sãvîrºitã în aniicînd comunismul era încã puternic în toateinstituþiile lui, de o strivitoare forþã opresivã.Puþini au cutezat, ca Deºliu, sã le înfrunte dininterior, fãrã alt punct de sprijin decît propriaîndîrjire neistovitã”. Concluzia atît de pertinentã ad-lui Demisianu schiþeazã astfel o impresionantãimagine a idealitãþii opoziþioniste, din pãcaterareori cu o acoperire în realitatea autohtonã. Maisemnalãm prezentarea plinã de aceeaºi cãldurã aaltui mare dezamãgit de stîngism, I.D. Sîrbu. Nude puþine ori, observã criticul, a avut parte cinevade “atîtea ghinioane” istorice. Luptãtor în treireprize pe frontul din Est, prins în încercuirea dela Stalingrad, rãnit de douã ori, cãzut prizonier,evadat, dezertor, bolnav de tifos exantematic,apoi eliminat din postul de universitar, prigonitpolitic, condamnat la ºapte ani de detenþie, silit apractica munci de miner, Gary a fost “nu doar unmare scriitor, ci ºi un Iov modern”: “AvuseseLucian Blaga destule temeiuri, dupã cum se vede,sã remarce în faþa cerchiºtilor, discipolii sãi:«dintre voi toþi, Gary mi se pare a fi cel mainefericit». ªi aceste cuvinte le-a spus pe cînd Sîrbunu consumase decît o parte din amintiteleexperienþe infernale. Celelalte urmau sã vinã. Ceimpresioneazã la acest om, asupra cãruia s-auabãtut toate urgiile cu putinþã, este felul liniºtit dea-ºi asuma nefericirea, ca pe o intrare într-un rolîn care cineva, Marele Regizor, l-a distribuit fãrãsã-l întrebe, iar lui altceva de fãcut nu-i rãmînedecît sã-l joace cinstit pînã la capãt“. Un Regizorcare, de la un moment dat, capãtã mascasistemului comunist. Sistem pe care, cu toatepedalele de temperanþã pe care le apasã în stilul

telecarnet

Sensul obiectivitãþii Gheorghe Grigurcu

CCampion al poeziei optzeciste înainte chiarca aceasta sã afle despre sine cã existãîntr-o formulã generaþionalã, Petru

Romoºan nu s-a repezit, dupã 1989, sã-ºi publicealuviunile lirice, hotãrând sã dea (mai întâi?) laivealã niscaiva antologii lirice tematice. Dupã Celemai frumoase 100 de poezii ale limbii române ºi100 din cele mai frumoase de poeme de dragosteale românilor editorul a revenit cu Cele maifrumoase 100 de poeme ale românilor despre eiînºiºi ºi þara lor (Bucureºti, Ed. Compania, 2004,216 p.). Vor urma, desigur, ºi altele, dar aici mãvoi ocupa, cu bucuria cititorului ºi curiozitateaultimã a clasificatorului, de aceastã secundãalcãtuire poeticã, încercând sã decelez specificulunui travaliu de mare degustãtor de poezie scutitde prejudecãþile modelor.

Mai întâi mã opreºte în loc opþiunea ca atare.O privire grãbitã s-ar repezi sã califice volumul încategoria celor patriotice. La drept vorbind, chiareste astfel, în mãsura în care a te interesa denaþie, de popor, de trib, de etnia din care faciparte te situeazã, orice s-ar zice, în zona acestuitip de partizanat. Poezie patrioticã – de acord;însã nu în sensul peiorativ la care s-a ajuns prinintensa demonetizare la care a supus zicerea deacest fel regimul defunct comunist. PetruRomoºan citeºte ºi selecteazã în paginile cãrþiipoeme din cele mai diverse, despre tipuri umaneromâneºti, oraºe, viaþa la þarã ºi la oraº, gãºti,felurite negoþuri parºive, utopii gastronomice,toate socotite caracteristice pentru universulimaginar românesc. „Românii ºi þara lor – nu s-arputea spune cã tema e la modã!”, se confeseazãcoordonatorul ediþiei, nebãgând de seamã cã întretimp moda chestionãrilor identitare a ºi survenit,de-ar fi sã îl pomenesc aici doar pe Daniel Barbu,ºi el antologator în volumul Firea românilor(Bucureºti, Ed. Nemira, 2000), unde textele(savuroase) ale cãlãtorilor strãini din modernitateoferã cititorului chipuri necomplezente ale naþiei.ªi, la urma urmei, ce-are a face dacã interogaþiaidentitãþii colective, trecutã prin ciurulistoriografiei ºi ajunsã în dârmonul poeziei, intrãîn modã? Nu m-aº teme de asta, cãci nu oricelucru devenit de bon ton (fashionable, trendy s-arînghesui unii sã spunã) este, necesarmente, ºilipsit de gust, îndoielnic, compromis. Impulsulimagologic cu trimitere la propria apartenenþã degintã ori clan expandat, alimentat mai acum un

deceniu ºi de eseurile îndrãzneþe ºi barocestetizante ale lui Luca Piþu din Sentimentulromânesc al urii de sine, iar mai apoi, din nou petãrâmul literaturii istorice, de Sorin Mitu înGeneza identitãþii naþionale la românii ardeleni,de Klaus Heitman ºi de alþii ca ei, neglijat dedecenii, îºi (re)gãseºte fãgaºul. Oricum, a intra înmodã cu o selecþie de tipul celei oferite de PetruRomoºan mi se pare onorant nu pentru el, cipentru... modã.

„Am cãutat sã compun aici un portret în timpal românilor, ºi nu o laudã pateticã a naþiei. Sigurcã e vorba tot de patriotism, dar nu ºi depropagandã” (p. 5), continuã el precizãrile, ºi nuface rãu. Deºi, prin prospeþimea lor reinventatã decontextul dat, versurile se transformã, aproapeinstantaneu, atât într-o laudã pateticã aromânimii, cât ºi într-o propagandã simpaticã.Din acest punct de vedere, cartea dãrâmã oconvingere tovãrãºeascã veche de decenii acenzorilor, securimii, scenei politice ºi chiar adãscãlimii înþepate de prin ºcolile noastre. Nicimãcar atunci când poezia împrumutã mascagurmandului enorm ºi delirant – ca la Budai-Deleanu, în faimosul fragment de epopee eroi-comicã pe motivul Þãrii Cocaigne -, nici cândvitupereazã hazos împotriva gãºtilor politice detip mafiot (ca în Orãºanu), nici când versulafecteazã robusteþea brutalã ºi necioplitã atruditorului sãrman lipit pãmântului (ca înpoemul lui Aron Cotruº) ea nu reuºeºte nici oclipã sã denigreze poporul, patria, statul, drapelulsau mai ºtiu eu ce simboluri de neîntinat. Însãºicalitatea, savoarea, parfumul, forþa verbului liric arsabota o astfel de concluzie, iar în acest sensdemonstraþia lui Petru Romoºan este salutarã,inspiratã, binevenitã. De patetism – însã unul decalitate, articulat la nivelul fiinþei, venind îndiscurs de dincolo de acesta – este vorba dinbelºug în preþioasa antologie. Cel ce selecteazã nuîl ocoleºte, fiindcã simte cã ar fi o autosabotare ademersului. El adulmecã, te miri pe unde, câte unpoem uitat din rafturile doi ºi trei ale biblioteciivirtuale ºi îi acordã dreptul la o nouã circulaþie.Un exemplu emoþionant prin naivitatea ºisimplitatea patetismului sãu: poemul lui AlDepãrãþeanu Mama: „Erau trei sârmanii: doi copiiºi-o mamã,/ ºi pâine!... un singur codru într-omaramã./ Mama-l frânse-n douã ºi dete pe rând/La fieºtecare câte-o pãrticea./ <<Mamã! atunci

copiii ziserã plângând:/ Þie ce-þi rãmâne?>><<Voi>>, rãspunse ea” (p. 93).

E plinã de bogãþii antologia cu Cele maifrumoase 100 de poeme ale românilor despre eiînºiºi ºi þara lor. S-ar putea sã fie monografialiricã cea mai încãpãtoare pe care am citit-ovreodatã din literatura noastrã. Aici idilismul vieþiila þarã stã în perfectã armonie lângã persiflareaacesteia de cãtre Topârceanu, iar greul vieþii detrudã (la Bacovia ºi în alte locuri) se învecineazãfãrã probleme cu imaginile huzurului aristocratdin poezia minuþios ºlefuitã ºi manieristã a luiMateiu Caragiale.

Petru Romoºan nu pare interesat de selectareacapodoperei. El preferã sã adune poeþi de printoate ungherele, ajungând pânã la cei mai tinericontemporani ai noºtri (Elena Vlãdãreanu, depildã). Este o forfotã admirabilã, o ipostazã asãnãtãþii creaþiei lirice ºi a poftei de viaþã; aproapeun ritual de fertilitate performat în folosul liriciiromâneºti ºi spre celebrarea acesteia. ªi pentru cãinstituie acest tip de democraþie a banchetuluiliric, evadând din superstiþia – romanticã – aprivilegierii excelenþei, recuperând, în schimb,atâtea voci pe care le aºazã cu deplin respectalãturi de maeºtrii necontestaþi de prin manuale,cãrora li se dedicã anual festivaluri, colegul nostruPetru Romoºan meritã un „Ave!” sincer ºi dintoatã inima.

Document de mentalitate al unei tradiþii dejamultiseculare, dar ºi al unei generaþii iconoclasteafirmate în vremurile grele ale dictaturii prin vocipregnante, precum a antologatorului, carteaaceasta devine în egalã mãsura o mãrturie istoricãpentru azi ºi pentru mai târziu, nepierzându-ºiînsã nici o clipã nici dulceaþa esteticã, nicivaloarea pedagogicã. Sã crezi cã poezia poateconstitui cartea de învãþãturã a unui neam cuprivire la sine însuºi este privilegiul lui PetruRomoºan. În urma demonstraþiei pe care el oface, mã asociez întru totul acestui crez, regãsindpe bâjbâite, poate – dar ºi pe bune –, poteca decolb aurit pe care pãºeau aezii helladici deodinioarã: calea unei mari, nemuritoare, tradiþii acuvântului incantat; numai ºi numai în calitate decititor.

1111

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1111TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

imprimatur

Acasã la poeþiOvidiu Pecican

sãu sobru, Gabriel Dimisianu îl percepe exact,cãruia îi denunþã esenþa alienantã, patibularulprofil, inclusiv cînd se ocupã, în paginile de lasfîrºitul volumului aci conspectat, de “generaþiaîntreruptã”, compusã din scriitorii care s-au aflatla început de drum între 1945 ºi 1948, toþi cudestine distorsionate: Pavel Chihaia, Mihail Vilara(Mihail Fãrcãºanu), Alexandru Vona, Dinu Pillat.Am întîlnit destui publiciºti enervaþi de sintagma“Siberia spiritului”, lansatã, cred, de d-na MonicaLovinescu, pentru a desemna rãstimpul comunist.Defel deplasatã sau prãpãstioasã, ci resignat-realistã, ca o metaforã aproape în stare naturalã.Nu ºtim dacã dl. Dimisianu a folosit-o nemijlocit,în orice caz, fapt ce-i atestã lealitatea, o acceptã

prin perifrazã. Dupã apariþia Tezelor din iulie,“abia se luminase orizontul ºi iar intram într-olungã, probabil, noapte polarã”. Sau: “Nu s-aajuns la situaþia din anii ’50, dar un suflu greu deîngheþ s-a abãtut iarãºi asupra culturii române,pentru aproape douã decenii”. Sau: “Miºcareanoastrã oniricã pãtrundea astfel pentru primaoarã într-o carte de criticã, spre a intra apoi, nupeste mult timp, într-o hibernare silitã”. Cuadevãrat, o “hibernare silitã”…

Vedem, în consecinþã, cele mai adesea, cãobiectivitatea lui Gabriel Dimisianu nu e cîntãrireautomatã a operelor, oamenilor ºi circumstanþelor,ci o înclinare, în responsabilitatea-i conþinutã, spreadevãr. Spre un adevãr ce n-a putut fi detaºat descriitoriceasca vibraþie, de ordin simpatetic, abinelui ºi frumosului cu care e concrescut.

P.S. Citind paginile lui Gabriel Dimisianu, aflucu tristeþe, pentru prima oarã, de existenþa unorvolume: ªtefan Bãnulescu: Elegii la sfîrºit de secol,Cornelia Pillat: Ofrande, Daniel Nicolescu:Convorbiri cu Dan Deºliu, C. Stãnescu, Accente.Jurnal indirect º.a. Circulaþie defectuoasã a cãrþilorori, pentru unii cititori virtuali, de-a dreptulsacrificarea lor?

1122 TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

1122

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

(urmare din numãrul trecut)

DDetaliu amuzant în Caietul albastru al luiBalotã, în legãturã cu raþionalismul excesival lui Julien Benda. Cicã niºte prieteni l-au

luat pe autorul Trãdãrii intelectualilor ºi l-au dus înexcursie prin Tunisia. Dupã zile întregi de nisip,arºiþã ºi uscãciune, maºina ajunge la malul mãrii.Toþi – cu o singurã excepþie – nãvãlesc spre apãextaziaþi. Dupã o vreme amicii se gîndesc sã-lcheme ºi pe Benda, rãmas pe banchetã, sã-i aratemarea. El refuzã sarcastic: “J’imagine, j’imagine!”.

Nimic de zis, replica face toate paralele. Dar nuera rãu s-o fi lansat Julien Benda ºi înainte de spriji-nul jenant pe care l-a acordat, la senectute, stalinis-mului ce fãcea ravagii în rîndul intelighenþieifranþuzeºti.

Coincidenþe stranii, care îþi dau fiori.Prima – povestea pictorului Victor Brauner.

obsedat de tema omului fãrã un ochi. În 1931 pic-teazã chiar un autoportret cu ochiul scos. Are ºialte numeroase schiþe în jurul aceluiaºi subiect.Fiind rugat de Brâncuºi, fotografiazã în 1927 laîntîmplare cîteva strãzi ºi case din Paris. Printre eleinclusiv clãdirea în care, opt ani mai tîrziu, în1935, fiind implicat fãrã voia sa într-un scandal,ciobul sticlei aruncate la întîmplare avea sã-i scoatãun ochi!

A doua – povestea scriitorului Cesare Pavese.Obsedat de tema sinuciderii, trece ideea pe seamaunui personaj feminin secundar. Romanul Tredonne sole debuteazã cu imaginea perifericã a uneitinere care a încercat sã se sinucidã luînd o supra-dozã de somnifere într-o camerã de hotel dinTorino. Este salvatã în ultima clipã. Acþiunea înain-teazã (anevoios) în jurul tribulaþiilor unei femeimature care rãtãceºte între legãturi sexuale întîm-plãtoare ºi obligaþii de servici obositoare. Uneorirevine în fundal tînãra Rosetta, care îºi repetã cuîncãpãþînare deziluzia pe care i-o provoacã viaþa ºinu acceptã resemnarea maturã a protagonistei.Romanul se încheie circular: fata reuºeºte sã sesinucidã otrãvindu-se într-o camerã închiriatã. “Nonpareva nemmeno morta. Soltanto un gonfiore allelabbra, come fosse imbronciata. Il curioso era statal’idea di affittare uno studio da pittore, farci porta-re una poltrona, nient’altro, e morire così davanti

alla finestra che guardava Superga. Un gatto l’avevatradita – era nella stanza con lei, e il giorno dopo,miagolando e graffiando alla porta, s’era fatto apri-re.”1 Dupã cîþiva ani, Cesare Pavese însuºi se sinu-cide într-o camerã de hotel din Torino, înghiþind osupradozã de somnifere. Se spune cã în culmeadelicateþii, înainte de a se întinde pe pat pentru a-ºiaºtepta moartea, s-a descãlþat spre a nu murdãricuvertura ºi a stins lumina spre a nu consumacurentul…

A treia – povestea scriitorului Mihail Sebastian.Supravieþuieºte anevoios în România anilor ‘40, caevreu sub dictatura legionarã ºi în valul de antise-mitism antonescian, vãzîndu-ºi îndurerat prieteniicum devin pe rînd rinoceri, el în schimb fiind per-manent frãmîntat de mizeria materialã a rãzboiu-lui, printre nedreptãþi ºi abuzuri. Descrie cu accen-te impresionante în Jurnalul sãu acea etapã chinui-toare. Îndatã dupã eliberare este repus în onoruri ºifuncþii, se pregãteºte pentru o carierã fulminantã.ªi totuºi, pe cînd traversa în fugã strada pentru aþine o conferinþã despre Balzac, este lovit mortalde un camion ºi moare în mod stupid, absurd.Însã cu cîþiva ani înainte, în romanul Accidentul(!), un lucru similar i se întîmplã eroinei sale (dinnou premoniþia este transferatã cãtre un personajfeminin!): “Nu-ºi dãdea seama cît timp trecuse.Cîteva secunde? Cîteva lungi minute? Nu simþeanimic. Auzea în jurul ei voci, paºi, chemãri, dartotul surd ºi cenuºiu, ca un fel de pastã sonorã, dincare numai uneori se desprindea cu o subitã clarita-te un clopot de tramvai sau un strigãt, pentru caimediat sã reintre în aceeaºi rumoase stinsã. Va sãzicã un accident, gîndi ea foarte calm, aproape cuindiferenþã. Gîndul nu-i deºteptã nici o alarmã, nicio grabã. Avea foarte vag impresia cã trebuie sã fielungitã pe jos, lîngã trotuar, cu capul în zãpadã,dar nu încercã sã facã nici o miºcare. Îi trecu prinminte o întrebare stupidã, fãrã sens: Cît sã fie cea-sul?”.

Coincidenþe stranii, care îþi dau fiori.

La Assisi. Pe trotuarele ºi strãduþele înguste,unde cîteodatã abia încape un singur om. Cîndtrece o maºinã minidimensionatã sau o motoretã,pietonii intrã prin curþi sau ganguri ca sã-i facã loc.Nesfîrºite urcuºuri pe munte ºi coborîºuri. Pantecare-þi taie rãsuflarea. Zãduf ucigãtor.

Pe un trotuar de la periferie, în ceasul dupã-amiezii, o întreagã familie ieºise la umbrã. Treigeneraþii se etalau pe scaune ºi ºezlonguri, spo-rovãind fãrã grijã, blocînd cu dezinvolturã drumulpe care oricum nu prea trecea nimeni. M-am nime-rit tocmai eu pe acolo. Îi priveam amuzat la culme,cu o figurã visãtoare, de bonomie ºi simpatie. Întimp ce îºi strîngeau sub ei picioarele alene pentrua-mi face loc sã trec, vãzîndu-mã cã nu sînt delocsupãrat de apariþia acelui obstacol, ba chiar le zîm-besc amical ºi rãbdãtor, o doamnã în vîrstã mi s-aadresat cu acea spontaneitate caracteristicã:

- Signore, ma Lei è sacerdote, vero?Uimit de aceastã ipotezã, i-am rãspuns imediat:- No, mi dispiace. Sono insegnante.Iar apoi, pentru a “atenua” eventuala decepþie:- ...ma e come un sacerdote.2

La Perugia. Lung dialog ºtiinþific pe tema subti-litãþilor limbii italiene, acasã la celebrul lingvist (deorigine bulgarã) Katerin Katerinov. Abia apuc sãschiþez vreo întrebare cã el se grãbeºte sã-mi deaample ºi detaliate rãspunsuri. Cu date lingvistice,istorice, semantice, agrementate cu exemple în celemai bizare limbi pentru urechile occidentale. Cã în

latina clasicã era nu ºtiu cum, spre diferenþã de lati-na vorbitã, ba chiar ºi greaca veche avea acest feno-men, spre deosebire de rusa de azi, din care pînã ºiîn bulgarã s-a pãstrat o reminiscenþã etc. Totul cumaximã dezinvolturã ºi spontaneitate, fãrã nimicafectat sau premeditat. Dupã vreo orã de conver-saþie, îl întreb cu infinite precauþiuni:

- Scusi, Professore, Lei che parla tante lingueconosce anche qualche parola in romeno?

Iar el, cu aceeaºi naturalã distincþie savantã:- Ma certo: “Futu-þi dumnezeii mã-tii”.

În faþa stupefacþiei mele hohotitoare, segrãbeºte sã adauge:

- Ovviamente, oggi questa parolaccia ha perso ilsenso originale dei suoi termini componenti e haricevuto un valore più banale, quotidiano, che nonha più niente a che fare con l’idea di divinitá.3

Unul din vechii comentatori ai DivineiComedii, Buti, dã o extraordinarã explicaþie pentrumila resimþitã de personajul Dante în faþa anumi-tor pãcãtoºi: “Benché si dolesse della dannazionedi coloro, non si dolse che non volesse che fosserodannati, ma dolsesi che avrebbe voluto che nonavessero peccato”4.

Puterea dialecticii: “Se povesteºte cã, în Greciaanticã, un discipol de-al lui Heraclit, primul dialec-tician din lume, a împrumutat de la un vecin osumã mare de bani ºi refuza sã i-o returneze. Laproces, fãcînd trimitere la dascãlul sãu, a declaratcã trecuse timpul ºi cã el nu mai era deloc acel omcare luase banii, ba chiar ºi creditorul sãu suferisemodificãri dialectice, aºa cã se punea întrebareadacã i-a rãmas oare cineva dator. Panta rhei, totulcurge. Judecãtorul, de asemenea un adept al luiHeraclit, l-a achitat. Atunci creditorul, înfuriindu-se,a luat un ciomag ºi i-a bãtut straºnic pe amîndoi. Atrebuit sã fie ºi el achitat, deoarece era un cu totulalt om. ªi-apoi, era puþin probabil ca ºi victimele,care fuseserã bãtute cu ciomagul, sã fi fost aceleaºipersoane.” (Vladimir Bukovski)

Anecdotã pescuitã dintr-o carte a lui NormanManea. Bãtrînul rabin este întrebat de ce îºi conti-nuã cu neobositã încãpãþînare predicile despredatoria moralã a omului, bunãtate, cinste ºi genero-zitate, din moment ce e întru totul convins cã nuva reuºi sã schimbe pe nici unul dintre cei care-lascultã. Rãspunsul înþeleptului: “ca sã nu mãschimb eu însumi!”.

Note: 1. "Nici nu pãrea moartã. Doar o umflãturã a buzelor,

de parcã era bosumflatã. Ciudatã fusese ideea ei de aînchiria un atelier de pictor, sã cearã un fotoliu, nimic alt-ceva, ºi sã moarã aºa în faþa geamului care dãdea spreSuperga. O pisicã o trãdase - era în camerã cu ea ºi în ziuaurmãtoare, mieunînd ºi zgîriind uºa, a chemat lumea.

2. "- Domnule, dumneavoastrã sînteþi preot, nu-i aºa?- Nu, îmi pare rãu. Sînt profesor.- …dar e ca ºi cum aº fi preot".3. "- Iertaþi-mã, domnule profesor, dumneavoastrã care

vorbiþi atîtea limbi cunoaºteþi ºi vreun cuvînt în româneºte?- Dar desigur: (...) .- Bineînþeles, astãzi aceastã înjurãturã a pierdut sensul

originar al elementelor sale componente ºi a dobîndit o va-loare mai banalã, cotidianã, care nu mai are nici o legãturãcu ideea de divinitate".

4. "Deºi îl durea damnarea acelora, nu l-a durut pentrucã nu voia ca ei sã fie damnaþi, ci l-a durut pentru cã ar fivrut ca ei sã nu fi pãcãtuit".

DiverseLaszlo Alexandru

sare-n ochi

1133

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1133TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

Nonfigurativul e contestat de Picasso caresusþine cã nu existã o astfel de artãeliminatoare a obiectului iniþial. El cautã sã

demonstreze non-existenþa acestui stil, mergând pesilogismul cã, în orice produs artistic se gãseºteideea de obiect care-ºi lasã amprenta de neºters. Întimp ce abstracþionismul întoarce spatele figurii,suprimând-o, cubismul o deformeazã, încercând untransfer de ordine, înlocuind-o pe cea naturalã cuuna proprie. Artã de sine stãtãtoare, nonfigurativulse considerã fãrã precedent în universul lucrurilor,fiind subordonat unui strat abstract dereprezentare. Condiþia de „citire” ºi „înþelegere” aunei astfel de arte este perceperea ei ca „o fiinþãnouã care nu se înþelege printr-o referire la alta, cidoar în raport cu sine însãºi” (M. Brion, Artaabstractã). Artistul abstract cautã simboluri care arputea sã îi exprime cel mai bine starea spiritualã;decodificarea nonfigurativului se face prinsensibilitate în timp ce pionul de bazã alcubismului este inteligenþa.

Cubismul vizeazã o naturã trucatã, în timp ceabstracþionismul, care funcþioneazã dupã legilegeometrice ºi numerale, descãtuºeazã forma dedimensiunile impuse. Noile forme create nu îºi maigãsesc un corespondent lingvistic, de unde acelmutism despre care vorbea Gadamer.Abstracþioniºtii îºi propun o simplificare, oîngrãmãdire de elemente ºi substanþe într-un singursemn care sã le includã pe toate. Vassili Kandinsky,deºi expresionist, prefigureazã modelulabstracþionist, reuºind sã-ºi condenseze imaginaþiacreativã în punct, semn care „leagã tãcerea decuvânt”. În tabloul intitulat Diverse Cercuri,pictorul surprinde atât prin efectul cromatic-contrast între fondul negru ºi cercurile portocalii,roºii, albastre, galbene cât ºi prin formele sferice acãror dezordine ordonatã aminteºte de o dispoziþiegalacticã, interferenþa lor fiind o lume a mulþimiloralgebrice, a proceselor de intersectare ºi includere,întãrite de efecte de eclipsã.

Prin tematica abordatã, Borges se încadreazã înmotivul arabescului ºi al galonului care sugereazãun perpetuum mobile, miºcare neîntreruptã,regulat cadenþatã, supusã unor “scandãri care ausupleþea si intervalele respiraþiei sau ale circulaþieisângelui”(M. Brion, op.cit). Atemporalitatea nu esteechivalentã stagnãrii. Nefiind contabilizatã, durataîºi pierde noþiunea de început/sfârºit, cãpãtând unaspect de flux, de curgere. Impresia de stagnare efalsã pentru cã ceea ce vrea sã sugereze Borges estefluiditatea timpului, angoasã pe care o trãieºte înfiecare povestire. În ciuda faptului cã personajulrãmâne în aceeaºi dimensiune spaþialã, el este într-o continuã miºcare înãuntru ºi în afarã prin însãºicondiþionarea labirintului.

Personajul calvinian e supus unei continuetransformãri: se pleacã de la pulberea stelarã ºi seajunge la complexitatea sistemului galactic. Celulamicroorganicã supusã diviziunilor meiotice atingeperfecþiunea macroorganicã a individului uman.Stazele premergãtoare omului trimit la alte fiinþe, acãror formare a necesitat miliarde de ani.Abordarea lui Calvino este direcþionatã atât înspresuprarealism, cât ºi înspre abstracþionism,plasticizând ºi deformând imaginile pânã înpunctul în care acestea devin ecouri ale obiectelorcurgãtoare originare picturii daliliene.

Abstracþioniºtii copiazã modelul biblic alGenezei, procesând din nimic opere artistice.Calvino revine la acest model vorbind despre o

materie în stare amorfã ce simte nevoia uneidefiniri. În urma unui proces treptat, ea trece de lao stare la alta. Timpul necesar acestei conversii esimetric celui inerent celulei asexuate, divizibile,care asigurã permutarea de la o formã simplã laaltele mult mai complexe.

Coordonatele înãuntru/în afarã îºi gãsescechivalentele semantice în a domina/a fi dominat,raport dezvoltat de Clavino în Sângele, Marea:fluidul primordial care curgea la început prinartere, acum urmeazã un curs exterior ºifuncþioneazã ca o coordonatã strãinã, invadatoare.Transformãrile atrag dupã sine senzaþii diferite, alcãror efect analeptic readuc în minteaprotagonistului imagini dintr-un illo tempore încare lipseau cuvintele ce le-ar fi putut descrie.Miºcarea exterioarã e copie a celei interioare carecândva avea statutul de externã; transformãrile auca rezultat nostalgia personajului atemporal supusmodificãrilor; materia trece treptat de la o starebrownianã la una ordonatã, fluidul luând formaunui “topaz lume” (I. Calvino, Cosmicomicãrii).

Universul borgesian este vãzut ca un sistemunic de galaxii hexagonale; cel calvinian îºicomplicã configuraþia prin alãturarea ºiîntrepãtrunderea de cristale, al cãror produs este omasã sticloasã de prisme, octoedre ºi cuburi ce vorsã punã stãpânire pe toatã materia. Metodareducþionalã, legile geometrice ºi algebrice servescambilor scriitori pentru a descrie lumi alepariculelor, apãrute în urma conglomerãrilor.Ieºirea din labirint pare o utopie, întretãiereadrumurilor, bifurcarea potecilor nu pot sã ducãdecât la pieire; cu toate acestea ele au o logicã pecare doar un iniþiat ar reuºi sã o perceapã, iaraceastã logicã stã într-un algoritm. Unul dinprincipiile artei abstracte este de a gãsi îngeometrie sau în numere echivalentul legilorbiologice. Codul genetic înscris în pielea jaguaruluinu este altceva decât funcþie matricialã, tablourectangualar în care numerele sunt dispuse pe nlinii ºi p coloane ºi din ale cãror combinaþii rezultão infinitate de variante. În arta abstractãcunoaºterea numerelor sacre echivaleazãreprezentãrii divinitãþii însãºi. Asemeneapitagoreicilor a cãror cãutare era motivatã degãsirea numãrului de aur, artiºtii nonfigurativiaspirã la o manierã esteticã absolutã.

Numerele ºi proporþiile erau consideratedivinizate, iar arta „geometrico-aritmeticã” nuputea fi înþeleasã decât de cei aleºi. A îþi amintinumãrul de ºerpi de piatrã sau forma unui arboreînseamnã a birui anii ºi a reintra în posesia a tot ceîþi aparþinea cândva, înseamnã a te apropia din ceîn ce mai mult de numãrul perfect (J. L. Borges,Scriptura Zeului). Decorul geometric, gustul pentruornament ºi pentru abstracþie vin din tradiþiaislamicã, în care imensitatea deºertului esteimagine a efemeritãþii. Borges se confruntã cutrecerea timpului ºi recurge la un desen geometric,greu de decriptat, dar care îl ajutã sã suporte maiuºor vidul.

Geometrizarea artei abstracte e relevantã înjocul caleidoscopic de unghiuri, regãsit atât înmorfologia maclelor calviniene cât ºi în desenulborgesian. Scriitorul, prin puterea cuvântului,împarte toposul la fel cum plasticianul împartesuprafaþa, printr-o trasare de verticale ºi orizontalefoarte dese. Intersecþia dreptelor favorizeazãalternarea unghiurilor interne cu cele externe.Forma geometricã obþinutã este steaua cu opt

colþuri, ale cãrei unghiuri exterioare sunt unghiuridrepte. Brion vorbeºte despre „o prelungire alaturilor dincolo de poligonul central, prelungire alcãrei rezultat este un poligon asemãnãtor primului,centru al unui nou sistem radiant” (M. Brion, Artaabstractã). Dialogul dintre picturalul abstract ºiimagistica celor doi poate duce la o repetarenesfârºitã, dublatã de imaginea mistica apoligonului înstelat ºi a încãrcãturii sale ezoterice.

Ani de zile Tzinacan învaþã sã descifrezedesenul/desenele din blana leopardului, unelealcãtuite doar din puncte, altele având forma deinel, desen care stã sub semnul repetiþiei. În artaabstractã se vorbeºte despre galon – „elementesenþial al arabescului care-ºi parcurge drumul de laun poligon la altul ºi uneºte „les entrelacs”(M. Brion, Arta abstractã). Galonul ajutã ladeterminarea perimetrului poligoanelor –operaþiune a cãrei trãsãturã este dublã, trecând pedeasupra ºi pe dedesubtul porþiunilor proprii pecare le întâlneºte.

Un alt ecou al abstracþionismului, estemicrocosmosul care reflectã macrocosmosul.Puterea de concentrare a lumii într-o celulã, într-unfir de nisip, într-un bloc de piatrã sau într-o cartepermite accesul la formele arhetipale. Fie cãvorbim de nebuloasa calvinianã, fie cã vorbim deentrelac-ul borgesian, ne confruntãm cu aceeaºiproblemã a carenþei punctului de sprijin sau apunctului de oprire - vãzute ca o minimalizare aîntregului univers.

Borges se apropie foarte mult de Mondrian înultima etapã a creaþiei, când pictorul înlocuieºteliniile drepte cu o succesiune de pãtrate colorate,dar ºi de Delaunay prin motivele circulare caremarcheazã faza istoricã a orfismului. Calvino semuleazã pe tipare picturale de genul Matta,Antonio Tapies, sau Gorky Arshile – opereleacestora inducând impresia unor explozii cosmiceºi apropiindu-se de noua formã a universului.

Existenþa formelor în afara formelor,plasticitatea diferitã de cea a picturii figurative,contemplarea în stare de vid, sunt elemente carevalideazã congruenþa dintre literaturã ºi artanonfigurativã astfel încât, literaritatea imaginii ºiimagistica limbajului devin contrapãrþi ale aceleiaºisurse care permite exploatarea interpretãrii adinfinitum.

Calvino ºi Borges - ecouri alenonfigurativului

Ioana Hanchevici

incidenþe

1144 TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

1144

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

În procesul desprinderii de dogmatismul “realis-mului socialist” în spaþiul poetic, momentulcel mai important, dupã încercãrile grupului

de la “Steaua”, l-a constituit, fãrã îndoialã, celmarcat de apariþia lui Nicolae Labiº. Publicarea în1956 a volumului Primele iubiri, sfârºitul tragic alautorului sãu în acelaºi an, la vârsta de numaidouãzeci ºi unu de ani, ºi, mai ales, tipãrirea pos-tumã, în 1958, a culegerii de poeme, în majoritateinedite, Lupta cu inerþia, au provocat adevãrateºocuri în viaþa literarã a epocii, pregãtind terenulpentru ceea ce s-a numit mai apoi “mitul Labiº”.Un mit în înþelesul pozitiv, de explicare a unuieveniment fondator, pus sub anumite semne deîntrebare doar mai târziu, când succesorii ime-diaþi, lansaþi de pe pragul anilor ‘60, vor schimbareferinþa centralã, care va deveni, într-un timp re-lativ scurt, Nichita Stãnescu. Câþiva ani buni,noua generaþie va sta însã sub emblema “lupteicu inerþia”.

Existenþa umanã ºi poeticã fulgerãtoare a luiLabiº avea toate datele cerute de un proces de“sanctificare” sui generis. Foarte tânãrul poetvenise în Capitalã, ca student al proletcultistei“ªcoli de literaturã”, dupã ce fãcuse o oarecarevâlvã în lumea literelor ca talent excepþionalînzestrat, iar timpul petrecut în “fabrica de poeþi”a confirmat aceastã înzestrare, reliefatã ºi de per-sonalitatea umanã puternicã, în curs decristalizare: toþi cei care l-au cunoscut, ca ºi docu-mentele scoase la luminã la aproape douã deceniidupã dispariþia sa – corespondenþã, însemnãri dejurnal, texte poetice inedite – îl caracterizeazãdrept un spirit independent, de un noncon-formism boem, mergând pânã la a-l califica de“subversiv” ºi “eretic” – cum o face, de exemplu,un fost coleg al sãu, Radu Cosaºu, având totuºigrijã (suntem în 1970) sã se blindeze ideologic,atunci când scrie: “Labiº a fost un subversiv, elavea cea mai evoluatã ‘subversivitate’ intelectualã– subversivitate liricã. (...) Labiº era o conºtiinþãliberã, prima conºtiinþã poeticã apãrutã între noi,tinerii comuniºti, cu adevãrat liberã ºi eliberatã dedogmã estetizantã ºi dogmã antiestetizantã. (...)Labiº era un eretic – un eretic cum numai marxis-mul poate crea ºi îndrãgi – care periclita sistema-tic, în ansamblu ºi fãrã calcule balistice foartesavante, dogma; dogma care poate transformamarxismul ateu într-o religie ipocritã; dogma des-figuratoare, dar nu pânã la a anula de pe chipulcenzorului mustãþile ºi sprâncenele severe.” ªi totaici: “Dar Labiº n-a fost intimist, «obosit», criptic,ºi alte sinonime ale apolitismului. El – întotdeau-na politic, în sensul acut antidogmatic – putea fidoar «injust», «greºit». Montarea unor asemeneaprocese era o treabã mai complicatã (...)

‘Procesele’ în care a fost târât Labiº s-audovedit toate de ordin moral – niciodatã poetice,artistice, iar când s-a încercat aºa ceva s-au folosittermeni grosolani”1...

Alte rememorãri vorbesc despre lecturile salesfidând interdicþiile – din marea poezie modernistãromâneascã ºi universalã, din prozatori ºi filosofiîncã nereabilitaþi ideologic – ce se vor regãsi, de alt-fel, cu ecouri în versurile sale. În scrisori cãtre

pãrinþi ºi prieteni rãzbate câte o urmã de orgo-lioasã revoltã contra mediilor bucureºtene în carese miºcã, cu linguºirile, ipocriziile ºi trãdãrile lor,dar ºi cu înregistrarea atmosferei îmbâcsite a unuiprezent în care “noul” e repede înãbuºit: “Eu trecprintre aceastã lume, cu zâmbetul meu dureros,pãstrat de când eram copil, de acasã. Eu trec prin-tre aceastã lume, rânjesc cu colþii mei câineºti caremi-s mai lungi decât la alþii, ºi lumea nu vede cãrânjesc, ºi lumea crede cã râd. Ai, ce-am sã-mi maiîmplânt eu odatã colþii în ãºtia! (...) Totul e plin decadavrele fragede ºi firave ale noului, peste care seîngroaºã ca un abur puternic, prezentul”2. Suntrânduri datate 2 ianuarie 1952... Altele, extrasedintr-un carnet de însemnãri din mai 1954, sunt ºimai limpezi: “Nimeni nu-i mai poate întoarce paºiice urmarã primului pas pe treptele exterioare ºcoliide literaturã. Totul a decurs firesc (...) De altfel,N.L. a adus ºi contribuþii pozitive prin exigenþa,pasiunea ºi luciditatea inteligentã a sa. Avea unuimitor simþ al adevãrului ºi simultan era expuscelor mai complicate erori. Avea oroare organicãpentru viciu, fiind totuºi victimã (în unele privinþeplatonicã) necunoscãtoare viciului, ades.Entuziasmul cu scepticismul, sensibilitatea extremãcu imobilitatea sufleteascã dureroasã, siguranþa cuneliniºtea ºi neîncrederea în sine, vitalitatea cumelancolia apãsãtoare, toate epitetele ce i s-ar fiputut da erau dublate ca-n matematicã de antipoziilor. A fost în felul lui un mare dezechilibrat, gãsindechilibru relativ numai în goana lui vertiginoasãcãtre un echilibru”3.

Avem de-a face, desigur, cu cineva foarteconºtient de valoarea sa (lui Florin Mugur, alt colegde “ºcoalã de literaturã”, îi mãrturisea cã este, alã-turi de Arghezi, cel mai mare poet al epocii!), opersonalitate accentuatã, în al cãrei autoportretpãtrund ºi elemente exemplare din, sã zicem,emblematica romanticã (în parte eminescianã), însãele vor fi autentificate în esenþã de scrisul sãu poe-tic. Vor fi ajutat la conturarea acestei imaginidespre sine ºi succesele foarte timpurii, care aufãcut din aproape adolescentul poet o vedetã amomentului, ce se detaºa, fãrã îndoialã, pe fun-dalul cenuºiu, conformist, reglat de cea mai rigidãideologie stalinistã ºi de un jdanovism literar agre-siv. Prin forþa lucrurilor, acesta era însã mediul lacare Labiº trebuia sã se raporteze, cãruia i sesupune la primele începuturi, simþindu-i însã, rela-tiv repede, limitele constrângãtoare.

O notã personalã, reamintitã în evocarea luiFlorin Mugur din volumul omagial citat, apreciatãde acesta drept “mãrturisire poescã, deºi nu ºtiucum s-ar pãrea lozincardã (aproximativ: «eu nusunt poet, eu sunt un om care trateazã teme»)”,spune destul de mult despre o situare ce trebuieconsideratã cu atenþie. Cãci epoca era într-adevãr,ca linie ideologicã directoare ºi generalã, una a“tratãrii de teme” date, din repertoriul obligatoriu,iar Labiº nu avea cum sã o ocoleascã.

Catalogul ideatic al Primelor iubiri ilustreazã înmare mãsurã acest repertoriu, ºi astãzi ºtim cãsumarul cãrþii de debut a fost ºi el foarte serioscenzurat tocmai în funcþie de acest “tematism” pre-scris, pânã a nu mai fi recunoscut de autor. Iar

când i se cere sã prezinte unei edituri viitoarea sacarte, ce se va numi Lupta cu inerþia, verbul atrata revine în mod semnificativ: “Al doilea volum– scrie el – se va aplica unor probleme mai compli-cate, va cuprinde frãmântãrile acestor ani, tratate,evident, liric”. Nu lipsesc nici trimiterea la “expe-rienþa de ziarist care a vizitat numeroase fabrici ºiîntreprinderi industriale, care cunoaºte într-omãsurã viaþa clasei muncitoare”, nici “oglindireaproblemelor intelectualitãþii noastre contempo-rane”. În fine, acest pasaj oarecum sintetic, carac-teristic, iarãºi, pentru “tipícul” relaþiilor dintre scri-itor, “realitate” ºi condiþiile impuse pentru publi-carea unui volum. Atenþia la “teme” revine:“Aceasta din punct de vedere tematic, tot în jurulideii exprimate în titlu: «Lupta cu inerþia» – luptãîmpotriva a tot ce frâneazã progresul þãrii, luptapentru afirmarea acelor forþe luminoase care, con-duse de partid, fãuresc socialismul. // Nu vorputea fi ocolite probleme spinoase – mã voi strãduisã le rezolv principial. // Peisajul va fi mult maicomplex – oraºul va fi cântat cu precãdere.Incantaþia liricã, pãstrându-ºi întregul teren, va per-mite un joc mai frumos de idei”. Sunt “rânduriscrise cu seriozitate”, se exprimã Labiº, ca ºi cumºi-ar recunoaºte niºte deficienþe anterioare ºi ºi-arlua un angajament, subliniat în sensul “principia-litãþii” autocenzurante ºi al “luminozitãþii” mesaju-lui. Nu mai puþin se accentueazã, însã, în acesterînduri lirismul, “incantaþia liricã”, dupã ce înprimele pasaje fusese caracterizatã destul de exactetapa imediat precedentã a scrisului sãu: “Dinpunct de vedere social, primul volum oglindea,într-o viziune candid infantilicã, mai ales etapelecuceririi ºi fixãrii puterii populare în þara noastrã.Peisajul preferat era cel rustic, înnoirile erauurmãrite mai ales în mediul rural, fãrã sã se negli-jeze, bineînþeles, rolul partidului ºi al clasei munci-toare, incantaþia era uneori bucolicã, experienþaexprimatã era însã aceea a unei copilãrii ºi ado-lescenþe trãite într-o epocã zbuciumatã. Toate aces-tea vãzute cu ochiul mai matur al autorului deastãzi”4.

Asemenea propoziþii spun aproape totul despreinconfortul în care se afla poezia româneascã înanii ‘52-’56, cu atât mai puternic resimþit cu cât eravorba despre un poet care dãdea toate semneleunei voinþe de “angajare” profundã, luând de bunesloganurile Puterii comuniste, dar asumându-ºi-le închip lucid, interogativ, fãcând din ele o problemãpersonalã, angajându-se ºi ca subiect liric, încercândsã le remodeleze într-o viziune. Fãrã sã se poatã ºticum ar fi evoluat Labiº dupã pragul celor numaidouãzeci ºi unu de ani câþi i s-au dat, ceea ce areuºit sã propunã este, oricum, semnificativ pentruposibilitãþile de care dispunea fie ºi un foarte maretalent în contextul ideologico-literar extrem derestrictiv. El a fãcut ceea ce a putut face sub povaraservituþilor acestui context, silit sã-ºi controlezeorice altã tentaþie de eliberare, cu evidente eforturiºi evident incomodat de acele subordonãri, chiardacã admitem sinceritatea zisei “angajãri” a poezieisale. Tânãrul Labiº avea, de fapt, un temperamentde om liber, nesupus, “rimbaldian”, cu particulare“anotimpuri în infern” pe care nu le poate evita,deºi încearcã, în poemul dedicat “încâlcitului ºtren-gar Arthur” sã le exorcizeze cam sumar ºi conformlozincii cerute a zilei.

În orice caz, cartea de debut, Primele iubiri,este edificatoare pentru momentul de rãscruce lacare ajunsese “poezia nouã” româneascã în aceiani. Pe de o parte, în ea se mai “trateazã”, într-ade-vãr, “teme”, adicã subiecte obligatorii din nomen-clatorul oficial; versificã, adicã, cu o evidentãuºurinþã, pe marginea unor evenimente consideratemajore: copilãria tulburatã de ravagiile rãzboiului

“Neomodernismul” poeticromânescMomentul Nicolae Labiº (I)

Ion Pop

eseu

(Zurgãlãul), seceta cumplitã din 1947, biruitã cu“grâul rusesc” (Dupã secetã), “ziua neuitatã” a“Eliberãrii”, cu “haz mare ºi cântece” ale soldaþilorruºi, eforturile reconstrucþiei postbelice (Ion), zisa“transformare socialistã a agriculturii” (Întâlnire cutractoriºtii, Liliacul timpuriu), figura activistului departid erou (Prietenul Glad), idealul înfrãþiriinaþionalitãþilor conlocuitoare (Oraþie de nuntã) ºi,desigur, ura contra imperialismului ºi a aþâþãtorilorla rãzboi (Blestem) etc. Sunt versuri conformiste,în poezii construite pe antiteze facile trecut-prezent, într-un discurs narativ-descriptiv admis înepocã ºi ilustrând mai degrabã idei generale, fãrã opecete personalã puternicã.

Paralel, se simte însã ºi efortul de construcþie aunei poezii individualizate, în care “temele” datetrec transfigurate într-o biografie liricã particularã.O poezie precum Începutul are, astfel, o anumitãexpresivitate în sensul sugerãrii unei schimbãri araportului, stereotipizat în poezia momentului, din-tre “eroul liric” ºi o lume mai concretã, alta decâtcea a “cãrþii” ºi a conceptelor oferite de-a gata. Eun proces anunþat ca asimilare a realului, de“învãþare a þãrii”, “cu copaci ºi cu cer, cu pãlmaºi ºicu vitã”, trimiþând la Testament-ul arghezian ºi laaria mai largã a “tradiþionalismului” românesc:“Bãtãile versului am prins a deprinde / Nu dincãrþi, ci din horã, din danþ, / Rimele, din bocete ºicolinde, / Din doinele seara cântate pe ºanþ”.

Dacã ne intereseazã evidenþierea reperelor cemarcheazã regãsirea de sine a poeziei ºi recupe-rarea dimensiunii lirice a discursului poetic, atunciPrimele iubiri atrag în chip frapant atenþia asupra adouã exemple – Eminescu ºi Sadoveanu. În ver-surile cele mai reuºite, Labiº reface, cum s-a maispus, figura “bãietului” cutreierând pãduri,ascultând glasul izvoarelor somnoroase, îmbãtându-se de murmure de ape ºi foºnete de frunziºuri,într-o variantã de extaz naturist ce percepe lumeaunduitor-muzical, ca într-o reverie a reintegrãrii cos-mice, atenuând ceea ce poetul numeºte, într-untitlu de ciclu, Frãmântare intimã: “Îmbatã-mãpãdure-n valuri moi / De liniºte, de iarnã ºi desarã”, “Pãdurile îºi vãluresc în jur / Albastrele lorunde de rãcoare”, “Am sã mã duc acolo undefumul / Din hornuri negre ºerpuieºte-n sus / Undesclipesc luminile ºi sunã / Adormitoare cântece defus”. Liniile de autoportret romantic amintite maisus, din care nu lipseau “imobilitatea sufleteascãdureroasã”, melancolia ºi neliniºtea se regãsesc înaceeaºi “frãmântare intimã”, în “cântecul cu dureristrãvechi” ce trimite spre jalea eminescianã ºi spreceva mai târziul Goga. Tot eminescian, în esenþã, esimþit ºi Sadoveanu, cãruia i se închinã un ciclu(Sadoveniene), cu semnificative trimiteri la feeriainfantilã din Dumbrava minunatã, la haiduculromantic Cozma Rãcoare ori la universul eroic alromanului istoric. Marele prozator este portretizat,elocvent, ca Bãtrân pãdurar, în termeni subliniateminescieni, “îndrãgostit de codri ca de-o arcã” oriascultând murmurul naturii, “cântecul ei de ger ºide cãldurã, / Vibrarea finã de omãt asprit,/Foºnirea moale-a frunzelor cãzute / Ori ºopotulde unde-nãbuºit”...

Sadovenian, cel puþin ca punct de plecare (v.povestirea În pãdurea Petriºorului), este ºi poemulepico-descriptiv, atât de vehiculat prin manualeleºcolare, Moartea cãprioarei, una dintre piesele efec-tiv de rezistenþã ale cãrþii, importantã ºi pentruceea ce semnalasem altãdatã ca schiþã a unui con-flict semnificativ dintre candoarea vârsteicopilãreºti ºi asprimile unei realitãþi dramatice,primã confruntare cu tragicul existenþial. Celeidintâi îi mai corespunde aici spaþiul silvestru ca“loc unde mai sunã / din strunele undelor lineizvoarele”, în timp ce momentul uciderii cãprioareise asociazã peisajului secetos ºi stagnant (“Seceta aucis orice boare de vânt. / Soarele s-a topit ºi acurs pe pãmânt. / A rãmas cerul fierbine ºi gol. /

Ciuturile scot din fântânã nãmol” /... / Setea mãnãruie.../.../ Tâmpla apasã pe umãr. Pãºesc ca pe-oaltã / Planetã, imensã, strãinã ºi grea”), în comuni-care cu “necesitatea” brutalã a luptei pentru exis-tenþã; “carnea”, hrana elementarã, se opune ima-ginii sublimate a unei naturi sãrbãtoreºti ºi pure,gestul ucigaº neagã ceremonialul contemplaþiei,“legea” ºi “datinile” prin care se menþine echilibrulºi armonia dintre om ºi univers, iar candorii îi ialocul vinovãþia, peisajul însuºi pare a înregistraecoul frãmântãrii lãuntrice: “Pe zare curge sânge ºipieptul mi-i roºu, de parcã / Mâinile pline de sângepe piept mi le-am ºters”. În economia simbolicã aceea ce urma sã fie universul imaginar specificlabiºian, acest poem marcheazã un fel de bornã: efrontiera dintre douã vârste, debutul unei tensiunicare va fi mereu aceea dintre un fond primarinocent-copilãresc ºi “frãmântãrile din jur”: “Eupresimþeam ceva. O tulburare / Se-adãpostise-nsufletul meu pur” – se va spune în ciclul Primeleiubiri, iar în Rapsodia pãdurii se puteau citi acesteversuri: “Încã þinteam un ochi deschis spre jocuri /ºi-un ochi spre frãmântãrile din jur”.

Sunt versuri care, într-un ansamblu încã parazi-tat de excrescenþe epic-anecdotice, cum este cel alRapsodiei pãdurii, indicã dimensiunea problemati-zantã, interogativã a poeziei lui Labiº, ce poate fiasociatã, desigur, cu eminescienele O, rãmâi sauRevedere. ªi la el codrul, pãdurea, sunt locuri aleîntoarcerii purificatoare, refugii din lumea “chinu-itoarei noastre conºtiinþe”, spaþii de râvnitã “pacesufleteascã”, ce atenueazã “al frãmântãrii duh”. Nuavem de-a face însã aici cu ceea ce Tudor Vianuidentificase la Eminescu drept “tristeþea istovitoarea unui contemplativ”. Asemenea topoi apar – cumscriam în capitolul dedicat lui Labiº în Poezia uneigeneraþii (1973), ca locuri simbolice ale confruntãriiunei conºtiinþe în curs de maturizare cu fondulsufletesc primar, moºtenit. În substanþiala samonografie consacratã poetului-prieten în 1977,Lucian Raicu observã, de asemenea, cã “liniaevoluþiei în poezia lui Labiº (...) merge de la ‘stareanaturalã’ la starea de conºtiinþã opusã ei, la stareade antinaturã. Starea naturalã este identificatãmereu mai mult cu starea de inerþie, iar Labiº, dinpoet al ‘inerþiei’ naturale, devine poetul unei luptecu inerþia, al unei contraziceri critice a stãrii fireºti,vãzutã ca una de împãcare, de compromis ºi dearmonizare cu existenþa de la sine a lucrurilor”5.Adãugam, în cartea amintitã, cã pãdurea “þinetreaz sentimentul responsabilitãþii etice, constituin-du-se ca îndreptar al unei vieþi dinamic angajate înprocesul constructiv al vremii”. Dincolo de cliºeulformulãrii, uºor de remarcat acum, rãmâne totuºiadevãrul cã “natura” este un termen constant dereferinþã într-o ecuaþie care sugereazã confruntareadespre care vorbeam. Versurile pe care le citamimediat, din ciclul Frãmântare intimã, ºi anume:“Pãdure, sora mea la tine vin, / la tine vin sã-mipovestesc pãcatul”, sugerau – spuneam – un pãcat“nu atât al inacþiunii, cât al unei acþiuni insuficientorientate spre obiective superioare, al risipei zadar-nice de energii spirituale: ‘Dar eu, mi-am câºtigateu bucuria? / Nu mi-a fost traiul searbãd ºisãrac?’“.

E interesant de observat, acum, cã rãsunã înaceste versuri ceva din mãrturisirea altui “pãcãtos”,Octavian Goga, cel spovedindu-se codrului dupã“rãtãcirile” pe “cãi strãine”, numai cã vina recunos-cutã mai nou este pusã în relaþie cu tematica anga-jãrii, atât de mult vehiculatã în anii ‘50. Remarcãmcu uºurinþã urma sloganului care fãcuse ravagii laversificatorii momentului, dupã care orice concesiede ordinul expresiei lirice a intimitãþii era de evitat,fiind taxabilã de “intimism”. La autorul Primeloriubiri se impune însã mereu efortul asimilãriisubiective, personale, a acestei angajãri, deºi discur-sul poetic rãmâne încã frecvent la suprafaþaenunþului programatic, precum în secvenþa urmã-

toare, din acelaºi ciclu: “Iar, suflete, nici þie nu-þiajung / purificãri în aerul de þarã; / Natura numai,oamenii ei, chiar, / N-ajung, ºi nici cãinþa taamarã. // Sã te cuprinzi temeinic de ideea,/Acestei vremi ce prinde astãzi fruct, / În tine sãîþi zãmisleºti cu trudã / Imaginea acestui viaduct”.

Pe de altã parte, comunicarea cu lumea elemen-tarã rãmâne totuºi vitalã, în mãsura în carereanimeazã vârsta raportãrii candid-infantile la exte-rior. Adresându-se, tot aici, “pãmântului împãdu-rit”, cu prilejul unei eminesciene “revederi”, cuexprimarea regretului cã momentele de regãsiresunt tot mai rare, eul liric insistã asupra faptului cãnu e vorba despre o “despãrþire” ºi cã apelurileîntoarcerii au o funcþie de agent purificator: “Cândeu greºesc ori mã stropesc noroaie, / Mã chemi ºieu la tine vin tiptil, / ºi-n foºnetul luminii din frun-ziºuri / Mã faci din nou nevinovat copil”. Iar când,în ciclul ce dã titlul volumului de debut, vom aveade-a face cu un discurs îndrãgostit pânã la a deveniextatic-transfigurator, vom putea nota din nou sem-nificativa prezenþã a geografiei, a pãdurii mereuinvocate în osmozã cu universul interior cuprins de“o freneticã beþie”: “Azi, iatã, am vãzut un curcu-beu / Deasupra lumii sufletului meu. / Vin cerbiimei în goanã sã se-adune”... Transfigurarea eului,trecerea în cântec a fiinþei – “Eu nu mai sînt, e-uncântec tot ce sînt” -- are loc într-o ambianþã natur-istã, de transparenþe ºi muzici imnice. Atât doar cãlimita lozincii încã active constrânge ideologic viz-iunea, modelând perspectiva cosmicã, fireascã încontext, în tipare prestabilite: “steaua polarã”, bar-bianã “osie a lumilor”, se cere adusã în discursul“periclitat” de excesul intimitãþii ca simbol al “prin-cipialitãþii” comuniste. Cele douã iubiri au fost situ-ate, aºadar, într-o simetrie echilibrantã, stridentã,însã, în schematismul ei.

Partea medianã a ciclului Primele iubiri rezumã,îndeajuns de explicit ºi în litera exigenþelor ideolo-gice imediate, o diagramã interioarã ce asociazãimpulsuri fireºti, mai puþin controlate raþional, cuvoinþa de disciplinare partinicã, de înþelegere(“Doream sã prind a vremii înþelesuri”) modelatãideologic a “vieþii”. E o trecere de la “încântãtoareasimplitate” ce vedea viaþa “ca pe-un joc ori ca peun rit”, cãtre un nivel al problematizãrii ei, inter-pretatã deocamdatã ca desprindere, prin “clarifi-care” raþionalã ºi programaticã (farul cãlãuzitorfiind, desigur, numit ca atare, Partidul Comunist),de “oceanul de patimi”, de frivolitãþile “boemei”,“fadele nimicuri” (alminteri mereu condamnate decriticii aflaþi în soldã de partid). O strofã ce con-centreazã aceastã problematicã sunã aºa: “Dinfenomene oarbe ce mã-ngrozeau alt’datã / Amdesluºit natura necontenit lucrând / Materia-nmiºcare ºi-n forme distilatã, / Simetricã priveliºtede gând”.

Dincolo de balastul ideologic foarte apãsãtor,asemenea versuri spun mult despre o tensiune cese va agrava, cu timpul, în poezia lui Labiº, ilus-trând, cum observa în monografia sa Lucian Raicu,“caracterul problematic” al acesteia, co-prezenþa“adeziunii la o cauzã” ºi a “simþului problematic”,“o interiorizare deplinã a acestor convingeri” (Op.cit., p. 42).

1. Radu Cosaºu, Era primul dintre noi care murea, înGheorghe Tomozei, Moartea unui poet, Editura CarteaRomâneascã, 1972, pp.128-129.

2. Moartea unui poet, ed. cit., p. 136.3. Op. cit., p. 180.4. Op. cit., pp. 240-241.5. Lucian Raicu, Nicolae Labiº, Editura Eminescu,

Bucureºti, 1977, p. 151.

1155

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1155TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

1166 TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

1166

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

AAcum mai bine de un deceniu, cândposibilitãþile de cercetare a fonduriloraflate în custodia Arhivelor Naþionale nu

erau supuse atâtor îngrãdiri, iar prietenul MihaiDinu Gheorghiu reuºise sã mã entuziasmeze îndirecþia cercetãrii formãrii ºi selecþiei elitei literareromâneºti în epoca comunistã, mi-a cãzut înmânã printre altele ºi dosarul de student al luiMarin Sorescu. Pãstrat la filiala din Iaºi aArhivelor Naþionale (în fondul Facultatea delitere. Dosare personale, dos. 127/1955), pãrea oîncropire de materiale banale, întocmite dupã untipic specific epocii, deºi câteva aspecte îmireþinuserã imediat atenþia. Le reproducem încontinuare, ca fiind inedite, dar ºi ca un stimul îndirecþia unui început de monografie a ilustruluipoet.

Nãscut în 1936 în com. Bulzeºti (jud. Dolj),Marin Sorescu rãmâne la scurtã vreme orfan detatã (în 1938), alãturi de ceilalþi trei fraþi ºi o sorã(Nicolae, George, Alexandrina ºi Ion). ªcoalaelementarã o face în com. Murgaº, din acelaºijudeþ, pentru ca sã-ºi continue studiile la Liceul„Fraþii Buzeºti” din Craiova ºi la Liceul „DimitrieCantemir” din Predeal, susþinând examenul debacalaureat în 1954. Cu un an mai devreme, la 11mai 1953, devine membru al Uniunii TineretuluiMuncitoresc, beneficiind de o „origine socialã”exemplarã pentru acei ani.

În toamna anului 1955 susþine examenul deadmitere la Facultatea de filologie-istorie aUniversitãþii din Iaºi, secþia Rusã, fiind admis cunote maxime: 5 la limba ºi literatura românã (în31 august), 5 la limba rusã (1 septembrie) ºi tot 5la istoria Republicii Populare Române (31 august).Informaþia se regãseºte chiar pe prima filã adosarului amintit, marcând astfel începutulcarierei de student a lui Sorescu. Însã aºa cumrezultã ºi din cele câteva materiale pe care lereproducem acum mai jos, în fapt cereri alepoetului cãtre decanul de atunci al facultãþii, Gh.Istrati, Marin Sorescu începe o veritabilã „luptã”pentru a trece de la secþia de limba ºi literaturarusã la cea de românã (care ar solicita un efort

mai redus), invocând sãnãtatea ºubredã ºi ataºândun certificat medical. Trei ani s-a strãduit pentruacest transfer, abia în vara anului 1958 cãpãtândaprobarea. Este totuºi de remarcat ironia faptuluicã, dacã în cazul studierii limbii ruse efortul îidãuna sãnãtãþii, nu acelaºi lucru era valabil pentrustrãduinþele lui în însuºirea ºi perfecþionarea – totîn aceºti ani – a cunoºtinþelor din limbile ºiliteraturile francezã ºi englezã.

11Tovarãºe Decan,

Subsemnatul, Sorescu ªt. Marin, student în anul Ial acestei facultãþi, solicit înscrierea la cursurilefacultative de limba francezã ºi limba englezã pe anulde învãþãmânt 1955-1956.

Declar prin prezenta cã mã oblig a frecventa curegularitate aceste cursuri ºi cunosc cã în caz deabsenþe nemotivate voi fi sancþionat conformdispoziþiilor în vigoare pentru cursurile obligatorii.

6 sept.1955 Sorescu MarinSecþia Rusã gr.222

2214 septembrie 1956

Tovarãºe Decan,

Subsemnatul, Sorescu Marin, student anul II,facultatea istorie-filologie, vã rog sã binevoiþi a-miaproba transferul de la secþia de limba rusã la cea delimba românã.

Cauzele care mã determinã sã fac aceastã cereresunt de ordin obiectiv.

Fiind bolnav, anul trecut, am fost nevoit sã mãinternez la spital, unde am stat aproape tot semestruldoi. Acum încã nu-s pe deplin vindecat, astfel cã nupot depune eforturi prea mari pentru studiu, iarînsuºirea unei limbi strãine necesitã o muncã susþinutã.

În afarã de aceasta, pregãtirea mea anterioarã s-afãcut în direcþia studierii limbii ºi literaturii române,care m-a pasionat încã din liceu.

Transferându-mã la secþia de limba românã aº puteaface faþã faþã cu succes greutãþilor.

Cu respectSorescu Marin

[Sorescu fusese internat la Policlinica studenþeascãîntre 17-24 octombrie 1955, cu diagnosticul de„pericoronaritã supuratã max. inf.”]

3328.VI.1957

Tovarãºe Decan,

Subsemnatul, Sorescu ºt. Marin, student anul IIfilologie-istorie, vã rog sã binevoiþi a-mi aprobatransferul de la secþia de limba rusã la secþia de limbaromânã.

Cauzele care mã determinã sã fac aceastã cereresunt de ordin obiectiv. Fiind suferind de inimã, nu potsã depun eforturi prea mari la învãþãturã, or însuºireaunei limbi strãine cere o muncã susþinutã, mult maimare decât studierea limbii materne.

De asemenea, încã din liceu am fost pasionat delimba ºi literatura românã; am lucrãri personale înaceastã direcþie, dintre care unele au fost ºi publicate.

Diferenþele respective le-aº putea da în prima lunã aanului viitor.

Sorescu ªt. Marin

[Rezoluþie: „Nu se poate aproba. G. Istrate”.Înregistrat la 9 iulie 1957]

44Tovarãºe Decan,

Subsemnatul Sorescu ºt. Marin, student anul III,facultatea filologie-istorie, vã rog sã binevoiþi a-miaproba transferul de la secþia limba rusã la secþia limbaromânã.

Am motive serioase care mã determinã sã facaceastã cerere.

În primul rând, fiind suferind de inimã, nu potdepune eforturile mari necesare însuºirii unei limbistrãine.

În al doilea rând, limba ºi literatura românã auconstituit pasiunea mea încã din liceu ºi în aceastãdirecþie sunt bine pregãtit.

De asemenea, preocupãrile mele extra-ºcolare suntstrâns legate de literaturã: am lucrãri originale (mai alespoezii, dintre care unele au fost publicate), care nu ºtiudacã dovedesc talent, dar aratã cel puþin o pasiunemare.

Marin Sorescu

[Rezoluþie: „Nu se poate aproba. G. Istrati”]

55Tovarãºe Decan,

Subsemnatul, Sorescu ªt. Marin, absolvent al anuluiIII al facultãþii de filologie-istorie-filozofie, vã rog sãbinevoiþi a-mi aproba transferul de la secþia limba rusãla secþia limba românã, deoarece - neavând din liceu obazã serioasã în domeniul limbii ruse – întâmpin marigreutãþi în însuºirea acestei limbi.

Cererea îmi este justificatã ºi prin aceea cã niciconstituþia mea fizicã nu-mi permite depunerea unoreforturi prea mari, fiind suferind ºi trebuind sã mãîngrijesc de sãnãtate.

Cred cã voi face faþã cu succes cerinþelor secþiei delimba românã, întrucât sunt mai bine pregãtit în acestdomeniu.

Trãiascã lupta pentru pace!

Marin Sorescu

[Cerere înregistratã la 27 iunie 1958. Rezoluþie:„Cererea s-a aprobat. G. Istrati”]

Marin Sorescu - student laUniversitatea din Iaºi

Lucian Nastasã

arhiva

BBalada „Mioriþa” este un epos conceput decãtre moldoveni, pentru moldoveni ºi,evident, despre moldoveni. Ceilalþi doi

membri reprezentanþi ai unei viitoare Româniiîntregite sunt desemnaþi drept modele ale figuriistrãinului ºi duºmanului. Vrânceanul (ºi nuregãþeanul) ºi ungureanul (mai corect pentru aceletimpuri decât eufemisticul „ardelean” sau„transilvãnean”) sunt actanþii principali ai mituluiantropogonic moldovenesc. Reflectez lanedreptãþirea acestor douã naþiuni coabitante,marginalizate ºi a cãror recuperare mitologicã vatrebui realizatã prin scrierea câte unei „Mioriþe”vãzute, ca în Rashomon-ul lui Akutagawa, dinoptica fiecãrei pãrþi implicate, adicã din opticavrânceanului, ºi, implicit, din cea a ungureanului.Cine ºtie ce surprize vom avea noi, românii, ºi ceadevãruri incomode, neplãcute, dacã nu chiar ºidureroase, va trebui sã receptãm în urma unorasemenea rescrieri ºi relecturãri ale unui text atâtde „politically incorrect” faþã de popoarele cu caresute de ani ne-am împãrþit viaþa de zi cu zi înlimitele unei anumite suportabilitãþi.

Consider însã cã impulsul declanºator alrescrierii ºi relecturãrii mitului fondator al naþiuniimoldoveneºti ar trebui sã-l iniþieze, printr-opreluare simpateticã a sarcinii, chiar româniimajoritari, pentru a oferi celorlalte naþiunicoabitante ale statului naþional românesc unmodel cãlãuzitor. Iar pentru început ar trebui sãadmit cã instinctele caprofobe ºi capricide, carepânã ºi în ziua de azi produc ravagii în întreagaþarã ºi definesc vectorul hegemon al mentalitãþii,imaginarului ºi subconºtientului românesc, erau înacea perioadã ancestralã doar o rãmãºiþã rezidualãa unei tradiþii mai vechi, care se baza pesacrificiul de caprã drept ritual de purificare.Toate relelele erau atribuite, nu-mi dau seama dece, caprei ºi, concentrate fiind asupra ei, erauexhibate ºi anihilate prin însãºi omorârea caprei.Prin moartea ei se ispãºea pãcatul impuritãþii ºide aici avem, iatã, o etimologie, dar ºi o variantãautohtonã a expresiei „þapul ispãºitor” – „capraispãºitoare”. Iar dacã vrânceanul ºi ungureanul auºi comis în final uciderea pãstorului moldovean,motivele iniþiale nu aveau nimic de a face cuomuciderea.

Mã bântuie gândul cã Mioriþa în realitate eracaprã ºi cã de fapt pe ea ºi-au dorit s-o omoarevecinul ungurean ºi cel vrâncean, ceilalþi doi„elemenþi” ai trinitãþii care doar împreunã cumoldoveanul realizau uniunea simbolicã apãmântului românesc. Iatã deci soluþia. Capra eraacea chintesenþã a impuritãþii care împiedicauniunea ºi contopirea sincreticã a celor treielemente culturale într-un întreg. Iatã o altãimagine ºi variantã a unitãþii în trinitate ºi capra,din nu ºtiu ce motive pãstratã de cãtremoldovean, le stãtea în cale celorlalþi doi ºi îiîmpiedica sã realizeze împreunã cu moldoveanulacea utopie uniristã atât de mult visatã de toþiromânii. Capra vecinului trebuia omorâtã cu oricepreþ.

Iar intenþionând un asemenea act, conform cu

toate tradiþiile sacre ºi ritualurile locului, bieþii deei ºi-au dorit doar moartea animalului necurat(capra ca simbol al Satanei), fãrã a fi ºtiut ºiintenþionat mãcar cã vor intra în faimoasa baladãfondatoare a spiritului românesc, iar întregul mital caprei Mioriþa este, în fapt, nararea modului încare în vremuri imemoriale s-a spart unitateamilenarã a pãmântului românesc. S-a spart princontribuþia unei capre diabolico-machiavelice.Obþinem astfel un model cosmogonic în formãpurã, adicã unul centrifug. Intenþia pãstorilorvecini a fost „sã moarã capra vecinului”, însã ºtimbine cã se ajunge, în fapt, la moartea pãstorului.

Iar dacã admitem cã Mioriþa era o caprã,atunci era o caprã inteligentã, deoarece a reuºit sã-ºi salveze pielea printr-o manipulare abilã asituaþiei în care cei doi vecini, în loc sã-i ia gâtulcaprei, îi iau gâtul pãstorului. A fost suficientdoar sã le reorienteze interesul de la intenþiile lorpurificatoare înspre obiective mult mai pragmaticeºi egoiste care erau „caii mai rasaþi ºi câinii maibãrbaþi” ai pãstorului moldovean, ceea ce le-aprodus vecinilor, evident, un foarte acutsentiment de inferioritate. Capra se dovedeºtecapabilã sã realizeze pactul mefistofelic ºi, în ceamai purã tradiþie shakespeare-ianã (mã gândesc laIago), supravieþuieºte erijându-se în sfãtuitorul ºi,important, informatorul pãstorului. Esteinteresant cã anume Mioriþa îi comunicãpãstorului motivele pentru care ceilalþi doi pãstoridoresc sã-l ucidã, mizând cu bunã ºtiinþã pealtruismul lui. Astfel ea îi pregãteºte oarecum „dinumbrã” pe cei trei actanþi, regizeazã cursulevenimentelor ºi, trebuie sã credem, rãmâne înviaþã. Cazul „pãstorului” Ceauºescu înconjurat de„mioriþe” duplicitare ºi sfãtoase este relevant caproiecþie a baladei în realitatea istorico-politicãromâneascã, ducându-l pe drumul pierzaniei pe„pãstorul” inconºtient.

Mioriþa supravieþuieºte sacrificându-ºi pãstorulºi astfel se sparge trinitatea ungureano-vrânceano-moldavã, pe care eram tentat s-o asimilez cuuniunea Duh-Tatã-Fiu, însã fãrã nici o mamã.Mama lipseºte ºi chiar dacã apare în baladã nuare nici o implicaþie în desfãºurarea tragediei. Îieste rezervat rolul de bocitoare ºi consistenþa unuiartificiu dramaturgic, o metaforã a morþiisãvârºite. De unde însã ar putea apãrea o mamãatâta timp cât românii se trag din mult comentatarelaþie a celor doi taþi ai naþiunii – Decebal ºiTraian, celui dintâi tãindu-i-se ulterior capul ºimâna dreaptã? Mã întreb de unde pretinsalatinitate a românilor, din moment ce chiar Iorgaconsemneazã cã legiunile din Dacia erau legiunidin Asia Micã, având înrolaþi mai mult sirienidecât latini adevãraþi? Oricum însã, „noi suntemromâni, noi suntem români, noi suntem de veciaici stãpâni”. No comment...

A doua românitate: cine sunt „armenii”?Moldovenismul meu a fost ºi rãmâne pentru

mine una dintre realitãþile primare, un epicentruoriginar de unde încep toate. Am trãit întrelimitele lui o bunã bucatã de vreme fãrã a fi

sesizat cã ar lipsi ceva, deoarece legãturile cu Þaraerau tãiate ºi cenzurate la modul drastic, iarhotarele suficient de bine protejate faþã de oriceinfiltraþie strãinã istoriei moldoveneºti scrisã laMoscova. Aceasta a fost prima mea românitate.Sosirea în România a însemnat luarea contactuluicu a doua românitate. ªtiu cã existã douãromânitãþi, care se raporteazã între ele dupãmodelul antic/modern. Anticii suntem, fireºte,noi, paleoromânii moldoveni, iar modernii suntromânii autohtoni. Adicã, lingvistic vorbind, faþãde românii din România avem o întârziere camde vreo treizeci-patruzeci de ani ºi, în opinia lor,vorbim un fel de francezã canadianã sau maghiarãardeleanã, dacã le raportez pe acestea din urmã laformele lor actuale de practicare în þara de originea limbii. De aici ºi problemele. În afara unuinaþionalism de mahala orientat împotriva etniilorcoabitante, românii au mai descoperit, nu fãrã ofascinatã mirare, cã deþin încã unul chiar pentrupaleo-românii proaspãt sosiþi în a doua lor patrie-mamã.

Românii ne vãd arhaici, oarecum în ideea unuiReep van Vinkl, adormitul din scrierile luiWashington Irving, anacronic ºi întârziat, vorbindo limbã dulºe, de mult învechitã, eufemisticdefinitã drept arhaicã. Separarea se impune de lasine, basarabenii – anacronici, ºi românii – recenþi.Iar noi îi vedeam pe aceºti români, bãºtinaºiirecenþi ai României, drept „armeni”. Însã cinesunt armenii? În orice caz nu reprezentanþiipoporului care au suportat încã înaintea evreilorcel dintâi Holocaust organizat de turci pe laînceputul secolului trecut. Este un simplu joc depermutare a literelor în cuvântul „român”.Schimbi locul, modifici uºor o literã, douã ºicapeþi termenul folosit de basarabeni pentru a-iidentifica pe românii recenþi.

În imaginarul „baserilor” anacronici ºi,implicit, paleoromâni neolitici, „armenii” suntmodelul supraomului carpato-danubian, pe carecu o inegalabilã forþã profeticã – îmi vin în mintefiguri legendare ca Ioan Gurã de Aur,Nostradamus, Marx, Nietzsche, Lenin – a schiþat-o în operele sale nimeni altcineva decât acest„Darwin” al românilor care a fost Ion LucaCaragiale (una dintre cele trei cacofonii admise),un extrem de fin observator al speciei devieþuitoare identificate drept „români”. „Armenii”postcaragialeeni sunt produsul direct al acesteiopere – iatã cum arta aparþine totuºi poporului,formându-l, educându-l ºi, în final, aparþinându-i,

1177

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1177TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

Despre dezbrãcarea de mituriºi autentica identitate aMioriþei

Oleg Garaz

proza

1188 TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

1188

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

însã prin acest fapt, implicit, împlinind ºitraducând în realitate, generalizând prinîmprãºtiere, similar unui pesticid, ºi ridicând lanivelul unei exemplaritãþi absolute „fondulgenetic” viciat al românilor, pe care Caragiale, cutoatã conºtiinþa lui iscoditor-sfredelitoare, îlpironise la stâlpul ruºinii. Ironia, criticismul,sarcasmul ºi acida bãtaie de joc fuseserã luate pebune, ca Materialismul ºi empiriocriticismul luiVladimir Ilici, traduse în viaþã în cele mai bunetradiþii ale cincinalelor stahanoviste, iar operacompletã a profetului este periodic reeditatã, ca sãnu-ºi uite „armenii” ideologia ºi învãþãturapãrintelui fondator de identitate naþionalã, carenu este nici Decebal, nici ªtefan cel Mare ºiSfânt, nici Mihai Viteazul sau Avram Iancu, ci unscriitor care ºi-a iubit poporul ºi Þara într-un modatât de socratic. Printr-o fatalã neînþelegere,naþiunea care l-a iubit ºi i-a apreciat geniu, i-a cititscrierile drept un reþetar futurist, un Mein Kampfºi Capital, un îndreptar al evoluþiei speciei devieþuitoare rãtãcite între Orient ºi Occident, alecãrui precepte aceastã specie le-a înfãptuit adlitteram.

Iar aceastã apetenþã pentru combinatoricasemioticã a „baserilor” s-a relevat spontan, în

urma asemãnãrii românului mediu statistic cubruneþii mustãcioºi care în miez de iarnã, ºi nudoar atunci, vindeau citrice prin pieþeleChiºinãului, dar ºi prin toatã Uniunea Sovieticã.ªi nu cred cã era vorba de tenul tuciuriu ºi depilozitatea facialã abundentã a acestor „fii aiCaucazului”, care i-ar face asemãnãtori cu primiiromâni care au apãrut în Basarabia dupã podurilede flori. Nu erau nici iubiþi, nici respectaþi ºideveniserã un simbol plenipotent al apatriduluihulpav ºi ignorant, dispreþuitor faþã de ceea ce nuputea înþelege, obtuz ºi monoman. Erau strãiniiabsoluþi vorbind o limbã rusã cu un paralizantaccent caucazian. Erau strãinii perfecþi în careniciodatã nu ne-am fi recunoscut, în careniciodatã nu am fi putut avea încredere. Exact caromânii. Ulterior, românii recenþi s-au grãbit sãconfirme aceastã intuiþie, devenind „clonele”perfecte ale acelei imagini pe care fiecare „baser”o avea undeva în mintea lui, mai ales în zonabancurilor cu caucazieni, iar lista însuºirilor„onorifice” ale „noilor armeni” (de ce nu, doarexistã „noii ruºi”) devenea din ce în ce mai lungã– invidioºi, bârfitori, laºi ºi fãþarnici, promiscui,

însã cu pretenþia superioritãþii ºi elevaþiei, escrociºi impostori, tupeiºti, ºmecheri ºi fraierideopotrivã, mitomani ºi xenofobi – „armenii”perfecþi. Situaþia se agrava, deoarece românii„armeni” refuzau sã recunoascã românitatea„baserilor” cu atât mai mult cu cât aceºtia dinurmã ºi-o doreau recunoscutã la modul autentic,ºi nu prin apelativele peiorative utilizate pe largde „armeni” ºi trimiþând la provenienþa slavã anou-veniþilor în România.

Arhaici ºi întârziaþi cum erau, „baserii” s-auînfruptat, în naþionalismul lor de „minoritate”majoritarã cu desãvârºire izolatã de þara deorigine, din puþinele simboluri pe care le-ausacralizat sau, mai precis, fetiºizat într-un modtotalmente abuziv. ªtefan cel Mare devine ºiSfânt, iar Eminescu devine Luceafãrul ºiDemiurgul culturii moldoveneºti, singurul în staresã-i valideze autenticitatea valoricã. Simbolurileculturii ºi credinþei se împuþinase pânã la a fiabsorbite, toate fãrã excepþie, în tandemul ªtefan-Eminescu ºi cam cu asta ne mândream, împietriþicum eram în cultura noastrã anesteziatã de oizolare aproape totalã. Mai mult. Dintr-oexplicabilã puþinãtate a simbolisticii mitologice,scrierile lui Ion Creangã se transformaserã într-oautenticã mitologie, a cãrei consistenþã ezotericã

ºi antropologicã o descopeream într-un târziuvalorificatã, subtil ºi profund, în Creangã ºiCreanga de Aur a lui Vasile Lovinescu. Culturalvorbind, ne trezeam direct în braþele lui Frazer,noi, cei osândiþi la deºertizare culturalã.

În nici un caz nu ne puteam revendica de lamodelul supraomului carpato-danubiano-pontic desubstanþã caragialeanã, însã imaginea lui Harap-Alb s-a potrivit de minune cu ceea ce ni s-aîntâmplat în plan istorico-politic. Eram cu toþii înmâinile „spânilor” moscali. Ni se luase memoriaºi limba agoniza la un nivel de reflex rezidualmenþinut ca o ultimã redutã în faþa neantizãrii.De abia ajunºi în faþa românilor,conºtientizaserãm cã eram „baseri”, adicã ba-sarabenii sau bas-arãpenii, chiar dacã români ºi ei,însã puþin altfel, un fel de „harapi albi”, „mauri”înãlbiþi, dacã e sã mã ghidez dupã modul în careau fost ei primiþi ºi receptaþi, cu tot cu patria lor– Basarabia. Pentru „baseri” nu exista drept lareplicã, atâta timp cât patria lor era mai puþinromâneascã, doar reieºind din faptul cã dupãtrãdarea, pardon, cedarea din 1940 pãmântul între

Prut ºi Nistru se neantizase sub valurileslavonitãþii militarizate. Adicã „baserii” erau unfel de moldoveni „maurizaþi” prin însuºi faptul dea fi fost supuºi unei rusificãri forþate. Ne„mauriza” însuºi stigmatul rusofoniei practicate.

O privire „roentgen” asupra basmelor lui IonCreangã oferã posibilitatea de a observa niºteposibile legãturi ºi continuitãþi între mituri ºi amputea admite cã Harap-Alb este un basarabeanautentic, care, dupã sãvârºirea tuturor isprãvilor,fusese ucis de cãtre vecinii lui, adicã de vrânceniºi ungureni, nu ºi fãrã aportul înþeleptei capreMioriþa, care a ºtiut sã manipuleze misticismultanatic ºi transcendental al primului „baser” ºixenofobia naþiunilor coabitante, sacrificându-ºi înfinal stãpânul inconºtient. Iatã cã putemîntrevedea ºi o ipoteticã identitate a pãstoruluianonim din celebra baladã. Altfel spus, scãpândde spân, Harap-Alb este interceptat de capraMioriþa, care-l aruncã direct în cuþitele ciobaniloruneltitori. Aceasta ar fi varianta originarã amitului despre filogeneza „baserilor”, povestitã decãtre un „baser” de-al nostru, coleg de diasporã ºistudent basarabean la Cluj, adicã un paleoromân,în gara Nicolina, dupã ce fusese terfelit în douãvãmi ºi lãsat sã intre în România doar cu ce aveael mai de preþ, deci cu mitul relatat mai sus.Printr-un excedent metaforic, Harap-Alb devenisechiar pãstorul Mioriþei ºi, scãpând totuºi de spân,murise sub cuþitele pãstorilor coabitanþi. Lucrurileîncepeau sã se lege într-un mod nebãnuit ºi nu seopreau aici.

Printr-o ironie a destinului nostru comunitar,ne identificam mai degrabã cu miturile decât cuistoria flotantã, o ficþiune cu valoare de fals ºiminciunã. Decât o istorie intens „retuºatã”,realizaserãm alegerea spontanã în favoarea uneimitologii istoricizate. ªi iatã-ne descendenþi ai luiHarap-Alb, primul baser autentic. Înainte de a fiînjunghiat, pãrintele fondator al naþiunii noastrebasarabeano-moldoveneºti reuºise totuºi sã senunteascã cu „o mândrã crãiasã, a lumii mireasã”,care, evident, cãpãtase o parte din „sângele regal”(„sang royal”, cum spun francezii), adicã puþinmaterial genetic suficient pentru o procrearenormalã. Aceastã a lumii mireasã (altfel spus,mireasã cu lumea întreagã), împreunã cu maurulei albinos, este consideratã mama fondatoare aneamului nostru de baseri-mesopotamieni (oprivire pe harta Basarabiei este concludentã înînþelegerea acestei comparaþii), a cãrui istorieoficialã începe nici mai repede, dar nici mai târziudecât din 28 iunie 1940. Cu „sângele regal” amputea obþine o altã deschidere nu mai puþinsemnificativã în soluþionarea legendei SfântuluiGraal, însã ce-i prea mult e prea mult, astfel cãrevenim la caprele noastre.

Era evident cã nu puteam avea nimic încomun cu aºa-ziºii noºtri fraþi de la vest de Prut.Nu mã mira nici faptul cã dintr-o asemeneacacealma mitologico-istoriograficã nimeni nu maiînþelegea nimic, eu însumi renunþând sã maideduc ceva coerent. Aºa începuse rãzboiulfratricid între „baserii” paleoromâni ºi „armenii”recenþi postcaragialeeni, iar Stalin, fãcând totalãabstracþie de firele Timpului ºi Istoriei, îi întindemâna lui Traian însuºi, amândoi sfãrâmãtori aivertebralitãþii poporului ce stã „... de la Nistrupân’ la Tisa”. Este semnificativã succesiunearâurilor, indicarea locului de pornire a enumerãrii,prin care poetul naþional al „baserilor”, într-unmod subtil ºi neostentativ, îºi indicã originile: „...de la Nistru pân’ la Tisa”, ºi nu invers. Sã fi avutdreptate diriginta mea moldoveancã, anume cãEminescu sã fi fost doar al nostru, ºi nu al lor, al„armenilor”?

Pentru a-i fi tãiat capul, gãina era culcatã pebuturugã, indiferent pe care parte, deoarecepentru gãinã oricum era egal. Fiind amplasatã

1199

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1199TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

într-o poziþie optimã decapitãrii, pasãrea eraþinutã de ambele picioare, în rest lãsându-i-selibertatea de a bate din aripi, a plesni cu capul înbuturugã ºi a vocifera. Anumiþi gospodari ameþescgãina înainte de execuþie, alþii nu. Depinde depreferinþele procedurale, precum ºi de specificulcaracterului, temperamentului ºi imaginaruluipersoanei preocupate de aºa ceva. O vãd pebunica mergând concentratã ºi, poate, puþinabsentã prin ograda casei, þinând într-o mânã,prinsã de ambele picioare, o gãinã ºi în alta untopor cu o coadã mai lungã. Amândouã, gãina ºitoporul, atârnã greu ºi se clatinã dintr-o parte înalta în ritmul paºilor ei. ªi-i îndreaptã însprebuturuga nãclãitã de sânge ºi puf. Scurtareatreptatã a distanþei pânã la buturugã încetineºte ºiderularea imaginii, parcã pentru a putea surprindeîn detalii cât mai subtile farmecul aparte alritualului. Se întâmplã ca la sumo, atunci cândambii luptãtori þâºnesc unul spre celãlalt chiar înclipa în care cei doi simultan ating pãmântul cupumnii. În urma deceniilor de antrenament,bunica executã cu o sublimã economie, dar ºi cuo incredibilã eficienþã gestualã aceastã lansare înnefiinþã a gãinii. Gestul cu care gãina este culcatãpe buturugã este însoþit de ridicarea lentã aceleilalte mâini, care þine toporul. Fiinþacotcodãceºte zgomotos. În momentul în caregãina atinge buturuga, capul ei se ºi desprinde detrup, într-o sincronie perfectã cu strãfulgerarealamei ºi pocnetul sec de loviturã a toporului înlemn. Nu remarc momentul la modul vizual, însãauditiv lovitura toporului în buturugã secþioneazãabrupt cotcodãcitul. Parcã m-aº fi aºteptat ºi la unstrigãt „ki-i-i-i-iA!!!” al bunicii, deoarece, privitãdintr-o parte, toatã coregrafia este izbitor deasemãnãtoare cu miºcãrile unui maestru de ken-do. Realitatea revine la viteza ei normalã. Toporulrãmâne înfipt triumfãtor în mâzga sângerie, capulgãinii cade de pe buturugã, bunica aruncã trupulagitând din aripi undeva în lateral, într-un lighean.Sângele stropeºte, împroaºcã ºi erupe din gâtulsecþionat, corpul intrã în ultimele spasme ºimiracolul se produce – aripile încep sã se agite totmai puternic, propulsând himera decapitatã înprimul ºi ultimul ei zbor deja dincolo de moarte.Urcã la vreo trei-patru metri deasupra pãmântuluiºi porneºte pe o traiectorie semicircularã, plouândintens cu sângele încã stropind, intrã în picaj ºi seînfige, ridicând în aer apã, urinã ºi fleoaºcãmurdarã, direct într-o bãltoacã de lângã cocinaporcilor. Locatarii edificiului în cauzã sar speriaþiîn toate pãrþile, guiþã zgomotos, apoi însã seadunã în jurul zburãtoarei eºuate într-un mod atât

de spectaculos. Eu stau þinându-mã cu ambelemâini de sârma gardului, absolut înmãrmurit deceea ce mi-a fost dat sã vãd.

Mi-a luat ceva timp pânã am identificat cuprecizie sentimentul pe care mi-l trezeau realitãþileromâneºti, un sentiment tot mai puternic cufiecare an petrecut aici, în România, în „þara meade adopþie”, adicã þara care m-a adoptat, dacã esã reproduc propoziþia unui critic de jazz celebruprin pãrþile Clujului. Înfiat fiind, îmi priveamneamurile vitrege cu acelaºi sentiment ºi, cred, cuaceeaºi expresie facialã ca atunci când urmãreamclipele de glorie în materie de acrobaþie aviaticã agãinii decapitate. Românii mei de adopþie secomportau surprinzãtor de similar cu zburãtãcireaînsângeratã a sãrmanei galinacee. Sau poate cãasta ºi erau, dezarticulaþi, haotici, confuzi,temãtori, însã ºi tupeiºti, cu frica de Dumnezeupe chip ºi escroci în suflet. Doar cã la româniaceste clipe astrale ale unui zbor decerebrat sederuleazã cu încetinitorul ºi atât scenariulzborului, cât ºi aterizarea în mocirla cotidianuluise reiau la nesfârºit, probabil în conformitate cuspecificul imaginarului ºi sufletului naþional. Nuexistã pentru mine ceva mai strãin, mai patetic ºi,în acelaºi timp, mai jalnic decât imaginea grotescãa acelei pãsãri moarte înfipte direct în mâzgagreþoasã, din care de abia dacã se mai vedea.

ÎncheiereParadoxal, însã prin semnificaþiile destinului

nostru, noi, basarabenii, suntem mai apropiaþi deevrei decât de români. Pentru evrei ar trebui sãfim mult mai apropiaþi decât suntem mãcar prinsimplul fapt cã noi basarabenii, ca ºi ei cândvademult, am rãtãcit decenii la rând în apropiereapatriei fãrã sã fi revenit la ea vreodatã. Încã mairãtãcim ºi într-un fel probabil cã nu vom maireveni niciodatã. Nu cred cã mai este nevoie deaºa ceva. Mã mirã cum de nu au înþeles-o evreiibasarabeni, care vorbeau româna mult mai corectdecât noi, paleoromânii autohtoni. Fãrã a o fidorit cu tot dinadinsul ºi fãrã a o fi ºtiut, chiar le-am bãtut recordul în materie de rãtãcire cu unîntreg deceniu. Însã de parcã nu ar fi fost deajuns, s-a decis la nu ºtiu ce niveluri cã ideeareunificãrii teritoriilor româneºti este doar unabuz calificabil drept pretenþii teritoriale. Oricum,chiar ºi parþial, însã exodul moldovenilor a fostun succes, deoarece mãcar nepoþii ºi strãnepoþii„baserilor” au ajuns, în sfârºit, înapoi în Þarã. ªieu, la rândul meu, am ajuns în Þara bunicilor ºi

pãrinþilor mei ºi m-am simþit ca un gândac negruîntr-un muºuroi de furnici miºunând ºi agitându-se exact ca gãina decapitatã din acel episod pecare-l crezusem de mult uitat. Furnicile colcãiaufuribund, zumzãiau ºi chiþcãiau agresiv,împingând gândacul în afara muºuroiului, iarscarabeul se opunea din rãsputeri sã le explice cãeste ºi el o furnicã, una mai atipicã, mai învechitãdin cauzã cã a rãtãcit prea mult cãutându-ºimuºuroiul natal. Furnicile însã nu pricepeau cumadicã un gândac negru ºi rostogolitor de buletedin bãlegar îºi imagineazã cã ar face parte dinspecia lor. Culmea impertinenþei a fost cãgândacul pretindea cã muºuroiul este ºi patria lui.Încerca ºi el sã zumzãie ºi sã chiþcãie, însã cevanu mergea, iar furnicile, înþelegând cã nu maiizbutesc cu alungarea acelei ciudãþenii chiþcãindu-le limba într-un mod puþin ridicol, l-au lãsat sãrãtãceascã prin coridoarele mai puþin vizitate demembrii legitimi ai muºuroiului. Citisem dejacartea fraþilor Strugaþki ºi mã ºi imaginam dreptgândac negru cu numele personajului dinGândacul în muºuroi, progresorul Lev Abalkin,transmutat în faþa Globului de Aur din Picnic lamargine de drum, altã scriere a fraþilor evrei,meditând nostalgic ºi oarecum frust despre sensulfericirii. Asta sunt, un gândac trist stând la umbrãîntr-un lan de cereale ºi meditând metafizicundeva între un sfârºit de august ºi un început deseptembrie. κi mai freacã din când în cândchitina de o tulpinã veºtedã de cucuruz, dincauza unor mâncãrimi insuportabile în zonadorsalã. Un gândac negru paleoromân vinovat decunoaºterea limbii ruse, precum ºi de cetãþeniasovieticã expiratã demult, de presupusa pactizarecu ideea comunistã ºi cu kgb-ul, de sufletul slavîn trup de moldovean, precum ºi de multe altefobii, manii ºi umbre pe care „armenii”postcaragialeeni ºi le cultivã în continuare cu atâtaentuziasm.

Nu pot sã neg însã cã m-am ºi ales cu câteceva din toatã povestea asta cu România. Mãcarcu simplul fapt cã pot viziona filme româneºtifãrã a mai fi surprins de asemãnarea limbii uneiþãri strãine cu limba mea moldoveneascã.

Fragment din textul “Trilogia scarabeului”, partedin romanul Teritoria

2200 TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

2200

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

Excedarea de cititul fãrã limite ºi de scrisulsupravegheat în permanenþã prin compara-þie m-a determinat sã nu mã entuziasmez

miraculos în faþa construcþiilor gigant din centrulmegapolisului american Chicago. N-am trãit nicisentimentul invers al lui Gulliver în Þara Piticilor.Dar n-am abordat nici umilinþa ori ironia; sarcas-mul, nici vorbã sã fie al lui Swift, deºi m-am aflatîntr-o altã lume, intratã în mitul românilor defoarte multe decenii. Am rostit, tot latineºte, veni,vidi. Restul n-a fost cazul. Geometria în spaþiu aparalelipipedelor-clãdire, din centrul oraºului, fi-xeazã verticala ca linie superbã a imaginarului,peste care, în jos ºi în sus, începe utopia. Cu atâtmai mult cu cât rezistenþa pãmântului se aflã,paradoxal, pe apele oceanelor, având unambasador statornic în lacul Michigan (cusuprafaþã de 58000 km pãtraþi ºi o adâncime de281 m). Aici cred cã este forþa de gândire ºihotãrâre îndrãzneaþã a omului de a-ºi angajaproiecte mãreþe pentru construcþii. Cu siguranþãcã în toatã lumea matematica a prezidat în deta-liu ridicarea pe verticalã a materialelor, iar pe exe-cutanþii constructori i-a obligat sã-ºi drãmuiascã înfel ºi chip transformãrile de oþel ºi sticlã pânã lastandardizare sau îngheþare.

Întrebarea pe care mi-am pus-o începând cu al50-lea etaj din mãreþul Sears Tower, stândboiereºte în lift, a vizat frumuseþea ideii deînãlþare a omului cãtre univers. Nu voi spune cer,ceruri, nici atât!, deoarece în câmpul descoperi-rilor ºtiinþifice, miºcarea Pãmântului în spaþiu mãtulburã de fiecare datã când ºtiu prea multedespre fragilitatea echilibrului nostru. Singurelecare trãiesc, dincolo de propria lor existenþã, suntoperele scriitorilor, dar mai ales circulaþia inter-naþionalã a acestora. Atunci însã când acestea ocunosc! Dar când ºi receptarea lor în timp devineo preocupare a cuiva. Cãrþile rãmân componenteale flux-refluxului valorilor, portabile ºi multipli-cate ori de câte ori sunt solicitate de contempo-rani. În vremea internetului, ele pot trece mãri ºioceane, rãmânând nevãtãmate în litera lor.

Pe când… Ei, aici trebuie sã scriu pictura, mu-zica, sculptura, arhitectura (ºi câte alte arte adia-cente spiritului umanist, instaurat definitiv deRenaºtere) care nu pot cunoaºte mobilitatea trans-ferului, rãmânând statornice, în matricea lor su-blimã. De aceea sunt încântãtoare pânã la uimirespaþiile arhitecturale, sculpturile în aer liber,muzeele, pinacotecile, librãriile, bibliotecile, uni-versitãþile, cluburile, sporturile de tot felul ºi câtealtele. Toate au menirea de a rãspunde între-bãrilor despre culturã, atât ale localnicilor, cât maiales ale vizitatorilor.

De la 1673, când doi misionari ca JacquesMarquette ºi Louis Jolliet sosesc la "Chicaugou",începe transformarea spectaculoasã a zonei. Apoiprin Abraham Lincoln, din 1860, scara culturalã aoraºului îºi pune primele trepte. Ideea instaurãriiFrumosului, ca act de creaþie, dar ºi ca modalitatede receptare multiplã, este fixatã în anul 1879,prin fondarea Academy of Fine Arts. O statisticãa oraºului din 1830 indicã 199 de locuitori, iar în1880, populaþia s-a ridicat la 500 de mii.

Perimetrul strict al metropolei era populat deaproape trei milioane în anul 2000. Zona metro-politanã, având peste zece milioane, se întinde petrei state. Aºa îmi explic de ce, la intervale micide timp, s-au ridicat universitãþi, muzee, case deºtiinþã, spaþii de expoziþii, biblioteci, fiecare cupersonalitate arhitecturalã, modernã ºi azi, peste

care patina timpului sau viziunile revizioniste aurãmas neputincioase.

Asemenea gânduri, dintr-o mulþime greu dedescris, mi-au pãrut relevante într-o frumoasã zide iarnã, încãrcatã de soare biruitor când, urcândîn Sears Tower, la aproape 400 de metri, ni s-acomunicat cã putem vedea în întregime laculMichigan ºi patru state americane din împreju-rimi. Vara, o asemenea panoramã devine oobiºnuinþã pentru vizitatori.

Ghidul nostru, un român stabilit de aproapeun deceniu în spaþiul oraºului, ne-a însoþit decâteva ori în periplul ales înadins, ca sã nu dãmuitãrii preocupãrile statului american în vedereasporirii actului de culturã revelatorie. Aºa s-auadãugat popasurile la Acvariu, Planetarium,Muzeul Astronomiei, Parcul Zoo Lincoln, MuzeulComunicaþiilor, Muzeul ªtiinþei ºi Industriei, lafaimosul Navy Pier, Muzeul de Antichitãþi, Garadin Chicago, Universiatea Loyola, librãriile dinsuburbia Algonquin.

Un fapt revelator, cel puþin pentru noiromânii: toate librãriile vãzute (deºi spaþiul uneiasingure mi s-a înfãþiºat cât 20 de sãli de lecturãale Bibliotecii Aman din Craiova. Fãrã exagerare!),au rafturi încãrcate cu cãrþi, ghiduri ºi hãrþi aletuturor statelor americane ca ºi ale capitaleloracestora sau ale marilor oraºe din zonã. Toatereînnoite la 1-2 ani. De precizat cã statul Illinois,în care se aflã metropola Chicago, are drept capi-talã oraºul Springfield.

Impresionantul lac Michigan, pe lângã foloase-le de aprovizionare, datã fiind apa dulce conþi-nutã, este un spaþiu acvatic navigabil. El seînfãþiºeazã ºi ca un extraordinar loc de agrement,ideal pentru sutele de ambarcaþiuni ale unorpãmânteni bogaþi. Este drept cã unii dintre ei, orialþii asemãnãtori, au hidroavioane. Fie cã lepiloteazã singuri, fie cu angajaþi profesioniºti.

Ceea ce m-a întristat pânã dincolo deneputinþã a fost faptul cã învãþãmântul de toategradele parcã nu se mai gãseºte în raza interesuluicelor care binecuvânteazã mai mult politica ºi maipuþin educaþia vs. cultura. Teoretic, accesul spreînvãþãturã este al tuturor, însã în schimbul unortaxe care-i descumpãnesc pe cei mai mulþi. LaLoyola, unde ne-am dus bucuroºi sã gãsimamintiri vii ºi despre Mircea Eliade, Ioan PetruCulianu, nu numai cã ni s-a rãspuns în doi peri,dar interlocutorii nu pãreau deloc marcaþi deinteresul nostru. Ba, dimpotrivã. Am vãzut ºi de-numirea realã a instituþiei - Chicago's JesuitUniversity. Are câteva zeci de departamente - dela Antropologie ºi Studii asiatice, Biologie,Chimie, Fizicã, Justiþie, pânã la Studii de pace,Studii politice, Teatru, Teologie, Women's Studies,Business Administration, School of Education,Nursing etc. Excelent se prezintã departamentele,de ordinul zecilor, rezervate medicinei, microbi-ologiei, farmacologiei.

Pentru unele dintre facultãþi, durata celorpatru ani de studiu necesitã anual o taxã variindîntre 28372 dolari ºi 29302 dolari, în funcþie deprovenienþa studentului - din zonã sau din afarastatului, cu locuinþã în campus ori în oraº º.a.

Universitãþile, ca ºi academiile, sunt susþinutede oamenii bogaþi, grupaþi, cum altfel?, în dis-tricte ca Evanston sau Barrington. Unii dintreaceºtia au case de milioane de dolari, aºezate înapropierea malului lacului.

Primãvara timpurie sau toamna târzie, caanotimpuri care drapeazã vara, au parte de priete-

nia raþelor ºi gâºtelor sãlbatice, ce nu pleacã înþãrile calde, fiind cei mai apropiaþi oaspeþi aimarelui lac. Toate zburãtoarele sunt supravegheateîn permanenþã, de la marcare, pânã la îngrijirea…medicalã. Alãturi de iepuri, veveriþe ºi cãprioare,ele dau frumuseþe splendidã pãdurilor din subur-biile oraºului, care adãpostesc, ca în poveºti, case-le standard ale altor locuitori.

Deschiderea de independenþã pe care o aremetropola Chicago i-a creat libertate deplinã dea-ºi dezvolta vertiginos industria. De asemenea,turismul, realizat cu ajutorul unui business deaeronave, adevãrate taxiuri ale cerului. Cu puþinãspeculaþie, pot înþelege anumite denumiri destrãzi, spaþii de locaþie, zone de agrement sau deculturã care amintesc de lumea germanã,francezã, spaniolã, polonezã, mexicanã, greacã º.a.Ca sã nu mai spun de cea englezã: Cicero,Hoffman, Racine, Lombard, Zürich, Island,Schiller, Horatio, Francfort, Berkeley, Olsen-Hansen, Schaumburg.

Dacã pentru alte zone de la marginea unorstate se explicã influenþa asupra toponimiei dinspaþiul american, vezi cazul mexicanilor sauprezenþa masivã a negrilor, rãspândiþi nu întot-deauna cu prioritãþi de opþiune, nu acelaºi lucruse întâmplã ºi în cazul grandiosului Chicago. Oexplicaþie survine numaidecât - tendinþa de mon-dializare trebuie sã aibã reverberaþii ºi la nivelulrãspândirii unor asemenea denumiri. Am stat devorbã atât cu unii conaþionali români, cât ºi cuamericani, coreeni, chinezi, polonezi, mexicani -oameni modeºti - care s-au arãtat miraþi denedumerirea mea. Pentru ei, denumirile strãzilor,ale districtelor, parcurilor, bãncilor etc. eraufireºti, normale. Ba chiar nu le comunicau nimic.În sinea mea, am constatat cã munca epuizantãnu le mai dãdea rãgazul firesc sã interpreteze orisã analizeze ceea ce mie mi se pãrea ceva curios.Doar televizorul, cu 998 de canale intrate în case-le standard, mai putea fi un semn de destindere…culturalã. Specializarea, oarecum tematicã, a unorcanale, precum ºi publicitatea covârºitoare fãcutãla domiciliu prin companii de electronice sau decomerþ, prin tot felul de pliante sau volante, aremenirea de infiltrare zilnicã, obsesivã în sufletul ºibuzunarul locatarului. Totul, în ultimã instanþã,pentru a-i smulge cât mai mulþi dolari. Aici, unsimplu apel telefonic sau un text - comandã peinternet poate aduce la domiciliu orice cumpãrã-turã doritã.

Fiind în sezon de iarnã, maºinile dedeszãpezire patruleazã soldãþeºte în tot timpulnopþii ºi zilei, pânã pe cele mai mici strãzi saualei. Traficul rutier se desfãºoarã ca într-o zi nor-malã de varã. Ba, din centrul oraºului Chicago cir-culã un tren pe o platformã dispusã în buclã pânãla aeroportul O'Hare. De-a lungul liniei ferate seaflã parapete sigure care izoleazã astfel tot arse-nalul feroviar de multitudinea benzilor de circu-laþie rezervate maºinilor. Majoritatea acestora suntde provenienþã americanã. În ordine, vin celejaponeze. Galonul de benzinã (1 galon = 3,785 l)oscileazã, în funcþie de anotimp ori sãrbãtori ofi-ciale, între 1,70 dolari - 1,90 dolari, în suburbii, ºi2,20 dolari - 2,30 dolari, în centrul oraºului. Iar1,89 l de lapte (organic!) = 2,99 dolari. No com-ment!

Despre alte vizite la librãrii ºi biblioteci, fãcutedupã 20 ianuarie, adicã dupã a doua investiturã laCasa Albã a lui George Walker Bush, ca ºi despresãrbãtorile de iarnã, începând cu ZiuaRecunoºtinþei, din 25 noiembrie, cu NaºtereaDomnului, cu trecerea în Noul An º.a., într-unbloc-notes viitor. Tot atunci, voi zãbovi asupra…Literary Chicago, greve, incendii, taxe fiscale,declaraþii de avere.

bloc-notes

Temporar locuind în ChicagoMarian Barbu

2211

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2211TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

Mai adaug cã am propus recent într-un numãrdin Filarmonia o modalitate de a ieºi din acestimpas, ºi anume prin reînfiinþarea „Caseiªcoalelor”, prin care s-ar putea aprovizionabibliotecile ºcolare cu cãrþi. Ar fi salvatã ºi cartea– ºtim cã starea bibliotecilor e foarte precarã,neavând bani pentru achiziþii –, ºi ar fi salvat ºiscriitorul român, deoarece prin „Casa ªcoalelor”ºi s-ar putea scoate o carte în cel puþin o mie deexemplare, tiraj suficient pentru a i se plãti ºi luidrepturi de autor. Or, acum când îºi plãteºtesingur un tiraj modest de o sutã de exemplare,cartea sa n-are nici o ºansã sã fie cunoscutã, decâtîntr-un cerc foarte restrâns de cititori.

IIoonn CCrriissttooffoorr:: „„MMaaii mmuullttããttrraannssppaarreennþþãã””

În ce mã priveºte, nu mã îmbãt cu apã rece.Dâmboviþa, apã dulce, va continua sã curgã la felde leneºã ºi murdarã. Totuºi, cred cã echipaajunsã în fruntea Uniunii Scriitorilor, indiscutabilvaloroasã, condusã de un om cu prestigiul luiNicolae Manolescu va reuºi sã schimbe în bineimaginea extrem de ºifonatã a breslei. Umiliþi ºimarginalizaþi, scriitorii români vor trebui sãredescopere solidaritatea de breaslã, sã-ºi recâºtigeo parte din demnitatea pierdutã. Nu cred cã totce s-a fãcut înaintea acestei echipe a fost neapãratrãu, nu e nevoie ca actuala echipã sã redescopereapa caldã. Mã bucur sincer cã în actuala echipãde la Uniunea Scriitorilor e prezent ºi un poetsensibil, dublat de om pragmatic, cu picioarele pepãmânt, cum e domnul Varujan Vosganian. Spercã nu e singurul. Cred cã e nevoie ca scriitorulromân sã lase fasoanele deoparte, sã realizeze înce lume (mizerabilã, inutil de spus) trãieºte, sprece se îndreaptã societatea româneascã, cu voioasãinconºtienþã, ºi sã devinã un partener credibil dedialog al unor segmente politice, economice etc.care þin în mânã pâine ºi cuþitul. Desigur, nusugerez cã actuala echipã ar trebui sã meargã înplelerinaj, cu pãlãria în mânã, la Cotroceni saucã ar fi necesar sã-ºi ia cu toþii brevete demarinari, dar e limpede cã izolarea elitistã nu ebunã. Administraþia, centralã ºi localã, MinisterulCulturii trebuie ajutate sã înþeleagã cã, la urmaurmei, nici un combinat metalurgic sau vreunadin nenorocitele de fabrici privatizate pe un leu(uºor, nici mãcar „greu”), n-a adus atâta labugetul þãrii cât au adus scrierile unui biet poet,pe numele sãu Mihai Eminescu. De asemenea,trag nãdejde cã domnul Nicolae Manolescu ºiechipa sa cunosc bine geografia patriei, cãatitudinea nombrilistã, excesiv-dâmboviþeanã depânã acum, va fi pãrãsitã. Nasc ºi la Moldovaoameni... Mai multã transparenþã ar fi necesarã.Nu de alta, dar sã ºtim ºi noi pe unde maicãlãtoresc colegii noºtri de condei.

AAlleexxaannddrruu JJuurrccaann:: „„FFaappttee uuttiillee,, ffããrrããvvoorrbbee mmaarrii””

Aºtept fapte utile, posibile, paºi mici, dar si-guri, fãrã vorbe mari. De fapt, care e nevoia scri-itorului-membru în Uniune? Sã ºtie cã are o fami-lie de breaslã, cã poate fi înþeles în sensul creaþiei.Ar fi utilã stipularea unor avantaje, iar mai apoisã se continue întâlnirile sincere, lansãrile.Scriitorii simt o nevoie acutã de “cafenele” lite-rare, de aceea Uniunea le-ar putea “confisca” în

favoarea ei. Scriitorul vrea sã se simtã apãrat deposibile nedreptãþi ºi tot Uniunea poate sã susþinãnecesara iluzie. Referitor la Filiala Cluj a UniuniiScriitorilor, Irina Petraº (Preºedintele Fialalei Cluj –n.n.) a propus proiecte tentante, care ar puteaînsemna un final al inerþiilor. E vorba ºi de mo-dernizare, dar ºi de încurajãri evidente. Sevorbeºte de un Almanah al scriitorilor, despreCaietele tinerilor scriitori, despre gãsirea unorforme de asistenþã colegialã. Dacã proiectul vadeveni realitate, atunci va fi limpede reconside-rarea statutului scriitorului.

MMiihhaaii GGooþþiiuu:: „„SSãã ssee ttrraannssffoorrmmeeîînnttrr-oo oorrggaanniizzaaþþiiee pprrooffeessiioonnaallãã””

Cum am mai apucat sã spun, de la UniuneaScriitorilor aºtept sã se transforme într-oorganizaþie profesionalã, schimbând oarecumcaracterul imprimat în ultimii ani, de organizaþiesindicalã, de ajutor al scriitorilor care au ajuns lao anumitã nevoie sau de facilitare a unoravantaje, case de vacanþã sau mai ºtiu eu cealtceva cu care erau obiºnuiþi mai demult. Cândspun organizaþie profesionalã, mã gândesc la oiniþiativã care þine de acest lucru, care s-a fãcut ºipânã acuma ºi ar trebui dezvoltatã, cum ar fiZilele ºi nopþile de la Neptun, în care sunt puºi încontact scriitorii români cu scriitori foarteimportanþi din întreaga lume. Însã aceastãiniþiativã ar trebui dezvoltatã, ar trebui caUniunea sã ajute scriitorii sã colaboreze mai descu alte instituþii, cu alte organizaþii de profilpentru traducerea ºi publicarea scriitorilor româniîn strãinãtate, pentru organizarea de work-shop-uri, tot ce þine de caracterul profesional al uneiuniuni. Consider cã limitarea doar la a obþineanumite avantaje materiale ar putea duce ladispariþia în timp a Uniunii Scriitorilor, pentru cãscriitorii tineri nu mai sunt atraºi de o Uniunecare le promite un eventual ajutor la bãtrâneþe,dacã pânã în acel moment nu au reuºit sã facãnimic sau au ajuns într-o situaþie dificilã.Bineînþeles, nu trebuie neglijat nici acest aspect,însã nu acesta ar trebui sã fie aspectul principal alUniunii. În sprijinul acestei idei, ar trebui caUniunea sã facã în aºa fel încât scriitorii sã nuajungã în aceastã situaþie, de a-i cere un ajutormaterial. Dacã va fi vorba doar acest ajutormaterial, Uniunea Scriitorilor va avea oconcurenþã mult mai profesionistã din parteacaselor de asigurãri sau a bãncilor. De asemenea,trebuie sã-i redea prestigiu scriitorului, acest lucrul-ar ajuta foarte mult. În condiþiile în careUniunea Scriitorilor ar reda prestigiul membrilorei ar face ca tocmai acest prestigiu sã setransforme ºi într-o parte materialã. Prin simplulfapt cã se menþioneazã cã eºti membru al UniuniiScriitorilor într-un CV, acest lucru þi-ar puteaaduce avantaje în plus, astfel încât, ajung laaceeaºi problemã, nu ai mai fi nevoit sã ceriajutorul Uniunii.

AAddrriiaann MMiihhaaii BBuummbb:: „„SSããiinnvveesstteeaassccãã îînn eeggaallãã mmããssuurrãã îînn ttooþþiimmeemmbbrriiii UUSSRR””

Reabilitarea statutului de membru al USR.Scriitorii (în afara unor gãºti bine conturate încãde dinainte de ‘89) au doar obligaþia de a-ºi plãticotizaþia, nebeneficiind de (alte) drepturi sau ser-vicii: anunþarea diverselor manifestãri culturale,evenimente, simpozioane etc. – mãcar prin carte

poºtalã sau invitaþie. Noua conducere a USR artrebui sã restructureze actuala stare de fapt pen-tru a ajunge sã rentabilizeze (prin calitate ºi odozã de interes la „nivel înalt” în mediile edu-caþionale) revistele de culturã pe care lepatroneazã, sã investeascã în egalã mãsurã în toþicei care au statutul de membru al USR.Deocamdatã cercul închis al filialelor undejocurile le fac o mânã de oameni plini de interesescârbeºte.

HHoorriiaa MMuunntteennuuss:: „„UUSS ssãã ddeevviinnãã oovvooccee aa ssoocciieettããþþiiii cciivviillee””

Întâi de toate, aºteptãrile mele legate decomportamentul viitor al Uniunii Scriitorilor suntdeterminate de orizontul de aºteptare al întregiinoastre societãþi. Este vorba întâi de restaurarea,restabilirea prestigiului creatorului în þara noastrã,care, iatã, se apropie de finalul tranziþiei, otranziþie grea ºi dureroasã pentru artist. În aldoilea rând, aºtept formularea prestigiuluiscriitorului ºi recunoaºterea valorii sale creative, însensul în care ea determinã progresul ºi substanþaviitorului social. O altã aºteptare ar fi cea legatãde ideea care s-a mai rostit ºi în presa literarã ºi laconferinþa naþionalã a Uniunii Scriitorilor, cuocazia alegerii preºedintelui, aceea de a deveni ºio voce a societãþii civile.

MMiirrcceeaa IIooaann CCaassiimmcceeaa:: „„SSãã sseemmeennþþiinnãã””

Sã se menþinã aceastã citadelã a scriitorilorromâni prin perfecþionare, iar în calitate descriitor pensionar sã se poatã acordapensionarilor, aºa cum s-a promis, cincizeci lasutã din pensia fiecãruia.

MMiihhaaii DDrraaggoolleeaa:: „„TToottuuººii,, ccuullttuurraa...... ”” ...este mai importantã, mai profitabilã decât

deºertificarea propusã de un tânãr bizar de nervospe terenul deloc neted al USR; cam aºa gândeamla vremea febrei electorale, larg rãspânditã înlumea scriitorilor în primãvarã. Ca sã declar ceaºtept de la noua conducere, trebuie sã spun ceeace am trãit pe când ea, conducerea, nu se nãs-cuse; cumpãram un ziar când m-am trezit alãturicu un scriitor cunoscut bine, am ºi exprimatadmiraþia pentru unul din volumele sale încãdinainte de a ne ºti în carne ºi oase. Omul s-aoprit lângã mine ºi, cu un aer cumplit de acru m-a întrebat retoric foarte: „Deci, semnezi ºi tususþineri de candidaturi?!” Suna ca dracu’, reproºîn toatã regula! Scriitorul indignat a ºi plecat,lãsându-mã singur, sã mototolesc prosteºte ziarulcumpãrat; m-a uimit purtarea scriitorului, n-ampriceput ce îl sâcâia în gestul meu de a opta pen-tru un anume scriitor drept preºedinte al USR. Aumai fost împrejurãri când, la fel, o simplã ºilimpede opþiune a fost sufocatã de bãnuieli, inter-pretãri, de cele mai multe ori halucinante. Înultimii ani, este o pãrere strict personalã, ºi laUniunea Scriitorilor a prosperat, prosperã încãsubteranele; dacã avem o economie subteranãînfloritoare, de ce sã nu avem ºi o viaþã scri-itoriceascã la fel?! Se oboseºte aiurea în culise,pânã acolo încât, pe scenã, în vãzul publicului, numai rãmâne decât o tristã defilare de costume –first ºi second hand – deloc potrivite, cu miºcãripoticnite. E foarte dificilã misiunea DomnuluiNicolae Manolescu ºi a echipei din fruntea USR,motivele fiind câtã frunzã ºi iarbã! Mai multdecât aºtept, doresc demnitatea scriitoruluiromân; pentru aºa ceva, nu cred cã ar fi inutilecât mai multe „exerciþii de admiraþie” în condiþiicivilizate.

Ce se aºteaptã de la noua conducere a UniuniiScriitorilor?

(urmare din pagina 2)

2222 TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

2222

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

(urmare din numãrul trecut)

FFaazzee îînn tteerraappiiaa ppaacciieennþþiilloorr iimmiiggrraannþþii 1. Depresie, confuzie, dezorientare

În prima fazã a terapiei, sentimentele dedepresie, singurãtate ºi nevoie erau proeminente.Imigrarea constituia adesea o istorie de fundal, ºifiind suprapusã pe traume mai vechi, era dificil sãlucrãm cu ea. În ciuda acestui aspect, am fostconºtienþi cã: (a) schimbãrile drastice în mediulextern al pacienþilor ºi (b) schimbãrile culturalecare au apãrut ca rezultat al imigrãrii lor aveau capreþ capacitãþile adaptative ale pacienþilor ºidezlãnþuiau „angoase de dezorientare”. Acesteangoase rezultau din probleme în diferenþiereasentimentelor faþã de douã subiecte de interes ºiconflict: þara ºi poporul pe care le-au lãsat înurmã ºi noul mediu (Grinberg & Grinberg, 1989).

Unul dintre mecanismele frecvent folosite înaceastã etapã a tratamentului a fost cel alclivajului. Clivajul era predominant ºi a coloratsentimentele imigrantului faþã de cele douãtãrâmuri ale sale ºi cele douã reprezentãri de sine.Într-o zi þara de origine era idealizatã ºi nouaculturã devalorizatã; în urmãtoarea zi, era invers.În cazurile în care pacientul era copilul unorpãrinþi originari din douã þãri ºi culturi diferite,procesul adaptãrii la o nouã culturã era adeseatrãit ca formând o alianþã cu un pãrinte împotrivaceluilalt.

Clivajul tulbura de asemenea reprezentarea desine a pacientului, idealizând reprezentarea legatãde viaþa sa în þara de origine ºi devalorizând-o pecea nouã, sau viceversa.

Frustrãrile excesive emanate din realitãþileexterne, deasupra rãnilor psihice preexistentecauzate de traume mai timpurii, au condusadesea la agresivitate ºi la o perturbare a relaþiilorde obiect semnificative. Aceastã agresivitate erauneori îndreptatã împotriva propriei persoane, iarîn unele cazuri am descoperit tulburãripsihosomatice, o pierdere a capacitãþilor creativeºi o tendinþã spre auto-distrugere. Uneori pacienþiiau folosit „apãrãri maniacale” (Klein, 1948;Winnicott, 1935) care includeau idealizãri ale noiiþãri ºi o atitudine defavorabilã faþã de þara deorigine. Aceste apãrãri erau menite în principalnegãrii sentimentelor puternice de durere ºivinovãþie ºi evitãrii travaliul de doliu. Într-osituaþie în care pacienþii noºtri au fost aproapeinvariabil traumatizaþi înainte de migrarea lor,sarcina noastrã ca analiºti a fost sã respectãmapãrãrile lor masive faþã de durere ºi sãempatizãm cu cât de rele, ºi nu cât de bune erauîntr-adevãr þara sau cultura care au fost pãrãsite.Dupã o suficientã perioadã de timp ºi avândsiguranþa cã plângerile lor erau privite ca legitime,pacienþii au permis unora dintre experienþeletrecute sã ajungã în conºtient ºi au început sãtrãiascã nostalgia.

O altã modalitate importantã de a lucra curezistenþa faþã de durere ºi doliu a fost eliberareadiferenþelor culturale din conflictele intrapsihice.Aspectele culturale (e.g., credinþele religioase) aufost uneori folosite ca o apãrare faþã de conflicteleºi dorinþele interne dureroase. Deºi dezvãluireaunor astfel de conflicte trebuie sã fie condusã cutact (Poland, 1975) ºi o „distanþã optimã”

(Akhtar, 1992, 1991; Bouvet, 1958; Escoll, 1992),acestea au fost revelate ºi elaborate în cele dinurmã. În cazurile cu care ne-am confruntat, atrebuit sã folosim sensibilitatea noastrã pentrupacient, astfel încât credinþele sale culturale sã fierespectate în timp ce noi ne ocupam de dorinþelesale conflictuale inconºtiente ºi de rezistenþa safaþã de doliu ºi durere.

Clivajul a fost o altã apãrare faþã de amintiriledureroase. Pentru a anula compartimentareapsihicã provocatã de clivaj, a trebuit adesea sãfolosim „intervenþii de pod” (Akhtar, 1998;Kernberg, 1975, p. 96), care le-au demonstratpacienþilor atitudinile lor emoþionalecontradictorii. Un exemplu de astfel de„intervenþie de pod” a fost sã demonstrãmpacientului cã nenorocirea care l-a forþat sã-ºipãrãseascã patria l-a fãcut de asemenea incapabilsã-ºi aminteascã ceva pozitiv legat de patria sa,deoarece trauma a ºters amintirile frumoase dedinaintea ei. Am putut observa adesea, în terapiilenoastre, cã doar facilitând afecþiunea autenticãfaþã de þara de origine, viaþa în noua þarã ºi nouaculturã a devenit posibilã.

Vreau sã fac referire la câteva probleme detehnicã specifice terapiei pacienþilor noºtriimigranþi (aceste aspecte au fost descrise pe largde Akhtar, 1999) :

a) Validare, empatie ºi afirmarea dificultãþilorpacientului.

În aceastã etapã în terapie a trebuit sã oferimrezonanþã empaticã faþã de pierderea continuitãþiiistorice a pacientului ºi a nevoii sale de a orestaura. Acceptarea necriticã oferitã de terapeutîn situaþia clinicã a sprijinit încercãrile pacientuluide a face un pod peste cele douã culturi ale sale.

Uneori, când pacientul sau familia sa au fostdepozitarii discriminãrii ºi persecuþiei, terapeutula recunoscut aceastã realitate traumaticã(denumitã de Killingmo (1989) o „intervenþieafirmativã”). Similar cazurilor supravieþuitorilorHolocaustului sau ale copiilor lor, în care„acceptarea comunã a realitãþii Holocaustului”(Grubrich-Simitis, 1984) a constituit un factorterapeutic important, am descoperit cã întratamentul noilor imigranþi afirmarea realitãþiitraumatice a avut o mare valoare de vindecare.

Am fost conºtienþi, totuºi, cã doliul autentic arputea sã aparã numai o datã cu recunoaºterea ºiasimilarea agresivitãþii îndreptatã cãtre obiecteleinterne bune (Klein, 1948), þara de origine fiindunul dintre ele. Pentru a obþine aceasta, a trebuitsã oferim pacienþilor noºtri traumatizaþi„holdingul” necesar (Modell, 1976) ºi „sprijinulmutativ” (De Jonghe et al., 1992), care i-a ajutatîn cele din urmã sã aducã la suprafaþã dorinþele ºifantasmele ostile. Doar atunci a putut emergetristeþea mai profundã ºi substitutele autentice aleobiectelor pierdute sã fie gãsite.

Din perspectiva noastrã, holdingul ºi sprijinulmenþionate mai sus au inclus de asemeneaînvãþarea pacientului imigrant cu aspecte alerealitãþii noii sale þãri sau culturi. În acest scop,am folosit „intervenþii didactice” (Akhtar, 1999, p.120), ce au oferit un Eu auxiliar pacientului, carea facilitat în cele din urmã ºi dezvoltarea Eului ºicapacitatea pentru auto-examinãri mai profunde.

b) Acceptare aparentã a individuãrii ne-optimale.

În unele dintre terapiile pe care le-am condus,am fost conºtienþi de dificultãþile ridicate delegãtura culturalã în separarea psihicã (Akhtar,1999). Acest aspect a fost relevat printr-o grijãmai mult decât obiºnuitã pentru pãrinþi saupentru „clan” (familia mai mare/extinsã). În uneledintre cazuri, exista o abundenþã de rudeapropiate ºi îndepãrtate ºi transferuri multipleasupra persoanelor semnificative. Am realizat cã,deºi diferit de cultura noastrã vest-europeanã, oastfel de implicare nu trebuie consideratã în modnecesar patologicã, ci legatã de culturã.Capacitatea analistului de a accepta aceastãtrãsãturã a ajutat pacientul sã gestionezeindividuarea lui/ei ne-optimalã în timp ce trãiaîntr-o culturã în care separarea psihicã este unadintre caracteristicile maturitãþii.

Aparenta capacitate ne-optimalã de separarepsihicã a afectat de asemenea relaþia pacientuluicu analistul. Acest fapt a fost exprimat princãutarea sfatului sau a nevoii de contact în timpulseparãrilor prelungite. Folosirea parametrilor înterapiile noastre a avut scopul de a-l face pepacient capabil sã se acomodeze la ceea ce seaºtepta de la el ca persoanã maturã în societateavesticã în care trãia în acel moment.

c). Confruntare cu provocarea descoperitã înfolosirea de cãtre pacient a limbii.

În unele dintre terapiile descrise în aceastãcarte am avut de-a face cu problematica limbii. Încazurile în care pacientul era bilingv, am fostconºtienþi cã acele comutãri lingvistice în situaþiaclinicã erau mereu îmbibate cu sens.

Felul în care aceste comutãri trebuie mânuitedin punctul de vedere al tehnicii constituie unsubiect de controversã în literatura psihanaliticã.Ferenczi (1911) privea cuvintele obscene ca avândo mai mare forþã emoþionalã în limba maternã.Alþi analiºti (Buxbaum, 1949; Greenson, 1950)cereau ca pacientul sã vorbeascã sau mãcar sãrosteascã unele cuvinte semnificative în limba samaternã. Ei susþineau cã verbalizarea experienþelorîn limba în care ele au avut loc le face mai plinede viaþã, mai vii ºi mai utile scopurilortratamentului (Karpf, 1935). În contrast cu acestpunct de vedere, analiºti precum Lagache (1956),Bennani (1985) ºi Amati-Mehler ºi colegii (1993)sunt de altã pãrere. Ei susþin cã încurajarea activãa pacientului de a vorbi în limba maternãprezintã riscul de a „hrãni iluzia narcisicã acomunicãrii totale” (Amati-Mehler, 1993, p. 81).

În diversele terapii descrise în carte, nu amutilizat o formulã rigidã, ci mai degrabã am fostconºtienþi de utilizarea limbii ce apare în refluxulºi fluxul materialului analitic în timpul ºedinþei ºiînsemnãtatea lui în relaþia cu terapeutul.

2. Elaborarea doliuluiPrimul care a formulat ecuaþia pierderii

tãrâmului natal însoþitã de un doliu incompletpentru o relaþie timpurie frântã mamã-copil a fostSterba (1934), care a corelat „dorul de casã” cuun dor de „sânul matern”. Fenichel (1945) aexplicat nostalgia ca pe o dorinþã de întoarcere lamama preoedipianã. Fodor (1950) a vãzuttânguirile nostalgice ca doruri adânc înrãdãcinatede o stare prenatalã netulburatã. Deºi convinºi cãsuferinþa actualã a imigrantului poate fi legatã dedorurile sale infantile, am fost de asemeneaconºtienþi, dupã cum am menþionat mai sus, dedificultãþile curente din realitatea vieþilorpacienþilor noºtri.

Despre migrare

Ilany Kogan

în dezbatere: psihanaliza

2233

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2233TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

Dupã o lungã elaborare a apãrãrilor faþã desentimentele de doliu ºi durere, emoþiile care auapãrut au fost regretul faþã de lumea pierdutã ºinostalgia. Pacientul imigrant a început sãrecunoascã sentimente care fuseserã anteriordisociate sau negate, pentru cã erau denesuportat. Unele din amintirile din copilãrie careau apãrut în aceastã etapã reprezentau pierderi,fie ale persoanelor iubite, fie pur ºi simplu aleunor situaþii sau obiecte sau aspecte ale Eului(precum casele în care au trãit, experienþe plãcutecu imagini parentale etc.)

Dezechilibrul brusc provocat de pierdereamasivã a obiectelor valorizate care a apãrut carezultat al migrãrii, suplimentar traumeloranterioare, s-a supus unei reorganizãri a Eului, cuajutorul elaborãrii doliului. Elaborarea doliului aimplicat o elaborare gradualã a traumelor dintrecut, ca ºi a pierderilor generate de migrare, careîn cele din urmã a condus la acceptarea realitãþii.

Freud (1912, p. 65) a definit efectul doliuluidupã cum urmeazã: ”Sarcina doliului este de adetaºa amintirile ºi speranþele supravieþuitoruluide cel decedat”. Anna Freud (1960, p. 58) aºlefuit aceastã definiþie afirmând cã „doliul, luatîn sens analitic, este efortul individului de aaccepta un fapt în lumea externã (pierdereaobiectului investit), ºi a acþiona corespunzãtorschimbãrilor din lumea internã (dezinvestireaobiectului pierdut)”.

În terapiile descrise în carte, travaliul dedoliu a facilitat reintegrarea Eului (Grinberg,1992) ºi o mai finã interacþiune între lumeainternã ºi cea externã. O datã cu abilitateacrescândã de a suporta durerea, pacienþii audevenit mai accesibili la încorporarea uºoarã ºiprogresivã a elementelor noii culturi.

3. Integrarea ºi continuarea existenþei De-a lungul lucrului îndelungat ºi susþinut

timp de câþiva ani am devenit conºtienþi de faptulcã, deºi travaliul doliului nu este niciodatãcomplet încheiat, în multe dintre cazurile pe carele-am tratat, doliul pentru þara natalã a fostelaborat pe cât de mult posibil. În aceastã etapã,pacientul imigrant era capabil sã foloseascã“afirmarea dezvoltãrii” (Settlage, 1992), pe caream adoptat-o în timpul terapiei lui. Aceastaconsta în „stabilirea unei relaþii de dezvoltare,aºteptarea dezvoltãrii, încurajarea iniþiativelor dedezvoltare ale pacientului, ºi recunoaºtereaachiziþiilor din dezvoltare” (p.42). Pacientul ºi-aredescoperit abilitatea de a crea ºi de a faceplanuri de viitor.

Elaborarea doliului ºi acceptarea pierderii auajutat de obicei în adaptarea la noua þarã ºi noua

viaþã. Adesea, trecutul nu a mai interferat cuposibilitatea de a trãi în întregime în prezent, iarpacientul a fost mai capabil a integra cultura sanatalã în cea nouã fãrã a trebui sã renunþe laniciuna dintre ele.

ConcluzieÎn diversele terapii descrise în aceastã carte,

funcþia de conþinãtor a analistului a permispacientului sã elaboreze factorii traumatogeniinerenþi migrãrii, chiar dacã aceºtia eraucombinaþi cu traume anterioare. Terapia a fostadesea folositã ca spaþiu tranziþional între celedouã þãri ºi cele douã reprezentãri de sine. Cânda reuºit sã ofere suficientã substanþã „nevoilor decreºtere” (Casement, 1991, p. 274) ºi a ajutat laobþinerea unui echilibru pozitiv al libidoului cuagresivitatea, a avut loc o sintezã a douã self-reprezentãri, iar fractura psihismului cauzatã demigrare a fost reparatã. Procesul doliului afacilitat reintegrarea pãrþilor disociate ale Sinelui ºiconsolidarea simþului identitãþii. „Fragmentele deidentitate” legate de cele douã þãri, douã religii,douã culturi au devenit acceptate ca valoroase ºirodnice pentru Sine. Conflictul nu a mai fost trãitca sfâºietor, ci mai degrabã ca o oportunitate dematurizare ºi creºtere.

Traducere din limba englezã:Daniela Luca ºi Teodor Pricop

Referinþe: AKHTAR, S. (1992). Tethers, orbits and invisible

fences: Clinical, developmental, socio-cultural and technicalaspects of optimal distance. În When the Body Speaks:Psychological Meanings in Kinetic Clues, ed. S. Kramer &S. Akhtar, pp. 21-57. Northvale, NJ: Jason Aronson.

(1998). From simplicity through contradiction to para-dox: The evolving psychic reality of the borderline patientin treatment. Int. J. Psychoanal. 79:241-52.

(1999). Immigration and Identity. Turmoil, Treatmentand Transformation. New Jersey & London: JasonAronson.

AMATI-MEHLER, J., ARGENTIERI, S. & CANESTRI,J. (1993). The Babel of the Unconscious: Mother Tongueand Foreign Languages in the Psychoanalytic Dimension,trans. J. Whitelaw-Cucco, Madison, CT: Int. Univ. Press.

BENEDEK, T. (1952). The psychosomatic implicationsof the primary unit: mother-child. In PsychosomaticFunctions in Women. New York: Ronald Press.

BENNANI, J. ed. (1985) Du Bilinguisme. Paris:Denoël.

BION, W.R. (1970). Attention and Interpretation.London, Tavistock.

BOUVET, M. (1958). Technical variations and the con-cept of distance. Int. J. Psychoanal., 39:211-21.

BUXBAUM, E. (1949), The role of a second languagein the formation of ego and superego. În PsycholanalyticQuarterly, 18: 279-89.

CASEMENT, P.J. (1991). Learning from the Patient.New York: Guilford.

DE JONGHE, F., RIJNIERSE, P. & JANSSEN, R.

(1992). The role of support in psychoanalysis. JAPA,40:475-99.

ERIKSON, E.H. (1950). Childhood and Society. NewYork: Norton; London: Imago.

(1956). The problem of ego identity. JAPA, 4.ESCOLL, P.J. (1977). Panel report: The contribution of

psychoanalytic developmental concepts to adult analysis.JAPA, 25:219-34.

FENISCHEL, O. (1945). The Psychoanalytic Theory ofNeurosis. New York: Norton.

FERENCZI, S. (1911). On obscene words. In FinalContributions to the Problems and Methods ofPsychoanalysis. London: Hogarth.

FODOR, N. (1950). Varieties of nostalgia. Psychoanal.Review, 37:25-38.

FREUD, A. (1936). The Ego and the Mechanisms ofDefense. New York: Int. Univ. Press (1960).

FREUD, S. (1895). Studies in Hysteria. S.E. 2.(1896). Further remarks on the neuro-psychoses of

defense. S.E. 3. (1912). Totem and Taboo. S.E. 13.(1920). Beyond the pleasure principle. S.E. 18.(1926). Inhibitions, symptoms and anxiety. S.E. 20.

GARZA-GUERRERO, A.C. (1974). Culture shock: itsmourning and the viscissitudes of identity. JAPA, 22: 408-429.

GREENSON, R.R. (1950) The mother tongue and themother. Int. J. Psychoanal., 31:18-23.

GRINBERG, L. (1992). Guilt and Depression. London& New York: Karnac Books.

& GRINBERG, R. (1989). Psychoanalytic Perspectiveson Migration and Exile, trans. N. Festinger. New Haven,CT: Yale Univ. Press.

GRUBRICH-SIMITIS,I.(1984). From concretism tometaphor. Psychoanal. Study Child, 39:301-19.

HANDLIN, O. (1973). The Uprooted: The Epic Storyof the Great Migration that Made the American People.Boston, MA: Little, Brown.

HARTMANN H. (1939). Ego Psychology and theProblem of Adaptation. London: Hogarth; New York: Int.Univ. Press (Eng. Trans. 1958).

KAES, R et al. (1959). Crise, Rupture et Depassement.Paris: Dunod.

KARPF. E. (1935). The choice of language in polyglotpsychoanalysis. Psychoanal. Quarterly, 24:343-57.

KERNBERG, O.F. (1967). Borderline personality orga-nisation. JAPA, 15:641-85.

KHAN, M. MASUD (1963). The concept of cumula-tive trauma. In The Privacy of the Self. London: Hogarthand the Institute of Psychoanal., 1986.

KILLINGMO, B. (1989). Conflict and deficit: implica-tions for technique. Int. J. Psychoanal., 70:65-79.

KLEIN, M. (1948). Contributions to psychoanalysis(1921-1945), London: Hogarth.

(1963). On the sense of loneliness. In On Envy andGratitude and Other Works, 1946-1963. London: Hogarthand the Institute of Psychoanal., 1975.

KOGAN, I. (1995). The Cry of Mute Children – APsychoanalytic Perspective on the Second Generation ofthe Holocaust. London & New York: Free AssociationBooks.

(1998). The black hole of dread: the psychic reality ofchildren of Holocaust survivors. In Even Paranoids HaveEnemies – New Perspectives on Paranoia and Persecution,eds. Joseph H. Berke, Stella Pierides, Andrea Sabbadiniand Stanley Schneider. London & New York: Routledge.

(2002). Enactment in the lives and treatment ofHolocaust survivors’ offspring. Psychoanal. Q., 2: 251-273.

KRIS, E. (1956). The recovery of childhood memoriesin psycho- analysis. Psychoanal. Study Child., 11.

(1962). Decline and recovery in the life of a three-year-old. Psychoanal. Study Child., 17.

LAGACHE, D. (1956) Sur le polyglottisme dansl’analyse. La Psychanalyse, 1:167-78.

LAPPLANCHE, J. & PONTALIS, J.P. (1967). TheLanguage of Psychoanalysis. New York: Norton, 1973.

MODELL, A.H. (1976). “The holding environment”and the therapeutic action of psychoanalysis. JAPA,24:285-307.

MOSES, R. (1978). Adult psychic trauma. The ques-tion of early predisposition and some detailed mecha-nisms. Int. J. Psychoanal.., 59-2-3.

POLAND, W.S. (1975). Tact as a psychoanalytic func-tion. Int. J. Psychoanal., 56: 155-62.

RAMZY, I. & WALLERSTEIN, R.S. (1958). Pain, fearand anxiety. Psychoanal. Study Child., 13.

SEARLES, H.F. (1962). Scorn, disillusionment and ado-ration in the psychotherapy of schizophrenia. În CollectedPapers (1965).

SETTLAGE, C.F. (1992). Psychoanalytic observationson adult development in life and in the therapeutic rela-tionship. Psychoanalysis and Contemporary Thought,15:349-374.

STERBA, E. (1940). Homesickness and the mother’sbreast. Psychiatric Quarterly, 14:701-707.

THOM, R. (1976). Crise et catastrophe.Communications, 25.

TICHO, G. (1971). Cultural aspects of transferenceand counterstransference. Bulletin of the Menninger Clinic,35: 313-326.

Editura Fundaþiei Generaþia

2244 TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

2244

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

Actualitãþile filosofice universitare în Franþasunt foarte numeroase. Colocviile inter-naþionale, conferinþele, seminariile, ºcolile ºi

universitãþile de varã se succed cu o vitezã ameþi-toare ºi într-un ritm înfricoºãtor. Aceste activitãþi cuputernicã aparenþã intelectualã sunt adeseori redun-dante, monotone ºi de un nivel intelectual îndoiel-nic. Una din explicaþii rezidã în faptul cã grupurirestrînse de universitari, care deþin puterea ºi careau acces la fondurile necesare pentru organizareaacestor manifestãri pseudo-filosofice, ocupã în modabuziv locurile cheie ºi se reîntîlnesc mereu aceiaºiîn mai toate ocaziile. Modul lor de funcþionareeste cercul închis. Se întîmplã astfel chiar dacãtematicile sunt diferite ºi nu corespund specializãriilor, chiar dacã publicaþiile sunt de orientãri contra-re concepþiilor profesate ºi chiar dacã aceeaºi confe-rinþã a apãrut deja: mai întîi sub forma unui arti-col, apoi sub forma unei culegeri de studii filosofi-ce ºi în fine sub forma unui capitol al unei cãrþi.Este suficient pentru a exersa o astfel de activitatepseudo-universitarã sã faci parte dintr-o familie saudintr-o reþea sau ºi mai bine spus dintr-o organi-zaþie, cam ca pe timpul Evului Mediu. În cazcontrar, toate porþile sunt închise.

Decepþia tînãrului cercetãtor este cu atît maiprofundã cu cît trebuie sã facã faþã unui val uriaºde informaþii ºi sã selecþioneze scrierile de calitatedin cantitatea sufocantã de producþii mediocre.Inflaþia filosoficã atinge în prezent o spiralã ameþi-toare. La aceasta se adaugã revolta faþã de elucu-braþiile sub-intelectuale pe care le suportã publicullarg, în general ºi bineînþeles publicul studenþesc, înparticular. În universitãþile franceze predarea filoso-fiei þine de domeniul fanteziei, al iluziei; puþinesunt universitãþile unde profesorul este un savant,un gînditor autentic, iar nu un actor care doar inte-preteazã rolul de filosof. Profesorii de filosofieautentici combat în van ca Don Quijote sau mun-cesc inutil ca Sisif.

Filosofia, în sensul originar al termenului, înþe-leasã ca “iubire de înþelepciune” este aproapeinexistentã în “þara marii filosofii”. Spun “aproape”deoarece am avut ocazia recent sã uit o parte dinaceste gînduri pesimiste ºi sã regãsesc printre mem-brii ordinului catolic dominican o adevãratã oazã

de gîndire filosoficã. În perioada 3 - 9 iulie a avutloc o sesiune filosoficã la Saint Jodard (departa-mentul Loire), organizatã de Institutul Saint-Jean(30, rue De-Candolle, 1250 Geneve) sub conduce-rea pãrintelui Marie-Dominique Philippe în vîrstãde 92 de ani, fondator al acestui ordin, fost profe-sor de filosofie la Universitatea din Friburg(Elveþia), fost prieten cu Papa Ioan Paul al II -- lea.Am avut ºansa sã descopãr aceastã oazã de spiri-tualitate ca urmare a iniþiativei a douã prieteneDianne ºi Patricia.

Programul acestei sesiuni a fost foarte încãrcat,dar în acelaºi timp foarte bogat. Scularea era la ora6 ºi jumãtate, iar micul dejun la ora 8. De la ora 8ºi jumãtate pînã la 9 ºi jumãtate aveau loc întîlniri-le ºi discuþiile între participanþi ºi cãlugãri saucãlugãriþe. Întîlnirile ºi discuþiile, care se desfãºurausub semnul prieteniei, au reprezentat de altfelconstanta acestei sesiuni de filosofie. De la ora 9 ºijumãtate pînã la 10 ºi jumãtate avea loc primulcurs, þinut de pãrintele Marie-Dominique Philippe.Dupã o pauzã de 45 de minute, urma o slujbã reli-gioasã pînã la ora 1, cînd toatã lumea mergea lamasa de prînz. Diferitele feluri de mîncare, binepreparate, erau consumate în tãcere. Astfel puteamasculta lectura fãcutã de un frate dominican a unuiarticol pe tema Europei, subiect de mare actualita-te, mai ales dupã votul recent al francezilor derefuz iresponsabil al constituþiei europene. Dupãamiazã, continuau întîlnirile amicale, discuþiile prie-teneºti pînã la ora 15 cînd ne regãseam pe ateliere,timp de o orã, în sãli de seminar, pentru a discutaproblemele filosofice tratate în cursul precedent. Înceea ce mã priveºte, am avut plãcerea sã asist înfiecare zi la seminarul þinut de fratele Marie-Jacques, expert în filosofia ºi teologia iubirii. Într-odiscuþie personalã mi-a mãrturisit cã a vizitatBucureºtiul unde a avut numeroase contacte ºiunde a þinut ºi niºte prelegeri de filosofie. Am dis-cutat despre situaþia deplorabilã a filosofiei înFranþa, despre faptul cã ideologiile de tot felul autendinþa de a înlocui veritabila reflecþie filosoficã,cã studenþii sunt manipulaþi ºi astfel îndepãrtaþi defilosofia practicã, înþeleasã ca mod de viaþã, ca gîn-dire autonomã ºi originalã, ca iubire de înþelepciu-ne ºi cãutare de adevãr. Sintagma “catastrofã inte-

lectualã” este un fel de eufemism care nu ilustreazãnici pe departe situaþia actualã în predarea filoso-fiei la universitate. Universitatea francezã fabricãfuncþionari ai filosofiei, iar nu gînditori autentici.

Programul continua cu o gustare în jurul orei16, prilej ºi mai favorabil pentru prelungirea dis-cuþiilor în jurul unei ceºti de ceai sau de cafea. Laora 18 avea loc timp de o orã al doilea curs alpãrintelui Marie-Dominique Philippe. Dupã cinã,ne reîntîlneam de la ora 20 ºi jumãtate pînã la ora21 ºi jumãtate, perioadã în care pãrintele Philipperãspundea întrebãrilor puse de auditori. La ora 22ºi jumãtate avea loc stingerea oficialã. În cursulacestor discuþii ºi convorbiri l-am cunoscut pe frate-le român Dominic, care a absolvit Facultatea deTeologie în România ºi care a integrat ordinuldominican împreunã cu alþi cîþiva români ºi român-ce. Într-o searã am fãcut o lungã plimbare în afarasatului, printre lanurile de grîu ºi am discutatîmpreunã filosofie (Aristotel ºi Sf. Toma d’Aquino)cu cea mai mare plãcere, atît de mare încît timpula trecut în mod imperceptibil; la întoarcere amavut surpriza sã constatãm cã în loc de o orã, cîtne propusesem, am petrecut împreunã douã ore ºijumãtate. O altã întîlnire interesantã a fost cu frate-le Marie-Dominique, doctor în filosofie cu o tezãdespre Hegel, unul dintre “asistenþii” pãrinteluiPhilippe.

În fine, întîlnirea cea mai importantã, care aþinut de un fel de miracol, a fost cea pe care amavut-o cu fondatorul însuºi al ordinului dominicanSaint Jean, pãrintele Marie-Dominique Philippe.Lista de audienþe a parintelui era atît de încãrcatã,cã practic îmi era imposibil sã-l întîlnesc. ªansami-a venit tot din partea Patriciei, prietena care mi-a facilitat toate aceste întîlniri. Am reuºit sã discutzece minute cu venerabilul profesor de filosofie.Ne-am înþeles imediat. Printre altele, i-am spus cãnu sunt un teolog atît de perspicace încît sã remarcdiferenþele între ortodoxie ºi catolicism ºi cã nupot, în ignoranþa mea, sã vãd decît locurile de întîl-nire, de convergenþã, ceea ce ne este comun, într-un demers ecumenic cu totul natural. Rãspunsulsãu imediat a fost “Nous sommes des frères” (sun-tem fraþi), fapt care m-a determinat sã-l îmbrãþiºezfãrã ezitare surprinzîndu-l, în mod plãcut, prin ges-tul meu neaºteptat ºi plin de afecþiune.

Dar acest gest mai avea o semnificaþie: îmimanifestam astfel mulþumirea faþã de prelegerilefilosofice pe care le ascultasem pe tematici inter-esante ca: persoana umanã, inteligenþa, iubirea,prietenia, moartea etc. Toate aceste subiecte au fosttratate într-o perspectivã creºtinã ºi de pe o poziþieextrem de criticã faþã de pozitivismul lui AugusteComte, un filosof francez materialist ºi ateu dinsecolul al XIX-lea. Discutînd cu diferiþi interlocutoridominicani, am încercat sã le explic cã rãul celmare, ocultarea filosofiei tradiþionale, nu vinenumai de la Auguste Compte ºi de la Nietzsche, cide la un întreg curent de gîndire care este pozitivis-mul logic cu filosofia analiticã ºi cu filosofia limba-jului, dominînd practic gîndirea contemporanã.

Din pãcate, filosofia de origine aristotelicianã,profesatã la Institutul Saint Jean, nu are un impactimportant în Franþa, ecourile acestui tip de învãþã-mînt fiind atît de slabe, cã numai o întîmplare feri-citã vã poate conduce pe aceastã cale. În ceea cemã priveºte, aºtept cu nerãbdare sã reiau contactelecu aceastã miºcare filosoficã autenticã ºi originalã,sperînd sã colaborez îndeaproape cu noii prietenidominicani.

12 iulie, Saint Jodard

Filosofia la cãlugãrii dominicaniJean-Loup d'Autrecourt

remarci filosofice

2255

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2255TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

Ioan-PPavel Azap: – Tudor Giurgiu, ca nouPreºedinte-director general al Societãþii Românede Televiziune (SRTV), care crezi cã este rolul,funcþia televiziunii publice? Existã ºi aici un“specific” românesc?

Tudor Giurgiu: – Televiziunea publicã trebuiesã fie principala sursã de informare a tuturorromânilor, un furnizor de divertisment decalitate, un principal difuzor de film -documentar sau de ficþiune - ºi cel mai importantsusþinãtor al valorilor autohtone. Poate cã sunãanost, dar acestea sunt dezideratele stipulate înlegea de organizare ºi funcþionare a TeleviziuniiRomâne. Nu sunt diferite de ceea ce li se cereposturilor publice din alte þãri. Este evident -accentul se mutã, în cazul televiziunii publice,dinspre funcþiile de informare ºi „evaziune”,atribuite mai ales televiziunilor comerciale, sprecea de formare. Specificul românesc se regãseºtenu în modul în care televiziunea publicã se achitãde aceste „sarcini”, ci mai degrabã înconþinuturile programelor ºi în stilul de muncãdin interiorul instituþiei. Aici însã mai e mult demuncã.

– Ce trebuie schimbat în SRTV? Care suntreperele, la ce se raporteazã aceste schimbãri(modele europene etc.)?

– Aºa cum am spus imediat dupã desemnare,nu mi-am propus sã fac schimbãri majore într-oprimã fazã. Nu mã declar pe deplin mulþumit deceea ce am gãsit aici, dar nici nu susþin principiul„schimbare de dragul schimbãrii”. Inclusivneajunsurile unora dintre programele tv vor fieliminate în mod firesc, în momentul introduceriigrilelor de toamnã sau, mai sigur, de la începutulanului viitor. Este posibil ca unele schimbãri sãfie impuse de noua lege de organizare ºifuncþionare, în cazul în care va fi adoptat unuldintre proiectele de modificare discutate înParlament. De asemenea, rãmâne de vãzut ce seva întâmpla cu propunerile de modificare alegislaþiei privind colectarea taxei tv, precum ºi cucontractul cu casa de vânzãri ARBOmedia.Veniturile reprezintã una dintre sursele schimbãriiîn orice companie. Cât despre repere ºi modeleeuropene aº prefera sã amânãm discuþia undevamai pe la finalul toamnei când ne vom clarificastrategia legatã de drumul pe care vrem sã-lurmãm.

– Ce-þi doreºti de la propriul mandat? Oteleviziune dupã “chipul ºi asemãnarea” ta, dupãpropriile gusturi în materie de televiziune, sau uncompromis, o sintezã între ceea ce doreºti tu capersoanã ºi preferinþele marelui public?

– Sã rãmânã în istoria televiziunii ca unuldintre cele mai echilibrate mandate. Propriilemele gusturi în ce priveºte televiziunea nu auprea mare legãturã cu misiunea strict legatã demanagement pe care am acceptat-o. Nu mã voicomporta precum tristele figuri ale trecutului carecereau diverse chipuri sau programe pe TVR înfuncþie de gusturile fiecãruia.

– Despre SRTV s-a afirmat adesea cã esteaservitã puterii politice. A fost, este, va fi? Cumvei elimina / evita aceastã stare de fapt sausimplã suspiciune?

– Acelaºi lucru s-a afirmat ºi despre alteteleviziuni, despre ziare, posturi de radio… Punaceste discuþii pe seama anului electoral. În ceeace mã priveºte, nu am nici o legãturã cu mediulpolitic, desemnarea mea s-a realizat strict pe bazaperformanþelor personale în mediul privat, îndomeniul cinematografiei ºi publicitãþii. Dacã aufost sau nu acte de servilism politic, nu este dedatoria mea sã le constat. Existã CNA, existãmecanisme interne de reglare a unor asemeneaprobleme, fãrã ca managementul sã aibã vreoimplicaþie în constatarea cazurilor ºi elucidareacauzelor, ci doar sã le sancþioneze atunci când elese dovedesc. Dacã au existat cazuri de aservirepoliticã nu le pot pune, în acest moment, decâtpe seama subiectivitãþii fiecãrui reporter,realizator, redactor, producãtor în parte. Ceea cenu înseamnã cã un întreg angrenaj de 3.000 deoameni este aservit politic!

– Care crezi cã este rolul asociaþiilorprofesioniste de presã din România (ClubulRomân de Presã etc.)? Sunt ele funcþionale, utile?Cui: profesioniºtilor presei, publicului?

– Acelaºi ca al oricãrei forme de asociereprofesionalã - sã contribuie la stabilirea unorreguli generale, comune tuturor actorilor dindomeniul respectiv, la schimbul de informaþii ºicunoºtinþe, la îmbunãtãþirea mediului profesional,la susþinerea membrilor breslei aflaþi în situaþiilimitã sau la sancþionarea celor care se abat de laprincipiile general acceptate. Utilitatea estevalabilã în toate cele trei sensuri. Clubul Românde Presã, de exemplu, este un tip special deorganism, reunind atât patronatul, cât ºiprofesioniºtii. În general, în alte industrii,patronatul are asociaþii distincte de cele aleprofesioniºtilor. Au fost numeroase cazuri în careCRP a reacþionat prompt în vederea protejãriideontologiei jurnalistice sau a normãrii acestuidomeniu. Demersurile sale de auto-reglementareîn domeniul presei scrise sunt binevenite, încondiþiile în care nu existã un „CNA” în acestsector. Existã, mai nou, ºi organizaþii aleconsumatorilor de media. Ceea ce iar estelãudabil.

– Despre culturã se spune cã este greu van-dabilã, cã n-are audienþã, cã se adreseazã unuisegment îngust de public, mai ales în televiziune.Ce politicã îþi propui, în noua calitate, vizavi deculturã?

– A considera cultura un „produs” greuvandabil este mai degrabã o scuzã pentru cel carecautã cu orice preþ senzaþionalul ºi producþiafacilã. Unele dintre emisiunile cu succes la TVRsunt tocmai cele culturale - Profesioniºtii,Garantat 100%, Travelling circular. Nu este uºorsã realizezi astfel de emisiuni care cer o atenþie

specialã în conceperea genericelor, îndocumentare, în post-producþie. Asta înseamnãtimp ºi fonduri. Succesul nu se mãsoarã doar încota de piaþã, ci ºi în calitatea publicului ºi înreacþiile provocate în rândul liderilor de opinie, alpresei de specialitate sau în mesajele provenite dela public. Am fost surprins sã constat cã tocmaiun post de niºã cum este TVR Cultural a avut ocreºtere de audienþã în ultima perioadã, raportatla audienþele înregistrate în acelaºi interval alanului trecut. Asta nu înseamnã însã cã nu vomregãsi atât în grila Culturalului cât ºi a altorposturi-surori ºi emisiuni terne, plicticoase careriscã sã dea apã la moara celor care susþin cã nue cazul sã promovãm atât de mult educaþia ºicultura. În mod clar, voi fi partizanul culturii latv, cu condiþia sã fie gânditã ºi „împachetatã”bine ºi profesionist.

– Cum se împacã noua ta funcþie, noua res-ponsabilitate cu calitatea de director alFestivalului Internaþional de Film Transilvania(TIFF)?

– Festivalul merge mai departe iar poziþia meava fi una evident onorificã. Cred cã aportul meuîn ce priveºte organizarea va fi unul tot mai micºi multe din sarcini vor fi preluate de colegii meidin echipa de organizare, care au deja o expe-rienþã importantã ºi sunt absolut convins cã vorface o treabã foarte bunã. Directorul artistic alTIFF, Mihai Chirilov va prelua o mare parte aatribuþiilor mele aºa încât tranziþia va fi extremde calmã. Sper sã pot veni la Cluj într-o formãmult mai relaxatã la anul faþã de stressul care mãcuprindea an de an.

Interviu realizat de Ioan-PPavel Azap

interviu

„Nu am nici o legãturã cumediul politic”

De vorbã cu Tudor Giurgiu, Preºedinte-director general al SRTV

Substanþial, elegant, profesionist – în nota cucare ne-a obiºnuit – este numãrul din mai alrevistei Familia. Reþin atenþia cronicile

literare ºi de artã, „critifricþiunile” domnuluiSimuþ vizavi de Dicþionarul Echinox, preocupareaexcentricului Ovidiu Pecican pentru Folclorul aºacum îl ºtiam... Este evocatã, la trecerea prearapidã în nefiinþã, personalitatea criticului deteatru Dumitru Chirilã – colegii din redacþiarevistei orãdene, cãrora li se adaugã Liana Cozeaºi Gheorghe Grigurcu, semneazã emoþionantedocumente despre „spiritul aristocratic” aldomnului Chirilã.

Grupajul care dã însã greutate acestui numãreste ancheta iniþiatã de Traian ªtef, sub titlulDiaspora scriitoriceascã ºi oglinda de acasã. Înargumentul acesteia, autorul Epistolelor cãtreAlexandros schiþeazã o istorie a suspiciuniibreslei, boalã de care scriitorimea (o demon-streazã ºi recentele scandaluri Doinaº ºi Uricaru)suferã ºi azi. De aceastã maladie au scãpat – maidevreme decît ceilalþi – scriitorii din diaspora. Eiºi-au (re)dobîndit primii libertatea. Sînt, de aceea,chemaþi sã rãspundã trei dintre cei mainonconformiºti ºi incomozi prozatori dinliteratura românã actualã: Paul Goma, NormanManea ºi Dumitru Þepeneag. La întrebarea „Cumpoate scriitorul din diaspora atrage atenþia asupraculturii române?”, Paul Goma rãspunde:„Tentativele oficialo-guvernamentale de a promovacultura românã peste hotare au avut ºi vor aveaaceeaºi eficacitate ca, de pildã, tentativele de arentabiliza agricultura, de a repara drumurile, de aproteja copilul ºi femeia: nulã”. Întrebat „Cum

apreciaþi receptarea operei Dv. în þarã?”,romancierul Norman Manea observã cã „încãînainte de 1989, cãrþile mele au început, învestminte adesea excentrice ºi strîmte, o bizarãmigraþie prin þãri ºi limbi, cãutîndu-ºiinterlocutorul. Revenirea lor în patria lingvisticã aexpatriatului a produs, previzibil, ecouri variate,de la tãceri semnificative, la jeturi veninoase derespingere ºi la saluturi entuziaste, venind,acestea, din fericire, dinspre o nouã generaþie delectori”. La aceeaºi întrebare rãspunde, acid, ºiDumitru Þepeneag: „Receptarea operei mele e pedrumul cel bun. Cel mai greu a fost în primii ani,cînd criticii ori nu aveau la dispoziþie cãrþile melecare, fireºte, apãreau treptat, ori pur ºi simplu nuaveau chef sã le citeascã (...) Un caz interesant ecriticul Nicolae Manolescu care mã neagã tacit,adicã fãrã sã-ºi dea osteneala sã argumenteze orimãcar s-o spunã negru pe alb. Mai grav decîtomisiunea mea din canonul Manolescu e aceea alui Sorin Titel: poate cel mai bun romancier algeneraþiei ‘60”.

În destul de puþine cazuri, e adevãrat, presacotidianã dã o mînã de ajutor culturii autohtone,dedicîndu-i o paginã, sau chiar douã, de ziar. Bineinformate ºi sobre, citesc articolele CristineiModreanu sau ale lui C. Stãnescu din Gândul,dupã cum nu ratez paginile de culturã ale ziaruluiZiua, de la cronicile profesioniste semnate de IonBogdan Lefter sau Luminiþa Marcu, la Pizzicato-ullui Dan Petrescu ºi interviurile Iolandei Malamen.Numãrul de marþi, 12 iulie 2005, al ziarului Ziuaconsemneazã dialogul Iolandei Malamen cu

scriitorul bãimãrean Adrian Oþoiu, autor orgolios,dificil ºi taciturn, care coboarã greu în arenapublicisticii. Oþoiu despre comoditatea vieþiiscriitorului în provincie: „Aº putea s-o continuipe coarda apologiei autoexilului provincial (deºi,let me remind you, Provincia este o invenþie aMetropolei ºi are ciudata însuºire cã rãmîneinvizibilã în ochii locuitorilor ei). Bruno Schulza frãmîntat toatã viaþa noroiul ºi praful strãzilordin Drohobîci. Faulkner a inventat nu numaicomitatul Yoknapatawpha ci ºi-a inventat ºipropriul conac, Rowan Oak, în Oxford,Mississippi”. Distanþîndu-se de colegii sãioptzeciºti sau mai tineri, Oþoiu le paseazãacestora defectele prezente (ºi) în construcþiapropriului roman de debut (supralicitata, lavremea respectivã, Coajã a lucrurilor era unvolum artificios, didacticist): „Necazul nostru (ºimã includ ºi pe mine în acest pronume) este cãpunem prea mare preþ pe multã inteligenþã, pejocurile meta- ºi intertextuale, pe isteþimea ironiei,pe ingeniozitatea tramei narative ºi pe subtilitateacablajelor simbolice. ªi în acelaºi timp tindem sãuitãm prea uºor cã literatura ar trebui sã înceapãcu o emoþie autenticã ºi sã se termine tot astfel”.Finalul interviului este, într-adevãr, o splendidãmostrã de emoþie purã, de... vizionarismcãrtãrescian: „...Cartea din care fiica mea Iasminava citi nepoþilor ei peste 50 de ani va fi subþire ºiflexibilã ca o batistã, va avea o singurã paginã ceva imita perfect hîrtia velum, iar pe aceastãpaginã procesorul nanoscopic integrat în fibrã vaputea scrie (...) fiecare paginã din literatura lumiide la Homer pînã la 2055”. (C.R.)

2266 TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

2266

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

aduse de la chioºc

Vocile romancierilor în presã

“coþi“ (ani) pe care i-a primit condamnatul.Deþinuþii sunt recrutaþi dintre dezertori, borfaºi,ucigaºi, tineri legionari. Ca unic exemplar,Menahem Fermo reprezintã pe “comunist-sioniºti“,deocamdatã o categorie mai puþin vizatã. Alãturi depersecuþia temnicerilor ºi a companionilor de celulã,mediul carceral e dominat de specia democraticã,proliferantã, a pãduchelui (Peduculus humanuus),care acþioneazã nediscriminator, indiferent la culoa-rea politicã a deþinuþilor. Cãci în acest mediu pesti-lenþial “ nu era nimeni iertat de tovãrãºialor“(p.104). În ciuda prigoanei, spiritul onest îlobligã pe autor sã remarce, comparativ cu alte þãri,situaþia specialã a evreilor din România antones-cianã, dar ºi a miºcãrii sioniste, în scrisoarea din 24septembrie 1944: “ Faþã de felul cum trãiesc ºi cummor astãzi evreii din Europa întreagã, cei dinBucureºti sunt ca într-o oazã în mijlocul deºertului;faþã de miºcãrile de rezistenþã din rãsãrit ºi dinapus, ceea ce facem noi aci e o nimica toatã“.

De altfel spre sfârºitul rãzboiului, MiºcareaHaºomer Haþioni reuºeºte sã coordoneze primeleoperaþiuni de emigrare spre Ereþ Israel. Un episodinedit al acestui eroic ºi tragic exod al evreimiiromâne spre patria miticã a strãmoºilor meritã reþi-nut, pentru a sublinia încã o datã spiritul obiectiv almemorialistului, capabil sã arunce, printr-o confesiu-ne nudã, netrucatã, o luminã neconvenþionalã asu-pra unor personaje istorice controversate, cum ar ficea a mareºalului Antonescu: “O parte a cãlãtorilorerau pe vapor, alþii aºteptau sã se îmbarce. A apãrutpe chei – spre mirarea generalã – mareºalulAntonescu, venit în inspecþie (poate în legãturã cutrupele care se retrãgeau în vremea aceea pe laOdesa), s-a apropiat de ei ºi le-a spus: «Copii, euunul vã doresc sã ajungeþi cu bine, deºi cu barcaasta mã îndoiesc». Pe de o parte le-a dat curaj, pede altã parte le-a mãrit îndoielile. De exactitatea

citatului nu sunt sigur; de autenticitatea faptului nuam nici-o îndoialã” (p. 143).

Nu mai puþin dramatice sunt evenimentelerelatate despre perioada în care, dupã doi anipetrecuþi în Palestina, aflatã încã sub mandatbritanic, autorul revine într-o Românie “sãrãcitã ºicenuºie“, cu oameni “triºti ºi ostili“, într-o þarã ceschimbã jugul hitlerist cu cel al dictaturiicomuniste. În 1946 þara cunoaºte un climat deocupaþie, în care minoritatea evreiascã are dramele,oportunismele ºi cedãrile ei. Minoritatea se simtedin nou ameninþatã, iar ”evreii se înghesuie sãemigreze cu toþi”. Autorul se reîncadreazã la “AstraRomânã“ ºi în miºcarea sionistã a organizaþieiMiºmar, participã la ºedinþe în care se bate ritmatdin palme ºi se strigã pânã la rãguºealã “Stalin,Stalin” sau se înfiereazã, cu mânie proletarã,titoismul. Menahem Fermo remarcã maniera deacþiune tot mai agresivã a ideologiei comuniste, darºi paradoxala repulsie a unor conaþionali,caracterizaþi ca oportuniºti sau fanatici, “faþã desionism ºi faþã de Israel”. E silit el însuºi sã consulteoperele clasicilor marxist-leninismului ºi lucrãriletãtucului Stalin. În curând, ca urmare a directivelorvenite de la Moscova, sionismul e condamnat înoficiosul Scânteia ca un “curent politic naþionalist,reacþionar al burgheziei evreieºti”. În iunie 1952,Menahem Fermo e arestat, supus unor lungi ºichinuitoare anchete. Strategia anchetatorilorcomuniºti e bazatã pe metode ce vizeazã privareade drepturi elementare: privare de somn, demâncare, de aer liber, expunere îndelungatã la frigsau cãldurã, la umezealã sau uscãciune excesivã,interzicerea de a sta culcat, privare de îngrijiremedicalã etc. Tortura psihologicã e sofisticat dozatã,cu un cinism nuanþat de la un anchetator la altul.Ca majoritatea memorialiºtilor detenþiei, MenahemFermo depune tulburãtoare mãrturii despresuferinþele îndurate în închisorile unui sistem politicce pune crima la baza ideologiei sale. Lumea

închisorilor e rememoratã în tablouri sumbre, darîn care culorile sunt încã extrem de vii. Portretelepe care le face torþionarilor comuniºti sunt efectuatecu o apã tare, în care realismul ajunge fãrã preamari eforturi la caricaturã. Indiscutabil, autorul aînvãþat între zidurile întunecate ale puºcãriilorcomuniste sã cerceteze oamenii cu multã fineþepsihologicã. Chiar ºi unii din membrii lotului desioniºti sunt surprinºi în linii morale delocmãgulitoare. A.L. Zissu apare în paginile acestuiepistolar ca “omul cel mai orgolios din câþi amvãzut vreodatã”. Miºu Benvenisti e surprins înmomente de oscilaþie a stãrilor sufleteºti, ca unidealist rupt de realitate, pendulând între extreme,obsedat “de moarte ºi de sinucidere”. FrancmasonulBocelli, ce se eschiveazã de la corvoada colectivã,“pretinzând cã e bolnav”, se dovedeºte unul dindelatorii (“ciripitori”) notorii ai celulelor. Tablourilesunt veritabile exerciþii de dezvãluire a unei lumiinfernale, în care sinceritatea brutalã a mãrturisiriise face cu rãceala executãrii unui ecorºeu existenþial.Mãrturisirile sunt fãcute cu onestitatea unui om cesimte cã nu mai are nimic de pierdut, decâteventualul respect faþã de sine însuºi. De aceea, cavictimã a regimului stalinist, fostul chiriaº alînchisorilor nu ezitã sã dea în vileag ºi numãrulmare de conaþionali pe care-i întâlneºte în cadrulsistemului represiv, cu nimic mai breji decât ceilalþi.Nu lipsesc din aceastã galerie de portrete, dominatãde figuri brutale ºi cinice, nici personaje luminoase,cum ar fi Gic Linger (cel care-ºi “pãstrase oînfãþiºare omeneascã între livizii ºi strâmbii carepopulau celula noastrã”) sau profesorul universitarPetre Stãnescu, care-l învaþã, dintr-o tradiþie oralã,“poezii compuse în închisoare de Radu Gyr,Nichifor Crainic ºi alþii”.

(urmare din pagina 8)

2277

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2277TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

LL ocuitorii Þãrii Moþilor îºi concentreazãzestrea culturalã într-o trecutã civilizaþie alemnului ce mai are supravieþuiri doar ici-

colo. Aceºti "moþi" sau "þopi" - de la germanulzopf = coadã/cosiþã - dispun însã ºi de o culturãoralã - din care au ieºit oarecum horele ºi baladele- structurile versificate - ºi au rãmas naraþiunile,poveºtile, de prim-plan find cele care mitolo-gizeazã istoria localã în evocãri despre Horea ºiAvram Iancu, eroii lor cu adevãrat nemuritori. Sãreproducem naraþiunea ºoferului Beni (66 de ani)- nu ne-a spus numele întreg, moþii au încã neîn-credere în strãini, dupã cum au încrustat ºi înproverb: "Ca sã câºtigi încrederea unui moþ tre-buie sã mãnânci cu el un sac de sare" - dinMãtiºeºti. "Un nepot de-a lui Horea îi ducea demâncare aici la Scoricet. Trif Andrei cu doi fecioridin Trifeºti, Oneþ Nuþu, Neacº ºi alþi pãdurari ºivreo câþiva oameni au urmãrit copilul, nepotul luiHorea ºi s-or luat dupã el. Undeva, când or trecutmuntele, l-au prins pe copil, i-au dat câteva.

-- Mãi copile, de nu ne spui unde-i unchiu-tu,te ºi omorâm. Nu te duce la el, tu numa' spunecã unde-i.

-- No, acolo îi unchiu'.Pe copil l-or îndreptat cãtre casã ºi or mers ºi

l-or prins. Prima noapte or venit cu el pânã înMãtiºeºti. În Mãtiºeºti, în casa aia unde staTonceanca bãtrânã, acolo ºi-o ºi scris numele înlatinã. Pãdurarii n-or trecut zâua cu el dinMãtiºeºti în jos, se temeau de lume. Cã i-a prindelumea ºi o sã-l scape pe Horea. ªi o stat pânãsara acolo închis. Sara l-o coborât pânã-n Arada.Totuºi s-o dus vestea prin Costeºti, prin Mãtiºeºti,prin Trifeºti cã l-or prins pe Horea. Dimineaþacicã or venit vreo sutã, douã de oameni, unde-iprimãria acuma, sã-l scape, dar au apãrut jan-darmii ungureºti, sau cum era atuncea, ºi l-au luatpânã-n ziuã ºi or trecut cu el. L-au dus pânã înAbrud în ziua aia. În Abrud este o casã vis-a-visde Detunata, scrie pe ea: "Aici o stat arestatHorea ºi Criºan în ziua de 23 spre 24 decembrie".Deci au fãcut un popas, o zi la Mãtiºeºti, dupãaia în Abrud, dupã aia l-or luat ºi l-or dus pânã laAlba Iulia. Dar, ca sã vezi o judecatã, l-or purtatpe Horea cu cãruþa cu cai ºi cu Cloºca, pânã înDeva i-or dus, sã arate jafurile ce le fãcuserã re-voluþionarii. L-au dus pânã în Deva ºi înapoi laAlba Iulia.

Atuncea era lumea mai primitivã. Ãsta, Horea,o fost un pic mai înþelept, cã o fost în Primãrie laAlbac un fel de deputat, cum sunt acuma.Drumurile ce le-o fãcut i le-o plãtit în secret preo-tul din Albac.

Trecând de la Huedin spre Crasna, o fãcut oBisericã la Þizer (Cizer). Acolo o avut ºi-o muiere,a doua femeie. O avut doi feciori.

În timpul revoluþiei, zice cã mai mult sta cufemeia aia.

Horea o fost un om foarte de distracþie ºihorea foarte frumos. Nu l-o chemat pe el Horeadin naºtere, pe el l-o chemat Nicola Vasile aUrsului. Lumea îi zicea Horea cã horea pe toatedrumurile. O fãcut Biserica din Þizer, lângãCrasna.

Când o fost gata judecata l-o-ntrebat Horea pãCloºca:

-- No, cum îi?-- Amu suntem gata.Primiserã sentinþa pentru moarte. Trasul pe

roatã". (Mãtiºeºti, comuna Horea, jud. Alba, 10iulie 1999).

Despre Avram Iancu ne povesteºte Dinu Ihnuþ(96 ani) din Lipaia:

"Avram Iancu o fost un bãrbat vrednic, geabasãracu' cã o ajuns de-o murit în dunga drumului,la Þebea o murit. Ãla o fost un om vrednic. Ovenit împãratu pânã aicea dupã Avram Iancu, peValea Bistrei, sã-l ducã cu caii cã atuncea nu erautrenuri. Avram Iancu s-o încãlþat cu o opincã ºiun papuc ºi o înºeuat o vacã.

- No, gata, haida.Nu l-o dus, o zâs cã-i bolund. Din nãcaz, cã-o

fãgãduit împãratu cã-i dã Ardealu', o bolonzâtIancu. Din nãcaz o bolonzât. Apoi o umblatpribeag prin lume, la Þebea o murit lângã un fag.Acolo l-o ºi îngropat.

O fost om deºtept. O venit aici în Bistriþa.Umbla prin toate satele sã-ºi adune oameni. Demulte ori o venit ungurii pe Arieº în sus. El o fostpe coastã, acolo pe dealuri cu poporul, o rãstur-nat pietre ºi bolovani dupã ei ºi i-o omorât peunguri ºi or fugit ungurii iarã. De trei ori orvenit ungurii sã-l prindã ºi nu l-or putut prinde. Atreia oarã o fost pe Abrud, i-or fãcut jeburi înpiele ungurii ºi i-or bãgat sare, o vrut sã-l omoare.O fugit iarã Iancu la Câmpeni. La urmã obolonzât de nãcaz.

La Cluj o cerut la Împãratu' sã-i dea Ardealulºi Împãratu i-o poruncit sã meargã la el.

- De ce sã meargã un bolând la un mincinos?,o zâs Iancu. La Împãratul i-o zâs mincinos"(Lipaia, com. Bistra, jud. Alba, 5 iulie 1999).

Cultura oralã a moþilor e fixatã în continuãrememorare a figurilor lui Horea ºi Iancu.Naraþiunile nu sunt liniare, ci oarecum fragmen-tate, atât datoritã regulilor rememorãrii, dar maiales datoritã faptului cã povestitorii, poate ultimiicu relatãri specifice despre cei doi eroi, ºi-au con-struit naraþiunea din surse diferite, cu aceeaºiproiecþie însã de certã mitologizare, atât a luiHorea, cât ºi a lui Iancu.

Povestitorii din Þara Moþilor nu-i evocã însãnumai pe Horea ºi pe Avram Iancu - eroi aimitologiei lor istorice -, ci evocãrile prind conturºi când e vorba de mitologia localã, de OmulPãdurii ºi Vâlve, cele care rãtãcesc cãrãrile oame-nilor. Astfel, Ion Nariþa din Sohodol ºtie cumarãta Omul Pãdurii ºi a vãzut Vâlve. Sã-i urmãrimpovestea: "Omul pãdurii avea plete pânã-n cãlcâie.Arãta aºa cum aratã scoarþa copacului, iar pãrulera ca o coadã de cal". De la Omul Pãdurii,povestitorul a trecut repede la Vâlve, pe care nunumai cã le-a vãzut, dar ºi-a ºi împletit viaþa cuele. Relatarea lui este astfel mai mult decât fasci-nantã ºi face din Þara Moþilor un veritabil tãrâmmitologic al Vâlvelor: "Mergând la bisericã într-ozi, dimineaþa la Înviere, aici la pârãul Þâculuimergeam cu-n lãmpaº în mânã. Mã trezii înapoiamea cu o grãmadã de pietre rostogolindu-se.M-am gândit cã era un om beat. Dar n-am vãzutpe nimeni ºi sunt sigur cã era ea, Vâlva.

Dormeam într-o searã la Ghelari. Eram patruinºi, trei dormeam jos, iar un frate de al meu

dormea sus, pe otavã. ªi duminica ortacii s-or cul-cat acolo afarã la o jiredie ºi eu m-am dus la loculmeu în ºurã. Ortacii mi-au zis sã nu mã ducacolo, dar mie acolo-mi plãcea. M-am culcat ºinici n-am adormit bine cã atâta o venit un urâtpe mine ºi am sãrit. O fost Vâlva acolo, dar noin-am ºtiut. Fratele meu o rãmas acolo cu noi cãera beteag la un picior. O rãmas acolo ºi noapteao venit la el Vâlva ºi l-o tot pipãit cã el o avutcuraj. Dimineaþa, fratele meu o ieºit de acolo ºi lapoartã era un bãtrân pe scaun care l-o întrebat dece s-o trezit aºa de dimineaþã. ªi, apoi dupã ce i-opovestit ce i s-o întâmplat, i-o zâs cã acolo-i Vâlva,ºi cã nu trebuie sã doarmã acolo singur. Cã ladoi, la trei nu vine, numa' la unu. Aia nu era deziuã, era de noapte. Aia pe care am vãzut-o eu înpãdure era de ziuã, alea de noapte numa cât tesperie, nu le vezi.

O fost o nuntã de Vâlve. Da' le-or spãriet.Erau fel de fel de culori. Veneau pe ºes aºa înhorã ºi tãþi bine se uitau la ele.

Atunci erau uºor de vãzut, dar acuma nu lemai poþi vedea cã or crescut pãdurile. O fost onuntã de Vâlve de ziuã. Alea de noapte au altãtreabã. Sparie. Da' dacã spui la cineva, nu tecrede. Nu toþi le vãd, numai anumiþi oameni. Nu-þi ajutã la nimic, da' nici rãu nu-þi fac. Or venit depeste vale. Asta o fost prin '49. Nu puteai sã levezi la faþã, muzica nu o auzeai, vedeai numacum le sãltau rochiile. Era timpul fânului. Dacãajungeai acolo ºi intrai între ele, te ameþeau, atâtate învârteau.

Un frate al meu o plecat din Gura Abruduluispre casã ºi de pe la mijlocul drumului, el s-otrezit la Canea-n vale. O dat în urma Vâlvei ºiasta îl ducea. Nu-l ducea nimeni, dar mergea peurma ei pânã se trezea. El credea cã merge pedrumul bun, dar el era rãtãcit" (Sohodol, judeþulAlba, 29 iunie 2000).

Cele douã tipuri de naraþiuni, cea istoric-mito-logizantã despre Horea ºi Iancu ºi cea mitologicãdespre Vâlve se desfãºoarã în acelaºi spaþiu alÞãrii Moþilor, în care naraþiunea mitologizantãpreamãreºte spiritul eroic ºi tragic al celor douãfiguri istorice, iar naraþiunea mitologicã e o cons-finþire a convieþuirii cu sacrul. Este vorba de unsacru "vãzut" ºi asumat existenþial, cum existenþial

este asumat ºi tragicul din destinul lui Horea ºiAvram Iancu. Spaþiul Þãrii Moþilor, din perspecti-va celor douã tipuri de naraþiuni, este deopotrivãun spaþiu al istoriei eroice, dar ºi al unei istoriisacre, o istorie sacrã ce nu e plasatã în "timpulacela", ci într-o istorie realã - povestitorul nostru avãzut Vâlve în 1949 - ceea ce înseamnã cã sacruleste conceput ca actual în timpul real al existenþeitrãite.

tradiþii

Naraþiuni mitologice în Þara Moþilor

Traian Vedinaº

2288 TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

2288

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

Baba Florica a intrat în conflict cu vecinulde la a treia casã de ea. Cu capul gol ºicozile albe prinse sub guler s-a dus

sprijinindu-se în bãþ pânã la el sã-l convingã sãdea muzica mai încet. Pur ºi simplu îi vuia capul,ritmul o ridicase din pat, o fãcuse sã iasã dinumbra rãcoroasã a casei. Parcã se ridicase de pepatul de moarte, pe care se aºeza ca de probãcâteva ore în fiecare zi. Omul a informat-o cã seîntâmpla sã fie ziua lui ºi cã, la urma urmelor, încurtea lui face ce pofteºte. Muzica se rãspândeape toatã uliþa fãcând colbul sã vibreze. Omulscosese un casetofon enorm în geam ºi dãdeafolclor la toatã populaþia. Ce fel de folclor?Folclor cu baºi. Un booster de discotecã pãrea sãfacã valuri virtuale în aer. Pãsãrile intimidatetãceau ca amuþite. Pânã ºi cocoºul cel gãlãgios sefãcuse nevãzut pe undeva pe unde erau buruienilemai dese, aþinându-ºi aproape toatã liota de gãini.

Baba cleptomanã veni înapoi, strãbãtând uliþaspre casã, tot aºa cum plecase. Parcã era filmatãcu încetinitorul, prin valuri de cãldurã. Junele cucãmaºã roºie o urmãrea cu privirile din poartã cumâinile în ºolduri, cu ochii opaci din cauzabãuturii.

- N-are nãri, îmi spuse femeia de parcã ar fifãcut o simplã constatare de entomolog. Cicã-iziua lui! Da’ multe zile mai are!

Îl cunoºtea, probabil, mai bine ca mine. Doarcã remarca aceasta, venind la o babã care trecusede nouãzeci de ani, avea ceva destul de ambiguu.De parcã ar fi fost nemuritoare.

Apoi baba începu sã blesteme, cum avea defapt obiceiul, se transformã într-o erinie. Blestemecrunte, lipsite de culoare, dar oricum mai reledecât orice pedeapsã administrativã pentruconturbarea liniºtii publice. Continuã sã blestemeînvârtindu-se prin curte, blstemã în timp ce urcascãrile de lemn cu cele trei trepte, blestemã întârnaþ ºi dispãru în gaura neagrã a uºii. Apoiapãru din nou. Lucrurile nu se puteau terminaaºa.

- Ajunge-ar ca mine! îºi încheie ea inventarulanatemelor.

Asta ar fi însemnat încã vreo ºaizeci ºi cincide zile de naºtere, am informat-o eu, probabilpetrecute, cel puþin prima jumãtate, cu muzicã ºibãuturã.

- I-am dat bani împrumut, sã aibã de autobuz,îºi aminti ea. Sã surzeascã!

Faptul cã se considera destul de aproape deîntâlnirea cu Dumnezeu îi dãdea parcã unascendent. Dumnezeu era un instrumentatotputernic pentru împlinirea voinþei eineputincioase. Pentru a face în lume ordinea pecare ºi-o dorea. O lume paºnicã, arhaicã în care

timpul stã pe loc ºi nimeni nu-i mai numãrã anii.Trecuserã zilele când o lua spre livezi cu un cârligpe umãr ºi cu un sac sub braþ, devalizând tot ce-icãdea în cale. Se aþinea în propria curte ºi, caprintr-un revers, lumea începea s-o agreseze ºiacolo.

Altfel uliþa era pustie de parcã pe lume ne-amfi aflat numai noi. Pe cer apãru un uliu care serotea încet, scanând pãmântul de dedesupt, darbaba bombãnea fãrã sã se uite în sus. Nu m-aº fimirat prea mult sã se repeadã de-acolo, dinînãlþimi, ºi sã-l înhaþe pe junele în cãmaºã roºie cape Ganymedes. Dar în scurtã vreme se fãcunevãzut, percepând probabil undele sonore careajungeau pânã la el. Mi-am aprins pipa ºi dinneatenþie am scãpat scrumul ºi m-am ars zdravãn.Poate cã blestemele babei nu erau bine dirijate.Pentru orice eventualitate am intrat înãuntru, laadãpost de soare, pãsãri rãpitoare, blesteme ºiinerþia unei zile de varã în care nu aveam nimicde fãcut. Imediat ce am închis uºa infrasuneteleritmice nu se mai simþirã, în casã parcã seînmagazinase tãcere, ºi am privit platanul pick-up-ului pe care se afla un disc cu Stabat Mater a luiPergolesi, dar am renunþat.

tutun de pipã

FloricaAlexandru Vlad

Î n 1976 s-a introdus în planurile de învãþã-mânt de la toate facultãþile din România,indiferent de profil, un curs obligatoriu de

„Istoria patriei ºi a partidului” de un semestru.Scopul principal era unul ideologic: istoriaPartidului Comunist Român ºi, mai ales, realizãri-le „epocii de aur” trebuiau, în felul acesta, sã fiereaduse încã o datã în memoria tinerilor. În subsi-diar, cursul trecea în revistã întreaga istorie aRomâniei, ceea ce nu era chiar rãu – în tot rãuleste ºi un bine - mai ales cã numãrul orelor deistorie din ºcoli tocmai fusese redus. Aºa cã, pânãîn 1989, am predat acest curs la diferite facultãþidin Universitate ºi din Politehnica clujeanã.

Niciodatã n-am depãºit anul 1947 în relatareaevenimentelor din România. Prin urmare, fãrãsocialism ºi fãrã epoca de aur. De altfel, nimeninu a cerut vreodatã o programã a acestui curs(sau, cel puþin, mie nu mi s-a cerut) ºi nimeni nua verificat ce anume se preda la acest curs.Încercam sã las ceva în mintea studenþilor care,oricum, nu erau prea încântaþi cã li se cerea odisciplinã în plus. Nu priveau acest curs cuaversiunea ori cu neplãcerea cu care, de regulã,era privit cursul de „Socialism ºtiinþific”, dar nicideparte de acea situaþie nu eram. ªi atunciîncercam sã le comunic ceva care i-ar puteainteresa din istorie, ori elemente de culturã care lelipseau. Când vremea ne permitea, ne plimbampe strãzi. Discutam despre biserici, palate, stiluri

artistice ºi epoci. Clujul oferã destule pretextepentru discuþii istorice. Decembrie 1989 m-a prinscu un asemenea curs la Facultatea de Farmacie. Înianuarie 1990, odatã cu dispariþia cursului de„Socialism ºtiinþific”, a dispãrut ºi „Istoria Patrieiºi Partidului”. Le-am comunicat studenþilor cãîntâlnirile noastre înceteazã. Peste câteva zile m-aucãutat pentru a-mi aduce în dar o carte, pe careiscãlise întregul an. Am fost fericit. Reuºisem ceeace pãrea incredibil. Niciodatã n-am avut osatisfacþie mai mare în cariera mea didacticã.

În acei ultimi ani ’80 þineam lecþii de IstoriaRomâniei ºi la niºte cursuri de ghizi pentruturism, organizate de o instituþie de culturã dinCluj. Nici aici nu prezentam istoriacontemporanã, cu atât mai mult, cu cât eramconvins cã viitorii ghizi pentru turism internaveau nevoie, pe lângã o orientare generalã, de oistorie a monumentelor. Aºadar, accentul trebuiapus în primul rând pe antichitate ºi pe evulmediu. Este posibil ca ºi aici programa sã fiprevãzut „epoca de aur”, dar nimeni n-a verificatvreodatã dacã fãceam acele lecþii.

La începutul anului 1990, prin februarie, înplinã desfãºurare a cursului, mi s-a comunicatnoua programã: „cum au pus mâna comuniºtii peputere dupã al doilea rãzboi mondial”, „dezastrulprovocat de cooperativizarea agriculturii ºi deindustrializare” etc. etc. În acel moment amanunþat cã renunþ sã mai fac cursuri de istorie la

respectiva instituþie. M-am cutremurat. Cine erauacei „istorici”, acei „specialiºti” care au putut sãschimbe, din mers, macazul? Când avuseserãvreme sã “gândeascã” noua programã? Ceîncredere se poate avea în cei care “ºtiu” pestenoapte cum trebuie rescrisã istoria? Nu cumva,prin ’47, unul, pe nume Roller, a fãcut la fel?

Numai filmele despre înfiinþarea“Întovãrãºirilor agricole” ori a “C.A.P”-urilor,realizate în anii ’90, mi-au produs o scârbãsimilarã. Cu 30 de ani în urmã scenariul era:chiaburii, împreunã cu elementele duºmãnoasedin munþi (se evita numirea lor, de pildã, cea delegionari) se opun colectivizãrii, pentru caremiliteazã personajele pozitive: þãranii sãraci ºimuncitorii veniþi pentru a-i ajuta, inclusivnelipsitul secretar de partid cu ºapcã. În anii ’90am vãzut acelaºi film, dar „pe dos”: personajelepozitive sunt cei din munþi, împreunã cu fruntaºiisatului, cu preotul, cu – eventual – fiul acestuia, ºicare se opun sãrãntocilor repede cuceriþi de nouaideologie comunistã, se opun miliþiei opresive,secretarului de partid tembelizat etc. etc.

M-am sãturat de propaganda ieftinã, deoriunde ar veni, m-am sãturat de ºabloanele „tête-bêche”, ca la cãrþile de joc cu care se joacã popaprostu’ pe maidan.

nopþi ºi zile

Istoria patriei ºi a partiduluiMihai Bãrbulescu

2299

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2299TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

OOcucoanã, destul de slabã la minte,purtãtoare încãpãþînatã de chiloþi tanga,cu amant disproporþionat de tînãr, îmi

propunea, cîndva ºi în dulce bãtaie de joc, sã mãocup de capre; chiar am fost surprins, dama încauzã se referea la “caprã” precum se aude des ºiprosteºte “vacã”; dama ceva ºtia, anume faptul cãîmi sunt dragi caprele cu patru picioare, cu lapte-medicament, blana de purtat, carne de preparatsofisticat, cu încãpãþînãri inexplicabile, liberepracticiene ale unui soi de terorism cu stãpâniidin dotare.

ªi a fost o dimineaþã cînd am auzit ominunãþie de ºtire: americanii cei atît de ciudaþiau recunoscut - descoperit, tot una e! – valoareade exepþie a caprelor! Da, ºi-au dat seama pînã ºiei cã au de-a face cu fiinþe de soi bun, cã suntfolositoare ºi altfel decît în mod tradiþional:caprele sunt bune pe post de pompieri! Dupãstudii îndelungate ºi observaþii minuþioase,stãpînii lumii au vãzut cã pot miza pe capre lacaz de incendiu, drept pentru care le-au acordatcalificarea de pompieri; turme tradiþionale decapre sunt angajate pentru prevenirea ºi chiarstingerea incendiilor, atrãgãtoarele patrupederezolvã, în mod organizat, necazurile cauzate deincendii; frumos, nu-i aºa?! Pe cînd savuramvestea promovãrii caprei la rang de pompier, amfost întrerupt de telefonul unei doamne, cum cã apãrãsit-o iubitul virtual; jale cît cuprinde, lacrimi,stupoare, durere, mizerie, dezamãgire, indignare ºipe deasupra, uluitor, afirmaþia trãznitoare: “Aºa-mi trebuie, am fost o caprã!”. Ca într-o reprizã de

haz de necaz, am încercat sã-i lãmuresc recentdescoperitul statut al caprei, abilitatã sã stingãflãcãrile, nu sã le provoace; încã tînãra doamnã n-avea chef de poveºti cu capre-pompier, era sincerîndureratã de deznodãmîntul pãgubos ºi totalneprevãzut al unei sitorii amoroase mai ciudate.În urmã cu cîteva luni de zile, destul de tristã ºisingurã, juna doamnã s-a pus, din plictis ºicuriozitate, sã navigheze pe internet; dupã cineºtie cîte curse, ºi-a fixat atenþia asupra a treidomni trãitori pe meleaguri diferite; dupãîndesirea mesajelor, sensibila doamnã l-a ales chiarpe cel mai european dintre toþi; dupã vorbã, dupãport – dar invizibile ele fiind deductibile doar cuecranul computerului înainte – înaltul funcþionareuropean e un domn aflat la vremea maturitãþiidepline, inteligent, cult, manierat, cinstit, animatde cele mai nobile intenþii, eminamente serios.Din duioasa lor corespondenþã rezulta cãîntîmplarea produsã de navigaþia pe internet aretoate ºansele sã se preschimbe într-o relaþie solidãºi curatã, limpede ºi transparentã, îndatã ce el,europeanul, va poposi pe meleagurile noastre.Dupã cîteva luni de tandrã convieþuire virtualã,înaltul funcþionar european o confruntã pe ceacare, acum, se considerã o “mare caprã” cuprimul incendiu; adicã, sobru ºi cu sufletulsfîrtecat de durere, o anunþã cã se face întunericpe internet, el fiind pur ºi simplu agresat,tulburat, confiscat, rãpus de “o mare dragosteveche”; hait, tînãra doamnã îºi cam perpeleºteblãniþa la aºa incendiu sentimental, dar – “caprã”socotindu-se ea! – rezistentã prin tãcere

îndureratã, totuºi. Dupã o scurtã vreme, neneaeuropeanul lumineazã, din nou, internetul, astaspre a o vesti pe biata caprã cã, gata!, incendiul s-a stins ºi fãrã participarea ei, nãdejdea înînflorirea poianei amorului palpitã intens; în ataricondiþii, navigaþia celor doi protagoniºti zici cã sepetrecea pe mãri de lapte ºi miere; ºi mai ºi,navigatorul european o anunþã pe sensibila femeiecum cã a încãlecat valul potrivit, vine, îi va face osurprizã de proporþii. Firesc, pe doamna în cauzã,oarecum sãtulã ºi ea de atîta navigat virtual ocuprind emoþiile, se tot gîndeºte ce ºi cum va fi laîndelung aºteptata întîlnire, ar vrea sã fie totulplãcut, romantic, luminos, agreabil, distins, aºacum rezulta din zisele internetului ei de toatezilele; ca sã se poatã ocupa pe îndelete de detalii,avea ºi ea, normal, nevoie sã ºtie, cît de cît,conturul marii surprize pe care i-o promiseseselectul funcþionar european.

Spunea ea, sãrmana, cã simte cumva cã iesefum fãrã foc, prea era zgîrcit civilizatul funcþionareuropean cu amãnuntele legate de venirea lui înþara noastrã, adicã a tuturor posibilitãþilorextreme. ªi aºa s-a fãcut cã a fost un banal sfîrºitde sãptãmînã cam ploios; aºa, cãlare pe mareleval al surprizei, distinsul funcþionar european i-atransmis încã tinerei doamne cã, da, va veni pemeleagurile noastre, sã vadã ºi el cum maifuncþionãm, dar se va duce sã fie întîmpinat cupîine, sare ºi alte celea de cãtre o altã doamnãbãºtinaºã; cãlãrind valul european al internetului,funcþionarul chiar i-a ofert pãguboasei doamnesurpriza unui incendiu de proporþii, sã tot fie“caprã” priceputã în a-l stinge; la vreme estivalã,de obicei, degetele picioarelor doamnelor suntcuprinse de o tonicã animaþie; cum povestea ceincendiu a provocat înaltul funcþionar european,degetele doamnei dormitau resemnate în niºtesandale destinate a fi purtate în alte ocazii,promise la vremea entuziastelor croaziere peinternet.

aspiratorul de nimicuri

Reabilitarea caprei, iubitul dela Internet ºi animaþia estivalãa degetelor de la picioare

Mihai Dragolea

Mioara Rãvãºel e proaspãt angajatã înredacþia unui ziar, pe post de redactorplin. Tatãl ei este un om influent,

politician de profesie, de cînd l-a fãcut mã-sanumai politicã a visat ºi a mîncat, indiferent deanotimp, indiferent de vremuri, adaptîndu-se cuuºurinþã, mulîndu-se dupã cerinþe, mutîndu-ºifesele dintr-un partid într-altul, în funcþie denecesitãþi. El mai este, deasemenea, bun prietencu ºeful cel mare al respectivei publicaþii. Dar nudespre tata e vorba acuma, ci despre fiicã. MioaraRãvãºel nu scrisese, pînã la angajare, nici un rîndde publicisticã, nici de altã naturã... ziaristicã. Darasta-i un mizilic, ea e absolventã de institutsuperior, se va descurca minunat. A afirmat, dinprima zi, cã ãstea-s fleacuri, jurnalisticã poate sãfacã oricine, doare puþin fler sã ai iar ea are cusacul, poate scrie despre orice, n-are importanþãtema. Colegii s-au abþinut de la ironii fãþiºe, ºtiinddespre prietenia tatã-ºef. Odatã cu primele texte

redactate, proaspetei angajate i se descoperirãcalitãþi nebãnuite. Avea un scris frumos, de mînã,aplecat spre stînga, încã nu învãþase claviaturacalculatorului (în studenþie practicase ºofatul ºicãlãritul) dar urma sã înveþe. ªi mai avea ghiduºegreºeli de ortografie. Scria: miau spus, pute-þi,noºtrii ºi multe altele. În general, însã, particula„þi” era constant despãrþitã astfel: merge-þi, face-þi,realiza-þi, constata-þi etc. I se îndreptau, tacit,greºelile de ortografie. Se rîdea, pe ascuns. CãciMiora Rãvãºel era bunã de gurã. Stãtea mult timpîn biroul redactorului ºef. Lua mereu cuvîntul laºedinþe, combãtea, avea idei, propuneri de totsoiul. Dãdea sfaturi colegilor. Fiind, deci, bunã degurã, fu trimisã tot mai des la diverse adunãri,manifestãri mondene ori mai puþin, meserotunde, simpozioane. Ca un reprezentant debazã al ziarului. Mioara Rãvãºel, printre altele, nuscãpa ocazia de a spune tuturor cã, de fapt, eaface tot ziarul, ea le indicã colegilor ce sã scrie, le

oferã cele mai babane teme, dar o facedezinteresat, fãrã a se gîndi la glorie. În schimb,se gîndeºte la Uniunea Europeanã, se gîndeºte cãlocul ei este acolo, dincolo, unde va fi nevoie decadre bine calificate, în curînd. Iar mai bine ca eala jurnalisticã ºi politicã, cine naiba sã sepriceapã? Cã doar ºi ãia or avea nevoie dejurnaliste nu doar care sã scrie bine dar sã fie ºibune de gurã. Îndrãzneþe, inventive, fanteziste.

Nu la puþin timp dupã angajare, MioaraRãvãºel începu sã primeascã premii din parteaconducerii superioare a ziarului, pentru muncaneostoitã depusã. Asta-l înfurie de-a binele pe uncoleg care se duse direct la ºef ºi-i vorbi desupãrarea sa. ªeful îi explicã, cu voce moale, cãMioara Rãvãºel, sãrmana, are o pasiune care oruineazã, pur ºi simplu. Colecþioneazã ceasurilede marcã. ªi atunci, cîte un premiu ici colo, ebine venit pentru sãrmana fatã. Colegul rãmaseconsternat. Copleºit de uluialã, nu comentã. Nuspuse nimãnui ce a aflat. Dar, se gîndi cã etimpul sã coleþioneze ºi el ceva. Broaºte þestoase,de exemplu.

ex-abrupto

Ziarista Radu Þuculescu

DDupã douãsprezece ediþii desfãºurate laSfântu Gheorghe, Festivalul de Teatru„Atelier” s-a „strãmutat” – provizoriu,

definitiv?, nu se ºtie încã – la Sighiºoara. Unspaþiu foarte potrivit, din punctul meu de vedere.A demonstrat-o cea de-a XIII-a ediþie, cu unprogram foarte bun ºi o atmosferã specialã.

Festivalul a debutat într-o manierã absolutneconvenþionalã, cu un spectacol muzical,desfãºurat chiar dupã discursurile de deschidere,în sala mare a Primãriei – o salã cu arhitecturãadmirabilã, foarte potrivitã pentru o sumedeniede manifestãri culturale. Lecþia de muzicã a luiHamlet a fost prezentatã ºi „pigmentatã” scenicde actorul timiºorean Attila Balázs. Reprezentaþiaaduce în prim-plan secvenþe din creaþia pentruteatru a compozitorului Cári Tibor, unul dinfoarte puþinii muzicieni români care scriusistematic pentru scenã. Am asistat la un concert-spectacol proaspãt, dinamic, plin de umor, în cares-au interpretat fragmente muzicale din mai multemontãri ale lui Victor Ioan Frunzã, între careLecþia, Fãt Frumos din lacrimã, Hamlet, Turandot.Pentru fiecare din aceste producþii teatrale, CáriTibor a compus câte o „coloanã sonorã” integralã,precum se practicã în cinematografie. Bucãþile cealcãtuiesc Lecþia de muzicã... acoperã cam toatãgama de abordãri componistice: de la secvenþefoarte ritmate la altele elegiace ºi de la prelucrãride teme clasice la creaþii originale surprinzãtoare.Cári se miºcã la fel de natural în spaþiul muziciisimfonice ca ºi în jazzul contemporan. Meritãremarcaþi ºi ceilalþi protagoniºti ai acestui concert:ªtefania Chiþulescu, Daniela Torok, Boris Gaza,Ion Codrea (soliºti), George Catarov, Florin Deac,Bodo Tibor, Bodo Zoltan ºi Ovidiu Mihãiþã.Lecþia de muzicã a lui Hamlet e, încã, uneveniment atipic pentru teatrul românesc. Dar uneveniment, fãrã îndoialã.

Un spectacol de text, nu prea „ofensiv” înordine scenicã, a fost Spãlãtorii de creiere deMatei Viºniec, realizat de Michel Vivier la Théâtrede la Presqu’île din Granville (Franþa). Concepþia

regizoralã a fost intenþionat convenþionalã, cu unjoc actoricesc ºi o miºcare scenicã reduse laminimum, tinzând sã punã în valoare replicile ºisituaþiile dramatice ale textului, pur ºi simplu. Untext excepþional, de altfel, scris într-o francezãplinã de savoare ºi substanþã. Dacã n-ar fi existatbariera lingvisticã, publicul ar fi rezonat, cusiguranþã, mai atent la acest spectacol. Pentruformula pe care o propune, Spãlãtorii de creiere eo realizare cu totul onorabilã, deºi aparentdesuetã în România de azi, unde modalitãþile deexpresie teatralã mizeazã predilect pe imagine.

Experimentul Boal, spectacol-coproducþieFundaþia Concept Bucureºti ºi Teatrul Ariel Tg.Mureº, a marcat o altã tendinþã din teatrulcontemporan: cea interactivã, cu mizã declaratsocialã. Formula a fost teoretizatã ºi aplicatãiniþial de brazilianul Augusto Boal, sub numele de„Teatrul Oprimaþilor”. Fundamental, metodapropune sensibilizarea publicului cu privire laanumite situaþii cu impact public ºi crearea uneiatitudini sociale faþã de subiectul în cauzã.Proiectul realizat în România s-a înscris în cadrulcampaniei Nu da ºpagã! „Metoda Boal” sebazeazã pe improvizarea unei situaþii subsumatetemei alese – cum se dã ºpagã în sistemulmedical, în cazul acestei reprezentaþii –, urmândca spectatorii sã-ºi prezinte, prin joc sau remarcide pe margine, punctul de vedere personal. Untip de teatru comunitar, de educaþie publicã,posibil eficient prin accesul sãu în cât mai multezone ale societãþii. Fireºte, un rol esenþial pentrusuccesul proiectului îl au chiar actorii. În cazulExperimentului..., Monica Ristea, Rudolf Moca,Andi Brânduº ºi Viorel Meraru, „moderaþi” deregizorul Gavril Cadariu, au reuºit sã dinamitezeo salã destul de blazatã, cu critici sceptici ºi colegiai protagoniºtilor. Ceea ce demonstreazã cãmetoda e eficientã.

Beautiful Whiteness s-a intitulat splendidulspectacol realizat de Uray Peter cu studenþiianului IV - secþia maghiarã de la Facultateaclujeanã de Teatru, în coproducþie cu Silence

Theater ºi Panboro Szinhaz (Budapesta). Plecândde la Trei surori-le cehoviene, regizorul compuneun spectacol de teatru gestual, care exhibã, înmanierã uneori oniricã, alteori brutalã, relaþiile,interacþiunile, conflictele dintre personajele piesei.O „interpretare” excepþionalã nu doar regizoral, ciºi actoricesc (au jucat David Attila Peter, SkovranTunde, Vig Agnes, Gyorgyjakab Melinda, BothEszter, Szekrenyes Laszlo, Nagy Attila, FehervariPeter ºi actorul Teatrului Maghiar din Cluj SinkoFerenc). Lipsa replicilor, eliminarea oricãruielement convenþional de montare, punereaaccentului pe expresia corporalã, pe semnul umanconstruiesc un spectacol de mare frumuseþe ºiforþã de sugestie. Din punctul meu de vedere,Beautiful Whiteness e una din cele mai reuºitemontãri cu/dupã piesele cehoviene. Uray Peter asesizat perfect întreaga încãrcãturã subtextualã apiesei, iar concepþia regizoralã a pus în valoaretocmai acest subtext. Cât despre tinerii actori, eiar merita „exploataþi” in corpore, de o singurãinstituþie teatralã, pentru cã dau senzaþia uneiechipe bine sudate.

Tot în linia teatrului de miºcare a evoluatatelierul susþinut de Ulrike Doepfer (Germania)cu studenþi de la Academia de Teatru din Tg.Mureº. Exerciþiile din cadrul atelierului au umãritsã familiarizeze participanþii cu noþiunileelementare ale miºcãrii corporale. Un prim pascãtre o modalitate de expresie bazatã pe ritmulinterior ºi pe focalizarea energiilor pentru a creaun discurs artistic.

Micul club Insomnia s-a dovedit sufocant-neîncãpãtor pentru spectacolul Zaruri ºi cãrþi deTommy McWeeney, jucat de Florin Piersic jr. ºiPetre Fumuru. Din nou un spectacol de text, jucatpe un spaþiu foarte limitat ºi bazat pe exploatareaexpresivitãþii actoriceºti. Piesa lui McWeeneyparodiazã mediul mafiot. Cei doi eroi sunt unpatron de cazinou ilegal, unde se folosesc cãrþimãsluite, ºi subordonatul sãu cam tãntãlãu.Intriga dramaticã valorizeazã un vid decomunicare, subordonatul neînþelegând prea binesubtilitãþile înºelãtoriei la care e pãrtaº. FlorinPiersic jr. ºi Petre Fumuru au jucat „aºezat” ºisavuros, cu ridicãri ºi coborâri ale temperaturiidramatice, spre deliciul asistenþei. Zaruri ºi cãrþiface parte dintre acele spectacole care potrecâºtiga publicul românesc de teatru. Ademonstrat-o, încã o datã, reprezentaþia de laSighiºoara.

Aº comenta Îngerul electric de RaduMacrinici, montat la Teatrul de Nord sãtmãreande Ovidiu Caiþa, în tandem cu Stop the tempo alGianinei Cãrbunariu (Teatrul „Luni” de la GreenHours & dramAcum). Ambele spectacole suntconstruite pe texte de mare duritate, cu eroiadolescenþi. Ambele transmit un mesaj traumatic,ambele par minate de o dozã de cinism. Totuºi,valoarea lor e vizibil inegalã. Favorizat ar fi Stopthe tempo, unde dramaturgul e ºi regizor.Fenomenul ar merita de altfel discutat public,pentru cã majoritatea spectacolelor pe texteromâneºti ale cãror regizori nu sunt ºi autori dausenzaþia cã au fost citite greºit. E ºi cazul luiOvidiu Caiþa, al cãrui spectacol filiazã corect

3300 TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

3300

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

teatru

Atelierul din CetateFestivalul Internaþional de Teatru „Atelier”,ediþia a XIII-a, Sighiºoara, 6-12 iunie 2005

Claudiu Groza

Matei Viºniec ºi actorii din Spãlãtorii de creiere

Beautiful Whiteness

textul, dar fãrã a-i percepe ºi evidenþia punctelede forþã. Avem de-a face astfel cu un demers detip exterior, în care violenþa, dezabuzarea, teama,trauma, naivitatea – pe scurt, toate nuanþelescriiturii dramatice – se estompeazã, fãcând locdoar tuºelor nete, groase. Un erou e excesivviolent, brutal, „simpluþ”, eroina nu depãºeºtestadiul de gâsculiþã vulgarã, rolul, fundamental, alElectricianului îºi pierde sensul simbolic etc.Personajele devin neverosimile, întrucâtincapabile sã parcurgã traiectul de experienþãexistenþialã liminarã pe care îl presupune intrigadramaticã. În versiunea lui Caiþa, Îngerul electricnu e un spectacol prost, ci doar prea „cuminte”,fad, citit/înscenat fãrã vlagã, accentuândprejudecata cã piesele autohtone sunt slabe.Actorii – Camelia Curuþiu, Dorin Ceoarec,Ciprian Scurtea, Ion Tifor, Ciprian Vultur º.a. –au jucat decent în linia propusã regizoral. Unicaproblemã a acestui spectacol e inabilaconcepþie/lecturã regizoralã. El ar putea fi însãrefãcut.

Mult mai bine condus ºi, prin urmare, maieficient ºi mai convingãtor a fost Stop the tempo,al cãrui scenariu preia ceva din intriga Îngeruluielectric. În piesa lui Macrinici, cei trei adolescenþiîn pragul sinuciderii sunt salvaþi de Electricianul-înger care ia curentul; la Gianina Cãrbunariu treitineri taie firele de alimentare ale unor cluburi ºidiscoteci, încercând ºi ei „salvarea” celorlalþi.Coincidenþã tematicã? Dezvoltare a unui subiect„de uz public”? Pastiºã? E nesemnificativ pentrucomentariul de faþã.

Stop the tempo are exact forþa de sugestiecare-i lipseºte spectacolului sãtmãrean. Se vedeaici ºi cinismul, ºi dezabuzarea, ºi alienareaeroilor, dar ºi trauma lor, nevoia de afecþiune ºicomuniune, maturizarea forþatã ºi dureroasã,fronda ca semnal de alarmã. Spectacolul e ritmat,de aceea interpretarea celor trei actori – RolandoMatsangos, Paula Gheorghe ºi Maria Obretin – emai ofensivã ºi mai convingãtoare. Fireºte cãGianina Cãrbunariu nu putea sã rateze lecturapropriului scenariu dramatic, încât dilema de maisus rãmâne de actualitate.

Dupã un proiect discutabil cu Nijinski,prezentat într-o ediþie anterioarã a „Atelier”-ului,coregrafa Mãlina Andrei ºi actorul Filip Ristovski,împreunã cu scenografa Delia Tancãu ºicompozitorul Vasile Malic au realizat unspectacol pe texte de Salvador Dali – Dali-AvidaDollars (Fundaþia Sound of Progress, TheMcClinton Foundation ºi Casa de Culturã „N.Bãlcescu”, Bucureºti). O adevãratã reuºitã, caredevoaleazã atât disponibilitatea interpretativãdeosebitã a lui Ristovski – aici el susþine foartebine un recital complex ºi solicitant, care includemonoloage, secvenþe dansate ºi integrarea într-unspaþiu scenografic fluid ºi aglomerat – cât ºitalentul Mãlinei Andrei, care compune unspectacol coerent, bine structurat ºi dinamic.Completat de o coloanã sonorã foarte bunã, de oscenografie ofertantã ºi de secvenþe video, Dali-Avida Dollars e un portret de care, cred, Daliînsuºi ar fi fost mulþumit.

Scurt, extrem de alert ºi exploziv-comunicativ afost un alt spectacol de teatru-dans, Prin gâtulsticlei & Silent talk, compus ºi interpretat deVeronika Knytlova ºi Tereza Ondrova (CompaniaVerTeDance, Praga). Reprezentaþia se desfãºoarãîntr-un ritm fulminant, irezistibil, reproducândparcã ritmul vieþii contemporane.Apropierile/depãrtãrile dintre doi oameni,tatonãrile reciproce, asperitãþile ºi rãsfãþurile, chiaro subtilã ºi senzualã dimensiune eroticã sunt,toate, conþinute în Prin gâtul sticlei, spectatoriifiind de fapt, aºa cum ºi afirma una dindansatoare, niºte voyeuri avizi. Silent talk este undiscurs despre inter-acþiunea umanã, care sondeazãmai degrabã feþele întunecate, traumatice ale

existenþei. Douã propuneri excelent gândite ºiinterpretate.

Revelaþia acestei ediþii a „Atelier”-ului a fostultimul spectacol: Aºteptându-l pe Godot dupãBeckett, realizat într-un termen record de SzaboK. István sub egida Teatrului din Turn alSighiºoarei, în cadrul proiectului „Teatrul demâine – în spaþiul de ieri – pentru publicul deazi”, finanþat de Programul Cultural Elveþian înRomânia ºi Ministerul Culturii ºi Cultelor. Unspectacol inedit din multe puncte de vedere,începând de la spaþiul de joc – splendida, aparentinterminabila Scarã acoperitã, care dateazã din1642 – ºi pânã la actorii proveniþi din cam toatepunctele cardinale ale þãrii.

Plecând de la ipostaza – nu foarte cunoscutã –a unui Beckett implicat socio-politic, adversar alfascismului ºi voluntar postbelic în Crucea Roºie,regizorul propune un Godot în care dimensiuneaontic-absurdã se sublimeazã într-una social-absurdã. Lipsa de logicã a vieþii nu se datoreazãatât indiferenþei divine, cât derivei, patologieiumane. Godot nu mai e neapãrat o entitate caresã dea sens vieþii; el ar trebui mai degrabã sã-i dealogicã. Deocamdatã, entropia dominã ºi omenirea,ºi pe indivizii ce-o alcãtuiesc.

Acþiunea pare sã aibã loc pe un câmp de luptãabandonat, populat de personaje debusolate,groteºti uneori, la limita normalitãþii alteori.Mereu pomenitul Godot capãtã ºi el variiînfãþiºãri, de la cea de salvator la cea dictatorialã,ameninþãtoare, vindicativã. Se contureazã astfelun discurs teatral polisemantic, frisonant, careprovoacã/pretinde implicarea. Un spectacol demare, chiar terifiantã, frumuseþe, în care ni sevorbeºte despre cãutare, deznãdejde, speranþã,comuniune. Tot ce þine de uman, în cele dinurmã.

În versiunea scenicã a lui Szabo K. István,Aºteptându-l pe Godot e un spectacol de mareimpact, care ar merita reprezentat de cât maimulte ori. Un produs compact, unitar, în careactorii – Vitalie Bantaº, Nelu Roman, Nicu

Mihoc, Inna Andriucã ºi Zeno Apostolache – suntnu doar niºte interpreþi impecabili ai unei piese, ciniºte militanþi – cu toatã încãrcãtura de sensuri atermenului.

Marele merit al spectacolului de la Sighiºoaraeste cã el se adaugã noii tendinþe de re-lecturã adramaturgiei absurdului, ai cãrei exponenþi suntTompa Gábor, Victor Ioan Frunzã ºi, cu ani înurmã, tot pe un text beckettian, Oh, ce zilefrumoase!, Radu Tempea. O tendinþã care armerita, probabil, ºi o dezbatere teoreticã aplicatã.

Despre foarte reuºita versiune radiofonicã apiesei Amalia respirã adânc de Alina Nelega,montatã de Gavril Cadariu la Radio Târgu Mureºîn interpretarea Monicãi Ristea, voi scrie dupãpremiera aceleiaºi piese la Teatrul Ariel, întoamnã, proiectul pãrându-mi-se cu totul specialmai ales datoritã forþei textului dramatic. Amaliarespirã adânc e o monodramã unicã în peisajulliterar românesc, iar înscenarea sa constituie oprovocare.

„Atelier”-ul sighiºorean a fost mai mult decâtun festival de teatru. A fost un spaþiu decomunicare, de empatie, aºa cum rar se întâmplãîn mediile artistice. Acest lucru s-a datorat cusiguranþã ºi locului, dar mai ales oamenilorCetãþii, pe care-i veþi cunoaºte curând, cãci CetãþiiAtelierului îi voi dedica un text separat.

Deocamdatã, nu se ºtie dacã Festivalul deTeatru „Atelier” va rãmâne la Sighiºoara ori vaitinera dupã cum itinereazã tenacele sãu creatorRadu Macrinici. Eu aº pleda pentru Sighiºoara,dar asta înseamnã o mai mare implicare aautoritãþilor în susþinerea unei manifestãri dejaprestigioase. Comunitatea a reacþionat maiprompt ºi poate cã tot comunitatea va crea uncurent de opinie favorabil pentru ca„meºteºugarii” „Atelier”-ului sã reînvie spiritulcultural al Cetãþii lor.

3311

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

3311TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

Aºteptându-l pe Godot

3322 TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

3322

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

Între 27 iunie – 3 iulie 2005 a avut loc întâiulSimpozion de Jazz de la Jupâneºti, o superbãcomunã situatã la poalele Munþilor Poiana

Ruscãi, lângã Fãget, în estul Banatului. Cum auajuns acolo – pe filierã Fulbright – câþiva distinºiprofesori americani, plus o serie de valoroºijazzmeni români ºi tineri reprezentând viitorulacestei arte în þara noastrã? La origine s’a aflat unproiect quasi-utopic (aºa cum sunt, de altfel,majoritatea întreprinderilor ce þin de miracoluljazzului), pus la cale de dinamicul profesor/ºef deorchestrã/maestru al trombonului Tom Smith(actualmente angajat la Mott College/Michigan) ºide cutezãtorul jazzman/apreciatul contrabasistJohnny (Ioan) Bota. Amândoi au lucrat intensiv laedificarea primei facultãþi cu profil jazzistic dinRomânia. Dacã la Bucureºti, Cluj ºi Iaºifuncþionau deja secþii cu un asemenea profil încadrul instituþiilor muzicale de învãþãmântsuperior, iatã cã doar Universitatea particularãTibiscus din Timiºoara, animatã de doamnaAugusta Anca, vãdeºte curajul de a deschide oFacultate de Jazz ºi Pop, purtând cel mai potrivitnume: Richard Oschanitzky. Într’adevãr,timiºoreanul Richard Oschanitzky poate ficonsiderat fondatorul de geniu al ºcolii jazzisticeromâneºti ºi meritã sã fie onorat (mãcar postum)în acest mod.

Organizatorii au reuºit sã imprime lansãriiacestui proiect dimensiuni realmente fastuoase. Înprima zi a fost programatã o deschidere festivã,din care am reþinut îndeosebi câteva ideipragmatice expuse de Tom Smith ºi de asociatulsãu Rick Condit, saxofonist, profesor la McNeeseState University/Alabama ºi ex-lector Fulbright lasecþia de jazz a Conservatorului din Iaºi. Ambiiau relevat interesul pe care autoritãþile din þara lorîl manifestã actualmente în rãspândirea jazzului,ca o contribuþie originalã a Statelor Unite lapatrimoniul cultural mondial. Însãºi colaborareadintre Smith ºi Bota s’a putut materializa graþie,în primul rând, susþinerii moral-materiale primitedin partea Asociaþiei Internaþionale a Educatorilorde Jazz (I.A.J.E.) cu sediul în U.S.A., cunoscutãpentru amplitudinea planetarã a activitãþilor ei. Pede altã parte, Tom Smith a pledat ferm pentru catalentaþii noºtri tineri muzicieni sã încerce sã-ºivalorifice cunoºtinþele îndeosebi în patrie ºi sã nuîºi facã iluzii legate de emigrare. Smith ne-areamintit cã americanii preferã sã ia înconsideraþie partea plinã a paharului, în timp cetendinþa noastrã (a europenilor, în genere) este sãne plângem cã paharul e pe jumãtate gol.Dinamicul profesor considerã cã integrareaRomâniei în UE este iminentã ºi cã, dacã ai noºtritineri nu vor ºti sã profite de numeroaseleoportunitãþi existente aici, se vor trezi cãmuzicieni din þãrile vecine le vor ocupa locurile.La aceeaºi reuniune inauguralã am avut fericireasã-l cunosc personal pe dirijorul PeterOschanitzky, fratele marelui dispãrut ºi sãurmãresc o filmare din anii 1970 a televiziuniidaneze, atestând excelenta colaborare dintre bigband-ul Thad Jones/Mel Lewis ºi Aura Urziceanu.Prezentarea, datoratã mult-îndrãgitului FlorianLungu, s’a extins, ca de obicei, peste limitele detimp fixate, astfel încât mica alocuþiune de 7

minute pe care o pregãtisem conform înþelegeriiprealabile cu Johnny Bota a rãmas nerostitã. Nicio problemã: generoasa revistã clujeanã Tribunaîmi permite sã-mi exprim liber punctele de vederemãcar în paginile sale, dacã ambianþa acusticãglobalã e tot mai bruiatã de fenomene antiestetice(fapt confirmat de toþi oaspeþii noºtri, indiferentdin ce þãri provin).

Numeroºii participanþi la aceste veritabilecursuri de varã s’au deplasat apoi spre Jupâneºti.Un þinut mirific, dominat de câteva gracile bisericidin lemn multiseculare. La sediul de varã alFundaþiei Augusta existã cu adevãrat condiþiilenecesare unor cursuri intensive de jazz. Reþeauade telefonie mobilã nu funcþioneazã, stressulteleviziv e inexistent, în schimb liniºtea ºifrumuseþea peisajului cuceresc necondiþionat oricesuflet de artist. Autoritãþile locale, reprezentateprin dl. primar Dorel Covaci ºi dl. Ioan Oltean,directorul Casei de Culturã din Fãget, în strânsãcolaborare cu d-na profesoarã Augusta Anca, aufãcut tot posibilul pentru ca sãptãmâna petrecutãaici de toþi participanþii sã rãmânã de neuitat.Alãturi de cei doi profesori americaniantemenþionaþi, au mai þinut aplaudate prelegeriºi ateliere de improvizaþie contrabasistul BrianTorff de la Fairfield University, ghitaristul TomWolfe de la University of Alabama, pianistaFlorence Melnotte de la A.M.R. Geneva/Elveþia(exact clubul în care avusesem privilegiul de a-ladmira în concert, în 1993, pe unul dintrefavoriþii mei – Paul Bley, în companiacontrabasistului Gary Peacock!). De asemenea, amsavurat prezenþa vibrafonistului israelian rezidentîn Los Angeles, Eldad Tarmu, care intenþioneazãsã petreacã un an la Timiºoara ca profesor invitatal Facultãþii Richard Oschanitzky.

Dar dincolo de activitãþile didactice, loculmustea de inspiraþiune jazzisticã. Tom Smith ºi-aluat foarte în serios rolul de coordonator alîntregii „tabere”, ca sã nu mai vorbesc de felulsãu unic – entuziast ºi entuziamant – de a sedãrui acþiunii de edificare a unui big band. Alãturide oaspeþi, din aceastã orchestrã – pregãtitã sã deaun concert la Timiºoara ca încununare a zilelorde studiu – fãceau parte consacraþii sceneiromâneºti – Ion Baciu la pian, Liviu Butoi ºiGarbis Dedeian la saxofoane, Johnny Bota ºiPedro Negrescu la bas, Tony Kühn la ghitarã,Sebastian Burneci la trompetã, Dinu Simon ºi LuqDolga la baterie. Prin zonã ºi-au fãcut apariþia ºialþi reprezentanþi ai jazzului bãnãþean: HoriaFãgãrãºanu, Bela Kamocsa, Beatrix Imre ºi super-talentaþi reprezentanþi ai noii generaþii, precumvocalista/flautista Cristina Pãcuraru sau violistulSaºa Bota. Apropo de schimbul de mâine,într’una din seri am asistat la repetiþiile unui grupde elevi timiºoreni, ce meritã deplinã susþinere înprimaveralul lor demers: Ovidiu Andriº/vibrafon,percuþie, tobe, Sebastian Spanache/keyboards ºicompoziþii, Teodor Groszmuk/bas, Vlad Popescuºi Dan Mureºan/ ambii violoniºti, AlexCena/ghitarã. Aproape de miezul nopþii,sonoritãþile diafane emise de aceºti juni rezonauîn pavilionul discret luminat, desprins parcãdintr’o stampã japonezã. O efigie dintre aceleacare se imprimã pentru totdeauna în memoriaafectivã a criticului de jazz.

La fel ca ºi jam session-urile nocturne,stârnind probabil nedumerirea vietãþilor din acelfericit colþ de paradis. La fel ca ºi studentul RaduCipa, testând de pe o colinã capacitateatrombonului de a genera ecouri din munþiiînconjurãtori. La fel ca procesiunea sãtenilor cuicoane, lumânãri ºi prapori înspre cimitirul situatlângã bisericuþa de pe deal, în timp ce repetiþiilebig band-ului condus de Tom Smith erau în toi.La fel ca impresia deosebitã pe care mi-au lãsat-otinerii noºtri dornici sã aprofundeze arta jazzului,cu nimic inferiori colegilor lor din alte þãri maiprospere. Iatã ºi alte nume demne de reþinut:ghitariºtii George Dumitru ºi Dan Mitrofan,trombonistul Vlad Agachi, basistul RãzvanCojanu.

Sã mai spun cã, scoºi din malaxorulpreocupãrilor cotidiene, ni s’a oferit la Jupâneºtiocazia de a dezbate chestiuni muzicale ºi de mareanvergurã culturalã cu adevãraþi oameni de jazz.Schimburi de idei cu oaspeþii noºtri de pemapamond, dar ºi cu pianistul-prin-excelenþã ºiadevãratul teoretician al actului improvizatoric,Ion Baciu, sau cu publiciºtii de jazz Florian Lunguºi Alex ªipa.

Cã lucrurile se leagã de la sine, mi-au dovedit-o amfitrionii mei, care l-au elogiat pe consãteanullor Dumitru-Dorin Prunariu, primul român ajunsîn cosmos, care îºi petrecea vacanþele în acestspaþiu unde se nãscuserã alþi doi pionieri aizborului: Traian Vuia ºi Aurel Vlaicu. Ei bine,imediat dupã escapada de la Jupâneºti am ajuns(pe calea aerului) la Moscova, într’un contextdespre care voi relata cu altã ocazie. Fapt e cãacolo am avut ºansa sã mã conving de valoareaumanã deosebitã a excelenþei sale dl. Prunariu, încalitatea sa de ambasador al României înFederaþia Rusã. Printre calitãþile domniei sale senumãrã, nu în ultimul rând, ºi aceea cã îi placemuzica de jazz.

muzicã

Întâiul simpozion de jazzde la Jupâneºti - Banat

Virgil Mihaiu

Johnny (Ioan) Bota

3333

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

3333TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

EE l, Petru (Mihai Cãlin), un tip bogat ºi fãrãgriji, o violeazã pe ea, Ioana (AlexandraDinu) – parcã aºa se numeºte personajul, n-

am reþinut –, elevã de liceu, dupã care ea se ducela el ºi îl implorã în genunchi ºi cu lacrimi în ochisã o ierte, ceva de genul: „Iartã-mã, îmi pare rãucã m-ai violat!”... Aºa ar trebui, probabil, sãreacþioneze ºi spectatorii în faþa scenaristuluiRadu F. Alexandru ºi a regizorului Dan Piþa,cerându-ºi iertare cã au fost... Aici verbul „a viola”ar trebui înlocuit cu un alt verb, mai frust, pecare nu cã nu l-ar suporta hârtia – dacã l-asuportat pelicula celor doi?!... –, dar lãsãm cititoriisã-l ghiceascã. La atât se poate rezuma „trama”celui mai recent film al lui Dan Piþa, Second hand(România, 2005; cu: Mihai Cãlin, AlexandraDinu, Rãzvan Vasilescu, Vlad Zamfirescu, RaduPanamarenco), un regizor foarte bun pe vremuri,mai precis înainte de 1989 (sã amintim, laîntâmplare aproape, Nunta de piatrã – 1972 ºiDuhul aurului – 1974, realizate împreunã cuMircea Veroiu, Filip cel bun – 1975, Concurs –1982 sau Pas în doi – 1985), care, din nefericire,ca aproape toþi confraþii de generaþie, dupã ‘90 acãlcat tot mai anapoda prin bãlãrii. Pânã sãajungem însã la violul pomenit mai înainte, trecvreo 30 de minute de film în care nu se întâmplãnimic, ºi nu se întâmplã nimic nu pentru cã

acesta ar fi mersul poveºtii, ci pentru cã autorul /autorii nu reuºesc sã spunã nimic. Adevãrul estecã nu au ce spune.

Petru e un tânãr bogat, orfan, dar cu o avereconsiderabilã, moºtenire de la rãposaþii lui pãrinþi,care face chefuri – altceva nu ni se spune despreel –, la care, normal, se bea, se prizeazã droguriºi... se violeazã în grup. El o iubeºte pe Ioana(repet, n-am reþinut numele personajului), dar areun mod ciudat de a-ºi manifesta sentimentele: ovioleazã, ba, mai mult, nici nu se supãrã când omai violeazã încã un amic. Ea este o inocentãelevã la un liceu de muzicã ºi simte o ciudatãatracþie pentru el. Cel puþin aºa vrea sã neconvingã pe noi, spectatorii nefericiþi care amintrat la film (eu mãcar eram în interes deseviciu), tot rostind platitudini din off. Dupã ce ovioleazã, Petru o ºantajeazã. Într-un final pe carel-am aºteptat cu sufletul la gurã (pentru a scãpamai repede de supliciu!), cei doi violatori suntarestaþi, nu înainte ca regizorul sã ne ofere omostrã de metaforã sterilã, filmând aiurea oorchestrã care cântã pe un coridor întunecat (te ºimiri cum descifrau interpreþii partiturile, cã aveauîn faþã ºi aºa ceva), filmând-o pe Alexandra Dinucu o privire fixã ºi inexpresivã, vag înlãcrimatã ºialte floricele stilistice de acest fel. Interpreþii, ºi einefericiþi (de, posibilitãþi de interpretare dupã...

partitura oferitã, adicã aproape inexistente), nu aude ales ºi ne servesc o galerie de „compoziþii”plate ºi jenante (singurul care se salveazã esteRãzvan Vasilescu, mult mai puþin enervant ca deobicei).

Second hand se vrea, dupã declaraþiileregizorului, un film despre tinerii patriei noastrede azi. Din pãcate, filmul abundã de locuricomune, banalitãþi puse în scenã cu emfazã, deun umor involuntar. Dan Piþa se integreazã astfelgloriosului pluton al regizorilor români care, dupã‘89, s-au întrecut în a rata film dupã film.Impresia pe care o lasã aceºtia este cã, pur ºisimplu nu-ºi vãd propriile filmele înainte de a lelansa pe piaþã. Second hand este o capodoperã pedos, demnã de o Zmeurã de Aur la toatecapitolele (pãcat cã nu avem un astfel de premiuîn România): dupã ce l-am vãzut, mi-a venit sã-micer scuze de la toþi regizorii români despre caream scris „de rãu” în cadrul acestei rubrici(precizare necesarã ºi de repetat: e vorba înprimul rând de regizorii care au fãcut film ºiînainte de 1989 – unii chiar foarte bine, cum e ºicazul domnului Dan Piþa –, dar care n-au maifãcut defel faþã dupã 1989). N-o fac, totuºi,pentru cã, dacã diriguitorii cinematografieiromâneºti vor mai gira astfel de producþii, neputem aºtepta la ce e mai rãu.

film

Second handIoan-Pavel Azap

CCând am auzit la ºtiri de o tânãrã exorcizatãºi “rãstignitã”, primul lucru de care mi-amadus aminte a fost o hartã dintr-un atlas de

istorie, care prezenta rãspândirea Universitãþilor,Patriarhiilor, Arhiepiscopiilor etc. prin secolele XI-XV. Pe locul fostei Iugoslavii, Ungariei, Românieiputeai observa ceea ce se denumeºte neacademicprin cuvântul “pauzã”. De la Cracovia înspreRãsãrit urma, din nou, o altã pauzã, “multilateraldezvoltatã”, ici colo întreruptã. Privind cu atenþie osimplã hartã poþi deduce care parte a lumii s-a alescu “religia” ºi care cu educaþia religioasã, dar nunumai (aflu în explicaþii cã ºcoala de drept de laBologna, înfiinþatã în 1088, are “corp profesorallaic, sub controlul studenþilor”).

Urmãrind un documentar pe tema Tanacu mi-am dat seama cã isteriile misticoide (pe la noi popiiînºiºi sunt vrãjitori ºi nu se pune problema vreunei“Inchiziþii”) nu se rezumã doar la aºa-ziselemãnãstiri care funcþioneazã pe post de mini-CAP-uri pentru câteva guri înfometate ºi minþitulburate. De la Prefect ºi pânã la medicii psihiatriºi paramedici, toþi trãiesc cu “frica lui Dumnezeu”:elibereazã criminali, dau liber bolnavilor psihici ºipun perfuzii la morþi. Existã ºi-aici o logicã: cu câteºti mai iraþional cu atât creºte ºansa sã dai de ominune... E ca la Loto, numai cã aici te alegi cu ointrare în Rai.

Cãlugãrul exorcist are ºi el o retoricã a lui,desigur, cumplit de îndepãrtatã de retorica marilorteologi ºi sfinþi care au învãþat câteva schepsisurilogice vitale de la niºte pãgâni precum grecii(cãrora le-a fost greu sã se lase convertiþi de

discursurile pline de fides, dar cam lipsite de ratioale primilor creºtini). Totuºi, una din replicile luisunã a ceva cunoscut, de parcã ºi-ar fi bãgat dracu’coada prin ceva discursuri mai vechi încurcândoalele: “Biserica-i poporul! Poporul sã hotãrascã!”.Prostanacul satului are autoritate. Oricum, o altãdeclamaþie sunã ºi mai nãucitor: “Dacã nu erapresa, justiþia era corectã!”. S-ar putea trage totuºio concluzie ºi pentru presã: nu mai mergeþi fraþilor

prin Irak, duhovnicii de pe la noi sunt maiautentici decât orice rãpitori: nu face kalaºnikovu’ce face o cruce improvizatã (în treacãt fie spus,tratamentul duhovnicesc nu se deosebeºte foartemult de cel aplicat în spitalele de psihiatrie). Dealtfel, cei care au filmat la Tanacu erau pe punctulde a fi linºaþi de n-ar fi venit sã-i scape niºte“mascaþi” cu mai puþinã fricã de D-zeu, sprenorocul lor. Cine-a zis cã se poate prosti poporulcu televizorul a greºit. Iacãtã cã o bunã parte dinromâni nu pot fi exorcizaþi nici cu telenovele.

subcooltura

ProsTanacu satuluiOana Pughineanu

II.. CCoommuunniiccaarreeaa mmeeddiiaattiiccãã îînn eeppooccaagglloobbaalliizzããrriiii

1. Probleme mediatice în perioada rãzboiuluirece (prof. univ. dr. ªtefan Borbely, Facultatae deLitere)

2. Jurnalism central ºi regional (prof. univ. dr.Mircea Popa, Universitatea “1 Decembrie 1918”din Alba Iulia)

3. Tehnici de comunicare (conf. univ. dr. AlinaPamfil, Facultatea de ªtiinþe ale Educaþiei)

4. Globalizarea comunicãrii mediatice (conf.univ. dr. Mircea Maniu, Facultatea de StudiiEuropene)

5. Secvenþe culturale est-europene în epocaglobalizãrii (lect. univ. dr. Elena Abrudan,Facultatea de Litere)

6. Paradigme culturale în jurnalismul britanic(conf. univ. dr. Mihaela Mudure, Facultatea deLitere)

7. Structuri etice în jurnalismul contemporan(prof. univ. dr. Teodor Vidam, UniversitateaTehnicã, Cluj-Napoca)

8. Stiluri ºi ºcoli de presã în epoca modernã(prof. univ. dr. Ilie Rad, Facultatea de ºtiinþePolitice ºi Administrative)

9. Tehnici de promovare a produsului cultural(lect. univ. dr. Delia Cristina Balaban)

Examinarea prin interviu: 16 septembrie 2005, de la ora 9,00, la sediulFacultãþii de ªtiinþe Politice ºi Administrative.Numãr de locuri: 12 la buget, 20 la taxã. Criterii de admitere: 50% nota de la interviu; 50%media generalã de la examenul de licenþã.

IIII.. RReettoorriiccaa jjuurrnnaalliissttiiccãã ººii ccuullttuurraammeeddiiaa

1. Retorica manipulãrii (prof. univ. dr. AurelSasu, Facultatea de Filologie, Universitatea “AvramIancu”, Cluj-Napoca)

2. Antropologie literarã (prof. univ. dr. OvidiuPecican, Facultatea de Studii Europene)

3. Cultura media în societatea modernã ºi post-modernã (conf. univ. dr. Ion Maxim DanciuFacultatea de ªtiinþe Politice ºi Administrative)

4. Mari publiciºti români din perioada interbe-licã (prof. univ. dr. Ilie Rad, Facultatea de ºtiinþePolitice ºi Administrative)

5. Retoricã jurnalisticã (prof. univ. dr. VistianGoia, Facultatea de Litere)

6. Paradigme jurnalistice contemporane (prof.univ. dr. Paul Schveiger, fost cadru didactic laFacultatea de Litere, actualmente jurnalist laRevista mea, din Israel)

7. Retoricã ºi comunicare (conf. univ. dr. PetreaLindenbauer, Universitatea din Viena)

8. Jurnalismul literar american (prof. univ. dr.Mircea Borcilã, Facultatea de Litere)

9. Semiotica – o metodã adecvatã a retoriciimass-media (dr. Rodica Marian, Institutul deLingvisticã ºi Istorie Literarã “Sextil Puºcariu”,Cluj-Napoca)

10. Comunicarea simbolicã (conf. univ. dr.Elena Abrudan, Facultatea de Litere)

Examinarea prin interviu: 16 septembrie 2005, de la ora 12,00, la sediulFacultãþii de ªtiinþe Politice ºi Administrative.Numãr de locuri: 5 la buget, 25 la taxã.Criterii de admitere: 50% nota de la interviu; 50%media generalã de la examenul de licenþã

IIIIII.. JJuurrnnaalliissmm ººii iissttoorriiee ccuurreennttãã1. Memorie ºi istorie. Strategii de cercetare în

jurnalism (prof. univ. dr. Doru Radosav,Facultatea de Istorie)

2. Structuri orale ale comunicãrii jurnalistice(prof. univ. dr. Aurel Codoban, Facultatea deIstorie-Filosofie)

3. Istorie ºi discurs identitar în presainterbelicã (conf. univ. dr. Liviu Maliþa, Facultateade Teatru ºi Televiziune)

4. România postcomunistã în presa culturalã(conf. univ. dr. Sanda Cordoº, Facultatea deLitere)

5. Istorie recentã ºi informaþie jurnalisticã(conf. univ. dr. Ion Maxim Danciu, Facultatea deªtiinþe Politice ºi Administrative)

6. Istoria în mers ºi reflectarea ei jurnalisticã(prof. univ. dr. Ovidiu Pecican, Facultatea deStudii Europene)

7. Percepþii culturale, politice ºi jurnalistice înRomânia postcomunistã (conf. univ. dr. MariusJucan, Facultatea de Studii Europene)

8. Holocaust ºi post-holocaust (conf. univ. dr.Sandu Frunzã, Facultatea de Studii Europene)

9. Presa româneascã în comunism, 1945-1971(lect. univ. dr. Monica Gheþ, Facultatea de Litere).

10. Jurnalism ºi istorie curentã (conf. univ. dr.Ruxandra Cesereanu, Facultatea de ªtiinþe Politiceºi Administrative)

Examinarea prin interviu: 16 septembrie 2005, de la ora 10,00, la sediulFacultãþii de ªtiinþe Politice ºi Administrative.Numãr de locuri: 5 la buget, 25 la taxã.Criterii de admitere: 50% nota de la interviu; 25%media generalã de la examenul de licenþã; 25% mediacelor patru ani de studiu de facultate.

1. Pentru toate masteratele, depunerea dosarului are loc în perioada 12-15 septembrie 2005 (între orele10.00-14.00), la secretariatul facultãþii.

Dosarul trebuie sã conþinã:a. certificatul de naºtere (sau copie legalizatã)b. diploma de absolvire a candidatului (sau copie legalizatã)c. un document oficial care sã indice media anilor de facultate, media obþinutã la examenul de licenþã ºi media obþinutã la examenul de bacalaureatd. un proiect de cercetare de 4 pagini, cu bibliografia aferentã (fiecare, în 3 exemplare)e. un Curriculum Vitaef. chitanþã care sã probeze achitarea taxei de înscriere pentru concursg. dosar

2. Examinarea prin interviu va avea loc în data de 16 septembrie 2005, de la ora 10.003. Rezultatele vor fi date în 16 septembrie 2005, dupã proba interviului.Informaþii suplimentare se pot obþine de la secretariatul Facultãþii de ªtiinþe Politice ºi Administrative(0264/431505, domniºoara Enikö Végh).

Aºa cum se ºtie, ca urmare a Declaraþiei de la Bologna, din 1999, semnatã ºi de România, începând cu anul aca-

demic 2005-2006, durata studiilor în învãþãmântul universitar se va reduce la trei ani. Având în vedere faptul cã cei

trei ani nu sunt suficienþi pentru formarea unor autentici specialiºti, se vor extinde alte forme de pregãtire, respec-

tiv masteratul ºi doctoratul.

Prezentãm în continuare cele trei masterate organizate de Catedra de Jurnalism a Universitãþii “Babeº-Bolyai”, în

anul academic 2005-2006. Este foarte clar cã, în viitor, obþinerea unei diplome de licenþã nu mai este atât de rele-

vantã pentru un absolvent care doreºte sã se integreze în câmpul muncii, angajatorii interesându-se de studiile mas-

terale absolvite, apoi de cele doctorale. Tinerii care vor sã acceadã la forma doctoralã trebuie sã ºtie cã masteratul

a devenit obligatoriu pentru înscrierea la doctorat.

Una din marile probleme care apar este aceea a gãsirii unui conducãtor de doctorat în specialitatea doritã. Pentru

cei care vor sã urmeze una din formele de pregãtire de mai jos, amintim faptul cã instituþia organizatoare are mai

mulþi profesori conducãtori de doctorat, ceea ce va facilita accesul, pentru cei care doresc, la forma urmãtoare de

pregãtire, doctoratul.

Cele trei masterate au un larg caracter interdisciplinar.

De asemenea, un alt avantaj al viitorilor masteranzi în jurnalism este cã pot sã îºi publice lucrãrile elaborate în

cadrul masteratului în reviste ºþiinþifice sau de culturã din Cluj-Napoca (Tribuna, Steaua, Caietele Echinox, Studia

Ephemerides, Reporter), publicaþii conduse de cadre didactice care predau la cel puþin unul din cele trei masterate.

3344 TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

3344

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

Masterate în jurnalism

media

3355

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

3355TRIBUNA • NR. 70 • 1-15 AUGUST 2005

C ând la 70 de ani a fost invitat de cãtreCinemateca din Bruxelles pentru a fiomagiat, bãrbatul de odinioarã, cu alurã

de ofiþer prusac, sadic ºi dur, prototip al cariereimilitare lipsite de scrupule, era acum un bãtrânelscund, inofensiv, timid în miºcãri dar încãîndrãzneþ ºi sãgetãtor în priviri. A urcat pe scenaimpozantei sãli ºi, sãgetând publicul cuîndrãznealã, aºa cum cu douãzeci ºi cinci de aniîn urmã înfrunta producãtorii de la Hollywood, adeclarat rãspicat, lipsit de patetismul vârstei,referitor la filmul sãu The Greed / Rapacitate:„Am vrut sã fac cel mai mare film al istorieicinematografiei... am vrut sã fiu cel mai mareregizor al tuturor timpurilor...”. Afirmaþie unicã,dar etern asumabilã ºi repetabilã în sufletulcineaºtilor din întreaga lume. Toþi suferã tacit desindromul dorinþei de a fi aºezaþi pe piedestalulclasamentelor internaþionale de film, câþivareuºesesc ºi doar unul singur putea declara acestlucru, urlând cu semeþie, în ton profundnietschenian. Acesta a fost Erich von Stroheim.

În 1910 pãrãseºte oraºul sãu natal, Viena, ºi seîmbarcã – asemeni unui Chaplin – spre America,cu gândul ascuns de a deveni ziarist saudramaturg. Drumurile îl duc mai întâi cãtreThomas Harper Ince, apoi vine mare întâlnire cuGriffith ºi ajunge unul dintre colaboratoriiapropiaþi ai acestuia în echipa celebrului filmrealizat în 1916, Intolerance / Intoleranþã.Munceºte enorm iar educaþia ºi perseverenþa saprusacã îl propulseazã în textura de interese aleproducãtorilor de la MGM. Dar nu ca regizor cica actor. În filmul Hearth of the world / Inimilelumii (1917), realizat de Griffith, Stroheimîntruchipa chipul ofiþerului german sadic ºibrutal. Legenda spune cã în scurtele pauze alefilmului mintea acestui viitor gladiator alcinematografiei universale tânjea spre realizareacinematograficã a unui roman, celebru pe atunci,Mc Teague, scris de Frank Norris.

Dupã ce realizeazã câteva filme la companiaUniversal pleacã la Goldwin care, în 1925, îiacceptã propunerea realizãrii unei ecranizãri aromanului lui Norris. Lucreazã trei luni lascenariu ºi având totalã libertate din parteaproducãtorilor – contractul stipula realizareafilmului în ºase luni ºi nedepãºirea plafonului deun milion de dolari, cerinþe pe care Stroheimcrede cã le poate respecta – se lanseazã într-unadintre cele mai mari aventuri cinematograficecunoscute pânã astãzi. Ambiþia lui Stroheim eraaceea de a ecraniza întreaga substanþã narativã aromanului, aproape filã cu filã. Dezintegrarearelaþiei dintre cei doi soþi – un felcer fãrã atestatpe nume Mc Teague ºi iubita lui, viitoare soþie,Trina – trebuia urmãritã în manierã naturalistã însecvenþe minuþios construite, abundând de detaliisemnificative ºi simboluri premonitorii. Secvenþelefilmului, exceptând finalul, se desfãºoarã îninterioare, locaþii reale cãutate cu grijã de cãtreregizor, permiþând astfel, datoritã în primul rândunei austeritãþi voite, sã se concentreze pe analizadezintegrãrii pe de o parte a relaþiei dintre cei doisoþi, pe de alta pe mecanismul autodevorator alfiecãrui personaj. “Este perfect posibil sãpovesteºti un mare subiect într-un modcinematografic care sã-l facã pe spectator sãcreadã cã vede chiar realitatea” – va spune

Stroheim. Aceastã reducþie analiticã a abisuluimetafizic uman nu o mai fãcuse nimeni pânãatunci în cinematograf. Stroheim, aºa cum adeclarat mai târziu, a dorit sã realizeze o epopeedramaticã de genul unei Din jale se întrupeazãElectra, piesã scrisã abia în 1943 de cãtre EugenO’Neill. Utilizarea compoziþionalã a planului doi– folosit întotdeauna în contrapunct cu ceea ceoferã planul întâi –, abundenþa de detalii ºi gesturisemnificative, reconstituirea de un naturalismexcesiv a interioarelor ºi a costumelor, patetismulconstructiv al decãderii personajelor, preeminenþamorþii, a dezastrului a necesitat ca producþie untimp de elaborare aproape dublu. Stroheim ºtia cãse îndreaptã spre dezastru, ºtia cã încãpãþânareasa în lupta cu producãtorii îl va duce la faliment.

Dupã epuizarea celor ºase luni a trebuit sãscoatã bani din buzunar, ajungând el însuºi,ironie a sorþii, subiect ºi obiect al propriei saleplãsmuiri. Tudor Caranfil observã în minunatulsãu studiu închinat lui Stroheim: „Unul din mariimaeºtri ai Hollywoodului era vãzut venind înfiecare dimineaþã pe jos la studio, purtând hainetot mai ponosite, cu ciorapi cârpiþi care provocauzâmbete rãutãcioase ºi umilitoare. Dar pe platou,întregul univers îi aparþinea, acolo deveneademiurg”. Avea o soþie bolnavã ºi un copil cruntlovit de poliomelitã. Încãpãþânarea, curajul,nebunia l-au þinut însã mai departe pe linia deplutire. Când în secvenþa finalã îºi epuizeazãechipa târând-o prin nisipurile fierbinþi aledeºertului Death Valey, în ciuda opoziþieicompaniei care dorea o altã locaþie, maipermisibilã din punctul de vedere al producþiei,riscã chiar o revoltã în sânul echipei de filmare.Dar în episodul final, cel al înfruntãrii celor doifoºti prieteni în deºertul nemilos care duce doarla moarte, Stroheim dorea sã obþinã, ca ºi pânãacum, efectul naturalist cu orice preþ, indiferentde costurile materiale sau umane ale aventurii lui.Publicul, credea el, trebuie sã simtã cu întreagafiinþã nisipul fierbinte al deºertului pentru a credemetafora pildei morþii din Death Valey. Erapentru întâia oarã când filmul dorea sã urce oasemenea redutã. Nici Griffith nu o mai fãcuse înasemenea manierã, iar nebunia unuidocumentarist ca Flaherty de a sta trei ani înnordul Canadei pentru a filma viaþa unei familiide eschimoºi, Nanuk, era abia cunoscutã.Costurile au fost enorme, în primul rând înplanul eroziunii relaþiei cu producãtorii, iar efectula fost, dupã montarea a opt ore de material,concedierea lui Stroheim ºi înlocuirea acestuia cuun monteur care nu citise nici mãcar scenariulfilmului. Acesta l-a redus la jumãtate, iar câþivaani mai târziu din versiunea iniþialã a filmuluimai rãmãsese un material ciuntit, de nici mãcarzece la sutã din versiunea giganticã de odinioarã.Nimeni nu înþelesese revoluþia fãcutã deStroheim. Jean Mitry observã el însuºi în legãturãcu acest lucru: „Pentru prima oarã Stroheimintegra în naraþiunea cinematograficã durataromanescã”. Se spune, nu fãrã o cruntã ironie, cão datã cu îndepãrtarea lui Stroheim de filmul sãu,Holywoodul se nãºtea cu adevãrat pentru a douaoarã.

Premiera a avut loc în ianuarie 1925 dar la eaStroheim a evitat sã participe. Anul 1925 avea sãdevinã un an crucial în istoria cinematografiei

universale. În decembrie anul se închidea cu oaltã premierã-capodoperã, Cruciºãtorul Potiomkinde Eisenstein. Se ºtie cã premiera acestuia, lapolul opus Rapacitãþii, a fost de un succesnebun. Doar cã, o altã ironie a sorþii, câþiva animai târziu filmul realizat de Eisenstein înAmerica, Que Viva Mexico, a avut acelaºideznodãmânt ca ºi filmul junkerului Eric VonStroheim. În compensaþie, pentru a supravieþui, elºi familia lui, a primit sã facã un film-operã numitVãduva veselã, o adaptare pentru ecran arenumitei operete de Franz Lehar. A realizatfilmul din constrângeri materiale ºi, din întreagasa operã, acesta este filmul pe care l-a urât celmai mult. Venit la ceremonia de la Cinematecadin Bruxelles, amarã i-a fost mirarea lui Stroheimsã constate cã filmul care avea sã fie dat caomagiu nu era Rapacitate ci... Vãduva veselã. Doiani de zile mai târziu avea sã moarã singur într-omansardã austerã, asemãnãtoare cu casaincendiatã de la intersecþia strãzilor Hayes ºiLaguna din San Francisco, locul în careThe Greed s-a nãscut.

Stroheim este un model ºi un destin care facedin arta filmului o artã insuportabil ºi dureros defrumoasã. Este primul dintr-o serie de mari artiºti,asemeni unui Welles, Eisenstein, Tarkovski,Fellini, Buòuel sau Wajda, pentru care menirea dea exista se cufundã în verbul a crea, verb ceascunde partea din afunduri a aisbergului-suferinþã, partea nevãzutã ºi îngheþatã a creaþiei,partea de golgotã acvaticã, revers a strãluciriicreaþiei. În anii ‘90, cu puþin timp înainte de amuri, epuizat de mecanismul strãlucitor dedevorator al creaþiei, marele autor alcapodoperelor Decalog ºi Trilogia culorilor,Krzysztof Kieslowsi spunea: “A face film nuînseamnã public, festivaluri, reviste, interviuri.Înseamnã sã te scoli în fiecare zi la ºasedimineaþa. Înseamnã frig, ploaie, noroi ºi sãtrebuiascã sã cari reflectoare grele. Este o meseriecare-þi toceºte nervii ºi, la un anumit punct, oricealtceva trebuie sã treacã pe planul al doilea,inclusiv familia, emoþiile ºi viaþa personalã”.

7. Stroheim

1001 de filme ºi nopþi

Marius ªopterean

Erich von Stroheim

SSe vorbeºte enorm de lumea apartedezvãluitã de artã, în genere, ºi, înparticular, de fotografie, cãci despre ea va

fi vorba în cele ce urmeazã, ca despre o lume culegi diferite, cu un farmec special, descoperit princãi subtile. M-a suprins dintotdeauna supremaþiatehnicii în acest domeniu - de aici caracterulinedit ca imagine al fotografiei - ºi, mai mult,felul în care tehnicitatea ei dezvãluie lumeanoastrã ca radical ne-obiectivã. Mânuitorul – celce apasã pe butonul declanºatorului, mai multsau mai puþin conºtient de importanþa procesuluipe care îl generezã – îºi exersezã abilitãþile înilustrarea unor bucãþi semnificative luate dincotidian. Paradoxul pe care îl aduce fotografia estecã, prin faptul cã ne transportã dincolo deasemãnare, ne mutã în inima iluziei realitãþii.Farmecul fotografiei îºi are rãdãcinile tocmai înaceastã amãgire. Doar pare cã decupãm dincotidian, dar, în fapt, dincolo de perspectivaobiectivã, intrãm într-un univers magic undeobiectul fotografiat este cel care ne priveºte saune gândeºte. Baudrillard explicã aceasta printr-odiscontinuitate faþã de reprezentarea clasicã încare subiectul reflectã pe pânzã (sau pe altmaterial) percepþia obiectului. Fotografia faceastfel din acest obiect locul dispariþiei subiectuluiºi al absenþei interpretãrii. Cãci ce poþi spunedespre o fotografie? Eventual detalii despreaparatul cu care a fost fãcutã ori desprecircumstanþele ºi ambianþa locului respectiv. Înrest, în centrul imaginii fotografice pare a staîntruchiparea însãºi a neantului, a absenþei, airealitãþii.

Asta cu atât mai mult cu cât caracteristicanoilor tipuri de imagini, atât de blamate lavremea lor de pictori, invidioºi desigur pescurtcircuitul provocat, este de fi în granulare,

adicã în multitudinea nedeterminatã ºi în lipsadimensiunii. Caracteristic fotografiei nu îi estecadrajul, ci infinitatea granulelor pe care lecompune ºi care o constituie. Ultima abstragere aimaginilor e dincolo de bidimensional, iarfotografiei i-a reuºit aceasta prin clivajul dintretehnicã ºi artã, dintre aparat ºi utilizatorul lui.Ceea ce este surprinzãtor este cã aparatul tinde,prin mijloace rudimentare, dar eficiente, sã-lsubjuge pe operatorul lui. Acesta din urmã, cumspuneam, rareori conºtient de ansamblul deoperaþii puse în joc, poate face parte din douãcategorii: simplul sclav al aparatului, adicã acelace, supus tentaþiei irezistibile de a fotografia,

vâneazã cu gesturi specifice posibilulnereprezentat pânã atunci, ºi adevãratul maestru,capabil sã eludeze capcana tehnicii, sã scoatã dinamalgamul nediferenþiat numit realitate, imaginicu adevãrat noi. Demersul unui fotograf nuconstã în punerea în luminã a unui banalnecunoscut, ci în cãutarea conºtientã dupãadevãrata realitate, nediluatã de plenitudinea deculori, de expesivitatea unei feþe ori de perfectasimilaritate, digitalã, între referentul real ºiimaginea bidimensionalã.

Ce vreau sã pun aici în evidenþã sunt câtevatrãsãturi a ceea ce numesc fotograful veritabil, nuun banal fãcãtor de poze. În primul rând,fotograful care îºi meritã acest nume este foarte

conºtient de ustensila pe care o utilizeazã ºi deduplicitatea acesteia. Un fotograf adevãrat ºtie cãverdele (culoarea) din fotografie este foarteîndepãrtat de reperul real al verdelui din frunzacopacului pe care l-a ales drept model. ªtie cã înurma complicatelor (deºi, în zilele noastre, extremde accesibile ca realizare) procese chimicefotografia este o imitaþie îndepãrtatã a realitãþii.Cã în codajul complex ºi totodatã de o simplitatedebordantã al aparatului se pierde, dacã nu eºtiatent, o esenþã (iluzie) extrem de importantã. Cã,tocmai de aceea, eºti mai îndemnat sã alegi,instinctiv, o transpunere alb-negru, mairudimentarã, dar tocmai de aceea maiconsistentã, mai relevantã din perspectiva unuiraport determinant cu realitatea.

Acest text a fost provocat de niºte imagini. Mise pare perfect normal. Raportul text - imagine afost inversat o datã cu încheierea modernitãþii.Poate cã deja am vorbit prea mult despre imagini,în loc sã pun în vedere mai multe fotografii cacele prezente în acest numãr. FotografiileGabrielei Cristea poartã urmele acestei relaþiiduplicitare dintre aparat ºi mânuitorul lui. Nutoate. Unele îþi dau doar iluzia fermecãtoare arealitãþii, altele te pun în faþa unei carnaþii crude,fãrã legãturã cu devenirea, condensatã, nu diluatã,precum cea oferitã de majoritatea imaginiloractuale.

Cert este cã în peregrinãrile în teritoriulimaginilor, cãutãrile fotografei noastre uzeazã dinplin de jocul contra aparatului: dedublarea,prelucrarea post-factum a fotografiilor, pãstrareaintenþionatã a ambiguitãþii sunt câteva dinmijloacele utilizate. Iar în urma lor, se pãstrezãparfumul inefabil al unor imagini veritabile.

3366

Black Pantone 192 U

Black Pantone 192 U

plastica

anchetãIoan-Pavel Azap: Ce se aºteaptã de la nouaconducere a Uniunii Scriitorilor? · 2editorialMarius Jucan: Studiile culturale, cognitivismulºi portretul în schimbare al intelectualului · 3carteaIon Cristofor: Enigmele istoriei · 4Mihaela Mudure: Biserica fantomã... ·4istorie culturalãGeorg Kremnitz: “Construcþia europeanã esteîn acelaºi timp ºi ºansã ºi pericol” · 6Ion Cristofor: Memoriile unui sionist · 8accentLetiþia Ilea: Despre genul literar · 9telecarnetGheorghe Grigurcu: Sensul obiectivitãþii · 10imprimaturOvidiu Pecican: Acasã la poeþi · 11sare-n ochiLaszlo Alexandru: Diverse · 12incidenþeIoana Hanchevici: Calvino ºi Borges - ecouriale nonfigurativului · 13eseuIon Pop: "Neomodernismul" poetic românesc · 14arhiva Lucian Nastasã: Marin Sorescu - student laUniversitatea din Iaºi · 16prozaOleg Garaz: Despre dezbrãcarea de mituri ºiautentica identitate a Mioriþei · 17bloc-notesMarian Barbu: Temporar, locuind în Chicago · 20în dezbatere: psihanalizaIlany Kogan: Despre migrare · 22remarci filosoficeJean-Loup d'Autrecourt: Filosofia la cãlugãriidominicani · 24interviuTudor Giurgiu: „Nu am nici o legãturã cumediul politic” · 25aduse de la chioºcVocile romancierilor în presã · 26tradiþiiTraian Vedinaº: Naraþiuni mitologice în þaramoþilor · 27nopþi ºi zileMihai Bãrbulescu: Istoria patriei ºi a partidului · 28tutun de pipãAlexandru Vlad: Florica · 28ex abruptoRadu Þuculescu: Ziarista · 29aspiratorul de nimicuriMihai Dragolea: Reabilitarea caprei, iubitul de laInternet ºi animaþia estivalã a degetelor de lapicioare · 29teatruClaudiu Groza: Atelierul din Cetate · 30muzicãVirgil Mihaiu: Întâiul simpozion de jazzde la Jupâneºti - Banat · 32filmIoan-Pavel Azap: Second hand · 33subcoolturaOana Pughineanu: ProsTanacu satului · 33mediaMasterate în jurnalism · 341001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean: 7. Stroheim · 35plasticaMihai Guþã: Contra aparatului · 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 90.000 lei, 9 lei – trimestru, 180.000 lei, 18 lei – semestru, 360.000 lei, 36 lei – un an

Cu expediere la domiciliu: 144.000 lei, 14,4 lei – trimestru, 288.000 lei, 28,8 lei – semestru, 576.000 lei, 57,6 lei – un an. Persoanele

interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze

prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email abonamente@rodipet.ro; subscriptions@rodipet.ro sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Contra aparatuluiMihai Guþã