Atribuiri sociale.Omul ca savant naiv

I.Introducere1.Esenta activitatii stiintifice: similaritatea sau gandirea cotidianaPsihologii sociali au constientizat faptul ca oamenii nu receptioneaza pur si simplu informatia din exterior

, ci o proceseaza si realizeaza o constructie interpretativa a realitatii.Realitatea sociala este o reprezentare mentala sintetica pe care individul o are asupra lumii in care traieste.

Individul este bombardat cu o cantitate imensa de informatii eterogene.Adaptarea sa la un mediu suprasaturat din punct de vedere informational necesita existenta unei activitati de simplificare, a unor mecanisme de tratare selecti-va si eficienta a informatiilor.

Specialistii cognitiei sociale au fost interesati de crearea modelelor explicative ale mecanismelor aflate la baza constructiei realitatii sociale ,logica functionarii lor ,finalitatea acestora si nevoile carora le corespund.

Teoriile lui Heider ,cea a echilibrului cognitiv (1946) si a atribuirii cauzale( 1958) au la baza ideea ca omul ,confruntat cu un univers complex din punct de vedere informational ,are nevoie sa stabileasca o ordine prin crea-rea unei reprezentari coerente ,stabile si echilibrate- univers cognitiv.

In cautarea informatiilor si in mentinerea unui echilibru al universului cognitiv ,omul procedeaza ca un om de stiinta naiv ,intr-o maniera similara demersului stiintific.

La baza interesului cercetarilor despre atribuire se afla 2 postulate: