Bisa Arnold Alex SebastianAnul III MG, Gr. 2

ASEPSIA SI ANTISEPSIA IN BLOCUL OPERATOR

Asepsia este o metodă profilactică si reprezintă totalitatea măsurilor fizico-chimice ce au rol de a împiedica contaminarea plăgilor traumatice sau operatorii cu agenţi microbieni saprofiţi sau patogeni..

Antisepsia este o metodă curativă si reprezintă totalitatea măsurilor ce au ca rol distrugerea germenilor intrati in contact cu o plagă traumatică sau chirurgicală cu ajutorul agenţilor fizico-chimici.

Idea asepsiei a aparat in 1820, cand obstetricianul vienez Semmelweis a recomandat spălarea mâinilor înaintea manevrelor obstetricale cu apă şi săpun şi apoi cu apă clorată. Cu aceasta măsură a reuşit să reducă dramatic mortalitatea femeilor prin infecţii puerperale, lansând astfel idea transmiterii bolii de la omul bolnav la cel sănătos.

Cu toate ca din cele mai vechi timpuri, persoanele care practicau medicina utilizau rudimente ale asepsiei - antisepsiei, bazate probabil pe observaţii empirice, asepsia şi antisepsia au fost acceptate în arsenalul medical numai după înţelegerea rolului microbilor în patologie şi a modului lor de transmitere

Adevărata perioadă a asepsiei - antisepsiei a inceput odata cu descoperirea microbilor de către Pasteur în 1860 şi utilizarea de către Lister a acidului carboxilic 5% pentru spălarea mâinilor, a instrumentelor chirurgicale precum şi aplicarea de pansamente înmuiate în aceeaşi substanţă pe rană,  pentru împiedicarea pătrunderii germenilor , care produceau supuraţia plăgilor .

Joseph Lister  începe sterilizarea sălilor de operaţie prin pulverizarea de acid fenic iar chirurgul american William Stewart Halsted foloseşte primul mănuşile de cauciuc, ca măsură de protecţie atât a pacientului, cât şi a operatorului.

La noi in tara Constantin Severeanu şi apoi Prof. T. Ionescu au fost primii chirurgi care au aplicat metodele de antisepsie preconizate de Lister

De la sfârşitul secolului XIX măsurile de asepsie-antisepsie au intrat în standardul practicii chirurgicale. Metodele utilizate s-au dezvoltat pe măsura progreselor chirurgiei, descoperirii unor noi modalităţi de combatere a germenilor microbieni, dezvoltării  şi diversificării instrumentarului chirurgical.

În practică asepsia şi antisepsia se folosesc simultan şi se completează reciproc.Sterilizarea este acea componentă a asepsiei prin care se distrug toate formele de germeni microbieni (inclusiv formele sporulate sau virusurile). Alături de anestezie,sterilizarea a permis dezvoltarea chirurgiei ca specialitate medicală  şi a tuturorspecialităţilor chirurgicale

Actul operator, precum si ingrijirea bolnavilor trebuie realizate ideal, in conditii de absenta a germenilor patogeni. Ca acţiune profilactică, de prevenire a contaminării plăgilor cu germeni patogeni, asepsia foloseşte o serie de metode si anume :

- pregatirea salii de operatie

- sterilizarea tuturor instrumentelor  şi materialelor folosite într-o intervenţie chirurgicală.

- dezinfectia mainilor chirurgului si echipei operatorii, protejarea lor cu manusi sterile

- pregatirea bolnavului si a campului operator - tactica si tehnica operatorie

Blocul operator se compune din săli de operaţie care trebuie să fie cât mai aproape de secţia de chirurgie. Aici există anumite circuite în care are acces doar personalul blocului operator şi pacienţii care necesită intervenţia chirurgicală.

Poluarea microbiană în sălile de operaţie poate fi determinată de prezenţa şi circulaţia personalului medical şi paramedical fără îmbrăcămintea de protecţie corespunzătoare. La aceasta se adaugă microbii proveniţi din produsele septice deversate în cursul intervenţiilor chirurgicale septice sau cu timpi septici. Pentru reducerea poluării microbiene, măsurile riguroase privind amplasarea, amenajarea şi funcţionarea sălilor de operaţii sunt absolut necesare. Nu este admis în sala de operaţie decât personalul implicat în actul operator, cu ţinuta corespunzătoare şi care este instruit în respectarea regulilor de asepsie.

Ventilaţia aerului din sala deoperaţie este absolut necesară pentru diminuarea poluării microbiene şi eliminarea aerului viciat (aer expirat, vapori anestezici).

Pentru respectarea asepsiei în timpul operaţiilor, intrarea în blocul operator se face printr-un filtru prevazut cu usi glisante numită si cameră de filtru care este alăturată sălii de operaţie.

Aici mai există: - o anticameră pentru staţionarea bolnavilor înainte de intervenţia

chirurgicală şi pentru administrarea preanesteziei;- un spălător şi sterilizator pentru intervenţia chirurgicală;- grupuri sanitare pentru pacienţi;- cameră de trezire, unde bolnavul este supravegheat de anestezist până la

stabilizarea funcţiilor vitale.Filtrul este o incapere prin care se trece obligatoriu la intarea si iesirea din

blocul operator. Aici se schimba complet hainele de spital cu hainele de sala sterile, avand culoare specifica. Tinuta obligatorie este: pantaloni, bluza, pantofi, boneta, masca.

În sala de operaţie trebuie să se găsească numai utilajul necesar pentru executarea operaţiei. Cu cât mai puţin utilaj se află în sala de operaţie, cu atât mai uşor se asigură curaţenia. În timpul când se operează este interzis accesul în sala de operaţie.

În timpul operaţiei trebuie să se respecte curăţenia, compresele şi tampoanele de tifon îmbibate cu sânge sau secreţie din plagă se aruncă în ligheane speciale. Exsudatul şi puroiul din plagă sau cavităţi se colectează cu aspiratorul într-un vas închis.

Curăţenia în sala de operaţie este obligatorie şi se face cu prudenţă pe cale umedă.

Există următoarele metode de curăţenie în sala de operaţie:1. Curăţenia curentă în timpul operaţiei: infirmiera strânge tampoanele şi

compresele întâmplător căzute pe podea şi şterge podeaua murdară de sînge sau exudat.

2. Curăţenia sălii de operaţie după fiecare operaţie.

3. Curăţenia zilnică după finisarea operaţiilor obişnuite sau urgente.4. Curăţenia generală a sălii de operaţie, care se face conform unui plan într-o

zi când nu se fac operaţii, o dată pe săptămână.5. Dimineaţa înainte de a începe lucrul, suprafeţele orizontale (duşumeaua,

mesele, pervazurile) se şterg cu o cârpă umedă, pentru a strînge praful depus peste noapte. Această metodă se numeşte prealabilă.

Curăţenia zilnică în sala de operaţie este obligatorie, iar cel puţin odată pe săptămână este necesară o curăţire generală cu spălarea cu apă şi detergenţi a pereţilor, pardoselii, mobilierului. Formolizarea pe o perioadă de minim 8 ore se poate face după orice intervenţie hiperseptică. Zilnic, aerul din sălile de operaţie se iradiază cu raze ultraviolete.

Temperatura aerului din sala de operaţie trebuie să fie între 22 – 250C la o umeditate de 50% şi cu o ventilaţie ce asigură schimbul aerului de 3-4 ori pe oră. Temperatura mai înaltă provoacă transpiraţie, infectând astfel tegumentele cu bacterii din glandele sudoripare. Temperatura joasă poate provoca răcirea bolnavilor şi crea condiţii pentru dezvoltarea complicaţiilor.

În cazul când se foloseşte epuratorul de aer staţionar se asigură schimbul aerului curăţit de 40 de ori într-o oră. În afară de aceasta, dezinfectarea aerului din sala de operaţie şi pansamante se face cu lămpi ultraviolete bactericide

Sterilizarea instrumentelor se realizează diferenţiat, in funcţie de natura lor- metalice, cabluri de cauter, aparate de sutură mecanică- şi modul de utilizare - de unică utilizare (dispozabile) sau de utilizare repetată. Instrumentele necesare pentru operaţie se sterilizează prin fierbere în soluţie de 2% de hidrocarbonat de sodiu . Sterilizarea se face în sterilizatoare metalice cu plasă şi cu un capac, care se închide ermetic. În prezent instrumentele se pot steriliza cu aer uscat în termostate – electrosterilizatoare. Există de asemenea metoda de sterilizare în sterilizatoare speciale cu gaze. Dar această metodă nu a căpătat o întrebuinţare largă. Cateterile uretrale şi cistoscoapele sterilizate prin fierbere sau în autoclave cu vapori se strică, de aceea ele se sterilizează timp de 10 min mai întîi în alcool, apoi pe 5 min în solutie de cianură de mercur. Inainte de întrebuinţare instrumentul sau cateterul se dezinfectează cu alcool.

Efectuarea oricărui act operator impune chirurgului şi echipei operatorii o serie de pregătiri pentru respectarea regulilor de asepsie şi antisepsie.

În încăperile blocului operator se poartă o îmbrăcăminte specială; ideal este ca aceasta să fie sterilizată prin autoclavare,  sau cel puţin spălată. Utilizarea acestui echipament în afara blocului operator este strict interzisă. La fiecare intrare / ieşire în /din blocul operator ţinuta se schimbă.

La blocul operator, în “camera de filtru” al acestuia, chirurgii şi echipa operatorie îşi schimbă hainele purtate în secţia cu paturi cu unul steril şi cu încălţăminte ce va fi utilizată numai in blocul operator.

Astfel echipat, la costum adaugându-se calota (care trebuie să acopere obligatoriu tot părul de pe frunte), masca (care trebuie să acopere nasul şi gura) şi ochelarii de protecţie, chirurgii şi echipa operatorie încep dezinfecţia mâinilor. Pregătirea mâinilor chirurgului şi a echipei operatorii se face prin spălare cu scop de aseptizare.

In ultimii ani, odata cu perfectionarea antisepticelor, metoda clasica prin spalare cu apa sterila , săpun lichid steril si peria folosita timp de 15 minute a fost

aproape inlocuita cu metodele moderne care utilizeaza diverse substanţe antiseptice, care asigură o aseptizare rapidă si de calitate. Ele au avantajele de a asigura o buna sterilizare a tegumentelor intr-un timp foarte scurt (1-2 min), de aceea sunt foarte utile si in chirurgia de urgenta. Antisepticele moderne mai au si un alt avantaj important, acela de a asigura protectia tegumentelor.

Pentru spălare mainilor se utilizează bureţi conditionaţi individual, sterili, imbibaţi cu Betadina sau Clorhexidina. Spalarea dureaza intre 1-3 min, in funcţie de materialul detergent-antiseptic. Condiţii prealabile spalarii:

- unghii scurte- absenta infectiilor sau epidermofitiilorIn mod exceptional, la persoanele alergice la iod sau clor, se pot utiliza pentru

spalare sapun steril lichid, in trei cicluri de 5 min. Ciclul intai - spalare a antebratului pana la 5 cm sub plica cotului. Ciclul al II-lea - pana la ½ a antebratului. Ciclul al III-lea - 5cm deasupra regiunii radiocarpiene.

In caz de urgenta majora, impunand interventia in timp minimal (masaj cardiac intern, plagi cardiace, hemoragii intraabdominale masive, etc), se poate utiliza, ca metoda de exceptie, badijonarea mainilor echipei operatorii cu tinctura de iod, betadina sau alcool.

Pregatirea câmpului operator  vizeaza si ea o serie pregatiri pentru respectarea regulilor de asepsie şi antisepsie. Scopul acestei pregătiri este distrugerea florei microbiene existente în vederea realizării profilaxiei infecţiei postoperatorii.

Prin câmp operator se înţelege locul de desfăşurare propriu-zisă a operaţiei, adică zona anatomică a inciziei tratată antiseptic şi izolată steril de restul corpului (prin cearceafuri de pânză sterile).

Pielea are o floră bacteriană naturală cantonată în orificiile glandulare sau în stratul exfoliativ al epidermului. Germenii bacterieni de la acest nivel pot fi sursa de contaminare a plăgii operatorii. Aceasta impune ca, înaintea oricărei intervenţii chirurgicale, tegumentele să fie bine curăţate şi apoi dezinfectate cu antiseptice bactericide.

Curăţirea mecanică a tegumentelor începe în seara dinaintea intervenţiei printr-o baie generală şi îmbrăcarea de lenjerie curată.

În ziua operaţieie se face raderea zonei operatorii, de preferinta prin depilare, cu substante antiseptice, depasind limita de incizie cu 5-10 cm.. Nu e recomandabila ca aceasta să se facă în preziua operaţiei pentru că microtraumatismele produse ar putea să se infecteze până a doua zi. Dupa radere se poate aplica, optional, un pansament steril, antiseptic.

Inainte sa fie dus in sala de preanestezie, bolnavul imbraca un halat steril, preferabil de unica utilizare. Ajuns in sala de operatie, se scoate pansamentul, se degresează tegumentul cu benzină uşoară şi apoi se dezinfecteaza regiunea viitoarei incizii cu betadina, alcool iodat, tinctura de iod etc, în aşa fel încît să cuprindă o zonă mult mai mare de la locul inciziei.

La persoanele sensibile la iod se va folosi alcoolul de 70% sau alte antiseptice de suprafaţă, de preferinţă cele care colorează tegumentul în vederea controlului suprafeţei aseptizate.

Modul de badijonarea a tegumentului trebuie sa respecte  2 reguli:- badijonarea se face dinspre locul inciziei spre periferie (în cercuri

concentrice succesive);

- în cazul în care regiunea de operat este septică (de exemplu orificiul anal) badijonarea se face invers (dinpre periferie spre zona de operat)

Urmează apoi izolarea câmpului operator cu cearceafuri adezive sau fixate cu piese speciale. Peste regiunea viitoarei incizii se aplica un camp ce contine in centru o fereastra acoperita cu o folie de plastic transparenta, folie ce adera la tegumentele unde se va efectua incizia dupa care campul operator se izoleaza cu alte campuri sterile (campurile care izoleaza regiunea inciziei pot fi de unica utilizare sau reutilizabile). Incizia se practica incizand inclusive pelicula de plastic, pelicula care asigura o buna izolare a marginilor plagii.

Dupa utilizare, instrumentarul se lasa in apa cu un antiseptic (bromocet), se spala cu solutie de amoniac 2-3 %, se limpezeste cu apa si se usuca. Se verifica instrumentarul din punct de vedere functional. Se poate apela la o presterilizare cu ultrasunete inaintea sterilizarii la pupinel sau inainte de autoclavare. Se aseaza in cutii metalice pentru diferite tipuri de interventii si se sterilizeaza la pupinel sau autoclav.

Din normele de asepsie face parte si tactica si tehnica operatorie.. Programarea operatiilor in functie de septicitate, de la cele curate la cele cu poluare posibila, este o masura de asepsie care se adreseaza salii de operatie. Respectarea timpului septic prin utilizare de instrumente si materiale in exclusivitate pentru momentul operator poluant este o masura de asepsie.Hemostaza ingrijita, lavajul plagii si campului, manoperele blande, atraumatice sunt masuri de asepsie.

Respectarea regulilor de asepsie şi antisepsie în blocul operator, împreună cu o tehnică chirurgicală cât mai corectă, ce are în vedere o cât mai redusă traumatizare a ţesuturilor şi o hemostază cât mai îngrijită, vor reduce mult din incidenţa infecţiilor postoperatorii.