Tulburarea de panica

Tulburarea de panica este caracterizata de aparitia  spontana, indiferent de situatie, a atacului de panica. In multe cazuri se dezvolta o anxietate anticipatorie, de asteptare a unui nou atac, care duce in timp la aparitia unor comportamente evitante si fobice (agorafobia) cu scopul de a evita situatiile in care pacientul s-ar putea simti neprotejat sau expus. Uneori insa agorafobia poate sa apara si izolat .

In functie de aparitia agorafobiei exista: tulburarea de panica fara agorafobie si tulburarea de panica cu agorafobie.

- Si in tulburarea de panica, ca si in celelalte tulburari psihiatrice sunt vehiculate cele doua ipoteze etiologice: cea biologica si cea psihologica. Ipoteza biologica vizeaza implicarea  mai multor tipuri de neurotransmitatori dintre care serotonina joaca rolul cel mai important. Ipoteza psihologica incearca explicarea tulburarii fie prin teoriile psihanalitice fie prin teoriile invatarii si conditionarii cognitive. - Aparitia atacurilor poate fi precipitata de oboseala, factori psihotraumatizanti, consumul de substante excitante ale sistemului nervos central, activatori ai sistemului nervos simpatic.- Atacurile de panica pot fi induse de: lactatul de sodiu , doxapram , concentratii crescute de dioxid de carbon , hiperventilatie .- Incarcatura genetica- Rezultatele studiilor facute pe familii si gemeni arata ca tulburarile de panica severe au o incarcatura genetica mai mare decat cele usoare.

Simptome (manifestarile atacului de panica)

Chiar daca viata pacientului nu este pusa in pericol in timpul unui atac de panica, manifestarile intense si dramatice conduc adeseori pacientul la camera de garda ceea ce este util pentru eliminarea altor afectiuni medicale a caror simptomatologie acuta se aseamana cu atacul de panica (infarctul miocardic, crize hipertensive, epilepsia temporala, socul anafilactic, astmul bronsic, hipertiroidia , hipoglicemia).

Manifestarile atacului de panica pot varia de la cazuri in care sunt prezente o gama larga de simptome, la cazuri unde simptomatologia poate fi mai limitata.

Un atac de panica complet este caracterizat prin urmatoarele :

Perioada distincta de frica sau disconfort intens in care patru din simptomele urmatoare apar brusc  si ating intensitatea maxima in decurs de pana la 10 minute :

- palpitatii, batai puternice ale inimii sau puls accelerat- transpiratii- tremuraturi sau tremor al intregului corp- senzatie de lipsa de aer sau sufocare- durere sau disconfort toracic- greata sau disconfort abdominal- senzatie de ameteala, de instabilitate , de “cap usor “sau de lesin- derealizare (senzatii de irealitate ) sau depersonalizare (detasare de propriul self )- teama de a nu-si pierde controlul sau de a nu innebuni- teama ca va muri- parestezii (amorteli sau intepaturi)- valuri de frig sau caldura

Diagnostic

Criterii de diagnostic pentru Tulburarea de panica fara agorafobie

A .Atat 1 cat si 2 :

1. atacuri de panica recurente2. cel putin unul dintre atacuri a fost urmat timp de cel putin o luna de unul sau mai multe din urmatoarele :-preocupare ca va mai avea si alte atacuri-ingrijorare cu implicatiile atacului sau cu consecintele acestuia (pierderea controlului , producerea unui infarct cardiac ,” pierderea mintii”)-o modificare semnificativa a comportamentului legata de atacuri.

B. Absenta agorafobiei

C. Atacurile de panica nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (abuz de drog, un medicament) sau unei conditii medicale generale (ex. hipertiroidia)

D. Atacurile de panica nu sunt explicate mai bine de o alta tulburare mintala cum ar fi fobia sociala, fobia specifica, tulburarea obsesiv-compulsiva etc.

Simptomele atacului de panică - Prezenţa a 4 simptome din cele 13 permite diagnosticarea atacului de panică, conformManualului de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale DSM IV:

Simptome cardiovasculare:

Palpitaţii, ritm cardiac accelerat (senzaţia că inima bate “nebuneşte”) Transpiraţii Dureri în piept

Simptome respiratorii:

Senzaţie de sufocare, respiraţie neregulată

Simptome gastrointestinale:

Senzaţie de greaţă, vomă sau dureri de burtă

Simptome neurovegetative:

Ameţeli, pierderea echilibrului, senzaţie de leşin Senzaţia că pacientul se îneacă Tremurături Senzaţia de amorţeală sau furnicături Frisoane sau puseuri de căldură

Simptome psihologice:

Sentimentul că lumea nu e reală sau  sentimentul de detaşare de sine Teamă de a nu pierde controlul sau a înnebuni Teamă de a nu muri, teama de a nu face un atac de cord, atac cerebral etc.

Diagnosticul de atac de panică se poate pune dacă nu există o explicaţie somatică pentru simptomele fizice şi dacă apar cel puţin una dintre următoarele caracteristici:

1. îngrijorare persistentă în legătură cu apariţia unui nou atac, numită anxietate anticipatorie;

2. îngrijorare despre implicaţiile atacului de panică/ consecinţele lui (o consecinţă medicală catastrofică – voi face un atac de cord, voi muri, sau o consecinţă mentală catastrofică – îmi voi pierde minţile);

3. modificări semnificative în comportament din cauza atacurilor de panică – evitarea unor situatii sau locuri, folosirea unor strategii de siguranta sau de asigurare ca nimic rau sa nu se intample sau ca in caz de ceva, sa existe o salvare imediata.

Conduita terapeutica, Tratamentul psihofarmacologic

Tratamentul de baza in tulburarea de panica este constituit de antidepresivele cu actiune pe sistemul serotoninergic, dintre care de prima intentie sunt inhibitorii de recaptare de serotonina atat pentru efectele terapeutice cat si pentru profilul bun al efectelor adverse. Dozajul va fi individualizat si va depinde de posibilele efecte secundare si de raspunsul terapeutic.

Durata tratamentului este de minimum 4-6 luni.In prima faza a tratamentului, antidepresivul este frecvent insotit de o benzodiazepina pentru controlul mai rapid si mai eficient al atacurilor de panica. Benzodiazepinele nu se folosesc pe termen lung din cauza potentialului lor de dependenta.

Tratamentul psihoterapeuticPentru managementul atacului de panica, terapia cognitiv-comportamentala este cea mai rapida si eficienta forma de terapie .Pentru constientizarea conflictelor inconstiente care stau la baza tulburarii si prevenirea reaparitiei atacurilor de panica sunt recomandate terapiile psihodinamice, psihanalitice

Evolutie, Complicatii, Profilaxie

Atacurile de panica tind sa reapara de 2-3 ori pe saptamana, evolutia fiind cronica cu remisiuni si exacerbari. Tratata corespunzator, tulburarea are un prognostic foarte bun.

Evitarea consumului sau exceselor de substante excitante ale sistemului nervos central si de alcool, evitarea suprasolicitarilor si situatiilor psihotraumatizante, schimbarea stilului de viata, acordarea de atentie si importanta vietii psihice, psihoterapia, toate pot fi masuri mai simple sau mai complexe menite sa previna eventualele decompensari psihiatrice.