Bitelul nr. 141.Micozele, generalitati. Pitiriazis versicolor.Micozele cutaneo-mucoase sunt afecţiuni superficiale sau profunde date de fungi (lat.ciuperci)EtiologieMicozele superficiale sunt cauzate de fungii pluricelulari (dermatofiţi) şi unicelulari (levuri), de unde şi gruparea micozelor superficiale în dermatofitoze (dermatofiţii) şi levuroze.Micozele profunde sunt provocate, de regulă, de fungi dimorfi, care au ca proprietate fundamentală prezenţa sub formă de levură in vivo (37ºC) – stare parazitară, precum şi în formă filamentoasă in vitro (25ºC) – stare saprofită. Clasificare micozelor-cutanate (adaptata):

1. Dermatofiti (tinea) : microsporia, tricofitia, favusul, epidermofitia, rubromicoza.2. Keratomicoze ( pitiriazis versicolor)3. Candidomicoze ale mucoaselor, cutanate si sistemice.4. Micoze subcutanate si profunde ( aspergiloza, eumicetomul, sporotricoza etc.)5. Pseudomicoze (actinomicoza, actinomicetomul, eritrasma etc.)

Clasificare epidemiologică (modalităţi de infectare fungică)Exclusiv de la om (fungi / micoză antropofilă); De la animale şi om (fungi / micoză zoo-antropofilă); Direct din sol (fungi / micoză geofilă); Prin tranziţie de la saprofitism la parazitism (candidoza, pitirosporoza). Manifestări cliniceDe regulă, elementul morfologic primar esenţial pentru micozele cutaneo-mucoase este macula eritematoasă, care îşi are particularităţile sale în diferite afecţiuni fungice; elementele secundare sunt scuamele, iar în formele exudative şi crustele. Diagnosticul de laboratorExamenul prin culturi pe medii selective.

Precizează diagnosticul de specie al agentului fungic. Mediul clasic de preparare a culturilor este mediul de probă Sabouraud:glucoză brută 4 g, peptonă granulată 1g,

agar (sau geloză) 2 g, apă distilată100 g. În caz de eminenţă a unei contaminări a culturii, mediile sunt suplimentate cu antibiotice şi cicloxemidă. Se poate

practica şi antibiograma (micograma) cu adăugarea substanţei antifungice de testat în concentraţii crescânde. Fluoroscopia cu lampa Wood

Această metodă este informativă în diagnosticul microsporiei (fluorescenţă verde-vie în forma antropofilă şi verde-pal în cea zooantropofilă), favusului (fluorescenţă verde palidă), pitiriazisului versicolor (fluorescenţă verzuie-maro) şi eritrasmei (fluorescenţă roşu-coral).

În tricofiţii, epidermofiţii şi candidomicoze fluorescenţa în lampa Wood este absentăTratamentul generalPoliene: Amphotericine B / Nystatine Azoli: Imidazoli – Myconazole / Ketokonazole / Triazoli – Itraconazole/ Fluconazole. Alilamine: Terbinafine Morfoline: Amorolfine Alte: Flucytosine / Grizeofulvine / Potassium iodide Tratamentul topic

1. Antimicotice topice: unguent de sulf 5-10%, tinctură de iod 2-5%, soluţie Castelan, soluţie albastru de metilen 2%, clotrimazol, miconazol, econazol, ketokonazol (nizoral), natamicină (pimafucină), ciclopiroxolamină (ciclopirox, batrafen), terbinafină (lamisil), bifonazol (micospor), naftifină (exoderil).

2. Keratolitice (în hiperkeratoze micotice): unguent de acid salicilic de 3-5-10-20%, unguent Arievici (cu acid lactic şi salicilic), unguent Whitefield (cu acid benzoic).

3. Keratoplastice (în infiltrate micotice): unguent cu ihtiol 10%, unguent cu gudron 3-5%, unguent cu naftalan 3-5%. 4. Comprese umede cu dezinfectante (în micoze exudative): soluţia d-Alibur, rivanol, tanin, permanganat de potasiu,

furacilină.

Pitiriasis versicolorEste o micoza superficiala, banala, neinflamatorie, limitata la stratul cornos.EtiologieEste produs de Pityrosporum oribulare, o levura lipofila, saprofita, care se intalneste in teritorii cutanate, unde sunt glandele sebacee.PatogenieAparitia bolii se datoreaza multiplicarii exagerate a florei saprofite in conditiile unui mediu favorabil(umezeala, transpiratii) si prezenta unei boli care duce imunosupresie (HIV/SIDA).ClinicSe caracterizeaza prin macule, localizate in zonele bogate in glande sebacee, se pot extinde spre talie si radacina membrelor, maculele sunt de culoare de la roz-pal, apoi galben-verziu la brun-cafeniu, albe, hipocrome, aparute dupa expunerea la soare, de dimensiuni variante, pina la placarde mari. Suprafata este acoperita cu scuame fine, furfuracee, evidentiate prin gratajul pielii cu unghia (semnul talajului).Diagnostic

Tabloul clinic, semnul talajului, fluorescenta galben-verziu la lampa wood, examenul micotic – in scuame se observa spori rotunzi si filamente scurte; usor se cultiveaza pe mediul Sabouraud.Diag diferential Eritrasma; trcofitia circinata, vitilogo, rozeola sifilitica, pitiriazisul rozat gibert etc.Tratament

1. Metoda Demianovici – cu sol. nr.1 de tiosulfat de sodiu 60% si apoi peste 15 min cu sol nr 2 de acid clorhidric 6%2. Terbinafina (crema)- 2 saptamini; clotrimazol (spray si sol 1%) – 3 sapt; ketocomazol(sampon, crema) 2-3 sapt;

naftifina (crema) 2-4 sapt.

2.Dermatita (eczema) atopica. Dermatita (eczema) atopică: etiologie, patogenie, aspecte clinice, diagnostic pozitiv/ diferenţial, tratament.Este o maladie cu predispozitie genetic, cu transmitere autosomal- dominanta, cu evolutie cronica si recidivanta, asociata cu astm bronsic, conjunctivita si rinita alergica, cu mecanism de hiperproducere a Ig E.Clasificare -dermatita atopica infantila –pina la 2 ani-dermatita atopica a copilariei – de la2-13 ani-dermatita atopica a adolescent si adult – de la 14 aniDiagnostic pe baza criteriilor:Criterii majore (Hanifin şi Rajca) : Prurit/ Lichenificarea pliurilor la copil sau cu dispoziţie liniară la adult/ Afectarea feţei şi a zonelor de extensie ale membrelor la nou-născuţi şi copii / Erupţie recidivantă şi/sau cronică / Antecedente personale sau familiale de atopie: astm bronşic, rinită alergică, dermatită atopicăCriterii minore:Xeroza cutanata/ tegumete palide/ keratoza pilara/ pliu la pleoapa infer/ par uscat si mat/ dermografism alb/ crize de hipersudoaratie/ cataracta subcapsulara anterioara etc.Pe baza diag paraclinic:-teste de autentificare a imunitatii umorale- teste de hemaglutinare pasiva; determinarea imunoglob cu metoda precipitarii in gelvdupa Mancini;-teste de autentificare a imunitatii celulare – testul de transformare blastica a limfocitelor-testul de epicutane- teste de scarificare; intradermoreactii etc.Tratament-indepartarea factorului trigger- trat general : antihistaminice(clamastina/ prometazina); antiserotoninice( ciproheptadina); hiposensibilizarea nespecifica; antibiotice, antimicotice, antivirale; corticosteroizi sistemici(hidrocortizon, prednisolon); diuretice; sorbenti(carbune activ); AINS; fizioterapie etc.-trat local: reducerea reactiei inflamatorii/ calmarea pruritului/ reparatia epidermului, care depinde de stadiul eczemei: Stadiul de zemuire: lotiuni apoase antiseptice(tanina; furacilina) sau spray cu dermatocortoiziSradiul de crustificare: sol apoase de coloranti anilinici(albastru de metilen, eozina); antipruriginoase(oxid de zinc); creme cu dermatocorticoizi(buritat de hidrocortizon)Stadiul de descuamare si lichinificare: pomezi cu dermatocorticoizi(propionat de clobetasol); keratoplastice; keratolitice(gudron, ichtiol) etc. 3.Diagnosticul serologic in infectia sifilitica.Exista teste nespecifice si specifice:

I. nespecifice: Reactii serologice cu antigenice netreponemice care fac parte: a) reactii de floculare- RMP/MRS(reactia de microprecipitare) sunt costisitoare dar se efectueaza rapid si usor, testul este pozitiv la 10-20 zi de aparitia sifilomului, cind apare anticorpii in ser;b) reactia de fixare a complementului – reactia Bordet- Wasserman , pozitiva la 5-7 saptamina sau la 20 zi de aparitia sifilomului;

II. specifice:Reactii serologice cu antigene treponemice: a) teste de hemaglutinare cu antigeni treponemici TPHA(trepomena palidum hemmaglutination assay) –se bazeaza pe principiul ca hematiile, puse in contact cu treponemele lizate cu ajutorul ultrasunetelor, aglutineaza in prezenta anticorpilor antitreponemici din serul cercetat; b) teste de imunofluorescenta; c) teste de imobilizare a treponemelor- evidentierea in serul bolbavului anticorpi anti-treponeme imobilizate;d) teste treponemice imunoenzimatice – ELISA; e) testul Westernn-Blot- treponemele utilizare prin electroforeza