Seminarul Teologic Liceal „Veniamin Costachi”M-rea Neamţ

2007

Lucrare de atestat

Patimile Domnului şi ilustrarea lor în iconografie

Prof. Îndrumător:Pr. Prof. Vasile

PăvaleanuCandidat: Iosub Gabriel Florin

Argument

I. PARTEA DOGMATICĂ

1. ÎNVĂŢĂTURA CREŞTIN-ORTODOXĂ DESPRE RĂSCUMPĂRARE

Căderea în păcatul neascultării, a primilor oameni, Adam şi Eva, au pierdut comuniunea cu Dumnezeu au fost alungaţi din rai, înstrăinându-se din ce în ce mai mult de Creator. Gravitatea păcatului făcea imposibilă ridicarea omului prin propriile sale puteri. Dar Dumnezeu, în marea Sa iubire, nu a voit să piardă „făptura mâinilor Sale” de aceea a trimis pe Unicul Său Fiu să se întrupeze şi să pătimească pentru mântuirea lumii „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3,16).”1

Mântuirea obiectivă a fost înfăptuită pentru toţi oamenii, prin răscumpărarea săvârşită de Mântuitorul Hristos pe Cruce. Ideea de mântuire este legată ontologic de eliberarea tuturor din robia păcatului şi a morţii. Patima şi jertfa pe Cruce a lui Hristos este manifestarea iubirii lui Dumnezeu pentru neamul omenesc.

Însuşi Hristos a spus: „Căci Dumnezeu într-atât a iubit lumea încât pe Fiul Său Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3,16). Astfel întruparea, dar mai ales Patimile arată dragostea lui Dumnezeu şi în nici un caz dreptatea, aşa cum credem noi, pentru că dreptatea noastră este după faptă pe când Dumnezeu S-a făcut om ca să-l mântuiască pe Adam chiar dacă el era fără de păcat şi chiar dacă nu era vinovat de păcatul protopărintelui nostru şi de căderea acestuia. De aceea dreptatea lui Dumnezeu se identifică cu iubirea Sa de oameni (Sf. Issac Sirul şi Sf. Nicolae Cabasila)2. Sfântul Nicolae Cabasila spune că „rănile şi Patimile lui Hristos au fost oferite omului spre a i se răscumpăra prin ele voirea. Având în vedere faptul că fusese robit de către diavol omul trebuie reînnoit pentru a fi în stare să-l biruiască pe stăpânul întunericului. Hristos a săvârşit tocmai acest lucru. Prin jertfa Sa, El a dat putere şi voinţă firii omeneşti pentru ca, în Hristos, omul să îl poată birui pe diavol şi să calce peste moarte”.3

Moartea pe Cruce a Mântuitorului Hristos ne-a ridicat din „împărăţia întunericului” (Coloseni 1,13) şi ne-a adus lumina, viaţa şi nemurirea (II Timotei 1,10), „Paştele nostru Hristos S-a jertfit pentru noi ”, iar în această jertfă s-a concentrat iubirea supremă a lui Dumnezeu faţă de

1 Pr. Drd.. D. Viezuianu, Moartea şi Învierea Mântuitorului Iisus Hristos în lumina epistolelor pauline,în Studii teologice, an XXXXIX, nr.9-10/1997,p.6602 Arhim. Hierotheos Vlachos, Predici la marile sărbători (Traducere de Daniela Filioreanu ), Editura EGUMENIŢA, Galaţi 2004, p.1863 Ibidem, p.187

2

noi (Galateni 2,20). Crucea este momentul culminant al iubirii şi al dăruirii Sale.4

Prin Patimile Hristos a arătat modul în care a slobozit neamul omenesc de sub robia diavolului şi a morţii. Patimile lui Hristos nu ne sunt oferite pentru a alimenta gândurile şi emoţiile noastre antropocentrice, ci pentru ca să ne purcedem pe calea renaşterii şi a reînnoirii a slăvirii lui Dumnezeu şi a îndumnezeirii.5

Deci, nu este de ajuns ca omul să-L aibă lângă sine pe Hristos răstignit, ci trebuie să se Răstignească el însuşi împreună cu Acesta, să alunge pe omul cel vechi, dimpreună cu faptele lui şi să se îmbrace cu cel nou care se înnoieşte spre deplină cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a zidit: „Nu vă minţiţi unul pe altul fiindcă v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi dimpreună cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu cel nou care se înnoieşte, spre deplină cunoştinţă după chipul Celui care l-a zidit” (Coloseni 3,9-10)

Răscumpărarea sau mântuirea obiectivă prin care tot ceea ce a făcut Iisus Hristos pentru noi prin întrupare, moarte, înviere şi înălţare este în primul rând o lucrare exclusiv Dumnezeiască, este lucrarea divină de mântuire a întregii umanităţi în general, care se extinde în principiu asupra tuturor personajelor. Se poate afirma că mântuirea obiectivă a deschis porţile raiului pentru toţi căci toţi am fost răscumpăraţi din robia păcatului strămoşesc şi împăcaţi cu Dumnezeu, dar încă nu am intrat în rai. Ca să intrăm în rai este nevoie şi de acţiunea noastră personală (Filipeni 2,12)6.

Legătura între Persoana lui Iisus Hristos şi lucrarea Lui mântuitoare se arată tocmai în faptul că în implicaţiile şi consecinţele unirii ipostatice a celor două firi, dumnezeiască si omenească, în Persoana Lui unică este cuprinsă şi arătată concret lucrarea Lui mântuitoare asupra firii omeneşti. Actele Lui mântuitoare sunt o concretizare şi o manifestare mai vădită a acestor consecinţe şi implicaţii ale unirii ipostatice.7

Patimile Domnului înfăţişează iubirea lui Dumnezeu. Drama cutremurătoare a crucii e drama iubirii pure , nemărginite eterne divine . În drama patimilor se vede mai limpede decât oriunde că omul este preţuit şi iubit de Dumnezeu mai mult de cum îşi preţuiesc şi iubesc părinţii copiii. 8.

Pentru că Răscumpărarea este actul culminant al întregii lucrări mântuitoare a lui Iisus Hristos în lume, Sfinţii Părinţi s-au silit să o înfăţişeze în toată bogăţia ei, iar unii teologi mai vechi şi mai noi, pe temelia lor au formulat mai multe teorii cu privire la sensurile răscumpărării, însă teologia ortodoxă rezumă teoriile

4 Pr.Drd. D.Viezuianu, op.cit , p.662-663;5 Arhim.Hierotheos Vlachos, op.cit, p.215;6 Pr Lector George Remete, D ogmatica Ortodoxă,editura EPISCOPIEI ORTODOXE,Alba Iulia 1996,p 236 7 ***;Îndrumări Misionare , Ed .E.I.B.M.B.O.R,Buc,-1986 ,p 342 8 Pr. Dr. Ilarion Felea ,Religia iubirii. Edit. Arad, 1945, Pag.384

3

Patimile Domnului reprezintă jertfa împăcării omului cu Dumnezeu , jertfa trupului şi a sângelui, prin care se desfiinţează şi se înlocuiesc sacrificiile inutile de animale , se pune capăt idolatriei şi instituie un cult nou şi o religie nouă. De când e lumea păcatele se plătesc , se ispăşesc, se iartă prin jertfa de răscumpărare. Jertfa este dăruire vieţii până la moarte, în onoare a lui Dumnezeu sau în interesul semenului.

Răscumpărarea , porneşte de la semnificaţia numelui Iisus: izbăvire, salvare, dezrobire. Dezrobire spirituală desigur, aşa cum vestise îngerul: „Îi vei pune numele Iisus pentru că El va mântui poporul său de păcate”. Dumnezeu trimite pe Fiul Său în lume pentru această izbăvire, dezrobire esenţială aceasta trimitere este un act izbăvitor al întregii fiinţe. Scopul ei e refacerea unităţii pierdute. E reintegrarea noastră în armonia existenţei prin reîntoarcerea „acasă” la calitatea de chip şi fiu, ca bunăoară, în cazul exemplar al fiului pierdut. E realizarea în cele din urmă a ceea ce au înţeles şi au tradus Sfinţii Părinţi răsăriteni, şi anume îndumnezeirea firii noastre omeneşti, prin unirea lui Dumnezeu cu omul în Iisus Hristos 9

Lucrarea Lui mântuitoare se îndreaptă spre firea Sa omenească pe care o umple de dumnezeirea Lui şi o eliberează de afectele , pătimirile şi moartea de pe urma păcatului strămoşesc .Aceasta se îndreaptă apoi chiar prin aceste afecte şi pătimiri, spre noi toţi , că prin participarea la dumnezeirea manifestată în puterea pe care ne-o transmite prin firea Lui omenească să ne elibereze pe toţi din viaţa aceasta de păcat, iar în cea viitoare de afecte , de stricăciune şi de moarte , agonisindu-ne viaţa veşnica împreună cu Dumnezeu. Lucrarea mântuitoare îndreptată spre firea umană proprie şi spre noi toţi e posibilă şi eficientă datorită îndreptării ei spre Dumnezeu,

eliberându-ne din robia păcatului şi a morţii şi împăcându-ne cu EL.10

Patimile Domnului dezleagă problema suferintei umane. Iisus Hristos nu neaga , ci afirmă suferinţa. El poartă Crucea durerii şi îndeamnă pe ucenicii săi să o poarte cu răbdare „Oricine voieşte să vie după mine , să se lepede de sine să îşi ia Crucea în fiecare zi să-mi urmeze ”(Luca 9, 23) .

El este Răscumpărarea noastră, căci a venit „să-si dea viaţa preţ de răscumpărare pentru mulţi” cum spune E însuşi (Matei 20, 28; Luca 10, 45). E răscumpărător şi preţ de răscumpărare pentru toţi(I Timotei 2, 6). Cum adaugă şi Sfântul Apostol Pavel. Şi Răscumpărarea fiind pentru toţi un principiu de viaţă adevărată şi unitate pentru noi toţi.11

9 Părintele Galeriu ; Jertfă si Răscumpărare, Editura Harisma , p. 152-153

10 Iden. p. 343.11 Ibidem, p. 154.

4

Răscumpărarea a însemnat această biruinţă transformând tragismul răului şi a morţii în bucuria Învierii. Dacă Domnul ar fi oferit doar moartea SA n-ar fi făcut in fond altceva decât să dea şi El acea plată a păcatului. Răscumpărarea în esenţa ei e jertfă , pentru că se sfârşeşte în înviere. În moarte ca jertfă , primeşte drept răspuns din partea Tatălui învierea stă Taina Răscumpărării.12

Iisus Hristos , principiul însuşi al Răscumpărării prin jertfa şi viaţa Lui de jertfă , devine „aluatul care dospeşte toată frământătura ” firii noastre, spre transfigurare. Întreaga viaţă pământească a Domnului e această operă de slujire a Răscumpărării 13.

2. ASPECTUL DE JERTFĂ A RĂSCUMPĂRĂRII

Răscumpărarea, ca rezultat al celor trei direcţii ale lucrării mântuitoare a lui Hristos şi prin aceasta , al celor trei slujiri mântuitoare ale Lui, cuprinde o mare bogăţie de înţelesuri. Urmând Sfinţilor Părinţi , învăţătura de credinţă ortodoxă nu o reduce la un singur aspect fundamental , cum a făcut doctrina catolică cu aspectul de satisfacţie al Jertfei lui Hristos pentru a omagia măiestria lui Dumnezeu jignită de om în căderea sa , sau diversele concepţii soteriologice protestante , cu ispăşirea substitutivă a mâniei lui Dumnezeu de către Hristos, prin moartea SA in locul oamenilor (Luther), Crucea lui Hristos ca satisfacţie ,si Crucea lui Hristos ca substituire (Paul Althauss).

Patimile Domnului înlătură teama mortii.Cele trei direcţii ale lucrării mântuitoare a lui Hristos precum

şi cele trei slujiri prin care Hristos a realizat mântuirea neamului omenesc prin întrupare, descoperirea fiinţei şi a voii Lui Dumnezeu (Revelaţia).Patimile , moartea pe cruce şi învierea din morţi reliefează trei aspecte fundamentale ale mântuirii obiective sau răscumpărării.14

Astfel Teologia a încercat o sistematizare a acestor aspecte. În general se socotesc trei aspecte ale Răscumpărări :aspectul de jertfă, aspectul recapitulativ şi aspectul ontologic (fiinţial). Sensul adevărat al Răscumpărării ca jertfă este acea dăruire totală, necondiţionată din dragoste pentru reîntregirea lumii în dragoste .Căci „mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca să-şi pună cineva viaţa pentru semenii săi”.Ioan 15, 13.Ea este măsura reală a jertfei celei adevărate .Orice idee de satisfacţie sau de expiere se estompează în faţa ideii celei mari a dăruirii totale şi necondiţionate.15

12 Prof. N Chiţescu , Răscumpărarea in Sfânta Scriptură şi în scrierile Sfinţilor Părinti, teză de doctorat, Bucureşti 1937, p 2313 Părintele Galeriu ; Jertfă si Răscumpărare, Editura Harisma , p. 15614 *** , Îndrumări Misionare ,Ed . E.I.B.M.B.O.R. Buc -1986, p 353.15 Părintele Galeriu , Jertfă şi Răscumpărare, Edit. Harisma . p.14.

5

Sub acest aspect, Răscumpărarea se manifestă ca fiind jertfă deplină, perfectă, adusă de Hristos în faţa Tatălui ceresc ca preţ de răscumpărare pentru păcatele lumii. 16

La această direcţie a lucrării mântuitoare se referă în mod special termenul de jertfă. Opera de Răscumpărare a lui IISUS Hristos are o primă direcţie spre Dumnezeu, idee exprimată prim teoria preţului plătit de Dumnezeu şi prin cea penală . Pe de o parte Hristos S-a adus pe Sine jertfă Lui Dumnezeu:”Hristos S-a adus pe Sine jertfă fără prihană Lui Dumnezeu… şi pentru aceasta El este Mijlocitorul unui nou Testament, ca prin moartea suferită spre răscumpărarea greşelilor de sub întâiul Testament, cei chemaţi să ia făgăduinţa moştenirii veşnice”. Evreii 9, 14-15.Pe de altă parte Tatăl L-a dat pe Fiul Său la moarte L-a făcut jertfă pentru păcatele lumii şi L-a pedepsit în locul lumii. „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea încât pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară,ci să aibă viaţă veşnică ”Ioan 3, 1617 Hristos a fost rânduit de Tatăl jertfă de curăţie:”Îndreptându-se în dar cu Harul Lui prin răscumpărare în Iisus Hristos pe Care L-a rânduit Dumnezeu curăţire prin credinţă întru sângele Lui , pentru iertarea păcatelor celor mai înainte făcute”(Romani 3, 24-25). Iisus Hristos este jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre:”El este jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre şi numai pentru ale noastre ci pentru ale lumii întregi”(I Ioan 2, 2).18

Ascultarea a fost ceruta de Dumnezeu de la începutul omului (Facere 2, 16-17)Jertfa este preţul plătit de Hristos pentru păcatele oamenilor şi un omagiu adus lui Dumnezeu dar şi o pedeapsă pentru păcat . Jertfa lui Hristos este expresia ascultării totale de Dumnezeu ..Dar ascultarea de Dumnezeu trebuie să fie completă, împlinirea voii lui Dumnezeu trebuie să fie permanentă şi să asume toate riscurile, inclusiv moarte . Această ascultare până la moarte nu o poate oferi nici un om dată fiind universalitatea păcatului strămoşesc. Din această pricină S-a întrupat Fiului lui Dumnezeu şi a luat firea omenească afară de păcat dar cu toate afectele care fac ostenitoare ascultarea de Dumnezeu şi grea suportarea morţii.19 Jertfa lui Hristos este expresia ascultării de Tatăl până la moarte şi în acelaşi timp, preamărea Tatălui cu care era dator omul : „Eu te-am preamărit pe tine pe Tine pe pământ, lucru pe care Mi l-ai dat să-l fac , l-am săvârşit”(Ioan 17,4). În jertfa lui Hristos Dumnezeu îşi redescoperă şi reevidenţiază mărirea dar şi i iubirea , prin faptul că nu se arată

16 Pr.Lector George Remete , Dogmatica Ortodoxă ,Alba Iulia , p.24017 ***, Îndrumări Misionare, Ed. E.I.B.M.B.O.R.,Bucureşti 198618 Pr. Prof. Dr . Isidor Teodoran Arhid. Prof . Dr. Ioan Zăgreanu , Dogmatica Ortodoxă , Edit . Renaşterea, Cluj Napoca, 2003, p. 22219 ***, Îndrumări Misionare, Ed. E.I.B.M.B.O.R.,Bucureşti 1986p. 345

6

omului în mod dezvăluit ca să-l copleşească cu slava Lui , ci ca un om smerit.20

Sfântul Grigorie Palama spune că Dumnezeu a îngăduit aceasta jertfă pentru ca omul să fie eliberat de sub tirania diavolului să fie sfinţit prin firea omenească a lui Hristos şi să fie readus la comuniunea cu Dumnezeu prin Fiul Său. Patima şi jertfa pe cruce a lui Iisus Hristos sunt manifestarea mării iubiri a lui Dumnezeu pentru neamul omenesc, Sfântul Grigorie Teologul spune că este cu putinţă ca Hristos să Îşi fi dat sângele său să se fi dat pe Sine Însuşi diavolului pentru eliberarea neamului omenesc. Astfel prin jertfa lui Hristos , moartea şi diavolul au căzut, iar omul a fost eliberat de sub stăpânirea lor şi a dobândit comuniunea cu Dumnezeu. Prin jertfa Sa, El a dat putere şi voinţa firii omeneşti pentru ca, în Hristos omul să poată birui pe diavol şi să calce peste moarte.21

Moartea lui Hristos pe cruce a fost absolută necesară pentru mântuirea noastră . De aceea numai ascultarea lui HRISTOS care a binevoit să sufere pedeapsa cea mai grea pentru om , adică moartea cum li s-a şi spus (Facere 2, 17),şi suportând moartea , a plătit în locul nostru pentru noi datoria22

Deci , Mântuitorul S-a adus pe Sine jertfa supremă, pentru răscumpărarea omenirii din robia păcatului „Căci Paştile nostru, Hristos, S-a jertfi pentru noi” spune Sf. Ap. Pavel în (I Corinteni 5,7).23

Răscumpărarea în esenţa ei este jertfă, pentru că sfârşeşte în înviere. În moartea lui Hristos, ca jertfă, stă Taina Răscumpărării.Prin moarte şi înviere Mântuitorul Hristos ne-a răscumpărat din pacat şi din moarte şi a împăcat creatura cu Creatorul(Coloseni 1,20).

II. PARTEA ICONOGRAFICĂ

20 Părintele Galeriu , Jertfă şi Răscumpărare, Edit. Harisma ,p 288.21 Arhim. Hierotheos Vlaschos, Predici la marile sărbători,Edit. Egumeniţa ,p. 186-187.22 *** , Îndrumări Misionare, Ed. E.I.B.M.B.O.R., Buc. 1986, p.35623 Pr. Prof. Ene Braniste, Prof. Ecaterina Branişte, Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase ,ed.Diecezana Caransebeş, 2001, p. 246

7

Multa vreme însă artiştii n-au îndrăznit să -L arate pe Hristos însă suferind pe Cruce, ci pe Dumnezeu care a izbăvit prin jertfa Sa de bunăvoie. Se spune că reprezentările Răstignirii trebuie sa-şi aibă origine într-un timp foarte îndepărtat , dacă ne gândim la forma păgână , a grafitelor de la Palatin(începutul sec al III-lea) şi , mai ales a gemelor incrustate cu chipul lui Hristos pe Cruce(sec al II-lea şi al III-lea).Spre sfârşitul sec. al IV-lea , Prudentius descriind într-un poem picturile murale ale unei Biserici , vorbeşte despre o scenă a Răstignirii. Găsim la British Museeum o compoziţie bine dezvoltată a Răstignirii, pe un os de fildeş, din sec. al V-lea , iar în sec următor o regăsim pe uşa din lemn de chiparos a Bisericii Santa Sabina din Roma24.

De aceea El este înfăţişat triumfător, viu, cu ochii deschişi, cu trupul drept, îmbrăcat în purpură aşa cum îl vedem in sec al VI-lea pe capul unui relicvar de la Vatican şi este prezentă până, în a II-a jumătate a sec al VI-lea.25

Fără să ignore faptul că „I S-a străpuns coasta” (In. 19,34 ) de îndată ce şi-a dat Duhul icoana răstignirii urmăreşte mai întâi şă arate biruinţă asupra morţii în aceasta perioadă sau cel puţin până în sec al XI-lea putând spune că se apropie de tipul sirian al Răstignirii aşa cum se întâlneşte de exemplu în evangheliarul Rabula(586). Un bun exemplu de acest fel este o frescă din secolul al VII-lea pictată de un călugăr răsăritean în biserica Santa Maria-Antiqua din Roma . O excepţie face icoana tradiţională coptă care chiar şi după sec. al XI-lea continuă să-L astfel pe Cel Răstignit, totdeauna viu cu privirea plină de compasiune şi de iubire pentru oamenii.26

Cu toată influienţa tradiţiei venite din Ierusalim , unde cultul Crucii ajunsese la mare dezvoltare , iconografia nu-l reprezintă pe Hristos gol şi ţituit decât după anul 1000.

În secolul al XI–lea ,Hristos apare definitiv închişi, amintind de firea Sa umană muritoare . La fel trupul Său curbează în mod progresiv semnul evident al morţii Sale .Începând

cu acest secol se întâlneşte varianta clasică a Răstignirii în mozaicul de la Sf. Luca din Focida din Delphni într-o icoană portativă în mozaic pastrata la muzeu Opera del Duomo din Florenţa ; sunt imagini care ca la Karanlâk Kilisse şi ca multe alte fresce din Cappadocia , trupul frânt al

24 Leonid Uspensky, Vladimir Lossky, Călăuziri în lumea icoanelor, trad. Anca Popescu,ED. Sofia, Buc. 2003, p. 19425 Arhim. Sofian Boghiu, Chipul Mntuitorului în iconografie, Ed. Bizantină, 2001, p. 8926 Michel Quenot, Învierea şi icoana, trad. Pr. Dr. Vasile Răducă, Ed. Cristiana, Buc 1999, p. 194-195

8

Domnului , cu figura îndurerată , cu ochii închişi , cu rănile de la mâini , picioare si coapsă din care sângele curge şuvoi ,exprimă chipul Lui Hristos pătimind , văzut de Isaia , Hristos cel jertfit pentru noi 27

Odată cu secolul al XI- lea , avea să fie înlocuită şi in Bizanţ vechea reprezentare cu reprezentarea lui , Hristos dezbrăcat şi mort , capul plecat şi trupul frânt . Patriarhul Mihail Cerularie remarca la vremea aceea , că Hristos nu mai este reprezentat pe Cruce „într-un fel contrar naturii ”, ci I S-a dat „înfăţişare umană firească ”.

Fapt este că , înainte de a începe să deplângă umanitatea pătimitoare a Domnului împingând uneori la extrem naturalismul reprezentării lui Hristos mort pe Cruce ,Apusul e menţinut cu feminitate concepţia celui Răstignit viu îmbrăcat , drept şi triumfător .Dar tocmai acestor noi reprezentări ale Celui Răstignit pe care l-au putut vedea la Constantinopol , au protestat cu vehemenţă reprezentanţii papei Leon IX. 1054. Se poate spune că Bizanţul a creat un tip de Răstignire clasic prin simţul proporţiei .Căutând sobrietatea în compoziţie , a înlăturat puţin câte puţin personajele de la picioarele Crucii , limitându-se la esenţial : Maica Domnului şi Sfântul Ioan însoţit uneori de un sutaş şi de o femeie Sfântă 28.

Abia sugerată până la începutul secolului al XIV-lea coroana de spini capătă deodată amploare în fresca occidentală . În secolul al XV-lea se observă în Apus o concentrare mai degrabă asupra Pătimirii Mântuitorului .În secolul al XV-lea se observă în Apus o concentrare mai degrabă asupra Pătimirii decât asupra Proslăvirii lui Hristos . În secolele următoare artiştii se axează mai mult pe aspectul sângeros al pătimirii decât al pătimirii , au fost fără îndoială marcaţi de lectura profetului Isaia . Ar fi desigur , interesant să comparăm în amănunt evoluţia iconografiei Răstignirii, din perioada romană până în epoca noastră, aici şi in tările de tradiţie Ortodoxă luând în calcul şi influienţa Bizanţului .Chiar dacă trebuie să admitem cu smerenie că moştenirea iconografică a fost dacă nu spoliată , cel puţin păgubită sub influienţa latinilor şi mai ales a artei Renaşterii29.

Astăzi în pictura ortodoxă scena Răstignirii este executată după canoanele Erminiei picturii bizantine, scrierile Sfinţilor Evanghelişti în Evangheliile lor (Ioan 11, 32-45) şi relatările Sfintei Tradiţii.

27 Arhim. Sofian Boghiu ; Chipul Mântuitorului în iconografie , Edit. Bizantină , 2001.p. 8928 Leonid Uspensky, Vladimir Lossky , Călăuziri în lumea icoanei ;traducerea de Ana Popescu , Editura Sofia , Bucureşti .2003 , p. 19529 Michel Quenot , Învierea şi Icoana , Traducere de Pr. Dr. Vasile Răducă, Editura Christiana , Bucureşti 1999, p. 195-196.

9

1. Modul tehnic de reprezenatare iconografică a Răstignirii Mântuitorului.

Erminia picturii bizantine manual clasic de pictură bisericească alcătuit de o comisie de pictură bisericească convocată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române , în vederea pregătirii pictorilor de Biserici care să respecte canoanele picturii unei Biserici si să aplice unitar normele proprii tradiţii ortodoxe româneşti este explicată destul de amănunţit compoziţia fiecarei scene din fiecare registru de pictură dintr-o Biserică. Scena răstignirii lui Hristos este

10

reprezentată astfel:”Cetate şi afară de cetate un deal şi pe Hristos Răstignit; şi capătul de sus al crucii ,(este) pironit titlul (ce a scris Pilat) cu aceste cuvinte :Iisus Nazarineanu , regele iudeilor ”,(în evreeşte, elineşte şi latineşte). Şi de pe o parte şi de alta a lui Hristos răstigniţi doi tâlhari :unul de-a stânga (numit şi Gevsta), Tânăr fără barbă cu faţa întoarsă înapoi , zice: „De eşti Tu Hristos mântuieşte-te pe tine şi pe noi” Iar cel din dreapta lui Hristos (numit Dismas) ,cu barbă (mică) rotundă cu cărunteţe ,grăind către Hristos :Pomeneşte-mă Doamne când vei veni în

împărăţia Ta !Iar din jos din partea din dreapta (a lui Hristos) un ostaş şezând călare pe un calul său, împunge cu suliţa pe Hristos, în coasta din dreapta din care iese sânge şi apă . Şi dinapoia lui Născătoare de Dumnezeu leşinată de întristare şi celelalte (femei) purtătoare de mir ţinând-o şi lângă dânsa apostolul Ioan , stând cu întristare şi avându-şi mâna la falcă. Şui Sfântul Longhin sutaşul , privindu-L pe Hristos şi cu mâna înălţată în sus îl binecuvintează pe Dumnezeu. Iar în partea din stânga , iarăşi alt ostaş călare şi ţinând un burete legat la o trestie , îl apropie de gura lui Hristos. Şi aproape alţi ostaşi, cărturari , fariseii şi mult

11

popor, unii vorbind între ei şi arătându-L pe Hristos, alţii căscându-şi gura şi privindu-L , cu mâinile întinse, grăiesc: „Pe alţii a mântuit , iar pe Sine nu poate să se mântuiască?”. Şi trei ostaşi şezând împart hainele Lui; unul fiind în mijlocul lor , cu ochii închişi şi cu mâinile întinse intr-o parte şi în alta, la mâinile celorlalţi doi ostaşi . Iar din jos de Cruce , o peşteră mică şi în ea craniul lui Adam şi încă alte două oase stropite cu sângele lui Hristos, care se varsă din rănile picioarelorLui.30

30 Erminia picturii bizantine, Dionisie din Furna , Ed. Sophia , Bucureşti , 2000. p. 115

12

VI. Interpretarea Crucii în Icoana Răstignirii

Crucea , altarul de jertfă a Domnului în icoana Răstignirii are opt extremităţi – forma corespunzătoare unei foarte vechi tradiţii. Partea de sus corespunde filacterului cu incripţia care indică acuzaţia (I N R I – IISUS Nazarineanul Regele Iudeilor).31

Sfântul Grigorie de Nyssa (+394) emite ideea după care Crucea simbolizează unitatea cosmosului prin unirea celor patru puncte cardinale: axa verticală nord-sud leagă cerul de iad în timp ce transversala est –vest acoperă întregul pământ. „Pom al vieţii” din care curge o sevă dătătoare de viaţă, Crucea reprezintă într-adevăr axus mundi. 32

Crucea are trei braţe transversale. Cel inferior sub picioarele Domnului este uşor aplecat. Acest sacabellum pedum (Fac. 2,35; Ps.109)cu o parte aplecată, închipuie soarta tâlharului din stânga iar cealaltă parte ridicată, soarta tâlharului din dreapta, luând aceasta ca sens simbolic prefigurează condamnarea tâlharului celui rău şi îndreptarea tâlharului celui bun . Troparul din None compară Crucea cu o „Balanţă a dreptăţii” şi zarişte a veşniciei , Cruce este în centrul , asemenea liniei de unire tainice între Împărăţie şi iad. Crucea este „pomul vieţii răsădit pe Golgota” 33

Simbol de valoare cosmică şi universală, Crucea , care se avântă peste cele patru puncte cardinale este aşezată pe muntele Golgota, spaţiul sacru considerat în tradiţia biblică centrul lumii. „pom al vieţii sădit în suferinţă”, Crucea este fixată în centrul pământului pe omfalosul (gr-buric) lumii .34

Denumită de textele liturgice , fie Arborele universului , fie Scară către Cer, fie coloană a Raiului, Sf. Cruce este în acelaşi timp şi Stâlp de susţinere şi pomul vieţii. Axă a lumii , Sfânta Cruce, restaurează legătura între cele trei nivele cosmice care sunt Cerul, pământul şi iadul.35

Biruinţă asupra morţii şi a iadului este simbolizată printr-o cavernă care se deschide la piciorul Crucii, sub vârful pietros al Golgotei, piatră care a crăpat în momentul morţii lui Hristos pentru a lăsa să iasă la iveală un craniu. Este craniul lui Adam care „după părerea unora” spune Sfântul Ioan Hrisostomul ar fi fost îngropat sub Golgota – locul Căpăţânii(Ioan 19, 17).

31 Leonid Uspesky , Vladimir Lossky , Călăuziri în lumea Icoanei, trad. Anca Popescu, Ed. Sophia, Bucureşti, 2003, p. 19632 Michel Quenot , Înviere şi Icoana, trad. de Pr. Dr. Vasile Răducă, Ed. Christiana, Bucureşti, 1999, p. 199 33 Paul Evdokimov , Arta icoanei- o teologie a frumuseţii, trad, de Grigorie Moga şi Petru Moga , Ed. Meridiane, 1992p. 262-26334 Michel Quenot, Icoană fereastră către absolut, trad. Pr. Dr, Vasile Răducă , Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1993, p. 9435 Michel Quenot , Sfidările icoanei, o altă viziune asupra lumii , trad. Dora Mezdrea, Ed. Sophia, Bucureşti , 2004, p. 95

Dacă tradiţia iconografică a preluat acest detaliu provenit din izvoare apocrife, este pentru că el a servit la evidenţierea înţelesului dogmatic al icoanei Răstignirii : mântuirea primului Adam prin sângele lui Hristos, noul Adam care S-a făcut om ca să mântuiască neamul omenesc.36

Prezenţa unui craniu în grota de sub Cruce, aminteşte că după tradiţie Hristos a fost răstgnit în locul în care a fost îngropat primul Adam. „Căci precum în Adam toţi mor, aşa în Hristos toţi vor învia”(I Corinteni 15, 22) Dacă din coasta lui Adam cel vechi iese cauza morţii oamenilor, din coasta lui Hristos cel adormit izvorăşte Viaţa. Acest detaliu simbolic aratăcapul primului Adamşi în el intreaga umaniate scăldată de sângele lui Hristos.37

VII. Scene reprezentând patimile DOMNULUI

Reprezentările iconografice ale Patimilor lui Hristos cuprind o înşiruire de scene începând cu, „Iuda tocmindu-se cu iudeii”(Luca 14, 2-4 ) şi încheindu-se cu „Coborârea lui Hristos la iad”(Matei 21, 23-27) şi „Învierea lui Hristos”(Marcu 12 ,41-44).Dintre scenele patimilor lui Hristos mai des intâlnite în iconografie şi care sunt explicate şi în Erminia picturii bizantine şi au texte evanghelice care servesc la zugrăvirea lor, amintim :

a. Anna şi Caiafa judecându-L pe Hristos

36 Leonid Uspesky , Vladimir Lossky , Călăuziri în lumea Icoanei, trad. Anca Popescu, Ed. Sophia, Bucureşti, 2003, p. 195-196

37 Michel Quenot, Învierea şi icoana, trad. Pr. Dr. Vasile Răducă, Ed. Christiana, Bucureşti, 1999, p. 200.

14

„Pilat şi Anna, batrân cu barbă lungă şi îmbrâcat cu haine lungi in cap cu mitră (can o scufie inaltă despicată in două )stând pe un scaun şi sfâşiindu-şi hainele;şi Caiafa aproape langă rl, cu căruntete şi cu barbă lungă, supărându-se .Si inaintea lor ,fiind legat,şi un slujitor pălmuindu-L şi alţi ostaşi ţinându-L;şi cărturarii şi fariseii şi doi oameni, stând înaintea lui Hristos,îl arată catre Anna 38 ”Acest eveniment este relatat şi în Evanghelia după (Matei20,22).

b. Pilat judecându-L pe Hristos„Pilat, purtând îmbrăcăminte luminosă, în cap cu căciulă cu

pană de aur, şezând pe un scaun ; şi înaintea lui, Hristos legat şi ţinut de ostaşi; şi toată mulţimea, cărturari şi fariseilor arătându-l lui Pilat39. Acest eveniment este surpris în relatările Evanghelistului Luca(19, 1-10).

c. Irod judecându-l pe Hristos:

38 Erminia picturii bizantine,Dionisie din Furna,Edit.Sophia,Bucureşti 2000 .p 114.39Erminia picturii bizantine,Dionisie din Furna,Edit.Sophia,Bucureşti 2000 .p 114.

15

Pilat şi Irod, bătrân cu barbă rotundă, cu îmbrăcăminte împărătească, şezând pe un scaun şi dinapoia lui ostaşi, iar înaintea lui; şi Hristos doi ostaşi îmbrăcându-L cu îmbrăcăminte albă şi înapoia lui mulţime de idei. „eveniment prezentat de Evanghelistul Marcu(10 , 46-52)”.

d. Biciurirea lui Hristos

Hristos în pielea goală, fiind îmbrăcat doar cu o flamidă rosie, pe cap cu o cunună de spini şi ţinând în mâna dreaptă o trestie; şi de jur împrejurul Lui ostaşi batjocorindu-L unii îngenunchind în faţa Lui şi alţii bătându-L peste cap cu o trestie. „relatată de Evanghelistul Ioan (8,59 )”.

f. Luarea trupului lui Hristos de pe Cruce:

16

Dealul şi Crucea înfiptă şi o scară rezemată pe Cruce şi Iosif din Arimateea stând sus pe o scară, avându-L pe Hristos îmbrăţişat de mijloc, îl coboară de pe Cruce; şi Presfânta Fecioară sând jos îl primeşte în braţele ei şi îl sărută pe obraz. Şi dinapoia Născătoarei de Dumnezeu femeile purtătoare de miruri şi Maria Magdalena,

ţinând mâna stângă a lui Hristos i-o- sărută iar înapoia lui Iosif , Apostolul Ioan îi sărută dreapta. Şi Nicodim puţin îngenuncheat , scoate cu cleştele piroanele din picioarele Lui Hristos; şi o coşniţă lângă el. Şi dedesuptul crucii craniul lui Adam stropit cu sânge din picioarele lui Hristos ca şi la Răstignire40Acest eveniment este prezentat destul de amămnunţit de Evangheliştii Ioan şi Matei, (Ioan 12, 12-18 şi Matei 21, 6-9)

g.Îngroparea lui Hristos:

40Idem.p 114.

17

Deal şi întrâ-nsul un mormânt(nou) din piatră (săpat în stâncă), Nicodim înăuntru, pe Hristos înfăşat în giulgiu curat, ţinându-L dinspre cap şi Preacurata Fecioară Maria dinafară de mormânt, imbrăţişându-l îl sărută: şi Iosif îl ţine de genunchi Iar apostolul Ioan de picioare, amândoi puţin plecându-se;şi fmeile purtătoare de mir plângând, iar crucea se vede dinapoia dealului. 41. Eveniment relatat de Evanghelistul Matei.

CONCLUZIE

41 Erminia picturii bizantine,Dionisie din Furna,Edit.Sophia,Bucureşti 2000 .p 114.

18

Teologia creştină a interpretat jertfa mai mult în lumina Răscumpărării şi a integrat-o structurilor căderii, subliniind virtuţile ei de ispăşire şi împăcare cu Dumnezeu. Jertfa şi Răscumpărarea reprezintă doua mari capitole ale iconomiei divine. Prin Patima Lui Hristos omenirea mereu se înnoieşte se mângâie renaşte se umanizează îşi îmblânzeşte instinctele se înnobilează şi se desăvârşeşte.

Dar deşi existenţiala Răscumpărării , deşi actul cel mai propriu care înfrânge în el însuşi păcatul , jetfa depăşeşte radical cadru negativ a păcatului .Fiind în esenţa ei prin dăruire o pură afirmare a persoanei, ea se descoperă ca act origimar deşi anterioara căderii şi ţine de structură creaţiei astfel nu e de conceput creatiei fără jertfă, iar justificarea ei e în primul rând creaţia . şi imposibil legată de actul creaţiei , în chip firesc dureaza creaţia42.

În Iisus Hristos moartea e o jertfă suprema .Jertfa supremă în primul rând pentru că e suportată ca ispăşire pentru tot păcatul omului ; în al doilea rând pentru Hristos se jertfeşte pe Cruce numai atunci când „a sosit ceasul ”deşi nu accidental ; aceasta inseamna că jertfa lui e oferită aici , în acel moment în care a dus până la final taina cea din veci privitoare a omului43

Revelaţia ne învaţă că Dumnezeu este dragoste.Existenţa îşi are începutul de asemenea în dragoste ca dar a lui Dumnzeu.Răscumpărarea şi naşterea noastră din nou s-a făcut tot prin dragoste o dragoste atât de mare încât a dus la jertfa Fiului lui Dumnezeu. Semnele Răscumpărării trebuie să se releveze în cele din urmă şi în noi „chipul” lui Dumnezeu , această realitate fundamentală , pentru a putea spune :omul este gragoste.44.

Pălmuirile, scuipările şi badjocoririle suferite de Mântuitorul ne-au adus pe noi oamenii la starea primordială , adică la starea bărbatului desăvârşit În pictura bisericească ortodoxă registrul privind patimile lui Hristos ocupă un loc foarte important deoarece aceste evenimente ne reamintesc lucrarea jertfelnică a Mântuitorului Hristos prin care am fost ridicaţi din robia şi din noroiul păcatului strămoşesc ..

42 Părintele Galeriu , Jertfă şi Răscumpărare, Edit. Harisma 1991,p 28243 Arhim.Hierotheos Vlachos, Predici la marile sărbători, traducere de Daniela Filioreanu , Edit. Egumeniţa , Galaţi 2004 ,p 187 44 Idem.p 114

19

Bibliografie

1. Chiţescu , Prof. N. , Răscumpărare în Sfânta Scriptură si in scrierile Sfinţilor Părinţi ,teză de doctorat, Bucureşti 1937.

HARISMA.

2. Galeriu, Pr. Constantin , Jertfă şi Rascumpărare , Editura Harisma, Bucuresti 1975;

3.Vlachos, Arhim. Hierotheos ,Predici la marile sărbatori (trducere de Daniela Filioreanu), Editura EGUMENIŢA , Galaţi 2004;

4. Remete , Pr. Lector George , Dogmatica Ortodoxă,Editura

EPISCOPIEI ORTODOXE, Alba Iulia 1996.

5. *** ,Îndrumari Misionare ,Editura E.I.B.M.B.O.R, Bucureşti;

6. Biblia sau Sfânta Scriptură ,Editura I.B.M.O.B.O.R., Bucuresti 1975;

20

7. Viezuianu, Pr. Drd. D., Moartea şi Învirea Mântuitorului Iisus Hristos în lumina epistolelor pauline, în Studii teologice an XXXXIX, nr.9-10/ 1977;

8. Todoran, Pr. Prof. Dr. Isidor , Zăgrean, Arhid. Prof. Dr. Ioan, Dogmatica Ortodoxă , Editura RENAŞTEREA ,Cluj-Napoca ,2003;

9. Branişte , Pr. Prof. Ene , Branişte , Prof Ecaterina , Dicţionar Enciclopedic de cunostinţe religioase,Editura DIECEZANA CARANSEBEŞ,2001;

10. Uspensky, Leonid ; Lossky , Vladimir , Călăuziri în lumea icoanei,traducere de Anca Popescu ,Editura SOPHIA , Bucureşti 2003;

11. Evdochimov , Paul ,Arta icoanei o teologie a frumuseti, tradusă de Grigorie Moga şi Petru Moga ,Editura MERIDIANE 1992;

12. Quenot, Michel , Învirea şi Icoana ,traducere de Pr. Vasile Răducă, Editura CHRISTIANA , Bucureşti 1999;

13. Protos. Nicodim Măndiţă ,Drumul Crucii; Editura BUNAVESTIRE,Bacău 2001;

14. Boghiu , Arhim. Sofian, Chipul Mântuitorului în iconografie, Editura BIZANTINĂ 2001;

15. Quenot, Michel, Icoana fereastră către absolut, tradusă de Pr . Dr.Vasile Răducă ,Editura ENCICLOPEDICĂ ,Bucureşti 1993;

16. Quenot, Michel, Sfidarile Icoane o altă viziune asupra lumii,traducere de Dora Mezdrea, Editura SOPHIA ,Bucureşti 2004;

17. Dionisie din Furna, Erminia Picturii Bizantine , Editura

SOPHIA ,Bucureşti, 2000;

18. Felea, Pr. Dr. Ilarion , Religia iubirii, Editura Arad. 1945;

21

Cuprins

I. Argument…………………………………………………..2

II. Opera Răscumpărării……………………………………..4

III. Aspectul de jertfa al Răscumpărării…………………..7

IV. Scena Răstignirii Domnului Iisus Hristos……………...10

V. Reprezentarea Patimilor şi a Răstignirii după Erminia Picturi Bizantine …………………………………………....13

VI. Interpretarea Sfintei Cruci în icoana Răstignirii……….15

VII. Scene reprezentând Patimile Domnului……………….17

VIII. Concluzie……………………………………………….21

IX. Bibliografie……………………………………………….23

22