bilantul

Facultatea de ZOOTEHNIE, Anul IV, 2015-2016

Contabilitate – curs 2

Curs 2

Bilanțul –model privind poziția financiară a entităților

Definiție: Bilanţul constituie un tabel sau o situaţie în care se prezintă la o anumită dată patrimoniul unei

entități exprimat valoric şi sub dublu aspect, precum şi performanţa economică a acesteia.

Nr. crt. Caracteristici generale

1. Bilanțul se prezintă ca un tabel cu două secțiuni:

Activul: cuprinde bunurile economice,

componente ale patrimoniului și modul de

utilizare a acestora.

Pasivul: proveniența bunurilor economice și

destinația acestora.

2. Prezentarea elementelor bilanțiere în etalon valoric, datorită varietății acestora. 3. Directivele europene prevăt două modele (scheme) de bilanț contabil:

Bilanț cont:

Ecuația bilanțieră:

Activ = Capitaluri proprii +Datorii

Bilanț listă sau diferență:

Ecuația bilanțieră:

Total Activ – Datorii curente = Capitaluri proprii

4. Sistematizarea elementele bilanțiere se face în trepte:

Grupa - prima treaptă de generalizare a bilanțului.

Capitolul - a doua treaptă de detaliere şi subdivide grupa după anumite caracteristici. Postul - grupă omogenă de elemente bilanțiere exprimată valoric şi înscrisă în bilanţ.

5. Caracteristicile elementelor bilanțiere de:

Activ: se găsesc într-o continuă mișcare și

transformare. Pasiv: static, nu îşi schimbă volumul şi structura în

mod independent, modificările acestora sunt

condiţionate de transformările elementelor bilanțiere

de activ. 6. Conținutul secțiunilor bilanțului d.p.d.v. juridic:

Activul: Bunurile reale şi creanţele. Pasivul: Capitalurile proprii şi datoriile. 7. Conținutul secțiunilor bilanțului d.p.d.v. economic:

Activul: Capital fix şi capital circulant. Pasivul: Capital propriu şi capital străin. 8. Conținutul secțiunilor bilanțului d.p.d.v. financiar:

Activ: elementele sunt așezate în ordinea

inversă lichidităţii. Pasiv: elementele sunt așezate în ordinea inversă

exigibilităţii. 9. Conținutul secțiunilor bilanțului d.p.d.v. contabil: Activul: destinaţia şi lichiditatea bunurilor

economice. Pasivul: sursele de finanţare în funcţie de modul de

constituire şi exigibilitate.



Activele economice reprezintă utilizarea valorilor materiale şi băneşti în activitatea entităţilor. Ele

exprimă destinaţia şi lichiditatea bunurilor economice. În funcţie de rolul pe care îl au în desfăşurarea activităţii

societăţilor, acestea se împart în: active imobilizate şi active circulante, active de regularizare și delimitative.

A. Activele imobilizate denumite şi imobilizări sau bunuri imobile, reprezintă valori economice de

investiţie cu lichiditate şi perioada de utilizare de peste un an, ca urmare, recuperarea valorii lor se face într–

un interval mai lung, prin participarea la mai multe cicluri de producţie. Acestea sunt deținute cu intenția de

a fi folosite în scop general (producție bunuri și servicii, închiriere sau în scop administrativ), pentru a crea

bunăstare și nu pentru a fi revândute imediat (chiar dacă pot fi vândute). În raport de natura lor, activele

imobilizate se împart în: imobilizări necorporale, corporale, financiare.

I. Imobilizările necorporale (imobilizări nemateriale sau intangibile) reprezintă valori economice de

investiţie dar care sunt fără materialitate. Ele sunt active identificabile, nemonetare, fără suport material,

deținute pentru utilizare în procesul de producție, funizare servicii sau bunuri, pentru închiriere sau în

scopuri administrative. Ele includ:

a) Cheltuielile de constituire (cheltuieli de fondare), cuprind cheltuielile cu înfiinţarea, dezvoltarea sau

fuzionarea entităților: taxe de înregistrare şi înmatriculare, comisioane, cheltuielile cu emisiunea şi vânzarea

de acţiuni și obligațiuni, cheltuieli de prospectare a pieţei, cheltuieli de publicitate.

b) Cheltuieli de cercetare–dezvoltare –cuprind cheltuieli efectuate pentru achiziţia sau producţia de produse

sau tehnologii noi.

ACTIVE ECONOMICE

A. ACTIVE IMOBILIZATE

I. Imobilizari necorporale

II. Imobilizari corporale

III. Imobilizari financiare

C. ACTIVE DE REGULARIZARE

ȘI DELIMITATIVE

B. ACTIVE

CIRCULANTE

1.Stocurile

3. Active circulante băneşti

2. Active circulante în decontare

4. Investiții financiare pe termen scurt



Cercetarea – investigaţie originală şi planificată, efectuată în scopul dobândirii de noi cunoştinţe sau

pentru o mai bună înţelegere a celor existente.

Dezvoltarea – constă în aplicarea rezultatelor cercetării într-un proces de obţinere de aparate,

produse, sisteme sau servicii noi sau îmbunătăţite substanţial înaintea lansării producţiei de serie.

c) Fondul comercial – cheltuieli efectuate pentru menţinerea şi dezvoltarea potenţialului de activitate al

entităţii: clientela, cheltuieli pentru menţinerea unui sector din piaţa de desfacere, păstrarea renumelui

firmei, emblema, concurenţa etc.

d) Concesiuni, brevete, licenţe, mărci de fabricaţie şi alte valori similare cuprind cheltuielile efectuate pentru

achiziţia dreptului de exploatare a unui bun sau serviciu cuprins în oricare din situaţiile de mai sus.

e) Alte imobilizări necorporale - active nenominalizate în grupele precedent: programele informatice create

de entitate sau achiziționate de la terți în scopul utilizării pentru nevoile proprii.

f) Avansuri și alte imobilizări necorporale în curs de execuție – sume de bani achitate în scopul achiziționării

activelor necorporale, respectiv imobilizările necorporale neterminate la sfârșitul exercițiului financiar,.

II. Imobilizările corporale (active fixe), reprezintă valori economice de investiţie a căror perioadă de

utilizare şi lichiditate este mai mare de un an. Ele sunt destinate a fi utilizate în procesul de producţie, spre a fi

închiriate terţilor sau utilizate în scopuri administrative, posibil a fi folosite pe o perioadă mai mare de un an.

În contabilitatea din România, sunt cuprise în categoria imobilizărilor corporale obiectul sau complexul de

obiecte care îndeplinesc cumulativ două condiţii: au o valoare mai mare decât limita stabilită de lege ( H.G. nr.

276/2013) şi o perioadă de utilizare mai mare de un an. Astfel, în categoria imobilizărilor corporale sunt

cuprinse:

a) Terenurile și construcțiile. Terenurile cuprind două categorii: terenuri și amenajări de terenuri.

b) Instalaţii tehnice și mijloace de transport și cuprind echipamente tehnologice, mașini, utilaje, instalţii

de lucru, aparate de măsurare, control şi reglare, mijloace de transport.

c) Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active

corporale.

d) Investiții imobiliare

e) Active corporale de exploatare și evaluare a resurselor minerale.

f) Active biologice productive

g) Imobilizării corporale în curs de aprovizionare

h) Imobilizări corpoale în curs - imobilizările corporale achiziţionate sau construite neterminate sau

nerecepţionate până la închiderea exerciţiului financiar.

Cu excepţia terenurilor și care au o durată de utilizare nelimitată, imobilizările corporale îşi pierd treptat din

valoarea, ca urmare a uzurii fizice sau morale. Uzura fizică se produce ca urmare a folosirii imoblizărilor

corporale în procesul de producţie, cât şi a acţiunii factorilor de mediu iar uzura morală intervine ca urmare a

progresului tehnic. Constatarea contabilă a acestei pierderi de valoare şi includerea ei în cheltuieli este numită

amortizare.

III. Imobilizările finaciare (investiții financiare pe termen lung) sunt valori economice de investiţie

deţinute de titularul de patrimoniu în capitalul altor societăţi, sub formă de titluri de valoare sau creanțe



financiare, în scopul obţinerii unor venituri financiare (dividende sau dobânzi) prin creșterea valorii

capitalizate sau prin realizarea de beneficii prin comercializare.

B. Activele circulante (active curente), reprezintă bunuri și valori economice de exploatare sau de trezorerie a

căror perioadă de utilizare şi lichiditate este mai mică de un an. Din punct de vedere economic şi financiar,

principala trăsătură a activelor circulante este aceea că se află într-o continuă fluenţă valorică, schimbându-şi

perioadic forma pe traseul bani-stocuri-creanţe-bani.

TRASEUL PARCURS DE ACTIVELE CIRCULANTE ÎN CADRUL ENTITĂŢILOR

- În faza de aprovizionare: activele circulante apar sub formă de bani şi se transformă în stocuri de materii

prime şi materiale;

- În faza de producţie: stocurile se consumă integral sau parţial rezultând produse finite sau stocuri în

execuţie;

- În faza de desfacere: sunt vândute produsele finite, operaţie care generează creanţe de încasat imediat sau

care se realizează într–un interval mai lung de timp, și prin încasare se transformă din nou în bani.

Se poate spune că activele circulante intră şi ies din cadrul agenţilor economici de mai multe ori sau cel

puţin o singură dată în cadrul unui exerciţiu financiar.

În raport de forma concretă pe care o îmbracă şi destinaţia pe care o au în cadrul circuitului economic,

activele circulante, se pot grupa astfel: active circulante materiale (stocuri şi producţia în curs de execuţie),

active circulante în decontare (creanţe), investiţii financiare pe termen scurt, active circulante băneşti

(disponibilităţi băneşti).

1. Stocurile reprezintă bunurile și valorile deținute de entitate pentru fi vândute pe parcursul desfăşurării

activității, în aceeași stare sau după prelucrare în procesul de producție, în curs de prelucrare sau spre a fi

consumate la prima utilizare în procesul de producţie sau prestarea de servicii.

• DREPTURI DE INCASAT

• DISPONIBILITĂŢI BĂNEŞTI (BANI)

• PRODUSE FINITE/ STOCURI IN EXECUTIE

• STOCURI

Aprovizionare Productie

Desfacere Decontari



I. Materiile prime și materialele

a) Materiile prime: bunuri destinate a fi folosite în procesul de producție, participând direct la fabricarea

produselor și regăsindu-se în acestea în starea lor inițială sau transformată, integral sau parțial (strugurii în

centrele de vinificaţie, făina pentru obţinerea pâinii, etc)

b) Materialele consumabile: bunuri folosite în procesul de producţie, participând sau ajutând la desfășurarea

acestuia, dar care nu se regăsesc de regulă în produsul finit (materialele auxiliare, combustibili, piese de

schimb, semințe și material de plantat, furaje și alte materiale combustibile)

c) Materialele de natura obiectelor de inventar: bunuri economice cu valoare mai mică decât limita prevăzută

de lege pentru a fi recunoscute ca imobilizări corpoale, indiferent de durata de utilizare economică sau

bunuri cu o perioada de utilizare mai mică de un an, indiferent de valoare (echipamente de protecţie,

îmbrăcăminte specială de lucru, scule, dispozitive şi verificatoare, modele, ştanţe, matriţe, etc).

d) Stocuri aflate la terți: bunuri diverse aflate în proprietatea entității, dar care fizic se găsesc în custodie,

prelucrare, consignație la terți.

e) Stocuri în curs de aprovizionare: bunuri cumpărate, pentru care s-u transferat riscurile și beneficiile

aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare.

f) Ambalajele: bunuri utilizate în scopul protecției pe timpul transportului sau depozitării diverselor active. Se

includ în această categorie, ambalajele refolosibile, achiziționate sau fabricate, care însoțesc produsele

vândute și care pot fi păstrate temporar de terți, cu obligația restituirii, conform clauzelor contractuale.

1. Materiile prime și materiale

a) Materiile prime

b) Materialele consumabile

c) Materialele de natura obiectelor de inventar;

d) Stocuri aflate la terți (în custodie, pentru prelucrare sau aflate în consignație)

e) Stocuri în curs de aprovizionare

e) Ambalajele

2. Producția în curs de execuție

3. Produsele și mărfurile

a) Semifabricate

b) Produse finite

c) Produse agricole

d) Active biologice productive de natura stocurilor

e) Produse reziduale (deșeuri, rebuturi, materiale recuperabile)

f) Mărfurile.



II. Producţia în curs de execuţie: conţine acele bunuri care au calitatea de producţie neterminată,

respectiv producție care nu a parcurs toate fazele de prelucrare prevăzute în procesul tehnologic,

precum și produsele nesupuse probelor recepției tehnice, lucrari și servicii în curs de execuție

(însămânţările de toamnă, ogoarele, întreţinerea ovinelor în semestrul IV, lucrările efectuate în

plantaţiile pe rod după recoltare).

III. Produsele și mărfurile: bunuri destinate în principal comercializării către terți, reprezentate prin:

a) Semifabricate: bunuri al căror proces tehnologic a fost încheiat într-o anumită fază, urmând a fi

predate în continuare spre prelucrare, altui sector sau vândute ca atare terţilor (vinul la învechit,

brânzeturile).

b) Produsele finite: bunuri obţinute în urma procesului de producţie și care nu necesită prelucrări

ulterioare în cadrul acelei entități economice și sunt destinate valorificării (grâu, porumb, lapte,

tomate, struguri, etc).

c) Produsele agricole: bunuri rezultate în urma recoltării de la activele biologice ale entității (lână,

copaci tăiați, bumbac, palte, struguri, fructe, etc.) Recoltarea separarea activelor biologice de

produsele agricole sau încetarea proceselor vitale ale unui activ biologic.

d) Active biologice de natura stocurilor: bunuri ce urmează a fi recoltate ca produse agricole sau

vândute ca active biologice (animalele pentru carne, animalele destinate vânzării, peștii, culturile,

copacii pentru cherestea)

e) Produse reziduale (rebuturi, materiale refolosibile și deșeuri) sunt stocuri rezultate din procesul de

producție, dar prezintă defecte de calitate (rebuturi), sau care nu sunt necesare (deșeurile).

Materialele recuperabile reprezintă stocuri rezultate prin dezasamblarea unor active imobilizate și

care pot fi utilizate în continuare.

f) Mărfurile: bunuri achiziţionate de o entitate în vederea revânzării. În această categorie sunt

încadrate și produsele obținute și predate de o entitate spre vânzare magazinelor proprii, în starea în

care sunt în acel moment, fără efectuarea de prelucrări ulterioare momentului predării spre vânzare.

2. Creanţele – reflectă drepturi asupra altor persoane fizice sau juridice şi reprezintă valori economice

avansate temporar altor persoane fizice sau juridice pentru care urmează a se primi un echivalent valoric

sau o contraprestaţie. Toate persoanele fizice sau juridice care au beneficiat de o valoare avansată pentru

care urmează să acorde un echivalent valoric, în contabilitate se numesc debitori. Din această categorie fac

parte:

a) Creanțele comerciale – cuprind clienții și efecte de primit.

Clienţii: sunt debitorii entității de la care urmează să se încaseze creanţe determinate de vânzari de

bunuri, prestări de servicii conform obiectului de activitate al acesteia.

- Clienţi incerţi: când creanţele nu s–au încasat la termenul fixat şi există condiţii ce arată lipsa de

solvabilitate a acestora.

- Clienţi în litigiu: apar în situaţia în care societatea a deschis o acţiune juridică pentru decontarea creanţei.

Efecte comerciale de primit: titluri de valoare negociabilă care atestă existenţa unei creanţe în

cadrul relaţiilor de decontare cu clienţii și care vor fi încasate pe termen scurt (de obicei 90 de zile).



b) Creanțe în cadrul grupului: sunt generate de relațiile de decontare dintre entitate și filialele

sale.

c) Creanțe de la entitățile afiliate și din interese de participare: – apar în cadrul relațiilor de

decontare cu entitățile afiliate sau asociate.

d) Alte creanțe: creanţe rezultate din relaţiile de decontare cu bugetul de stat, cu bugetul

asigurărilor sociale, cu personalul, debitori-diverşi rezultaţi din vânzarea imobilizărilor

corporale, a titlurilor de participare, a investiţiilor financiare pe termen scurt, pagube

materiale imputabile, etc.

e) Creanțe prvind capitalul subscris și nevărsat: decontări cu acționarii săi pentru capitalul

promis de aceştia la constituirea societăţii și nedepus încă.

3. Investiții financiare pe termen scurt – valori financiare inestite de entitate în scopul obținerii unui câștig

pe termen scurt.

- Acţiunea: hârtie de valoare care atestă participarea la capitalul unei societăţi. Pentru acţiunile deţinute,

posesorii primesc o parte din profitul net al societăţii numit dividend.

- Obligaţiunea: hârtie de valoare emisă de stat sau de alte instituţii cu titlu de creanţă, în vederea lansării unui

împrumut.

4. Casa și conturi la bănci (active circulante bănești) – cuprind toate valorile economice care îmbracă sau

îndeplinesc funcţia de bani, numite şi valori financiare sau valori de trezorerie. În componenţa lor intră:

a) Conturi la bănci: cecuri de încasat, disponibilităţile în lei sau în devize existente în conturi bancare.

Prin devize se înţeleg mijloace de plată utilizate în relaţiile internaţionale (o monedă de circulaţie

internaţională: euro, dolar, franc, liră sterlină). Pentru disponibilităţile băneşti ale agenţilor economici

aflate în conturi curente la bănci, se primesc dobânzi. Cu ajutorul contului curent se înregistrează toate

operaţiile băneşti dintre bancă şi agent economic şi dintre diverşi agenţi economici. În situaţia în care

încasările sunt mai mari decât plăţile, soldul contului indică disponibilităţile băneşti ale societăţii, iar în

situaţia în care încasările sunt mai mici decât plăţile, soldul arată creditele acordate de bancă, situaţie în

care agentul economic plăteşte dobânzi. Deasemenea, băncile efectuează operaţii de încasare şi plată

când agenţii economici o cer, operaţie ce poartă numele de decontare. Decontarea este operaţia de

anulare a obligaţiilor, respectiv a drepturilor dintre două persoane fizice sau juridice. De obicei,

decontările între agenţi economici se fac fără numerar şi ele poartă numele de decontări prin virament.

Viramentul constituie trecerea scriptică a unei sume din contul unui agent economic în contul altui

agent economic. Carnetele de cecuri cu limită de sumă – mijloacele băneşti sub forma

documentelor−valoare, folosite pentru efectuarea plăţii unor servicii sau achiziţionarea de bunuri.

Aceste carnete se păstrează la bancă într–un cont distinct.

b) Casa reprezintă disponibilitățile bănești existente în casieria entității în lei sau în devize.

c) Acreditivul –conturi bancare deschise de entitate în scopul achitării unor datorii față de anumiți

furnizori pe măsura livrării anumitor bunuri sau prestării de servicii. Funcționarea acestor conturi este

restricționată de derularea contarctelor comerciale care au stat la baza creării lor: retragerea de numerar



nu poate fi efectuată decât de către furnizor, conform stipulărilor din contract, sau de către emitent, dacă

furnizorul nu îndeplinește obligațiile menționate.

d) Alte valori – cuprind timbrele fiscale și poștale, tichetele și biletele de călătorie, biletele de tratament și

odihnă.

C. Active de regularizare și asimilate – Cheltuielile în avans: sume de bani achitate în cadrul exercițiului

financiar curent, dar care fac referire la servicii ce se vor primi în cursul exercițiului următor, când vor f

recunoscute drept cheltuieli ale perioadei (chirii plătite în avans, asigurări, abonamente)

Capitaluri proprii și datorii - Cel de–al doilea aspect al patrimoniului exprimă raporturile de proprietate

prin intermediul cărora se procură şi se gestionează bunurile aflate în administrarea agenţilor economici. Pentru

procurarea activelor economice, entităţile pot utiliza finanţările proprii şi finanţările străine, numite

capitaluri, fonduri sau surse.

A. Capitalul și rezervele (capital propriu) exprimă sursele de finanţare stabile de care dispune o entitate,

având caracter nerambursabil și formate din:

I. Capitalul social: constituit la înfiinţarea societăţii, are caracter avansabil, iar menţinerea lui este o

condiţie a existenţei întreprinderii. Capital social poate fi:

PASIVUL

(CAPITALURI PROPRII ȘI DATORII)

A. CAPITAL ȘI REZERVE

I. CAPITAL SOCIAL

II. PRIME DE CAPITAL

III. REZERVE DIN REEVALUARE

IV. REZERVE

V. REZULTATUL REPORTAT

VI. REZULTATUL EXERCIȚIULUI B. PROVIZIOANELE

D. VENITURI ÎN AVANS

C. DATORII

1. ÎMPRUMUTURI ȘI DATORII ASIMILATE

2. DATORII COMERCIALE

3.DATORII DIN CADRUL GRUPULUI

4.DATORII DIN INTERESE DE PARTICIPARE

5.ALTE DATORII



- Capital social subscris nevărsat : aportul promis de asociaţi sau acţionari la constituirea societăţii dar care

nu a fost fizic depus la dispoziţia acesteia.

- Capital social subscris vărsat: partea din capitalul nevărsat care a fost fizic pusă la dispoziţia societăţii.

Pe parcursul funcţionării societăţii, capitalul social poate fi majorat prin noi aporturi în numerar sau în

natură sau prin operaţii interne (încorporări în capitalul social de rezerve, prime de capital sau profituri). De

asemenea, capitalul social poate fi diminuat prin rambursarea către acţionari sau asociaţi a unei părţi din capital

sau prin acoperirea unor pierderi din anii anteriori.

II. Primele legate de capital: reprezintă capitalul adiţional creat din prime de emisiune, prime de

fuziune, prime de aport. Primele de emisiune şi cele de aport apar ca diferenţă între preţul de

emisiune (mai mare) şi valoarea nominală a acţiunilor (mai mică). Primele de fuziune apar în situaţia

fuziunii a două sau mai multe societăţi şi reprezintă diferenţa între valoarea contabilă a acţiunilor

mai mare şi valoarea nominală a acestora mai mică. Ele stau la baza creşterii capitalului.

III. Rezervele din reevaluare: plusuri de valoare constatate cu ocazia reevaluări imobilizărilor, ca

diferență între valoarea (mai mare) rezultată în urma acestei operații și valoarea înregistrată în

contabilitate a elementelor de activ (mai mică).

IV. Rezervele: părţi din profit capitalizate în mod durabil de o societate şi pot fi:

- Rezerve legale: se constituie anual din profitul brut cu scopul protejării capitalului social. Mărimea rezervei

legale nu poate depăşi un anumit procent din capitalul social (20% la societăţile cu capital romînesc şi

regiile auronome şi 25% la societăţile cu capital străin).

• Nr acțiuni/părți sociale x VN acțiune/parte socială

Capital social

Capital subscris nevărsat

Capital subscris vărsat

Prime de emisiune

Prime de aport

Prime de fuziune

Prime de conversie a obligațiunilor în acțiuni



- Rezerve statutare (contractuale): se constituie din profitul net al societăţii, în măsura prevederilor din

statutul sau contractul acestora, având ca scop temperarea acţionarilor de a pretinde dividende prea mari în

detrimentul altor obligaţii ale întreprinderii.

- Alte rezerve: constituie fonduri create prin hotărârea adunării generale, din profitul net al anilor cu rezultate

financiare bune şi foarte bune, destinate finanţării parţialea noilor investiţii de imobilizări.

V. Rezultatul reportat – reprezintă profitul nerepartizat sau pierderea neacoperită la sfârşitul

execiţiului financiar.

VI. Rezultatul exerciţiului - profitul sau pierderea înregistrată la finele exerciţiului financiar.

B. Provizioanele. Deoarece activitatea oricărei entități se desfăşoară în condiţii de risc şi incertitudine, apare

necesitatea constituiri de fonduri care să le permită să facă faţă acestor situaţii, intitulate provizioane. În

contabilitatea internaţională, acestea sunt considerate datorii din provizioane în raport cu plasarea lor în

timp, şi sunt tratate ca datorii pe termen lung sau datorii pe termen scurt (curente).

Astfel, provizioanele reprezintă:

- resurse constituite prin autofinanţare din rezultatul propriu în scopul acoperirii unor cheltuieli probabile în

perioadele viitoare.

Rezervele

t

Rezerve legale

Conform prevederilor legale

Rezerve statutare

Conform statutului societății

Alte rezerve

Conform hotărârii AGA

Rezerve din reevaluare

Reevaluarea AI

Profit nerepartizat

Pierdere neacoperită

Profit exercițiului

financiar curent

Pierderea exercițiului

financiar curent



- datorii incerte sub aspectul exigibilităţii (decontarea plăţii) în perioadele viitoare;

Crearea şi suplimentarea unui provizion presupune pentru societate creşterea cheltuielilor la sfârşitul

exerciţiului financiar pentru pierderi, riscuri probabile, iar diminuarea sau anularea acestuia presupune creşterea

veniturilor. Din această categorie fac parte: provizioane pentru litigii, provizioane pentru garanţii acordate

clienţilor, provizioane pentru restructurare.

OMFP nr. 1802/2014, definește provizioanele ca fiind datorii cu exigibilitate sau valoare incertă.

Recunoașterea unui provizion se realizează numai în momentul în care:

o entitate are o obligație curentă (legală sau implicită) generată de un eveniment anterior;

este probabil ca o ieșire de resurse, care afectează beneficiile economice, să fie necesară pentru a stinge

obligația respectivă;

poate fi realizată o bună estimare a valorii obligației.

Diferență provizioane / datorii

C. Datoriile exprimă fondurile sau capitalul avansat de terţe persoane faţă de titularul de patrimoniu pentru

care trebuie să plăteasca un echivalent valoric sau o contraprestaţie. Toate persoanele fizice sau juridice

care au avansat valori economice şi urmează să primească echivalentul valoric se numesc creditori.

Tipologia datoriilor Elemente de datorii

1. Împrumuturi și datorii asimilate

Datorii financiare privind împrumuturile din emisiunea de obligațiuni;

Credite bancare pe termen lung;

Credite primite de la instituții nebancare.

2. Datorii comerciale Furnizori;

Efecte de plătit;

Avansuri primite de la clienți.

3. Datorii în cadrul grupului Datorii rezultate din relațiile de decontare cu filialele.

4. Datorii din interese de participare Datorii față de entitățile afiliate.

5. Alte datorii

Datorii fiscale

Datorii față de asociați

Datorii salariale

Datorii sociale

Datorii față de creditori diverși

Provizioane

-incertitudine mărime sau scadență-

Datorii

- certitudine mărime și scadență-



1. Împrumuturi și datorii asimilate – exprimă sumele primite de la bancă sau de la alte instituţii de

credit, rambursabile la sadenţă şi purtătoare de dobândă.

Creditele pe termen scurt, destinate activităţii curente sau de exploatare, acordate pe o perioadă de un an;

Creditele pe termen lung destinate finanţării investiţiilor, acordate pe o perioada mai mare de un an.

Împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni constituie resurse financiare pe termen lung asigurate prin

vânzarea titlurilor de credit. Vânzarea se face prin intermediul unor instituţii financiare. Societatea care

emite un astfel de împrumut se angajează să ramburseze la termen ratele scadente şi să plătească o dobândă

sub forma cupoanelor ataşate acestor titluri.

2. Datoriile comeciale – apar în cadrul relaţiilor dintre agenţi economici privind aprovizionarea cu

materiale, prestarea unor lucrări sau servicii. În contabilitate apar sub denumirea de furnizori şi efecte de

plătit.

Furnizorii sunt persoane fizice sau juridice care au livrat bunuri sau au prestat servicii altor societăţi şi care

nu au primit contravaloarea acestora, respectiv arată datoria sau obligaţia entității față de furnizori.

Efectele de plătit: reprezintă titluri de valoare care arată o obligaţie de plată a societăţii în cadrul relaţiilor

cu terţii (Ex:cambia, bilet la ordin, etc).

3. Datorii din cadrul grupului – obligații datorate societăților din cadrul grupului în relațiile de decontare

ale societății mamă cu filialele.

4. Datorii din interese de participare – datorii generate de relațiile entității cu societățile asociate.

5. Alte datorii – reprezentate de:

a) Datoriile fiscale cuprind obligaţiile agenţilor economici faţă de bugetul statului (impozite şi taxe).

b) Datoriile faţă de asociaţi, arată obligaţia societăţii pentru rambursarea de capital faţă de asociaţi

când aceştia se retrag, plata dividendelor datorate în cazul obţinerii de profit, etc.

c) Datoriile salariale: se referă la salarizarea şi alte drepturi cuvenite angajaţilor (personal-salarii

datorate).

d) Datoriile sociale cuprind pe de o parte obligaţia societăţii privind contribuţia la asigurările sociale,

fondul de şomaj, fondul de sănătate, etc., iar pe de altă parte obligaţia personalului în cadrul

relaţiilor de decontare, respectiv entitatea face reţinerea pensiei, sănătate, somaj, etc.urmând a fi

decontate în conturile respective.

e) Creditori diverşi şi includ sumele datorate terţilor pe bază de titluri executorii, achiziţia cu plată

ulterioară a investiţiilor financiare pe termen scurt.

D. Venituri în avans cuprind veniturile în avans și subvențiile pentru investiții:

1. Subvenţii pentru investiţii: surse de finanțare alocate de la bugetul statului sau din alte surse

nerambursabile, destinate achiziţionării sau producerii unor bunuri de natura imobilizărilor sau finanţării

unor activităţi pe termen lung.

2. Veniturile înregistrate în avans: sume încasate în exercițiul curent pentru unele servicii ce vor fi

prestate în exercițiul următor, când vor fi recunoscute ca venituri (ex: abonamente încasate în avans,

chirii etc).



Scheme privind bilanțul contabil

1. Bilanţul cont :

BILANŢ CONTABIL

întocmit la data de......

-Simplificat-

Specificare

ACTIV

Exerciţiul Specificare

CAPITAL PROPRIU +

DATORII

Exerciţiul

N-1 N N-1 N

I.ACTIVE IMOBILIZATE I.CAPITAL PROPRIU

II.ACTIVE CIRCULANTE II. PROVIZIOANE

III.ACTIVE DE

REGULARIZARE ŞI

ASIMILATE

III.DATORII

IV.PASIVE DE

REGULARIZARE ŞI

ASIMILATE

TOTAL ACTIV TOTAL PASIV

(TOTAL CAPITALURI

PROPRII ŞI DATORII)

2. Bilanț listă sau diferenţă:

BILANŢ CONTABIL

întocmit la data de......

-Simplificat-

Specificare elemente Exerciţiul

N-1 N

I.ACTIVE IMOBILIZATE

II.ACTIVE CIRCULANTE

III.CHELTUIELI ÎN AVANS

IV.DATORII PE TERMEN SCURT

V. ACTIVE CIRCULANTE NETE/ DATORII

CURENTE NETE (II +III IV)

VI. TOTAL ACTIV-DATORII CURENTE (I+V)

VII. VENITURI ÎN AVANS

VIII. DATORII PE TERMEN LUNG

IX.PROVIZIOANE

X. CAPITAL PROPRIU (VI-VIII-VII-IX)

Bilanţul se întocmeşte la înfiinţarea unui agent economic şi se numeşte bilanţ iniţial. Pe parcursul

funcţionării agentului economic, bilanţul se întocmeşte trimestrial şi anual, conform reglementărilor în vigoare,

şi poartă numele de bilanţ curent.



Bilanţul contabil anual este precedat de inventarierea generală. După întocmire, bilanţurile contabile sunt

supuse verificării de către comisia de cenzori, contabili autorizaţi sau experţi contabili, după caz, în condiţiile

stabilite de lege. După verificare şi aprobare de către adunarea generală sau consiliul de administraţie, bilanţul

însoţit de raportul de gestiune, se depune la minister de finanţe, administraţia financiară, etc.

Bilanţul contabil se mai întocmeşte şi în situaţia în care are loc fuziunea sau când are loc lichidarea sau

divizarea unui agent economic şi se numeşte bilanţ final.

Bilanţul se păstrează în cadrul societăţii timp de 50 ani. În cazul în care are loc încetarea activităţii agentului

economic, bilanţul contabil şi celelalte documente se predau la arhivă, corespunzător Legii fondului arhivistic

naţional al României.

Modificările bilanţiere. Influenţa operaţiilor economice şi financiare asupra bilanţului

Activitatea desfăşurată de agenţii economici, generează o multitudine de operaţii economice şi

financiare, respectiv o serie de modificări în masa patrimoniului (ex: aprovizionarea cu materiale, eliberarea

acestora pentru consum în procesul de producţie, obţinerea produselor finite, etc).

Operaţia economică se referă la raporturile patrimoniale privind producţia sau altfel spus, schimbul de

valori materiale. Operaţiile financiare reflectă mişcări de valori fără echivalent sau transferuri de valori

nerambursabile (ex: plata unui impozit).

În bilanţ se prezintă mărimea şi structura patrimoniului la o anumită dată. Ca urmare, orice operaţie

economică sau financiară care are loc ulterior, provoacă modificări în mărimea şi structura patrimoniului.

Aceste modificări se regăsesc sub formă de creşteri sau micşorări, egalitatea bilanţieră păstrându-se

întotdeauna (Activ = Capitaluri proprii + Datorii).

Analizate prin prisma efectului lor asupra ecuaţiei generale a patrimoniului în bilanţ (Activ= Capitaluri

proprii + Datorii), operaţiile economice şi financiare determină următoarele tipuri de modificări, respectând

regula: o singură operaţie economică sau financiară determină în masa patrimonială modificarea a două posturi

şi anume:

Modificări atât în activul cât şi în capitalurile proprii şi datorii, situaţie în care semnul modificării

rămâne acelaşi, după formulele:

, când are loc creşterea simultană şi cu aceeaşi valoare a unui element de activ şi a

unui element din structura capitalurilor proprii sau datoriilor (pasiv).

, când are loc micşorarea concomitentă şi cu aceeaşi valoare a unui element de

activ şi a unui element din structura capitalurilor proprii sau datoriilor (pasiv).

Modificări numai în activul sau numai în capitalurile proprii şi datorii, situaţie în care un post creşte şi

altul scade cu aceeaşi valoare, după formulele:

, când are loc creşterea unui element de activ, concomitent cu micşorarea altui

element patrimonial de activ cu aceeaşi valoare.

, când are loc creşterea unui element de capitaluri proprii sau datorii, concomitent

cu micşorarea altui element de capitaluri proprii sau datorii (pasiv) cu aceeaşi

valoare.

A+x=P+x

A–x=P–x

A+x–x=P

A=P+x–x



Pentru exemplificarea celor patru tipuri de modificări bilanţiere, se presupune următorul bilanţ contabil

iniţial (simplificat):

BILANŢ CONTABIL INIŢIAL

ACTIV SUME PASIV

(CAPITAL PROPRIU +

DATORII)

SUME

Materii prime 40000 Capital social 50000

Cont curent la banci 30000 Rezerve 10000

Casa 10000 Furnizori 20000

Total activ 80000 Total pasiv 80000

1. Se ridică de la bancă suma de 15000 lei care se depune la casierie.

Operaţia în cauză determină o creştere a numerarului din casă de la 10000 la 25000 lei, concomitent cu

scăderea disponibilităţilor din contul curent la bancă de la 30000 la 15000 lei. Bilanţul cont întocmit în urma

operaţiei 1., se prezintă astfel:

BILANŢ CONTABIL nr. 1

ACTIV SUME PASIV

(CAPITAL PROPRIU +

DATORII)

SUME





2. Pentru a identifica cea de-a doua modificare, se presupune următoarea operaţie economico-financiară: în

vederea majorării capitaluri social, de la 50000 la 55000 lei, concomitent cu scăderea rezervelor de la 10000

la 5000 lei.


ACTIV SUME PASIV

(CAPITAL PROPRIU +

DATORII)

SUME





3. Se achiziţionează cu plata ulterioară un stoc de materii prime de la furnizori în valoare de 10000 lei.

Operaţia determină o creştere a stocului de materii prime de la 40000 la 50000 lei, concomitent cu o creştere a

datoriei faţă de furnizori determinată de plata ulterioară a contravalorii materiilor prime cumpărate la 20000 la

30000 lei.




ACTIV SUME PASIV

(CAPITAL PROPRIU +

DATORII)

SUME





4. Se plăteşte din contul curent o parte a datoriei faţă de furnizori în suma de 5000 lei. Operaţia determină o

scădere a disponibilităţilor din contul curent de la 15000 lei la 10000 lei, concomitent cu diminuarea datoriei

faţă de furnizori de la 30000 la 25000 lei.

BILANŢ CONTABIL nr.4

ACTIV SUME PASIV

(CAPITAL PROPRIU +

DATORII)

SUME





bilantul

Documents