3. Asepsia. Antisepsia

Implementarea metodelor de asepsie in intervenţiile chirurgicale la jumătatea

sec al XIX-lea a reprezentat unul din cele mai răsunătoare progrese ale evoluţiei

chirurgiei şi a scăderii ratei mortalităţii în perioada postoperatorie.

Fluxul aproape continuu de microorganisme care invadează organismul uman

este ţinut sub un anumit control de către sistemul imun al corpului. O creştere a

agresivitaţii acestora sau o scădere a gradului de protecţie al organismului duce treptat

spre instalarea unei infecţii. În cazul intervenţiilor chirurgicale riscul de declanşare a

acestora datorita noilor soluţii de continuitate a tegumentului este unul deosebit de

ridicat, de aceea păstrarea si implementarea regulilor de antisepsie, asepsie si

sterilitate reprezintă un obiectiv prioritar.

Curăţenia e o tehnică a decontaminării suprafeţelor si a tegumentelor în care,

prin îndepărtarea substanţelor de la nivelul acestora se reduce semnificativ proporţia

microorganismelor prezente. Precede operaţiile de sterilizare, antisepsizare.

Dezinfecţia reprezintă totalitatea metodelor fizico-chimice de exterminare a

microorganismelor patogene/nepatogene localizate in mediul înconjurător cu excepţia

sporilor bacterieni. Procesul dezinfecţiei se realizează cu substanţe care sunt nocive

organismelor vii - bactericide. Probabilitatea de supravieţuire a acestora e

minuscula(1/1.000.000).

Sterilizarea reprezintă totalitatea metodelor fizico-chimice de exterminare a

tuturor formelor vii ale microorganismelor

patogene/nepatogene, în această

categorie fiind incluşi si sporii bacterieni.

Cele mai folosite metode de sterilizare în

spital sunt reprezentate de: autoclavare şi

sterilizarea in etuva.

Schema unui autoclav

Antisepsia reprezintă totalitatea metodelor de

îndepărtare a germenilor de pe suprafaţa tegumentelor,

mucoaselor sau a unei plăgi.

Substanţele

folosite in cadrul acestor

proceduri au acţiune

antimicrobiana însă de un nivel mult mai redus faţă

de cele cu acţiune de sterilizare. Există substanţe

care pot fi utilizate atât ca şi substanţe

dezinfectante cât şi ca anitiseptice însă mare

diferenţă intre ele e realizată de concentraţiile

diferite ale substanţei şi timpul alocat pentru

realizarea efectului scontat.

Pentru realizarea acesteia se folosesc o

serie de compuşi chimici şi de derivaţi ai acestora:

Iod 5%

Apa oxigenata 3%

Alcooli - etilic 70%

- izopropilic 50%

Clorhexidina

Povidona-iodată=> Betadina.

Ca o substanţă să fie un bun antiseptic acesta trebuie să acţioneze strict asupra

microorganismelor, asupra mucoaselor si tegumentelor sa nu exercite niciun efect.

Iodul este un antiseptic folosit in sala de operaţie atât in trecut cât şi în condiţiile

actuale, având un spectru larg de acţiune. Este folosit in diverse concentraţii, în sală

mai ales pentru pregătirea câmpului operator.

Alcoolul este substanţa cu cea mai mare frecvenţa de utilizare pe secţia de

chirurgie- mai ales cel de 70%. Are doar efect antiseptic, nu are nicio acţiune asupra

sporilor bacterieni. Folosit si la antisepsia mâinilor chirurgilor.

ATENŢIE: folosirea pe suprafeţe fără strat cornos e strict interzisă- alcoolul

deshidratează!

Betadina- Povidona-iodată. Betadina e un compus chimic cu folosire largă in

mediul spitalicesc. E folosită in cadrul operaţiunilor de antisepsie a tegumentelor şi

mucoaselor, proces ce precede majoritatea intervenţiilor medicale de tip invaziv:

transfuzii, injecţii, puncţii, perfuzii, incizii, preoperator. Se găseşte sub formă de soluţie,

săpun sau unguent. Un indice al calităţii acestei e reprezentat de culoarea acesteia,

eficacitatea acesteia e direct proporţională cu intensitatea culorii .

Clorhexidina are acţiune antiseptică având rol bactericid, fungicid şi virulicid.

Acţiunea bactericidă e exercitată cu o eficacitate mai mare asupra bacteriilor gram

pozitive decât asupra celor gram negative. E folosită mai ales la antisepsia mâinilor

chirurgilor dar în anumite condiţii poate fi folosită şi pentru antisepsia pielii preoperator.

Asepsia reprezintă totalitatea metodelor de împiedicare a trecerii

microorganismelor patongene intr-o suprafaţă considerată sterilă. Cuprinde de fapt o

serie de manevre profilactice de păstrare a stării de sterilitate şi de evitare a

contaminării.

Păstrarea condiţiilor de asepsie consituie o prioritate in cadrul desfăşurării

intervenţiilor chirurgicale indiferent de natura acestora. Pentru respectarea acestora se

impune aplicarea strictă a unor protocoale drastic stabilite. Aceste protocoale privesc

atât echipa intervenţională, instrumentarul, spaţiul desfăşurării actului chirurgical şi mai

ales plaga.

Pregătirea echipei intervenţionale se iniţează încă din momentul păşirii in

camera de filtru unde are loc schimbarea imbrăcaminţii

comune de spital cu una sterilizată in prealabil. Utilizarea

acestui echipament în afara blocului operator nu este

acceptată. De fiecare dată cand un membru al echipei va

părăsi blocul operator acesta se va schimba de haine in

filtru.

După îmbracarea hainelor specifice blocului

operator, pentru completarea mediului aseptic persoanele

vor primi suplimentar bonete pentru acoperirea extremităţii cefalice, mască ce acoperă

nasul şi segmentul iniţial al cavităţii bucale; totodată papucii vor fi şi ei schimbaţi în

camera de filtru.

Următorul pas e reprezentat de antisepsia mâinilor care se realizează in sala de

spălare. Actul de spălare al mâinilor necesită un număr de elemente ce au o proprietate

comună şi anume sterilitatea, şi anume : apa, bureţi şi săpun. Sala de spălare e dotată

cu sistem de aprovizionare cu apă cu menţiunea că operarea acestuia necesită să se

realizeze fără atingerea robinetului atât al apei cât şi cel al săpunului. Apa distribuită e

necesar să fie sterilă.

o Primul pas: Procedeul de spălare debutează cu umectarea mâinilor si a

antebraţelor, aplicarea unei doze de săpun antiseptic care e întins prin masare până la

nivelul cotului. În final se realizează o clătire energică a antebraţelor şi mâinilor cu

menţinerea acestora deasupra nivelului cotului.

o Pasul doi: se aplică o doza de săpun antiseptic, se insistă in jumătatea

inferioară a antebraţului şi a mâinii, mai ales la nivelul unghiilor urmată apoi de o clătire

o Ultimul pas : se aplică o doza de săpun se spala intens mâinile şi

articulaţiile radio-carpiene urmate apoi de o clătire abundentă. Mâinile obligatoriu sunt

menţinute la un nivel superior coatelor. Ultima acţiune e reprezentată de uscarea lor în

mediu uscat.

După manevrele de spălare suplimetar se adaugă o spălare cu alcool fiind

urmată ulterior de îmbracarea restului echipamentului steril- temă abordată in capitolul

următor.

Purtarea bijuteriilor, unghilor false, ojei sunt strict interzise acestea fiind locuri

ideale de gazuire a microorganismelor.

Instrumentarul steril e aşezat pe măsuţa special pregătită. Aşezarea acestora

se relizează intr-un mod care sa ofere cea mai buna accesibilitate şi manevrabilitate. E

de dorit ca pozitionarea să se menţină în timp astfel încât în cazul unor urgenţe acestea

să se găsească la îndemână şi în timp util.

Locul inciziei e meticulos pregătit. Iniţial acesta e separat de restul suprafeţei

corpului iar apoi e tratat antiseptic. Procedeele de pregătire pentru realizarea unui câmp

operator steril încep încă înainte de introducere a bolnavului in sala de operaţie prin

efectuarea unei igienizări corespunzatoare actului chirurgical si prin schimbarea

îmbrăcăminţii de pijama cu una curată. În ziua programată desfăşurării actului operator

zona următoarei incizii e pregătită prin indepărtarea pilozităţii- prin radere.

În sală are loc iniţial o curaţarea unei zone cu mult mai vastă decât zona inciziei

urmată apoi de antisepsizare cu betadina, iod 5 % sau alcool etilic 70%. Aplicarea

substanţelor cu efect antiseptic, badijonarea, e supusă unor

reguli stabilite cu stricteţe. Se realizează prin 2 metode

principale de abordare.

a) Circular: badijonarea începe de la nivelul locului

dorit de realizare a incizei

şi se orientează catre

periferie, luând o forma

de spirală, de cercuri concentrice. Sensul trebuie

schimbat in cazul in care in centrul spiralei e

localizată o regiune ce nu poate fi anisepsizată

total ex: orificiul anal, deschiderea vaginală.

b) In linii drepte : primele se realizează

cel mai

larg

următoarele pe acelaşi loc insă de o lungime

considerabil mai redusă urmând apoi a treia

ş.a.

Peste porţiunea de tegument acum izolată şi antisepsizată se aplică o folie ce

aderă la tegumentele unde se va efectua incizia ca apoi să se aplice o serie de alte

campuri sterile ce izolează regiunea de restul organismului.