artur silvestri a plecat pe drumul eternitãþii · binele ºi bucuria celor care au avut prilejul...

NNrr.. 1111-1122 // ddeecceemmbbrriiee 22000088 VViiaaþþaa ddee pprreettuuttiinnddeennii PPaagg.. 33//229933

Artur Silvestri a plecat pe drumul eternitãþii

“Gabriel Artur Silvestri, înzestrat de Dumnezeu

cu mulþi talanþi”...ÎÎnndduurreerraattãã ddooaammnnãã BBrrããeessccuu,, îînn-

dduurreerraattãã aassiisstteennþþãã,, pprreeaacciinnssttiiþþii ppããrriinnþþii,,Trecem printr-un moment de un

deosebit tragism, când îl conducempe ultimul drum pe GGaabbrriieell AArrttuurrSSiillvveessttrrii, înzestrat de Dumnezeu cumulþi talanþi, pe care i-a înmulþit ºi nui-a îngropat. I-a înmulþit, înmulþind ºibinele ºi bucuria celor care au avutprilejul sã-l cunoascã, sã lucreze cuel, sã se bucure de generozitatea ºi

harul cu care Dumnezeu l-a înzestrat. În acest momentde mare tristeþe, când GGaabbrriieell AArrttuurr SSiillvveessttrrii a plecat înlumea veºnicã, aduc un cuvânt de mângâiere familieiîndoliate din partea Pãrintelui Patriarh Daniel ºi îndemnulsãu la rugãciune.

Vã mãrturiseam cã GGaabbrriieell AArrttuurr SSiillvveessttrrii a fostînzestrat de Dumnezeu cu mulþi talanþi, pe care el i-aînmulþit. Am avut prilejul sã-l cunosc acum mulþi, ani încasa pãrintelui meu spiritual, adormitul întru fericireMitropolit Nestor, în vremuri de mare încercare, atât pen-tru Biserica lui Dumnezeu, Biserica Ortodoxã, cât ºi pen-tru orice intelectual, care se recunoºtea creºtin ºi carecãuta, prin darurile pe care i le-a dat Dumnezeu, sã-lmãrturiseascã pe Hristos într-o lume profund ostilã.GGaabbrriieell AArrttuurr SSiillvveessttrrii a avut acest curaj ºi admiraþia caremi-a trezit-o, acum mulþi ani, când am avut privilegiulsã-l cunosc, a rãmas intactã, chiar dacã am fost la o de-pãrtare mare unul de celãlalt. Dar, prin corespondenþã,prin epistole, am putut sã schimbãm gânduri, sã schim-bãm sfaturi pentru ceea ce este mai bun de fãcut înaceastã viaþã.

Singurul dar ºi ajutor pe care-l putem aduce pentruGGaabbrriieell AArrttuurr SSiillvveessttrrii este rugãciunea noastrã, rugã-ciune pe care s-o ridicãm Preabunului Dumnezeu pentrusufletul sãu, pentru ca Dumnezeu sã-l odihneascã înceata drepþilor, rugãciune pe care s-o aducem ca semnde mulþumire pentru ceea ce a fost el, pentru ceea ce areprezentat GGaabbrriieell AArrttuurr SSiillvveessttrrii în aceastã lume, înaceastã viaþã, pentru gestul ºi mesajul lui de bun creºtin,pe care l-a rãspândit ºi pe care ni l-a dãruit nouã, tuturor.

Sã-l rugãm pe bunul Dumnezeu sã-l odihneascã înceata drepþilor ºi pomenirea sa, prin rugãciunea noastrã,sã fie din neam în neam. Amin!

PPSS VVIINNCCEENNÞÞIIUU PPLLOOIIEEªªTTEEAANNUU,,EEppiissccoopp VViiccaarr PPaattrriiaarrhhaall aall BBiisseerriicciiii OOrrttooddooxxee RRoommâânnee

ÎÎnndduurreerraattãã ddooaammnnãã MMaarriiaannaa BBrrããeessccuu,, ssttiimmaaþþiippããrriinnþþii,, îînndduurreerraattãã ffaammiilliiee,, îînndduurreerraattãã aassiisstteennþþãã,,

Mã numesc Sabin Bodea ºi sunt din Arad. Suntunul dintre cei care au beneficiat din plin de generozi-tatea lui AArrttuurr SSiillvveessttrrii. Când l-am cunoscut, în martie2005, aveam în mânã o revistã de 12 pagini. Acumeste o revistã de peste 200 de pagini. Cea din tiparare, de asemenea, peste 200 de pagini. Ne-am întâl-nit cu plãcere, acum ºase luni, câþiva scriitori, ºi elavea o dezinvolturã în glas, în simþire, în sfaturi. Voirãmâne în amintire cu interminabilele discuþii la tele-fon, discuþii la 12 noaptea, chiar la 1 noaptea. ªtia cãmã culc la orele 2-3 noaptea.

Când voiam sã-i spun, la începuturile noastre, sã-iexplic câte ceva, zicea: “Lãsaþi, domnule SabinBodea, eu v-am citit în primele secunde"... Da, AArrttuurrSSiillvveessttrrii era un om care putea sã citeascã oamenii dinprimele cuvinte.

Nu ºtiu ce voi face de acum înainte. Dar este dedatoria noastrã, a celor care trãim ºi simþim româneºteºi vrem sã lãsãm ceva pentru nepoþii ºi strãnepoþiinoºtri, sã dovedim cã tãvãlugul mondial nu poate sãne transforme într-o masã amorfã. Noi toþi aceia caream fost în jurul lui trebuie sã ducem mai departememoria sa, opera sa, jertfa sa.

Avem sute de colaboratori - mulþi prin domnia-sa...Acum o lunã ºi ceva zicea: "Mã grãbesc sã-þi trimit

patruzeci ºi ceva de articole (vorfi în numãrul viitor), pentru cãtrebuie sã mã duc la niºte ana-lize. Cine s-ar fi gândit? Cine s-ar fi gândit atunci când MarianaBrãescu ne scria: ”Sã facemceva…” (n.n. o carte pentruAArrttuurr SSiillvveessttrrii)... Am publicatpremeditat, în numãrul trecut:“AArrttuurr SSiillvveessttrrii - 5555”. Cu de lamine putere - sã zic aºa - , pen-tru cã dânsul nu a vrut. Dar m-am gândit cã aºa estebine sã facem!... Dãm pagini celor care colaboreazãcu noi... Cum sã nu dãm câteva pagini celui care a fostmentorul acestei reviste, alãturi de mine ºi alãturi deun alt nume, prof. univ. dr. Aurel Ardelean, rectorulUniversitãþii de Vest "Vasile Goldiº" Arad, care n-aputut sã vinã din cauza unor probleme, dar a transmisprofunda lui durere. Am dat anunþuri în ziarele localedespre... AArrttuurr SSiillvveessttrrii. Intelectualitatea de acolo afost racordatã la tristul eveniment. Am primit zeci detelefoane... Am stat de vorbã cu zeci de oameni întris-taþi.

AArrttuurr SSiillvveessttrrii a fost ºi va rãmâne un nume. Noi toþitrebuie sã trãim întru memoria sa.

SSAABBIINN BBOODDEEAA,,DDiirreeccttoorruull rreevviisstteeii ""VViiaaþþaa ddee pprreettuuttiinnddeennii""

“Avea doar 55 de ani!...”IIuubbiiþþii ppããrriinnþþii,, ddrraaggiiii mmeeii,,Sunt foarte îndureratã. Timp de

25 de ani el, AArrttuurr, a fost dragosteamea, bucuria mea, destinul meu.

AArrttuurr era un om deosebit, pe careDumnezeu l-a înzestratat cu mult ta-lent. De tânãr, de foarte tânãr, s-aîndreptat spre oamenii înþelepþi, spreoamenii mari ºi cãtre Bisericã. Cu

adevãrat, cu mare greu a fãcut tot ce a fãcut ºi înaintede 1989 ºi dupã. Existã, cum spunea el, o societatede suprafaþã, rea, ostilã lucrurilor bune, dar ºi oRomânie Tainicã, aceea a oamenilor harnici ºi cinstiþi,în care el avea încredere, ºi care i-a dat putere sã-ºiducã mai departe misiunea, sã reuºeascã sã facãatâtea lucruri. Asta l-a luminat pânã în ultimele ziledin viaþã. A adunat în jurul lui oameni care au gânditla fel.

În tot timpul avea doar douã griji: sã mai poatãlucra, sã mai poatã scrie ºi o grijã nemãsuratã caopera lui culturalã sã nu se piardã. Aceasta din urmãera cea mai mare grijã. Mã gândesc mai ales la ultimii5 ani din viaþa lui, în care a lucrat enorm ºi care l-auschimbat foarte mult. I se pãrea cã timpul se com-primã ºi el mai are enorm de scris, de fãcut, ºi parcãse temea cã nu mai are timp. Avea doar 55 de ani,deºi avea înþelepciunea unui om în vârstã. Simþea cãnu va avea fericirea sã trãiascã vârsta bãtrâneþii!

În ultimii cinci ani, era numai spiritualitate, parcãnu mai era în jurul lui nimic pãmântesc. Era, parcã,numai o vâlvãtaie, arzând pentru misiunea lui. Aºaparcã era. Niciodatã, nici o clipã, nu s-a gândit lalucrurile materiale, omeneºti, la care, firesc, toþi negândim. Era deasupra acestora.

În ultimele sãptãmâni ºtia de aceastã boalãnecruþãtoare, însã spera cã se va însãnãtoºi. Darîntr-o noapte parcã s-a desprins, n-a mai comunicat,ºi, peste 30 de ore, a murit în lacrimile mele ºi în dis-perarea mea... I-am promis ºi mi-am promis sã fac totceea ce îmi stã în putere pentru ca opera, scrierile lui,ideile lui, faptele lui, sã nu se piardã ºi sã nu se uite.

Voi face tot ce e posibil, cu puterile mele, pentruca talentul cu care l-a înzestrat Dumnezeu, dovedit încãrþi, sã fie recunoscut, sã nu se piardã, iar operelelui sã dãinuie. Simt cã aceasta este acum misiuneamea.

Vã mulþumesc cã sunteþi alãturi de mine, laaceastã mare durere ºi vã rog pe toþi, cei care l-aþicunoscut ºi l-aþi preþuit, sã-l însoþim pe AArrttuurr pe ulti-mul drum, la cimitirul Mânãstirii Pasãrea.

MMAARRIIAANNAA BBRRÃÃEESSCCUU-SSIILLVVEESSTTRRII

“Era ca un ªtefan cel Mare, careîncerca sã strângã o armatã...”ÎÎnndduurreerraattãã ffaammiilliiee,, îînndduurreerraattãã aassiisstteennþþãã,,Sunt preotul Alexandru Stãnciulescu-

Bârda. Am venit în mijlocul dumneavoastrã.pentru ca sã împãrtãºesc durerea despãrþiriide Artur Silvestri, pe care o trãiþi. Am venit casã fiu alãturi de dumneavoastrã ºi sã exprimcondoleanþe îndureratei familii pentrupierderea pe care o trãieºte astãzi.

Sunt unul dintre nenumãraþii - Dumnezeuºtie câþi sunt - care au beneficiat de genero-zitatea, de mãrinimia acestui om, care,astãzi, pare atât de mic în faþa noastrã, darsufletul lui este al unui om mare. O singurãdatã l-am întâlnit în viaþã, dar am fost secon-dat de el de-a lungul a zeci de ani.

Înainte de '89, când îmi apãreau articoleîn strãinãtate despre cele bisericeºti, ºi nunumai, ºi le trimiteam câte o copie la revista "Luceafãrul", undeera redactor, îºi asuma un risc enorm ca sã le facã oprezentare acolo, ceea ce, pentru mine, era un stimulentextraordinar.

Dupã Revoluþie, a trecut prin Mehedinþi... Am aflat cã aîntrebat de mine. La scurt timp, am primit o scrisoare. Era caun ªtefan cel Mare, care încerca sã strângã o armatã, sãrefacã o armatã, pentru cã era conºtient cã, pe frontul culturiiromâneºti, este nevoie de o armatã de oameni, care se dedicãînãlþãrii neamului românesc, întru spirit, întru culturã. ªi mãsolicita sã fiu alãturi de dânsul în planurile mãreþe pe care leavea. Dacã, la început, eram poate neîncrezãtor, dupã aceea,mi-am dat seama de generozitatea ºi de mãreþia planurilorsale.

"Asociaþia Românã pentru Patrimoniu", "Intermundusmedia" ºi alte iniþiative ale sale, extraordinare, l-au îndreptãþitsã susþinã cã are planuri mari - poate mai multe decât aleMinistrului Culturii. Pentru el nu a contat cã eºti la distanþã.

Dintr-odatã s-a trezit "împãratul" unui "imperiu" cultural,care cuprinde "imperiul limbii române". Pe site-urile sale îºigãseau adãpost zeci ºi zeci de reviste ale românilor dinstrãinãtate, reviste pe care le crea cu colaborarea anenumãraþi oameni din þarã ºi din strãinãtate. Din conþinutultuturor se vedea gândul bun ºi dorinþa de mai bine pentru nea-mul românesc, pentru înãlþarea culturii române.

Era un animator cultural care ardea ca o flacãrã ºi se topeaca o flacãrã. De multe ori, fãceam schimburi de mesaje cudânsul la ora 2 sau 3 noaptea. ªi, nu de puþine ori, îndrãzneamsã-l îndemn sã se mai îngrijeascã ºi de sine. "Da, pãrinte, aveþidreptate! Dar nu are cine le face ºi pe astea. Trebuie sã le facãºi pe astea cineva" - îmi rãspundea.

Dar nu numai atât. A fost ºi un om generos... Denenumãrate ori am primit zeci de reviste pe care le edita dân-sul ºi în conþinutul cãrora erau ºi materiale religioase, sã leîmpart la copii, când vin la bisericã. De nenumãrate ori, a tri-mis ajutoare bãneºti. Cu câteva sãptãmâni înainte de a muri,când încã nu se dãduse semnalul cã boala necruþãtoareloveºte, au venit la parohia mea peste 900 de cãrþi editate deEditura "Carpathia Press", pe care o patrona, cu rugãminteade-a le vinde ºi, din venitul respectiv, care, poate, se ridicã lazeci de milioane de lei vechi, sã tipãresc "Noul Testament" ºisã-l dãm gratuit la fiecare familie din parohia mea. În fiecarean tipãresc ºi împart gratuit credincioºilor o carte de rugã-ciune, de mâncãruri de post, acatiste etc. Pentru anul viitor, vaprimi fiecare casã "Noul Testament" a cãrui valoare estesuportatã de cel care, astãzi, pleacã dintre noi.

Prin premiile date de Asociaþia Românã pentru Patrimoniu,prin cuvintele încurajatoare pe care le-a adresat tuturor celorîn care a vãzut o strãlucire de talent, de chemare, cãtre cele'nalte, AArrttuurr SSiillvveessttrrii s-a înscris în inimile noastre ca un pri-eten, ca unul dintre marii prieteni care ne-a fost dat sã-i pri-mim în suflete.

Noi suntem puþini aici, dar prietenii lui AArrttuurr SSiillvveessttrrii ºi ceicare îl au în suflet ºi regretã pierderea lui - fiindcã aºteptamimens de mult sã mai realizeze multe pentru cultura românã -suntem mulþi, aici în þarã, în strãinãtate, peste tot. Am venit azi-noapte de la Congresul Spiritualitãþii Românilor de la Alba Iuliaºi n-am reuºit sã rezist ispitei de-a deschide calculatorul ºi dea verifica e-mail-ul. Prietenul nostru comun, scriitorul ºi poetulIoan Miclãu, din Sydney, Australia, îmi trimitea copia primeipagini a revistei "Observator" din Toronto, Canada, în care erapoza lui Artur Silvestri ºi un necrolog imens la adresa lui. ArturSilvestri rãmâne, prin faptele lui bune, prezent între noi chiardacã pleacã pe tãrâmul acela al vieþii fãrã de moarte.

Dumnezeu s-o întãreascã puternic pe doamna MarianaBrãescu, pentru a duce mai departe aceastã operã imensã,acest ºantier imens pe care dânsul l-a creat. Sã sperãm cã vareuºi sã ducã mai departe aceastã mãreaþã operã culturalã alui AArrttuurr SSiillvveessttrrii.

Dumnezeu sã rãsplãteascã pãrinþilor sãi pentru cã au datlumii un om atât de devotat binelui ºi sã rãsplãteascã familieisale, pentru cã l-a înþeles, l-a ajutat ºi i-a fost alãturi întotdeau-na!

Dumnezeu sã-l rãsplãteascã pe GGaabbrriieell AArrttuurr SSiillvveessttrrii pen-tru toate gândurile, pentru toate faptele, pentru toate vorbelebune ºi înþelepte pe care le-a grãit.

Dumnezeu sã te ierte, iubite prietene!

PPrr.. ddrr.. AALLEEXXAANNDDRRUU SSTTÃÃNNCCIIUULLEESSCCUU-BBÂÂRRDDAA,, ssccrriiiittoorr,, eeddiittoorr

“Artur Silvestri a fost ºi va rãmâne un nume. Noi toþi trebuiesã trãim întru memoria sa...”

NNoottaa:: TTeexxtteellee ddiinnaacceeaassttãã ppaaggiinnãã aauu ffoosstt rrooss-ttiittee llaa sslluujjbbaa rreelliiggiiooaassãã ddeeîînnmmoorrmmâânnttaarree,, ooffiicciiaattãã ddeeuunn ssoobboorr ddee pprreeooþþii îînn ffrruunntteeccuu PPSS VViinncceennþþiiuu PPllooiieeºº-tteeaannuu,, EEppiissccoopp VViiccaarrPPaattrriiaarrhhaall,, llaa BBiisseerriiccaa „„SSff..VViissaarriioonn”” ddiinn BBuuccuurreeººttii..TTeexxtteellee aauu ffoosstt rreepprroodduusseedduuppãã rreeppoorrttooffoonn..

PPaagg.. 44//229944 VViiaaþþaa ddee pprreettuuttiinnddeennii NNrr.. 1111-1122 // ddeecceemmbbrriiee 22000088

Artur Silvestri - Personalitate enciclopedicã, un mecena al culturii româneºti

ARTUR SILVESTRIÎNÃLÞATU-S-A-

NÃLÞAT ...Bunii mei,… sã ne plecãm cu pioºenie frunþile, în

veghea de luminã pâlpâitoare a lumânãrilor, ºi sã nemãrturisim cele rãmase nespuse, portretului marcatcu panglicã de doliu, reprezentându-l pe cel care ºi-atrãit viaþa excluzând pasiunile în favoarea datoriilormorale, devenit un Sisif al cercetãrii ºi slovei, cel care,pânã mai ieri, ne-a fost treaptã de urcat, mentor, darmai ales confrate întru condei, AArrttuurr SSiillvveessttrrii, plecatdintre noi într-un mod atât de neaºteptat, la o Zi Mare(Sf. Andrei), semn al recepþiei Divine asupra calitãþiisufletului sãu, corelate probabil ºi cu profunzimeastudiului despre Sfinþii Pãrinþi cãrturari ai neamuluiromânesc, pe care ni l-a lãsat sub semnãtura sa.

Destinul aºazã în calea noastrã oameni de carene ataºãm sentimental, cu care colaborãm, suferindîn cele din urmã, când aceºtia nu mai sunt. Nu întâm-plãtor, urmând chemarea condeiului, în toamna anu-lui 1978, la Buftea, în cadrul unei manifestãri cultu-rale, am întâlnit un om cu minã enigmaticã, sensibil,distins prin conþinutul de culturã demonstrat, careasistase, oarecum surprins, la discursul meu despreMihail Diaconescu, critic ºi istoric literar, pe tema cãrþii„Adevãrul retorului”, scrisã de domnia-sa pe proiectulfenomenologiei epice a spiritului românesc. A tresãrituºor când în contextul dezbaterii am evocat câtevaepisoade din istoria aromânilor. Dupã finalizarearespectivei manifestãri culturale, încercând sã mãretrag, i-am întâlnit privirea. Mi-a zâmbit, iar eu m-amînclinat în semn de respect, zâmbindu-i la rându-mi.Dupã reciprocitatea prezentãrilor, s-a arãtat interesatde viziunea mea cu privire la istoria aromânilor, ºi, deaici, ne-am lãsat purtaþi de spiritul analitic, comentândînsemnãrile consulului francez Francois-Charles-Hugues-Lament, din „Voayage dans la Grece” ( 2 vol.,publicate la Paris, 1820), ºi chiar notele istorice ale luiValeriu Papahagi, „Aromânii moscopoleni ºi comerþulveneþian în sec XVII-XVIII” (Bucureºti 1935). Aveamcertitudinea unei ciudate satisfacþii, ºi chiar sentimen-tul cã l-aº cunoaºte de o veºnicie. Nãucitoare a fost,însã, surpriza sã aflu cã locurile rãdãcinilor noastrepaterne erau neînchipuit de apropiate: al domniei-sale în Asan-Aga (Bujoreni), iar al meu, în Ruºii luiAsan (Milcovãþu), ambele pe teritoriul jud. Vlaºca(Giurgiu), cca.15 km unul de celãlalt.

AArrttuurr SSiillvveessttrrii va rãmâne simbolul necontenituluizbucium în care s-au putut regãsi cãutarea febrilã,neliniºtea, îndoiala ºi aspiraþia, istoricul interesat descoaterea la luminã a detaliilor omise, caracterizatprin activitatea enciclopedicã, devotat ideii originis-mului, rãmas credincios tezei indigenismului cultivatãde Nicolae Iorga, Lucian Blaga ºi George Cãlinescu,cum de altfel va rãmâne inconfundabil, prin stilisticaprozei epidermice în spiritul ortodoxiei vocabularului.Îi datorãm consistenþa cercetãrilor cu privire laînceputul misterios al prestrãmoºilor noºtri (3500î.Ch.), disecarea simbolisticii fenomenului horal, ele-mente de istorie culturalã apocrifã, de care leagã ofoarte inspiratã continuitate a Renaºterii Isihaste,Brâncovenismul, Eminescianitatea, completându-ºiextrem de interesanta operã cu studii în domeniul si-gilografiei. Neobosit investigator, îl descoperã înhrisoavele latineºti din sec VI pe scriitorul protoromânMartin de Bracara, traduce ºi analizeazã opera lite-rarã – scrisã în limba greacã – a voievodului dobro-gean Ioancu (sec XIV) completând substanþial dateleistoriei, descoperã ºi editeazã Jurnalul lui PiusServien. A avut curajul sã aleagã „calea care nu ducenicãieri” (dupã opina unora), cheltuindu-ºi banii pedonaþii de cãrþi în mediul rural sau, interesându-se dereviste literare aflate la limita supravieþuirii ºidescoperind astfel valori condeieristice pe care s-astrãduit sã le promoveze.

AArrttuurr SSiillvveessttrrii a preferat o lume a densitãþii moralecu sensuri religioase, unde religiosul ºi eticul trãiauprin concept, iar el s-a hrãnit cu substanþa acestuia,ºi, cu siguranþã, nu a fost nevoie sã implore vreodatã„Dixi et salvavi animam meam”, din moment ce elînsuºi salva sufletele altora. A considerat întotdeaunacã esenþiale sunt raporturile mai mult decât realitãþile,dovedind spiritul confratern.

Bunii mei… A plecat dintre noi UN MARECÃRTURAR ROMÂN, la numai 55 de ani. Precumatoniþii, sã îl privim în acest nemilos moment aldespãrþirii, prin fasciculul de luminã taboricã, cumpãºeºte ireversibil pe tãrâmul transcendent, aºteptatde Dionisie Areopagitul, spre a-l conduce pe sub cas-cada Luminii Divine, cãtre locul binemeritat sufletuluisãu. Avem dreptul sã plângem, sã resimþim dureri, sãclevetim, dar a-l uita, nu avem dreptul!

DUMNEZEU SÃ-L ODIHNEASCÃ!

CCRRIISSTTIIAANN NNEEAAGGUU

MMoottttoo:: „„MMooaarrtteeaa,, ddee ffaapptt,, nnuu ee ddeeffiinniittiivvaa,, ccaaccii ddaaccaarrããmmâânnee cceevvaa iimmppoorrttaanntt,, rraammaannee oo uurrmmaa ssii uunn ttiippaarr”” –– AArrttuurrSSiillvveessttrrii

Despre cartile scriitorului de formatie enciclopedicaAArrttuurr SSiillvveessttrrii s-au scris destule cuvinte de apreciere si sevor mai scrie. A fost un scriitor prolific, cu un volum alscrierilor de-a dreptul ametitor, coplesitor, ii aparea o carteintr-o saptamana, asemenea lui Nicolae Iorga. S-a spus carepeta destinul enciclopedistului B.P. Haºdeu, personali-tate grandioasa si prolifica. Istoria culturii il va aseza ala-turi de marii cãrturari ai umanitatii.

Din bun simt, cunoscandu-mi limitele, eu nu ma in-cumet sa scriu despre cartile sale. De buna seama, o vorface cei mai indreptatiti ca mine. Eu vreau sa spun doarcateva cuvinte despre AArrttuurr SSiillvveessttrrii omul de aleasa ome-nie, despre acel om coborat parca din alte vremuri pentrucare bunatatea, munca si buna cuviinta erau principiilecapitale.

Ma simt un om norocos ca mi s-a ivit nesperata sansade a-l cunoaste prin intermediul internetului. Nu l-amcunoscut personal, nu i-am vazut ochii si nu i-am auzitvocea, dar i-am simtit personalitatea neobisnuit de puter-nica si capabila de insufletire, am simtit ca stie sa asculteomul, dar si sa daruiasca lumina si caldura sufleteasca.L-am simtit ca pe un om apropiat caruia puteam sa maadresez fara retinere. Si asa cum facea cu toti cei cu carecomunica, mi s-a adresat si el mie, „din adancurileneatinse ale celor ce `se cunosc`, dar nu s-au intalnitinca”, pentru a ma asigura de sprijinul sau si pentru a-mioferi o povata: „Ceea ce as dori sa stiti, astazi la Zi Mare(Rusalii) in lumea noastra de ecouri de vechime, este ca,indiferent de ce va fi, veti avea in mine un reazem in celece fac si in cele ce va propuneti sa faceti cu bine maine,poimaine si in viitor. Sensul vietii noastre traite in echilibrulce ni-l dau invataturile intelepte este, cred, mai intai detoate, acela de a intelege rostul solidaritatii care se mani-festa fara a fi ceruta si al mainii intinse catre cel ce arenevoie; apa pentru insetat si hrana pentru flamand.Fiecare dintre noi il putem tine minte; iar daca ne vomincerca sa il si facem posibil, ne vom da seama nu doar casuntem de folos, dar si ca nu ne este greu, biruind singu-ratatea cu o jertfa zilnica oricat de mica pentru cei care, lafel ca oricare din noi, au trebuinta de ajutor si indrumare.Sa fim, deci, pomi cu flori care dau fructe fara sa ne intre-bam despre rostul lucrarii noastre; sa nu fim vasc agatatde ceea ce rodeste si fructifica. Sa fim darnici si sa nuuitam lectia raspandirii gandului bun pretutindeni unde elpoate ca este asteptat si dorit si va fi ascultat.”

Ajutorul l-am simtit din plin. Dupa debutul si apoi exer-sarea mainii facuta la publicatia „Observatorul” dinToronto, faþã de care ma simt indatorata moral, fiindca mi-a dat o noua orientare vietii, a urmat, apoi, din partea omu-lui de mare daruire sufleteasca, AArrttuurr SSiillvveessttrrii, un larg spri-jin pentru raspandirea mai larga a scrierilor mele, devenindmai cunoscute. Valoarea acestora a fost intarita de autori-tatea sa, precum si de circuitul in care a patruns. Astfel, mis-a netezit drumul spre Liga Scriitorilor din Romania, caremi-a oferit „buletinul de identitate literara” al celor ce amscris, prin primirea mea in randul scriitorilor romani.

Acest ajutor, pe care l-am primit, a fost posibil printr-oactivitate filantropica, un act social-cultural, de-o anvergu-ra speciala, facut cu rabdare, perseverenta si priceperefara egal de acest deschizator de drumuri, curajos si neo-

bosit, care a fost AArrttuurr SSiillvveessttrrii. In anul 2004, a creatinstrumente care au facut posibil dialogul intre oameni,indiferent la ce distanta s-ar afla. A creat „AsociatiaRomânilor pentru Patrimoniu” – ARP – care este cel maiimportant editor roman de presa culturala on-line, avand18 publicatii active proprii si 12 publicatii asociate,reprezentand centre romanesti din toata lumea. Prin pu-blicatia electronica dar si tiparita pe hartie – „IntermundusMedia” – editata si difuzata gratuit in toata lumea la peste4.000 de destinatari, face posibila leagatura intre romaniide pretutindeni din toate cele patru zari ale lumii, care nus-au intalnit personal niciodata, dar care au in comundragostea pentru scrierile in limba noastra stramoseasca.Prin „Analize si Fapte” – o publicatie ARP – a creat o reteade contacte pentru a ajuta la promovarea celor care aunevoie de sprijin si de o consiliere dezinteresata.

La baza acestei activitati de promovare a valorilor cul-turale si stiintifice a stat credinta nestramutata in regene-rarea creatoare a neamului romanesc prin cultura, aceacredinta intr-o Romanie profunda, cu o „realitate tainica”,dincolo de aparente, acea „Romanie Tainica” despre carea vorbit fara oboseala. „Aceasta Romanie Tainica lucreazasi, in cele din urma, va birui „Pentru aceasta nobila idee acheltuit multa energie, printr-o munca titanica, facuta cugenerozitate, cu rabdare si pricepere, cu iubire pentruoameni, cu gand curat si bun si cu investitii materiale.Treptat a descoperit multi scriitori romani, care se credeausinguri, izolati si infranti, dar curati sufleteste, pe care i-aadunat la un loc in folosul culturii romanesti. A tinut legatu-ra cu acestia in mod direct, cu fiecare, printre care maregasesc. Ne vorbea cu intelepciune si dragostecrestineasca, asemenea unui frate mai mare, ce se simteadator sa ne ocroteasca, „intru nimic scortos” cum frumosspune scriitorul Al. Nemoianu. In fiecare e-mail trimis ince-pea cu datele din calendarul crestin ortodox relatate pelarg si nu de putine ori cu referire la acestea. Desprecomunicarea aceasta cu cei aflati la distanta, nota: „Si innoptile mele de tulburare cand, citind ceea ce-mi mar-turiseau, de la departare, suflete ce poate ca nu intalnisemniciodata, imi dadeam seama, ca dincolo de cele vazute,exista o Putere mai mare ce ne face sa ne asezam impre-una si sa ne straduim sa recladim totul prin revolutia tacu-ta, caci intr-o tara ocupata de saltimbanci si de irozi – cuminca suntem, dar nu pentru multa vreme – pe scenaevolueaza numai stapanii Clipei. Noi ne aflam in tainaTimpului Nemarginit”.

Tulburarea profunda pe care am trait-o prin plecarea luiAArrttuurr SSiillvveessttrrii dintre noi pentru a se intalni cu al sau „Ingertacut”, ne este alinata de cuvintele sale calme si inteleptecu care a privit acest moment ireversibil: „Moartea, de fapt,nu e definitiva, caci daca ramane ceva important, ramaneo urma si un tipar”. In ceea ce-l priveste, aceste urme pecare le-a lasat – prin activitatea sa de mecena cu mareputere de iradiere culturala, ca promotor cultural, editor,intemeietor de organizatii culturale si cetatenesti, fondatoral principalelor organizatii profesionale si patronale dindomeniul imobiliar, scriitor cu activitate enciclopedica,istoric al civilizatiilor, prin ample activitati de sprijin al bi-bliotecilor satesti si nu in ultimul rand intemeietorulAsociatiei Romane pentru Patrimoniul cultural, AArrttuurrSSiillvveessttrrii va ramane omul viu pentru cultura neamului nos-tru, dar si pentru cultura universala.

EELLEENNAA BBUUIICCÃÃ,, TToorroonnttoo,, CCaannaaddaa

ARTUR SILVESTRI – OMUL DE ALEASA OMENIE

AArrttuurr SSiillvveessttrrii (1953-2008) a fost o personalitate cuactivitate enciclopedicã - jurnalist, scriitor, istoric, editor,fondator de organizatii culturale si cetãtenesti, filantrop –,de aceea nu este deloc usor de a-i caracteriza opera, maiales in lumea din ce in ce mai specializata din zilele noas-tre. Nãscut într-o familie de negustori aromâni, din parteamamei, si de boieri olteni, din familia Iancu Jianu.Strãnepot al Mitropolitului Simedrea, ultimul mitropolit alBucovinei izgonit de pe scaunul mitropolitan de la Cernãutide invazia rusã el a fost un patriot roman, crestin ortodox,promotor al “protocronism”-lui, un demn urmas al ilustrilorînaintasi. Dupã studii filologice la Bucuresti, se specia-lizeazã în arheologie in Italia si istoria culturii la Sorbona.Doctor în Litere la “Trinity Bible Research Center”,University of Madras, Doctor Honoris Causa la Institutd’Estudis Historics Medievals de Catalunya. Un savantcare pe de o parte, alãturi de Mitropolitul Olteniei NestorVornicescu, cerceteaza “Literatura proto-românã”,descoperind pe scriitorul proto-român Martin de Bracara(sec. VI), opera voievodului dobrogean Ioancu (sec. XIV),si pe de alta parte cultiva intens legãtura cu intelectualicontemporani din Occident, oferindu-le o platforma pu-blicistica, o placa turnanta in cele peste zece publicatiielectronice, ale ARP – Asociatia Românilor pentruPatrimoniu. Personal am profitat din plin de generozitateaºi de prietenia dezinteresata a lui AArrttuurr SSiillvveessttrrii.

Am publicat in saptamanalul NATIUNEA, dupãRevolutia din decembrie 1989, in vremea când el eraredactor-sef, si ne-am continuat colaborarea, dupã ce pelângã activitatea de expert in domeniul imobiliar, a infiintat

ARP-ul. Cu prilejul decernãriiunui premiu ARP, mi-amamintit ca intr-o discutie in carene confruntam opiniile in eter-na disputa intre pãgânism sicrestinism, intre Occident siOrtodoxie, i-am povestit deîmpãratul roman, care auzindde o noua religie se minuna:„crestinii se iubesc înainte de ase cunoaste?!” A meditat si m-a rugat sa reiau aceasta idee infata celor prezenþi la manifes-tatia culturala organizata de elsi de sotia sa, scriitoareaMariana Braescu-Silvestri. Si,cu acest prilej, mi-am dat seama ca religia crestina, informa sa originala, ortodoxa este axa întregii sale opereenciclopedice pusa in întregime in folosul oamenilor.

La trecerea in eternitatea a marilor personalitati aleneamului fãcea tot ce se putea pentru a publica o cartedespre cel dispãrut. Sa ne reamintim de PatriarhulTeoctist, de Raoul ªorban. AArrttuurr SSiillvveessttrrii iubea fara sa-icunoascã pe copiii cãrora le dona carti la BibliotecileScolare, pe autorii romani pribegi din lumea larga, pe care-i promova in publicatiile si editurile sale. Si toate acesteafara nici un interes material.

VVIIOORREELL RROOMMAANN,, Bremen, Germania

OMAGIU LUI ARTUR SILVESTRI



Mã numãr printre acei care s-auîndurerat profund la aflarea tristei veºti– comunicate de scriitorul ºi editorulSabin Bodea – a trecerii din aceastãlume a celui care a fost un mare om despirit, de o culturã enciclopedicã, dr.AArrttuurr SSiillvveessttrrii. Mã numãr printre acei,mulþi la numãr, care l-au cunoscut peAArrttuurr SSiillvveessttrrii, ca pe un dar de la bunulDumnezeu, regãsindu-mã, ºi eu, alã-turi de alþi slujitori ai Bisericii noastrecreºtin-ortodoxe, în paginile cãrþilorsale, cãrþi care, având în ele lumina luiDumnezeu, au reuºit sã atingã inimi ºisã formeze caractere. Este o operãcare va dãinui atâta timp cât va dãinuiseminþia româneascã, ºi nu numai, va exista întotdeauna.

Dumnezeu sã-l odihneascã în pace ºi sã-l aºeze în rânduldrepþilor! Amin!

DDrr.. TTIIMMOOTTEEII SSEEVVIICCIIUU,, Episcop al Aradului, Ienopolei,

Hãlmagiului ºi Hunedoarei

“Un mare om de spirit, o culturãenciclopedicã”

Prietenul ºi colaboratorul nostru, SabinBodea, truditor al revistei „Viaþa de pretutindeni”,pe care l-am încurajat ºi ajutat încã de acum câþi-va ani, când revista era doar la stadiul de idee,mi-a transmis, la început de decembrie 2008,trista veste cã AArrttuurr SSiillvveessttrrii a plecat din aceastãlume. ªtiam cu câtva timp în urmã cã sãnãtatea

Domniei Sale naºte semne de întrebare ºi aveam gândul încãrcat cuaceastã idee, pentru cã, din discuþiile cu Sabin Bodea, aflasem cãacest mare om de culturã, de formaþie enciclopedicã, avea un senti-ment de apreciere la adresa Universitãþii noastre, care, an de an, ºi-a câºtigat un bun prestigiu pe plan naþional ºi internaþional.

Trecerea în eternitate a lui AArrttuurr SSiillvveessttrrii reprezintã o marepierdere pentru spiritul românesc, pe care distinsul cãrturar l-a iubit ºipromovat în rândul românilor de pretutindeni. A fost o pildã vie, incan-descentã, un adevãrat exemplu pentru toþi cei care au intrat în relaþiecu Domnia Sa, sau cu scrierile sale.

Regret profund cã „timpul n-a mai avut rãbdare”, pentru cã, în anul2009, intenþionam sã-l invitãm în Universitatea noastrã ºi sã-i pro-punem sã accepte decernarea titlului de Doctor Honoris Causa.

Cu toate acestea, vom lua legãtura cu distinsa sa soþie, MarianaBrãescu-Silvestri, pentru a-i acorda, post-mortem, acest titlu.

Vom cãuta ca, prin bunele relaþii statornicite între Universitatea deVest “Vasile Goldiº” Arad, Editura “Viaþa arãdeanã”, revista “Viaþa depretutindeni” sã cinstim în cel mai înalt mod posibil memoria ºi operalui AArrttuurr SSiillvveessttrrii.

PPrrooff.. uunniivv.. ddrr..AAUURREELL AARRDDEELLEEAANN,,

rreeccttoorruull UUnniivveerrssiittããþþiiii ddee VVeesstt ““VVaassiillee GGoollddiiºº”” AArraadd,, vviicceepprreeººeeddiinntteellee FFeeddeerraaþþiieeii EEuurrooppeennee aa ªªccoolliilloorr SSuuppeerriiooaarree

“O mare pierdere pentru spiritul românesc”

Pentru spiritualitatea arãdeanã care graviteazã în jurul revistei"Viaþa de pretutindeni", vestea morþii fulgerãtoare a scriitorului, criti-cului ºi omului de culturã AARRTTUURR SSIILLVVEESSTTRRII a venit ca un mare ºocemoþional, o veste incredibilã ºi, totuºi, adevãratã. Cu greu am pututaccepta ideea cã prietenul ºi susþinãtorul literelor arãdene a trecutatât de repede – la numai cincizeci ºi cinci de ani – pe nedrept, înlumea umbrelor eterne, cã acest admirabil scriitor, editor ºi un mece-na al culturii româneºti nu se mai aflã printre noi!

L-am cunoscut cu mulþi ani în urmã, pe vremea când îºi publicacronicile în revista "Luceafãrul" din Bucureºti, unde era ºi redactor, cape un distins tânãr intelectual, cu un nativ impuls polemic, militândpentru autonomia artei în raport cu tezele ideologice lansate de comu-nismul ceauºist prin „Tezele din iulie”.

Încã din perioada tinereþii, de cristalizare a propriei sale biografiispirituale ºi intelectuale, AArrttuurr SSiillvveessttrrii s-a dovedit a fi un admiratorconstant al marilor personalitãþi din culturã, artã ºi literaturã, avândmodele naþionale ºi universale pe adevãraþii titani, precum: Eminescu,Blaga, Arghezi sau Nichita Stãnescu, iar în plan european ºi universala rãmas fascinat constant de caracterul naþional ºi universal al marilorclasici Goethe, Schiller, Shakespeare, fãrã sã neglijeze, însã, nicielitele scriitoriceºti ale secolului trecut!

Nu în ultimul rând, ca mecena, a vegheat cu discreþie ascensiunearevistei arãdene – „Viaþa de pretutindeni” –, sprijinind difuzarea ei înrândurile diasporei româneºti de pe toate cele cinci continente, orien-tând-o, totodatã, spre marile valori ale culturii ºi spiritualitãþii naþionaleºi universale, dar ºi spre o bogatã creaþie literarã contemporanã.

PPlleeccaarreeaa aattââtt ddee ttiimmppuurriiee îînn lluummeeaa uummbbrreelloorr eetteerrnnee llaassãã uunn ggoolliimmeennss îînn uurrmmaa ssaa,, AArraadduull aa ppiieerrdduutt uunn mmaarree pprriieetteenn lliitteerraarr..

Suntem siguri, însã, cã sufletul sãu atât de nobil ºi generos se aflãdeja în Ceruri, de unde ne priveºte prin împãrãþia liniºtii universale!

Dumnezeu sã-l odihneascã în pace!EEMMIILL ªªIIMMÃÃNNDDAANN,,

ssccrriiiittoorr,, ddiirreeccttoorruull EEddiittuurriiii ““FFuunnddaaþþiieeii IIooaann SSllaavviiccii”” AArraadd

ARTUR SILVESTRI - In memoriam

Eram în Bucureºti pentru o emisiune la TVR1 (redactor Eugen Dumitru), având ca temã recorduridin diferite domenii de activitate. Eu am fost invitatã ca urmare a prezenþei mele în Guinness RecordsBook, fiindcã am realizat cea mai mare picturã pe sticlã încãlzitã din lume, “Cina cea de Tainã” (repro-ducere).

Dupã emisiune, domnul Sabin Bodea a propus sã mai rãmânem, pentru a ne întâlni cu scriitori ºialte personalitãþii din Bucureºti. A fost o searã minunatã de mai, încãrcatã de miracolul unor prieteni noi,pe care i-am simþit imediat, ca ºi cum ne-am fi cunoscut de-o viaþã. Însã, marele cãrturar AArrttuurr SSiillvveessttrriine-a propus sã fim invitaþii Domniei Sale la un restaurant cu iz medieval, unde fastul ºi eleganþa con-curau cu lumini ºi peisaje de vis din niºte picturi vechi.

Atunci l-am cunoscut pe domnul AArrttuurr SSiillvveessttrrii. Sobru, dar plin de cãldurã. Am discutat despre acti-vitatea mea, despre tablouri. Impresionat de tablourile mele, încerca sã mã ajute cu idei, cum sã pro-cedez sã-mi realizez visul meu de o viaþã: o ºcoalã de picturã, realizatã fãrã sponsorizãri, din vânzareatuturor tablourilor mele.

Mi-a mãrturisit cã munceºte foarte mult ºi cã ar trebui sã se mai odihneascã. De asemenea, mi-aspus cã se va gândi cum sã mã ajute. Pentru cã eram singura din grup care plecam spre Arad în aceasearã, m-a condus la garã, ca sã prind trenul de noapte. Am discutat mult, pânã la plecarea trenului,plimbându-ne pe peron ca doi prieteni vechi.

I-am povestit despre Arad, despre frumuseþea parcurilor seculare ºi despre Mureº: apã „cuminte ºiputernicã”, precum un scriitor matur. A râs ºi a zis cã nu l-am comparat cu un pictor, deoarece, în grabalui, Mureºul ºi-ar dilua prea mult culorile!?

Acum, când mã gândesc ce efemerã este viaþa, simt pentru acest OM, pe care l-am cunoscut doarcâteva ore, un univers de amintiri frumoase.

Bunul Dumnezeu sã-i dea odihnã ºi pace!

PPrrooff.. AAUURREELLIIAA BBOOBBOOCCEELL

Artur Silvestri – un univers de amintiri frumoase

Lui Artur Silvestri, in memoriam

Sunt cantonat în semnul de-ntrebare,Ce mã apasã cu durerea unui veac:De ce n-a fost gãsit, ºi pentru TINE-un leac,O barcã micã, cât de micã, de salvare?

De ce n-a fost, pe chinul tãu, alt semn,Sã dãm, ºi noi, din sânge-o picãturã,Perdeaua neagrã s-o aruncãm cu urã,În hãul necuprinsului nedemn?

Ce timp hain ne-ncearcã ora, clipa,Certându-ne cu sine ºi cu toþi,Când socoteala zilei spune cã nu poþiSã-þi prelungeºti, c-o zbatere, aripa?

Mi-e sufletul doar lacrimã în gândN-am cum sã ºtiu când voi ieºi din asta...Nu ºtim nicicând cã e Divin sau e nãpastaAceastã smulgere din dragul nostru rând.

N-aº fi crezut!... C-o lunã înainteNe sfãtuiam, nocturn, la telefon,Din "Doamne-ajutã!" se hrãnea oricare tonªi-l aºezam sub cele 'Nalte, Sfinte!

"Mã duc - ZICEAI - sã vãd de sãnãtate!"...Cuvântul TÃU mã-ngrijora-ntr-un fel...O, de ºtiam, c-o vrere de oþelÎl imploram, pe Domnul, sã ia parte...

Sã facã o Minune din preaplin,Sã dea în corp firav luminile cernute;"Sper sã putem continua, în viitor, cele-ncepute" -Sunt vorbele - cuvinte ce m-alinau puþin.

Am dat rãspuns cã-n grijã ne simþim,Cã ne culcãm ºi ne sculãm în Rugãciune...N-am spus aºa... Doar cã trãiam anumeCa la durerea LUI pãrtaºi sã fim...

Apoi, veni scrisoarea Doamnei Sale,Cu litere ºi sori liniºtitori:"Sã-i facem o surprizã, de Sãrbãtori..."O carte-a trudei sale colosale!

Cuvintele din urmã-mi aparþin...Dar ce spun eu? Nu aparþin doar mie,Ci sute, poate mii, de-acum, vor scrieC-AArrttuurr SSiillvveessttrrii era un Prinþ Divin.

Vorbeam cu-ai mei de grija ce mã poartã;Vedeam, pe faþa lor, cã mã-nsoþesc,În sentimentu-acesta, omenesc,Dar aminteau, în treacãt, ºi de soartã...

ªi, într-o zi, un telefon, departe,Ca tunetul vuia în trista veste:„AArrttuurr SSiillvveessttrrii, de-astãzi, nu mai este!”Un milion de gânduri mã-ncercau deºarte.

Se cobora în noapte speranþa de luminã;Cum poþi sã crezi aceastã veste tristã,C-AArrttuurr SSiillvveessttrrii, de-astãzi, nu existã?E vreo greºealã! Cum? Destinul poartã vinã!

Ocean de gânduri mã fãceau mai mic,În faþa sorþii rea, o ghionoaie!...Lacrimi pornite se cununau c-o ploaieDe noroioasã ciudã spre Nimic.

Dar nu puteam sã zic, în calendar,Aceastã filã rupe-o, arde-o, taie!Inima-mi plutea în vâlvãtaieªi mã zbãteam, în vrere, în zadar.

Pãºeam pe trotuar, ca un nãuc;Nu distingeam culorile 'nainte;În ceasul meu, ceream un pic de minte,Sã ºtiu pe ce cãrare, de-azi, s-apuc.

Era-n oraº o forfotã de oameni;Lucrarea mea cerea sã fiu cu ei;Dar vorbele-auzite nu-ºi mai gãseau temei...Cum poþi trãi când negre lacrimi sameni?

„S-a dus la Cer, SSiillvveessttrrii”, - îi spuneamIar rectoru-Ardelean rãmase-ncremenit.N-ar fi crezut, degrabã, - un asfinþit,Când optimist, din fire, m-arãtam.

*Spre Bucureºti, ca ºarpele, - alergaUn tren mai greu c-o inimã cernitã;Mi se pãrea c-o filã ofilitã,Din veacu-acesta, sfidãtor, þipa.

ªi am ajuns... Biserica aveaO lume coborâtã-ntr-un sicriu;Ce n-aº fi dat sã-l ºtiu, acolo, viu?ªi-n chipul cunoscut, poveþe sã ne dea?

Ca fulgul negru, cel mai negru, vezi, pluteaFemeia - soaþã, doamna Mariana, biruitãDe fluviul de lacrimi chinuitãªi de speranþa cea ucisã-n vrerea sa.

Un bãtrânel, cu jale-ºi plângea fiul:"Gabi, bãiatul meu! Bãiatul meu!..."Credea în EL ca-n Bunul Dumnezeu,Iar Bunul Dumnezeu, cu fiul sãu, pleca.

Preoþi minunaþi vorbeau de EL cu falã;"De unde sã iau lacrimi?" - îºi spuneaBrãescu - Doamna Silvestri - , gândind în sinea sa,Biserica-mi pãrea o Catedralã...

Am vrut, ºi eu, sã iau din suferinþã...Cuvintele-mi fugeau în rana-mi necuprinsã,Vedeam întunecat, ca sub fãclie stinsã,ªi mã-ntrebam de Moarte ºi Fiinþã.

*Pãmântul reavãn ne-amintea, sã ºtim,Cã suntem doar þãrânã ºi lucrare,De om cu o mai mic, sau O mai mareªi-n alfabetu-acesta sã clãdim.

Maestre, vom veni mereu, mereu,Sã ducem slova TA în nemurire;ªi inima, cuprinsã de simþire,Sã te aºeze lângã Dumnezeu.

SSAABBIINN BBOODDEEAAddeecceemmbbrriiee 22000088,, îînndduurreerraatt

Moartea, ca o întoarcere acasã...



ARTUR SILVESTRI M-AAJUTAT CU O

GENEROZITATEªI O GINGÃªIE

FÃRÃ EGALAArrttuurr SSiillvveessttrrii

face parte din cate-goria celor careproduc substanþavie în permanenþã.Volumul cantitatival scrierilor saleeste copleºitor,ameþitor. (Cu toatãsiguranþa, el estedintre cei care pro-

duc într-o lunã câþi alþii în ani.) Dar încãmai zdrobitoare este calitatea scrierilorsale. De fapt, lucrarea lui AArrttuurr SSiillvveessttrriipoate fi împãrþitã în douã pãrþi principale;opera scrisã ºi opera cultural-socialã.

Opera scrisã este enormã ºi ar filipsã de bun simþ ºi mândrie nebunã dinpartea mea sã încerc sã o expediez încâteva paragrafe. Dar ce îmi pare a fiesenþial în aceastã operã sunt treilucruri: o nouã viziune, articularea carac-teristicilor noii viziuni, definirea con-ceptelor ºi înþelesului vorbelor (creareainstrumentelor care fac posibil dialogulîntre cei de acelaºi gând ºi credinþã).

Viziunea lui AArrttuurr SSiillvveessttrrii stã pe unplan, este egalã în valoare, cu cea acelor mai mari personalitãþi româneºti, acelor care au „biruit cu gândul“. Princi-palul mesaj al lui AArrttuurr SSiillvveessttrrii este cãmodelul existenþial românesc este strã-vechi, practic post-edenic ºi el nu este înnimic inferior altor modele existenþiale.Caracteristica modelului este bine arã-tatã ºi la fel de bine modul în care a fostºi este atacat prin modele de import,numite „creole“. Iar conceptele care, cumspuneam, fac cu putinþã dialogul între ceide un gând ºi o credinþã, sunt pe cât deinteresante pe atâta de frumos rostite;„modele creole“, „banda“, „reconquista“ºi atâtea altele. Opera scrisã a lui AArrttuurrSSiillvveessttrrii a crescut galopant. Volumelesale au apãrut aproape sãptãmânal ºi,sincer, îmi pare cã din punctul de vedereal prolificitãþii el poate fi asemuit doar luiNicolae Iorga. Dar la fel de importantãeste activitatea lui social-culturalã.

Cu o rãbdare, persistenþã ºi pri-cepere fãrã egal AArrttuurr SSiillvveessttrrii a„descoperit“ pe acei scriitori români carestãteau împotriva nefastei lucrãri a „eliteide mahala“ (sau „bandei“) ºi care, toþioameni cinstiþi sufleteºte, se credeausinguri, izolaþi, înfrânþi.

AArrttuurr SSiillvveessttrrii le-a arãtat cã nu esteaºa, i-a adunat la un loc ºi a creat, astfel,posibilitatea zilei de mâine pentru ºi întrucultura româneascã. În acest fel, caîntreg, lucrarea lui AArrttuurr SSiillvveessttrrii estesimultan un program ºi o alternativã înbine. Lucrarea lui a biruit pe plan spiritu-al ºi nu am îndoialã cã va birui ºi la nivelsocial-istoric.

La cele spuse mai sus aº dori sã maifac o mãrturisire. ªi o fac cu dorinþa desmerenie, în convingerea cã, dupãcunoºtinþa ºi conºtiinþa mea, ce spuneste adevãrat... AArrttuurr SSiillvveessttrrii m-a ajutatcu o generozitate ºi o gingãºie fãrã egal.În acest fel, relaþia mea cu Domnia Saeste personalã, în modul cel mai adâncal vorbei.

Cred cã între noi existã o relaþie carea trecut tãrâmul realitãþii imediate ºi apãtruns în cel al veºniciei, care va fi ºi albunei voiri, comuniunii ºi dragostei fãrãsfârºit, care se duce, din „genune îngenune“, în absolut. Eu cred cã AArrttuurrSSiillvveessttrrii, mai mult decât orice, îºi meritãnumele de Om Bun. Într-o vreme ºi înîmprejurãri, în care exemplul personaleste treapta necesarã spre mântuirea deobºte, AArrttuurr SSiillvveessttrrii „a trudit necontenit“pentru a apropia cu o clipã „Raiul în carene-a vrut Dumnezeu“.

AALLEEXXAANNDDRRUU NNEEMMOOIIAANNUU,, Missouri, USA

LACRIMI ªI FLORI PENTRU ARTUR,

ROBUL LUI DUMNEZEU A cazut peste noi ca un traznet naucitor vestea ca

Dr. AArrttuurr SSiillvveessttrrii nu mai este printre noi. A plecat multprea devreme si atat de repede, lasand in urma o durereadanca si lacrimi in sufletul celor care l-au cunoscut, caprieten, ca maestru, ca model de Om Mare, dedicat slu-jirii neamului sau, pânã la jertfa cea ultima, care l-atransformat intr-un mucenic al dacilor romani.

L-a condus, nu intâmplator, in drumul lung si greu,Sfantul Andrei, apostolul dacilor, luminandu-i Calea,solului Ales, spre invesnicirea sa si a noastra, a tuturor.

Va ramane pentru tara si poporul sãu figura cea mailuminoasa si mai completa prin structura spirituala unicasi prin uriasa forta de cuprindere si implicare in restau-rarea, reexaminarea si realizarea de valori apartinatoarespiritualitatii universale, nu numai din contemporanei-tate, ci din toate epocile.

Vom purta in inima, cei ce l-am cunoscut, stimat siiubit, cat vom mai fi, figura luminosului Parinte al neamu-lui, plecat acum sa se aseze in eternitate.

Suntem alaturi de familia indurerata, si-i transmitemtoata compasiunea, avand si noi inima insangerata dedurere. Ramas bun, Stimate Dr. AArrttuurr SSiillvveessttrrii si IubiteMaestre, caci n-ai plecat inspre uitare, ci insprenemoarte.

RRooaaggaa-ttee ccaa DDoommnnuull DDuummnneezzeeuull nnoossttrruu ssaa nnee iieerrtteeppeennttrruu ccaa nn-aamm ssttiiuutt ssaa ttee pprreettuuiimm iinnddeeaajjuunnss,, ccaa nnuuttee-aamm mmeerriittaatt,, iiaarr ttiimmppuull nn-aa vvrruutt ssaa mmaaii aaiibbaa rraabbddaarree..

Dumnezeu sa te odihneasca in pace acolo unde niciura, nici rautatea si nici durerea nu te vor mai atinge.

Vesnica recunostinta, lacrimi si flori pentru robul luiDumnezeu, AArrttuurr.

MMAARRIIAA CCIIOORRNNEEII,, SSuucceeaavvaa

BUNUL SAMARINEAN DE PECALEA ELECTRONICÃ

(fragmente)ªi iatã o cale nouã, imaterialã, cum n-a mai fost în istoria omenirii –

calea electronicã – pe unde, de asemenea, oricine poate trece. ªi iatã uncãlãtor care nu-ºi vede liniºtit ºi indiferent de interesele lui ºi e atent larãnile celor întâlniþi în cale (cãzuþi pradã unui tip de selecþie întemeiatãpe preferinþe, adeziuni la „coterii“ sau pseudo-criterii de valoare – amcitat din programul dicþionarului on-line pe care l-a gândit ºi înfãptuit). ªiacest cãlãtor îi ia în mijlocul lui de transport ºi-i pune la adãpost de mar-ginalizãri, îi lasã în siguranþã alãturi de nume sonore, în reviste, cãrþi,dicþionar, colecþie fotograficã – toate putând fi accesate din oricare colþ allumii (ºi sunt români peste tot), ba chiar editeazã volume colective tipãriteîn format tradiþional, pe care le distribuie gratuit sau se implicã în înte-meierea unor societãþi culturale chiar ºi atunci când alþii urmeazã sã leconducã. Nu ºtiam câþi dinari din propria-i viaþã cheltuieºte, când îºi facetimp sã ne scrie tuturor, la sãrbãtori ºi-n zile de lucru, neuitând sã leînsemneze ºi pe acestea cu sfinþii lor, chiar ºi cei trecuþi cu negru în ca-lendar (sfinþi pe care nu-i prea bãgãm în seamã, dar iatã cã este cinevacare nu trece indiferent nici pe lângã ei); ne spune despre proiecte,despre realizãri, despre muncã ºi despre vacanþe; ne invitã sã-i scriem;se scuzã (de parcã ar avea vreo obligaþie!) când e nevoit sã-ºi amânerãspunsurile. Nu ºtim exact cât din viaþã, dar cheltuieºte, din ea, enorm.Când oamenii de lângã noi nu ne observã ºi trec pe alãturi, este cinevacare ne dã chiar importanþã. Cu cât din viaþã? ªi nu ºtiam câþi dinari dinsuflet cheltuieºte ca sã ne trimitã ºi balsam de untdelemn cu turnare devin în cuvinte. Dar ºtiam cã are de unde.

Spre noi, colaboratorii ARP, fondatorul ºi promotorul neobosit alAsociaþiei a venit de multe ori. Acest câmp de contacte care e ARP, amvãzut bine cum, ºi prin oportunitate, ºi prin conþinut, e spinarea însem-natã cu cruce a asinului care te duce, ca în pilda biblicã, într-un han pri-mitor.

NNuu ººttiimm ccââþþii ddiinnaarrii aa rriissiippiitt AArrttuurr SSiillvveessttrrii,, ddaarr ººii-aa cchhiivveerrnniissiitt bbiinneettaallaannþþiiii.. TToott îînn ffoolloossuull aallttoorraa!!

AANNGGEELLAA MMOONNIICCAA JJUUCCAANN,, BBaaiiaa MMaarree,, RRoommâânniiaa

CCoommeennttaarriiuu llaa uunn iinntteerrvviiuuccuu pprrooffeessoorruull AArrttuurr SSiillvveessttrrii

-ffrraaggmmeennttee-Locuiesc în cartea Domnului AArrttuurr

SSiillvveessttrrii ca printre rafturile bibliotecii cudouã rânduri de cãrþi în care s-a aflat,foarte tânãr fiind, in Italia.

Un parfum ce-mi este cunoscut mãrãscoleºte adânc. E mirosul pe care-l simþicitind conjuncturala evocare, e ceva tainicce m-a þinut în biblioteci în vremea stu-denþiei, la o facultate unde mi se dãduse(credeau ei) anatema de tocilar.

Mirosul de bibliotecã are ceva uluitor.Nu-l voi uita niciodatã, ori dacã l-aº fi uitat,interviul Elvirei Irºai cu profesorul AArrttuurrSSiillvveessttrrii mi l-a adus în cea mai proaspãtãstare. Profesorul AArrttuurr SSiillvveessttrrii are harulevocãrii în câteva tuºe a unor oameni dintimpul ceþos al copilãriei, luminat cu câte orazã, ca în tablourile lui Rembrandt.Chipurile „boieroaicelelor misterioase”, albunicii, ale acelei lumi creionate, au înmintea mea transfigurarea celebrelor per-sonaje din Scrinul Negru.

Este în oralitatea acestui interviu omare speranþã cã, într-o bunã zi, vomavea în mânã un roman care sã ne þinã cusufletul la gurã, o carte care sã transfi-gureze artistic aceste excelente evocãri,

care m-au emoþionat.Poate chiar avem o asemenea carte

prin dosarele de care vorbeºte autorul. Lacât de mult aleargã în atâtea direcþii, la câtde mult scormoneºte în trecutul sau,aºteptãm acest soroc pentru acele scrieriaflate la dospit ºi la înmulþit.

Mã bucur sã mã apropii de lucrareanecunoscutã mie pânã nu demult al aces-tui mare cãrturar. Chiar mã întreb: “Ce seîntâmplã, sau ce se va mai întâmpla sã mãpot þine aproape de domnul profesor?”

Am avut toatã viaþa o nevoie acutã demodele ºi Bunul Dumnezeu mi le-a dat.

Este, altfel spus, o coincidenþã. Dom-nul profesor se întoarce într-un trecutbinecuvântat de Dumnezeu cu mari cãrtu-rari ai neamului. Eu mã recunosc inipostaza de protocronist prin impactul cuoameni simpli, cu misterul vieþii dintr-ocâmpie care la prima vedere nu oferãnimic. Aceºti þãrani din care mã trag vindirect sau nu sunt decât o za desprinsã denicãieri? Ei sunt urmaºi ai unor zeci ºi sutede generaþii. Ei sunt de acolo sau au venitacolo, cum ºtiu sigur din MãrginimeaSibiului, cã oierii vin din munþii Cibinului.Strãmoºii profesorului vin din MunþiiPindului, suntem rodul unor migraþii, darîntr-un spaþiu uriaº care a fost al

strãmoºilor noºtri ºi pe care nu dorim sã-lrevendicãm teritorial, ci ca spaþiu istoric ºicultural, ca spaþiu al sufletului de careavem nevoie noi ºi cei ce vor urma.

Iatã de ce, am citit ºi din nou am avutun imbold puternic de a scrie imediatdespre cele aflate într-un interviu de câte-va pagini care are în concepþia meadimensiunea unei cãrþi mari, deja contu-ratã ºi care se va scrie, sau chiar estescrisã ºi încã nu am ajuns la ea.

Staþionez temporar într-o bibliotecã cecuprinde câteva cãrþi primite zilele trecutede la domnul AArrttuurr SSiillvveessttrrii. Aºa cum ampromis voi citi ºi voi scrie cu rugãmintea dea fi atenþionat atunci când alunecãrilemele devin derapaje de neiertat.

Citez: „Nu cartea care-þi poartã semnã-tura e importantã, ci amprenta ce se lasã,spiritul acþiunii morale ºi intelectuale, mo-delul sau exemplul, <<urma>> ce ar trebuicontinuatã.” Iatã cuvinte dintr-un interviu-axiomã, cu idei forþã: „România va trebuisã rãmânã o societate agregatã, nutrãieºte în istorie decât prin idei-forþã cestãruiesc.”

Iatã ce-l defineºte pe profesorul AArrttuurrSSiillvveessttrrii:

- Ce credeþi cã vã defineºte ca om?- Sentimentul misiunii.

AUREL ANGHEL, BBuuzzããuu,, RRoommâânniiaa

SENTIMENTUL MISIUNII

În urmã cu ceva vreme, nici multã, darnici puþinã (cãci ºi o zi poate pãrea câteo-datã lungã cât un veac, iar un veac o zipuþin mai lungã), la sfârºitul unei ierni carene þinea încã sub troiene, deºi în calen-dare sosise primãvara, s-a întâmplat capaºii destinului sã ne aducã în preajmaunui om pe care acelaºi destin – saukarmã cosmicã – l-a hãrãzit sã poarte, înaceastã epocã marcatã de atâtea drama-tice sfâºieri propagate la scarã planetarã,vestmintele austere ale cãlãtorului pornitpe calea Damascului ºi un nume de sfântdin vremurile când creºtinãtatea dinRãsãrit ºi din Apus se închina în acelaºi felsub acoperiºul bisericii lui Hristos, dar ºiprenumele unui rege de legendã dinvechiul Albion.

Întâlnirea noastrã cu AArrttuurr SSiillvveessttrrii s-apetrecut pe tãrâmul luminos al slujiriiCuvântului ºi sub cerul înstelat al plaiurilormioritice, cu grijã ºi afecþiune pentru floriledalbe ale spiritului ºi ale cugetului româ-nesc. Mijlocitor ne-a fost un prieten drag

care, trãind de-o viaþã într-un mare oraºdin patria lui Goethe, n-a încetat niciodatãsã fie legat prin toate fibrele sufletului deþara de baºtinã ºi sã-ºi poarte inimaînvestmântatã în portul strãmoºilor sãi depe plaiurile transilvane. Ne dãdeam silinþa,cu modestia cuvenitã unor fraþi benedic-tini, sã punem pe cât ne sta în putinþã învaloare acel „genius loci“ într-o parte deþarã de unde s-au ridicat în trecut vrednicicãrturari ºi apostoli ai neamului, ºi undeizvoarele curate ale duhului românescîncã îºi mai picurã nectarul, fãcând sãvadã lumina tiparului o foaie pentru minte,inimã ºi literaturã, nãscutã ca din întâm-plare la ceas aniversar, în ziua de naºterea Luceafãrului. „Adevãrul Literar dinVaslui” s-a bucurat, la apariþia sa, ºi dupãaceea, de o primire binevoitoare dinpartea confraþilor de breaslã, mai deaproape ori mai de departe, dar nimeni n-a preþuit lucrarea noastrã întru Cuvânt cumai multã cordialitate ºi cu mai caldã pri-etenie decât a fãcut-o Domnia Sa. Dupã

ce ºi-a petrecut o întreagã noapte ca sãciteascã, cu mintea ºi, mai ales, cu sufle-tul, foaia noastrã de pe meleaguri mol-dave, în care adunasem laolaltã cevaizvodiri de grai ºi de simþire strãmoºeascã,s-a aºternut cu entuziasmul unui june dedouãzeci de ani sã ne scrie o lungã ºiemoþionantã epistolã, în care îºi mãr-turisea bucuria pe care, fãrã sã ºtim, i-ooferisem, ºi sprijinul sãu de suflet pentrulucrarea ce începuserãm. Poate cã, dacãnu ar fi fost acea încurajare ºi aceasusþinere moralã venite la ceasul potrivit,„Adevãrul Literar din Vaslui” s-ar fi stins, cao stea cãzãtoare, cu mult mai devreme,fãrã sã lase nici o dârã luminoasã în urmasa. Aºa, am gãsit temei ºi tãrie de a con-tinua atât de mult cât a fost posibil, cumijloacele noastre benedictine, ºi ceva, înurmã, tot s-a ales.

AArrttuurr SSiillvveessttrrii, prieten bun care ne-aidescoperit ºi nouã calea Damascului, îþimulþumim!

DDAANNIIEELL DDRRAAGGOOMMIIRREESSCCUU

ARTUR SILVESTRI NE-A ARÃTAT CALEA DAMASCULUI



Dacologia a pierdut, prin plecarea din-tre noi a prof. dr. AArrttuurr SSiillvveessttrrii, pe unuldintre cei mai mari pãrinþi întemeietori ºigenerali de luptã pe care i-a avut vreo-datã, iar despre aceasta vorbeºte operasa scrisã ºi cea fapticã deopotrivã.

Personalitate cu preocupãri enciclope-dice, AArrttuurr SSiillvveessttrrii ºi-a dedicat o mareparte din timpul vieþii sale cercetãriipetelor albe din istoria neamului, a fostuna din acele conºtiinþe superioare care s-au contopit cu istoria,iar din acest punctde vedere el descinde direct din înaintaºica V. Pârvan, B.P. Haºdeu, N. Iorga,Lucian Blaga, ca sã dãm doar câtevaexemple, din multele ce s-ar putea da aici.

Aproape nu este lucrare scrisã a sa încare sã nu se facã referire la istorie, ladaci, la valahi, la zalmoxism ºi la solomo-nari, aprecieri profunde, inedite ºi, tocmaide aceea, preþioase ce trebuiesc studiatecu atenþie ºi înþelese, indiferent cã se aflãîn opere dedicate expres, ori deghizate încãrþi, studii, articole, cu tematicã diversã.

Cercetãtor pe tãrâmul istoriei religiilor,AArrttuurr SSiillvveessttrrii scria, în 1989, anul când afost conceput eruditul sãu eseu “Arhetipulcãlugãrilor sciþi”, cã valorile creºtin orto-doxe pe pãmântul românesc îºi trag sevadin adâncimile zalmoxismului getic, ideevaloroasã, necercetatã ºi, prin urmare,neînþeleasã îndeajuns. Iatã un scurt pasajedificator din lucrarea menþionatã, undese face referire la înþelepciunea geticã:

„O înþelepciune care, depunându-se înorganizãri de eremiþi pe Muntele Sacru, setraduce în instituþii «vegetale», in-verte-brate la lumina istoriei dar care explicãdeopotrivã apologurile lui Dromichete ºifabula lui Scorillo, prestigiul lui Deceneu,monahismul secret din ÎntorsuraCarpaþilor ºi mai apoi din mileniul aºa-zis«mut», fãcând creºtinismul posibil înforme care, pãstrând materia geticã, vor fisocotite ortodoxe ºi, de fapt, aºa vor fi fiindcâtã vreme cântarea în bisericã ºi comuni-carea prin muzicã vor fi consacrate laDunãrea de Jos cu episcopul Niceta deRemesiana, autorul imnului «Te DeumLaudamus». Cât ºi în ce fel se þinu deo-parte de contigentul stricãtor zalmoxismulgetic este cu neputinþã a se identifica daratâta vreme cât, nu prea cu mult înaintede 1900, încã se vorbea în Moldovadespre «solomonari» care, contemporanisecreþi ºi iniþiaþi, repetau gesturi de ritual

pe care þãranii le evocau cu sfialã dar lecomunicase cu aproape doua milenii ºijumãtate mai înainte ºi Herodot, persis-tenþa pare în afarã de orice îndoialã” ( op.cit. pag.8-9).

O altã direcþie de cercetare biograficãa personalitãþii enigmatice, de voievodcriptic al culturii, care a fost AArrttuurr SSiillvveessttrrii,ar trebui sã vizeze nu doar calitatea sa demecena ci ºi întreprinderile sale misio-nare, inedite, vizând coagularea unor ideice pluteau în aer, la un moment dat, iaraici trebuie sã consemnãm cã, încã din1987, la sugestia mentorului sãu spiritual,mitropolitul Nestor Vornicescu, a reuºit sãadune mai mulþi savanþi de prestigiu ºi sãformeze acel grup de cercetãtori numit“Grupul pentru istoria alternativã”, dintrecare unii vor fi mai trãind ºi ar puteadepune mãrturie verbalã ori scrisã, spreelucidarea unor momente uitate, neînþe-lese de actuala generaþie ºi cu atât maipuþin de generaþiile care vor veni. Printrealtele, ºtim cã s-a implicat personal în spri-jinirea cercetãrii “Codexului Rohoczi”, ocronicã medievalã secretã descifratã deeminentul istoric Viorica Enãchiuc, încura-jat ºi susþinut de oameni ca AArrttuurr SSiillvveessttrrii,a cãror faptã rãmâne încã anonimã.

Apoi, trebuie studiat momentul 1990,când vocaþia sa de creator de publicaþiiculturale cu parfum istoric s-a manifestatdin plin, când, în calitate de director alFundaþiei Europene Drãgan, a reeditat sicondus (1990-1991) publicaþiile “Naþiu-nea”, “Dacia Literarã” ºi “Mileniul III”, ceeace denotã o dorinþã clarã de a lega trecu-tul de prezent, de a reedita faptele maridin istoria culturii româneºti.

Pentru AArrttuurr SSiillvveessttrrii dacologia nu afost o moda, ori o temã savantã de cerc-etare, deºi rigurozitatea ºi profunzimea l-au caracterizat mereu, dacii au fost pentruel o tainã strãmoºeascã de care s-apãtruns ºi s-a apropiat cu evlavie reli-gioasã. S-a considerat el însuºi un get, iarperioada absenþei sale din viaþa publicã(1992-2002) îi plãcea sã o asemuiascã curetragerea în subteranã a zeului getZalmoxis, ca dovadã de înþelegere ºitrãire superioarã a religiei getice.

Dupã revenirea sa la suprafaþa vieþiipublice, acest ultim mare solomonar, carea fost AArrttuurr SSiillvveessttrrii, s-a numãrat printrecei ce, împreunã cu Napoleon Sãvescu ºialte minþi lucide, aveau sã revitalizeze

dacologia, prin crearea noului curentdacist, având ca devizã scoaterea dinanonimat a dacilor, printr-o radicalizare adiscursurilor polemice contra academis-mul steril ºi neproductiv, deja existente încultura românã, dar care, acum, îºigãseau în dacism un razem împotrivatãvãlugului globalist de uniformizare ºineantizare a specificului naþional.

Scrie, dã interviuri la “Dacia Magazin”,ori la alte publicaþii, biciuieºte cu bici defoc pe toþi neo-culturnicii, care dispreþui-esc dacologia, considerând-o ca un pãcatde moarte,ori o confundã cu dacomania,participã la congresele de dacologie ºiîntemeiazã el însuºi revista electronicã“Dacologica”, deschisã tuturor celorinteresaþi de acest subiect. Asupra direcþi-ilor de acþiune ale revistei “Dacologica”,modalitãþi de abordare a tematicilor, seri-ozitatea, cumpãnirea ipotezelor de lucru,maestrul-întemeietor, ctitorul acestei pu-blicaþii, a lãsat rânduri scrise ºi afiºate, caun program pentru toþi cei ce vor dori sãscrie ºi sã publice despre strãmoºii daci ºicultura lor.

L-am ascultat cu atenþie pe profesorulAArrttuurr SSiillvveessttrrii, în aceastã varã, laCongresul internaþional de dacologie –Regalian 2008. A fost prima ºi ultima datãcând ne-am aflat faþã în faþã, dacã sepoate spune aºa, iar discursul sãu a fostunul grav, neconvenþional, cuvintele unuiom care, fãrã sã-i fi cerut-o cineva, ci doarconºtiinþa sa de misionar, se simþearesponsabil faþã de destinele neamuluisãu, faþã de valorile istorice ºi culturale,patrimoniale, neluate în seamã de actualastãpânire inconºtientã ºi incapabilã.Redau aici câteva spicuiri din memorabilasa cuvântare, aºa cum a fost reþinutã deredacþia “Dacia Magazin”:

AArrttuurr SSiillvveessttrrii, preºedintele AsociaþieiRomâne Pentru Patrimoniu, a avut oprestaþie remarcabilã, în cadrul Congre-sului, fãcând o radiografie a situaþiei cul-tivãrii identitãþii noastre:

„Spun cã alþii ar fi fãcut de mult cumnoi nici mãcar nu gândim. Ba încã bulgariiau prefãcut întregul lor sistem turistic, prinurmarea unor principii care þin de uzur-parea tracologiei. Ne-au furat acest dome-niu. Este al lor! ªi îl afirmã într-un mod pursi simplu impresionant. Virtuozitatea în ase afirma a vecinului de la sud stupefiazã.Nu ºtiu dacã ºtiþi, dar ar fi interesant sã ne

gândim la aceste teme. Acum un an ºiceva, înainte sã se integreze în UniuneaEuropeanã, bulgarii au fãcut un mare sim-pozion internaþional la care au invitat câte-va mii de interocraþi din toatã lumea ºi,bineînþeles, euronomenclatura de laBruxelles. ªi ºtiþi care a fost tema lor? Cuce venim noi, bulgarii, în UE? ªi cu ce cre-deþi cã veneau ei? Nici mai mult nici maipuþin decât cu alfabetul chirilic. Cu alfa-betul care aparþine, de drept, spaþiuluiactualei Românii... Va sã zicã, bulgarul nusocoteºte cã este localist întarziat, nesem-nificativ ºi cã, deci, nu e ºi el intrat în rân-dul lumii, cum socotesc atât de interocraþiiromâni, cât ºi stãpânirea iresponsabilã deaici, de la noi. Ei veneau cu exact ceea cese ºtie bine cã este necesar peste tot înlume ºi costã mulþi bani. Diferenþa ºi iden-titatea, douã principii obligatorii ºi capitale.Noi ce facem? Noi distrugem tot ce avem.Unde se gãseºte ceva care aminteºte dememoria culturalã este repede culcat lapãmânt. Priviþi toate aceste componenteale moºtenirii culturale de la monumenteleistorice ale dacilor pânã la Bucureºtiulnãpãdit de buldozere care distrug. De ceîn alte locuri, nimeni nu se atinge delocurile istorice ºi numai la noi se întâmplãastfel de lucruri tragice? Dacã nu ne vomtrezi la timp, riscãm sã pierdem întreaganoastrã moºtenire culturalã ºi istoricã ºi,odatã cu aceasta, propria noastrã identi-tate.”

Am redat acest scurt fragment, dintr-un discurs mult mai amplu, care trebuierecuperat ºi integrat operei sale, eventualeditat, împreunã cu interviurile pe care le-a dat în “Dacia Magazin” ºi în alte publi-caþii, pentru cã el aratã firea sa devizionar, de spirit superior, care înþelegeamai bine decât mulþi alþii transformãrile lacare suntem ºi vom fi supuºi, cuvinte carechemau ºi mai cheamã, încã, de-acolo dinlumea în care a plecat, la deºteptarea dinsomnul ignoranþei, pânã nu va fi prea târ-ziu ºi ne vom trezi cã nu mai avem identi-tate, nu mai avem istorie, nu mai avemlimbã. De aceea, scriu cã opera lui AArrttuurrSSiillvveessttrrii va rãmâne actualã pentru noi ºipentru generaþiile de dupã noi ºi, prinurmare, a o pune în lumina pe care o me-ritã ºi a-i urma îndemnurile ce o conþinrãmâne o datorie.

GGHHEEOORRGGHHEE ªªEEIITTAANN

OPERA SCRISÃ ªI CEA FAPTICÃ A LUI ARTUR SILVESTRI

LA CURTEA REGELUI ARTUR SAUDESPRE BUNÃTATE ªI JERTFELNICIE

Omul care meritã sã fie aºezat la loc de cinste, regele neîncoronat al celor dãruiþi cu pasi-une rarã, dublatã de perseverenþã, cu har dumnezeiesc, care ne-a dat multora ºansa de afir-mare, curajul de a merge înainte pe un drum nebãtãtorit, credinþa în valorile perene ale creaþieiromâneºti, încrederea în forþele proprii, dorinþa de autodepãºire, iatã ce înseamnã AArrttuurrSSiillvveessttrrii. Am împãrtãºit cu domnia sa sentimente târzii de împlinire creatoare, am aflat mereualãturi un prieten de nãdejde, mai ales atunci când viaþa mã încerca din greu cu problemele eicopleºitoare, mi-a transmis cuvinte de alinare ºi primele urãri de fiecare sãrbãtoare creºtinã.Prin cuvinte alese, îndemnuri pãrinteºti, deºi avem aceeaºi vârstã, m-a determinat sã nu-mipierd curajul, sã am încredere în puterile mele care vin de la Dumnezeu ºi nu de la oameni.Cât de minunat era ca, dupã o zi în care nu mai speram sã vãd ori sã aud ceva de bine,deschideam fereastra calculatorului ºi gãseam un mesaj de la Domnia sa, o vorbã înþeleaptã,o alinare, o încurajare, un sfat. Nimeni nu mi-a scris vreodatã o scrisoare mai frumoasã decâtaceea pe care am primit-o la început de an de la dumnealui. Citind cuvintele mesajului amsimþit adieri sublime de har ceresc, de miracol. M- a inspirat, m-a ajutat sã birui nepãsareacelor din jur, sã trec peste multe rãutãþi ºi sã-mi redobândesc curajul ce-mi lipsise o clipã. Câtãmodestie ºi generozitate, câtã dãruire ºi profunzime mi-au transmis cuvintele sale alese. Mi-ascris cândva cã doar curajoºii ori nebunii pot sã schimbe lumea, iar eu am început sã lucrezla o tezã de doctorat despre Gheorghe Pituþ, publicând în fiecare lunã câte un mic studiudespre poezia, proza, publicistica sau literatura pentru copii care purtau semnãtura lui Pituþ.Mi-a spus odinioarã cã a scris despre acest autor în tinereþe, iar eu am cercetat cu migalã toatãpresa literarã din anii perioadei întunecate, descoperind scrierile sale despre Pituþ, lucrãri carem-au ajutat în abordarea metodei de analizã pe text ºi în interpretare. M-a fãcut sã mã simt cuadevãrat profesor, deºi eram în fapt de zeci de ani, mi-a stimulat gândirea, mi-a dãruit visulpierdut: acela de a scrie pentru românii de pretutindeni. Când nu mai speram ca viaþa sã-miofere ceva nou, iatã cã puterea cuvintelor domniei sale m-au scos din letargie, m-au adus laliman ºi m-au redeºteptat la viaþã... Mi-a publicat cu multã bunãvoinþã o cãrticicã pentru copii,rezultat al unui proiect didactic realizat la Liceul de Arte Plastice „Romul Ladea” din Cluj-Napoca, pentru elevii de gimnaziu. Orice acþiune în care s-a implicat a fost încununatã de suc-ces, deoarece nu fãcea nimic pentru sine, ci pentru ceilalþi. Meritã caldã recunoºtinþã pentrudarul fãcut copiilor de români din toatã lumea cu prilejul sãrbãtoririi lor la 1 Iunie. Ce minunatãînvãþãturã a dãruit românilor, ce nobilã misiune ºi-a ales ºi cât mai avea de lucru printre noi,Doamne!

MMAARRIIAA VVAAIIDDAA

Locuiesc în Statele Unite ale Americii în statul NewYork, de 25 ani. Sunt producãtor de Televiziune, (am pro-dus un program TV pentru Comunitatea româneascã dinNew York, pentru 9 ani). Din motive personale a trebuitsã închid emisiunile. Scriu poezie de foarte mulþi ani, aºputea spune mai mult cã am þinut poeziile mele în sertar.

Niciodatã nu am putut sã apreciez cât de bune saumai puþin bune sunt compoziþiile mele, cât de mult arplace cititorului poeziile mele. ªi poate chiar dacã pot sãle public undeva.

Parcã aºteptam un miracol, un ceva care sã mãcheme, care sã mã facã sã am încredere în mine.

Aºa s-a întâmplat atunci când am avut norocul sã-l întâlnesc pe acest OMmare, AArrttuurr SSiillvveessttrrii.

Spun „OM MARE“ ºi mã gândesc cã în aceste doar douã cuvinte sã includtot ceea ce aº putea spune în multe, multe pagini.

L-am cunoscut doar prin via internet. Am citit mult din bogãþia scrisului lui.AArrttuurr SSiillvveessttrrii a fost pentru mine omul care mi-a deschis un drum în poezia

româneascã. Asta se întâmpla în anul 2005. I-am trimis câteva poezii, cu maresfialã, dupã care mi-a rãspuns într-o scrisoare plinã de încurajare ºi apreciere,spunând: „Adriana, în numãrul viitor al revistei o sã-þi publicãm câteva poezii,asta înseamnã debutul tãu în poezia româneascã.” Era exact la începutul luiDecembrie 2005.

A fost cel mai frumos dar pentru acel Crãciun, pentru mine.PPeennttrruu mmiinnee AArrttuurr SSiillvveessttrrii eessttee uunn mmooddeell ddee oomm,, ddee ccuullttuurrãã,, ddee ccrreeaaþþiiee,, ddee

îînnþþeelleeggeerree,, ddee aajjuuttoorr,, ddee ttoott ccee uunn aaddeevvããrraatt oomm ppooaattee ffaaccee îînn vviiaaþþãã ppeennttrruu eell ººiippeennttrruu cceeii ppee ccaarree ii-aa ccuunnoossccuutt îînn ttiimmpp,, uunn iiuubbiittoorr ddee ooaammeennii..

ªtiu cã a fost un om credincios ºi cu iubire cãtre Dumnezeu. Vestea pe caremi-aþi dat-o astãzi m-a întristat nespus de mult. Nu mã aºteptam la aºa ceva.

Dumnezeu sã fie cu el ºi sã-l odihneascã în pace.

AADDRRIIAANNAA HHEEGGBBEELLII,, NNeeww YYoorrkk

Am avut norocul sã-l întâlnesc, via internet, pe acest OM MARE,

ARTUR SILVESTRI



O CANDELÃ APRINSÃPENTRU

ARTUR SILVESTRIFaptele Mari întotdeauna au un profund ecou în inimile

oamenilor. Un împlinitor al acestora este scriitorul, filozoful, cti-torul de reviste, promotorul cultural ºi OMUL DE OMENIEAArrttuurr SSiillvveessttrrii. Sentimentul e cã timpul rotunjind 55 de ani nua mai avut rãbdare pentru noi împliniri, dar faptul real e cã totce a ctitorit AArrttuurr SSiillvveessttrrii (preºedintele de onoare al LigiiScriitorilor din România) a intrat, deja, în mitologie.

Cred cã tot ce a fãcut acest filozof al culturii universale afost ºi va fi pentru dezlipirea ochilor celor care încã mai bâjbâieprin întunericul ignoranþei,ca un profet creºtin: Fã bineleaproapelui tãu, precum ai dori sã þi se facã þie.

Înþelepciunea strãbunilor sãi din Oltenia sufletului sãu, caicoanã cãlãuzitoare, deschide un spaþiu geografic cãruia AArrttuurrSSiillvveessttrrii îi aparþine: Europa ºi Universalitatea. Aceasta a fostPatria din Patria lui AArrttuurr SSiillvveessttrrii. Personalitatea acestuia esteo pildã ce arde luminând calea confraþilor ce-i sunt alãturi ºi îiapreciazã „sudoarea” inegalabilã a strãdaniei de a înþelepþicolþurile ascunse ale culturii României profunde. Cãci tâlculacestor strãdanii aratã uimitoarea energie a rotunjirii ºi aîmplinirilor viitoare, prin ceea ce viitorul va consemna înpaginile de aur ale istoriei culturii noastre. Cãrþile sale, revis-tele ctitorite, sprijinul spiritual ºi material acordat confraþilor ºiunor proiecte culturale, ºi multe altele sunt odraslele sale desuflet, cãci fenomenul cultural iniþiat de AArrttuurr SSiillvveessttrrii confi-gureazã caracterul puternic, credinþa în regenerarea creatoarea neamului românesc. Aºa cum spunea pe coperta cãrþiiMMããrrttuurriissiirreeaa ddee ccrreeddiinnþþãã lliitteerraarrãã,, vol. I, UUnn „„ddooccuummeenntt ddeeccoonnººttiiiinnþþãã ccoolleeccttiivvãã”” ccoonncceeppuutt ººii oorrâânndduuiitt ddee AArrttuurr SSiillvveessttrrii,Editura Carpathia Press, 2006: „..în totul existã o unitate înorigine, definitã prin ceea ce era profund ºi intangibil ca ºi cumar fi fost matricea sau entelehia, de fapt cele «patru punctenodale»: limba, locul, tradiþia ºi pãrinþii. Pare cã este o muzicãde acord enigmatic ori de încuviinþare de pean, bãtând ritmgreu, ritualic, ca de «oaste a þãrii» pornitã la Reconquista.”

Proiectul sãu Reconquista este unicul de acest gen în þaranoastrã, proiect care promoveazã valori culturale ºi ºtiinþificedin România profundã, fapt care nu a intrat în vizorul nici unuiguvern, indiferent de culoarea politicã. Acest proiect estecreaþia sa de suflet, cãci acest fenomen cultural promovat cupasiune, iubire ºi cu investiþii materiale din partea lui AArrttuurrSSiillvveessttrrii, întipãreºte în memoria istoriei OMUL CEL MAREcare a fost prof. dr. AArrttuurr SSiillvveessttrrii.

Istoria, dacã este vizibilã, se reflectã prin oameni, iartrunchiurile arborilor puternici nu dispar, se reflectã în paginilecãrþilor scrise cu gând curat, înþelept ºi îndumnezeit.

Pe AArrttuurr SSiillvveessttrrii, prin multele cãrþi ale sale, îl pot asemuicu un izvor al înþelepciunii din care sorbim cu toþii, iar pestetimp nepoþii nepoþilor noºtri.

În NNooii nnee aaffllããmm îînn ttaaiinnaa ttiimmppuulluuii nneemmããrrggiinniitt, AArrttuurr SSiillvveessttrriiscria: „ªi în nopþile mele de tulburare când, citind ceea ce îmimãrturiseau, de la depãrtare, suflete ce poate cã nu întâlnisemniciodatã, îmi dãdeam seama cã, dincolo de cele vãzute,existã o Putere mai mare ce ne face sã ne aºezãm împreunãºi sã ne strãduim sã re-clãdim totul prin revoluþia tãcutã, cãci,într-o þarã ocupatã de saltimbanci ºi de irozi, cum încã suntem,dar nu pentru prea multã vreme, pe scenã evolueazã numaiStãpânii Clipei. Noi ne aflãm în taina Timpului Nemãrginit”.

Stãpânii clipei sunt fiinþe trecãtoare, nici mãcar nu îi înre-gistreazã în memoria clipei, fiindcã aceasta este pentru AArrttuurrSSiillvveessttrrii recunoaºterea Nemãrginirii, a liniºtii sufleteºti dinVatra Þãrii pe care o iubeºte, cu oamenii ei cinstiþi ºi creatori.

La 55 de ani AArrttuurr SSiillvveessttrrii are o operã închegatã, puter-nicã ºi rotundã, pentru care istoria culturii îl va aºeza alãturi deînþelepþii lumii cu nimbul luminii la tâmple, acum, când Timpulnu a mai avut rãbdare cu el. În dimineaþa zilei de 30 noiembrie,de Sfântul Andrei, Dumnezeu l-a chemat la dreapta sa.Dumnezeu sã-l odihneascã!

Întoarcerea ACASÃÎn memoriam, AArrttuurr SSiillvveessttrrii

Era o vreme-a inimilor aprinseUn timp al cuvântului scris,Era clipa tãcerilor încinseªi-a încrederii urcând în vis.Vesteam minunea prieteniei noastreSub raza luminii din Cuvânt;Proiectele-þi erau firide pentru astreªi noi te urmam prin legãmânt.Dar azi ai plecat Acasã-n Paradis,Lãsând pentru noi înþelepciune ºi-n ecouCUVÂNTUL tãu în suflete aprinsªi speranþa cã Sus e o naºtere, din nou.E clipa când mã-nchin pentru tine,Dovada împreunelor simþiri,Cãci eternitatea care, iatã vine,Stârneºte în noi valuri de uimiri.Te-ai întors Acasã întristat,Mai era în Þarã de-mplinit ceva,Însã lumina-þi de aici n-a plecatNe cãlãuzeºte spre înþelepciunea ta.

AALL FFLLOORRIINN ÞÞEENNEE,, CClluujj-NNaappooccaaPPrreeººeeddiinntteellee eexxeeccuuttiivv aall

LLIIGGIIII SSCCRRIIIITTOORRIILLOORR ddiinn RRoommâânniiaa

AArrttuurr SSiillvveessttrrii, – cãruia în corespondenþa mea cu elîmi era mai la îndemânã sã-i spun probabil dintr-o sub-conºtientã impresie despre un anume aristocratism allui – Sir Arthur – este de departe unul dintre cei mai ori-ginali ºi incitanþi oameni pe care i-am cunoscut, chiardeconcertant, uneori, dar neasemeni nimãnui. Dupã odispariþie îndelungatã din peisajul public românesc, timpîn care ºi-a concentrat energiile ºi priceperile ºi a fãcutceea ce puþini au reuºit, adicã avere ºi situaþie, el s-aîntors acolo unde ºi-a lãsat inima, adicã în zona culturii.Cãci, de fapt, se vede treaba, el n-a fost niciodatã unautentic om de afaceri, cãci aceia nu fac nimic altcevacu banii lor decât sã-i sporeascã sau sã-i consume cudelectãri proprii.

Or, AArrttuurr SSiillvveessttrrii pare cã a fãcut banii ca sã-i chel-tuiascã în ceea ce l-a pasionat pe el întotdeauna, cul-tura. Aºadar, el a conceput ºi apoi a pornit sã constru-iascã un edificiu care, dupã temeliile turnate, pare a nufi mai mic decât Casa Poporului, un imperiu on-line, cunumeroase publicaþii culturale, cu edituri, cu biblioteci,dar ºi cu cãrþi tipãrite pe hârtie (CCuuvviinnttee ppeennttrruu uurrmmaaººii,ZZooee DDuummiittrreessccuu BBuuººuulleennggaa –– OOppeerraa îînnccoorroonnaattãã, MMããrrttuu-rriissiirreeaa ddee ccrreeddiinnþþãã lliitteerraarrãã, AAll cciinncciilleeaa ppaattrriiaarrhh –– PPrreeaaFFeerriicciittuull TTeeooccttiisstt º.a.), cãrþi lansate în cadrul unor mariîntruniri de înþelepþi ºi oameni de valoare, cei mai mulþidin stirpea celor de regulã ignoraþi de cãtre „cei careconteazã“, pentru cã au fost mereu ocupaþi sã producãvaloare autenticã ºi nu sã se mediatizeze pe ei, sã-ºifacã imagine cum fac mai toþi cei vizibili în ziua de azi.Iar AArrttuurr SSiillvveessttrrii a ambiþionat sã suplineascã, sã com-penseze ca o instituþie publicã aceastã lacunã profundã,cronicã ºi metastazicã a autoritãþii, care trebuia sã ob-serve ea, sã recunoascã ºi sã rãsplãteascã aceste va-lori umane. El singur (dar având-o alãturi pe Doamnalui, Mariana Brãescu) ºi insolit, ambiþios, tenace ºi con-trariant, a nutrit uriaºul orgoliu de-a deveni marea in-stanþã de recunoaºtere, identificare ºi consacrare a val-orilor, zidind o adevãratã catedralã axiologicã, un fel de„Listã a lui SSiillvveessttrrii“ (cu aluzie la „Lista lui Schindler“!),cuprinzând oamenii meritului profund, dar nerãsplãtit desocietate.

Aºa se face cã la întrunirile organizate de instituþiacreatã de el, ARP, adicã Asociaþia Românilor pentruPatrimoniu, s-au adunat, de fiecare datã, ca la un semn,oameni de a cãror existenþã nu se mai ºtia sau nu le eraobservatã, unii bãtrâni ºi firavi ºi de-abia miºcându-se,dar venind cât de grabnic puteau, la chemarea lui, carea fost pentru mulþi singura sau cea mai importantã dis-tincþie pe care au primit-o acei oameni doldora de meriteºi sãraci în recunoaºtere, ba adesea ºi sãraci la propriu.El nu le-a dat rãsplãþi materiale, cãci, probabil, ar fi fostprea greu pânã ºi pentru un om bogat, le-a dat premiiplatonice ºi diplome, dar, mai ales, le-a dat ceea cemulþi nu mai sperau sã primeascã vreodatã: o demnita-

te a meritului proclamat public ºi statuat fãrã tãgadã. Îmiamintesc, iatã, aici, de cazul vrednicului cercetãtor EmilSatco, de la Suceava, autor de unul singur al unei lu-crãri realizabile în mod normal de cãtre un întreg institutde cercetãri, care sã primeascã salariu ani întregi (de-sigur, trãgând de timp!), „Enciclopedia Bucovinei”. Pre-miul pe care l-a primit, la Bucureºti, din mâna lui SSiill-vveessttrrii, în cadrul unei mari festivitãþi de premiere, a fostsingurul ºi cea mai mare rãsplatã pe care a primit-opentru marea sa operã, într-un moment care avea sã fieajunul sfârºitului sãu. Nu poþi sã nu simþi bucuria cã, înacest fel, el a fost fericit înainte de moar-te datoritãiniþiativei lui AArrttuurr SSiillvveessttrrii, aceastã instanþã de rãs-plãtire a tuturor uitaþilor ºi neglijaþilor acestei þãri, pe carei-a mai ºi adunat între coperþile unei mari cãrþi, numin-du-i „Pãrinþi ai Patriei“, ºi îndemnându-i sã lase câte omãrturie pentru urmaºii de mâine.

Cãci, acum îmi dau seama, AArrttuurr SSiillvveessttrrii avea cao obsesie ideea aceasta a patrimoniului pentru viitor,izvorând probabil din acea concepþie religioasã, hrãnitãdin belºug de marile întâlniri ale vieþii sale cu acei prelaþiortodocºi, adevãraþi Avva, precum vlãdica AntoniePlãmãdealã a cãrui personalitate a cãutat s-o punã câtmai revelator ºi convingãtor în luminã în scrisul sãu.

ªi câte ºi câte altele pe care nici nu le poþi cuprindecu ochiul liber ºi nu le poþi reþine pe toate dar carecreeazã imaginea ºi impresia unei desfãºurãri de forþeimpresionante pornite sã trezeascã energiile amorþite,acoperite de mâlul depresiei ºi resemnãrii, într-o ade-vãratã cruciadã a României Profunde.

Din þarã ºi din þãrile Europei, din Canada ºi SUA, dinAustralia ºi, dacã ar fi români ºi pe lunã, e sigur cã cine-va dintre ei, cei cu veleitãþi de comunicare ºi cu ape-tenþã culturalã ori având curajul opiniei, ar rãspunde„prezent“ ºi ar da semne cã nu suntem o naþie de som-nolenþi, oligofreni sau canalii, cã existã jur-împrejurullumii români care gândesc ºi cãrora le pasã de ceea cese întâmplã ºi încearcã, fiecare dupã puterile sale, sãcontribuie la îndreptarea lucrurilor.

Iar cel ce ne-a reunit pe toþi în acest fel, AArrttuurrSSiillvveessttrrii, a construit cu adevãrat un imperiu al comu-nicãrii românilor cu românii, de fapt, un forum sau oAgora în care oamenii îºi pot pãrãsi solitudinileangoaselor moderne ºi pot ieºi în „bãtãtura“ lumii undesã comunice cu ceilalþi. Cred cã nu este de loc puþin ºicã se cuvine sã-i mulþumim celui ce ne-a scos dincochiliile singurãtãþilor noastre ºi ne-a fãcut sã nu maifim fiecare „eu“, ci sã fim „noi“ împreunã, conºtienþi deceea ce reprezentãm. Aºadar, pentru toate acestea, ºinu numai, sã ne adunãm acum, toþi aceºtia, gândurilenoastre bune într-o rugãciune pentru sufletul sãu.

LLUUCCIIAA OOLLAARRUU NNEENNAATTII,, Botoºani, România

SIR ARTHUR - OMUL INSTITUÞIE

Cuvintele se aleg greu... Tristeþea ne împinge însãspre coala de hârtie. Acolo este refugiul unde durerease alinã, iar gândurile prind contur în revolta lorfireascã faþã de nedreptatea destinului. Cel ce apropovãduit o Românie Tainicã a plecat întru contopirecu seniorii pe care i-a aºezat în munca sa de restau-rare a valorilor într-un panteon naþional. A plecat ladreapta ierarhilor ºi a cãrturarilor despre care a scrisfãrã a se arãta o clipã ostenit de boala care îl mãcina.

AArrttuurr SSiillvveessttrrii a pãºit în panteonul seniorilor, acãror înturnare ca moºtenire spiritualã o anunþase. Aplecat într-o Zi Sfântã, în dimineaþa Sfântului Andrei,poate ca o recunoºtinþã a cerului pentru aplecarea saspre restituirea cãtre memoria colectivã a contribuþiilorînaltelor feþe bisericeºti la propãºirea neamului româ-nesc. Cel ce a îngemãnat între file scrise cu harvocaþia biblicã a poporului românnu mai este printre noi. A plecatdevreme, mult prea devreme...Rãmâne o operã spre care trebuiesã ne îndreptãm ori de câte oriavem vreo îndoialã asupra dru-mului nostru. Rãmâne o citadelãcu zeci ºi zeci de ucenici dintrecare, poate, cândva va izbucniacea scânteie pentru care s-astrãduit atât de mult cãrturarulSSiillvveessttrrii. A vrut sã construiascã oredutã, unde sã-ºi exprime cuadevãrat vocaþia. ªi a reuºit, de-ranjând multe conºtiinþe prin ges-tul sãu de a deschide drumul spreeliberare pentru cei neprinºi întrecanoanele autosuficienþei. Prinacest curaj, AArrttuurr SSiillvveessttrrii poate ficonsiderat un adevãrat mecena.Este trist cã nu va fi prezent lamomentul izbucnirii acelui talentpentru care a construit o redutã aafirmãrii, dar, de acolo de sus, ne

va veghea. A fost, de fapt, menirea sa... Descendent al fami-

liei de boieri Jianu ºi strãnepot al ultimului mitropolit alBucovinei, Tit Simedrea, AArrttuurr SSiillvveessttrrii a avut vocaþiaduhovniceascã ºi harul haiducesc în sânge. O combi-naþie care a a favorizat aplecarea sa atât de încrezã-toare spre valorile protoconismului. Spre acea ideeculturalã cu adevãrat haiduceascã faþã de tradiþiilescriitoriceºti ale anilor '70 din secolul trecut, militând cuhar ºi convingere pentru promovarea capacitãþii cre-atoare locale. O reiterare pe care egoismul bresleiscriitoriceºti o ignora, deºi era dreptul de afirmare alculturilor ce îºi cautã ºi îºi reclamã dreptul la identitate.

Era firesc, darã, ca AArrttuurr SSiillvveessttrrii sã iasã dintrecanoane. Era firesc sã lupte pentru promovarea sim-plilor scriitori, cei neatinºi de norocul de a avea un pro-

tector. Un binefãcãtor cu nume atâtde important în devenirea literarã.

De aceea, din dorinþa de astimula creaþia localã, AArrttuurrSSiillvveessttrrii a iniþiat proiectul „Noiigeografii literare”, îndemnândautorii sã se manifeste fãrã teamã,potrivit firii fiecãrui creator. „Sãînfloreascã o mie de flori” a fostmai mult decât un crez pentru el,fiind convins cã existã o soartã acãrþilor , „un soroc al apariþiei lor înistorie ºi o poveste a felului cumacestea se nasc”. Cãrþile senioruluiAArrttuurr SSiillvveessttrrii s-au nãscut subgenericul „Pomenirea pãrinþilor”.Aºa i s-a pãrut firesc. ªi poate cãar trebui sã-i urmãm drumul cuaceeaºi dãruire, fãrã a deveni,însã, niºte epigoni. Cãci nu aceas-ta ar fi fost dorinþa lui.

CCEEZZAARR AADDOONNIISSMMIIHHAALLAACCHHEE

SENIORUL VOCAÞIEI, ARTUR SILVESTRI, A PÃªIT ÎN PANTEONUL SENIORILOR



UN DAR SPREVEªNICIE

MMoottttoo:: DDaaccãã aavveeþþii îînn ccaassaa dduummnneeaavvooaass-ttrrãã oo ccaarrttee aa lluuii AArrttuurr SSiillvveessttrrii ssuunntteeþþii uunn oommffeerriicciitt..

Voi scrie, astãzi, despre AArrttuurr SSiillvveessttrrii,un OM între OAMENI, care a ºtiut tot timpulcine este ºi ce este, a vrut mereu sã fie elînsuºi, indiferent de locul ºi tributul cerut deacesta ºi a intuit corect valoarea obiectivã acelorlalþi, persoanele semnificative din viaþasa, în raport cu propria subiectivitate. Numaiaºa, AArrttuurr SSiillvveessttrrii a putut sã rãmânã lucidºi stãpân pe sine. Tot ceea ce scrie AArrttuurrSSiillvveessttrrii are un caracter educativ, seadreseazã tuturor ºi spre luare aminte.Dacã unele pagini cuprind zbuciumul unuisuflet cãruia viaþa i-a adus necazuri, în cele-lalte descoperim o împãcare cu sine, oacceptare a destinului ºi chiar mulþumireacã n-a trãit fãrã rost.

Pot spune cã ceea ce este AArrttuurrSSiillvveessttrrii, astãzi, nu este un produs alºansei, ci al modului în care ºi-a colectat,prin iubire, energia. A acceptat cu toleranþãtot ceea ce i-a fost potrivnic, i-a înþeles petoþi cei care i-au trecut agresiv prin viaþã,pentru cã a avut înþelepciunea de a primilumea aºa cum este. Iar aceastã capacitate,atât de rarã, s-a nãscut din iubirea timpuriepentru tot ce este creaþie, are armonie ºipoate fi perfect în niºa sa ecologicã. Înmomentul revelaþiei divine, AArrttuurr SSiillvveessttrrii nua venit cu temele nefãcute, el ºtia doar cãpoate sã iubeascã. Restul a venit de la sine.

Spirit european, prin talent ºi cu maredragoste de literaturã, nu are de primit sfa-turi decât de la naturã, de la adevãr ºi de lainspiraþie. El este prezent pretutindeni în totceea ce a scris. Dacã aveþi în casa dum-neavoastrã o cartea a lui AArrttuurr SSiillvveessttrriiatunci sunteþi un om fericit.

Vreau sã ºtiþi cã încã din clipa în carene-am cunoscut virtual, am avut senzaþiaunei întâlniri cu adevãrat între doi oamenicare iubesc frumosul, care iubesc peDumnezeu din tot sufletul ºi pot sã spun cumâna pe inimã cã AArrttuurr SSiillvveessttrrii a fost unOM binecuvântat.

Acest om deosebit ºtia cã nu trebuie sãcompare niciodatã realizãrile lui cu ale alto-ra, a înþeles de mult cã important este doarceea ce a cãpãtat singur în viaþã, prinmuncã. ªi mai ºtia sã trãiascã ºi ºtia sã taieo felie dintr-o pâine româneascã. Pentru cãel se numãra printre puþinii care vãd cã feliaare întotdeauna douã feþe ºi ºtia cã poatemerge mereu înainte, chiar ºi dupã ce-asimþit cã nu mai poate trãi într-un anumit fel.

AArrttuurr SSiillvveessttrrii îi cunoºtea pe cei din jur,simþea care erau oamenii care îl iubeau ºi îighicea pe cei falºi. El ºi-a cucerit dreptul dea nu fi rãu, a înþeles ce înseamnã prieteniaºi ºtia bine cã dragostea poate avea zeci defeþe. Desigur, a fost ºi rãnit, a plâns uneori,dar aºa a învãþat sã ierte, indiferent cât demult a suferit ºi este printre puþinii care auînþeles cã lumea nu se va opri niciodatã înloc sã asculte durerile lui, a devenit înþeleptºi a conºtientizat singur personalitateaunicã a fiecãrui om. Fire sensibilã ºi roman-ticã, AArrttuurr SSiillvveessttrrii a gãsit în scris sprijinul,s-a regãsit în cuvinte, expresii frumoase,scrise cu vocaþie interioarã de un om cusuflet de aur ºi inimã bogatã.

Ceea ce AArrttuurr SSiillvveessttrrii a scris esteexact viaþa! În esenþã este o demonstraþiede felul în care eºecul poate sã semnifice ovictorie ºi izbânda o înfrângere. Depinde dela ce distanþã priveºti lucrurile ºi, mai ales,cu ce inimã.

Aceste cãrþi sunt o conversaþie desprelume, adicã despre fapte reale, despre trãiri,precum ºi despre reacþia faþã de ele. ªi cumfaptele noastre sunt în mod obligatoriu,relieful istoric al timpului trãit de fiecare,iatã-ne în faþa reacþiei noastre vis-á-vis deepocã ºi de principiile pe care le ilustreazã.Pânã la urmã, o sã vã daþi seama, ceea cetitlul cãrþilor ascunde paginile lor divulgã!

Când aþi citit ceea ce AArrttuurr SSiillvveessttrrii ascris aþi fost mai aproape de sufletul lui caniciodatã…!

Îþi mulþumim AArrttuurr SSiillvveessttrrii pentru ceeace eºti ºi pentru ceea ai dãruit spre veºnicie.

RROODDIICCAA EELLEENNAA LLUUPPUU,, BBuuccuurreeººttii

ARTUR SILVESTRI,UN ENCICLOPEDIST

FANTASTOcnaº al scrisului nocturn, asediat – ºantieristic – de

un munte de fiºe ºi dosare, AArrttuurr SSiillvveessttrrii pãrea cã scriedintotdeauna. Scrisul este viaþa, zicea. Ideea cumplitã, denesuportat, cã i-ar putea fi furate orele de scris l-a vizitat,totuºi. Dar s-a lepãdat, nu tocmai lesnicios, de aceastãtemere spãimoasã. ªi în foiala proiectelor urieºeºti, deabsorbþie enciclopedicã, mânat de impulsuri secretedeturnându-i energiile, scriitorul ivea ritmic, recuperator,titluri de altãdatã, îngropate ori rãtãcite în stiva manu-scriselor.

Trist, regretabil, nedrept, timpul – cum sunã o sintag-mã predistã – „n-a mai avut rãbdare”. AArrttuurr ne-a pãrãsitlãsând în urmã exemplul faptei, mânat de un simþãmânt aldatoriei dar ºi de atâtea alte gânduri rodnice pe carenimeni, vai, nu le va putea continua. Avea, probabil, în chipde poruncã divinã, în regim de urgenþã, sentimentul misiu-nii. Credea în acea lucrare tainicã, biruitoare, întâmpinân-du-i pe cei de dupã noi, vestind înrãdãcinarea într-o vremetulbure, de vâscozitate axiologicã, ameninþând cu destrã-marea chiar Þara Pãrinþilor. Cartografiase, prin ARP, ogeografie de valori, visa la o Românie tainicã, urmând aizvodi cãrþi fundamentale, o Predanie culegând „„MMooddeellee”” ººii„„eexxeemmppllee”” ppeennttrruu OOmmuull RRoommâânn. Aduna Cuvinte pentruurmaºi, un ºir de poveþe (îndrumãri orale, laconice,apoftegmatice) rostite / ºoptite de „povãþuitori secreþi”, atâtde trebuitoare însã în ceasuri de cumpãnã ºi nevolnicie.Un ºir de bãrbaþi iluºtri, binefãcãtorii naþiei, lucrând tainic,aproape testamentar – departe de circul mediatic ºi jalniculspectacol politicianist – spre binele unei Românii ipotetice,pentru acel mâine care va exista, desigur, fãrã noi.

Este impresionantã, la o primã ochire, suprafaþa pre-ocupãrilor sale. Cu „gust semi-profetic”, AArrttuurr SSiillvveessttrriipalpa originismul cultural, umplea goluri, evidenþia „oreleastrale” ºi rãspunsul autohton. Închipuia, aºadar, largipanouri privind geografia literaturii protoromâne, cobora însubstratul getic, developa spiritualitatea patristicã.Propunea, se vede bine acum, o sintezã istoriograficã,acribios documentatã, fructificând cercetãri alcãtuite cu aniîn urmã. Altfel zis, descoperea realitatea strãmoºilor,aducând la luminã urmele, ale familiei sau ale neamului.Negreºit, când e vorba de studii mai vechi, unele chiarnetipãrite (încã) în limba românã, pecetea unei vârste (int-electuale, îndeosebi, dar ºi sufleteºti) se simte. Avem, întotul, în aceastã stãruinþã risipitã de-a lungul câtorvadecenii de trudã tenace, un critic artist, în descendenþãcãlinescianã, de cert rafinament stilistic ºi, sã nu uitãm, cuapetit doctrinar. Bãtãios în perioada luceferistã, angajat înfelurite campanii de presã ºi rãzboaie ideologice, oferindu-ºi apoi o voluntarã retragere („dispariþia publicã” fiind oîntremãtoare adâncire în sine), AArrttuurr SSiillvveessttrrii împãca – aºzice miraculos – succesul în afaceri (fiind, se ºtie, unexpert în piaþa imobiliarã) cu largile desfãºurãri eseistice,încercând a descifra pentru noi „revolta fondului necon-sumat”, procesele modelatoare enigmatice, ciclicitatea cuirizãri fantastice.

Era uºor de bãnuit cã instinctul epic lucra în fiinþa cãr-turarului. AArrttuurr SSiillvveessttrrii avea, neîndoios, „magia ficþiunii”(cum se pronunþase, folosind invocata sintagmã pentruMesure d’une ombre, romanul lui Paul Lahovary). Aºafiind, nu e de mirare cã literatura enigmaticã i-a confiscatinteresul în anii juneþii; iar compoziþiile de atunci erau, înfine, dezvãluite în AAppooccaallyyppssiiss ccuumm ffiigguurriiss (Ed. CarpathiaPress, 2003). Fiindcã opul în discuþie recupereazã ºaptenuvele fantastice, izvodite între 1983-1984 la Snagov ºiIzvorul Mureºului. E drept, una dintre ele (e vorba deGeneza, dupã Balzac) e din 1977. Aceste ºapte compoziþiise alãturã unui roman (PPiinnnnaaccllee, tot din 1977) ºi fac dova-da cã aveam în AArrttuurr SSiillvveessttrrii un prozator secretos.

Bineînþeles, efortul de a cerceta aceastã recoltã deprozã în ramã contextualã ne invitã sã chestionãm epoca.Erau anii explozivi ai realismului magic sud-american. Dar,observãm iute, prozatorul – atent la proximitãþi – nu seîndatorase vreunui model. Dominanta scrisului sãu, tutelatde o memorie care, luxuriant, se desfãºoarã îndãrãt pene-treazã, inevitabil, ºi epica. AArrttuurr SSiillvveessttrrii ne-a propus,deseori, un imaginar acvatic, reverberând liturgic; întot-deauna însã folosea „pastã geneziacã”, într-o regresieîmbibatã de stranietate, dezvãluind – pe un fabulos sce-nariu mitic – noi straturi ale arhaicitãþii. Încât, vorba autoru-lui, „totul pare sã fi fost scris”. Sunt descrieri fastidioase, deo lentoare a acumulãrilor care amintesc, cred, de o epi-cureicã plãcere barbianã, savurând textul; ºi, desigur, deun ecou eliadesc, rodind, în aceastã formulã, o scriiturã,pânã deunãzi, încã tãinuitã.

Hotãrându-se, mai târziu, sã se îngrijeascã,gospodãreºte, de manuscrisele care aºteptau de atâtavreme lumina tiparului, AArrttuurr SSiillvveessttrrii era promis uneiînalte cariere. Verdictul a venit brusc, curmând firul uneivieþi muncite. Vestea neagrã ne-a cutremurat. Dar nuputem crede nicidecum cã acei ce se dedicã binelui colec-tiv sunt destinaþi uitãrii, cum nota, undeva, chiar AArrttuurrSSiillvveessttrrii. AAººaa ccãã nnuummeellee lluuii vvaa ddããiinnuuii..

AADDRRIIAANN DDIINNUU RRAACCHHIIEERRUU,, TTiimmiiººooaarraa,, RRoommâânniiaa

SE STING COLOªIIDumnezeul meu mi-a hãrãzit sã cunosc ºi chiar sã-mi fac pri-

eteni mari personalitãþi, mari oameni, mari suflete, sã iau contact cumodele de comportament intelectual ºi social, calapoade ale corec-titudinii, perseverenþei ºi consecvenþei de la care nu ºtiu cât de multam învãþat, oricum umila-mi pãrere este cã din multul întâlnit s-a lipitºi de muritorul meu suflet câte ceva.

Aceasta fie cã pe omul mare l-a chemat Constantin Doncea,Alexandru Piru, Radu Boroianu, Dina Cocea, Gheorghe Tomozei,Doru Rãpan, Constantin Dinischiotu sau medicul aromân TejaPapahagi, folcloristul Gh. Vrabie sau marele critic ªerbanCioculescu, muzicologul Marian Voican Ghioroiu, GheorgheNãstase, scriitorii Mihail Diaconescu, Valeriu Gãgiulescu, Toni Dârþu,prof. univ. Nicolae Tanaºoca, acad. Gheorghe Pãun, istoriculGeorge Rotaru ºi mulþi alþii, dar, nu în ultimul rând, OOmmuull,, iinntteelleeccttuu-aalluull,, pprriieetteennuull,, iinnccoommppaarraabbiilluull pprrooffeessoorr AArrttuurr SSiillvveessttrrii cel cu care amîntreþinut bune relaþii, sfãtuindu-ne, ajutându-mã cu bonomia-i ca-racteristicã.

La început, prin poºta electronicã; apoi, cunoscându-ne direct,stând unul în faþa altuia, strângându-ne mâna, luându-ne de braþ,angajându-ne în discuþii benefice în sala de ºedinþe la sediul firmeisale din Piaþa Romanã. Vorbea puþin ºi bine, calm, cald, deosebit dejudecat, într-o limbã dulce, curatã, limba pandurilor lui Tudor, auriaºului de la Hobiþa, a bardului din Podarii Doljului, a lui IancuJianu, Marin Preda sau Liviu Vasilicã.

Iubitor al tradiþiilor, obiceiurilor ºi datinilor poporului român, pro-fesorul AArrttuurr SSiillvveessttrrii simþea amãrãciunea lacrimilor sufletului sãunobil, exprimându-ºi opinia, în ceea ce priveºte îndepãrtarea voitãsau nevoitã de ce a avut ºi trebuie sã aibã mai sfânt acest popor,sângerat de valurile istoriei, tradiþiile ºi obiceiurile sacre înlocuite cugrotescurile saltimbancilor aºa-ziºi moderni sau cum Domnia Saspunea în PPRROOSSTTOOLLOOGGHHIIKKOONN, „vremea clownilor” amintind toto-datã zicerea din Duminica Tomii (15 aprilie 2007), despre epoca„beþiei banului”. De Ziua Sfântului Apostol Andrei, s-a dus laDumnezeu, într-o fracþiune de secundã. S-a dus la locul de veºnicãodihnã, departe de þarã – în oraºul valsului lui Strauss, Viena – AArrttuurrSSiillvveessttrrii – eseistul, OMUL MARE, care nu cu mult înainte de a-ºiîncheia bunul rost în aceastã lume trepidantã, scrisese cele ZZeecceeccoonnvvoorrbbiirrii ddee aammuurrgg ccuu AAnnttoonniiee PPllããmmããddeeaallãã ºi DDoouuããzzeeccii ººii oopptt ddeessccrriissoorrii ddee aallttããddaattãã. Cum poþi sã nu plângi pe cel plecat prea repededintre noi spre DUMNEZEUL CERURILOR, pe cel care ne-a relatat„Povestiri reale ºi imaginare din Lumea-de-Nicãieri” sau „ªaptenuvele fantastice ºi un epilog” în AAPPOOCCAALLYYPPSSIISS ccuumm ffiigguurriiss, ºiEseuri despre „Bizanþul paralel”.

Cum poþi sã nu suferi, sã nu-i duci lipsa celui care a dat rãspunsîntrebãrii „ce este originismul?”, celui care dedica lucrareaMMEEMMOORRIIAA CCAA UUNN CCOONNCCEERRTT BBAARROOCC, Vol. II, OOffrraannddãã aapprrooaappeeffããrrãã ggrraaii, acelora care „au nãdãjduit sã-mi dezlege ceva din enigmaTimpului nepãtruns, fiind binecuvântate întipãrite în imagini ale unuisens ce poate, nu l-am desluºit...”, adicã marelui Mitropolit Nestor,Mitropolitului Antonie Plãmãdealã (un Meºter Manole cãruia îilipsesc aripile) Arhimandritului Ciprian visând pe terasa MânãstiriiBistriþa?

Cum poþi sã uiþi istoricul civilizaþiilor, prozatorul, creatorul unei lit-eraturi enigmatice la limita eseului filosofic ºi a memorialisticii,autorul romanului PPIINNNNAACCLLEE, scriitorul, istoric al civilizaþiilor, per-sonalitate cu activitãþi enciclopedice, doctorul în literaturã medievalãla „Trinity Bible Research Center” University of Madras, India, doc-tor h.c. la „Institut d’Estudis medievals de Catalunya – Barcelona,specializat în ultimul deceniu, în analizã economicã, preºedinteleUniunii Patronale Imobiliare din România, autorul a zeci de cãrþi ºipeste 2500 studii, articole ºi cercetãri cu caracter literar ºi ºtiinþific?

Prof. dr. Ovidiu DRÎMBA spunea: „În constituþia sa intimã, AArrttuurrSSiillvveessttrrii este – intelectualmente – un «Homo religiosus»”.

Vã iubim, domnule AArrttuurr, veþi rãmâne veºnic în inimile noastre;vã stimãm domnule AArrttuurr SSiillvveessttrrii pentru tot ceea ce aþi fãcut pentrunoi, pentru revista noastrã „Pietrele Doamnei” pe care aþi apreciat-o,îndemnându-ne sã mergem mai departe. Vã iubim pentru ceea ceaþi fãcut pentru spiritul poporului nostru românesc hãituit ºi nãpãstu-it, popor care a fost parte din sufletul dumneavoastrã nobil, adunân-du-i datinile, obiceiurile ºi tradiþiile sale care pentru dumneavoastrãau fost ca un foc sacru ce a luminat existenþa milenarã a fiinþei noas-tre naþionale, când veselã, când tristã, când învinsã, când învingã-toare dar totdeauna demnã ºi mândrã de istoria sa.

Îmi permit sã reproduc spusele acad. prof. dr. AntoniePlãmãdealã, Mitropolitul Ardealului, modelul Omului Mare:

„Eseurile lui AArrttuurr SSiillvveessttrrii, despre «arhaic» reuºesc sã fie oexegezã în jurul acestui cuvânt ºi deschid cititorului o perspectivãcare îl îndeamnã, ba chiar îl obligã sã ia materia de la capãt ºi sãcontroleze tot ce a gândit ºi tot ce a simþit în timpul primei lecturi princheia oferitã de AArrttuurr SSiillvveessttrrii. O cheie de aur.”

Dumneavoastrã, domnule SSiillvveessttrrii vã datorãm faptul cã astãzi înbiblioteca marelui scriitor Gheorghe Tomozei, sunt obiecte ale poe-tului, manuscrise ºi fotografii donate cu mult drag ºi bunãvoinþã decãtre gingaºa doamnã Cleopatra Lorinþiu, Fundaþiei „Petre IonescuMuscel”, dumneavoastrã i-aþi inspirat încredere soþiei maestrului înnoi, în domniºanii, în aceºti oameni iubitori de culturã de la rãspân-tia drumurilor voievozilor basarabi. La dumneavoastrã în casã s-asemnat actul de donaþie. Vã promitem, domnule AArrttuurr SSiillvveessttrrii,promitem stelei de deasupra Domneºtiului, cu voia doamneiMariana Brãescu, va exista într-un colþiºor al bibliotecii Tomozei –cãrþile dumneavoastrã, articole eseuri, fotografii sã se ºtie pentrueternitate cã alãturi de Cleopatra Lorinþu, Mariana Brãescu aþi fostprietenul Domneºtiului de unde, poate, domnul Basarab ºi-a alesMeºterul Manole ºi pe cei nouã zidari .

Dumnezeu sã vã aibã în pace! PPrrooff.. IIOONN CC.. HHIIRRUU,, PPrreeººeeddiinntteellee FFuunnddaaþþiieeii

„„PPeettrree IIoonneessccuu-MMuusscceell””,, DDoommnneeººttii––AArrggeeºº,, MMeemmbbrruu aall LLiiggiiii SSccrriiiittoorriilloorr ddiinn RRoommâânniiaa



„Vã urmãresc atent ºi în presã ºi (…)sunt uimit de cât de multe lucruri ºtiþi ºi pecâte portative ale spiritului vã încercaþigândurile ºi cuvintele, fiind dintre cei cuposibilitãþi de a cuprinde uºor mai multeoctave. Deºi am avut prilejul sã stãm puþinde vorbã, mi-a fost de ajuns sã-mi dauseama de izvoarele pure ale conºtiinþeidin care beþi cu nepotolitã însetare. Deaceea, mi-ar face plãcere sã stãm maimult de vorbã, prilejuindu-ne încântãri decare nu în fiecare zi ºi în tot locul are parteomul pãmântului din galaxia noastrã” îiscria, la 16 iulie 1987, MitropolitulTransilvaniei, Antonie Plãmãdealã, ºiportretul pe care îl schiþeazã este semni-ficativ pentru a înþelege multitudineafaþetelor personalitãþii scriitorului AArrttuurrSSiillvveessttrrii.

Destinul lui AArrttuurr SSiillvveessttrrii este un des-tin tipic pentru un segment anume al in-telectualitãþii româneºti în tranziþie ºi arputea ilustra ceea ce Milan Kundera, elînsuºi un scriitor contestat în þara lui,numea paradoxurile terminale. Aceastaînseamnã cã, pe de o parte, afirmãmdreptul fiecãrui om la exprimare, libertateºi libertatea cuvântului, iar pe de altãparte, o retragem aleatoriu, întreþinând ostare de rãzboi continuu, un rãzboi medi-atic. Vrem sã uitãm greºelile trecutului, darfacem altele, nedreptãþindu-i pe alþii…

Cât din ce suntem cu adevãrat noiînºine ajunge la celãlalt? Cum suntemreceptaþi de ceilalþi, suntem, într-adevãr,suma pãrerilor celorlalþi despre noi? Ceanume decide ca un om sã urce trepteleconsideraþiei publice sau sã coboare

treptele desconsideraþiei? De unde, din cepunct viaþa se transformã în destin?

Fiecare om are un drum al lui, iar peacest drum trebuie sã fie el însuºi.Important este sã nu abdice de la elînsuºi, sã se slujeascã pe sine. Cred cãAArrttuurr SSiillvveessttrrii a fost el însuºi în tot ceea cea fãcut, responsabil ºi consecvent.Inteligenþa, cultura, predispoziþia cãtre pri-etenie, comunicarea empaticã, lipsaoricãrei infatuãri le-am descoperit în dia-logurile cu AArrttuurr SSiillvveessttrrii, în modul de aîntoarce pe toate feþele ideile care îl pre-ocupau. Când vorbea se însufleþea, toatãputerea se concentra în ochii sfredelitori,curioºi, pãtrunzãtori, afectivi. Sub luminalor castanie, vie, te simþeai confortabil. Nute inhiba, deºi erai mereu surprins dediversitatea cunoºtinþelor, de temeinicialor, de capacitatea de a nara idei, de a leface relevante. Prin tot, te invita la since-ritatea mãrturisirii de credinþã despre ceeace credeai cã este important pentru tine înaceastã lume trecãtoare. Toatã fiinþa i seconstruia în jurul acestei priviri. Omulrãsãrea din spatele ei aparent masiv, fi-ziceºte. Avea un cap de patriarh impunã-tor prin proporþii ºi expresivitate, aºezat peun trup viguros, fãrã sã fie strivitor prinforþã statuarã. Vocea avea cãldurã, dar ºifermitate. Muzica ideilor urca ºi coborainflexiuni, note ºi tonuri, care-þi fãceau vi-zibile jocul ielelor, jocul ideilor. El însuºipãrea un personaj camilpetrescian, fasci-nat de idee, de o lume lãuntricã asupracãreia se concentra, pentru a aduce lanivelul conºtiinþei propriul adevãr, care eun adevãr absolut ºi etern, urmãrit, de

aceea, cu consecvenþã, fãrã escamotãri,fãrã bruiaje, fãrã false mãsuri.

Am avut emoþii când l-am întâlnitprima datã pe AArrttuurr SSiillvveessttrrii. Nu mi le-alãsat mult timp, m-a scos de sub imperiullor într-o discuþie ca între colegi, aºa mi-aspus, ºi a adus discuþia pe un nivel deegalitate de unde emoþiile, inhibiþiile numai puteau acþiona. Scrisese o cartedespre Miron Radu Paraschivescu ºi aº fivrut sã vorbim despre ea, sã depãºim, ast-fel, filele cãrþii, pentru a intra în culisele, înlaboratorul scrierii ei. A acceptat generosdialogul.

Omul mi se revela în capacitatea luide a dãrui ºi de a se dãrui. Era pasionatde subiect ºi aceasta se vedea, se simþeaîn cãldura, în bucuria de a împãrtãºi altcui-va ceea ce adunase, ceea ce ºtia. Era,cred, dornic de astfel de convorbiri. Mi-asugerat o mulþime de idei. În Miron RaduParaschivescu vedea manifestarea spiri-tului creol – stare de hibrid, de metisaj cul-tural, poate de balcanism literar manifes-tatã mai ales în Cântice þigãneºti. Auurmat câteva lungi convorbiri telefonice,adevãrate taifasuri intelectuale pe par-cursul cãrora bucuria dialogului dãdeaimpresia cã, în acest mod, se desprindeade realitate, pentru a locui doar în lumeaideii, a literaturii.

Poate cã ar fi avut motive sã fi fostsupãrat pe lume ºi pe oameni. Ura, spiri-tul vindicativ nu îl caracterizau. Când i-amvorbit de o Românie profundã, cea decare vorbea Octavian Paler, dumnealuimi-a vorbit de o Românie tãcutã, aceeacare pãstreazã ceea ce este durabil, bun

ºi frumos, adicã ceea ce este definitoriupentru noi ca naþiune, o Românie tainicã,discretã aºa cum a fost el însuºi.Niciodatã, în convorbirile pe care le-ampurtat, aceste energii negative nu au pri-mat. Avea o superioritate a spiritului care-l ridica deasupra clipei.

Omul AArrttuurr SSiillvveessttrrii avea propria lume– lumea cãrþilor, avea ºi propriul ideal. Acrezut în steaua sa ºi acum steaua sa l-achemat acolo, între taine. A fost maiînþelept decât mulþi alþii. Nu ºi-a risipitenergiile în revolte, în lupte inutile. Nu ademolat destine. L-a construit pe al sãu înciuda adversitãþilor, a rebours, poateîmpotriva tuturor.

Un om care clãdeºte este un construc-tor. Un om care îºi clãdeºte propriul drumîn viaþã, propriul destin este un învingãtor.Cãrþile pe care le-a scris sunt victoriilesale. Iar sentimentul victoriei într-o lumenesigurã, supusã trecerii, poate justifica oviaþã ºi defini o vocaþie.

Când am început sã scriu aceste rân-duri, mã gândeam cã fac un dar unui ompe care îl preþuiesc, pe care l-am consi-derat prieten. În timp ce-l scriam pe calcu-lator, am aflat cã AArrttuurr SSiillvveessttrrii nu maieste. Dificultatea de a-mi povesti gân-durile, amintirile, a cãpãtat un sens, daraltã explicaþie. Gândurile pe care mã strã-duiam sã le þin într-un prezent al trãirii s-audus într-un timp al mãrturisirii, care este,inevitabil, trecutul.

CCaallee lliinnãã ººii lluummiinnãã eetteerrnnãã,, AArrttuurrSSiillvveessttrrii!!

AANNAA DDOOBBRREE3300 nnooiieemmbbrriiee 22000088

ARTUR SILVESTRI SAU LUNGUL DRUM AL NOPÞII CÃTRE ZI

Prima zi din Advent. Prima lumânare aprin-sã în cununiþa de brad cu patru lumânãri albe,care stau în altar pe un suport special. ªi primajertfã – cea mai crâncenã ºi cea mai dureroasã– din ºirul, care de obicei premerg NaºteriiPruncului.

Un timp al evlaviei, al vegherii ºi al rugãciu-nii. Un timp de pregãtire prin mortificaþie, post,abstinenþã, rugãciuni ºi tãcere. Rãbdare ºiveghe. Eu ºtiu cã fãrã jertfã nu existã Zidire.

Eu ºtiu cã fãrã sânge ºi lacrimi nu existãcreaþie. Totul – clãdit pe aceastã temelie: jertfãºi lacrimã. Sudoare ºi sânge.

Fãrã Moarte n-ar exista Înviere ºi fãrãÎnviere nu ar fi existat Înãlþare. Toate seînlãnþuie firesc, chiar dacã omul nu înþelege ºi,orbit de durere, strigã, bate cu pumnul în cer,revendicã, cere socotealã. Aºa cum fac ºi euazi. Tocmai am îngropat boabe de grâu înpãmânt pentru ca de Crãciun sã le aduc prinosNaºterii Supreme.

Acum 8 ani – am plãtit aceastã jertfã, cumnu se poate de scump: jertfa mea s-a numitArionda. O þinusem lângã mine 49 de ani. ªi-acum se dezlogodise de mine, plecase dinviaþã, aºa cum venise: singurã.

Ea a plecat tot într-o zi de Advent. ªi atunci,ca ºi acum, m-a strãpuns o durere atroce. Nuera ceva fizic anume. Cãci, durerile fizice –destule! – le cunosc, m-am obiºnuit cu ele, ºtiucum sã le îmblânzesc. Era ceva mai crunt ºimai insuportabil. Durere în Duh, de nealinat.Durere în care þi se pare cã viaþa ta s-a oprit ºicã nu poþi merge mai departe, cu nici un chip.ªi nici nu gãseºti resursele ºi nici nu mai vrei,îndeobºte. Nimic nu mai are sens.

Atunci m-am certat cu un arbore japonez onoapte întreagã. Lui i-am tot spus ºi repetat demii de ori, singura frazã pe care eram în stares-o bâigui: „Nu se poate! Nu, nu se poate!” Lanesfârºit.

Credeam cã n-am sã mai rostesc nicicândalte cuvinte, de parcã se isprãviserã toate.Rãmãsesem blocatã pe aceastã frazã, onegaþie ce mi se pãrea singurul mod de a maiputea supravieþui. Gândeam automat cã, dacãnu accept, poate cã pot sã îndrept ceva. Darn-a fost aºa.

Mã întrebam (ºi mã întreb ºi acum) ce rostmai au cuvintele dacã nu pot sã te ajute?

M-am încrezut întotdeauna –n cuvânt, fie elscris, rostit, gândit. Mi-a fost credincios, aºacum oamenii nu s-au dovedit. Iar acum, iatã cãmã trãda. Poate pentru prima oarã. ªi mã uitamcu încrâncenare la el, cu duºmãnie chiar.

De parcã, doar el era vinovat. Cuvântul

negru, strãin, urât, odios, el care pusesestãpânire pe mesajele mele, care acum seinsinua obsedant ºi nu voia sã mai plece. Cumsã-l ºterg? Cum sã-l nimicesc? Cum sã-l anulezºi sã întorc lucrurile? Neputinþa mã nãruie. Euºtiu cã orice fãrâmã de bucurie se plãteºteamarnic. Am plãtit tot, tot, n-am rãmas niciodatãdatoare. Asta am învãþat încã din primii ani,când mama, la micile noastre explozii debucurie copilãreascã, ori râs nestãpânit, nespunea: „Parcã nu faceþi a bine”. Amarnicebucurii am trãit toatã viaþa. Adumbrite de neferi-ciri pe mãsurã, ori poate mai mari, ca sã rãs-cumpere orice dram de pace ºi tihnã.

Nimic nu a fost rãmas fãrã platã, fãrãîndestulare. La fel cum, orice faptã rea, lasãurme, scrijelate pe suflet, pe conºtiinþã, cu toatespovedaniile ºi penitenþele date de confesor înSfânta Tainã.

Sunt urmele cuielor bãtute-n tocul uºii, lafiecare faptã nevrednicã. Chiar dacã apoi lescoþi cu cleºtele, gãurile rãmân. Ca sã-þi aducãaminte. Complet neprihãnit nu vei mai fi nicio-datã. Amprenta vinei o purtãm încã din naºtere.S-a aºezat – pecete – pe firea noastrã în urmapãcatului strãmoºesc. O ducem cu noi ca pe-ococoaºã-n spinare. Ne asumãm ºi ne purtãmcondiþia de om, uneori atât de apãsãtoare.

Nimic nu prevestea azi, implacabilul. Eu nuam premoniþii. O zi obiºnuitã de iarnã. O sãrbã-toare chiar. Am venit de la Sfânta Liturghie ºiam fãcut lucruri obiºnuite. Apoi, m-am odihnitpuþin fiindcã-mi zvâcneau tâmplele.

ªi m-a trezit vestea cumplitã. Ca ºi când m-am prãbuºit într-un coºmar, fãrã putinþã de scã-pare. Am crezut, acum 8 ani, când m-a pãrãsitmama, cã nimic n-o sã mã poatã afecta maiprofund. Dar astãzi, am înþeles cã du-rerea,deºi nu e aceeaºi, poate fi la fel de atroce, pen-tru un om (chiar dacã nu l-ai cunoscut decât vir-tual), dar pe care îl simþeai atât de aproape, atâtde aproape…

Stau smeritã în faþa acestei dureri ºi nucaut s-o îmblânzesc. Am crezut c-o sã iasã dinmine o datã cu plânsul sãlbatic (urletul sfâºietor–care nu mi-e propriu) – de vitã înjunghiatã (eunu mã manifest în felul acesta niciodatã, am oanumitã decenþã a durerii, o controlez, oascund bine, e numai a mea!). Dar, de dataaceasta a rãbufnit cu o forþã care m-a speriat ºipe mine. Care a speriat-o ºi pe prietena mea,venitã în chip absolut providenþial ºi premonito-riu la mine. Ea s-a nevoit sã mã repunã pepicioare. A fost nevoie de mai multe calmante.Va fi nevoie de multe calmante.

Durerea poate amorþi, se poate îmblânzi,

dar ea, de fapt, stã la pândã. ªi abia aºteaptãsã-ºi scoatã colþii. O aºtept. Nu mi-e teamã deea. ªtiu sã lupt corp la corp cu durerea. Uneorimã trânteºte cu umerii la pãmânt, rareori oîngenunchez. Însã e o luptã inegalã pentru cãea are colþi ascuþiþi ºi muºcã din mine. Dar ºi eumuºc din ea cu sete. Cu voluptate chiar. Vreaus-o nimicesc, sã-i sfâºii jugulara.

Cine va învinge? Parcã nici nu mai con-teazã. Lupta continuã.

Am primit multe mesaje, consternate, îndu-rerate, plânse.

Fiecare participã cumpoate la imensa durerecomunã. Se înfruptã din eaca dintr-o pâine uriaºã, carenu se împuþineazã. ªi cucât mãnânci mai mult, cuatât sporeºte. Fiecare îºiaduce obol, mica sa pãrtici-cã. De aceea, sporeºte. Nicia mea nu e mai mare sau mai micã. Dar e amea. Vreau sã rãmân doar eu cu ea, în tãcere.

Vreau s-o strãbat, treaptã cu treaptã, ca peun deºert care-mi umple gura, ochii, urechile,nãrile cu nisip arzãtor, înecãcios, usturãtor,care ºfichiuie, pe lângã urechi, pe obraz,tinzând sã te acopere, sã te îngenunche, sã teîngroape sub dune.

Strãbat acest deºert cu tãlpile ºi braþelegoale. Nisipul mã biciuie, dar înaintez, peorbeºte, pe muþeºte, pentru cã gura mi-e plinãse nisip, ochii mã usturã. Sunt vãdit înclinatã înfaþã, ca sub crivãþ, ca sub taifun, care mãapleacã. Numai aºa pot face încã un pas, prinnecunoscutul de care mã apropii nepermis demult.

Dar, la capãt, ºtiu cã voi întâlni persoaneledragi. ªi una dintre ele, un om, plecat azi, mãva aºtepta cu o candelã-n mânã. Un „Îngertãcut”, proprietar al unei Românii cât se poatede tainice. Din care, fac ºi eu parte, precum ceamai neînsemnatã fiinþã. Doar în ochii sãi am cititcã fiecare fiinþã conteazã. ªi acuma ºtiu cã ºieu am contat, cât de cât, în insula de oameni pecare i-a preþuit, care l-au preþuit ºi iubit, de cares-a înconjurat cu nespusa lui blândeþe.

OOaammeennii ccaarree,, aaccuumm,, îîººii aapprriinndd,, ffiieeccaarree,, ccaann-ddeellaa iinniimmiiii,, ppeennttrruu ccaa ddrruummuull ssãã-ii ffiiee ddrreepptt,,zzbboorruull lliinn,, aaeerruull pprrooppiiccee ppeennttrruu pplluuttiirree,, ººii vvããmmiilleeppllããttiittee ccuu pprriissoossiinnþþãã,, ccuu bbããnnuuþþiiii ddee rroouuãã aaiillaaccrriimmiilloorr nnooaassttrree..

Bunul Dumnezeu, care ºtie tot, sã-i facãparte cu drepþii!

CCEEZZAARRIINNAA AADDAAMMEESSCCUU,, GGaallaaþþii

O LACRIMÃ-CANDELÃ PENTRU DOMNUL ARTUR SILVESTRI ARTURSILVESTRI,O PERSO-NALITATE

SPIRI-TUALÃ,DUHOV-

NICEASCÃAArrttuurr SSiillvveessttrrii este o

personalitate istoricã ine-ditã, un scriitor de suflet;promovator al culturiiromâneºti.

O personalitate spiritu-alã, duhovniceascã.Dincolo de spiritualul din„Memoria ca un concertbaroc“ volumul 1, carte,pe care am savurat-o,citind-o, mã face sã credcã existã în creaþiileDomniei Sale, ceva mistic,magic, divin ...

AArrttuurr SSiillvveessttrrii este unscriitor extrem de fluid.Este o personalitate deartã, un spiritual contem-poran, care mã intimi-deazã ºi, în acelaºi timp,mã face sã mã simt ono-ratã cã-l citesc, descopãr,cunosc...

Deºi nu ne-am vãzutniciodatã faþã în faþã, aº fionoratã, dacã, aº maiprimi din scrierile lui.

IILLEEAANNAA VVIIEEIIEESSTTAANNCCAA,,

SSlloovveenniijjaa



A plecat la Domnul, grãbit, parcã, sãajungã în metafizica cereascã, pentru aîncepe sã scrie cu lacrima sfinþilor „Carteasacrã” la care visa obsesiv încã din vre-mea peregrinãrilor terestre, cel mai pro-fund ºi mai prolific spirit al vremurilor mo-derne, AArrttuurr SSiillvveessttrrii.

A plecat sã zãmisleascã în Duh ºi înAdevãr Sfânta Scripturã a Înaltelor Bolþi –învrednicit de Harul divin – numitã cândva,de el însuºi „Biblia noastrã”, spre a fi„cititã” prin trãire, în graiul sufletelornepieritoare care-au trecut de vãmile vãz-duhului, avându-l ca Sacerdot peZalmoxis Însuºi.

Pentru cã, ºi sper sã nu greºesc, o„Enciclopedie a Cãrþilor nescrise” ce visaa o scrie – în ultima vreme – cu ce altã„Predoslovie” ori „Predanie” (cum spuneadespre mesajul învãþãturilor din carteaCCUUVVIINNTTEE PPEENNTTRRUU UURRMMAAªªII) ar puteaîncepe o asemenea „Enciclopedie”, de nucu însãºi „Cartea Cãrþilor”, Biblia?Continuând, apoi, cu „Învãþãturile luiZalmoxis”, „Istoriile lui Herodot” ºi cusumedenia de alte înþelepte cugetãri,scrise în „slova” invizibilã ºi purificatã delumeºtile tânjiri, a gândurilor heruvimice ºia serafimilor celor preacuraþi.

Nu pot gãsi alt înþeles acestei prema-ture ºi misterioase treceri în lumeaspiritelor a celui care a fost pânã mai ieri ºieste , în postumitatea sa – vai, atât degrãbitã – un Gânditor de elitã, unCugetãtor iluminat, ale cãrui rodiri edeniceºi-au dãruit fructele perene în atât de vari-ate domenii (unele colaterale faþã de cele-lalte) ce-i conferã izvoditorului lor staturaºi condiþia de spirit enciclopedic, compara-bil – sub aspectul prolificitãþii – numai cuNicolae Iorga ori George Cãlinescu, de acãrui ideologie istorico-literarã a fostcãlãuzit în opera-i literarã ºi culturalã îngenere.

Pentru a evidenþia doar o parte dintredomeniile culturale, ºtiinþifice în care s-amanifestat atât de prodigios, putem enu-mera cele peste 70 de cãrþi publicate, celepeste 2500 de articole pe teme culturale,cele peste 200 de studii pe teme de istorieliterarã, zecile de cercetãri de istorie lite-rarã românã, apãrute în englezã,francezã, germanã, rusã, spaniolã ºichinezã. Din acestea reies calitãþilereprezentative de istoric al civilizaþiilor, deistoric ºi critic literar, de scriitor strãlucit,

promotor cultural cu desfãºurare ºi întin-dere enciclopedice, care ar trebui comple-tate cu cele de fondator al consultanþeiimobiliare în România, de analist econo-mic, întemeietor al unor organizaþii cultur-ale. Totuºi, acestea nu epuizeazã multi-tudinea domeniilor în care acest înalt spi-rit ºi-a zãmislit rodirile – cu profunzime,competenþã ºi acurateþe.

Ca o consecinþã fireascã, recunoaºte-rile travaliului sãu spiritual, ale efortului in-telectual enorm – atât pe plan intern, darmai cu seamã în cel extern – au fost ºi ele,pe mãsurã. Astfel, a fost ales preºedinte alUniunii Patronale Imobiliare, încã de laînfiinþarea acesteia (1997), iar în 2003preºedinte al Federaþiei Asociaþiilor Imo-biliare din România (FAIR). Are merite îniniþierea ºi constituirea Asociaþiei Românea Consultanþilor Imobiliari (ARCI), graþiecãrora, în anul 2004, a fost recunoscutã înRomânia aceastã profesiune.

A izbutit sã constituie „AsociaþiaRomânilor pentru Patrimoniu”, în scopulpropãºirii, cunoaºterii ºi conservãrii patri-moniului cultural românesc, asociaþie prinmijlocirea cãreia au fost acordate nume-roase premii, cu începere din luna martie2005, creatorilor de valori din varii do-menii: ºtiinþã, artã, literaturã, publicisticã.

În plan extern, recunoaºterea meritelorsale s-a concretizat în primirea titlului dedoctor în literaturã medievalã la „TrinityBible Research Center” – University ofMadras, India; titlul de doctor honoriscausa la Institut d’Estudis medievals deCatalunya – Barcelona. Din 2004, titlul dedocteur et sciensces appliquées laUniversite Francophone Internationale –Bruxelles.

AArrttuurr SSiillvveessttrrii a exprimat – printr-ostrãlucitã definire – ºi a susþinut materi-alizarea haricã a noþiunii de „Pantheonromânesc”: „Nu existau nici onoruri ºidemnitãþi ºi nici chiar o recunoaºtere maipotrivitã într-o þarã unde nu existã noþi-unea de Pantheon ºi unde binefãcãtoriinaþiei nu au nici mãcar un mormânt capa-bil de a deveni loc de pelerinaj ºi de oma-giu tãcut iar cine se dedicã Binelui colectivpare cã trebuie þinut mai la o parte ºi, dupãce nu mai este, destinat uitãrii ca sã-iîmprãºtie lecþia în cele patru vânturi ºi sãnu mai rãmânã nimic.”

Într-o vreme când ortodoxia creºtinãtrecea prin grele încercãri ºi prigoniri

instrumentate de regimul comunist ateu ºiasupritor, AArrttuurr SSiillvveessttrrii a constituit oprezenþã activã din punct de vedere cul-tural în cadrul Bisericii Ortodoxe Române.A sprijinit, în anii ’80, acþiuni de renovare ºirefacere de mãnãstiri ºi vetre de culturãstrãveche, între anii 1986 ºi 1989 a fãcutparte din Comisia de Istorie Bisericeascãa Patriarhiei Române, sub conducereasavantului Mitropolit, Nestor Vornicescu. Acorespondat cu mari ierarhi ºi cãrturari aiBisericii Ortodoxe, iar în anul 2005, a edi-tat, sub titlul VVrreemmeeaa SSeenniioorriilloorr, una dintrecãrþile cu ecou rãsunãtor în publicisticavremii.

Potrivit convingerilor omului religiosAArrttuurr SSiillvveessttrrii, „noi suntem «Româniatainicã»”, fiii legitimi ai Patriei române,binecuvântate ºi apãrate de Pronia divinã.

A susþinut cu tãrie ºi cu argumenteincontestabile retrocedarea proprietãþilorBisericii Ortodoxe Române, indiferent deîntinderi ºi de valoare, argumentând cãproprietatea Bisericii se înscrie în „ciclulistoric al proprietãþii de drept divin”, afir-mând într-un interviu acordat în septem-brie 2005: „O Bisericã fãrã proprietãþi esteo Bisericã fãrã libertate.”

Subliniind importanþa covârºitoare aretrocedãrii averilor Bisericii, arãta cãromânii, statul român, au de ales întreceea ce el numea; „(...) Biserica în pur-purã sau Biserica în zdrenþe” (...).„Biserica trebuie sã aibã proprietãþi”. Iatãcum caracteriza AArrttuurr SSiillvveessttrrii natura ºiimportanþa proprietãþii pentru Bisericã:„Instituþia, cu majuscule, este Redobân-ditorul principal. Pentru cã o Bisericã fãrãproprietãþi este o Bisericã fãrã Libertate,fãrã Libertatea de a se miºca liber,îndeplinindu-ºi datoria, ce nu e datã deStãpânii Clipei.”

Din opera scrisã, anume acea a proza-torului, eseistului, istoricului ºi filosofuluiculturii AArrttuurr SSiillvveessttrrii, trebuie amintiteurmãtoarele lucrãri: „RRaaddiiooggrraaffiiaa ssppiirriittuulluuiiccrreeooll” (2004), „MMooddeelluull OOmmuulluuii MMaarree”(2004); „VVrreemmeeaa SSeenniioorriilloorr”, „AArrhheettiippuullccããlluuggããrriilloorr sscciiþþii.. EEsseeuurrii ddeesspprree BBiizzaannþþuullppaarraalleell”, „SSeemmnnee ººii ppeecceeþþii.. ªªaappttee lleeccþþiiiiddeesspprree oorriiggiinniissmm”, „RReevvoollttaa ffoonndduulluuiinneeccoonnssuummaatt”, „CCuuvviinnttee ppeennttrruu uurrmmaaººii..MMooddeellee ººii eexxeemmppllee ppeennttrruu OOmmuull RRoommâânn”,apãrute în 2005, ca ºi formidabilul ciclu„MMeemmoorriiaa ccaa uunn ccoonncceerrtt bbaarroocc” (vol. I – III),ce sunt expresia concepþiei originale ºi

pãtrunzãtoare despre „culturile tainice”,definite de autor ca fiind „originism”.

AArrttuurr SSiillvveessttrrii a fost adeptul ºi continu-atorul conceptului de „protocronism” aleseistului ºi filosofului Edgar Papu, con-cept pe care l-a susþinut tot timpul vieþii,îmbogãþindu-l în consubstanþialitatea lui.

În anul 2005, neobositul om de culturã,scriitorul eminent AArrttuurr SSiillvveessttrrii, a fondatAsociaþia Scriitorilor Creºtini din România,la care au aderat, în primii 2 ani ºi jumã-tate, peste 200 de scriitori.

Despre fenomenul religios al „RuguluiAprins”, marele iubitor al credinþei strã-moºeºti a izvodit o carte de mici dimensi-uni, intitulatã „Secretul Rugului Aprins”,apãrutã la Editura “Carpathia Press” în2007. În aceastã carte sunt evocate fi-gurile legendare ale trãitorilor mistici, careau alcãtuit gruparea „Rugului Aprins”, întrecare Mitropolitul Tit Simedrea (un strãmoºpe linie paternã al marelui dispãrut), ulti-mul mitropolit al Bucovinei, poetul DaniilSandu Tudor ºi medicul-poet VasileVoiculescu, întreaga grupare fiind târâtã înjustiþie de regimul criminal comunist ºicondamnatã la ani grei de temniþã, confis-cându-li-se întreaga avere, pentru „vina”de a fi crezut în Dumnezeu ºi Iisus Hristos,iar nu în slugile Satanei, ale bolºevismuluiinstaurat în România de sovietici.

Pe întreaga duratã a scurtei sale vieþi,AArrttuurr SSiillvveessttrrii a fost strãfulgerat de treimari Iubiri: Iubirea de Dumnezeu, Iubireade ªtiinþã ºi Culturã, Iubirea pentruNeamul românesc ºi Patria românã.

Prin trecerea la cele veºnice a mareluierudit român, strãlucit „Model al FapteiEsenþiale” – cum spunea despre atâþia„Oameni Mari” pe care i-a întâlnit ori cucare a corespondat - între care trebuie sãamintesc de Mircea Eliade, de pictorulromân Ioan I. Mirea, trãitor la Paris, EmilCioran, Constantin Noica, mitropolitulAntonie Plãmãdealã, ªtefan Baciu, marelepoet român trãitor în Haway, PaulLahovary, naþiunea românã suferã o imen-sã pierdere, întucât, într-o zi de SfântulAndrei (iatã semnul divin), creºtinatorulromânilor, s-a stins un spirit mesianic, oLuminã înaltã, cum rareori mai zãmisleºte,între piscurile sale, pãmântul românesc.

Dumnezeu sã-l odihneascã în RaiulSãu etern!

NNIICCOOLLAAEE DDOORREELL TTRRIIFFUU,, PPllooiieeººttii

Ne-a pãrãsit un mare Spirit mesianic

Incerc sa ma explic despre modul incare nu prea m-am aventurat deseori ascrie, eventual de zile mari, vorba dluiAArrttuurr SSiillvveessttrrii, a scrie culegand cuvintelecele soptite in taina si din adancurile celenestiute in realitate. Departe de mine,insa, si gandul de a croi o alocatiunefilosofica careia sa-i pun aripi nebunesti,dar va trebui sa recunoastem o atare situ-atie in care, intre trecut, masurat in anilumina departare, si present, exista o liniece o purtam cu noi, in noi si de care nu neputem rupe. Pe aceasta linie, natural exis-tentiala, noi, fiinta omeneasca, ne bucu-ram spiritual de o libertate pe care nureusim sa o stapanim in deplinatate.Atunci a inceput omul a se cerceta pe elinsusi, precum o facea Descartes, a venitKant cu cele patru antinomii ale gandiriilui, si din care am ales aci una adecvatamomentului: “In lume exista libertate sidomina determinismul”. Cred ca e vorbade acea libertate care da spiritului demni-tatea de fiinta inteligenta. De fapt, e singu-ra libertate care depinde de noi, defiecare. Celelalte libertati, oricat de demo-cratice vor fi, stau in perimetrul con-strangerii.

Aceste constrangeri insa, desi nu neplace sa recunoastem, pornesc deseorinu de la un guvern oarecare, ci de laoameni prin neintelegerea ca libertateasociala necesita respectarea unor reguli siresponsabilitati, iar in raspuns contrar s-a

creat pedeapsa care sa asigure acea li-bertate. Adica legea juridica. Ar mai fi despus, si asta nu e putin, ca intre libertateade demnitate a spiritului nostru, si liber-tatile sociale ce impun reguli si respons-abilitati exista un adevarat univers deproblematici, unele naturale, altele siacestea in majoritate, sunt de fapt subiec-tive. Subiectivismul insa isi are radacini inego-ul nostru personal, care la randul luiizbucneste mai lent sau mai violent dinadancurile spiritului si al libertatii naturalecu care am venit pe lume. Domina deter-minismul, intelegand prin acesta, deter-minism tehnologic, determinism geografic,intr-un cuvant sursele de existenta deter-minate de mediu si inteligenta atinsa. Dinstrafundurile primare si a dorintei de catrespirit a libertatii sale naturale, prin ego-ulpermanent sensibil si ambitios omul printocmai inteligenta sa poate deveni o bes-tialitate mai animalica decat animalele dinjurul sau. In aceasta situatie, o reasezarea libertatii e necesara, pe langa cea a con-strangerii, cea prin educatie morala si acumpatarii, a reinstalarii iubirii intre oa-meni, si in final necesitatea unor oamenicare sa implineasca aceste binefaceri, siau prin har si inteligenta echilibrata capa-citatea a vedea in viitor, a traii in viitor prinindemnurile de umanitate aduse prezen-tului. Acesti oameni desigur ca sunt dedorit, iar azi iata, avem la carma acestoridealuri un daruit de Dumnezeu, Profe-

sorul AArrttuurr SSiillvveessttrrii. Cu ce s-a prezentat infata noastra acest Om de mare sufletromanesc? Despre ce ne vorbeste?

Da, despre iubirea dintre noi oamenii,despre credinta in Dumnezeu si Neamulcaruia apartinem, numindu-ne a fi purta-torii semnului arhetipal al acestui NeamDacic-Romanesc ce venim din vremiimemorabile. Ne-a adus frumusetea gan-durilor sale asezate in cartile sale, carevor ramane o comoara vie, caci oameniitraiesc prin faptele lor. Se cuvine dinrespect a prezenta cateva din cartile va-loroase ale acestui mare cãrturar roman,care arde ca o flacara luminoasa in inimaneamului sau romanesc!:

“Semne si peceti – sapte lectii despre“originism”.

“Arhetipul calugarilor sciti”.“Memoria ca un concert baroc”

Vol.I.II.III.“Pastor Magnus”“Romania in anul 2010 – o pagina de

piata imobiliara”“Modelul “Omului Mare: Antonie

Plamadeala”.“Vremea seniorilor – Scrisori de altada-

ta de la ierarhi si cãrturari bisericesti”.“Documente de constiinta colectiva”-

concepute si oranduite de AArrttuurr SSiillvveessttrrii”“Zoe Dumitrescu Busulenga – Opera

incoronata”“Intermundii – vise despre forme si

culori”

“Mãrtur is i rede Credinta Lite-rara” Vol.I.II –Scrisul ca religiela romani”.

“Cuvinte pen-tru Urmasi – “Mo-dele” si “exem-ple” pentru OmulRoman”.

“Inteleptul dinAmerica – Ale-xandru Nemoia-nu – opera in analize si exegeze”.

Publicatii virtuale pe internet – peste100, ce leaga romanitatea de pretutin-deni”.

Exista acum in planul Domniei Salepublicarea cartii d-lui. Ben Todica dinAustralia. (Din arhiva Bibliotecii „MihaiEminescu”- Cringila, N.S.W- Australia)

Aceste carti daruite de Dl. Prof. dr.AArrttuurr SSiillvveessttrrii, care, desigur, nu reprezintatotalul prodigioasei sale opere, sunt totusisuficiente pentru a realiza un fundament algandirii despre viata si conditia noastra cafiinta in aceasta lume: a valorilor crestinein restabilirea iubirii intre oameni, a resta-bilirii armoniei intre acea libertate naturalaa ego-ului nostru spiritual si libertatile exis-tentiale sociale in societatile omenesti!

CU ACEST MESAJ MIJLOCITORINTRE DUMNEZEU SI NEAMUL SAUROMANESC A PLECAT GENIUL LUIAARRTTUURR SSIILLVVEESSTTRRII LA CERURI, LASAN-DU-NE NOUA LUMINA SUFLETULUI SIA INVATATURILOR SALE !

IIOOAANN MMIICCLLÃÃUU,,AAUUSSTTRRAALLIIAA

TRÃIREA ÎN VIITOR ªI SEMNUL ARHETIPALPRINS ÎN CARTEA LUI ARTUR SILVESTRI



DESPRE DR. ARTUR SILVESTRIAm citit ºi studiat lucrãrile Marelui om de culturã, literaturã, ale expertului în ana-

lizã ºi prognozã economicã ºi imobiliarã, Dr. AArrttuurr SSiillvveessttrrii. Am rãmas adânc ºi plãcutimpresionat de activitatea ºi gândirea acestei personalitãþi a culturii româneºti contem-porane! Ce am reþinut în mod deosebit din grandioasa operã a lui AArrttuurr SSiillvveessttrrii? Ideilepozitive, de valoare inestimabilã, din „n” domenii de activitate, care au „populat” neîn-cetat gândirea acestui om? Geniul nu cautã aceste idei ºi nu le fabricã. Ele vin dinspaþiu, cu destinaþie precisã, prestabilitã, pentru omul de ºtiinþã Dr. AArrttuurr SSiillvveessttrrii! Eleapar în intelectul acestuia nu întâmplãtor, fãrã legãturã cu viaþa zbuciumatã a omenirii,cu ce se desfãºoarã în jurul sãu, ci ca idei care puse într-un proces rezolvã problemeleexistente din naturã ºi din viaþa societãþii. AArrttuurr SSiillvveessttrrii le recepþioneazã, le prelu-creazã, le dã viaþã, aºternându-le pe hârtie, pentru a înfrunta veacurile! Acesta a fostDr. AArrttuurr SSiillvveessttrrii!

TTEEOODDOORR II.. AARRDDEELLEEAANNAAccaadd..DDrr..hhcc..,, EExxppeerrtt ccoonntt.. ddee oonnooaarree,,

CCoorrppuull eexxppeerrþþiilloorr ccoonnttaabbiillii ººii ccoonntt.. aauutt.. ddiinn RRoommâânniiaa

“Am avut deosebita bucurie de a-ll cunoaºte...”Pentru casa noastrã, pentru Editura “Viaþa arãdeanã”, pentru revista “Viaþa de pre-

tutindeni”, ºi, nu în ultimul rând, pentru Asociaþia de culturã ºi umanitate “Viaþa de pre-tutindeni”, marele om de culturã, ºi nu numai, AArrttuurr SSiillvveessttrrii a fost un adevãrat prieten.I-am simþit prietenia încã de la începutul colaborãrii cu soþul meu, Sabin Bodea, cucare purta lungi discuþii telefonice. Mi-am dat seama cã era un om bun ºi credincios,deosebit de generos ºi un mare spirit românesc, pe care l-a slujit pânã în ultima clipã.Nu uita la fiecare convorbire telefonicã sã-mi transmitã urãri ºi vorbe bune de sãnãtateºi succes, pe care le-am primit cu bucurie ºi le-am retransmis doamnei dumnealui, ta-lentata scriitoare Mariana Brãescu-Silvestri. Am fost impresionatã de pachetele cucãrþi pe care, periodic, ni le trimitea, cãrþi scrise de Domnia Sa sau editate de editurilece le patrona. Va rãmâne în urma sa o operã demnã de citit ºi analizat pentru oricinecare are aplecare spre marile valori ale neamului nostru românesc.

GHEORGHINA ÞIBICHI-BBODEA,ppooeettãã,, ddiirreeccttoorr aaddjjuunncctt aall EEddiittuurriiii ““VViiaaþþaa aarrããddeeaannãã””

ARTUR SILVESTRI A INTRAT ÎN VEªNICIEAArrttuurr SSiillvveessttrrii a iniþiat Diplomele ºi Premiile de Excelenþã, acordate prin Asociaþia

Românã pentru Patrimoniu, donaþii la multe reviste de culturã ºi de literaturã din þarã ºistrãinãtate. A ajutat mulþi colegi de condei aflaþi în suferinþã din þarã sau din Diasporã.Ne-a ajutat ºi revista noastrã, „VViiaaþþaa ddee pprreettuuttiinnddeennii””,, punându-ne în legãturã cu mariioameni de culturã din Diaspora româneascã. Mã urmãreºte o fotografie a lui AArrttuurrSSiillvveessttrrii împreunã cu soþia dumnealui, scriitoarea Mariana Brãescu, apãrutã într-unnumãr din anii trecuþi ai revistei "Viaþa de pretutindeni". M-a uimit tinereþea ºi fru-museþea soþiei sale ºi consider cã cea cãreia Dumnezeu i-a dat o aºa frumuseþe dis-pune ºi de o mare frumuseþe interioarã ºi bunãtate.

Pe aceastã bunãtate ºi frumuseþe interioarã, ne bazãm noi, oamenii de culturã dinRomânia, rugând-o în numele Culturii ºi Literaturii Române, cât ºi în numele nostru, casã continue opera talentatului sãu soþ, cel puþin în aprecierea cãrþilor de valoare din cul-tura românã ºi a scriitorilor români care le-au scris, fãcând sã se mãreascã PatrimoniulCulturii Române cu alte zeci, sute ºi mii de cãrþi bune, de reviste bune, de nume de cãr-turari, scriitori ºi artiºti talentaþi din þarã ºi din Diasporã.

AArrttuurr SSiillvveessttrrii a lansat, anul trecut, o carte la Palatul de Culturã al Episcopieivâlcene. Am luat cuvântul ºi i-am mulþumit pentru faptul cã ne ajutã cu revista noastrã,"Viaþa de pretutindeni!, ce apare la Arad. I-am dãruit cartea mea de haiku liber "Miresmeºi greieri". S-a uitat la carte ºi, uimit, mi-a spus: "A, scrieþi haiku, ca japonezii. Mi se pareinteresant. Am s-o citesc cu plãcere ºi, poate, am sã scriu câteva rânduri despre carteadumneavoastrã de haiku". Regret enorm cã AArrttuurr SSiillvveessttrrii a trecut spre veºnicie.

Dumnezeu sã-l odihneascã!AADDIINNAA AALL.. EENNÃÃCCHHEESSCCUU,,

88 ddeecceemmbbrriiee 22000088,, RRmm.. VVââllcceeaa

Sunt la 48 de ore de la primireamesajului cu privire la o carte despredomnul meu, AArrttuurr SSiillvveessttrrii. Spre a seînþelege cât de mare este fapta culturalãa acestui spirit, scrierea unei cãrþi despremultitudinea preocupãrilor sale a devenito necesitate obiectivã.

Este o veste care m-a emoþionat pro-fund. Sunt de doi ani într-o comunicarespecialã cu Domnia Sa, o corespondenþãneaºteptatã, cu valoare deosebitã pentrumine. Voi recunoaºte cã este pentruprima oarã când am exersat prietenia dela distanþã, comunicare adâncã ºi plinãde semnificaþii. Etica acestei comunicãriînseamnã rãspunsuri imediate la toatemesajele, primite de la un om cu pre-ocupãri enciclopedice, cu un program delucru care presupune gãsirea unui rostfiecãrei clipe. Mi-am reproºat adesea cã îl

încarc prea mult cu mesajele mele,rãspunsurile au fost de fiecare datã atâtde clare, atât de semnificative, încâtcrezând ºi simþind de la distanþã cãldurasufletului „omului mare“, sintagma origi-nalã în care este cuprins ºi domnul meuAArrttuurr SSiillvveessttrrii, am continuat sã cred ºi sãcorespondez.

Am primit cronici de întâmpinare lacãrþi scrise de colaboratorii revistelorARP, am trimis la rândul meu ºi am avutbucuria sã le gãsesc publicate, am fostinvestit cu încrederea cea mai mare,aceea de a fi colaborator permanent alacestor reviste, am citit emoþionat mãrtu-risiri de credinþã, le-am rostit ºi eu. Darcel mai mare dar a fost încrederea pecare mi-a acordat-o ºi îndemnul perma-nent de a continua sã scriu.

AAUURREELL AANNGGHHEELL

CELE MAI MARI DARURI DE LA DOMNUL MEU,ARTUR SILVESTRI, SUNT ÎNCREDEREAACORDATÃ ªI ÎNDEMNUL DE A SCRIE

In zile de mare sarbatoare pentru nea-mul românesc s-a produs incredibilul.Spatiul mioritic al lui Blaga a fost cuprinsde durere si intristare la vestea mortiiMaestrului AArrttuurr SSiillvveessttrrii – Omul Mare alacestui spatiu, bunul Dumneavoastra pri-eten si al intelectualilor din Banatul deMunte, povatuitor si mentor. Plângedealul, plânge valea si oamenii adevaratiisi striga durerea, iar Romania tainica este

indoliata. Fie ca lumina revarsata prinopera si activitatea culturala, in timpulscurtei sale vieti, sa fie calauzitoare spremarea trecere catre Dumnezeu alaturi deprietenii sai – Marii Mitropoliti ai neamuluiromanesc: Antonie Plãmãdealã ºi NestorVornicescu.

Dumnezeu sa-l odihneaca in pace.

PPAAVVEELL PPAANNDDUURRUU

Plânge dealul, plânge valea ºi oameniiadevãraþi îºi strigã durerea

AArrttuurr SSiillvveessttrrii ar fi vrut sã opreascã Timpul în loc,Dar a uitat cã-i doar un chiriaº al vremii, ca ºi strãjerDestinat sã stea în turnul lui de veghere-n soroc,Clãdind tezaurul cuvintelor adunate-n hambar-giuvaier.Când am primit scrisoarea electronicã cu vestea cã inima scriitorului AArrttuurr SSiillvveessttrrii

a încetat sã mai batã, am rãmas pe gânduri... Ce este omul? O frunzã luatã de vânt,un abur, care se aratã o clipã ºi apoi piere, un fir de iarbã ce se usucã, un Chiriaº alTimpului...

Avem, în pieptul nostru, un ceas ce se poate opri oriºicând! ªi urmeazã Veºnicia! Tic-tacul inimii celui ce a fost un cãrturar de formaþie enciclopedicã s-a oprit! AArrttuurr

SSiillvveessttrrii a plecat dintre noi... Au rãmas amintirile ºi cãrþile.La popasul acesta de tainã în reflectarea vieþii scriitorului, istoricului civilizaþiilor,

promotorului cultural, editorului, întemeietorului de organizaþii culturale ºi edituri, îmidau seama cã în timpul celor cincizeci ºi cinci de rotiri împreunã cu pãmântul în jurulsoarelui, AArrttuurr SSiillvveessttrrii a devenit un om al lui Dumnezeu, care a apreciat frumuseþea,puterea ºi mirajul cuvintelor pe care le-a fãcut cunoscute oamenilor pentru a le ridicaochii spre Cer ºi a-i ajuta sã nu uite cã pe pãmânt suntem ca „chiriaºi ai Timpului”,într-o ªcoalã realã, ca sã ne pregãtim de zborul final spre þara unde nu se mai moare.

PPrrooff.. DDUUMMIITTRRUU BBUUHHAAII

AR FI VRUT SÃ OPREASCÃ TIMPUL ÎN LOC...

Un telefonul de la scriitoarea GabrielaAnghel Zavalas, apoi de la poeta MarianaPandru, altele de la Eugen Evu ºi SabinBodea mi-au adus o veste înspãimântã-toare: Prof. dr. AArrttuurr SSiillvveessttrrii s-a inaltat laceruri. Poate, acolo l-au trimis duhovniciipe care i-a cunoscut pe pamant, intrecare s-a aflat si Mitropolitul AntoniePlamadeala. Dupa un an de corespon-denta activa si contacte de colaborare larevistele si cartile ce le publica edituraDomniei Sale, in 2005 am fost invitat saparticip la Gala Premiilor AsociatieiRomâne pentru Patrimoniu la care auparticipat peste 200 de invitati, oameni dediferite profesii de la duhovnici la istorici,de la publicisti la actori si scriitori. Atuncimi-a fost dat ca acest om deschis sa-mistranga mana si sa ma priveasca cu unchip plin de omenie si de respect.Colaborarea si corespondenta cu Dr.AArrttuurr SSiillvveessttrrii a cunoscut un si mai realsens, astfel ca, in primavara anului 2006,am fost invitat pentru a mi se înmânaDiploma de Merit din partea AsociatieiRomâne pentru Patrimoniu, ca semn derecunostinta obsteasca si continua adu-

cere aminte. Aceasta diploma incununamunca mea de aparitie in volumul de isto-rie locala, ca astfel sa ne punem in na-dejdea neuitarii. Ma mandresc ca l-amcunoscut si am colaborat cu Prof. Dr.AArrttuurr SSiillvveessttrrii, fiindca acum, desilocuieste intr-o stea, pentru mine a ramasunul dintre cei mai deosebiti oameni,intelepti si luptatori, folosind gandul sicuvantul pentru cultura nationala, înrecenta sa carte „LLeeccttuurrii ddeesspprree ccaarrttiilleeccoonnffrraattiilloorr”

Lui AArrttuurr SSiillvveessttrrii i-am dedicat maimulte pagini intitulate „Clipe de sinceri-tate” clipe ce au ramas in amintirile melecu acea fraza „Veti fi intampinat intot-deauna cu cele mai bune doriri”. Iata ca,la abia implinita varsta de 55 de ani, AArrttuurrSSiillvveessttrrii paraseste aceasta lume lasan-du-ne o mare avere spirituala, nisteproiecte si ganduri pe care sotiaDumnealui, Mariana Braescu-Silvestri, leva duce mai departe. Acolo la ManastireaPasarea de lângã Bucureºti, OmuleMare, sa te odihnesti in pace!

MMIIRROONN ÞÞIICC

In memoriam, Artur Silvestri

In ziua in care Sfantul Andrei isi intin-dea mantia ocrotitoare asupra Romaniei,ma aflam in circumstante in care toataziua nu am putut sa-mi deschid calcula-torul. Asa se face ca pe mine trasnetulplecarii dintre noi a celui care este AArrttuurrSSiillvveessttrrii m-a lovit cu intarziere de 24 deore. Spun este, nu a fost, pentru ca el s-ainaltat la Cer cu toate faptele lui bune,care i-au facut lina trecerea, in ciudasuferintei ultimelor zile petrecute pePamant. Pentru ca numele lui sa traiascamult si bine si aici, asta depinde de noitoti, cei care inca am mai ramas in aceas-ta trista Vale a plangerii si care ii cunoas-tem opera monumentala si generoasa.

Sunt convinsa ca distinsa DoamnaMariana Braescu-Silvestri (careia ii trans-mit condoleantele mele), ea insasi o pres-tigioasa scriitoare, jurnalista, creatoareaunui brend stralucit in domeniul publicati-ilor, o femeie cu o energie constructiva,dupa ce-si va fi oprit suvoiul lacrimilor, vaface ceea ce i-ar fi placut DomnuluiProfesor sa faca: ridicarea in continuare amonumentalului edificiu cultural-spiritualinceput de distinsul sot al Domniei Sale,care de acolo, de sus, o va incuraja si-i vaghida pasii, stergandu-i lacrimile, desiacum, in astfel de momente, simtim cumpana si cuvintele plang.

Dumnezeu sa-i dea lui AArrttuurr SSiillvveessttrriipace si lumina vesnica !

NASTASIA MANIU, Bucureºti

Pânã ºi cuvintele plâng

Nu l-am cunoscut personal pe omul ºiscriitorul AArrttuurr SSiillvveessttrrii. Din scrisulDomniei Sale, mi se pãrea a fi un om tre-cut de 75 de ani, apreciindu-i inteligenþaremarcabilã ºi aplecarea atentã asupratuturor lucrurilor ºi fiinþelor din jurul sãu.

Când am aflat de vârsta sa realã, amsimþit prin trupul meu înfiorat un fel devinã legitimã – maestrul era mai tânãr camine cu 2 ani?!

Niciodatã nu mã voi putea obliga sãcred ºi sã înþeleg acest adevãr!

55 de ani!E mult, e puþin?!Scriam odatã Iancului, la un ceas

aniversar al meu, cu sufletul pe genunchi,aceastã scrisoare:

Iancule, iartã-mã cã suntIn ViaþãMai bãtrân decât tineAcum!Am trecut peste VârstaPe care-o aveaTrupul tãu,Umbra luiRãtãcitã pe drum...Iancule, iartã-mã cã sunt

Mai bãtrân decât tineªi totuºiMã simtAtât de pruncuþÎn faþa durerilor Tale,Divine...AArrttuurr SSiillvveessttrrii împlinise o vârstã bine-

meritatã, câºtigatã cinstit cu sudoareafeþii sale ºi a sufletului sãu!

Vârsta copaculuiO ºtimNumãrându-i cu fierãstrãulCercurile –Vârsta Omului,Cea adevãratã,NumaiDupã fapteleSale!Personalitate cu o activitate enciclo-

pedicã, evidenþiatã de unii, contestatã dealþii, AArrttuurr SSiillvveessttrrii rãmâne un numemare! Îi rãmân în urmã cuvintele- lacrimiale ochilor…

DUMNEZEU sã-i odihneascã trudaanilor sãi!

NNIICCOOLLAAEE NNIICCOOAARRÃÃ-HHOORRIIAA,,AArraadd,, RRoommâânniiaa

CUVINTELE, LACRIMILE OCHILOR SÃI


Artur Silvestri (n. 19 martie 1953 –m. 30 noiembrie 2008) • scriitor, istorical civilizaþiilor, promotor cultu-ral, per-sonalitate cu activitãþi enciclopedice •Doctor în literaturã medievalã la „TrinityBible Research Center” - University ofMadras, India • Doctor h. c, la „Institutd’Estudis medievalis de Catalunya” -Barcelona • specializat, în ultimul dece-niu, în analizã economicã • considerat,dupã 1990, fondatorul activitãþilor deconsultanþã imobiliarã din România ºiun expert în analiza ºi prognoza depiaþã aplicatã acestui domeniu • a par-ticipat, ca fondator, la crearea anumeroase instituþii ºi organizaþii profe-sionale imobiliare • a coordonat, în1997, alcãtuirea standardelor ocu-paþionale pentru profesiunile de agent,consultant ºi evaluator imobiliar încadrul programului european CSOE,pentru standardizare • susþinutã ºiingenioasã activitate în presa imobi-liarã, fiind, de asemenea, unul dintreiniþiatorii ei reputaþi • pe lângã celepeste 70 de cãrþi, 2.500 de articole ºi200 de studii ºi cercetãri cu caracter li-terar ºi ºtiinþific, a elaborat, începânddin 1991, un numãr impresionant deanalize ºi sinteze privitoare la dome-niul imobiliar, fiind, la începutul acestuisecol, cel mai prestigios autor de cãrþicu tematicã imobi-liarã • „Retrocedareasecolului. Scandalul Fondului religionarbuco-vinean” (2003), „Deceniul straniu.Oraºe variabile, sanctuare, mituri imo-biliare” (2003), „România în anul 2010.O prognozã de piaþã imobiliarã” (2003),„Efectul Thales din Milet. Eseu despremanipulatorii de bani” (2004),„Megapolis valah. O sutã de principiidoctrinare” (2004), „Apologia hazardu-lui” (2005), „Apogeul derutei” (2005),„Exerciþii de exorcism social” (2006),„Sfârºitul iluziei. O prognozã imobiliarã:România în primul an european”(2007), „România imobiliarã. Neo-babelism, lux de Dâmboviþa, despro-prietãrire” (2008), „Loc” ºi „Persoanã”.Eseuri despre geografia tainicã (2008)sunt cãrþi despre care s-a spus cã„dacã piaþa imobiliarã nu ar fi existat,atunci ar fi trebuit inventatã din cauzalor”, în 2004, este „Docteures sciencesappliquées” la U.F.I. Bruxelles ºi „pro-fesseur-visiteur”, în materia „Gestiuneimobiliarã ºi expertizã patrimonialã”,pentru U.E. ºi Africa. A creat „Monitorimobiliar” (feb. 2007), singurul buletincotidian on-line, în domeniu, dinRomânia.

Viaþa, ne-a dovedit-o, este un cumulde întâmplãri. Când vin de la Cel de Sus,acestea sunt benefice pentru om, dar ºipentru mai marea sau mai mica lui Operã,ca semn al crucii datã de Divinitate. Amfãcut multe pânã acum 3 ani, dândcuvântului aripile unui porumbel, pe carel-am vrut mereu alb, ca strãlucireazãpezii, dar fierbinte, aidoma inimii unuiacare, de timpuriu, a devenit conºtient cãtrecerea sa efemerã pe Pãmânt nu a fostîntâmplãtoare.

Dar, ºtacheta noastrã, ca operã indi-vidualã ºi ca editurã, s-a înãlþat frumos ºide admirat din clipa când l-am cunoscutpe acest Mecena al culturii neamului,AArrttuurr SSiillvveessttrrii, cel care ne-a demonstratcã se poate mai mult ºi mai bine, pentrunoi ºi pentru cei din jur, ºi asta cu totul ºicu totul dezinteresat. Singurul intereseste beneficiul în arealul culturii române,în lupta cu morile de vânt ºi cozile detopor, care încearcã ºi, pe alocuri,reuºesc sã demonstreze cã nu am fi unneam ales, deosebit, cu nimic mai presusca alþii. Din contrã ... Fenomenul “Viaþa depretutindeni” nu ar fi atins amplitudineaactualã fãrã AArrttuurr SSiillvveessttrrii, secondat, înmod sigur, de distinsa sa doamnã,Mariana Brãescu, la rândul domniei saleo mare scriitoare, care ne-a pus pe niºte„cai mari”, adicã, ne-a pus într-un contactnemijlocit cu mari valori ale românismului,de aici ºi din cele patru zãri, aflate acoloprin mâna destinului. Am spus-o, ºi suntdator sã o repet, cã fãrã AArrttuurr SSiillvveessttrrii (ºiun alt Mecena al învãþãmântului, culturii ºicercetãrii ºtiinþifice, prof. univ. dr. AurelArdelean, rectorul Universitãþii de Vest

“Vasile Goldiº” Arad, senator, vice-preºedinte al Federaþiei ªcolilorSuperioare Europene), nu am fi avutbucuria ºi satisfacþia de a transforma“sute de pârâiaºe într-un fluviu” (ca sã oparafrazez pe distinsa doamnã, scriitoareºi iubitoare de românism, Iulia MariaCristea din Viena) prin aceste “pârâiaºe”înþelegând tot atâtea “voci literare”, decuget ºi simþire, de altruism ºi semnepãmântene, liane între Pãmânt ºi Cer,spre lumina ºi înãlþãrile divine.

Prin grija Domniei Sale, paginile revis-tei “Viaþa de pretutindeni”, ajunsã ladimensiunea unui veritabil tom de culturã,istorie ºi performanþã, aºa cum ºi-a pro-pus pe frontispiciu încã de la primulnumãr, a cunoscut sute de semnãturi decertã valoare, toate la un loc dând unsentiment aparte, un sentiment deapartenenþã la un ceva trainic, plin dedemnitate, o punte între cele trei dimensi-uni temporale: trecut-prezent-viitor. Emult, e puþin? Bucuria trãitã în comun nedã dreptul sã sperãm cã, într-o zi, atuncicând vom fi “cercetaþi” la o masã a istorieipatriei, de cãtre un urmaº iubitor derãdãcini, acesta sã fie mândru cã am ºtiutsã vâslim pe o mare tulbure, plinã deincertitudini ºi valori îndoielnice, cã nu ne-am ploconit prostituând cuvântul ºi istoriade dragul unor arginþi iluzorii.

Pentru aceasta îi mulþumesc, o datã ºide un milion de ori, lui AArrttuurr SSiillvveessttrrii, cã acrezut în ideea noastrã, a supravegheatmodul cum am pãstorit-o ºi am fãcut dinea un simbol. Cât priveºte opera propriu-zisã a marelui cãrturar, nu fac decât sãrepet ceea ce au spus ºi alþii: zeci de cãrþi

de referinþã, de literaturã ºi gândire; vo-lume semnificative despre scriitor ºimenirea sa, în care au semnat sute deoameni de condei, de cercetare ºi trudãdin varii domenii de activitate, volumedespre mari personalitãþi ale neamului.Diplomele ºi Premiile de Excelenþã iniþi-ate ºi acordate prin Asociaþia Românãpentru Patrimoniu; marile donaþii fãcutecelor aflaþi în suferinþã ºi multe, foartemulte altele.

Vã mulþumesc ºi prin aceste umilerânduri, domnule AArrttuurr SSiillvveessttrrii, pentruorele nocturne acordate, când, la telefon,mã temperaþi în idei ºi mã ajutaþi sã mãaºez pe o anumitã bancã existenþialã,pentru a vedea lumea aºa cum e ea, îninfinitele sale forme de manifestare,dându-mi curajul necesar de a mergeînainte spre ceea ce ne-am propus.

ªi, pentru cã sunteþi un om cu inimareverberândã de cuvântul lui Dumnezeu,mã rog Celui de Sus sã vã dea multãsãnãtate, putere de muncã, alãturi de ceidragi, pentru a urca noi trepte în propriacreaþie, în laborioasa activitate de întru-ajutorare a celor care comunicã pefrecvenþele demnitãþii neamului.

SSAABBIINN BBOODDEEAA,,MMaarrttiiee 22000088

P.S. Acest text a fost publicat înnumãrul din mai 2008 al revistei noastreºi fãcea parte din medalionul “Dr. AArrttuurrSSiillvveessttrrii - 55”. La acel timp, nimic nu ar fiprevãzut evenimentul tragic din 30noiembrie a.c.

Artur Silvestri - Un Mecena al culturii neamului românesc

Profesorului AArrttuurr SSiillvveessttrrii,iscusit mânuitor al scrisuluinostru de inimã ºi gând româ-nesc, din partea noastrãpreþuire ºi binecuvântare.

TTEEOOCCTTIISSTT,, PPaattrriiaarrhhuull BBiisseerriicciiii

OOrrttooddooxxee RRoommâânnee,, 11998877

În constituþia sa intimã,AArrttuurr SSiillvveessttrrii este - intelec-tualmente - un “Homo religio-sus”

PPrrooff.. DDrr.. OOVVIIDDIIUU DDRRIIMMBBAA

„Veneþia, fãrã Isadora”- oopera delicatã ºi sensibilã.

PPAATTRRIICCKK CCIINNTTAASS

Citind studiile lui AArrttuurrSSiillvveessttrrii din „RevueRoumaine” sunt uimit de câtde multe lucruri ºtie ºi pe câteportative ale spiritului îºiîncearcã gândurile ºi cuvin-tele, autorul fiind dintre cei cuposibilitãþi de a cuprinde uºormai multe octave. Mã oprescmai întâi Ia felul cum curgeerudiþia, parcã luând-o înain-tea condeiului care abia seþine dupã dânsa. Un adevãratHar de la Dumnezeu”.

AAccaadd.. DDrr.. AANNTTOONNIIEE PPLLÃÃMMÃÃDDEEAALLÃÃ,,

MMiittrrooppoolliittuull TTrraannssiillvvaanniieeii,,11998877

Am putut sã constat, din lecturi carerecent au devenit chiar sistematice, cãAArrttuurr SSiillvveessttrrii, lãsând oarecum la oparte preocupãrile literare care îlfãcuserã cunoscut în lumea culturalã adobândit în ultimii 15 ani o remarcabilãexperienþã, probabil unicã în România,în abordarea problematicilor arhitectu-ral-urbanistice din perspectiva dez-voltãrilor imobiliare impuse de eveni-mentele ce au generat derulãri uneorineaºteptate, la nivel macro ºi micro, înplan economic ºi financiar. Nu insistasupra caracterului textelor lui, sur-prinzãtor de critice ºi chiar neli-niºtitoare în indicarea perspectivelorvieþii urbane din România. Am folositcuvântul „surprinzãtoare” deoarece îngenere nu este de aºteptat ca spe-cialiºtii în piaþa imobiliarã, indiferent denivelul lor, al autorului fiind în modsigur de excepþie, sã critice dez-voltarea haoticã, adicã tocmai aceamodalitate de abordare a spaþiuluiurban care creeazã mari profituri înintervale scurte.

Prof. dr. GRIGORE ARBORE,,IIttaalliiaa

„Substanþiale, foarte bine scrise,sunt eseurile ºi comentariile lui AArrttuurrSSiillvveessttrrii pe teme atât de diferite, caurbanismul modern ºi, la polul opus,cele de istorie culturalã medievalã. Ar fipotrivit ca ele sã fie adunate în volumeunitare, fiecare cu specificul materiei.Nu ºtiu dacã rãdãcinile autorului suntîn Moldova, dar constat cu plãcere câteste de legat sufleteºte de ctitoriile deaici.”

În “MMeemmoorriiaa ccaa uunn ccoonncceerrtt bbaarroocc”,un fel de infrarealism învãluitor (ca laMircea Eliade, V. Voiculescu ori PavelDan) cheamã la reculegere ºi partici-parea emotivã; transsubstanþierea, jocde-a halucinaþia, e proces de inserþieîn mister, de unde plonjarea înindefinit, iniþierea în euri ermetice,inclusiv nuanþe de absurd ºi zãcãminteoculte.

AAccaadd.. PPrrooff.. DDrr.. CCOONNSSTTAANNTTIINN CCIIOOPPRRAAGGAA

Preþuiesc nespus de multstãruinþa lui AArrttuurr SSiillvveessttrrii de aobiºnui cititorii noºtri cu uncapitol al vechii noastre culturi,ce aºa îºi dezvãluie tainele:Fie-i munca încununatã desucces!

AAccaadd.. DDrr.. NICOLAE CORNEANU,

MMiittrrooppoolliittuull BBaannaattuulluuii,, 11998888

În „Modelul Omului Mare”, ancadramentul pecare autorul l-a dat, de la “Discurs împotrivauitãrii” ºi “Douã povestiri enigmatice” la început,pânã la “Sfârºit ºi lui Dumnezeu laudã”, caîncheiere, ne înalþã parcã într-o altã ordine, aceeaa miraculosului, a harului. Cu o eleganþã melan-colicã, el mãrturiseºte înaltul scop al cãrþii, tâlculadânc ce i s-a revelat ºi pe care ni-l comunicã,emoþionându-ne. Puterea delicatã cu caremânuieºte cuvântul, cules de pe pajiºtile infinitcolorate ºi cu parfumuri inefabile, pe care le par-curge fãrã oprire, ne cuprinde ºi ne supune, stre-curând în noi înþelesuri superioare, menite sã neextragã din contingent.

AAccaadd.. PPrrooff.. DDrr.. ZZOOEE DDUUMMIITTRREESSCCUU-BBUUªªUULLEENNGGAA

Viziunea lui AArrttuurr SSiillvveessttrrii stã pe un plan, esteegalã în valoare cu cea a marilor personalitãþiromâneºti. Principalul mesaj al lui AArrttuurr SSiillvveessttrriieste cã modelul existenþial românesc estestrãvechi, practic post-edenic ºi el nu este în ni-mica inferior altor modele existenþiale.Caracteristica modelului este bine arãtatã ºi, la felde bine, modul în care a fost ºi este atacat prinmodele de import, numite “creole”. Iar conceptelecare, cum spuneam, fac cu putinþã dialogul întrecei de un gând ºi o credinþã, sunt pe cât de intere-sante pe atâta de frumos rostite; “Modele creole”,“Originismul”, “Reconquista” ºi atâtea altele.Opera scrisã a lui AArrttuurr SSiillvveessttrrii creºte galopant.Volumele sale apar aproape sãptãmânal ºi, sincer,îmi pare cã din punctul de vedere al prolificitãþii elpoate fi asemuit doar cu Nicolae Iorga.

AALLEEXXAANNDDRRUU NNEEMMOOIIAANNUU,,MMiicchhiiggaann,, SSUUAA

“AAppooccaallyyppssiiss ccuumm ffiigguurriiss” este una dintre celemai surprinzãtoare apariþii din ultimii ani, la noi.

Am citit miºcat, aievea zguduit, întreg acestvolum, uluit de adâncimea castã a bucãþilor ºidramatismul lor sobru ºi sever, de tâlcul lor în carefrumosul co-existã cu binele ºi, caz rar, fericireaare cuvinte... Cucerit de înþeleptele cuvinte care îldeschid, îi mulþumesc autorului pentru gândul cãliteratura poate înregistra o dimensiune liturgicã,„aparþinând unui scenariu mitic ce depãºeºte con-tingentul”.

PPrrooff.. DDrr.. AALLEEXXAANNDDRRUU HHUUSSAARR



Instinctiv, ori de câte ori mã aflu într-unspaþiu geografic nou, paºii mã poartã spredrumuri pietruite sau asfaltate, dar întot-deauna pline de colbul unor întâmplãrideosebite. Atunci simt cum o piatrã, o uºã,o fereastrã încadratã întrucâtva "altfel" îmivorbesc despre prezentul ºi viitorul aceleilumi, care mi se destãinuie, tainic, prin ceeace astãzi, prozaic, denumim, “habitat” ori,spus altfel, "spaþiu de locuire". El se leagãîntotdeauna de "noi". Fiindcã poate pãreaciudat unora, dar eu cred cã ne naºtemexact în acel loc care ne iubeºte, iar tre-cerea noastrã prin viaþã þine de aceastãchemare ºoptitã a "pietrei". Niciodatã nu amfost eu cea care a ales o casã de locuit sauun spaþiu de lucru, ci acel spaþiu m-a atrasspre o pasiune sau alta, pe care am numit-o fie profesie, fie soþ, fie "cetate".

Cu dl. Artur Silvestri am avut mai multeconvorbiri de-a lungul anilor, poate cele maimulte destinate unui "folos public" din celepurtate cu scriitori, cãrturari sau artiºti. Unadintre cele mai interesante a avut loc lapuþin timp dupã ce, la sfârºitul lunii septem-brie, s-au acordat Premiile AsociaþieiRomânilor pentru Patrimoniu, cu prilejulunei reuniuni deosebite.

Întemeietorul acestor premii (o "floarede aur" la butoniera celor mai merituoºi cãr-turari români) mi-a vorbit despre ele, dar,mai ales, despre "soarta noastrã în istorie",preocuparea sa de cãpãtâi, aºa cum aspus-o adesea.

*- Domnule Silvestri, vorbiþi întotdeauna

de cultura unui popor ca despre un spaþiuce se desfãºoarã pe coordonate dintre celemai diverse, dar întotdeauna convergente.Poate pãrea scos din context, dar cu prile-jul acordãrii premiilor Asociaþiei Românepentru Patrimoniu, cred cã s-a trecut cuvederea un aspect esenþial al culturii uneinaþiuni, aspect pe care ,de altfel, îl îndrãgiþila fel de mult ca pe celelalte, cel carepriveºte "spaþiul nostru de locuire".

- "Spaþiul nostru de locuire", cum îl de-numiþi, nu s-a evocat direct ºi, deci, nu aconstituit "temã" sau "obiectiv" însã, la dreptvorbind, aceastã realitate este prezentãpretutindeni, în aceastã panoramã de ideifundamentale ce încercãm a schiþa.

Întâi de toate, însãºi noþiunea de "patri-moniu" ar fi de neînþeles fãrã a se invocageografia statornicã ºi felul cum aceasta seorânduieºte în reprezentãrile ce susþin ma-rile colectivitãþi, În aceastã materie, noiavem o realitate cosmicã impresionantã ºi,pânã la urmã, un fel de "puncte ce iradiazã"asemãnãtoare constelaþiilor de pe cer.Când spunem Hobiþa, spunem Brâncuºi,când spunem Ipoteºti, spunem Eminescu,ºi este destul, câteodatã, a rosti o denumiregeograficã unde stau încifrate idei-forþã,strat ireductibil, aproape de goetheanele"Mume". Cãci, mai trebuie alãturat un câtde mãrunt adaos când spunem "Voroneþ"sau "Ceahlãu"? De fapt, nu "cuvântul" sin-gur impune, ci cuprinsul lui atât de inson-dabil prin extensiune ºi chiar sentimentulneobiºnuit al "altei limbi", ce ne vorbeºte dela sine ºi ne comunicã pe un canal atât deenigmatic încât nici nu mai este nevoie desens.

Totul ne apare ca un fel de revelaþie.Aceasta însemneazã cã noi suntem aici "înþara Strãmoºilor" ºi vorbim nu numai în felullor, ci ºi în categoriile lor constitutive. Dar, înfond, acesta este "Patrimoniul", adicã loculde unde vin Pãrinþii ºi locul unde ei se gã-sesc acum. Noi nu ne dãm seama decâtarareori cã, indiferent unde ne-am afla,acesta este "codul nostru inerent", ce nedefineºte ºi care, oricât ne-am strãdui, nu îlputem înlãtura, cãci se cuprinde în însãºiformula noastrã de compunere rasialã.

- Ceea ce spuneþi este atrãgãtor dar,poate, prea teoretic. De ce rezonãm, totuºi,diferit, noi, românii, indiferent de gradul deculturã pe care îl avem, la un mediu oare-cum artificial, la un anumit stil de a locui?

- De obicei, când vorbim despre"romanitate" noi ne închipuim un fel unic dea ne manifesta ºi chiar o atitudine ce s-arobserva în chip general, nesocotind mo-durile diverse ºi chiar participaþia individu-alã. Acestea sunt iluzii sau, mai bine spus,

"romanitãþi de retortã" ºi, fiindcã istoria nuse scrie cu "idealitãþi" ºi cu ficþiune antropo-logicã, este mai cuminte a vedea nu speþapurã (simplã ficþiune), ci înfãþiºãrile ei, care,totuºi, oricât de complexe ºi diferite, seîntâlnesc într-un punct ce însemneazãstratul ireductibil. De fapt, aceasta ilus-treazã marea noastrã întindere degeografie însuºitã.

- Geografie însuºitã?- Întocmai. Noi nu avem doar o realitate

de "navigator", precum grecii sau por-tughezii, ºi nici un fel de a vedea lumea depopor ce nu ºi-a pãrãsit munþii, precumlocuitorii din Tibet; nu ne manifestãm pre-vizibil în spaþiul fãrã noutate, precumbeduinul în deºert ºi nici exclusivamenteocult ºi naturist, cum se întâlneºte la "omulde pãdure". Geografia, ce ºi-a depus în"omul român" fenomenala ei diversitate, setraduce printr-o extensiune de reacþii ceaparþin deopotrivã dacilor agãþaþi de munþi,ca ºi omului de codru ºi omului de luncã,spre a nu exclude, totuºi, pe "orãºeanul"recent, în forma lui de viiturã heteroclitã.

- Vorbiþi despre conflictul clasic dintre"þãran" ºi "orãºean", "þãranul" fiind dac?

- Nu, nici pe departe. Acesta este unconflict inventat mai încoace, când, spre ase putea descrie autohtonul în termenidepreciativi, s-a nãscocit o tradiþie a"þãrãnismului" reacþionar, opusã în chip vi-rulent "orãºenismului" civilizat, socotit a fi,mai mult chiar, un factor de progres. Dar,ieºind din schema ideologicã, suntemîntâmpinaþi de cu totul alte realitãþi. Noiaveam, la Sarmisegetuza, la Genucla,poate chiar ºi la Petrodava, îndatã dupãocupaþia "Daciei aurifere" de cãtre romani,o civilizaþie orãºeneascã despre care nu sevorbeºte în chip intenþionat, cãci, astfel, s-arrãsturna nu doar prejudecãþi, ci ºi "versiunidoctrinare", ce nu îºi aflã, de fapt, cine ºtiece reazem prin însumare de dovezi. Dar sãnu uitãm cã, acum mai bine de 5.000 deani, "cucutenienii" locuiau într-un fel deoraºe.

- Dumneavoastrã folosiþi adesea noþiuniºi terminologie personalã; acum aþi spus"ocuparea Daciei aurifere". Ce sã înþelegemprin asta?

- Ceea ce observaþi la o cât de sumarãprivire a hãrþii Daciei de dinainte ºi de dupãDecebal. Noi ar trebui sã formulãm, înaceastã materie, concluzii lipsite deprejudecãþi ºi de iluzii ºi sã spunem cã"rãzboaiele dacice", fiind o expansiunetipicã, avuseserã drept etiologie stãpânireazãcãmintelor aurifere, tot atât de atrãgã-toare atunci pe cât este astãzi petrolul arab.Odatã ce "El Dorado" este atins, invaziamilitarã înceteazã ºi îi lasã sã pãtrundã peadministratori. De obicei, oriºiunde pã-trunde, Imperiul aduce nu atât "veterani",cât funcþionari; face recensãmânt, spre acântãri "impunerea la dãri", apoi orga-nizeazã drumuri pe unde perceptorul vacãlãtori ca sã încaseze birul ºi zeciuiala, înfine, dacã se aºeazã mai bine, introduce"geometria omului în spaþiu", adicã, în ter-men modern, "sistematizeazã teritoriul",spre a identifica de îndatã sediul contribua-bilului ce se va transforma într-un numãrsau în punct de intersecþie de linii stradale.Acestea sunt desfãºurãri de istorie de"Dacie Romanã", ce nu ne definesc, nicimãcar în imediatul ocupaþiei, decât parþial.Adeseori, spre a se arãta "continuitatea ele-mentului local" se stãruie asupra factoruluiorogenic, zicându-se cã "dacul izolat în

munte" s-ar fi sustras fãrã efort numãrãtorii,încasãrii de taxe ºi, deci, nimicirii.Încheierea este elementarã cãci o confirmãrealitãþi ulterioare - ºi, deci, schema deevoluþie specificã - atunci când gãsim, înArdealul Evului Mediu, "þãri" autonome, izo-late pe munþi, ignorate de Stãpânire ºi, larândul lor, impasibile înaintea veneticului cese privea de pe creasta înzãpezitã cumevolueazã în funduri de vãi, ca niºtegângãnii minuscule.

Dar aceastã idee, ce s-ar întruchipa înformula "societãþilor paralele" (fapt indis-cutabil!) nu-i esenþialã, totuºi, în materia"ocupaþiei romane". Noi am avut, fãrã denici o îndoialã, un stat dacic continuu, trãindîn paralel cu "þara ocupatã", ce poate doarºi-a strãmutat capitala, aºezând-o laPetrodava, însã ºi-a conservat muntelesacru care, fiind Ceahlãul, a rãmas imacu-lat. Acum, se va obiecta cã "sursele" nu facmenþiune despre aceastã stãruinþã înstatalitatea autohtonã ºi cã, deci, fãrã"izvoare", nu ar fi existat nimic. Dar atuncicând "triumful dacic" s-a prefãcut într-oaproape modernã suprarealitate propagan-disticã ar fi fost cu neputinþã a se înregistradocumentul "eretic" ºi informaþia "revizio-nistã".

Bineînþeles cã astfel de examinãri nu sefac defel ºi nici nu sunt de nãdãjduit nici înviitor, cãci acelaºi fel de a scrie istoria, dupãdirectivã, se practicã ºi azi. De fapt, ca sãreiau, noi am cunoscut o tradiþie "orãºe-neascã" cu vechime, ce va trebui clarificatãcândva spre a nu se mai insista în ideeavieþuirii primitive ºi în tabloul, devenit clasic,de "bordeieni" lipsiþi de civilizaþie, adicã de"troglodiþi". Noi avem, în "þãrile" noastre acãror continuitate în evoluþia de termen pro-priu impune prin stãruinþã, un fel de a locuide un echilibru aproape clasic, fiindcã îngeometria casei þãrãneºti aflãm ceva dinsecþiunea de aur a templului grecesc, care,într-un fel, este traducerea în piatrã ºi înmarmurã albã a proporþiilor aproape per-fecte ale casei din Carpaþi.

- Aþi mai spus, însã, despre "diversitate"în raport de "spaþiul de locuire" ºi acum vor-biþi despre "casa þãrãneascã", model pentrutemplul grec. Nu este o contradicþie?

- Nicidecum. Oriunde este geografie culãrgime ºi forme de relief atât de diferite,precum sunt la noi, aparenþa de mod deviaþã diferenþiat apare dar nu stinge stratulcel mai profund, "lamura", fondul ireductibil.Noi avem, cu adevãrat, om de munte, deºes ºi de luncã, "poienari" ce fondeazãaºezãri omeneºti tãind luminiº în pãduri ºipoate chiar atitudine de om de aºezarelacustrã, însã, mai presus de acestea, stãîntocmirea originarã. În aceastã ordine alumii, "românul prototipistic" este, fãrã denici o îndoialã, Brâncuºi.

- Sã înþelegem cã existã o "civilizaþie"tradiþionalã, foarte puþin cunoscutã? Istoric,în ani, am desãvârºit tehnici ºi materiale deconstrucþie noi, am descoperit principii uni-versale, înscrise în cãrþi citite de toþi con-structorii lumii. Cum explicaþi nevoia omuluide a desãvârºi arta construcþiei înainteaaltor meºteºuguri (uneori chiar simplul scrissau socotit), cãci existã, încã, oameni, careîºi fac locuinþe, sau construiesc poduri saudrumuri fãrã calcule de rezistenþã?

- Aici sunt douã tematici ce se întâlnescîntr-un punct foarte puþin vizibil, cãci, ladrept vorbind, ne aflãm în "istoria enigma-ticã". Ea se constatã numai prin efect ºi,pentru cei ce se rezumã doar la desfã-

ºurãrile superficiale, se include în categoria"iregularului", a "miticului" ºi, pânã la urmã,a "hazardului". Dar, bineînþeles, fãrã sã fie"hazard". Unii, observând desfãºurãrile sis-tematice ºi previzibile în urmarea principiilorde logicã ºi de calcul matematic dobândescun simþãmânt de confort ºi de învoialã cu oschemã ce reflectã "efortul uman", adicãprogresul tehnic, reprezentat în felul unuiadaos periodic de la "primitiv" la "evoluat".De aici provin marile erori de preþuire ºi deaºezare greºitã pe cântar.

"Primitivul" rãmâne astfel un soi de "pre-om", un "urmensch", ºi, ca atare, etapadepãºitã ºi în mod definitiv inactivã. Numai"omul evoluat", reieºit din "civilizaþie", adicãdin "înaintare tehnicã", ar fi de urmãrit ºi deînregistrat în istorie, iar aceasta devine, fãrãa se rezema aceastã concepþie pe o reali-tate indiscutabilã, "formula canonicã deexistenþã". Dar, aici, sunt cantitãþi uriaºe deargumente contrare.

Întâi de toate, "revoluþiile tehnice",despre care se vorbeºte cu insistenþã ºi,adeseori, se transformã în fetiº ºi în cheieuniversalã, explicând totul. Mulþi socotesccã, în afara acestora, nu se poate înþelegenimic ºi cã, deci, atunci când apare "noul",el se constituie pe cale raþionalã ºi prin"ºtiinþã", deºi nu se explicã etiologia acestu-ia ºi, mai pe înþeles, cum apare "noul abso-lut". Noi, însã, avem, în aceastã materie, unºir de miracole, ce impresioneazã atuncicând se evocã, mãcar pe scurt. Cine a nãs-cocit roata ºi, mai ales, din ce motiv? ªi cinea orânduit întrebuinþarea focului ºi "îm-blânzirea" lui, spre a se preface din stihie înfactor de "punere misterioasã în lucrare"?

Acestea ar fi episoade de neimaginatdacã "omul primitiv" ar fi fost primitiv. Istoriaînsãºi cuprinde o tainã de nedezlegat a-tunci când o privim de sus ºi fãrã sentimen-tul, dezgustãtor prin subþirime, cã nimic nutrebuie revãzut ºi, deci, înþeles.

- Aºa se explicã geniul meºteºugarilor -þãrani care clãdesc case ºi poduri fãrã cal-cule?

- Într-un anumit fel, da, aºa se explicã,este evident. Dar, în acest strat foarte pro-fund ºi neanalizat, dar analizabil cu altfel demetode decât "ºtiinþa" curentã, prea reduc-þionistã, existã o "realitate paralelã", care sereveleazã câteodatã ºi surprinde, fiindcãnoi suntem prizonierii unor prejudecãþi ce neîmpiedicã sã înþelegem totul mai distinct.Aceasta este "istoria sub-lunarã", socotitã afi "magicã" ºi "miraculoasã", când, de fapt, nueste decât dovada ciclurilor aproape "bu-diste", adicã uimitor de lungi ºi ininteligibileîn perspectiva vieþii noastre, prea scurtã casã cãpãtãm sensul timpului strivitor.

Cândva, pe când eram tânãr, documen-tasem material divers în ideea de a face o"tezã" privitoare la "revoluþia industrialã înþãrile Române, în Evul Mediu"; acestea ar fifost inventare de civilizaþie aºa-zis "þãrã-neascã" ºi, deci, un tablou de altfel de real-itãþi, de "lumi paralele" ,unde Leonardo daVinci, dacã o fi existat, este categoric unanonim.

- Aþi scris-o? În ce fazã se gãseºte?- A rãmas un "dosar deschis, în coperþi

ce strâng fragmente. Eram încredinþat cã ovoi scrie degeaba ºi nu numai cã nu o voiputea publica, dar ºi cã voi fi luat înderâdere. Prejudecata curentã, de fapt"sectarismul evoluþionist", aduce astfel dereacþie descurajatã.

Deocamdatã, rãmâne un "document in-telectual" care, poate, într-o zi, se va adãu-ga la o carte ce o visez ºi unde ar fi intro-duse cele câteva mii de teme obligatorii, cuneputinþa de a se consuma într-o viaþã deom. l-am spus "Enciclopedia cãrþilornescrise".

- În aceastã carte sã înþeleg cã poateintra ºi rãspunsul la întrebarea privind "artaconstrucþiei, "care apare înaintea "scrierii" ºi"socotitului"?

- Ideea este fascinantã, mai cu seamãcã se confirmã istoriceºte. Aici eu am sãspun, însã, o fabulã, lãsând a se înþelege cese poate din cuprinsul ei. Într-o tulburãtoare"urmã" rãmasã de la "oamenii Cucutenilor",un fel de altar din pãmânt ars, ce se orân-duieºte într-o formã aproape cilindricã, sedestãinuieºte forma unei case. Aceastaeste o imagine ori, mai bine spus, ohieroglifã a sufletului. Casa este "semnulsufletului" ºi, înãuntrul ei, este "sufletulcasei", insondabil, nedesluºit. Poate unÎnger.

CCAARRMMEENN MMAARRIINNEESSCCUU,,“Viaþa de pretutindeni” ian.-ffebr. 2006

„Noi suntem aici «în þara Strãmoºilor» ºi vorbim nunumai în felul lor, ci ºi în categoriile lor constitutive"

- IInntteerrvviiuu ccuu ddrr.. AArrttuurr SSiillvveessttrrii -



A scrie despre AArrttuurr SSiillvveessttrrii este casi cum te-ai hazarda sa inoti intr-unocean, animat(a) fiind de iluzia sinuci-gasa ca, pornind de pe un tarm, potiajunge pe celalalt, cel de vis-a-vis, ino-tand, desigur, de unul singur. O perso-nalitate complexa ca a sa, un spirit enci-clopedic, lucru atat de rar in zilele noas-tre, poate induce teama sau un com-plex de inferioritate, atunci cand nu estipregatit pentru asta, dar poate, in ace-lasi timp, incita la a deschide portilespre un taram nebanuit. Personalitatemultipla de mare generozitate, daruin-du-si energia proprie in plan cultural incalitate de scriitor, istoric al culturii, cri-tic literar, recuperator al valorilor igno-rate de cele mai multe ori cu rea-credin-ta de catre oficiali si oficiosi, mecena alscrisului, prin descoperirea si publi-carea unor tinere talente, revigoratorprin resurse proprii al bibliotecilor sa-testi, editor, creator si coordonator alunui trust de presa on line monumental,cuprinzand sute de pagini web la carecolaboreaza peste 1000 de scriitori sioameni de cultura de pe toata suprafa-ta planetei, incepand din Australia siajungând pana in SUA si in Canada,precum si zeci de reviste on-line demare prestanta si de inalta tinuta cultu-rala, dar si o editura on-line, antologiion-line, biblioteci on-line, creator sicoordonator al Programului RECON-QUISTA, care cuprinde "documentareesentiale despre activitatea si operaunor scriitori, artisti si carturari impor-tanti din Romania, în preajma anului2000", reusind sa creeze o viziunealternativa fata de imaginea oficiala, darsi om de afaceri, expert imobiliar, carescrie articole si carti in domeniu, mar-cate puternic de amprenta omului decultura, a carturarului. Acesta ar fi, inmare si extrem de schematic spus,daca ar incapea intr-o fraza-fluviu, AArrttuurrSSiillvveessttrrii, omul care s-a daruit si sedaruieste pe sine pana la epuizare, farazgarcenie, fara sa se bata cu pumnii inpiept. O face cu discretie si eleganta, oface tacand. Intr-un astfel de om, dacaam trai intr-o lume normala, te-ai astep-ta sa se arunce doar cu flori.

De aceea m-am limitat, cel putin inaceste randuri, la a vorbi in maredespre calitatea sa de om de cultura,care a pus pe picioare si a facut safunctioneze, prin resurse proprii, maimulte institutii, organizatii si asociatiimenite a proteja, a conserva si a rein-tineri patrimoniul national. Toate aces-tea le-am amintit in treacat, riscandschematizarea unui profil complex,enigmatic si profund, neapucand saspun nimic despre adanca lui spirituali-tate care l-a facut sa dedice numeroasecarti unor personalitati din domeniu,precum cea a Patriarhului Teoctist ori aMitropolitului Antonie Plamadeala, casa amintesc doar doua dintre figurileimportante asupra carora si-a opritprivirile de recuperator al valorilor nea-mului romanesc. In continuarea acestorsumare date, voi incerca, in randurile ceurmeaza, sa descifrez, pe cat imi sta inputinta, tainele, mai intai, ale uneia din-tre nenumaratele carti semnate si edi-tate de AArrttuurr SSiillvveessttrrii. Desigur, nu mi-afost usor sa fac aceasta alegere, intru-cat fiecare dintre ele este fascinanta,chemandu-te sa-i surprinzi nu doarfarmecul stilistic impecabil, ci si profun-zimile de nebanuit pe care le cuprinde.

Pentru inceput, ma voi opri asuprabinecunoscutei si binecomentatei cãrþiAAPPOOCCAALLYYPPSSIISS cum figuris, Saptenuvele fantastice si un epilog, cea de-adoua editie, aparuta in 2005 laCarpathia Press, precedata de douaintroduceri, una a profesorului dr. OvidiuDrimba, Schita de portret, alta a profe-sorului dr. Alexandru Husar, Arta scrisu-lui in pagini antologice, dar si de o atreia, semnata de insusi autorul cartii,AArrttuurr SSiillvveessttrrii, si intitulata semnificativ"Hieroglife" si "tipare". De ce m-am opritasupra acestei carti si nu a alteia? Inprimul rand, pentru ca am vazut ca am

de-a face cu beletristica, un domeniu incare ma simt cat de cat acasa, apoi,pentru ca, de la primele randuri, am fostsedusa iremediabil, invaluita ca in nistemreje in frazele melodioase si bineticluite, de un rafinament artisticdesavarsit, infuzate de o magie poeticaspeciala, careia iti vine greu sa-i rezisti.De altminteri, in aceste proze, scrise cumulta vreme in urma, unele in 1984, laSnagov, altele in 1983, la IzvorulMuresului, iar una chiar in 1977, tot laSnagov, autorul isi dezvaluie simultanipostaza de prozator si pe cea de poet,poezia si proza magic-ermetica reusindaici un mariaj perfect.

Unii comentatori (cartea se incheiecu un grupaj substantial de exegeze) l-au situat pe AArrttuurr SSiillvveessttrrii fie in familialui Borges si cea a lui Marquez, a luiAlejo Carpentier si Vargas Llosa, fie incea a lui Marguerite Duras si a lui ErnstJunger, familii cu care insusi autorul isigaseste grade de rudenie. Daca tot tre-buie sa incadram opera intr-un anumecontext, eu i-as gasi inrudiri ceva maiapropiate, cum ar fi, de pilda, cufarmecul si parfumul Crailor de CurteVeche, remarcabila opera a lui MateiuCaragiale, dar si cu magia si fantasti-cullui Mircea Eliade, cu care autorul seinrudeste de altminteri si prin eruditia oriprin inclinatia spre cercetarea stiintifico-filozofica a culturii si a civilizatiei, cupredilectie ale celei romanesti.

Prin haloul si prin atmosfera createin jurul lor, aceste proze reusesc sa nesmulga din cotidianul vulgar, marcat deo imoralitate crasa, si sa ne transfereintr-o lume paralela, parca epurata detot ce este hidos si inconfortabil in viatacotidiana.

Prima dintre nuvele, cea care datitlul cartii, este o calatorie stranie, cumasina, in noaptea de Craciun, inspreun sat nenumit si inspre o casa izvo-rand parca dintr-o memorie ancestrala,o calatorie initiatica. Cine face calato-ria? Un cuplu ce pare arhetipal, darcare este in acelasi timp modern. El - unfin intelectual, foarte rafinat, care sedefineste a fi astfel prin gesturi, princuvinte, prin atitudini; ea - avand unnume parca predestinat, Maria - estefemeia feciorelnica, jucausa, cand copi-laroasa, cand trista, intuind parca finalultragic, nu al fiului, precum in Biblie, ci aliubitului, al barbatului ei. Apocalypsiscum figuris este nuvela in care firul epic,chiar daca sublimat, este cel mai usordetectabil, desi extrem de profund. Incelelalte nuvele acesta, firul epic adica,pare a se topi treptat intr-o poezie crip-tica si misterioasa.

In Peter in aprilie reapare motivulcalatoriei cu masina, tot in noapte, des-tinatia calatoriei fiind, de data aceasta,si mai incerta. Scopul sau, poate, pre-textul pare a fi documentarea si fil-marea pentru o emisiune de televi-ziune. Si in aceasta nuvela exista uncuplu: el si ea, un cuplu in care pare ase infiripa un sentiment fragil, menit aumple golul dintr-o viata stearpa simonotona. In cele din urma, sentimen-tul se evapora, iar femeia ramane sin-gura, asa cum fusese, in vreme ce bar-batul dispare in noapte, tot singur, taindbrusc la plecare orice posibila relatie.

In celelalte nuvele (Mileniu inpadure, Ordinul vrajitoarelor, Venetiafara Isadora etc.) lacul, luciul apei,padurea, cu toate elementele, care setes ca intr-o vraja in jurul lor, par a fisimbolurile principale, iar cuplul, inOrdinul vrajitoarelor si in Venetia faraIsadora, ramane undeva in tesaturavisului, a imaginarului. Un alt elementcare se detecteaza in unele dintre aces-te nuvele este topirea personajului incontextul natural si fantastic, totodata,al Universului. O lume stranie teintampina, astfel, intr-o proza la fel destranie, de misterioasa si de sugestiva,izvorata parca din puterea magiei.

NNAASSTTAASSIIAA MMAANNIIUU,, BBuuccuurreeººttii

O PERSONALITATE COPLEªITOARE- ARTUR SILVESTRI

Într-o culturã cu vocaþia rupturii, publi-caþiile Asociaþiile Române pentru Patrimoniuconstituie puntea între tradiþie ºi noutãþilevieþii moderne, între localismul îngust ºi po-ziþiile lucide europene. Ele concentreazã,prin viziunea fondatorului acestei politici cul-turale, Dr. AArrttuurr SSiillvveessttrrii, importante forþecreative, în jurul unei platforme din care e cuneputinþã sã nu aparã capodopere.Editorialele Domniei-Sale consemneazãangajamentele convenþionale ale acestorproiecte, care au un profil cultural complex,iniþiind o reabilitare a gândirii contemporane.Condiþiile grafice sunt remarcabile, apariþiileregulate în contextul presei culturaleromâneºti. Revistele exceleazã prin cali-tatea materialului polemic dominat de profe-sioniºti. În Editura Semãnãtorul ºi înBiblioteca on-line se publicã studii critice,eseuri, poezie, prozã, teatru, jurnale.Perspectiva asupra fenomenului culturalcontemporan este largã prin publicarea con-secventã a unui mare numãr de autori dintoate „regiunile culturale”. Reconsiderareatrecutului dupã grila unor criterii exigente devaloare în locul melancoliei exclamative,problemele prezentului fosforescent ºi dina-mic, iatã temele care împacã diversitateatalentelor angajate de publicaþiile ARP. Eticºi estetic, naþional ºi universal, tradiþional ºimodern într-o „nouã geografie literarã”.

Spiritul enciclopedic al editorului aredarul de a-i liniºti pe colaboratori, de a leapãra speranþa mãcinatã de rãul desfãºuratîn jurul lor. Domnul AArrttuurr SSiillvveessttrrii inspirãmarea bucurie culturalã prin convingerea cãfrumosul ºi binele pot salva oamenii. Cine,în cultura românã, ºi-a mai pus timpul, sãnã-tatea ºi banii în slujba unor asemenea idei?Publicaþiile electronice difuzate sub formãde reviste ºi de buletine informative,proiecte gratuite ºi independente care încu-rajeazã dezbaterea liberã, solidaritatea,sporesc patrimoniul larg al cercetãrii ºi alcreaþiei contemporane, întrucât pãrintele lora imprimat o forþã centripetã a coeziunii pri-eteneºti mult mai tare decât tendinþele cen-trifuge ale societãþii. Unele din lucrãrileapãrute la Carpathia Press sau laSemãnãtorul vor trece fãrã dificultate dinimediat în istoria culturii. Acest proiect

demonstreazã faptul cã tineri ºi vârstnici,debutanþi ºi consacraþi zboarã liber pesteºesul propriului destin, este adevãrat, uniiîmpiedicându-se în propria retoricã, alþii îndoctism ºi exegeze esoterice, dar, indiferentde ce spun ºi cum spun, cu toþii sunt animaþide bune intenþii. Diferitele feluri de vocaþiisunt ajutate sã-ºi desfãºoare aripile, chiardacã se vor gãsi mereu ipocriþi, porniþi sãsugrume acest proiect grandios. Un text li-terar nu e o operã, iar o operã nu e literatu-ra însãºi. Totul se împleteºte, precumochiurile unei broderii strãvechi.

Înfrânþi de „elitismul” ºi acreala celor maimulte reviste pe suport material, un numãrmare de autori s-a îndreptat instinctiv spreformula virtualã, generoasã ºi flexibilã. Laînceput o speranþã, ea a devenit între timp ºio direcþie interdisciplinarã, uºurând contac-tul cu vectori mai puþin fãþiºi, cu tendinþecare dau lovituri stagnãrii ºi izolãrii.Proiectele iniþiate ºi organizate de DomnulAArrttuurr SSiillvveessttrrii, susþinute prin contribuþiaAsociaþiei Scriitorilor Creºtini, reprezintã faþavie a culturii actuale, un argument în plus cuprivire la continuarea lor, departe de cãrãrilebãtute ale crispãrii ºi indiferenþei, dacã nuchiar ale dispreþului faþã de diversitateafenomenului cultural actual. Scriitorul nueste locatarul unei eprubete. El cautã formemai puþin constrânse de comunicare în caresã spunã ce este ºi cât este, zidindu-ºisufletul în ceea ce construieºte, fãcându-nepãrtaºi la secretele sensibilitãþii sale.

Cum aº fi fost eu, Gheorghe Postelnicu,fãrã publicaþiile ARP? De bunã-seamã, maipuþin productiv, mai puþin imaginativ, maipuþin cunoscut, mai puþin … fericit, pentru cãnu aº fi aflat niciodatã cum gândesc viaþa ºiarta Mariana Brãescu, Cezarina Adamescu,Maria Eugenia Olaru, Al. Florin Þene,Constantin Miu, Adrian Botez, EmilianMarcu, Alexandru Nemoianu, EugenDorcescu, Dimitrie Grama, George Anca.Activitatea ARP este imaginea unui roi dealbine în agitaþie, activ ºi gata de ripostã, deo mobilitate înviorãtoare, strângând în fal-durii fagurilor aroma pajiºtilor noastre.

GGHHEEOORRGGHHEE PPOOSSTTEELLNNIICCUU

VOCAÞIA CONSTRUCÞIEI LA ARTUR SILVESTRI

În unul dintre miile de articole, AArrttuurrSSiillvveessttrrii mãrturisea: "scrisul este viaþa", da,aºa este; stau dovadã zecile de cãrþi scrise,miile de articole publicate pe întregul mapa-mond, în presa vremii. La vârsta de 55 deani, Domnul AArrttuurr SSiillvveessttrrii avea tot temeiulsã fie mulþumit de rezultatul activitãþii salede intelectual în care ºi-a pus talentul, ener-gia, întregului sãu potenþial creator, în slujbaprosperãrii culturale ºi spirituale a românilor.

Ne-am întâlnit în spaþiul virtual, altfel nune-am cunoscut , dar "creºtinii sunt cei carese iubesc fãrã sã se cunoascã", pentru cãam privit "în aceeaºi direcþie", prin AsociaþiaRomânã pentru Patrimoniu, într-o Românietainicã. Tot timpul am fost conºtient cã "nusuntem singuri", având un "exemplu ºimodel": pe AArrttuurr SSiillvveessttrrii, care m-a încurajatsã-mi duc "pânã la ca-pãt", fãrã "fricã", datoria.

Din discuþiile purtatevreme de câþiva ani prininternet am ajuns la con-cluzia cã port un dialogcu "un OM liber" - faptdescoperit în una dintrecãrþile Domniei Sale,trimise cu atâta generoz-itate, pentru care-i mul-þumesc: "duc, ºi astãzi, oviaþã de boier de pe vre-muri, retras la moºie".

Sã fie, oare, AArrttuurrSSiillvveessttrrii OMUL care ºi-aînsuºit "lecþia singurã-tãþii" cu brio: este AArrttuurrSSiillvveessttrrii un fricos incu-rabil ? O, nu! - ci esteînsusi Curajul întrupat!Iatã întrebãri pe care lepun, acum, ºi tot eu le

dau rãspuns… Dacã în tinereþe, dupã mãr-turisirea Domniei Sale, era purtat de crezul:"scriu ca sã nu mor", la cei 55 de ani "scriaca de frica morþii" – iatã coordonatele vieþiiunui mare enciclopedist, a unui promotorcultural, a unui istoric, editor cu o bogatãexperienþã, apreciat pe toate meridianelelumii.

Mereu aflat în "misiune", pe care ºi-adus-o, precum Crucea Golgoticã – ºi ºi-oduce, de fiecare datã, cu cinste, pânã lacapãt – dovadã stând cartea "CCuuvviinnttee ppeenn-ttrruu uurrmmaaººii", prin care ne-a dat posibilitateamultora sã lãsãm, "celor ce vor veni","predania unei generaþii", adevãrate"MMooddeellee ººii eexxeemmppllee ppeennttrruu OOmmuull RRoommâânn".

Colecþia de carte "Primul cuvânt" -deschisã tuturor celor cu har creator - este

încã o dovadã a generoz-itãþii sale. Sã dai posibili-tatea tinerilor sã seafirme, printr-o carte dedebut, fãrã nicio cheltu-ialã, este un gest de-omare nobleþe. AArrttuurrSSiillvveessttrrii a fãcut-o cu gân-dul generozitãþii de me-cena al ºtafetei culturii:„gândul cel mai puternic afost sã fac, la rândul meu,ºi pentru alþii, oricine vorfi”.

Nimeni, din generaþialui, nu mi-a inspirat atâtarespect, dar, uneori, ºiîngrijorare, pentru o atâtde vastã, copleºitoarevâlvãtaie a arderii deDuh!

DDrrdd.. AAUURREELL PPOOPPSSaattuu MMaarree

RESPECT ªI-NGRIJORARE



Tema (sau, mai exact, arhitema) prozeilui AArrttuurr SSiillvveessttrrii – ne referim, în primulrând, la Perpetuum mobile, 2005, dar, dincâte credem, afirmaþia este valabilã ºi încazul celorlalte volume, AAPPOOCCAALLIIPPSSIISScum figuris, spre exemplu – a fost, este ºirãmâne enigma, în accepþiunea extinsã(„indefinitã“, ar zice autorul) a termenului.Enigma supune ºi dirijeazã totul. Ea dãformã gândului, peisajului, miºcãrii, eaconfigureazã timpul (un timp rotitor, „per-petuum mobile“, „Timp Circular; tiparulveºnic“, Timp circular) ºi spaþiul (pustiu,infinit), ea miºcã personajele în coordo-natele concret – iluzorii ale vieþii: „Apoi seopriserã fãrã sã vrea ori, poate, fãrã sãînþeleagã. Pasul lor oprit era o enigmã“(subl. aut., „Scriitoarea de semne“). Sau:„Era toamnã, o toamnã universalã în acãrei enigmã stãtea închisã însãºi incon-sistenþa vieþii lui, ajunsã aici, acum, în faþaunei semnificaþii care îi scãpa“ („Asfinþit, întoamna universalã”).

Existând enigmã, existã, desigur, unsens (nedefinit, mai mult: indefinisabil, cumafirmã, mereu, scriitorul). Existenþa sensu-lui exclude absurditatea lumii, a celor cesunt. Totodatã, cum sensul este imposibilde cuprins, lumea, ce se bizuie, integral,pe enigmã ºi o evocã prin toate mani-festãrile sale aparente, are ºi vastitate ºiprofunzime. Orice scrutare a acestorscrieri cu o coloraturã ezotericã s-arcuveni, dupã opinia noastrã, sã porneascãde aici.

O primã constatare este aceea cã, subpresiunea enigmei, contingenþa sedilueazã, devine evanescentã, dispareaproape cu totul. Nu existã reliefurimãrunte, întâmplãri înscrise în palpabileconcretitudini, nu existã anecdoticã, dia-loguri recognoscibile, nu existã ambianþadeprinderilor superficiale. Viaþa, deºi, înfond, plinã de fervoare, este „suspendatãîntre douã lumi” („Poco loco”), între „aici” ºi„acolo”, între lumea imediat perceptibilã ºi„lumea aceea imaginarã” (Ibidem). Pescurt, infuzatã de enigmã, realitatea (ceeace numim, în genere, realitate) devine«suprarealitate»: „Dar când îºi dãduseama cã ea existã ºi cã nimic nu e întâm-plãtor, încercase un simþãmânt nedefinit,un amestec de încântare ºi de spaimã,trãia senzaþia de ssuupprraarreeaalliittaattee (subl. n., E.D.) asemãnãtoare cu visul, înºiruire depoveºti enigmatice, adãugiri de episoadefãrã aparentã legãturã; vrajã, magie,iluzie?“ (Steaua mãrilor).

Neclintite rãmân câteva repereesenþiale, realitãþile (ºi stihiile) în generesacralizate: marea, îndeosebi («tot atât decalmã ºi de concentratã în miºcarea ei fãrãgând ca ºi fiinþa lor definitã fãrã cuvinte», p.32), dar ºi muntele, cerul, norii, vântul(ruah, pneuma, duh: «vântul insidios,ºuierat ºi continuu, ca o bandã sonorã de

o putere neobiºnuitã», p. 18). Iar celelaltecomponente minime ale peisajului, aleontologiei, obiectele, nu se mai reprezintãpe sine, nu mai sunt opace, ci îºidezvãluie, brusc, funcþia de mesageri,devin semne, simboluri, ale unui maresens nedefinit, ale atotstãpânitoareiEnigme: «Acum, chiar dacã gândul eraneorganizat în cuvinte, se lãsau în voiacceelloorr ccee aappaarr, fãrã sã aºtepte sã seîntrezãreascã la fiecare clipã câte unmesaj, ori sã li se arate un sens. Cãci deºipoate cã acestea existau ºi îi înconjuraucâteodatã, venind din toate pãrþile, înþele-sul se desluºea târziu, altã datã, ori poateniciodatã. De fapt, în aceastã lume desemne, gândul însuºi era neputincios»(«Scriitoarea de semne»). TToottuull eessttee ppuurrttãã-ttoorr ddee sseennss.. Sensul copleºeºte referentul,trece dincolo de marginile lui, îlînglobeazã. Dar el însuºi nu poate ficuprins. Lumea concretã trimite, necon-tenit, la acest abis semantic, în mijloculcãruia evolueazã eul. «Dinspre mare vin,aduse de curenþi necunoscuþi, valuri de aeramintind ceva nedefinit, poate o putrezici-une de plante smulse de la locul lor, poatealtceva, ce nu cunoaºtem ºi nici mãcar nuputem pãtrunde cu gândul; un ‘ceva’ sim-bolic ºi misterios» (Deus ex machina).Mintea ºi inima, aplecându-se, atent, spresine ºi în afara de sine, observã, uneori,«cum se naºte iimmaaggiinneeaa vveeººnniiccãã despretoate acestea – apãreau, ca într-un ºir deoglinzi paralele, nesfârºite alte scene iden-tice, ecou ºi oglindire, rãsfrângere, realitãþiipotetice faþã de o singurã altã realitate,unicã, palpabilã, sigurã. Care sã fi fost?“(Mesagerul).

Cum anticipam, în universal simbolic,dominat de semne ale nedefinitului ºi aleinfinitului, în aceastã atmosferã de vis ºicrepuscul (cronotop bântuit, parcã, de unHypnos lucid, veghetor) evolueazã perso-najele. Consistenþa lor este mai curândreflexiv-extaticã decât epicã: «ªi, deodatã,pe strada tãcutã unde vânzãtorii demãrunþiºuri abia cã se mai zãreau ca niºtenãluci, auzirã amândoi, în aceeaºisecundã, zgomotul acut, neliniºtitor, alfrunzelor duse de vânt, muzica tristã dejazz în grãdinile pustii, trecând printremesele goale, printre umbrelele inutile,peste copertinele unde nu se mai adã-postea nimeni. ªi se rãspândea pretutin-deni, pânã departe, ca un ecou dintr-olume care fusese ºi începea sã nu mai fie,amestecându-se în tânguirea de hazardgâtuit, de saxofon, pian ºi flaut, cu paºii lor,tot mai îndepãrtaþi, mai puþin auziþi, siluetece se îndepãrteazã în lungul strãzii tot maipustii, aproape scenografice, unde încurând nu vor mai fi decât frunze moartepe asfalt, împrãºtiate de vânt“ (Muzicã dejazz, în grãdinile pustii). Personajele («cãl-când parcã prin vãzduh», p. 26) nu se

impun, neapãrat, sau doar, prin ceea ce zicsau prin ceea ce fac, ci, în primul rând, prinintensitatea cu care trãiesc misterul. Eleasigurã dimensiunea verticalã, profun-zimea cronotopului, aºa cum marea sauîntinderile pustii îi conferã acestuia orizon-talitatea sa nedefinitã. În plus, prin ele, prindinamica lor lãuntricã, personajele imprimãtextului o structurã triadicã, ilustrând caleainiþierii eului în taina limbajului pe carelumea de-aici, pe care presupusele «lumiparalele» (Cãlãtori în vãzduh, Deus exmachina), pe care «tiparul» etern, pe careo «altã dimensiune» (p. 26) ori timpul ciclici-l pun necontenit dinainte: „un fel de limbãpurã, «limba lui Adam»” ( p. 11).

Personajul, «suflet solitar, mirat în faºanecunoscutului» (Cuvinte din dicþionar),strãbate trei etape, trei momente, urcã treitrepte pe calea iniþierii sale în cele ce sunt(cum sunã titlul unui volum de demult al luiMircea Ciobanu). Acest periplu, recog-noscibil passim în volum, este ilustratemblematic de Ferry-boat. Mai întâi,cunoaºterea sensibilã, contactul cu me-diul, însoþite de o reþinutã exuberanþã asenzorialitãþii: «Era ora misterioasã cândindefinitul domneºte, eennttrree cchhiieenn eett lloouupp.Dar cu cât nedesluºitul i se pãrea maistãpânitor, cu atât creºteau, venind dintoate pãrþile, nori de senzaþii diferite, straniiºi noi, neîncercate pânã atunci. Ascultã oclipã valurile ºoptind cu miºcãri necunos-cute ºi nesfârºite, clipocit de forme ce senasc pentru o fracþiune de secundã ºi dis-par pentru totdeauna: sunet aproape ritmicca de vâsle care bat apele, rãscolindu-leuºor, lent, neodihnitor. Apa în miºcare fãrãînceput, precum ploaia. Din sus, sau dinjos de fluviu, ori poate din pãdurilenevãzute acum, dar întinse pe amândouãmalurile, i se pãru cã vin mirosurile detoamnã care începea. ªi îºi imaginã puþin,doar cât sã se înfioare, straturile fãrãvârstã de frunze moarte, adunate unapeste alta, sfârºind pânã la urmã prin a seface una cu pãmântul într-un fel de triumfal morþii ce, poate, sã fi fost ºi o renaºtereîn milioane de alte forme, posibile darnecunoscute» (p. 16 – 17). Sã se observecã percepþia însãºi este, treptat, interio-rizatã ºi cã alunecã, inexorabil, spre zonamisterului. Reveria, eventual Hypnos,sesizeazã prezenþa, ubicuã, a teribiluluiThanatos («hieroglifa morþii», p. 18; „triumfal morþii“, p. 17). Acum, se declanºeazãintuiþia, forþa lãuntricã ce gireazã a douastrajã, al doilea popas, ea dezvãluindu-ifiinþei Neantul, «Valul Negru», «ApeleMari» (Apocalipsa dupã Antim), «SelvaOscura, spaþiu fãrã dimensiuni» (SelvaOscura) ºi generând angoasa («angoasablândã», p. 17), «spaima», «frica» («fricade Apele Mari», p. 20): «ªi, totuºi, într-unstrãfund de timp neidentificat apãruse, cu oputere parcã fãrã margine ºi cu o interiori-

tate aproape insuportabilã, Spaima»(Apocalipsa dupã Antim). Fiinþa nurãmâne, însã, imobilizatã în aceastã intu-iþie a neantului ºi în angoasa paralizantã ceo inundã într-o asemenea clipã, ºi pe careautorul le evocã foarte precis : «Teroareapodului uitat în legãtura lui cãtre pãmânt,groaza de necunoscutul ce se ascundea laadãpostul întunericului?...Dar ºi mai dis-tinct ºi mai inteligibil i se pãru glasul alcã-tuirii lui irepetabile, îngânduratã ºi temã-toare, aflatã într-o clipã lungã, poate sus-pendatã, în preajma oricãrei posibiledestrãmãri» (p. 17). Eul depãºeºte, înscurtã vreme, acest al doilea prag.

Pe neaºteptate, înaintând în timp ºi înexistenþã, adâncindu-se în sine, fiinþaajunge, la un moment dat, în preajma re-velaþiei ºi, atunci, totul, absolut totul, seschimbã: «Înaintau demult, parcã nici nuse mai ºtia de câtã vreme ºi când îºi dãduseama cã s-ar putea sã înainteze astfel lanesfârºit, în voia întâmplãrii ce nu se puteapãtrunde ºi nici explica, îl cuprinse deodatão liniºte neaºteptatã, ininteligibilã, poatefericitã. ªi atunci, fãrã sã ºtie de unde îiapãruse aceastã imagine pe care poatenici mãcar nu o va fi vãzut vreodatã, îºiaminti cum, pe când era tânãr, rãmânea pegânduri ori de câte ori, la orice orã a nopþiiºi a zilei, de la fereastra casei învecinate îlprivea, de undeva de sus, acelaºi chip im-penetrabil, de bãtrân fãrã vârstã» (p. 17).

Cunoaºtere sensibilã (însoþitã de bucu-ria calmã a vieþuirii între elemente), intuiþiea golului, a vidului, a nimicului (acompani-atã de angoasã) ºi tresãrirea discretã arevelaþiei (dãtãtoare de o indicibilã fericire)– iatã pilonii ce susþin aceste proze.«Spaimã ºi bucurie în acelaºi timp» (p. 38),nostalgia «timpului fericit» (p. 10), a «morþiifericite» (p. 20) – acesta este conþinutulsufletesc al omului ieºit din «cuptorulGenezei» (p. 37).

Trebuie spus, în final, cã textele,întrucât trateazã, cvasi-exclusiv, obsesiv,despre fiinþã, ar putea fi aºezate subinsigna existenþialismului, dar, neapãrat, aunui existenþialism spiritualizat, creºtin.Fiindcã lumii pe care ele o evocã nu i s-aretras harul: „Era un om religios, aºadar?Cine ºtie, probabil cã era, ca orice fiinþã vieîn a cãrei alcãtuire exista ºi ceva din Cel ceo fãcuse posibilã“ (p. 7). Creatorul esteprezent pretutindeni, aºa cum probeazã,între altele, perifrazele ce-I aproximeazãFiinþarea insondabilã: «Cel ce le seamãnãpe toate», „Cel care le ºtie pe toate“, „Celce îl învãþase fãrã grai“, „Cel ce le rân-duieºte pe toate“, „Cel care îl luminase“,„Cel care le orânduia astfel“.

În acest «univers închis, aproape irealºi poate chiar simbolic» (p. 38), Creatorul,ca o «altfel de realitate» ce «i-ar fi înconju-rat deodatã» (p. 14), ca o «imagine a per-fecþiunilor nedefinite» (p. 9), «ca un punctnedefinit» (p. 24), este sensul prim ºi sen-sul ultim al existenþei ºi al enigmei. EsteAdevãrul. Este Enigma însãºi.

EEUUGGEENN DDOORRCCEESSCCUU TTiimmiiººooaarraa,, RRoommâânniiaa

„PERPETUUM MOBILE“ SAUDESPRE ENIGMÃ ÎN OPERA LUI ARTUR SILVESTRI

Despre AArrttuurr SSiillvveessttrrii am aflat în anii’70, când veneam la Universitatea dinBucureºti, sã mã întâlnesc cu viitoareasoþie, studentã la Litere, ºi sã audiezcursurile profesorului Al. Piru. Era un felde vedetã, recunoscut ºi de dascãli ºi decolegi.

Pe AArrttuurr SSiillvveessttrrii l-am cunoscut înanii ’80, când uceniceam la gazeta „Înslujba patriei“ ºi, atunci când fãceamparte din echipa de serviciu, ca mintelimpede, mergeam la redacþia revistei„Luceafãrul“, aflatã lângã încãpereaunde trudeam pentru clãdirea hebdo-madarului Internelor. Era, la fel, o per-sonalitate puternicã, un critic de temut, oautoritate intelectualã.

Cu AArrttuurr SSiillvveessttrrii m-am împrietenitîn anii ’90, când i-am cerut colaborãripentru revista „Pentru Patrie“, a cãreiconducere o preluasem de la alt amic alsãu, scriitorul Olimpian Ungherea. Era,mai abitir, o notorietate, o voce, dar ºi unrenãscut, fiindcã schimbarea de macazdin decembrie 1989 a dus ºi laexchange-ul sãu, mai ales în a-ºi etala

opþiunile ºi convingerile de creatorcreºtin, de drept mãritor al divinitãþii ºislujitorilor altarelor, ca vrednic urmaº deierarh.

De la AArrttuurr am învãþat exerciþiulmodestiei ºi admiraþiei. De la el ºi de laMariana Brãescu, pe care am cunoscut-o tot într-o împrejurare literarã la redacþia„Scânteii tineretului“, fiindcã devenireaacestui cuplu discret, dar faimos, adecurs sub auspicii culturale, de fãurire aunui brand românesc, de valorificare apatrimoniului naþional. Între timp, per-sonalitatea lui AArrttuurr a fost augmentatã ºirecunoscutã internaþional, domeniul deexpertizã s-a lãrgit, el însuºi devenindmagistru cu interesante specializãri ºiprestaþii.

Împreunã cu „Doamna Casa Lux“, adezvoltat un bussines al publicisticii ºiconsultingului patrimonial, chipul dedruid ºi charisma de eremit fiind doar oiluzie, un fel de captatio benevolentiaeperpetuã, fiindcã arta oratoriei, acu-mulãrile culturale, convingerile de patriotechidistant politic îl pun în luminã ca pe

un maestru al vocaþiei paideutice, alexerciþiului retoricii ºi al harului creator.

Puterea de muncã ºi proiecteleincredibile de care s-a învrednicit îlaºeazã pe un soclu de demnitate ºirespect incontestabile. Cãrþile sale, dinvarii domenii, mai ales inspirate defilonul creºtin al spiritului naþional, racor-durile cu oameni de valoare din exilulromânesc, travaliul pentru a facefuncþional un angrenaj electronic decreaþie vizibil, cu ajutorul minunii inter-net, peste tot, modul prietenesc de arelaþiona, exigenþa protocolului comu-nicãrii sunt repere ce contureazã o per-sonalitate pluralã ºi profundã, care re-velã un om de mare largheþe sufleteascãºi constant ataºament la Idee.

Cred în forþa ºi talentul lui, mãbucurã izbânzile sale, mã onoreazãdovezile lui de prieteºug ºi admir cusufletul tumultul sãu de vreri ºi împliniri,încrezãtor în steaua sa ºi în putinþa de adepãºi orice opreliºti ºi încercãri dinafara firii.

CCooll..((rr)) iinngg.. pprrooff.. uunniivv.. ddrr.. NNIICCOOLLAAEE RROOTTAARRUU

EXERCIÞIU DE ADMIRAÞIE



Dacã ar mai exista cineva, azi, intere-sat sã punã întrebarea (ºi sã ºi doreascãrãspuns la ea...): „Mai existã, în contem-poraneitatea româneascã, tot mai de-spiri-tualizatã ºi demenþialã, vreo personalitateenciclopedicã, desãvârºit treazã ºi echili-bratã, întru Duh ºi lucrare?” – rãs-punsular fi unul singur: „„DDaa –– AArrttuurr SSiillvveessttrrii!!””

Cu mult dincolo de specializarea sa îndomeniul imobiliar ºi în analiza economicã(domenii dinspre care a alcãtuit, de lungãvreme, studii de proiecþie ºi previziune –studiile, atunci când au fost fãcute, fiindrecepþionate la modul „cassandric” – aabbiiaaaaccuumm ssee ccoonnssttaattãã,, ddee ccããttrree aaººaa-zziiººiiii „„ssppee-cciiaalliiººttii””,, ccãã ttooaattee „„pprroorroocciirriillee”” ddiinn eellee sseevveerriiffiiccãã ppâânnãã llaa oo iioottãã......!!!!!!) – ºi chiar dinco-lo de atât de onorantele titluri academico-universitare (Doctor în literaturã medie-valã al Universitãþii din Madras, India,Doctor honoris causa al Institutului deStudii Medievale al Cataluniei, Barcelona,Doctor în ºtiinþe aplicate al UniversitãþiiFrancofone Internaþionale - Bruxelles etc.)– dr. AArrttuurr SSiillvveessttrrii (creator al celei maifantastice ºi binecuvântate reþele dereviste electronice – ARP – AsociaþiaRomânilor pentru Patrimoniu – la care ºi-aasociat revistele „de hârtie”, din toatecolþurile României, acele reviste pe carele-a considerat cele mai valoroase, întruDuh ºi bunã-credinþã vizionarã, ºi venindîn armonioasã completare ºi confirmare arevistelor ARP, în linia creator-naþiona-listã!) este o nãucitor de vast-cuprinzã-toare ºi investigatoare personalitate ºi oconºtiinþã vigilent-lucrãtoare, în absoluttoate domeniile culturii. Este un artistextrem de calofilic ºi rafinat (spre exem-plu, în AAPPOOCCAALLYYPPSSIISS cum figuris – ºaptenuvele fantastice ºi un epilog, CarpathiaPress, 2005...). Apoi, cercetãtor, în celemai varii zone ale cunoaºterii, revelaþiei ºicreaþiei umane - de la literaturã pânã laistorie, de la arheologie ºi pânã la filosofiaculturii, de la etnografie ºi folclor la tra-cologie/dacologie, dar ºi la ecologie...(este autor a peste 200 de studii pe temede istorie literarã românã, a peste 70 de

cãrþi ºi 2.500 de articole pe teme culturaleºi nu numai).

Este unul dintre cei mai efervescenþiconstructori ºi clarificatori de concepte -chiar de sisteme de rree-ggâânnddiirree aa lluummiiiiccrreeººttiinnee ((mmaaii ccuu sseeaammãã,, aa cceelleeii oorrttooddooxxee)),sisteme ale re-alcãtuirii mentale a fapteloristorice, CONFORM ADEVÃRULUI (iar nuconform ºabloanelor, impuse de forþe maioculte sau mai puþin oculte, ale lumii„moderne, liberale ºi democratice”...?!) ºiale semantizãrii tot mai de profunzime agândurilor umanitãþii (ºi resemantizãriicontinue, a schimbãrii permanente aunghiului de vedere uman, ca urmare aRevelaþiei tot mai apropiate/iminente ºiluminate a Unicei Perspective Divine,ATOTDOMINANTE ÎNTRU DEMIURGIE,în opera silvestrianã).

Nu poate mira, ci doar are darul sãaducã lucrurile/lucrãrile ºi trãirea sa înmatca normalitãþii ºi Adevãrului, faptul cãeste ºi fondator al Asociaþiei ScriitorilorCreºtini din România (2005). Distins, înanul 2004, cu „LLaa CCrrooiixx ddee SSaaiinntt AAnnttooiinneedduu DDeesseerrtt“, marea distincþie a BisericiiCopto-Ortodoxe din Alexandria (Egipt) ºicu titlul de „accademico“, la CentrulCultural Copto-Ortodox din Veneþia(Italia). „DDooccttoorr ooff DDiivviinniittyy“ (D.D.), laInstitutul Sf. Efrem, din Puerto Rico.

Cu o generozitate fãrã precedent înistoria contemporanã a culturii româneºti,AArrttuurr SSiillvveessttrrii a stimulat, sprijinit ºi editatopere individuale, dar, mai ales, colective– prin care Gândirea Româneascã actualãsã-ºi iasã din ºabloane diverse (de tippolitic, economic etc.) – ºi, mai ales, sãiasã din instinctul de promovare „valoricã”pe bazã de „gaºcã”...!!! - ºi sã-ºi revelezesieºi câtã complexitate, câtã forþãvizionarã, câtã sete de moralitate culturalãºi onticã ºi, mai ales, ccââttãã aauutteennttiiccãã vviiaaþþããddee DDuuhh aarree GGâânnddiirreeaa EEtteerrnnãã aa NNeeaammuulluuiinnoossttrruu: „Danie”, „Loc” ºi „Bunã-Voire”,CCuuvviinnttee ppeennttrruu uurrmmaaººii (vol I-II), AAll CCiinncciilleeaaPPaattrriiaarrhh,, MMããrrttuurriissiirreeaa ddee ccrreeddiinnþþãã lliitteerraarrãã(vol. I-II) etc.

Este un bun creºtin, autentic creºtin alCãii Drepte/Ortodoxiei - bântuit de-o setenestinsã pentru oorriiggiinnaarriittaattee, pentrudescoperirea IIzzvvoorruulluuii AAddeevvããrruulluuii HHrriissttiicc,,UUnniicc ººii ddee NNeecclliinnttiitt,, ddeesspprree NNeeaammuull SSããuu,,AAlleess NNeeaamm aall LLuuii DDuummnneezzeeuu: este iniþiator,alãturi de Mitropolitul Nestor Vornicescu,al dezbaterii privind epoca literarã proto-românã; este unul dintre primii adepþi aiideii literare, denumite „protocronism“,precum ºi continuator al celei istorice,numitã, cu demnitatea ºtiinþificã derigoare, “tracologie” (mergând pe liniadeschisã de N. Densuºianu – bunul ºiapropiatul prieten al lui Mihai Eminescu…– prin atât de pe nedrept hulita sa lucrareDDaacciiaa pprreeiissttoorriiccãã – ºi continuatã, poate cumai multe ºi bine structurate argumenteºtiinþifice, de Vasile Pârvan, VasileLovinescu… – dar, azi, ºi de NapoleonSãvescu, Adrian Bucurescu, Paul Lazãr-Tonciulescu sau Viorica Enãchiuc – întrudemontarea vechii minciuni a “roma-nizãrii/romanitãþii poporului român”, min-

ciunã cu aparenþe, cândva, bonome, sau,cel puþin, utile rezistenþei, în istorie, aNeamului Românesc – ºi demonstrareafenomenului invers, mult mai credibil ºi înlogica ultimelor cercetãri, acela al“dacizãrii Romei”!!!), pe care AArrttuurr SSiillvveessttrriio sprijinã strãlucit ºi o ilustreazã, extremde laborios, pânã astãzi.

*Avem pe masã, rãsfirate, zeci de cãrþi,

cu semnãtura magicã a lui AArrttuurr SSiillvveessttrrii.Toate ne sunt dragi – dar cea mai dragãne este, parcã (ºi avem la cunoºtinþã cã ºiautorul are, pentru ea, osebitã slãbici-une…), AARRHHEETTIIPPUULL ““CCÃÃLLUUGGÃÃRRIILLOORRSSCCIIÞÞII””- eesseeuurrii ddeesspprree””BBiizzaannþþuull ppaarraalleell””,Carpathia Press, Buc., 2005 (“Studiile ceam adunat în aceastã culegere suntinedite în limba românã, deºi au ovechime de aproape 20 de ani”). Dar,fireºte, cãrþile lui AArrttuurr SSiillvveessttrrii îºi rãspunduna alteia, se completeazã una pe alta,ideatico-spiritual, ca-ntr-o uriaºã, imperi-alã simfonie a Duhului Uman Cerce-tãtor/Ispititor întru Lume. Întru împlinireasintagmei-titlu silvestrian: MMeemmoorriiaa ccaa uunnccoonncceerrtt bbaarroocc (Ed. Carpathia Press, 2004-2005, vol. I-III).

Obsesiile (de esenþã manolicã, re-nãscãtoare, întru “Reconquistã” de DuhMistic-Naþional!) ale cãrturarului erudit ºiatoateispititor (în bunul sens noician…)sunt, în mare, douã:

1-oorriiggiinniissmmuull – ºi2-ddiinnaammiissmmuull perfect, continuu ºi

secret/mistic, teleologic, al realizãrii spiri-tuale a oricãrui Neam-cu-Misiune Divinã –dar, în speþã, a celui ROMÂNESC.

AArrttuurr SSiillvveessttrrii este primul ºi, credem,singurul filosof al culturii care, þinând contde faptul cã orice culturã existã prin DuhulUman Creºtin (cel al Învierii!), concepecultura într-un fertil mod „aanniimmiisstt” ºioorrggaanniicciisstt: cultura unui Neam are dinami-ca ei vitalã specificã, are o viaþã cunaºtere, revelaþii/cunoaºteri/re-cunoaºteride sine, reluãri de cicluri/HORALE (iar nu„îmbãtrâniri” definitive !) - potrivite la„viteza” de reacþie ºi trãire a Umanitãþii eiCulturale. De fapt, existã un OrganismEuropean Creºtin-Cultural (dupã cum,probabil, un Organism TerestruCultural...), cu organe care se trezesc laviaþã într-un ritm propriu, dictat de o tran-scendenþã relativ misticã (de fapt, parþialdezvãluitã prin efervescenþa vitalã a „auto-rilor-persoane”).

AArrttuurr SSiillvveessttrrii este printre foarte puþiniicare spun ce ºtiu ºi ºtiu ce spun, despredinamica timpului istoric, întru plinireateleologiei divine, întru Logos-ulRomânesc. Printre tare puþinii care chiarnu cred în „tãcerea de o mie de ani aromânilor”:

Românismul a fost ºi este, mereu, oînaltã linie spiritualã trasatã, într-un para-lelism al MARTIRIULUI – faþã de BizanþulImperial (e drept, nobilitatea noastrã deDuh ºi de Sânge se trage dublu, dinmoºtenirea CERULUI ºi din moºtenireaÎMPÃRÃÞIEI TERESTRE a Bizanþului –ddaarr rroommâânniittaatteeaa ººttiiee ss-oo ttrraannsscceennddãã,,

DDEESSÃÃVVÂÂRRªªIITT OORRTTOODDOOXX,, ººii ppee cceeaa ddee-aaddoouuaa......))..

...................Cu alte cuvinte, opinia noastrã este cã

doar prin rezistenþa întru ME-MORIE/RECONQUISTÃ A SINELUIÎNTRU SINEA DIVINÃ (noicianã), rezis-tenþa de maximã virilitate de Duh, de max-imã deschidere vizionarã, a unor iniþiaþiîntru Tradiþia Româneascã (Tradiþieînsemnând sublima sintezã întreOriginaritate ºi Continuitate), se va maiputea pãstra ºi vorbi, peste ani ºi veacuri,încã, despre un Neam al Românilor...Altfel(date fiind furibundele izbituri berbeceºtiactuale, în inima Fiinþei/Identitãþii/RegãsiriiNoastre de Sine, izbituri cauzate deextrem proliferantele forþe dezlãnþuite aleDuºmanului Cosmic - ...dar, din pãcate,cauza satanicã fiind hrãnitã ºi de slãbiciu-nile Duhului nostru, din ce în ce mai puþinconcentrat ºi atent paznic, la acea ladã dezestre sfântã a Tradiþiei Divine, de careladã misticã, la Judecata Sublimã, va firesponsabil...), dacã ºi aºa extrem de rariivasilelovineºti ori AArrttuurrSSiillvveessttrrii aiNeamului Românilor se vor rãri ºi maimult, pânã la dispariþie – NNeeaammuull MMeettaaffiizziiccaall RRoommâânniilloorr vvaa pplleeccaa dduuppãã eeii,, îînn TTããrrââmmuullcceell MMiissttiicc......ÎÎnn KKooggaaiioonnuull CCeelleesstt!!......ªi istoriaDaoilor nu se va sfârºi, desigur... - dar ease va (trans)muta! – dinspre vizibilitateacea jalnicã, spre Gloria Tainicã ºiTrainicã...Iar cei care au apãrat, „aici”, prinpana ºi zugrãveala lor de Cuvânt – LLooggooss-uull NNeeaammuulluuii – „acolo”, în invizibilul triumfã-tor, vor re-deveni, din simpli oameni, Arheiicei Luminoºi, Protectorii Paradisului,Arhanghelii Dumnezeului Unic.

...A fi enciclopedist, în cazul lui AArrttuurrSSiillvveessttrrii, înseamnã a tenta, prin Logos,asemãnarea cu Arhanghelii. Mai precis, acomunica optim cu Arhanghelul NeamuluiMetafizic al Românilor.

PPrrooff.. ddrr.. AADDRRIIAANN BBOOTTEEZZ,, AAddjjuudd,, VVrraanncceeaa

ARTUR SILVESTRI - O PERSONALITATE ENCICLOPEDICÃÎN ROMÂNIA CONTEMPORANÃ

- fragmente -

AArrttuurr SSiillvveessttrrii creioneazã în eseul„Istoria apocrifã a literaturilor“ un ideal despirit al cercetãrii literare, o schiþãnuanþatã subtil, dar ºi vehement a „stratu-lui apocrif“ existent în literatura universalã,ca ºi în cea autohtonã.

AArrttuurr SSiillvveessttrrii suprapune cu acuitateidealul istoric tacitian, „sine ira et studio“,cercetãrii literare. Existã, în perspectivascriitorului, o cerinþã universalã ºi absolutãde obiectivitate în studiul literar, o absenþãintenþionatã ºi asumatã, în mod ideal ºiideatic, pentru critici, a arbitrarului, a „co-merþului“ sau „negoþului de indulgenþe“, ocãutare ºi o analizã profundã universa-lizantã a tendinþelor, curentelor, autorilorindividuali. (p.38 „Lipsesc voci, cãrþi, numeºi ºcoli, direcþii ºi tendinþe, ori, când aces-

tea apar au loc mãrunt ºi simplã menþiunenesemnificativã. Procesul însuºi de reca-pitulare de fenomen istoric pare a porni,astfel, de la o reducere voluntarã de mate-rial practicând selecþii care – în loc sã aibãîn vedere desfãºurãri complexe – tindcãtre versiunea elementarã ºi la rezuma-tul ‚firului roºu’ sau al ‚cursului scurt’ de uzideologic“.)

AArrttuurr SSiillvveessttrrii criticã „atitudineacomunã“ de reducere arbitrarã realizatãde istoriile ºi sintezele literare curente, olipsã de raþional ºi luciditate în cercetareade acest tip, un puternic „comerþ cu nume“(p.39 „’comerþul cu nume’ se observã înproporþii diverse mai la tot pasul ºi în toatechipurile de exprimare artisticã umanã“.)

Soluþia scriitorului este o revenire la

surse, la izvoare, o documentare exhaus-tivã, un plus de obiectivitate, o luptã pen-tru a nu pierde sau uita valorile ascunseale literaturii, o cercetare atentã ºi sagacea vechiului în toate nuanþele ºi variantelesale pentru o mai sigurã, semnificativã ºiesenþialã înþelegere a noului sau pentru oreinvestire a lui cu sensuri inedite sauarhetipale (p.40 „Vechiul rãmâne izolat ºiînmormântat de fapt inactiv ºi, pânã laurmã, privat de capacitãþile încã vii de acrea descendenþã. Tot ce se poate realizase înfãptuieºte numai cu reazem moral ºidin idealism genuin“.)

Autorul pledeazã pentru „acþiune radi-calã“, revenirea la surse cu tenacitate ºiprivirea mereu îndreptatã spre valori ade-sea pierdute, spre meditaþie ºi lecturã

asidue, doar astfel se va putea reuºi în areda ansamblul sau, mai degrabã,„tabloul“ universalizant al scriiturii ºi scri-itorilor fãrã prejudecatã, în deplinã obiec-tivitate.

Scriitorul conchide cã tocmai acestdemers cu toate eforturile mai înaintemenþionate reprezintã unica soluþie pentruaprofundarea exprimãrii subiective a auto-rilor particulari ºi a contribuþiilor lor individ-uale (p.40 „În evoluþia lor organicã, singu-ra posibilã în absolut, abia aceasta estesoluþia în a afla adevãrata libertate ceîngãduie exprimarea persoanei irepetabileºi a urmei trecerii ei pe Pãmânt“.).

AANNCCAA NNEEGGRRUU

ARTUR SILVESTRI ªI SPIRITUL CERCETÃRII ÎN „Istoria apocrifã a literaturilor”




MMeecceennaattuull lluuii AArrttuurr SSiillvveessttrrii aa ffoosstt uunnuullddeessããvvâârrººiitt,, ddaarr ººii ddee oo eelleeggaannþþãã ººii ddiissccrreeþþiiee aaddããrruuiirriiii ddeessããvvâârrººiittee.. II-aamm ffoosstt ººii îîii rrããmmâânn pprroo-ffuunndd rreeccuunnoossccããttoorr lluuii AARRTTUURR SSIILLVVEESSTTRRII,,aacceessttuuii oomm ffããuurriitt ddee DDuummnneezzeeuu,, ccuu ttoottuull ppeeaallttee ttiippaarree ddeeccââtt cceeiillaallþþii ooaammeennii

Din pãcate, sunt unul dintre cei care n-auavut fericita ocazie de a-l cunoaºte, „faþã cãtrefaþã”, pe enciclopedistul AARRTTUURR SSIILLVVEESSTTRRIIcel mai harnic ºi dãruit GGRRÃÃDDIINNAARR aall CCuullttuurriiiiRRoommâânnee din ultimele douã decenii. Prin inter-mediul unui amic, Pavel Panduru,. mi s-a dato adresã de e-mail, prin iulie 2007...ºi, astfel,fãrã alte „marafeturi” (pentru cã Marele Om nuera un formalist, ci un om direct – dar, înacelaºi timp, de o desãvârºitã politeþe ºi civili-tate!), a început colaborarea mea la revisteleARP. O colaborare pe care ºi eu, ºi ArturSilvestri, în e-mail-urile adresate mie, am con-siderat-o drept „una rodnicã”. E-mail-uri princare, smerit o spun, azi, mi-a fãcut deosebitaonoare de a mã transfigura într-unul dintreconfidenþii meditaþiilor, contemplãrilor, frãmân-tãrilor ºi suferinþelor sale, moral-spirituale ºitrupeºti...Toatã corespondenþa noastrã a fost oserie de gesturi scrise „pe boarea ºi luminaDuhului”, cu mare, profundã înþelegere, deambele pãrþi...gesturi schiþate ºi subînþelese,de o discreþie exemplarã...ºi unul, ºi altul,înþelegeam enorm, din puþine cuvinte...Înprimul rând, hotãram, în corespondenþa noas-trã, necesitatea unei lupte fãrã de hodinã, con-tra Trãdãrii, Minciunii ºi Imposturii – Naþionaleºi Universale...!!! ªi, evident, prioritãþile strate-gice ale acestei lupte...

...ªi, cu adevãrat, rodnicã a fost colabo-rarea...Nu doar în ce priveºte articolele de ati-tudine: într-o noapte (pentru cã în liniºteanopþii ne întâlneam, internetistic!), dupã câte-va luni de colaborare cu articole, la revisteleARP - am primit un e-mail cu totul special, princare Mecena/filantropul, luminatul ºi genero-sul ocrotitor ºi dezvãluitor de culturã AArrttuurrSSiillvveessttrrii îmi fãcea o propunere nãucitoare(nãucitoare, pentru cã mie nu-mi trecuse nicio-datã, prin minte... – dar ºi pentru cã m-a reve-lat pe mine, mie însumi, sub un aspect în carenu mã întrevãzusem niciodatã, cu seriozitate –acela de JJuurrnnaalliisstt ddee FFrroonntt): cu infinitã politeþeºi spirit desãvârºit prevenitor, îmi propunea ºimã îndemna sã-mi unesc o parte din articolelemele de atitudine (din revista ctitoritã de mine,CCoonnttrraaaattaacc,, ºi din revistele ARP), într-o...CCAARRTTEE!!!

Artur Silvestri îmi oferea astfel con-sacrarea ca ºansã de a le vorbi, cu îndemnuricurate ºi ferme, oamenilor de bunã-credinþã ºimãrturisitori de aceleaºi crezuri moral-spiri-tuale ca mine...ºansa de a întrezãri unitatea,solidaritatea unui Front Metafizic al BineluiDumnezeiesc – nu neapãrat drept cãlãu-zã/comandant, ci, în primul rînd, în calitatea,aproape sacrã, sau devenitã sacralã, prin jert-fele martirice, de pe Frontul Metafizic – cali-tatea de „ccaammaarraadd ddee FFrroonntt”!!!

...Am meditat toatã noaptea, ºi ziua urmã-toare – ºi i-am dat rãspunsul: DA! Pentru cã,precum în lumina unui fulger, mi-am datseama cã Artur Silvestri-vizionarul vãzuse, cuo vitezã mirificã, un lucru esenþial pe care unnovice ca mine îl întrevãzuse doar, cu ani înurmã (pe când lucram la defuncta revistã deatitudine naþionalistã, CCrreezzuull nnoossttrruu - ceapãruse la Bacãu, sub conducerea lui ClaudiuTârziu, prin 1998) – dar, apoi, il uitase. Intr-adevãr, uuiittaasseemm cã atacul, în Frontul Metafizical Forþelor Albe/Divine, este cu atât mai efi-cient, cu cât este fãcut mai frontal ºi mai binegrupat, cu sãgeata cãtre inima FrontuluiAdvers – cel al Forþelor Metafizice Demonice...

ªi, aºa, a apãrut cartea, azi cititã de destulde multã lume (cel puþin, conform cu standar-dele de lecturã ale vremii noastre...): RRUUGGUURRII–– RROOMMÂÂNNIIAA SSUUBB AASSEEDDIIUU. Titlul ºi struc-turarea articolelor, pe capitole de „atac”/”con-traatac”, îmi aparþineau...dar simþeam cã,totuºi, ceva lipseºte, întregul nu avea vlagã, n-avea forþã de penetrare artistic-jurnalis-ticã...Tot marele vizionar ºi jurnalist-ArturSilvestri a venit cu propunerea unui subtitlu::RRoommâânniiaa ssuubb aasseeddiiuu...Mi-am dat seama cã,gata, ceea ce lipsea, se împlinise...ªi ceea cefusese pprrooiieeccttuull dintr-o noapte, al unui jurnal-ist vizionar - respectiv, rreeaalliizzaarreeaa harnicã aunui novice într-ale profesiei de Luptãtor peTãrâmul Metafizic al Jurnalisticii (eu nu lup-tasem conceptual, „grupat”, pânã atunci, decâtprin prefeþele cãrþilor mele de hermeneuticã!)– a devenit, prin sintezã umano-spiritualã,parcã tot peste noapte, printr-o voinþã de laSfântul Duh care conduce lucrarea umanã - ocarte pe care cititorii cãrþilor mele o preferã,tuturor celorlalte cãrti ale mele...Evident,mecenatul lui AArrttuurr SSiillvveessttrrii a fost unuldesãvârºit, dar ºi de o eleganþã ºi discreþie adãruirii – desãvârºite: domnia sa suportattoate costurile (ale editãrii/tipãririi, ale trans-portului, ba, mai mult decât atât: ale distribuiriicelor 600 de exemplare!!! – pentru cã, din tira-

jul de 1.000 de exempare, eu solicitasem 400,pentru prietenii ºi cunoºtinþele mele... – chiarºi la acest ultim „capitol”, vizionarul Mecenami-a oferit „mânã liberã”... – pe banii domnieisale, fireºte...). ªi, drept încununare apo-teoticã a generozitãþii sale intelectual-spiri-tuale - mi-a fãcut o PPoossttffaaþþãã (la RRuugguurrii ––RRoommâânniiaa ssuubb aasseeddiiuu) de o înãlþime ºi claritateideaticã unice, prin forþa sinteticã de definire apersonalitãþii, gândirii ºi conþinutului opereimele, sedimentate de-a lungul anilor (intuind,cu geniu, liniile de forþã, pe care ea se struc-turase, treptat, într-un întreg puternic ofensiv):AAddrriiaann BBootteezz - IIddeeoolloogguull NNeeaammuulluuii MMeettaaffiizziicc...

I-am fost ºi îi rãmân profund recunoscãtorlui AARRTTUURR SSIILLVVEESSTTRRII, acestui om cu totul pealte tipare fãurit de Dumnezeu, decât ceilalþioameni (a refuzat oorriiccee ffeell ddee ppooppuullaarriittaattee!!! –ba chiar, acum, cred cã tocmai din prea multasa modestie, m-a privat, pe mine, de supremaonoare – poate nu doar falã deºartã...: aceeade a-l cunoaºte „faþã cãtre faþã” ºi prezenta,amicilor mei scriitori din Vrancea-Bacãu-Galaþi, cu ocazia lansãrii aacceesstteeii cãrþi, alãturide altele douã, pe care AArrttuurr SSiillvveessttrrii le pus-ese în discuþie în PPoossttffaaþþãã, pentru faptul cã eleconþineau explicitarea conceptului meu inova-tor, în gândirea româneascã naþionalistã:neam metafizic romanesc...): pentru tot ce-afãcut, spre a mã revela pe mine, mie însumi!Spre a-mi întãri credinþa în misiunea mea (demai micã ori de mai mare importanþã, eficienþãºi valoare, asta va putea hotãrî numai BunulDumnezeu...), pe acest Pãmânt-Vale aPlângerii...ªi aceastã lucrare de duh a fãcut-o,cu mine, atât prin RRuugguurrii –– RRoommâânniiaa ssuubbaasseeddiiuu – cât ºi prin publicarea unor texte de-ale mele, nu doar în revistele ARP – ci ºi încãrþile colective: AAll CCiinncciilleeaa PPaattrriiaarrhh,MMããrrttuurriissiirreeaa ddee ccrreeddiinnþþãã lliitteerraarrãã (vol. II),CCuuvviinnttee ppeennttrruu uurrmmaaººii...

*...Ceea ce mi-aº dori, atunci când voi

trece, ºi eu, ca ºi el, la cele veºnice - ar fi caîngerul cu „catastiful”, cel care sã dea mãrturiepentru mine, pentru pãcatele ºi lucrãrile meledin lumea pãmânteascã, dinaintea LuiDumnezeu, ssãã ffiiee DDuuhhuull ddee LLuummiinnãã aall lluuiiAARRTTUURR SSIILLVVEESSTTRRII...ªi acelaºi înger sãîntâmpine ºi Neamul meu Românesc, laJudecata din Veac...Doar aºa voi simþi, pre-cum Octavian Goga: „NNii ss-aarr ssttiinnggee-aattuunncciinneeccaazzuull//CCee ddee mmuulltt nnee ppeettrreecceeaa:://ÎÎnnttrree sstteelleelleeddee ppaazzãã//AAmm aavveeaa ººii nnooii oo sstteeaa!!”

PPrrooff.. ddrr.. AADDRRIIAANN BBOOTTEEZZ

Intreaga activitatea lui ArturSilvestri afost si va fio lectie deistorie si de

viataProfesorul dr. AArrttuurr

SSiillvveessttrrii a fost românul dincentrul Europei prins inrazboiul pentru identitateaneamului românesc, conti-nuator al pasoptistilor, alfauritorilor Romaniei Mari sial marilor duhovnici. A traitin propria lui lume. Savantenciclopedist, misionar deidei, Om al faptei, a fost unagent al proniei ceresti pen-tru a raspândi CuvântulDivin printre oameni inlume. Prin actiuni de mece-nat a contribuit la dez-voltarea scolii si bisericiiromanesti, fiind un izvor deenergie si lumina. Iesit dinintelepciunea populara, afost un exponent al sufletu-lui si cugetului romanesc,coloana de lumina a civi-lizatiei si credintei neamu-lui nostru. Alaturi de alti„Oameni Mari” si-a pusviata in slujba SfinteiTraditii, a culturii românesti,dându-i nemurire. Intreagaactivitatea a Domniei Salea fost si va fi pentru toti ceice simt romaneste o lectiede istorie si de viata.

PPAAVVEELL PPAANNDDUURRUU

ARTUR SILVESTRI - GRÃDINARUL DÃRUIT

Când l-am cunoscut eu, acum treidecenii ºi mai bine, bãrbatul tânãr, cu frun-tea înaltã, aristotelicã, ochii negri, privireascurtãtoare aruncatã provocator pesteochelari, era în redacþia revistei„Luceafãrul”, revistã literarã cu un programcare nu fusese infestat nici de academismºi nici de aerul parºiv al elitismului.„Luceafãrul” nu se ruºina ºi nici nu aveaindispoziþii atunci când erau scrise cuvintemari, precum: patrie, patriotism, iubireafaþã de strãbuni, fie ei geto-daci, fie romani,preþuirea valorilor româneºti etc. La acelprogram al Luceafãrului, în paginile cãruiascriitorii, mai ales cei tineri, încercau sã-ºispunã cuvântul mai voalat, mai cifrat,despre lumea în care trãiau, am aderatamândoi, eu de pe poziþia prozatorului,dânsul de pe cea a criticului literar. Ne-amîntâlnit, în acel timp la câteva manifestãriliterare, la Chiºineu Criº, la Timiºoara,unde Artur Silvestri, cãci despre el estevorba, m-a surprins luându-mi deschisapãrarea, punând la punct rãspicat pe celcare mã atacase. Apoi, un timp, legãturilenoastre s-au întrerupt, ca sã-l regãsescdupã 1990, desigur cu chipul însemnat detrecerea anilor ºi cu o carierã de excepþie,însumând doctorate la mari universitãþi,studii, cãrþi de istorie a civilizaþiilor, apãruteîn limbile englezã, germanã, rusã, spa-niolã. Activitatea laborioasã a cãrturarului,scriitorului ºi enciclopedistului ArturSilvestri cuprinde o uluitor de largã paletãde domenii abordate. De la critica ºi istorialiterarã, culturalã, la cea de editor, creatorºi conducãtor al unor reviste on line, pre-

cum:: „„LLuucceeaaffããrruull rroommâânneesscc””,, „„NNeeaammuullrroommâânneesscc””,, „„EEccoouull””,, „„EEppooccaa””,, „„FFllooaarreeaaddaarruurriilloorr””,, „„MMoonniittoorr ccuullttuurraall””,, „„TTâânnããrruull ssccrrii-iittoorr””,, „„OO ccaarrttee ppee zzii””,, „„AAnnaalliizzee ººii ffaappttee”” etc,unele dintre ele amintind de publicaþii mari,glorioase, create ºi conduse de persona-litãþi de prim rang ale culturii române.Toateaceste publicaþii sunt puse sub egidaAsociaþiei Românilor pentru Patrimoniu, eaînsãºi creatie a lui Artur Silvestri. Înºirateastfel, toate acestea par seci, de o impor-tanþã oarecare. Privite în miezul lor, elesunt acte extraordinare, de mare impor-tanþã pentru existenþa, continuitatea ºi vi-zibilitatea culturii române, în Europa ºi înlume. Scriitori de limbã românã din toatãlumea: Australia, Canada, America denord, Europa, Asia, Africa simt nevoia sãse adune în albia acestor reviste, sã-ºiexprime liber, dupã propria voinþã, opiniile,sã-ºi publice creaþiile trãind în matca limbiimame bucuria fraternitãþii, apartenenþei labãtrânul lor neam. ªi, nu în ultimul rând,sãrind în apãrarea patrimoniului cultural ºispiritual românesc, împotriva tuturor deni-gratorilor, demolatorilor, strâmbãtorilor degust ºi de moralã.

Patronând aceste publicaþii, înviorân-du-le cu spiritul lui cartezian, angajându-ºicondeiul în polemici ºi în bãtãliile pentruvestejirea ticãloºiilor celor fãrã de neam ºifãrã de þarã, Artur Silvestri rãmâne, pânã laurmã, omul tainic, cu rãdãcinile într-olume arhaicã, lumea Bizanþului, a primilorscriitori creºtini, a strãpãrinþilor. Cãci ArturSilvestri este un documentat ºi pasionatapãrãtor al strãvechimii noastre: ”Întâiul ºi

cel mai profund sentiment, scrie el înRReevvoollttaa ffoonndduulluuii nneeccoonnssuummaatt, (prefaþã lavolumul „Cazul Zaharia Stancu” , eseudatat Bucureºti 1986), ce trebuie a se con-figura va fi deci acela al strãvechimii,arãtând conservãri nu doar antropologiceºi o continuitate, din toate punctele devedere, impunãtoare, ci ºi puteri de a re-genera periodic o civilizaþie alcãtuitãdemult ºi transmisã fãrã preschimbãriesenþiale pânã la noi. Aceastã formulã destrãvechime ce continuã în cadrele geo-grafice tradiþionale ºi a cãrei iradiaþie este,pentru aceste pãrþi ale lumii, pare a fi însã,deopotrivã, o formulã de civilizaþie euro-peanã, aflatã, ca ºi altele ce contribuirã înfelul lor la procese de cristalizare diverseºi înrudite într-o contemporaneitate impre-sionantã cu obârºiile Europei. AceastãEEuurrooppãã aa oobbâârrººiiiilloorr cuprinde, prin geto-daci ºi pe romani, având în compoziþia eipe eleni, pe celþi, pe germanici ºi pe iberi,popoare vechi, adicã, a cãror aºezare peteritorii de acum tradiþionale s-a fãcut detimpuriu ºi nu s-a mai tulburat oricâte mo-dificãri vremelnice ar fi fost posibile ºi ceamestecuri s-ar fi produs.”

Opera de prozator a lui Artur Silvestripare restrânsã dar nu este lipsitã de pro-funzime ºi frumuseþe artisticã. AAppooccaallyyppssiissccuumm ffiigguurriiss,, de pildã, ºapte nuvele fantas-tice adunate în volumul publicat în 2005sunt, ca sã-l citez pe A:I.Brumaru:„parabolele fiinþãrii la ultima frontierã-aceea a disoluþiei ºi pierderii lor fatale înfiinþa care, poate fãrã de vrere, numai le-anãscocit. ”În realitate, ddooaarr îînn aappaarreennþþãã,

opera de creaþie a lui Artur Silvestri pareatât de restrânsã, cãci fiecare din eseurilepublicate conþin în ele fiinþa creatorului,singura raþiune de-a fi, „ssiinngguurraa rreeaalliittaatteenneeccoonntteessttaabbiillãã eessttee rreeaalliittaatteeaa ooppeerreeii nnooaass-ttrree,, uunnddee ttiimmppuull ssee oopprreeººttee”( CCooppeerrttee ddeeccããrrþþii ppoossiibbiillee, prefaþã la volumul„Intermundi”)

Dacã timpul se opreºte în realitateaoperei noastre, intrând în încremenire,poate în veºnicia cuvântului scris, timpulnostru biologic este condus dupã alte legice þin de voinþa Bunului Dumnezeu.Prietenul Artur Silvestri a plecat atât deneaºteptat, atât de incredibilã a fost dispa-riþia sa, încât mãrturisesc ºi acum cã mãaflu într-un hãu al tristeþii ºi neacceptãriinonexistenþei sale fizice. Mi-e imposibil sãaccept cã la capãtul celãlalt al poºtei elec-tronice nu mai este el, prietenul ºipartenerul de vis ºi idealuri, confesorul ºifratele alintãtor. Fãrã îndoialã, a rãmas sãdãinuie opera sa atât de preþioasã, deimportantã pentru cultura românã, spiritulsãu viu, profund, necruþãtor cu cei ce aten-teazã la demnitatea noastrã, la valorilenaþiunii române, la frumuseþea ºi bogãþiaRomâniei tainice le va fi alãturi celor carevor continua sã se batã pentrusupravieþuirea românilor în bãtãlia cuduhurile blestemate care lucreazã înfavoarea pierderii identitãþii noastre, aglobalizãrii.

Timiºoara 26 nov- 21 dec 2008

IIOONN MMAARRIINN AALLMMÃÃJJAANN

O MARE CONªTIINÞÃ ÎNTRU VEªNICIA CUVÂNTULUI SCRIS ªI BIRUINÞA FAPTEI- CCââtteevvaa ggâânndduurrii ddeesspprree rreeggrreettaattuull ccããrrttuurraarr ººii ssccrriiiittoorr AArrttuurr SSiillvveessttrrii-



AArrttuurr SSiillvveessttrrii - Om de culturã ºi român cu simþãmintealese în faþa cãruia trebuie sã faci un gest de reverenþã.

Lumina cuvântului a cãpãtat o strãlucire aparte cãci,iatã, cãrþi cu valoare deosebitã au ajuns prin strãdaniaDomniei Sale cãtre cititori de pretutindeni. Mãreþele salecarti: „Radiografia spiritului creol“ (2004), „Modelul OmuluiMare“ (2004), „Vremea Seniorilor“ (2005), „ArhetipulCãlugãrilor Sciþi. Eseuri despre Bizanþul paralel“ (2005),„Semne ºi peceþi. ªapte lecþii despre originism”, sunt doarparte din opera sa. Apoi revistele: NNEEAAMMUULL RROOMMÂÂNNEESSCC((www.neamul-romanesc.com) LLUUCCEEAAFFÃÃRRUULL RROOMMÂÂ-NNEESSCC (www.luceafarul-romanesc.com), EEPPOOCCAA(www.revista-epoca.com) AANNAALLIIZZEE ªªII FFAAPPTTEE ((www.anal-ize-si-fapte.com), MMOONNIITTOORR CCUULLTTUURRAALL ((www.monitor-

cultural.com), NNOOUUAA AARRHHIIVVÃÃ RROOMMÂÂNNEEAASSCCÃÃ(( www.noua-arhiva-romaneasca.com) EECCOOUULL (www revistae-coul.com) TTÂÂNNÃÃRRUULL SSCCRRIIIITTOORR ((www.tanarul-scriitor.com) CCAAIIEETTEE DDEE PPRROOTTOOCCRROONNIISSMM RROOMMÂÂNNEESSCC (www.protocronism.com), BBOOAABBEE DDEE GGRRÂÂUU – revista patrimo-niului în pericol (www.boabe-de-grau.com), DDAACCOORROOMMAA-NNIICCAA – revista de studii straromane (www.studii-protoro-mane.com), FFLLOOAARREEAA DDAARRUURRIILLOORR (www.floarea-daru-rilor.com), UUNNIIVVEERRSSUULL LLIITTEERRAARR (www.universul-lite-rar.com), DDAACCOOLLOOGGIICCAA (www.studii-dacologice.com),RREEVVIISSTTAA RROOMMÂÂNNÃÃ DDEE SSTTUUDDIIII EETTNNOOIISSTTOORRIICCEE(( www.studii-etnoistorice.com), UUNNIIVVEERRSSUULL CCÃÃRRÞÞIILLOORR (www.universul-cartilor.com), CCÃÃRRÞÞII NNOOII (www.carti-noi.com).

ªi aici este consemnatã doar o micã parte din ceea ce

înseamnã ASOCIAÞIA ROMÂNILOR PENTRU PATRIMO-NIU (ARP), a muncii domnului SSiillvveessttrrii. Cine va putea re-compensa vreodatã strãdania Omului pe ai cãrui umeriapasã bunã parte din cuvântul scris? Mulþi iubitori de slovãromâneascã ºtiu aceasta. Unii aºtern mai departe, în

tãcere, cuvinte, alþii zâmbesc mulþumiþi, alþii poartã în sufletnostalgii. Alþii...? Sunt atâþia alþii care, în case ºi-n inimi,asemeni unei ,,Mãrturisiri de credinþã... “ au comoara decarte cu drag dãruitã de AArrttuurr SSiillvveessttrrii. „ Noi suntemRomânia Tainicã ºi vocea noastrã nu se va stinge orice seva întâmpla“. Ce frumos! Dãruirea este...dumnezeiesc dar.

Alunecãm încet prin decembre cu miros de cetinã ºiglas de colindã poate cântãrindu-ne vremea trecutã.”Leruiler” ºi „dalbe flori”se va auzi pânã în înaltul cerului dacã ver-sul va ieºi din inima curatã ºi Pruncul Sfânt va avea bunãprimire. RReeccuunnooººttiinnþþãã ppeennttrruu nnoobbiilluu-þþii ssuufflleett pprrooppoovvããdduuiittoorrddee ccuuvvâânntt,, AArrttuurr SSiillvveessttrrii..

PPrr.. RRAADDUU BBOOTTIISS

Evaluînd impresionanta operã cãrtu-rãreascã a regretatului confrate AArrttuurrSSiillvveessttrrii, (fie-i odihna veºnicã, în paceaDumnezeirii) vom constata încadrarea saspiritualã în conceptul filosofic blagian,unde se defineºte – în alternanþã cu mito-logicul – suma acelor calitãþi umane, carene permit a-l numi „„CCeell TTrriimmiiss”” întru cer-cetare, întru a lumina, întrebându-ne (con-form teoriei lui HHeeggeell) cine dãruieºte maimult în culturã: omul, ori zeul, sau nu cum-va geniile culturii, sunt chiar manifestãriale unei inteligenþe cosmice deoarece,filosofii au descoperit în adâncimile spi-ritului uman, existenþa unor funcþii stilisticecreatoare, (harul) în conþinutul cãroraexistã ºi un substrat magic? Orice creatoral superlativitãþii culturii, este într-o nebã-nuitã lleeggããttuurrãã spiritualã ccuu DDiivviinnuullCCrreeaattoorr,, iar „„ttrriimmiitteerreeaa”” sa pe pãmânt (lanaºtere, evident) se demonstreazã a fiposibilã prin ffeennoommeennuull SSooffiiaanniicc undettrraannsscceennddeennttuull ccoobbooaarrãã devenind terestru,fenomen regãsit în materialul mitologicprelucrat de strãvechi colinde (vezi oraþiilecu tema Naºterii Mântuitorului). Susþinutãde conceptul filosofic, ideologia emisã ceva defini consistenþa unei opere, încadratãulterior elitismului cultural demonstreazã ºiîn cazul lui AArrttuurr SSiillvveessttrrii cã spiritulcunoscãtor conþine constitutiv forme pureale intuiþiei intelectului ºi raþiunii, formeordonatoare apriorice. Vom cita un intere-sant pasaj al ssccrriiiittuurriiii ssiillvveessttrriieennee undevom regãsi – conjunctural la primavedere – acea acþiune aprioricã a spiritu-lui, sub influenþa determinãrii ontice:

„Pentru mine, care crescusem înprejudecãþi colective ce sunt ºi astãzi maitari decât piatra, era uluitor sã aflu,, citind peMonseniorul Tãutu, cã noi avusesem,înainte de <cãrþile de slavonie> un poetmare, numit NNiicceettaa ddee RReemmeessiiaannaa ºi unimn ce se cântã de cãtre toþi creºtinii: <TTeeDDeeuumm llaauuddaammuuss>> ; cã avusesem scriitorice scriau pe latineºte, despre care se vor-bea ca „„ssttrrããrroommâânnii”” ºi cã de fapt slavonis-

mul îi înlãturase ºi ne obligase sã-i uitãm.Eram uimit ºi indignat, ºi nu puteam înþe-lege de ce ttããcceerreeaa ccoonnttiinnuuãã,, ººii ddee ccee nnuuvvoorrbbiimm ddeesspprree eeii,, ddaaccãã ººttiiaamm ccãã-ii aavveemm ººiieexxiissttãã;; dar ºi înfricoºat, fiindcã începea sãse nascã, precum o veste rea, bãnuiala, cãuitarea se produce lesne ºi poate fi defini-tivã.

Când peste aproape zece ani auzisemcã un cãrturar de la Bucureºti, pe numeIIooaann GG.. CCoommaann îndrãznise nu doar sã vor-beascã iarãºi despre strãromâni, ci chiar,sã ºi scrie o carte despre ei, aamm ccããppããttaatt oocclliippãã sseennttiimmeennttuull ccãã ttooaattee „„ssee aaººeeaazzãã llaarrâânndduuiiaallãã”” . O „rânduialã” ce, însã, nu s-aprodus, ºi ppeennttrruu ccaarree îînnccãã mmaaii ttrreebbuuiiaauummuullttee,, ppooaattee cchhiiaarr uunn rrããzzbbooii ttããccuutt,, ppeeccaarree,,când îl începuse, peste câþiva ani,NNeessttoorr VVoorrnniicceessccuu,, mmii-ll îînnssuuººiisseemm ººii eeuu.Scriu aceste rânduri ºi îl revãd, cu o durerece o încerc din ce în ce mai des, acum, laamintirea celor ce au fost ºi nu mai sunt, îlrevãd, deci, pe MMaarreellee MMiittrrooppoolliitt, în PalatulVorvoreanu de la Craiova, socotindu-ne ºinoi, în prea puþine fraze – cãci, la fel ca încampanie, nu era nevoie de dizertaþii – ceaveam de fãcut, când ºi cum, ºi dacã vomputea sã mai înaintãm, urcând încã o treap-tã, mai la lãrgime; uunn rrããzzbbooii ddee ccããrrttuurraarrii,, cceeîînnþþeelleesseesseerrãã ttâârrzziiuu ccãã nnuu eerraa ddooaarr uunn rrããzzbbooiiddee ccããrrttuurraarrii..

SSãã-mmii ffii îînncchhiippuuiitt,, în acele nopþi cepetreceam între cãrþile din biblioteca de laPotenza, ccãã iinnttrraasseemm îînn eerreezziiee ººii îînnccee-ppuusseemm ssãã ddeesslluuººeesscc ttaaiinnee ppeecceettlluuiittee ccuuººaappttee llaaccããttee?? Nu, nu mi-as fiputut închiput.CCiitteeaamm nnooaapptteeaa cu grãbire, mult ºi dintoate. ªªii nnoottaamm, astãzi cred cã prea sumar,îînnttrr-uunn ccaaiieett ddiiccttaannddoo, subþire, un <caiet detezã> cu coperþile de carton, ccee ssee rrããttããcciisseepprriinn bbaaggaajjuull mmeeuu,, ººii mmãã mmiirraasseemm ccâânndd ll-aamm ggããssiitt.. L-am mai pãstrat apoi o vreme;nniiccii nnuu îîmmii dau seama ce mã fãcuse sã nu-l arunc dar, mult mai încoace, când, într-ozi, aflându-l printre hârtii de altãdatã cesocoteam fãrã valoare, l-am privit culuare-aminte. IImmaaggiinneeaa mmãã ffaasscciinnaa..

Cuvinte, nume, titluri de cãrþi, citate, toateneobiºnuit de eretice faþã de anul când seaºternuserã, dar depunându-se în memo-rie, aºezându-se undeva în adânc ºi<lluuccrrâânndd>> ffããrrãã ssãã ººttiiuu, ca niºte straturi geo-logice fluide, aavvâânndd PPuutteerrii nneeîînntteelleessee ccaarree,,ppooaattee,, mmãã pprrootteejjaarrãã..” (Artur Silvestri,MEMORIA CA UN CONCERT BAROC,CARPATHIA PRESS-2004, vol.1 – p. 8-9)

Încã de la început putem observaatracþia cãrturarului spre mirajul enig-melor istoriei (mai cu seamã cele privindoriginismul Neamului ºi incipienþa scrieriireligioase) ce va determina pe maideparte imboldul cercetãrii, cãruia îi varãmâne supus toatã viaþa. Cum i-a fostrãsplãtitã aceastã trudã? Aflãm rãspunsul,reþinând ºi dând continuitate –strict – su-blinierilor din citat, de unde ne putem daseama cã descoperirile domniei-sale auincomodat extrem de supãrãtor un curentantiromânesc ºi antireligios, ce tocmaireuºise a-ºi impune punctul de vedere înplan spiritual (amintind aici atât campaniaantieminescianã, succesul actului denigra-tor asupra Mitropolitului Vornicescu ºi multealtele). Dacã la marea majoritate a auto-rilor, geneza unei opere conþine actulimaginarului, la AArrttuurr SSiillvveessttrrii constatãmobiectivarea unei atitudini a intelectualuluifaþã de valoarea elementelor spirituale con-siderate pierdute, redobândite însã deacesta, chiar conºtient de faptul cã vveerrii-ttaass ooddiiuumm ppaarreett, cum a lãsat a se înþelege.Dupã zeci de ani de studiu ºi cercetãri,ajunge la concluzia cã devine ereticdesluºind taine bine ferecate, iar când îºidoreºte implementarea lor întru com-pletarea istoriei ºi literaturii, conºtientizeazãfaptul cã aacceeaassttãã rrâânndduuiiaallãã pprreessuuppuunnee uunnrrããzzbbooii ttããccuutt (pe care l-a preluat consimþitde la Mitropolitul Nestor Vornicescu) uunnrrããzzbbooii aall ccããrrttuurraarriilloorr ººii nnuu nnuummaaii.

Personal am constatat o stare conflic-tualã între adevãrul cercetat – demonstratºi forþa mijloacelor de manipulare a acestu-ia, analizând esenþa mentalitãþii culturale a

douã curente total opuse. Dacã ne vomreferi la cãrþi ºi autori, vom exemplificaaceastã situaþie amintind titlul „„SSeemmnnee ººiippeecceeþþii”” (Ed. Carpathia Press 2005, AArrttuurrSSiillvveessttrrii) într-o binemeritatã ºi chiar nece-sarã contradicþie cu titlul „„PPoolliittiiccee””,, (ediþia1996,HH.. RR.. PPaattaappiieevviiccii) Da, spectrul cultu-ral este frânt, ºi fiecare frânturã împotrivaceleilalte, confirmându-se astfel defensivadatoriei pãstrãrii valorilor spirituale, în fataofensivei de distrugere a acestora.. AArrttuurrSSiillvveessttrrii a fost prea incomod pe acestfront, cãutând sã reabiliteze un MareAdevãr Istoric. Jertfiþii întru autenticitateaspiritualitãþii româneºti stau uitaþi penedrept în cronici ºi istorii scrise (în timp ceni se bagã pe gât derizoriul frumos amba-lat drept culturã). Cine-ºi mai aminteºtespre exemplu de strãdania pãstrãrii graiuluiromânesc în iureºul cotropirilor altor graiuri,ºi ce preþ au plãtit pentru aceasta,IInnoocchheennttiiee MMiiccuu – surghiunit, fiindu-iîngropate rãmãºiþele la Roma; IIoonn BBuuddaaiiDDeelleeaannuu – surghiunit ºi îngropat la Lwow ;GGhh.. ªªiinnccaaii – surghiunit ºi îngropat la Sinea,(Slovacia); SSaammuuiill MMiiccuu ºi PPeettrruu MMaaiioorr –întemniþaþi, uciºi, iar mai apoi îngropaþi laBudapesta, (ºi mulþi alþii)

Din studiul filosofiei ºtim cã Platon apreluat de la Socrate concepþia prioritãþiiraþiunii prin valoarea de conºtiinþã, aceas-ta determinând fenomenul revelator al spi-ritului uman. Cunoaºterea, în sensul deintuiþie, precede totul, obligând la stilisticalimbajului. Odatã dezvoltat, limbajulrecristalizeazã intuiþia, omogenizându-secu spiritul cercetãtor întru performanþã.Omagiem ºi deplângem astãzi personali-tatea unui condeier de excepþie în care sereuniserã ºi activau ca atare aceste calitãþide înnobilare spiritualã. Aºa cum putemconstata cunoaºterea obiectivã a lumiiperfecþionãrii limbilor europene, prinoperele scrise de Shakespeare, Goethe,Ronsard, Voltaire, Malherbe, Dante, Zola,Eminescu, Blaga, Eliade, Þuþea, nu vomfi deloc uimiþi sã adãugãm acestor numepe cel al lui AArrttuurr SSiillvveessttrrii..

CCRRIISSTTIIAANN NNEEAAGGUU

Înþelegãtorul „TRIMIS” neînþeles - Artur Silvestri

„Invatatura lui Dumnezeu se împrastie în sufletele pre-gatite s-o primeasca prin întelepciunea necreata siCuvantul dumnezeiesc. Ea este o particica din El Insusi sifara de moarte. Este pusa la indemana oricui si este darui-ta mai din belsug celui smerit cu inima.” ( Arsenie Boca ).

Acest enunþ al pãrintelui Arsenie Boca se potriveºtefoarte bine în cazul lui AArrttuurr SSiillvveessttrrii.

Invatatura lui Dumnezeu poate fi daruitã sub multeforme oamenilor, nu neapãrat prin intermediul preotului ciprin tot ce înseamnã faptã culturalã plinã de un conþinutpozitiv, de speranþã, de optimism, în concordanþã cu Legiledivine. AArrttuurr SSiillvveessttrrii a fost un misionar cultural, sub sem-nul împlinirii Legii. Când tot ce a iniþiat atinsese si se des-fãsura la un anumit apogeu, vestea trecerii lui în nefiinþa afost pentru cei care l-au cunoscut ca un fulger trãznitor.

Astfel, alãturi de soþie, rude, cunoºtinþe apropiate, pesteo suta de oameni de culturã – în special scriitori - am fostsi eu prezentã la un eveniment deosebit de trist pe care nul-a dorit nimeni, pe care nu mi l-am imaginat niciodatã :conducerea pe ultimul drum a lui AArrttuurr SSiillvveessttrrii!

Ostaº neobosit a lui Hristos, un promovator al adevãru-lui întru reinstaurarea armoniei pe pamânt, a meritatprezenþa tuturor (în ziua de 4 decembrie 2008) ca un act desupremã apreciere pentru cel care ne pãrãsea ne-voit, subsemnul crud al destinului. Nici un muritor nu ºtie când îivine ceasul de pe urmã:

De aceea, mereu toþi care-L urmeazãPe Hristosul înviat, zidesc ºi dureazãNãdejdea, iar prin pilduitor sacrificiuInalþã credinþei mândru, mãreþ edificiu!

AArrttuurr SSiillvveessttrrii a avut credinþã în Dumnezeu si-nresursele de suflet ale acestui neam ca mulþi alþi înaintaºiori contemporani. Stia cu adevãrat ce însemnãtate are pa-trimoniul cultural al unui popor, mai ales acum, în vremuritulburi (din nou tulburi!), când ne confruntãm fie cu dis-trugerea unor clãdiri, documente – mai mult sau mai puþinintenþionatã- ori furtul comorilor naþionale fie ele confecþio-nate din aur ori aºternute pe hârtie, pe pânzã. S-a simþitchemat ºi a hotãrât sã consolideze ºi sã înalþe – mai multdecât Ministerul Culturii- vechea mostenire. Patrimoniulnostru cultural mai are însã un mare duºman numit Uitare!În primul rand, el pe acesta l-a combãtut : a rãscolit croni-cile colbuite, a cãutat în rafturile cu arhive ºi i-a aºezat într-o luminã proaspãtã, nominalizându-i ca într-o sfântãpomenire, pe toþi care au contribuit de-a lungul timpului cuenergia lor mentalã la menþinerea nestinsã a flãcãrii culturiiacestei naþii. A scris, a tipãrit ºi a publicat, a apãrut la tele-viziuni, a dat interviuri, a luat atitudine! A fost un luptãtorangajat cu totalã responsabilitate în munca sa de areaºeza la locul cuvenit pe cei trecuþi sau aflaþi în primejdiaînvãluirii în ceaþa uitãrii, ca un adevãrat restaurator moral.

Cu toate acestea când vine clipa finalã – cum s-aîntâmplat din nefericire si cu AArrttuurr GGaabbrriieell -nimeni nu poatecere sã mai rãmânã …nici mãcar o zi în plus invocând fap-tul cã nu ºi-a terminat proiectele (opera).

Soþia – distinsa scriitoare Mariana Braescu - femeiacare i-a stat alãturi ºi la bucurii ºi în suferinþã, zdrobitã dedurere a acoperit sicriul cu ceea ce ºtia cã i-a fost lui celmai drag dintre simbolurile de pe pãmânt: tricolorul,drapelul României, al þãrii pe care a slujit-o cum a ºtiut el

mai bine, cu gândul, cu fapta, cu scrisul.Sub influenþa fenomenului de civilizare am învãþat sã

fim reþinuþi în exprimarea sentimentelor fie ele de preamare bucurie ori de tristeþe extremã si nu le voi da acesto-ra curs.

Pe de altã parte creºtini fiind, ºtim cã sufletul este dãi-nuitor în eternitate, unde urmeazã cãile necunoscute nouã,muritorilor, descoperite acum doar celui trecut în altãdimensiune. Poate pentru a-mi susþine optimismul credin-ciosului în viaþa din eternitate chem în minte un psalmscurt:

“O, dacã cuvintele meleAr putea sã fie gravate în piatrãPentru totdeauna!Eu ºtiu, Creatorul meu este viuEl va apare la sfârºitul timpurilorPe pãmânt ºi în ceruriªi chiar dacã viermii vor distruge corpul meu,Tot îl voi vedea pe Dumnezeu.” (traducere din Manuscrisele de la Marea Moartã)Asta nu înseamnã cã la gândul întâlnirii cu Dumnezeu,

trebuie sã ne dorim pãrãsirea grabnicã a acestui tãrâmatâta vreme cât mai sunt multe de înfãptuit în planul fizic.

ªtim cu toþii cã Mântuitorul ne spune: "Cu ce mãsurãveþi mãsura, cu aceeasi vi se va mãsura"(Luca, 6, 38).

AArrttuurr SSiillvveessttrrii a dãruit acestui neam, oamenilor, extremde mult. Sper sã-i steargã Dumnezeu greºelile omenesti(“cã nu e om care sã nu greºeascã”) ºi sã-l rãsplãteacã pemãsura dãruirii sale.

EELLEENNAA AARRMMEENNEESSCCUU

Artur Silvestri: UN MISIONAR CULTURAL sub semnul împlinirii Legii

ARTUR SILVESTRI-RRECUNOªTINTA NOASTRA PENTRUNOBILU-ÞÞI SUFLET DE PROPOVÃDUITOR DE CUVÂNT


Artur Silvestri - OPERA O valoare de excepþie a cãrei preþuire va creºte în timp

Prin tot ce a fãcut, AArrttuurr SSiillvveessttrrii adovedit o rarã vocaþie de ctitor de istorie:istorie literarã, istorie a gândirii, istorie asimþirii româneºti. Sentimentul românescal fiinþei este în gândirea sa un conceptcentral, care dã calea de intrare în concer-tul mondial al culturilor : conturarea speci-ficului naþional, nu disoluþia lui.

O energie debordantã, un ochi limpedeºi pãtrunzãtor, o minte clarã, un sufletmare, au fãcut din AArrttuurr SSiillvveessttrrii autorulunei opere impresionante.

Prin anvergura, profunzimea ºi diversi-tatea lucrãrilor publicate, prin clarviziuneaistoricã ºi intensitatea iubirii de neam, prinfermitatea convingerilor ºi puterea lor mo-delatoare, AArrttuurr SSiillvveessttrrii rãmâne o replicãmodernã a marelui Nicolae Iorga, enciclo-pedismul personalitãþii sale copleºitoarefãcându-l, în acelaºi timp, comparabil cuB.P. Hasdeu.

Trei sunt conceptele cheie în jurulcãrora pivoteazã întreaga sa operã:MMooddeelluull,, OOmmuull mmaarree,, FFaappttaa. Cu ajutorul lorAArrttuurr SSiillvveessttrrii a urmãrit, jalonând timpul ºispaþiul, o direcþionare a conºtiinþelor cãtrefapta ziditoare.

II.. TTeeoorriiaa mmooddeelluulluuii.. La AArrttuurr SSiillvveessttrrii ideea de model,

despre necesitatea cãruia s-a mai vorbit ºiînaintea lui, devine centralã. Corelatã cuea, este ideea de Om mare. Explicit sauimplicit, observã AArrttuurr SSiillvveessttrrii, întreagaistorie se raporteazã la aceste concepte.

AArrttuurr SSiillvveessttrrii nu construieºte o teoriepurã a modelului, ci analiza lui e aplicatã.Cautã întotdeauna modele care, înevoluþia lor, fac evidente circumscrierile,valorizãrile. În felul acesta, el se dove-deºte un semãnãtor, alt concept drag lui,risipind în suflete seminþe care vor rodi maitârziu; se dovedeºte un director deconºtiinþe.

Întreprinderea lui AArrttuurr SSiillvveessttrrii este cuatât mai meritorie, cu cât vremea de azidovedeºte o mai dureroasã crizã demodel, manifestatã printr-o derutã spiritu-alã ºi civicã. O detaºare faþã de ceea ce afost ºi un dezinteres faþã de ceea ce va fi.Spre deosebire de vremurile trecute, careau au marcat pe rãbojul timpului fapte ºiOameni Mari.

Subliniind nevoia explicitã de model,AArrttuurr SSiillvveessttrrii îºi intituleazã una dintre cãrþiMMooddeelluull „„OOmmuulluuii MMaarree””.. ZZeeccee „„CCoonnvvoorrbbiirriiddee aammuurrgg”” ccuu AAnnttoonniiee PPllããmmããddeeaallãã uurrmmaatteeddee „„DDoouuããzzeeccii ººii oopptt ddee ssccrriissoorrii ddee aallttãã-ddaattãã””, ( Editura Carpathia Press, 2004).

Este uimitoare similitudinea de struc-turã interioarã între Antonie Plãmãdealã ºiAArrttuurr SSiillvveessttrrii. Cãci dacã Antonie Plã-mãdealã afirmã: „Cîþiva prieteni îmireproºeazã cã m-am lãsat ademenit dearhive, cã aº putea face ºi altceva (…) Amaproape convingerea cã mi s-au descoper-it ca sã-i reconturez, sã-i redau vieþii”,exact cu aceleaºi cuvinte s-ar puteaautodefini ºi AArrttuurr SSiillvveessttrrii.

.....Dar, mai mult chiar, AArrttuurr SSiillvveessttrrii ºi

Antonie Plãmãdealã se întâlnesc, deasemenea, în sentimentul unei anume pre-determinãri a omului mare: „mâna nevã-zutã care, alegând „omul mare”, îl orân-duieºte unde ºi când trebuie. Gândul pro-priu apare, evident, dar cînd se orga-nizeazã, el organizeazã un „ceva” ce i sespune adeseori fãrã cuvinte ci doar în felulunei insuflãri care, spre a se încorpora, îlîndrumã prefãcând viaþa prea repedetrecãtoare în destin ºi, deci, în model.”spune AArrttuurr SSiillvveessttrrii, iar AntoniePlãmãdealã: „Am aproape convingerea cãmi s-au descoperit ca sã-i reconturez, sã-iredau vieþii. Ce s-ar fi fãcut ei fãrã mine?(…) Dumnezeu îi duce pe oameni undeare El nevoie de ei, nu unde cred oameniicã trebuie sã fie.”

În plus, dacã focalizarea convorbirilors-a concentrat exclusiv asupra modeluluiAntonie Plãmãdealã, epistolarul aduce,explicit sau implicit, referiri la AArrttuurrSSiillvveessttrrii. „Mã întreb numai cînd veþi maiavea timp s-o faceþi, pentru cã sunt mereuuimit de cât de mult scrieþi, ºi cât dediverse teme vã atrag. ªi, dincolo de toate,

cu câtã competenþã le abordaþi pe toate!Vã urmãresc scrisul cu interes ºi am vorbitadesea despre dvs. în cercul meu de legã-turi culturale, cu admiraþie ºi preþuire.”spune Antonie Plãmãdealã, (tot el: „SSuunnttuuiimmiitt ddee ccîîtt ddee mmuullttee lluuccrruurrii ººttiiþþii ººii ppee ccîîtteeppoorrttaattiivvee aallee ssppiirriittuulluuii vvãã îînncceerrccaaþþii ggâânn-dduurriillee ººii ccuuvviinntteellee,, ffiiiinndd ddiinnttrree cceeii ccuu ppoossiibbii-lliittããþþii ddee aa ccuupprriinnddee uuººoorr mmaaii mmuullttee ooccttaavvee.Deºi am avut prilejul sã stãm puþin devorbã, mi-a fost de ajuns sã-mi dau seamade izvoarele pure ale cunoºtinþei din carebeþi cu nepotolitã însetare.” simþind nevoiasã se refere „Mai întîi la felul cum curgeerudiþia Dvs., parcã luînd-o înaintea con-deiului care abia se þine dupã dînsa. Unadevãrat Har de la Dumnezeu.”).

... Conceptul de Om Mare primeºte prin„lucrarea” lui Nestor Vornicescu unapogeu: „Apare, astfel, tema SfinþilorRomâni, ce nu s-a examinat încã precumar fi trebuit dar se va face, cu siguranþã,într-o bunã zi. În vasta desluºire intuitã,aceasta este materia fundamentalã,entelehia, suportul enigmatic nestricãtor:Oameni din Munþi, adicã de peste Timp ºide Înãlþime, oameni ai Cãrþii, ai Cuvântului,ai Faptei Mari”.

..........................RRoossttuull pprreezzeennttããrriiii vviieeþþiilloorr eexxeemmppllaarree

aallee OOaammeenniilloorr MMaarrii rãmâne mereuextragerea modelului: „cînd se va scrie maisenin ºi mai potrivit istoria acestor vremi,Episcopul Eftimie al Romanului se vaimpune drept Marele Stareþ, modelul per-petuu ce a întãrit ºi pe alþii în credinþa cãmeritul existã cînd fapta existã ºi aceastaeste, la drept vorbind, de-ajuns spre a seîndeplini misiunea ce ni s-a dat.” „Modelula „lucrat” adânc ºi lucreazã ºi azi iar dacã,în contemporaneitate, se arãtarã stareþimari, ce lãsarã urmã ºi pecete, este ºi pen-tru cã, odatã ºi mai deunãzi, fuse pe lumeEpiscopul Eftimie de la Roman.”

Urmãrind personajul prezentat, aauuttoorruulleexxttrraaggee, când se iveºte ocazia, rreegguullii ddeeccoommppoorrttaarree aalleeaassãã, specificã OamenilorMari, întru luare-aminte: „cuvintele, impri-mate la maºina de scris, se încheiau cu osemnãturã de neuitat, însemnatã cu stiloulºi cu cernealã, o cernealã de culoare mov,ca sã se distingã ºi sã arate, dupã cele maiînalte reguli de protocol, preþuire pentrudestinatar.”

Acþionat de alte resorturi decât celeîndeobºte cunoscute, AArrttuurr SSiillvveessttrrii îºipune scrisul în slujba instituirii legii celorzece fericiri, ca zece porunci, într-o citireaparte, pe care i le-a dezvãluit un „îngerbãtrân”, (metaforã ºi existenþã), care i-aadus iluminarea, pacea ºi înþelepciunea:

„Fericit cel ce are un loc al lui pePãmânt

Cel ce trãieºte liber printre cãrþi, cititesau ascultate

Cel ce ºtie de unde vineCel ce ºtie unde se duceCel ce apãrã pe cele Necuvântãtoare

ºi pe cele NemiºcãtoareCel ce pomeneºteCel ce ºtie sã asculte pe toþi ºi pe

toate cele ce îi vorbescCel ce înfãptuieºteCel ce lasã o urmãCel ce nu uitã.”

Tablou imaginar de familie, vol. III din“MMeemmoorriiaa ccaa uunn ccoonncceerrtt bbaarroocc”, pe liniadatoriei de a nu uita, recupereazã portretedin „cealaltã realitate, realitatea Strãmo-ºilor” mânat de o dorinþã „sãlbaticã deînrãdãcinare”. ªi în aceastã incursiunecontureazã Omul Mare, omul Faptei.Astfel, vorbeºte despre Mitropolitul TitSimedrea, „ultimul Mitropolit al Cernãuþilor,înscãunat dupã ce pãstorise la Bãlþi, înBasarabia, ºi unde fãcuse, ca în vremurilede-nceput ale Bisericii, un fel de misiuneprintre pãgâni ºi rãspândise Scripturileîntre popoare, ºtiind sã grãiascã „înLimbi”.” Adus la Bucureºti „cu anasâna”, ºi-a trãit ultimii ani retras din lume ºi din timpla mãnãstirea Cernica, supunându-se re-gulii „chiliei luminate”.

..................În familia sa spiritualã AArrttuurr SSiillvveessttrrii

enumerã de asemenea pe Dimitrie Grama,Bucur Chiriac, Teofil Rãchiþeanu - „Învãþã-torul din munþi”, Alexandru T. Drãgãnescu,„tatãl meu, scriitorul de bãtrâneþe”, „scri-itorul tainic”, Doina Pãcurariu, CorneliuFlorea, „un cãuzaº, un veghetor”, Alexan-dru Nemoianu, Mariana Brãescu, cu„lucrarea ei miraculoasã”, Lucian Hetzco,cel cu „talent de Grãdinar care presimtefloarea rarã”subliniind la fiecare respectulpentru FFaappttãã, specific OOmmuulluuii MMaarree.

În toate acestea, conturate ºi scrise,dincolo de datoria ce ºi-o asumã de a luptacontra destrãmãrii produse de timp, de asalva de la uitare chipuri ºi fapte memora-bile, AArrttuurr SSiillvveessttrrii este mereu Învãþãtorulcare aratã, care povãþuieºte, explicit sauimplicit: uite cum trebuie trãitã demn viaþa,uite puterea Faptei, puterea exemplului, aModelului Omului Mare. Este mereuDDiirreeccttoorr ddee CCoonnººttiiiinnþþee.

Mai mult decât atât, tablourile prezen-tate, înºiruirile de fapte, portretele atât devii, încât simþi parcã omul miºcându-se înfaþa ta, dezvãluie un remarcabil dar de scri-itor, pentru care „scrisul este viaþa”.

22.. SSccrriiiittoorruullSurprinzãtoare prin echilibrul perfect

între estetismul superior ºi fiorul unui pro-fund lirism izvorât din convieþuirea cuesenþele, prin capacitatea de a transpunereceptorul într-o atemporalitate care-itrezeºte ochiul pentru mister, prozele luiAArrttuurr SSiillvveessttrrii reunite în volumul„AAPPOOCCAALLYYPPSSIISS cum figuris. ªapte nuvelefantastice ºi un epilog”, apãrut în EdituraCarpathia Press, 2003 ºi reeditat în 2005sub titlul „Apocalypsis cum figuris. Septnouvelles fantastiques et un épilogue”, deCentro Culturale Copto-Ortodosso,Venezia, sunt menite sã marcheze unmoment memorabil în evoluþia prozeiscurte româneºti.

„Acestea sunt nu „proze” ori „nuvele”,ci un fel de fragmente de epos criptic, cecapteazã un mister natural nedesluºit ºidoar îl înregistreazã fãrã a-l organiza. Sunt

„bucãþi” înregistrate în marginea apei,îndrumate de un imaginar acvatic ce îºicautã formele potrivite unde sã poatãsãlãºlui.” – spune autorul în epilog, oferindpropria cheie de lecturã. Dincolo decuvinte, aceastã cheie trãdeazã percepþiapoeticã a realitãþii, semnificând nu doargândirea în imagini, ci ºi contemporanei-tatea cu miturile, cu naºterea timpului dintimp.

..................„Mileniu în pãduri” este un titlu care sin-

tetizeazã admirabil esenþa respectiveiproze. Decupajul în timp ºi spaþiu este vagla maxim, cele douã nume de personaje nureuºesc sã fie determinante, sã individua-lizeze în vreun fel. Se simte parcãrãcoarea timpului etern, din care au apãrutpersonajele cu barca lor, sã ia trupulLenorei ºi sã se reintegreze misterului ºitimpului fãrã istorie: „Cînd nimic nu se maivãzu dupã ei, lumea îºi pierdu, ºterse cade o mînã nevãzutã, culorile: un cristalstrãveziu, limpede, precum mineraleleîmpãrãþiei lor fãrã iubire.”

Tema vieþii ca vis cunoaºte aici unadinte cele mai concise, mai puternicempatetice ºi mai frumoase tratãri.

Dincolo de valenþele fiecãrei proze însine, volumul se impune ca un corpomogen, având în subtext mesajul mãreþieiomului în luptã cu atotputernicia timpuluiinfinit, decupajele în timp rãmânândînsumabile pentru o istorie zbuciumatã ºidureroasã prin puþinãtatea ºanselor, dar cuatât mai semnificativã. Nu o depunere aarmelor, ci o asumare a condiþiei de muri-tor, de fiinþã istoricã.

ªi, deºi autorul însuºi îºi lumineazã înepilog unele tangenþe literare, („Epoca deunde provin acestea îi cultiva cu precãderepe prozatorii sud-americani, pe Borges ºiMarquez, pe Alejo Carpentier ºi VargasLlosa. Dar mai degrabã decât aceºtia seîntrevãd vagi ecouri din „Moderatocantabile”, din „Þãrmul Syrtelor”: Mar-guerite Duras, Julien Gracq ºi poate ErnstJünger”; „Noaptea de Sînziene” a lãsat ourmã atît de pregnantã”), prozele volumu-lui „AAppooccaallyyppssiiss ccuumm ffiigguurriiss” se impun canovatoare ºi cu o puternicã amprentã indi-vidualizatoare.

Precizia cuvântului, puterea evoca-toare a imaginilor, dozajul exact de ele-mente concrete în conturarea nucleuluiepic, deschiderea înfioratã cãtre sens ºicapacitatea de transmitere a sentimentuluide locuitor al timpului infinit, deci de con-cretizare a meditaþiei în trãire, dau prozelorlui AArrttuurr SSiillvveessttrrii un caracter modern,aºezându-le între cele mai bune pagini deprozã scurtã, nu numai româneascã.

Prin tot ce a fãcut, AArrttuurr SSiillvveessttrrii s-astrãduit sã dea Faptei strãlucire maximã,sã se apropie de model nu numaidescoperindu-l, ci ºi întrupându-l, s-a strã-duit sã fie semãnãtorul care, risipind mo-dele, sã pregãtescã rodiri viitoare, al cãrorctitor tainic ºi uriaº deja este, într-o lucrareenigmaticã ce, la vremea potrivitã, va rãzbila luminã.

EELLIISSAABBEETTAA BBOOGGÃÃÞÞAANN,, PPeettrriillaa,, HHuunneeddooaarraa

MODELUL Artur Silvestri, DIRECTORUL DE CONªTIINÞE-fragmente-



Recenta lucrare dedicatã de AArrttuurrSSiillvveessttrrii autorului celebrelor «Cânticeþigãneºti», RRaaddiiooggrraaffiiaa „„ssppiirriittuulluuii ccrreeooll““ ––ccaazzuull MMiirroonn RRaadduu PPaarraasscchhiivveessccuu(Bucureºti, Editura “Carpathia Press”,2004), mai la vale de cuvântul„deschiderii“ («Dincolo de „patologia neîn-crederii“»), relevã – într-o decadã de aur –urmãtoarele obiective „transmonografice“:MMiirroonn RRaadduu PPaarraasscchhiivveessccuu îînn lluummeeaa pprriinnccaarree aa ttrreeccuutt,, PPooeezziiaa –– ccããttrree uunn rreeaalliissmm„„ssaannss rriivvaaggeess““ (cu subcapitolele „cardi-nale“: «Doctrina inovaþiei ºi sensibilitatea„decadentã“», «Un mit al „spiritului creol“:Cântice þigãneºti», «Episodul „aca-demist“», «Triumful lui Proteu»), Ometodã de creaþie: „tãlmãcirea“, „Poemeledramatice“: expresionismul ca necesitateneînþeleasã, Reportajul: de la „sociologianaþiunii“ la iarmaroc (cu subcapitolele:«Efectul „Alexandru Vlahuþã“», «O clipãîntr-o Românie a strãvechimii», «Cãdereaîn timp: „Bâlciul“»), Douã nuvele între I. L.Caragiale ºi Camil Petrescu.

*„Memorii“ documentare ºi imaginare,

O posibilã gazetãrie de „cronicarmuntean“, Efigie la „spiritul creol“ (capitoledatându-se în orizontul anilor 1980 / ia-nuarie, Râmnicu-Vâlcea, ºi 1987 / august,Mânãstirea Ciolanu) ºi Soartã postumã,istorie stranie (capitol „de închidere“, scrisla 5 martie 2004, în Bucureºti). „Cazul“este examinat cu multã fineþe de AArrttuurrSSiillvveessttrrii, dinspre modelul Omului Mare(cãci Miron Radu Paraschivescu, într-ade-vãr, «vrednic fuse atunci când era pepãmânt» – p. 127), dar ºi dinspre creoli-tate, dinspre ceea ce ºocheazã în istorialiteraturii române, acele «nenumãratecazuri de vocaþie biruitã ºi de biografiesupusã apãsãrii enigmatice, care ostriveºte», dinspre «Golgota ce izbãveºteumanul, lãsând divinul sã se releveze»,dinspre observarea acelei impresii «deincompletitudine», «fãrã a se susþinetotuºi necontestabil, impresia de eºecistoric ºi de operã neisprãvitã prin dramãpersonalã; când nu sânt de-a dreptultragedii ce impresioneazã, curmându-seprea repede talente ce poate ar fi atinsgenialitatea (precum Labiº, Cârlova ºipoate Pavel Dan), aceasta rãmâne doarimpresie superficialã când, de fapt, aratãmize prea mari pentru puteri limitate; aiciapare geniul pustiu, personagiul drameinaþionale, exponentul dacic sacrificat; eleste cel chemat a face mult în timp scurt,convocând energii irosite anterior ºi orga-nizând ocaziile risipite; modelul impre-sioneazã; Helia-de-Rãdulescu, Hasdeu,Emi-nescu, Iorga ºi Pârvan, Lucian Blaga,Cantemir ºi Stolnicul deschid nesfârºiteºantiere ce ar fi reclamat, spre a seîncheia vreodatã, contribuþii de gene-raþii,fiind evidentã aci nãzuinþa, de nu chiarnecesitatea consimþitã a individuluireprezentativ, a construcþiei peste frac-turi...» (p. 3).

......................

Lãmurirea sferei semantice a cre-olitãþii, clarificarea conceptelor de tipolo-gie creolã, de spirit creol, solicitã, fireºte,un amplu circuit critic-estetic, nu un „scurt-circuit“, cum ne-am propus; SSiillvveessttrriiobservã cu atenþie formulãrile invocatepentru lucrarea lor „împotriva curentului“:«universalism prin difuziune, culturã deimport, adopþie de perspective», ori«metodologie nepotrivitã», aproape-con-cluzionând: «ªi totuºi, ar fi greºit a sepune tipologia creolã doar în categoriareacþiilor culturale „satanice“, înþelegândprin aceasta subminarea voitã, acþiuneanocturnã, conspiraþia organizatã. Ches-tiunea se poate pune ºi în termeni deonestitate. Iluzia protecþiei ca ºi nãzuinþacãtre o „civilizare“ vãzutã drept necesarãsânt posibile ºi în condiþii de sinceritatemoralã, fãrã a se presupune neapãratcontribuþia demagogiei ºi duplicitãþii. Laurma urmei, rezultatul conteazã ºi esenþialeste a se vedea ce ºi cât din ceea ce seproduce culturaliceºte în urmarea acestoradeziuni are valoare perenã ºi dacãvocaþia nu-i astfel pierdutã ori amânatã pecãi ce nu duc, în fond, nicãieri. Bineînþelescã talentul ca virtualitate nu estecondiþionat de ideologie ºi nu decurge dinea dacã nu-i prezent în conformaþiasufleteascã inefabilã. Nu produci nimic dinnimic. Când talentul existã, capitalãrãmâne valorificarea lui în direcþia potri-vitã, ce îi asigurã prefacerea din potenþia-litate în act.

..........................«Iatã de ce noi, ca români, ce ilustrãm

o istorie de convulsiuni biruite, avem maimult decât alþii sentimentul datoriei faþã deo culturã ce îºi recucereºte memoria dupãmomente de AArrttuurr SSiillvveessttrrii se dovedeºtea fi un veritabil spirit balzacian, nu „creol“,ºi de aici, poate, impresia de „descen-denþã cãlinescianã“, pe care i-o dã, în1981, criticul Nicolae Ciobanu, pe lângãexact-aplicatele „epitetele-binom“, vala-bile pentru toate anotimpurile-i creatoare,«dezinvolt ºi preþios, retoric ºi fastuos,graþios ºi incisiv – într-un cuvânt, impunã-toare alurã de critic artist», ºi – maiadãugãm noi – un justiþiar incontestabil ºibãrbos, ca un adevãrat atlet al lui IisusHristos. Iar dinspre lumina istoriei veridicea literaturii române, lucrarea lui AArrttuurrSSiillvveessttrrii, Radiografia „spiritului creol“..., seconstituie într-una dintre cele mai pro-funde analize ale „întregului“ operei luiMiron Radu Paraschivescu, din câte s-auivit pânã în prezentul / perfectul conjunctivde azi.*

IIOONN PPAACCHHIIAA TTAATTOOMMIIRREESSCCUU:: SSccuurrtt-cciirrccuuiittee ccrriittiiccee:: OOpptt ccããrrþþii –– OO ccaarrttee

ddeesspprree aauuttoorruull ««CCâânnttiicceelloorr þþiiggããnneeººttii» (cron-icã la: AArrttuurr SSiillvveessttrrii, Radiografia „spirituluicreol“ – cazul Miron Radu Paraschivescu,Bucureºti, Editura “Carpathia Press”,2004), în «Rostirea Româneascã», anul alXI-lea, nr. 1-2-3 / ianuarie-februarie-martie,2005, pp. 63 – 65.

Existã oameni, la auzul numelui cãro-ra, inima-þi tresaltã fãrã voie ºi se umplesubit de o bucurie ºi o emoþie fãrãseamãn. Existã oameni care, în clipelecheie ale vieþii tale – apar providenþial, ºi-þi oferã cheia unei mari dileme. Existãoameni – puþini, ce-i drept – care seimplicã. ªi cãrora le pasã. Le pasã desemenul lor. Existã oameni care, fãrã sãºovãie ºi chiar dacã nu te cunosc, te iaude mânã ºi te trec puntea peste hãul cãs-cat sub picioare. Ei au, aici, pe pãmânt,rol de soulguard – pãzitor de suflete saucustode. Ei au o grijã preventivã, canimeni sã nu cadã.

În mod cu totul gratuit, pentru cãharurile nu se pot cumpãra sau vinde.

ªi mai existã oameni – ºi mai puþini –pe care, dacã-i cunoºti, fie ºi virtual, numai poþi sã te lipseºti de prezenþa lor.Beneficã. Stenicã. Luminãtoare ºi lumi-noasã. Discretã. Ne-ce-sa-rã! Im-pe-ri-oa-sã!

Sunt oameni la care te raportezimereu pentru cã, eforturile tale se canal-izeazã spre efortul lor colectiv, uriaº,copleºitor ºi te atrag, precum „marele flu-viu“, care „îºi adunã apele“.

Existã oameni Modele. Cãrora nu lepoþi, chiar dacã ai cãuta cu lumânarea, sãle reproºezi nimic. Oameni-efigii.Oameni-icoane. Mutatis-mutandis, rolulnostru nu e de a ne închina la aceºtia, dea-i idolatriza, ci, de a-i admira, a încercasã-i imitãm, sã le urmãm exemplul.

Pentru cã am avea doar de câºtigat.Averi nemãsurate cu talerul.Averi depozitate în suflet.Avuþii pe care, orice trezorerie, oricât

de trainicã, nu le poate cuprinde, pentrucã se revarsã, dau pe afarã.

Dintotdeauna „magiºtrii“, au întemeiatºcoli, curente, grupãri, cu zeci, sute saumii de discipoli. Au întemeiat ordine, nuneapãrat religioase. Au avut emuli, carele-au continuat lucrarea.

Indiferent cât de greu ºi-au dus exis-tenþa, indiferent de piedicile imense,indiferent de crucea pe care au purtat-ope umeri. De câte greutãþi ºi pravile s-aulovit, oricâte ziduri au avut în faºã ºioricâþi duºmani i-au atacat prin spate. Euau reuºit sã rãmânã verticali. Sã se ridicedin marasmul cotidian ºi sã se înalþe,odatã cu edificiul la temelia cãruia ºi-aupus inima, sângele, sudoarea ºi lacrima.Edificiul menit sã dãinuie pentru cã sesprijinã pe jertfe. Singurul care conteazã.Singurul trainic, în pofida vulnerabilitãþiiumane.

ªi nu în zadar, fiindcã numele lor arãmas înscris – arc peste milenii – înmemoria neamurilor. Nu numai a neamu-lui. Numele lor a rãmas la picior de altar.

Însemnele nobile ale unei astfel depersoane sunt invizibile cu ochiul liber. Îþitrebuie dioptrii speciale.

Existã oameni cu vocaþie de martiri,care-ºi asumã responsabilitatea fapteloraltor persoane, din care cauzã se trezescnãduºiþi ºi în frisoane. Care suferã alãturide cei mulþi ºi pentru cei mulþi.

Existã oameni care suferã când vãdcã, sub ochii lor, este tãiat un arbore fal-nic; este dãrâmatã o casã; o bisericã; oclãdire de patrimoniu. Cã se stricã echili-brul ecologic, cu distrugerea parcurilor ºia vegetaþiei. Care îºi atrag asupra lortoate exasperãrile existenþiale legate deun regim strâmb ºi distructiv, de o con-ducere oarbã, surdo-mutã ºi ºchioapã,care diriguieºte soarta omenetului dinfotoliu, ghiftuitã de toate bunãtãþilelumeºti.

Existã VOCI AUTORIZATE, CLARE,VOCI DE STENTOR, care nu pot fiînãbuºite. Pentru cã, în cele din urmã,adevãrul iese, precum untdelemnul demir, la suprafaþã. E bine de luat aminte,chiar dacã greu poþi sã þii pasul cu ei.

Existã oameni care-ºi asumã purtatulCrucii precum Simon din Cirene, pe ViaCrucis. N-a lepãdat-o, n-a refuzat-o. Nus-a dezis de ea, Existã oameni atât dealtruiºti încât se dau pe sine drept jertfã-

de-ispãºire pentru binele comunitãþii, alneamului lor. Existã oameni pe care,dimensiunile temporale ºi spaþiale nu-iîncap ºi spiritul lor se revarsã spre zãrile,cele patru.

Existã. Sã ne bucurãm împreunã cãexistã oameni, cãrora le putem strângemâinile, mângâia obrazul, ºterge lacrima,împãrtãºi bucuria ori tristeþea, fiind siguricã ni se vor alãtura ºi se vor cumineca ºiei cu pâinea ºi vinul tristeþilor ºi fericirilornoastre. Existã oameni care ne oferãdreptul la APARTENENÞÃ. Dreptul lademnitate umanã. Dreptul la conºtiinþa desine.

Existã oameni cu inima pe dinafarã. Eipot fi cel mai lesne loviþi, striviþi, vânaþi,ochiþi direct în inima care ºi-a deschisuºile – patru – vraiºte – sã primeascãîntreaga omenire!

Existã oameni care-þi insuflã curajatunci când inima ta e cât un purice.Oameni care, ca ºi samariteanul milostivdin parabola evanghelicã, te ridicã dinþãrânã, te ºterg de praf, te conduc laprimul punct de ajutor. Îþi plãtesc consul-taþia, îþi cumpãrã leacuri, vitamine pentrusuflet, ºi când vãd cã te-ai înfiripat cât decât pe picioare, promit sã se întoarcã, sãvadã dacã-þi merge bine. ªi totul din spi-rit de caritate.

Existã oameni care nu te vor pãrãsiniciodatã. Pentru cã ei nu ºtiu sãpãrãseascã. Existã oameni a cãror dem-nitate se asemuieºte cu a bradului care,se înalþã vertical, strãpungând cu vârfulsãu verde, a binemirositor, azurul.

Oameni care împrãºtie-n jur bunãmireasmã de pace, iubire, speranþã.

Nu sunt cuvinte potrivite pentru aceºtioameni – câþi vor mai fi –, desigur puþini.Însã, faptul cã ei existã, te îndreptãþeºtesã speri cã nu e totul pierdut.

Existã oameni care-þi induc o partici-pare emotivã faþã de tot ce se întâmplã înjur. Care te îndeamnã, chiar dacã numanifest, sã iei atitudine.

Existã oameni care-þi transmit fluidullor cald, freatic, de la inimã la inimã. E otransfuzie de la om la om, o transfuzie cuLuminã. Primeºti, respiri sângele acesteiLumini, prin pori, ºi o dai mai departe.

Existã oameni care privesc dincolo depersonalitatea lor, care au dioptrii spe-ciale pentru ceilalþi. Existã oameni care,loviþi de vânturi, de tumultul de ape cualuviuni, de uragane, rãmân precumpietrele de râu, înrãdãcinate în albia nea-mului. Un râu nu poate fi nicicum strãmu-tat nicãierea.

Existã oameni cu rol de ghizi spirituali,înarmaþi cu Luminã, care aratã dedeparte drumul în noapte. Existã oameni,aºa cum spunea Pr. Prof. Dr. AlexandruStãnciulescu-Bârda – „condamnaþi lanemurire!“

EExxiissttãã ooaammeennii ddeesspprree ccaarree ppooþþii ssppuunneeccuu ddeepplliinn tteemmeeii ccãã þþii-aauu ooffeerriitt ddooaarr cclliippeeddee ggrraaþþiiee.. UUnn aassttffeell ddee oomm pprroovviiddeennþþiiaall aaffoosstt ddiissttiinnssuull PPrrooff.. DDrr.. AArrttuurr SSiillvveessttrrii..

S-au spus/scris atâtea lucruri remar-cabile despre acest „Mecena al culturiineamului românesc“ – scriitor, istoric alcivilizaþiilor, promotor cultural, personali-tate cu activitãþi enciclopedice. (SabinBodea).

„Umanist de excepþie, cel care dinpunct de vedere al prolificitãþii este ase-muit doar cu Nicolae Iorga“ (AlexandruNemoianu-Michigan, SUA).

„Ne înalþã parcã într-o altã ordine,aceea a miraculosului, a harului“ (Acad.Prof. Dr. Zoe Dumitrescu Buºulenga).

Dar trebuie reamintitã, în chipdeosebit, în legãturã cu personalitateacopleºitoare a Prof. Dr. AArrttuurr SSiillvveessttrrii, – înprimul rând, MMEESSEERRIIAA DDEE OOMM.

Existã oameni care, prin tot ceea cefac, în timpul vieþii lor, devin ISTORIE.

ªi, suntem încredinþaþi cu deplintemei, cã un astfel de om este ºi va fiveºnic Dr. AArrttuurr SSiillvveessttrrii.

CCEEZZAARRIINNAA AADDAAMMEESSCCUU,, Galaþi, România

UN POEM, NUMIT ARTUR SILVESTRI-corolar strãlucit al unei vieþi de excepþie dãruite culturii

ºi neamului românesc-

O CARTE DESPRE AUTORUL„CÂNTICELOR ÞIGÃNEªTI”

-fragmente-



„VVrreemmeeaa SSeenniioorriilloorr, Vol. I, Scrisoriddee aallttããddaattãã ddee llaa iieerraarrhhii ººii ccããrrttuurraarrii bbiiss-eerriicceeººttii“, 160 p., “Carpathia Press”,Bucureºti, 2005.

Un epistolar depãnând amintiri dinanii 1984-1989, sau o „carte depovãþuiri“ cu multe feþe bisericeºtimãreþe pentru ortodoxia noastrã, pre-cum Patriarhul Teoctist, NestorVornicescu (Mitropolitul Olteniei mele),dr. Antonie Plãmãdealã (MitropolitulArdealului), Nicolae Corneanu(Mitropolitul Banatului), EpifanieNorocel (Episcopul Buzãului), VasileComan (Episcopul Oradei), LucianFlorea – Tomitanul (Episcopul vicar alTomisului ºi Dunãrii de Jos), EmilianBirdaº (Episcop de Alba Iulia),Gherasim Cristea (Episcopul Râm-nicului ºi Argeºului), ArhimandritulVicenþiu, etc.

Eseurile – povestiri ale autoruluicurg liniºtit în tonuri melancolice, bro-date de un scris minuþios ca filigraneleunei bijuterii.

La frontiera onirismului: AArrttuurrSSiillvveessttrrii, „AAppooccaallyyppssiiss ccuumm ffiigguurriiss //ªªaappttee nnuuvveellee ffaannttaassttiiccee ººii uunn eeppiilloogg“,Centro Culturale Copto-Ortodosso,Venezia, 2005.

Scrierile lui AArrttuurr SSiillvveessttrrii, din anii

1983-1984, par vise cu ochii deschiºi:încãrcate de mister – aºa cum stã bineunui istoric al civilizaþiilor – ºi nebu-loasã. Sunetele naturii formeazã fondulacestor nuvele scurte ºi rustice, dar mailirice decât în creaþia lui Galaction.„Farmec neadevãrat“, „spirit muzical“,„gesturi hipnotizate“ în cuprinsul lor.

Autorul povesteºte în gând, liniºtit,romantic. Predominã descrierea îndefavoarea acþiunii. Multã psihologie.Personajele sunt interiorizate, enigma-tice, vagi, fãrã nume (cu rare excepþii),doar umbrele lor reliefate ca într-unteatru cu decor ambiguu.

Adevãrate poeme în prozã pot ficonsiderate, amintind romanele sud-americane ºi oamenii furaþi de viaþã peapa timpului …

Vasile Voiculescu prozatorul, darmai ales Eliade din nuvelele sale fan-tastice, sunt înaintaºii lui SSiillvveessttrrii.

Un nou gen literar: AArrttuurr SSiillvveessttrrii,„Memoria ca un concert baroc / Vol. I:Povestiri reale ºi imaginare din Lumea-de-Nicãieri / Vol. II: Ofranda aproapefãrã grai“, Carpathia Press, Bucureºti,2004 – 2005.

Autorul relateazã, în texte cumetafore înflorind ca niºte ghiocei ºibeneficiind de un lexic extins, întâlnirile

sale cu diverºi scriitori români din exil,precum Pius Servien (Piu ªerbanCoculescu), George Uscãtescu, LeonNegruzzi, Paul Lahovary, pictorul Ioan I.Mirea, la care locuia când mergea laParis, Traian Filip, Dinu Adameºteanu,Nicolae Baciu etc.

Poveºtirile – eseuri – memorialis-ticã, tinzând sã formeze un nou gen li-terar, descriu cãrþi ºi autori, re-eva-lueazã opera lui Pius Servien –parizianul, al cãrui jurnal AArrttuurr SSiillvveessttrriil-a descoperit la Paris, în biblioteca luiLeon Negruzzi, în sistem amãnunþit,atent la gesturi ºi mimicã, ºi colorate deexpresii plastice ºi gânduri candide.

Volumul II, în acelaºi stil de eseu-memorialistic, trece în revistã locurisfinte, evocând cu nostalgie mânãstiridin Moldova.

Voi avea ocazia sã donez ºi acestevolume interesante, semnate de scri-itor, la Biblioteca Universitãþii Arizonadin Tempe, unde am format o colecþiespecialã cu multe publicaþii ºi docu-mente româneºti – pe lângã celestrãine.

FFLLOORREENNTTIINN SSMMAARRAANNDDAACCHHEE,,

SSUUAA

LECÞIA MÃRIEISALE, ARTUR

SILVESTRIPe AArrttuurr SSiillvveessttrrii e greu a-l prinde într-un

portret spiritual. Fiindcã locul ºi vremea l-aaºezat într-o „Românie Tainicã” ce se vrea unjurnal ºoptit despre modelul existenþial româ-nesc, a cãrui aromã de originism e „într-unundeva care se recapituleazã tot timpul, serepetã ºi ne vorbeºte”.

Opera sa – o enciclopedie cu dulceaþãfilosoficã – pare a fi un sens metafizic dat nãdej-dii de a mãrturisi un arhetip al devenirii întrufiinþã a românismului. Deºi intrat în erezia con-temporaneitãþii, a „elitei de mahala”, AArrttuurrSSiillvveessttrrii ºi-a sublimat „viciul” de a iubi spaþiulmioritic într-o rapsodie neterminatã, tâlcuitã înMMeemmoorriiaa ccaa uunn ccoonncceerrtt bbaarroocc.

În singurãtatea sa patriarhalã, plinã de sus-pin zalmoxian, filosoful AArrttuurr SSiillvveessttrrii este o per-sonalitate a cãrei creaþie reprezintã un docu-ment de epocã bine înrãdãcinat în fiinþa noastrãdinspre suflet.

Un om-instituþie bogat în condei ºi-n fire,valah din seminþia aromânã ivitã în MunþiiPindului, cu o dorinþã sãlbaticã de înrãdãcinareºi trãire moralã în universul tradiþiei, a rãtãcithai-hui, prin esenþa dorului mioritic, cuminecân-du-se la fiece tresãrire a destrãmãrii cu misiebrâncuºianã.

„Omul intelectual ºi sufletesc” - acesta esteAArrttuurr SSiillvveessttrrii. „Lucrarea” ce i s-a dedicat ºi lacare s-a priceput este o lucrare-mesaj a unui ilu-minism menit a pune totul în rânduialã, aseme-nea înþeleptului Diogene.

Cercetãrile sale cu caracter ºtiinþific ºi lite-rar sunt multe, dar încã nu se cunosc, fiindcã„opera” este ineditã ºi izvorâtã dintr-o maieuticãsocraticã. Scrierile sale sunt „gândite” ºi „docu-mentate”, conþin teze despre strãromânism,care azi par „eretice”, dar ilustreazã faptul cã noitrãim într-un permanent prezent, într-o lumedintotdeauna, ascunsã în „realitatea tainicã”.

Proiectul de „restituþie culturalã” iniþiat deAArrttuurr SSiillvveessttrrii urmãrea tocmai aceastã realitate,în care vãzuse nobleþea noastrã rasialã ºi bla-zonul alcãtuit din faptul peren, adicã din urmece ne definesc ºi ne explicã…Cãci, de fapt, înfiecare moºtenire existã un semn specific. Depildã, o fântânã veche. Îi zic „fântânã” ca simbolºi ca metaforã. O inscripþie. O troiþã. ªi tot ce nehrãneºte, care înseamnã apã, carte, amintire.Când sunt aduse în lumina zilei acestea sunt unblazon.

Iatã, aºadar, misia lui AArrttuurr SSiillvveessttrrii, om allocului sfinþit! De a ne aroma existenþa cu trãini-cia simbolurilor pe care locul ºi vremea le-aaºezat în firea româneascã fãptuind un rãboj alcomunicãrii peste timp. Dincolo de Româniilede suprafaþã existã o Românie Tainicã, înain-tând în nevãzut ca o pânzã freaticã, spre ceicare vor veni.

Aceastã realitate ne orânduieºte ºi, prin ea,avem nu numai acest strat enigmatic, avem ºiun rãspuns la întrebãrile universale, fiindcã estecu neputinþã a se vorbi de o universalitate cucaracter unic, ci de universalitãþi unde, în ter-men religios, „coboarã Dumnezeu”. Este univer-salitatea locului ºi noi, ca ºi alþii, ne definim prinspecific „local”.

Cãrþile lui AArrttuurr SSiillvveessttrrii,, cceell ddee-aall ººaasseelleeaappaattrriiaarrhh aall nneevvooiiii nnooaassttrree ddee îînnþþeelleeppcciiuunnee, sunt overitabilã lecþie întru Adevãrul, Calea ºi Viaþaneamului acesta rãtãcit parcã dinadins înmirarea prezentului fãrã rost.

Sã credem în fãptuirile sale – „scrisoarea desemne” a sentimentului însuºit al fiinþei vremel-nice. Numai aºa nu suntem singuri!

GGEEOORRGGEE BBAACCIIUU,,Redactor-ººef Revista

PIETRELE DOAMNEI, editatã de Fundaþia

„Petre Ionescu-MMuscel” din Domneºti-AArgeº,

Membru al Ligii Scriitorilor din România

Artur SilvestriA SCRIS „O CARTE ÎNLÃCRIMATÃ“ ªI SFINÞITÃ

-fragmente-

Acest titlu latin, AAppooccaallyyppssiissccuumm ffiigguurriiss, a fãcut, de la ciclul degravuri a lui Albrecht Durer, din1504, pânã în cultura occidentalãmodernã, o adevãratã carierã,antrenând nu numai artele vizuale,ci ºi muzica (v. Adrian Leverkun,Konrad Boehmer º.a.) ori literatura,filosofia (Nietzsche, Thmann). Oreferinþã importantã se poate facela cartea de prozã a scriitoareispaniole Luisa JosefinaHernandez, Apocalipsis cum figuris(Universidad Veracruzana Editorial,Xalapa, Mexico, 1982), dacã avemîn vedere cã aceºte ºapte nuvelefantastice (numãr iniþiatic) ce aufost scrise de AArrttuurr SSiillvveessttrrii prinanii 1983-1984, înregistrând “uneparution choc par son caractereetrange, dans la tradition du mira-culeux achaique” (c.f. ediþiaApocalypsis cum figuris - Sept.nouvelles fantastiques et un epi-logue, centro culturale - ortdosso,Venezia, 2005, p. 47).

PPrrooff.. ddrr.. ZZEENNOOVVIIEECCÂÂRRLLUUGGEEAA

Printre cãrþile ce mi-au sosit într-un momentde graþie din partea lui AArrttuurr SSiillvveessttrrii, reactua-lizând în acest fel, dupã un deceniu ºi jumãtate,o prietenie nerostitã, am descoperit, nu fãrãuimire, una foarte subþire, intitulatã ºocant ºipoate puþin prea pretenþios “AAppooccaallyyppssiiss ccuummffiigguurriiss”. Dupã cum se precizeazã pe copertã,lectorul curios are posibilitatea sã citeascã“ºapte nuvele fantastice ºi un epilog”.Cunoºteam activitatea de critic literar a lui AArrttuurrSSiillvveessttrrii, susþinutã mai ales în paginile revistei“Luceafãrul”. Eu însumi avusesem onoarea ºiplãcerea ca temutul critic sã se pronunþeasupra unuia dintre romanele mele. Dar n-ambãnuit cã în spatele criticului exact, tãios, cu ofrazã riguros cântãritã, lipsitã de meandrecalofile sau de “preþioase ridicole”, se ascundeun prozator subtil, un creator de “epos critic”,cum singur mãrturiseºte în Epilogul cãrþii cupricina. Cele ºapte povestiri au în comun un“mister natural nedesluºit”, memoria perso-najelor se întoarce mereu “înapoi, din ce în cemai înapoi, înspre acolo unde totul deveneavechi, fãrã vârstã, ca o pãdure impenetrabilã cenu se mai modificã în sute de ani, ori ca o stanãde piatrã, unde cu greu s-ar mai cunoaºte unchip”. (Jogging)

IIOONN MMAARRIINN AALLMMÃÃJJAANN

Studiile de istorie a culturii,publicate în 1989, au fost ca orevelaþie a lui AArrttuurr SSiillvveessttrrii, omde culturã multilateral, enciclo-pedist, în stare de a se ocupa -o cred! - de toate problemelenu numai ale literaturii, ci ºi aleistoriei ºi culturii româneºti (...)M-aº bucura ºi mai mult dacãscriitorului i s-ar rezerva loculpe care-l meritã în literaturaromâneascã

PPrr.. PPrrooff.. DDrr.. PPeettrruu RReezzuuºº,, 11998899

Nu-mi aduc aminte sã fi cititde multã vreme aºa ceva atâtde profund ºi frumos, nici înprozã ºi nici în versuri. Nu potsã-mi dau seama în ce mãsurão traducere, în orice altã limbã,chiar franceza, va putea vreo-datã reîncarna în cititorul strãinsentimentele, da, spun “senti-mentele”, pe care lectura cãrþii“AAppooccaallyyppssiiss ccuumm ffiigguurriiss” le-asãdit în mine.

DDIIMMIITTRRIIEE GGRRAAMMAA,,DDaanneemmaarrccaa



Criteriul lui Thibaudet, iatã, se poateaplica ºi în domeniul filosofiei sociale,prin analiza capacitãþii de iluzionare a ro-mânului, lucru ce-l face inegalabilul ana-list, scriitor, eseist ºi filosof AArrttuurr SSiillvveessttrriiîn noua sa carte Opera non grata-Eseuridespre „geografia jafului“, ocupaþiei ºi„neo-migratori“, apãrutã la Editura“Carpathia Press”, Bucureºti, 2008.

Cartea cuprinde 15 prefeþe la altelucrãri din domeniul filosofiei imobiliare,semnate de AArrttuurr SSiillvveessttrrii începând dinanul 2003, pânã în prezent, inclusiv ºi uncapitol Opinii despre operã ºi autor, sem-nate de scriitori din þarã ºi mapamond.

Aºa cum ne mãrturiseºte autorul,aceste prefeþe-studii apar respectându-se fidelitatea reproducerii. Prezentacarte se constituie într-o coerentã ana-lizã a fenomenului imobiliar din þarã, daraducându-se argumente exemplifica-toare din alte þãri europene, ºi nu numai.Ea este importantã pentru cercetãtorulde mâine, care va descoperi ideilesociale, mentalitãþile „câºtigate“ într-operioadã de rapt din þara noastrã.Acestea sunt fenomenele evoluþiei/in-voluþiei imobiliare ºi culturale de astãzi.

Autorul este un fin analist cu un pro-fund ton asertoric, astfel cã, în Zicereade coduri, mãrturiseºte cu sinceritatenecesitatea împãrtãºirii experienþei saleîntr-o activitate scriitoriceascã de 35 deani. Prin revista Casa Lux, AArrttuurr SSiillvveessttrriiajunge deschizãtor de drum ºi teoreti-cian de primã mãrime a fenomenuluiimobiliar din România, acesta fiind hârtiade turnesol a unei societãþi. De aici ºipânã la sociologie nu mai este decât unpas, pe care autorul l-a fãcut, evidenþi-ind, printre altele, jaful realizat prin hoþieºi concluzionând cã onorabilitatea nueste câºtigatã prin ea însãºi ºi muncã, ciprin furt.

Vechea organizare armonioasã dinCartierul Primãverii, gânditã de arhitectulDoicescu, este abordatã în Poveºti tristedespre case ºi grãdini. Vastul proces deîmproprietãriri cu falsificarea retroce-dãrilor, stã la baza originii noii proprietãþi,fapt care a dezechilibrat coerenþa armo-nioasã a cartierului. Concluzia, la careajunge autorul, este cã, în acest dome-niu, nu se mai poate face nimic.

O prognozã a pieþii imobiliare ºi oanalizã pertinentã o descoperim înSfârºitul ciclului incoerent ce face partedin România în anul 2010. O prognozãde piaþã imobiliarã. În aceastã lucrareautorul abordeazã prezentul din punctde vedere sociologic, fiind obsesiv ºicenuºiu ce întunecã orice gând ce tan-genþiazã cu filosofia. Iar a gândi pentruun mâine al speranþei este o atitudineexcentricã ºi pãgubitoare. Pesimismul luiAArrttuurr SSiillvveessttrrii îºi are rãdãcina în reali-tatea unui azi cãzut în pãcatul nerespec-tãrii legilor umane, scrise ºi nescrise.Acest fapt mã duce cu gândul la cespunea La Bruyere în Caracterele: “Nuînºealã nimeni de dragul de a face unbine cuiva; înºelãtoria îi adaugã minciu-nii rãutatea.”

Analiza jocului abil al bursei de pro-prietãþi din Cele douã Românii îl con-duce pe autor sã concluzioneze, dupã oprofundã analizã cu argumente ºi exem-plificãri, cã, în locul României, de evolu-þie s-a nãscut România de averi imobi-liare.

Citind capitolul A câºtiga: Dar pentruce? Mi-am adus aminte de nuvela luiSlavici, Moara cu noroc, unde de la pri-mul rând se face precizarea cã nu banuladuce fericirea. AArrttuurr SSiillvveessttrrii comple-teazã acest apoftem cã nu banii ci sen-sul vieþii senine ºi împãcate pe pãmântface totul ireductibil. A gãsi ceea ce þi sepotriveºte este „lamura ºi esenþa“.

Trãitor în Bucureºti, autorul fiindîndrãgostit de oraº, este neiertãtor cuevoluþia acestuia în Argument. Acesteseu este o reflecþie asupra Bucureºtiu-lui, care se va înnoi prin multiplicare orise va consuma lent, pânã la epuizare.

Acest capitol a fost „Prefaþã la MegapolisValah. O sutã de principii doctrinaredespre Noul Bucureºti, 2004.

Epoca neo-folclor de Coca-Cola,copierea mot-a-mot a unor culturi strãinede fiinþa româneascã, este analizatã cupertinenþã ºi obiectivitate în Lumi înperdele de fum, avanpremierã la propriulstudiu Apologia hazardului. Mic îndreptaranual de amplasament ºi câteva –Scene cu neo-migratori –. Autorul abor-deazã, din diferite unghiuri, maniera deexpoziþie, metoda de lucru, obiectivelegenerale cu caracter colectiv, mediuldezordonat ºi aproape misticoid al dez-voltãrii imobiliarului în þara noastrã,fãcând ºi o prognozã, care, în timp, s-aadeverit.(Aceasta s-a fãcut în 2003).

Problema neo-migratorului cestãpâneºte, dar nu se pricepe la nimic, înafara propriei ideologii acumulative esteabordatã în Scene cu neo-migratori,acesta reprezentând clipa jafului.Lãcomia, spunea Teognis, în Poeme ele-giace, a nenorocit mulþi oameni fãrãjudecatã, ºi aceasta pentru cã le-a fostgreu sã pãstreze mãsura, când li s-aoferit bunãtãþi.

Capacitatea poporului român de ase iluziona, de a visa fãrã suport, de aiciprovin ºi multe mitologii din istoria noas-trã, a condus, cum spune AArrttuurr SSiillvveessttrriila o combinaþie, cel puþin stranie, de pa-radis artificial ºi de efect de fericire indus.Problemã abordatã în eseul-filosofic Oþarã tristã, plinã de humor. De aici, credcã vine ºi caracterul românului de a facehaz de necaz, un optimism rãu înþeles.Iar faptul aderãrii noastre la organismeleeuropene nu este altceva decâtacceptarea tacitã a retragerii statului dinistorie.

Câteva gânduri din „EExxeerrcciiþþiiii ddeeeexxoorrcciissmm ssoocciiaall.. HHaazzaarrdd ddiirriijjaatt,, ddaattoorriissmmººii VVrreemmeeaa DDuuccããii-VVooddãã“ cuprind destãi-nuiri sincere despre fenomenul CASALUX. Un verdict neiertãtor, ce cade ca oghilotinã pe „gâtul“ Bucureºtiului, esteeseul Bucureºtii rãmân numai în voia luiDumnezeu! În care autorul sondeazã cucompetenþã monopolul ideologic ºi con-spiraþia economicã, care a hotãrât soar-ta Bucureºtiului.

Capitolele Epoca beþiei banului,Pedagogie ºi feerie, Scurt eseu desprevorbirea în douã limbi, Gânduri denoapte (Jurnal intermitent), analizeazãinteresele în imobiliar, istoria lor contem-poranã, conflictele, dar ºi reflecþiile caresubliniazã cã deasupra filosofiei combi-naþiei mãrunte stã greutatea compe-tenþei, care te face liber.

Dubla sa calitate este de scriitor ºi deanalist al barometrului imobiliar, carepresupune ºi valente de filosof, sociologºi psiholog, cea din urmã implicând ºicunoaºterea omului, caracteristicã indis-pensabilã pentru cel care se ocupã cutranzacþii imobiliare.

Opinii despre operã ºi autor „gãz-duieºte“ semnãturile unor personalitãþiscriitoriceºti care fixeazã imagineaautorului în panteonul Culturii Naþionale,bine-meritat, al Omului AArrttuurr SSiillvveessttrrii.Aceºtia sunt: Elena Buicã-Pickering –scriitoare (Canada), Dwight B.L. Patton– director ziarul „Clipa“ (SUA), Al.Nemoianu – istoric (SUA), Ionuþ ÞENE –istoric, Ioan Miclãu – scriitor, director alrevistei „Iosif Vulcan“, Australia etc.

Pentru acest scriitor, dãruit deDumnezeu cu harul talentului, aplecareaasupra binelui confratelui ºi promovareainiþiativei ºi managementului cultural ºiartistic,a însemnat pasiune, bucurie înfaþa creaþiei artistice, satisfacþie cã poateajuta confraþii, bucurie în descoperireaunor sensuri originale ºi inedite de abor-dare ºi interpretare a fenomenelorsociale.

AALL.. FFLLOORRIINN ÞÞEENNEE,,CClluujj-NNaappooccaa,, RRoommâânniiaa

PPrreeººeeddiinntteellee eexxeeccuuttiivv aall LLIIGGIIIISSCCRRIIIITTOORRIILLOORR ddiinn RRoommâânniiaa

ARTUR SILVESTRI - PSIHOLOG ALSOCIALULUI ªI FILOSOF AL

ISTORIEI IN DERULARE La prima întâlnire cu scrierile semnateAArrttuurr SSiillvveessttrrii despre imobiliare „Loc ºi per-soanã – Eseuri despre geografia tainicã“apãrut în anul 2008, m-am oprit un momentca sã iau distanþa cuvenitã ca atunci cândvrei sã vezi un tablou cu atenþia sporitã.Am pipãit cu ochii minþii prin conþinutulcãrþii ºi mã temeam cã subiectul nu mi-arputea oferi prea multã „poezie“. Dar pentrucã aveam în minte cunoºtinþa despre va-loarea omului de culturã, care ºi-a pussemnãtura, mi-am zis cã aici trebuie sã fieceva ce nu poate încãpea în calapoadelecunoscute ºi ca atare, voi întâlni cutezanþanoului. Din prima paginã am desprins cãasemenea gânduri au mai dat târcoale ºialtora, aºa dupã cum mãrturiseºte autorulîn capitolul introductiv intitulat: „Scurt eseudespre vorbirea «în douã limbi»“. Autorulne dezvãluie: „Ani de-a rândul mulþi dintrecei care mã cunoºteau – dar careaparþineau „lumii literare“ priveau cu oare-care compasiune scrierile mele „din viaþade afaceri“ pe care, fãrã mãcar sã le rãs-foiascã, le socoteau a fi ca un fel de „rãtã-cire“ într-o pãdure obscurã unde domnescBanii ºi principiile necurate. Era ca un felde înþelegere a unei drame intelectualetrãite de un „fârtate“ de-al lor care a trebuitsã îºi denatureze talentul ce i-l dãduseDumnezeu spre a-ºi câºtiga pâinea într-unfel convenabil în zilele noastre atât denesigure ºi de rãscolite în rãdãcini. Iar maideparte: … „un intelectual respectabil îmidãdea a înþelege cã, în loc sã mã ocup de„mari sinteze culturale“, unde aº fi putut sãdau cãrþi importante, am ales sã mã ocupcu „imobiliarul“. Chiar în maniera de a pro-nunþa acest cuvânt – care ar fi însemnat„înþelegerea cu «Viþelul de Aur» – aratã oanumitã rezervã dacã nu chiar o micãintonaþie conþinând dispreþ“.

Dupã terminarea lecturii, i-am trimisautorului urmãtoarele însemnãri:

“Am bãnuiala cã persoanele care auvãzut în scrierile semnate AArrttuurr SSiillvveessttrriidespre „imobiliar“ drept o scãdere a exi-genþelor literare s-au grãbit sã îºi spunãpãrerea fãrã sã citeascã mãcar cu mini-mum de atenþie. Se poate sã fi trecut aºade uºor peste o idee fundamentalã ascrisului? Nu despre ce scrii este impor-tant, ci ceea ce spui ºi cum spui. Poþi sãscrii despre un ac cât se poate de mic, darceea ce spui sã te plimbe într-un universuriaº. Poþi sã îþi alegi un subiect desprecare s-au scris mii ºi mii de tomuri, subiect„tocit“ prin folosinþã, cum este iubirea, sãzicem, ºi despre care crezi cã s-a spustotul, dar ce spui ºi cum spui sã fie o rãs-colitoare lecturã ce te poate urmãri zile înºir.”

Când am fãcut primele lecturi peaceastã temã, am avut impresia cã mã afluîn faþa unei noutãþi revelatoare...

Ce face autorul AArrttuurr SSiillvveessttrrii este sãaºtearnã în scris, cu remarcabil talent, ast-fel de comentarii, nu numai despre case, ciºi despre locuri ºi oameni care formeazãun tot. Îmbinã informaþia, cu esteticul, cuistoria, cu obiceiurile ºi tradiþiile, cu ele-

mente de psihologie, filosofie, folclor, lite-raturã scrisã, sau despre ocupaþia oame-nilor etc., toate într-un limbaj al scriitoruluicu o culturã întinsã pe arii largi ºi cucreionul exersat.

Frumuseþea acestor scrieri îºi areizvorul tocmai în ceea ce unele persoanenu au observat: un nou mod de a vorbidespre case, ceea ce-i conferã moderni-tate ºi originalitate, împletindu-le cu ele-mentele de largã culturã, îmbrãcate într-oaleasã exprimare.

Am continuat însemnãrile despre acestgen de scrieri dupã ce am fãcut ºi lecturaurmãtorului volum apãrut: OOppeerraa nnoonnggrraattaa.. EEsseeuurrii ddeesspprree „„ggeeooggrraaffiiaa jjaaffuulluuii““,,ooccuuppaaþþiiee ººii nneeoo-mmiiggrraattoorrii, 2008.

ªi aceastã carte mi-a fãcut o mareplãcere, pentru cã autorul, „nedisciplinatulintelectual“, prin scrierile sale „scoase dincontingent“, a creat o nouã specie literarã,care se pare, îi deruteazã pe unii cititorinedeprinºi cu acceptarea prea lesne anoutãþilor. Pe bunã dreptate, autorulnoteazã: „Acolo unde mulþi vãd numai pri-cepere în a descrie în imediat ºi în prag-matic existã ºi un strat care atârnã greu ºieste cultivat cu stãruinþã, înãlþând materiadin contingent“.

Cu atât mai mult sunt de apreciat aces-te scrieri, cu cât ele constituie un adevãratpionierat în acest domeniu. Din eledesprindem „sforþarea de a pune „ceva“acolo unde nu se aflã decât superficialitategãlãgioasã, calcule din spatele uºilorînchise ... spirit balcanic de învârtealã ºiprofit fãrã efort“.

Satisfacþia lecturii îºi are izvoarele ºi în„spectacol intelectual, formula memorabilã,aptitudinea de a face din materii prea de totpestriþe ºi cu aparenþa de necompatibil, li-teratura“. Eu aº mai adãuga: este o liter-aturã de profundã meditaþie, cãci lumeaclãdirilor este „o lume palpitantã, cepasioneazã ca ºi un roman prin desfã-ºurãrile ei de necrezut“. Sunt eseuri carevorbesc despre societatea româneascãîntr-un limbaj ºlefuit de aleasã culturã, darcoborând în înþelesurile mai adânci alefaptelor de viaþã, adevãrata filosofie ºi psi-hologie socialã, prognoze istorice, sociolo-gie culturalã, o frescã a societãþiiromâneºti. Nu de puþine ori, glasul se ridicãacuzator împotriva celor care sluþescBucureºtiul pentru mulþi, mulþi ani înainte ºilocuitorii lui vor fi nevoiþi sã trãiascã apãsaþide „realitatea ororilor care nu se mai modi-ficã“, dar ºi pentru cã în România „s-aufurat ºi ouãle de sub gãinã“ sau împotrivacelora care „ºi-au creat onorabilitatea prinhoþie“.

Valoarea scrierilor este subliniatã ºi de„furii“ care „viziteazã pe întuneric“ acestescrieri ºi apoi pleacã cu pãrþi substanþialedin ele, uitând sã spunã cui aparþin.

Eu am certitudinea cã aceste scrierivor lãsa o „dârã mai adâncã în þãrâna întot-deauna umedã a istoriei care nu ascultã denimic“.

EELLEENNAA BBUUIICCAA,,TToorroonnttoo,, CCaannaaddaa

CUTEZANÞA NOULUI: LITERATURA IMOBILIARULUI



Personalitatea polivalentã a lui AArrttuurrSSiillvveessttrrii (scriitor, istoric al civilizaþiilor –adeptul conceptului de „culturã enigma-ticã”, promotor al unor proiecte culturale înspiritul Tradiþiei ºi al Autohtonismului, pre-ºedinte al ARP, investitor în domeniul imo-biliar) ne face sã credem cã acesta ar pu-tea fi el însuºi încadrat unui „tipar” de inte-lectuali privilegiaþi spiritual – Modelul O-mului Mare –, concept propus în cartea sadespre Mitropolitul Antonie Plãmãdealã.

Cine are rãbdarea sã parcurgã CV-ullui AArrttuurr SSiillvveessttrrii (lista domeniilor de acti-vitate, a studiilor, ca ºi a cãrþilor publicateeste lungã!) îºi va spune cã acesta ar tre-bui sã încarneze intelectualul de formaþierenascentistã, la început de veac XXI.

În cele ce urmeazã, vã prezint frag-mente din cronicile mele la patru dintrecãrþile semnate de AArrttuurr SSiillvveessttrrii, în caream relevat genul de literaturã enigmaticã,aflatã la graniþa eseului filosofic ºi amemorialisticii, uneori cu vãdite accentede ironie înþelegãtoare.

11.. ªªttiiiinnþþaa îînncciiffrrããrriiii ssaaccrruulluuiiÎn abordarea fragmentelor de epos

criptic, „ce capteazã un mister naturalnedesluºit”, aºa cum îºi considerã AArrttuurrSSiillvveessttrrii în Epilog (p. 52) textele ce alcãtu-iesc volumul AAppooccaallyyppssiiss ccuumm ffiigguurriiss(Editura Carpathia Press, 2005) trebuie sãavem în vedere consideraþiile lui MirceaEliade, care, atunci când se referea lainhabitarea sacrului în profan, opina:„Natura, care a pus invizibilului masca vi-zibilului, este o aparenþã corectatã de otransparenþã.”

Autorul posedã ºtiinþa încifrãrii sacru-lui, fie de sorginte magicã, fie fantasticã,iar hierofaniile nu sunt relevate, ci – înmaniera lui Blaga – sunt adâncite în mis-ter, fiind învãluite de vraja nepãtrunsuluiascuns. Ca atare, graniþa dintre imaginar/oniric ºi real este estompatã, glisajul per-sonajelor dintr-un plan în celãlalt fãcându-se imperceptibil: „Ea se gândi cã trãieºteca într-o halucinaþie, dar nu voia sã se maitrezeascã.” (AAppooccaallyyppssiiss…, p. 16). Înraportul Etre – paraitre, un rol important îlau amintirea ºi lirismul. În „activarea”amintirii intervine, de fiecare datã, un stim-ul exterior: „…grãdina unde cãlcase, cupicioarele desculþe, prin rouã, îl aºteptaacum pustie, îngheþatã, însã el îºi aminticã acolo fusese fericit ºi singur.” –

22.. SSuubb ppeecceetteeaa ssttrraanniiuulluuiiProzele lui AArrttuurr SSiillvveessttrrii din volumul

Perpetuum mobile (subintitulat „Pieseimprovizate pentru violoncel ºi oboi”) stausub pecetea vagului, a indefinitului ºi aipoteticului. Ele continuã, în aceeaºimanierã pe cele din AAppooccaallyyppssiiss ccuumm ffii-gguurriiss – dupã cum mãrturiseºte autorul (cf.p. 5). ªi acolo ºi aici, avem de-a face cu „oepicã de stãri sufleteºti tot atât de puþinexplicabile ca ºi miºcãrile aparent ininte-ligibile ale Naturii.” (p. 4-5).

În Perpetuum mobile, stãrile sufleteºticu neputinþã de explicat de unde vin/provin ºi cum se cristalizeazã sunt puse înlegãturã fie cu tema scriitorului/ creatoru-lui, fie cu cea a personajelor: „Uneoriaºtepta puþin (…) Cuvintele veneau cu el(…) ºi abia aºteptau sã fie aºternute pehârtie (…) Alteori, aºtepta mult, fãrã rost,neliniºtit cã, poate, le-a pierdut. Dar, pânãla urmã, (…) cuvintele veneau, în cele maidiferite înfãþiºãri, ascunzând saudescoperind idei, chipuri, uneori chiar ºi opoveste (…) Se gândise câteodatã cã,poate, ºi fiindcã fãpturile lui care îi vor-beau, aveau ceva sub-lunar, secret, une-ori nefiresc ºi, poate, ºi fiindcã poveºtilelui, sau despre el, erau un fel de enigme.”

Stãrile sufleteºti nedefinite sunt înso-þite de o muzicã lãuntricã. Numai un spiritelevat – aºa cum este scriitorul – protago-nistul din Fugit nox – poate percepe o ase-menea realitate: „Încercã sã-ºi amin-teascã versurile preferate ºi reþinu, dupã ovreme, doar melodia lor legãnatã (…) A-poi, i se pãru cã începuse sã le audã (…)nu reuºi sã-ºi dea seama de unde venea mu-zica aceea de flaute (…) Acum ajunsesesã o asculte mai atent ºi sã o distingã înzumzetul sunetelor întâmplãtoare ce ve-neau de pretutindeni. Pãrea cã se adu-

naserã undeva flaute diferite…” (p. 11).În Perpetuum mobile, pasajele

descriptive plaseazã realul la margineaimaginarului, încât se contureazã o lumestranie: „…în Golf, luna era plinã, stranie(…) O priveau cum se apropie, fascinaþide forma ei perfectã ºi de mãrimea eineobiºnuitã de parcã distanþele s-ar fiapropiat, ori o altfel de realitate i-ar fiînconjurat deodatã. Lumina însãºi înce-puse sã capete o irizare stranie, mai binezis, o concreteþe anumitã ºi o consistenþãinexplicabilã.” – s. n. – (Arãtarea zeului, p.14). Dincolo de impresia unui déja vu,imaginile sunt în aºa fel înfãþiºate, încâtgraniþa dintre imaginar ºi real este estom-patã, unul glisând în celãlalt, ºi invers: „Omai vãzuse ºi altãdatã, aceastã luminã(…) Poate odinioarã, demult, într-un trecutcare i se pãrea tot atât de imaginar ca ºivieþile anterioare, pe care, cândva, le va fitrãit (…) Undeva, la depãrtare indefinitã,strãluceau luminile pâlpâitoare, ca niºtelumânãri, ale unui sat ori ale unui oraº.Lumini sã fi fost? Ori torþe? Ori lumânãri?ªi ce adunare de oameni ºi de casenevãzute, dar poate doar bãnuitã, sã fifost aceea?” (p. 14).

Dar nu numai imaginile, ci ºi sunetelesunt stranii. Paradoxal, inanimatul, prinmiºcarea perpetuã, devine animat, venindparcã dintr-o realitate paralelã. Aºa seîntâmplã în Semne de nisip: „Dar pestecâteva fracþiuni de secundã – fãrã sã-ºidea seama dacã începuse de mai demultsau poate revenise într-o cu totul altã rea-litate decât cea pe care o trãise ori poateo închipuise – auzi cum vântul insidios,ºuierat ºi continuu, ca o bandã sonorã deo putere neobiºnuitã, miºca toate acelemii de pãlãrii de pânzã…” – s. n. (p. 18).

În Cuvântul înainte la Perpetuummobile, AArrttuurr SSiillvveessttrrii dezvãluie cã epicaacestui volum „aratã o anumitã percepþiea timpului” (p. 6). În cartea de care neocupãm, sunt detectabile douã categoriitemporale: una exterioarã – târziulînserãrii, care face ca proporþiile sã fiepercepute deformat ( „…era târziu, înce-puse sã se însereze. Poate soarele sân-geriu, îndepãrtat, alungind umbrele în aºafel, încât totul pãrea sã capete alte dimen-siuni, sã-l fi înºelat ºi sã-l fi fãcut sã-ºipiardã sentimentul timpului care trece.” –Cuvinte din dicþionar, p. 23) ºi alta inte-rioarã – ora misterioasã, când dominantdevine straniul, indefinitul: „Dar cu câtnedesluºitul i se pãrea mai stãpânitor, cuatât creºteau, venind din toate pãrþile, noride senzaþii diferite, stranii ºi noi, neîncer-cate pânã atunci.” (Fery-boat, p. 16).Datoritã acestei categorii temporale,thanatosul este cel care se insinueazã,imaginea (sau imaginarul închipuit ca rea-litate) convertindu-se într-una a euluiasaltat de gândul morþii: „ªi îºi imaginãpuþin, doar cât sã se înfioare, straturilefãrã vârstã de frunze moarte, adunate unapeste alta, sfârºind pânã la urmã prin a seface una cu pãmântul, într-un triumf almorþii…” (p. 16).

33.. AArrttuurr SSiillvveessttrrii –– mmeemmoorriiaalliisstt Cartea lui AArrttuurr SSiillvveessttrrii – MMeemmoorriiaa ccaa

uunn ccoonncceerrtt bbaarroocc –, conceputã în trei vo-lume (I. Povestiri reale ºi imaginare dinLumea-de-Nicãieri – 2004; II. Ofrandãaproape fãrã grai – 2004; III. Tablou imagi-nar de familie – 2005) publicate la Editura“Carpathia Press”, oferã cititorului, pe unton nostalgic-evocator, câteva medalioanecultural-literare, precum ºi succinte, darconcentrate „lecþii” de esteticã medievalã.

Momentele evocate sunt plasate parcãîntr-un illo tempore, autorul reglând lentilaretinei, spre a face imaginea clarã: „parcãvãd ºi acum, ca printr-o sticlã de fereastrã,înceþoºatã, cartea lui Paul Lahovary (…)Era o zi luminoasã (…) era varã. O varãpe care acum îmi este cu neputinþã s-oidentific, dar era de mult (…) Din clipa deatunci nu mai reuºesc sã disting decât ocopertã þinutã de o mânã ridicatã spremine, ca sã mi-o arate…” (vol. I., Pianonobile, p. 16).

Sunt în volumele de care ne ocupãmacum pasaje, în care AArrttuurr SSiillvveessttrriiprobeazã vocaþie de peisagist, descrip-tivismul la care nu de puþine ori recurge

fiind încãrcat de un lirism debordant:„…dacã am abandona drumul cãtrepoieni, urcând cãtre vârful mãgurii, amvedea deodatã, privind pieziº cãtre rãsãrit,nenumãrate spinãri de coline împânzite delivezi ºi podgorii ce se întind pânã departe,în ºiruri regulate, aproape de o rectitudinenepãmânteneascã. Bogãþia aceasta debasm pare a se þine, la rândul ei, printr-unmister ºi nu ar fi ºocant a se vedea cete deîngeri ce cultivã noianul de pomet ºistropesc via ca sã se însãnãtoºeascã.”(vol. II, Douãsprezece fântâni din munþi, p.38). Finalul fragmentului aminteºte devolumul de versuri al lui V. Voiculescu,Poeme cu îngeri, unde mesagerii divinisunt înfãþiºaþi la astfel de munci umane,ideea comunicatã de poet ºi care trans-pare ºi din fragmentul semnat de AArrttuurrSSiillvveessttrrii fiind aceea a inhabitãrii sacrului înprofan.

În alt loc – Stãpânul «statului vegetal»(p. 52), lirismul are la bazã frumosul indici-bil, care atribuie sacralitate locurilor: „Depretutindeni, se auzeau rumori diferite,arãtând o viaþã ce fremãta, exprimându-seîn forma unui zumzet de asfinþit, nefirescde fapt, ce nu-mi puteam explica…” Pasa-jul acesta prefigureazã ideea vechimiiaproape ancestrale a Þãrii de Sus: „Înorganizarea idealã de «þãri» strãvechi cepar a fi lãsate la locul lor încã de pe vre-mea Facerii, Putna s-ar fi aºezat în chiarmijlocul Þãrii de Sus, reprezentând cevamai mult decât Templul ori Totemul, un«ceva» ce s-ar fi confundat aici, într-oînþelegere de populaþie contemporanã cuCucuteni, cu însuºi Centrul Lumii.” (p. 53).

Gãsim în cartea de faþã ºi câtevaportrete literare, unul dintre acestea fiindcel al lui Leon Negruzzi. Când îl vedeprima datã pe descendentul unuia dintrefondatorii “Junimii”, autorul are senzaþiastranie a revederii unui personaj d’autre-fois: „Mi-a deschis un domn elegant ºi pri-etenos, a cãrui vedere m-a lãsat înmãrmu-rit. Aducea atât de mult cu þinuta, faciesul,de fapt cu aerul Negruzzeºtilor din Tabloul«Junimii», încât mi s-a pãrut o clipã cã tim-pul se întorsese din curgerea lui neºtiu-toare ºi cã trãiesc un episod de magie.” –s.n. (vol. I., Cufãrul cu comori, p. 46). Prinadjunc?ie, portretul se întregeºte, ca într-un puzzle, cu alte aspecte, care vizeazãmai cu seamã caracterul „personajului”:„În totul, se purta ca un boier de altãdatã,având nu doar o anumitã atitudine seninãce însemna prea puþinã preocupare faþãde imediatul mãrunt ºi gregar, ci ºi o ge-nerozitate, ce aveam sã aflu într-un modcu totul neaºteptat.” (p. 47).

În volumul al II-lea al cãrþii de memori-alisticã, semnate de AArrttuurr SSiillvveessttrrii, reþineatenþia efigiile a trei prelaþi: „Prea Sfinþitulde la Iaºi (…) un fel de Gospodar alMoldovei, pãzind rânduiala, gospodãria ºiviaþa zilnicã a sufletelor ce pãstorea” (p.12) – e vorba de Pimen, actualulArhiepiscop al Sucevei; EpiscopulEpifanie al Romanului, care trece drept„modelul perpetuu ce a întãrit ºi pe alþii încredinþa cã meritul existã când faptaexistã ºi aceasta este, la drept vorbind, deajuns, spre a se îndeplini misiunea ce ni s-a dat.” (p. 14). Pe Episcopul GherasimPutneanul – considerat de memorialistdrept Pãzitorul – „…unii îl ºi aºeazã prin-tre cei mai de seamã cãrturari ce i-am avutîn conservarea de text bisericesc, atribuin-du-i darul de a pãstra neclãtitã Tradiþia.”(p. 16).

Referirile la picturile murale de laMãnãstirea Bistriþa de Neamþ ºi de laRâºca remarcã gustul estetic a lui AArrttuurrSSiillvveessttrrii, valorizãrile acestuia fiind ale unuiestet iubitor al artei medievale moldo-veneºti: „Sunt, în aceste picturi ce aratã omânã de maestru, fragmente de ade-vãratã «cronicã muralã», pãstrate înscene de canon bizantin, unde a pãtruns,cu toate acestea, viaþa Moldovei de odin-ioarã…” (p. 27). Aprecierile succinte ºipertinente sunt dublate de încadrãriistorice, fãrã a omite comparaþii inge-nioase: „Pictura, ca începãturã de la PetruRareº, se refãcuse, fãrã a se strica pesteîncã vreo trei sute de ani, cu cheltuiala luiVeniamin Costachi (…) Trupurile alungiteºi veºmintele parcã umflate de vânt

pãreau ieºite din mâna lui El Greco ºipoate cã o misterioasã legãturã de originide Arhipelag îl va fi îndreptat pe grecul dela Râºca sã-l însoþeascã pe «zugravul»enigmatic de la Toledo.” (p. 33).

44.. IIrroonniiaa îînnþþeelleeggããttooaarree pprriinn rriiccooººeeuuDupã cum mãrturiseºte în noua sa

carte, Opera non-grata,(Editura CarpathiaPress, Bucureºti, 2008), AArrttuurr SSiillvveessttrrii ºi-areunit „eseurile ce formeazã <<ramacãrþilor de imobiliar>>” – prefeþe ºi post-feþe ale unor opuri de imobiliar (publicateîncepând cu 2003 ºi pânã în prezent),pentru cã, socotindu-se o fire ordonatã ºiordonatoare, ºi-a dat seama cã nu s-aputut lesne observa „doctrina ce orân-duieºte asemenea scrieri…”

Dar nu numai atât este recognoscibil înastfel de scrieri semnate de AArrttuurr SSiillvveessttrrii!Eseistica imobiliarã este dublatã de studiide filozofie socialã, prognozã istoricã ºisociologie culturalã. Cine citeºte acestescrieri poate observa luciditatea specialis-tului care avertizeazã: „Într-o societatecare a fãcut caz peste marginile îngãduitede sfânta proprietate imobiliarã, propri-etãþile nu se dobândesc, nu se «rea-lizeazã», ci se apucã, se primesc ºi sedau.” (p. 5).

Strânse în cartea de faþã, scrierilesemnate de AArrttuurr SSiillvveessttrrii formeazã unbreviar, care „nu-i atât un îndrumãtor înmaterie academicã ori practicã” (p. 2) petãrâm imobiliar, ci prin el se urmãreºte ºiaspectul moral din acest domeniu, cãci –precizeazã autorul – „imobiliarul este hâr-tia de turnesol a unei societãþi” (p. 2).

Eseistica imobiliarã a lui AArrttuurr SSiillvveessttrriioferã o radiografiere a jafului în sectorulimobiliar, la care potentaþii zilei nu s-ausfiit sã se dedea. De asemenea, ele atragatenþia, pe plan mai larg, asupra unuifenomen înregistrat în România zilelornoastre: „…prezenþa jafului instituþiona-lizat ºi a deposedãrii planificate de muncãnaþionalã consumatã alãturi de arvunireamuncii noastre de viitor prin îndatorare,(…) ºi neo-iobãgia unui tineret halucinatde consumismul sãlbatic sunt mecanismece s-au dezlãnþuit în forme specificedeopotrivã în aºezãrile umane, în naturãºi culturã ºi în <<imobiliar>>…” (p. 2).

Nu s-a remarcat pânã acum spiritulpamfletarului AArrttuurr SSiillvveessttrrii, care, adop-tând ironia înþelegãtoare, se vede nevoitsã lãmureascã bunele sale intenþii în pu-blicarea unor astfel de studii, socotite depretora detractorilor drept erezie culturalã:„…într-o þarã unde s-au furat ºi ouãle desub gãinã ºi s-a creat onorabilitatea prinhoþie ºi nu prin dedicaþie ºi contribuþie labinele colectiv, a stãrui în slujire fãrã nicicel mai neînsemnat câºtig ºi cheltuind dinbuzunar (…) începe sã fie socotitã atitu-dine ereticã…” (p. 3).

În acest sens, titlul noului op are labazã aceeaºi ironie înþelegãtoare, prinricoºeu: adoptând postura unei persoanecu opera non-grata, AArrttuurr SSiillvveessttrriisfichiuieºte adevãratele persoane non-grata.

Prof. Dr. CCOONNSSTTAANNTTIINN MMIIUU,,

MMeeddggiiddiiaa,, CCoonnssttaannþþaa

Artur Silvestri, INTELECTUALUL RENASCENTIST



O sintezã, rareori întâlnitã, dintreîmbinarea cercetãrii fenomenului, dinunghiul manifestãrii lui originare, cu inter-pretarea filozoficã a fondului pe care aces-ta îl presupune, o gãsim în superba cartesemnatã de dr. AArrttuurr SSiillvveessttrrii, intitulatãsimptomatic "SSeemmnnee ººii ppeecceeþþii", Editura"Carpathia Press" - 2005. Structuratã înºapte capitole: "Ce este "originismul"?";"Fabula Cãii Singuratice"; "Dincolo depatologia neîncrederii"; "Revolta fonduluiconsumat"; "O ipotezã de autohtonism lit-erar"; "Eminescianitatea" ºi "Postfaþã:Cuvinte împotriva mandarinilor", carteacuprinde, aºa cum specificã autorul în"Notã asupra ediþiei", studii publicate cu"mai bine de douãzeci de ani" în urmã, în"Revista Românã" ºi în "Luceafãrul".

Explicaþia a ce se înþelege prin "origi-nism", autorul o abordeazã prin exemplifi-cãri plastice, vorbind despre strania frescãde Benezzo-Gozzali "Cortegiul regilormagi", pictatã în Palatul Riccardi, din Flo-renþa, ce explicã "o cu totul altã desfã-ºu-rare a Momentului Aºteptãrii mesianice" încare se disting "chipurile unor componenþiai familiei de Medici, ale lui Vlad Þepes ºiMatei Corvin." Aceastã frescã cuprinde înea ceva abscons, neamuri ºi semne mis-

terioase, întrucât reclamã, cum recu-noaºte ºi autorul, "o citire cu îndreptarulcodului sub-lunar". Dupã bogate ºi perti-nente exemplificãri cu profunde analize is-torico-filosofice AArrttuurr SSiillvveessttrrii ajunge laconcluzia cã "Uneori, dar nu obligatoriu, ne-cesitatea recapitulãrii întregului apare fãrãa-i putea explica motivaþia. Acesta esteoriginismul. El exprimã, atât cât pu-temînþelege, dorinþa de a face evidentã "dife-renþa" ºi, deci, efortul de a stabili identi-tatea colectivã atât cât este ea manifestã".

AArrttuurr SSiillvveessttrrii nu vede însã cultura doarprin rama generalitãþilor, a arhetipului, cãcipânã a ajunge la o "istorie culturalã apo-crifã" din BBiizzaannþþuull ppaarraalleell, inteligenþa sa seconsumã în nenumãrate ceremonii aleinvestigaþiei ºi interpretãrii, în formulãriprofund filosofice, cu sclipiri aforistice,care prind memorabil esenþa gândului.

Vorbind despre spaþiul necontaminat ºipunând în paralelitatea oglinzilor tradiþiabizantinã cu cea din Occident, autorulajunge la concluzia, deloc incertã, cã neaflãm într-o lume ce se defineºte nu prin"Urbi et Orbi", ci "mai potrivitã formularece depãºeºte timpul instinct", în "Orbi perUrbem", adicã "vorbind universului prinlimba de acasã, prin spiritul locului".

AArrttuurr SSiillvveessttrrii face, în acelaºi timp, ºiun efort spiritual de a sesiza subtextul filo-zofic al "spiritului creol", ajungând la con-cluzia continuitãþii construcþiei pe temeliileetapelor anterioare. Exemplificând cu ba-lada Meºterului Manole. Concluzionând,cã "El (creolul n.n.) rãmâne a exemplificadrama vocaþiei amânate fãrã termen ºi atalentului risipit fãrã rost ori depus înforme prea de tot mãrunte faþã de anver-gura operei ce ar fi putut sã fie ºi n-a fost".Distincþiile, disocierile subtile, asemã-nãrile, dau la ivealã un simþ foarte fin alnuanþei, iar siguranþa tonului ascunde oînclinaþie bine strunitã cãtre filozofia mitu-lui, care "se aºeazã de la sine în creaþie".

Aparenta complexitate a textelor, prinîncãrcãtura informaþiei, conduce spre cla-rificarea, ca o formã de ordine intelectu-alã. Istoria, analizatã ca formã astrãvechimii, vizibilã, dar ºi tainicã îla?eazã pe AArrttuurr SSiillvveessttrrii ca deþinãtor alsensurilor multiple a cuvintelor, dar ºi unanalizator profund al timpului colectiv.Pãtrunderea în istorie profund interpreta-tivã cu uneltele filosofiei înseamnã cãautorul acestei cãrþi are stil. Stilul unorepoci investigate. Dar "le style c'estl'homme méme". Aºadar, autorul poate sã

afirme adevãruri prin interpretarea unorevenimente pe bazã de documente, dar ºiprin miturile ajunse pânã la noi. Astfel,cãlãtoria sa în timpul istoric devine "stilul"cãlãtoriei, ºi, prin aceasta, înþelegem opersonalitate sau o epocã.

Talentul exprimãrii este suficient pen-tru ca excursul sã devinã incitant. De-plasarea interesului de la "original" prin"originar" nu are doar o raþiune pur inter-pretativ-filozoficã, dar exprimã metamor-foza unei categorii de "substanþã nouã", ºiunul spiritual, indicând o ipotezã despre"principiile ortogenezei".

Temele abordate în cele ºapte eseuri îlconduc pe autor la o precizie a argu-mentelor de necontestat. Ele seduc prinfelul cum se articuleazã ipotezele ºi prinaspectul clar de construcþie închegatã,chiar dacã temele sunt diacronice ºi,întrucâtva de "identificare la Drum", ilu-minând, pe dinãuntru, epoci, mituri, chiar"ssppaaþþiiuull ttiimmppuulluuii îînncchhiiss" pentru a ne aflasecretul vieþii, ca îînnvvooiiaallãã ccuu CCoossmmoossuull.

Aceastã carte este o sintezã exem-plarã de filozofie a istoriei, de instrucþieîntru Neamuri, cu Joc ºi Istorie, fiind,deopotrivã, prilej de încântare ºi de ilu-minare culturalã.

AALLEEXXAANNDDRRUU FFLLOORRIINN ÞÞEENNEE““VViiaaþþaa ddee pprreettuuttiinnddeennii””,, iiuulliiee 22000066

Cele ºapte lecþii ale lui Artur Silvestri despre "originism"sau investigaþiile "identificãrii de Drum"

SSEEMMNNEE ººII PPEECCEETTII. ªapte lecþiidespre "originism", carte apãrutã llaaEditura „Carpathia Press“ în 2005 facedovada pe mai departe cã AArrttuurr SSiillvveessttrriipune mare bazã pe studiile scrise ºi publi-cate cu ani în urmã, în publicaþiile "RevistaRomânã" ºi “Luceafãrul”. Cu mici corecþiiºi adãugiri, în mare parte scrierile aurãmas la stadiul publicãrii de odinioarã,autorul, socotind cã nu este nevoie delargi intervenþii. În postfaþã "Cuvinteîmpotriva mandarinilor" se confirmã cã"Semne ºi peceþi" este încã una dintrecãrþile constituite fãrã a fi avut anteriormãcar bãnuiala cã ar putea sã existe.Postfaþatorul AArrttuurr SSiillvveessttrrii ne mai spune"Dar, la drept vorbind, conþinutul ei sau,mai bine zis "materia" se aflã pretutindeniîn ceea ce scrisesem anterior, trebuindnumai sã se orânduiascã astfel încât sãdevinã "substanþã capabilã sã lucreze"."

La întrebarea "Ce este "originismul"?autorul decanteazã "toate posibilitãþile deexpresie posibile, ce se potrivesc cu con-formaþia etnologicã a Omului care o pro-duce, dar si de voinþa exprimãrii integralecare este continuã... Necesitatea recapi-tulãrii întregului apare fãrã a-i putea expli-ca motivaþia. Acesta este originismul. Elexprimã, atât cât putem înþelege, dorinþade a face evidentã "diferenþa" ºi, deci,efortul de a stabili identitatea colectivã atât

cât este ea manifestatã"."FFaabbuullaa CCããiiii SSiinngguurraattiiccee". Elemente de

"istorie culturalã apocrifã" devine un rost ºio viziune a autorului, a modului de avedea ºi a simþi misterul supravieþuirii unorculturi care, într-o lume ce ar putea sãdevinã, mâine, dezgustãtor de uniformã,afirmã încã dreptul la diversitate. Autorulvorbeºte în aceste pagini, despre acealume ºi acea culturã numitã cucuteni, aunei identitãþi care pare a dispãrea dinistorie, în paginile intitulate "DDiinnccoolloo ddee""PPaattoollooggiiaa NNeeîînnccrreeddeerriiii"" despre "enciclo-pedismul necesar" ºi "spiritul creol", AArrttuurrSSiillvveessttrrii ne vorbeºte despre dispariþia ºitragediile care impresioneazã, care curmãtalente ºi genii prea devreme, pe care lea?eazã între mize prea mari pentru puterilimitate. Aici apare geniul pustiu, perso-najul dramei naþionale, exponentul dacicsacrificat. El este cel chemat a face multîn timp scurt, convocând energii irositeanterior ºi organizând ocaziile risipite".

În alte pagini deosebite ca scriere ºiinterpretare la scara purei realitãþi, în"Voievodul criptic" gãsim "TTrreeii ttiippuurrii ddeeccoonndduuccããttoorrii llaa rroommâânnii" în acest caz, primular fi Principele delegat care reprezintãpartea românã din noi, autohtonizareaacestuia aratã clipa transformãrii colonis-tului romanic în român. Al doilea tip esteCrãiºorul care reprezintã biruinþa fondului

local. Acesta "poate fi os domnesc ascunsºi retras, ca sã se pãzeascã acurateþeadinasticã atunci când - asemeneamasacrului biblic al lui Irod - urmaºii ce potpretinde sunt recenzaþi, urmãriþi ºi uciºi.Astfel îl vom afla pe Petru Rareº, "regelepescar", fiul lui ªtefan cel Mare, acesta depe urmã el însuºi pretendent ascuns, scu-lat împreunã cu þara ca un fel de prinþpopular, un "crãiºor", ºi "ridicat" demulþime pe Câmpia de la Dreptate".

Al treilea tip de conducãtor ar fiVoievodul cel care impune ideea de no-bleþe genealogicã impus o datã cu succe-siunea Marelui Imperiu.

Deosebit de interesante sunt ºipaginile intitulate "Revolta "Fonduluinecunoscut" în care, AArrttuurr SSiillvveessttrrii nespune cã "Aceastã Epocã a originilorcuprinde, prin geto-daci, ºi pe români,având compoziþia ei pe elini ºi pe latini, pecelþi, pe germanici ºi pe iberi, popoarevechi adicã, a cãror aºezare pe teritoriide-acum tradiþionale s-a fãcut de timpuriuºi nu s-a tulburat mai apoi, oricâte modi-ficãri vremelnice ar fi fost posibile si ceamestecuri s-ar fi produs".

O foarte bunã impresie reprezintã ºicelelalte pagini exprimate prin titlurile "Oipotezã de autohtonism literar", "Original"prin "originar" care examineazã literaturaromânã contemporanã urmând modele

canonice de manual: Principiile orto-genezei, Universitatea de esenþã, Poetic:întregului, Proza: eposul fenomenologia,argumentul fenologic. "Ipoteza drama-ticã", apocrifele ºi mitografia indigenistã.De asemenea judecãþi de valoare, cumsunt: "Reportajul: etnologie ºi reconstituiredo-umentarã", "Directiva internã: protocro-nismul" ºi o altã temã "O soluþie post-mo-dernã", toate acestea au fost scrise înanul 1987, corectate ºi adãugite în 2005.

"Eminescianitatea" niºte "concluziiextrase din Tradiþie, de poveþe ºi deîndrumãri care, de fapt, reproduce însem-nãtatea lui Zalmoxis".

În "Cuvinte împotriva mandarinilor",AArrttuurr SSiillvveessttrrii argumenteazã "Aceastaeste enigma acestei cãrþi, dacã existã,pânã la urmã Eu am alcãtuit-o spre a seþine, dacã va fi trebuitoare, ca un exemplu,la noi, ºi ca un model pentru un "pretutin-deni" unde - mai mult decât ne închipuimvizionând, cu greºealã, doar imediatul -acest fel de a înþelege lumea are cea maitulburãtoare rãspândire... Eu am crezutîntotdeauna cã esenþialul este nu atât de aoficia în spaþiul timpului închis ºi "în clasã"ci a face misiune oriunde este nevoie,între oameni cât mai diferiþi, ce trebuie sãafle secretul vieþii lor, care este învoiala cuCosmosul".

MMIIRROONN ÞÞIICC““VViiaaþþaa ddee pprreettuuttiinnddeennii””,, iiuulliiee 22000066

Semne ºi peceti ªapte lecþii despre "originism"

Ceva despre eseurile Intuiþie ºi insuflare,Marea hieroglifã ºi Modele ºi exemple deAArrttuurr SSiillvveessttrrii. Materialele cred ºi sper sã fiecapitole dintr-o viitoare carte. Este nevoie încultura româneascã de acest gen de lucrãri.Textul este aici precum piatra sculptatã.Loveºte fãrã milã fraza; eliminã tot ce-i inutilºi lasã doar strictul necesar sã vieze.Cuvintele sunt alese cu grijã. Structura frazeie monumentalã, aºa cum sunt ºi ideile ce leîmbracã. Zãboveºte asupra unor monumentesau oameni ºi se ridicã de la concret la ge-neral cu uºurinþa savantului care cunoaºtemulte ºi de toate, încadreazã admirabil obiec-tul în cultura româneascã ºi universalã. Facetrimiteri, analogii, comparã ºi trage concluziisurprinzãtoare. Mediteazã ºi filosofeazãasupra lucrurilor ºi oamenilor, dã sensurinebãnuite unor fapte ºi motive artistice. Nu sepierde în amãnunte inutile. Este un ghid spi-ritual pentru „turiºtii” de elitã într-ale culturii.Autorul trebuie sã continue acest fel de scrieriºi sã le scoatã apoi într-un volum, fiindcã el vafi condamnat la nemurire. ªi meritã!

PPrr.. PPrrooff.. AALLEEXXAANNDDRRUUSSTTÃÃNNCCIIUULLEESSCCUU-BBÂÂRRDDAA

Ieri, citind “Regula chiliei lumi-nate”, de AArrttuurr SSiillvveessttrrii, cucerit demetafora ascunsã în titlu ºi apoide “curgerea luminatã” a textului,am fost tulburat de douã ori.Prima datã cã mi-am dat seamacã ar putea fi ca un poem înprozã, ºi cã acest poem are ritm -un ritm interior care conferãpropoziþiilor ºi frazelor fluiditate. ªica sã-mi verific bãnuiala am recitittextul - da, e adevãrat.

Mã întreb dacã autorul a doritsã alcãtuiascã discursul narativastfel, cum se înºirau, bine orân-duite, “boabele” pe un rozariu, saue doar un efect al felului în care îºi“aduna/ordona” gândurile înaintede a scrie. E un ritm susþinut, darblând ca un “largo” într-un concertclasic, dar urcã sincopat sprefinal, cum boabele rozariului se“sfârºesc” la crucea acestuia.

PPrrooff.. ddrr.. EEMMIILL PPOOEENNAARRUU,,

22000055

Autorul este un umanist care înþelege fenomenele economice din domeniul imobil-iar-urbanistic prin istoria ºi dinamismul acestuia, într-o þarã unde „cei harnici ºiidealiºti”, ce au rãzbit cu muncã, imaginaþie ºi opintealã supraumanã, vor arãta popu-laþiei dezrãdãcinate cã se poate ºi îi vor arãta ºi cãile de a înainta cu putere proprie.

AALL.. FFLLOORRIINN ÞÞEENNEE ((22000044))



Când am primit în dar, de SãrbãtoareaSfintei Înãlþãri a Domnului nostru IisusHristos cartea “MMooddeelluull OOmmuulluuii MMaarree”,subintitulatã frumos: “Zece CCoonnvvoorrbbiirrii ddeeaammuurrgg ccuu AAnnttoonniiee PPllããmmããddeeaallãã””,, uurrmmaattee ddee““DDoouuããzzeeccii ººii oopptt ddee ssccrriissoorrii ddee aallttããddaattãã”,carte a distinsului cãrturar român Dr. AArrttuurrSSiillvveessttrrii, apãrutã la Editura “CarpathiaPress”, Bucureºti, 2008, nu mi-am pututimagina emoþia intensã ºi copleºitoare ceo voi încerca la citirea ei, deºi titlul erapromiþãtor. Adevãrul e cã, o datã “rãsfoitã”,încã de la primele pagini te subjugã ºi greuo mai laºi, - pe orice suport s-ar afla, - desub ochi sau din mânã. De aici ºi imboldul– de nerezistat – de a-mi consemnaimpresiile.

Orice “întâlnire” cu o carte memorabilã– înseamnã un eveniment fericit, o întâl-nire crucialã care þi-ar putea schimbachiar, pãrerile, viaþa, conduita, într-unanume fel. Cartea opereazã mutaþii înconºtiinþe, mai ales dacã e vorba de cevaveridic, de viaþa unui om, de conjuncturaîn care a trãit, de legãturile cu alþi oamenide seamã, ori cele dintre generaþii. Cum arfi putut influenþa, mã întreb, o asemenea“întâlnire crucialã” viaþa mea de atunci saude acum! Iatã un motiv de meditaþie foartesolid. ªi totuºi, parcurgând rândurile, mãr-turiile, uneori zguduitoare, ale unei vieþi deexcepþie, nu poþi rãmâne nesimþitor, ori sãte prefaci a nu înþelege adâncul sens pecare l-a dat acest înalt ierarh vieþii spiri-tuale, în întreaga ei elevaþie spre Divin. Untravaliu destul de migãlos de a recompuneºi a reconstitui un bagaj epistolar preþios,pierdut în parte ºi recuperat de laBiblioteca Mânãstirii Sâmbãta de Sus,cãpãtând forma dialogului, a colocviilorîntre oameni, parcã din alte vremuri, deºicontemporanii noºtri, care îºi scriau, ca ºicãrturarii din vremea Renaºterii.

Cu “emoþie îngânduratã” – autorulcãrþii reînvie clipele când recitea frazele“încrezãtoare de atunci”.

Cu toate acestea, raþiunea secretã cel-a îndemnat pe autor la alcãtuirea presti-giosului volum memorialistic are o semnifi-caþie adâncã, fiindcã “înlãturã mitologiajustiþiei postume”. ªi ar mai fi un argumentforte, acela de “a ne pãzi fapta bunã delipsa de memorie ºi de nepãsare ºinechibzuinþã.”

Dupã acest inedit discurs împotrivauitãrii, dat în 14 August 2004, cu o zi înain-tea Adormirii Maicii Domnului – autorulconchide: “Nãdãjduiesc sã le pãzesc petoate cele ce meritã sã rãmânã.” ªi cititorulse aºeazã chezaº cã acestea chiar meritãsã rãmânã.

Tot în Prefaþa la aceastã lucrare, Dr.AArrttuurr SSiillvveessttrrii – dã mãrturie despre faptulcã aceasta “este o carte poruncitã, care s-a fãcut când trebuia ºi pentru cine trebuia”ºi desconspirã ºi scopul cãrþii: “De fapt,gestul însuºi de a propune modele înepoci când nu modelul social pozitiv cimoda sterilã, când nu construcþia ci iluziaºi nu “pãstorul” ci “amãgitorul” – par sã tri-

umfe ºi sunt vehiculate ca soluþii, era însine, fapt eretic ºi demonstraþie fãþiºã ca ºiun refuz net de a ne retrage în sub-istoriepãrãsind teritoriile unde noi suntem legiti-mi ºi nu ocupantul neisprãvit ce neîndeamnã sã trãim iarãºi cu privirea înpãmânt”, având ca efect, dupã cum mãr-turiseºte autorul, “nu un portret eseistic oriun bilanþ provizoriu de operã îndesfãºurare” – ci, o restituire necesarã, nudoar pentru teologie ori pentru BisericaOrtodoxã Românã – ci pentru culturã înge-neral ºi cea româneascã, în chipdeosebit, întrucât Mitropolitul AntoniePlãmãdealã a fost un om de înaltã erudiþieºi spiritualitate universalã, deschis cãtremodelele celorlalte culturi ºi confesiuni. ªiconcluzia, formulatã de Dr. AArrttuurr SSiillvveessttrrii,în acest caz fericit, vine de la sine, oferindºi motivaþia conceperii volumului: “Astãzi,când noi începem cu mirare sã redeschi-dem ochii cãtre ceea ce suntem ºi cãtreceea ce am fãcut, nu ne mai rãmâne decâtsã aflãm cã viitorul demn stã în mâinilenoastre, acolo unde l-a aºezat Dumnezeu.

Pornind de la aceastã motivaþie înaltãdatã în 31 mai 2008 – de Sfinþii MuceniciErnie, Eusebie ºi Haralambie – Dr. AArrttuurrSSiillvveessttrrii îºi începe “saga” spiritualã cuacele inedite ºi deosebit de fructuoase“Convorbiri de amurg”.

Mitropolitul Antonie Plãmãdealã alTransilvaniei, Criºanei ºi Maramaureºului,aflat în Eparhia Sibiu, reconstituie dincioburi parcã de vitralii – chipul strãlucitoral icoanei, care e însãºi viaþa sa, pornindde la amintirile din viaþa Înalt Prea SfinþieiSale, ca monah la Prislop ºi trecutã înrevistã, chiar dacã fugar, pentru cã o viaþã,fie ºi a celui mai simplu om, nu poate fiînchisã între copertele unei cãrþi, chiar de200-300 de pagini. Dar spiritul viu al con-fesiunii, calda mãrturisire ºi colocviileavute cu autorul, apoi tezaurul epistolar,însumând 28 de “scrisori de altãdatã”,pãstrând graþia ºi bunul obicei de a comu-nica epistolar, între oameni de înaltã þinutãºi rectitudine moralã ºi de o profundãerudiþie, cu un parfum stãruitor de hrisov,licurii memoriei strecurându-se persuasiveprin clepsidrã, toate acestea alcãtuiesc oadevãratã efigie a celui care a fost ºi arãmas pentru Bisericã ºi pentru CulturaRomâneascã, un cãrturar de talia luiPârvan ori Bogdan Petriceicu Haºdeu.

De notat, apelativul, deloc familiar, darcald ºi reverenþios al autorului, faþã demodelul propus – numindu-l cu afectdeosebit ““VVllããddiiccaa AAnnttoonniiee””,, vvrreeddnniiccuull ddeeppoommeenniirree”” –– oorrii ““ddee ffeerriicciittãã aadduucceerreeaammiinnttee””..

Aºadar, aceastã carte are în centrul ei,aºa cum e ºi firesc, aura luminoasã a unuislujitor al lui Dumnezeu, care s-a nevoit sãlase urme profunde în cultura, civilizaþia,credinþa ºi teologia Bisericii pe care a slu-jit-o cu devoþiune.

ªi cum putea începe un om de litere olucrare atât de însemnatã decât cu un“Discurs împotriva uitãrii”? – care, în pofi-da vremelniciei – prin nivelul sãu elevat ºispiritual, este menit sã dãinuie.

Ceea ce i-a legat – mãrturiseºte AArrttuurrSSiillvveessttrrii – este, în afarã de Epistolar ºischimbul de cãrþi ca între doi cãrturari, cimai degrabã “sentimentul de solidaritatetãcutã ºi de-la-sine-înþeleasã ce cred cãne arãtasem în alte vremuri ºi poate cã arãmas încã viu”.

AArrttuurr SSiillvveessttrrii îl socotea, încã în urmãcu 20 de ani, pe înaltul ierarh cãrturar unmodel “ce cãlca pe urma lui Haºdeu ºiPârvan ºi o efigie a “mâinii” parcãneostenite ce fãcuse sã se ridice din nouziduri stricate ºi uitate.”

ªi, socotind acest moment (destul deconfuz al istoriei ºi al prefacerilor de oricenaturã, care întârzie peste mãsurã dez-voltarea normalã a conºtiinþelor morale) -drept prielnic, a scos la luminã, ceea ceîncã de pe atunci preconiza. Însuºi titlul“Convorbiri de amurg”, colocvii plãnuite ºiînfãptuite în acest rãgaz, având con-simþãmântul Î.P.S. Antonie, care a rãspuns

imediat – conþine un talc. E vorba, nunumai de amurgul veacului ori al mileniuluiºi zorii unor altora, ci, de taina ascunsã decele mai multe ori, în acele confesiuniinspirate de Duh, la vremea când seîngânã ziua cu noaptea ºi în starea deamurg a vieþii omeneºti, când înþelep-ciunea ºi experienþa acumulatã îºi spuncuvântul, chintesenþializând parcã misterulvieþii însãºi, pânã atunci de nepãtruns.Pentru cã la acest ceas incert, când nu enici zi, nici noapte încã, se dezleagã ºi lim-bile ºi înþelesurile, cãpãtând noi sensuri ºisemnificaþii. ªi, aºa cum mãrturiseºteautorul, citea însemnãrile “depoziþia spusãparcã în voce joasã ºi moale, gâtuitã deemoþia pe care amintirile fericite o aducnãvalnic, uneori însoþite de o lacrimãsecretã”.

De ce seara, ori noaptea, se amplificãstãrile emoþionale, durerile se acutizeazã,neliniºtile cresc, în loc sã se disipeze înliniºtea odihnei de noapte? Începutul nopþiieste, îndeobºte, rezonatorul, amplifica-torul trãirilor de orice naturã, cu totul altce-va decât zorii care par mai plini de spe-ranþa unei zile în care totul se poateschimba, luând o întorsãturã beneficã?

Lucrarea continuã cu Douã povestirienigmatice despre locuri binecuvântate. Înprima povestire – dupã descrierea unuiloc, mai degrabã neospitalier, care adã-postea Seminarul Teologic din Buzãu –“imagine de Saint Cyr monacal, mulþimeade chilii dispuse în careu, deschizându-seîntr-o “nesfârºitã grãdinã împãduritã cupomet ºi nenumãrate flori” – dând senti-mentul de ieºire din timp, loc misterios, detainã, care slujise drept adãpost luiNicolae Bãlcescu pentru lecturahrisoavelor ºi uricelor, mergând pânã laizvoarele ctitoririi – se descoperã vesti-giile mânãstirii voievodului ConstantinBrâncoveanu unde a pãstorit MitropolitulAntim din Ivir, cãrturarul.

UUrrmmaa bbrrâânnccoovveeaannãã descoperitã cuintuiþie ºi insuflare (de Duh! n.n.) – consti-tuie o dovadã cã acolo s-a aflat palatulEpiscopal al voievodului-de-drept-divinConstantin Brâncoveanu.

Scrierea continuã cu MMaarreeaa HHiieerroogglliiffãã,având ca subtitlu Utopie ºi Restauraþie aleMânãstirea Sâmbãta de Sus. ªi, în sfârºit,dupã ce e descrisã în amãnunt arhitecturapalatului, cu ferestrele ce dãdeau în uliþavreunui veac, facem cunoºtinþã cu un bãr-bat “cu aerul absent de înþelept Asiatic, unbãrbat mai degrabã mãrunt care, în alttimp ºi în alt loc, ar fi putut fi un Mazarin,un Fouquet ºi un Le Notre deopotrivã,învârtind pe degete soarta unor popoare ºia Europei.” Dar în acea vreme eraMitropolitul Ardealului. Omul Mare pãrea ºiera chiar o instituþie. Este descrisã în amã-nunt Mânãstirea Sâmbãta.

Urmeazã, cum e ºi firesc, acele “Zececonvorbiri de amurg”.

Primele întrebãri ale “convorbirilor deamurg” – provoacã ºi dezvãluirea primeloramãnunte autobiografice ale înalt ierarhu-lui, încã de pe vremea când era cãlugãr laMânãstirea Slatina, alãturi de alþi tinerimonahi din preajma pãrintelui, de vrednicãamintire Ilie Cleopa.

Cãlugãrit la Mânãstirea Prislop dinÞara Haþegului unde era pe atunci stareþpãrintele Arsenie Boca, abia ieºit dinînchisoare ºi cãlugãrit, la MânãstireaAntim din Bucureºti.

Prilej de evocare a începuturilormiºcãrii Rugul Aprins, condusã de pãrin-tele Daniil Tudor (Sandu Tudor), miºcaredin care fãceau parte Alexandru Miro-nescu, Ion Marin Sadoveanu, pãrinteleCulâghin, refugiat din Rusia împreunã cuarhiepiscopul Nicolae al Rostovului, cucare se stabilise la Mânãstirea Cernica.Aceastã miºcare este foarte bine descrisãºi de cãtre I.P.S. Bartolomeu (Valeriu) Ana-nia în cartea “Rotonda plopilor aprinºi”.

Miºcarea a fost aspru sancþionatã deregimul de atunci prin pedepse grele cuînchisoarea pentru cã, aºa cum pre-cizeazã Antonie Plãmãdealã, “Rugul

Aprins” era un fenomen de atitudine ºirezistenþã împotriva “noilor stãpâni”.

Disipaþi, fugari, hãituiþi, membrii aces-tei importante miºcãri ºi-au gãsit câte unloc în vreo mânãstire, aºa cum a fãcut ºitânãrul monah Antonie Plãmãdealã laMãnãstirea Slatina. Urmele trecerii SfinþieiSale pe acolo mai sunt încã, restaurareaacestei mânãstiri ca ºi a mânãstirii Râºcaºi troiþa frumos sculptatã în lemn de laRâºca, sculpturã care “dã liniºte mãnã-stirii”. ªi omului, spunem noi. ªi un plus deîncredere ºi speranþã. Aceastã “vatrã deistorie ºi spiritualitate” rãmasã pânã azi,unde “adesea poposea(…) preferând rã-coarea ºi liniºtea lacului mânãstirii, pe ma-lul cãruia se sfãtuia cu Vasile Lovinescu.”

În 1954, ieromonahul Antonie Plãmã-dealã este arestat la Iaºi de Securitate,face închisoare ºi, o datã eliberat, îºi con-tinuã studiile. Între timp, mânãstirea fu-sese desfiinþatã. Dar, spune autorul AArrttuurrSSiillvveessttrrii, dacã omul uitã, “vremurileaºeazã o pecete ce poate cã nu se vedeîntotdeauna”.

Ieromonahul e ridicat la treapta de“episcop-vicar patriarhal”, “chemare nouã”ºi ocazie, alta, mai mare, de a înfãptui, învremea patriarhatului lui Iustinian Marina.

Timp de zece ani, îndeplineºte aceastãascultare, dupã care ierarhul intrã în Miº-carea Ecumenicã ºi Conferinþa BisericilorEuropene, unde a pus tot sufletul, dupãpropria mãrturisire.

În aceastã perioadã, este ºi rector alInstitutului din Bucureºti, înfiinþeazã multeateliere pe lângã mânãstiri, casele de lamânãstirile Antim ºi viziteazã, dându-leîndrumare duhovniceascã, mânãstirile dinjur, dupã propria expresie “cu timp ºi înafara timpului”-

Acest document este de importanþãexcepþionalã întrucât dã mãrturie despreviaþa monahalã a acelor ani ºi despre con-ducãtorii Bisericii Ortodoxe Române. Deºimunca era uriaºã ºi necesita trudã pecare, spune Antonie Plãmãdealã “numaitinereþile mele au reuºit sã o facã” – dar,continuã confesiunea, “nu am refuzatnimic pentru cã era nevoie ºi pentru cãpatriarhia nu mai avea alþi vicari.”

O mãrturie zguduitoare despre mutã-rile de biserici – sub patriarhul Iustin, ceamai neagrã patã pe obrazul regimului detristã amintire. “Astfel au fost: SchitulMaicilor, Biserica Olari, Biserica SfântulIlie (Rahova), Biserica Mihai Vodã – adicãconstrucþia lui Mihai Viteazul, apoi BisericaSfântul Ioan Botezãtorul din Piaþa Naþiunii,apoi Biserica monument istoric SfântulGheorghe (Capra), construitã în 1877. Nutrebuie sã uitãm nici de Palatul Sinodal dela Mânãstirea Antim, care a fost mutat câþi-va metri mai în faþã, fiindcã împiedica con-struirea strãzilor dimprejur”.

Acestea au fost, de bine de rãu sal-vate, cu toate cã erau mutate în dosul unorclãdiri”.

Rãni vechi, rãni adânci, rãni care aulãsat cicatrice vii în ziduri, dar ºi însuflete.”Dar multe au fost distruse, aºacum se ºtie, în ciuda protestelor a omulþime de credincioºi: Biserica SfântaVineri, Mânãstirea Vãcãreºti – care au dis-pãrut cu totul, fiind pur ºi simplu dãrâmate.ªi, ca o biruinþã a credinþei asupra necre-dinþei, în regimul trecut a fost menþinereatuturor preoþilor ºi a tuturor bisericilor, înmãsura în care a fost posibil.”

Seria de colocvii continuã cu perioadacând Antonie Plãmãdealã a fost trimis dinvicar patriarhal, în Episcop al Buzãului ºiaici se începe prin strãdaniile sfinþiei sale,restaurarea palatului, acest palat, aproapedãrâmat, cãruia i se pierduse identitatea.Cercetãrile sale au dat la ivealã vestigii ºidovezi indubitabile cã acesta era ctitoriebrâncoveneascã, printre care, inscripþia:“Eu, Constantin Voievod”. De asemenea,se ocupã cu refacerea Seminarului Teolo-gic. În acest timp a scris ºi cartea “Numeºi fapte în istoria culturii româneºti sec.XVII-XIX, la Buzãu” – precum ºi “Spiritua-litate ºi istorie la Întorsura Carpaþilor” (2

O CARTE ZIDITOARE DE CATEDRALE ÎN SUFLETEDDrr.. AArrttuurr SSiillvveessttrrii,, MMooddeelluull OOmmuulluuii MMaarree,, EEddiittuurraa ““CCaarrppaatthhiiaa PPrreessss””,, BBuuccuurreeººttii,, 22000088



volume). Urmeazã ”urcarea pe scaunul lui

ªaguna” (…) ca ºi cum “aºa ar fi fost dat”.Numit mitropolit la Sibiu, în februarie

1982, îºi pune aici la punct biblioteca per-sonalã, imensã (25.000 de volume!).“Cãrþile erau averea mea personalã, decare aveam nevoie tot timpul în muncamea de zi cu zi, De altfel, am scris, maiales noaptea, circa 35 de volume, caresunt în creºtere mereu pentru cã ideeascrisului nu m-a pãrãsit niciodatã” – scrieAntonie Plãmãdealã. La Mitropolia Ardea-lului, a amenajat muzeul Casa Eminescu,a modernizat schitul Pãltiniº, a început ºidesãvârºit lucrãri de renovare a PalatuluiMitropoliei, atât interioare cât ºi exterioare,de la construcþie pânã la picturã ºi icono-grafie.

În dreapta schitului a fost înmormântatConstantin Noica. Mormântul sãu e îngrijitcu sfinþenie. ªi în sfârºit, la MânãstireaSâmbãta, care, spune Antonie Plãmãdea-lã: “rãmâne lamura, mesajul final, “mareahieroglifã” în care “bisericuþa” brâncove-neascã, este “parcã o parte dintr-oAtlantidã ce se scufundase într-un cata-clism neexplicabil.

Mitropolitul aminteºte despre “dis-trugerea mãnãstirii de cãtre generalulPreiss, care conducea o armatã dinImperiul Austriac. Astfel, Ardealul a rãmasfãrã nici o mãnãstire ortodoxã iar monahiiau fost, fie uciºi, fie trimiºi pe la casele lor.”

Sunt lucruri în istorie care s-au întâm-plat ºi nu se pot ºterge. Pomenirea lor,chiar dacã nu face cinste unui anumit seg-ment de Bisericã, este o datorie creºti-neascã, pentru ca acele fapte sãvârºite “înnumele credinþei”, ori altor comanda-mente, sã nu mai poatã fi cu putinþã. Lavenirea ca mitropolit în Sibiu, înalt ierarhu-lui i-a venit ideea restaurãrii mânãstirii. Dr.AArrttuurr SSiillvveessttrrii subliniazã cã întreaga“operã” de restaurare ºi refacere a mãnãs-tirilor, bisericilor ºi caselor parohiale, semi-nariilor, - dincolo de datoria întâistãtãtoru-lui – este un fel de “misiune” “ce vinedintr-un dat enigmatic, dintr-o viaþã potriv-itã cu un anume fel, ca sã scoatã omul tre-cãtor din mulþime ºi sã-l ducã acolo unde,în atmosfera rarefiatã, rãmâne doar fapta.

Aºa cum însuºi a mãrturisit, I.P.S.Antonie Plãmãdealã, a lucrat “parcã toatãviaþa la restaurãri: la Sâmbãta, Râºca,Dragomirna, Sibiu, palatul brâncovenescBuzãu, alte ansambluri mânãstireºti, apoi19 mânãstiri clãdite din nou, care existã ºiastãzi.

Dar, nu numai biserica de zid trebuiarestauratã, ci ºi templul sufletesc al omuluide rând. Ceea ce ierarhul a ºi fãcut, edi-ficând ºi conducând la elevaþie nenumã-rate (decât în Cartea Vieþii) – suflete.

“Aici (observa Dr. AArrttuurr SSiillvveessttrrii într-unarticol din Contemporanul – un comenta-riu despre “descoperirea arhivelor igno-rate) – se observase – mai mult decât ca ometodã ci propriu-zis ca o idee literarã – încâteva cãrþi mari unificate de acelaºiinstinct de restituire – ce am observat, tra-dus în alte formulãri, la Buzãu, la Sâmbãtaºi la Sibiu. Aici nu se restaureazã ci sedescoperã ceea ce se uitã, se pierde orise risipeºte, zãgãzuind prin lipsa de me-morie ºi nepãsarea colectivã, ce trebuieînlãturate ºi stinse, în cele din urmã. Aicise vede omul mare ce s-ar putea descrieîn felul unei acþiuni ce lasã urmã distinctãºi memorabilã în toate cele ce fãptuieºtedar întâi ºi-ntâi în sentimentul misiunii.

IIaattãã ffaapptteellee::Misiune într-un anumit fel aratã ºi lite-

ratura, de un eseism superior, memorabilîn formulare ºi mult prea puþin sacerdotalîn concepþie ce a dat operã, nu schiþã, dela Tradiþie ºi libertate ºi pânã la Cuvinte lazile mari.

Prin cele 40 de volume publicate, mul-te din ele asupra literaturii, câteva cãrþidespre personalitatea omului mare MironCristea, Primul Patriarh al BOR, “omulcare a luat parte la Unirea României, alã-turi de viitorul cardinal Iuliu Hossu ºi alþicandidaþi ºi laici, care au realizat Unirea”,apoi, descoperirea celor dintâi manuscrise

ale lui Lazãr Leon Asachi, preot, tatãl luiGheorghe Asachi, pus de mitropolit lalocul potrivit, în istoria Bisericii ºi Culturiiromâneºti, Antonie Plãmãdealã a fãcut,prin acestea, mari servicii literaturiiromâneºti vechi.

O arhivã epistolarã deosebit depreþioasã, cuprinzând 160 de scrisori “dela oameni mari, pe care le-am descoperitîntr-o arhivã moartã, amestecate cugunoaie, în subsolul Palatului Sinodal dela Mânãstirea Antim” ºi publicate laEditura Minerva sub titlul “Pagini dintr-oarhivã ineditã”, Bucureºti, 1984.

Apoi, publicarea Vieþii ºi Operei luiEminescu, scrisã în limba maghiarã deMiron Cristea, pe când era student laFilozofie în Budapesta. “Proverbe, maxi-me nepublicate”, “Datini de nuntã dinTopliþa, Cântecul orbilor ºi ursirea”, toaterãmase nepublicate din opera lui MironCristea. Iatã ºi un Crez formulat într-unadin “Convorbirile de amurg”:

““NN-aamm llããssaatt nniiccii uunn ttiimmpp ssãã ttrreeaaccãã ffããrrããaa-ll uummppllee ccuu cceevvaa ffoolloossiittoorr aattââtt mmiiee ccââtt ººiicceelloorr ddiinn jjuurr..””

Câteva din aceste lucrãri ale Mitropo-litului: BBiibblliiaa ddee llaa BBuuccuurreeººttii, HHaannss KKuunngg ººiiDDeeccllaarraaþþiiaa ““MMyysstteerriiuumm EEcccclleessiiaaee””, apoiBBiizzaannþþ,, CCoonnssttaannttiinnooppooll,, IIssttaannbbuull îînn ttrreeccuuttººii aassttããzzii; apoi CClleerriiccii,, ccttiittoorrii ddee lliimmbbãã ººii ccuull-ttuurrãã rroommâânneeaassccãã, urmând CCaa ttooþþii ssãã ffiieeuunnaa.

O bunã parte din scrieri s-au ocupat deCartea veche româneascã.

Despre misiunea sa, I.P.S. AntoniePlãmãdealã spunea, cu simplitate ºismerenie: “Nu ºtiu cum mi-a fost dat, darparcã lucrurile anume ar fi aºteptat un ompe care sã-l punã pe treabã” - este, defapt ºi conºtiinþa lucrului înfãptuit bine, adatoriei împlinite conºtiincios, cu simþ derãspundere, nu numai în faþa obºtii ori apropriului sine, dar ºi în faþa lui Dumnezeu.

Mitropolitul îºi încheie mãrturia în iunie2004, astfel: “AAmm rreeuuººiitt ssãã ssccrriiuu aapprrooaappee4400 ddee ccããrrþþii ((……)) MMãã bbuuccuurr ccãã mmiilloossttiivvuullDDuummnneezzeeuu mm-aa bbiinneeccuuvvâânnttaatt ººii mm-aa aajjuuttaattssãã llee tteerrmmiinn..”

“Douãzeci ºi opt de scrisori de altãdatã– constituite într-un Epistolar, documentde epocã ºi foaie de temperaturã intelec-tualã, publicate ad-litteram, “ele exprimãpuncte de vedere ºi concluzii ce nu le-amretractat – spune AArrttuurr SSiillvveessttrrii - ºi poatevor servi drept exemple ºi pentru alte su-flete înaripate ce vor trãi în anii de plumb”.

Scrisorile propun subiecte de reflecþiepe diverse teme teologice, istorice, cultu-rale, confesionale, “contribuþii la zidireasufleteascã a românilor transilvãneni, lacoagularea unei conºtiinþe româneºti depretutindeni”, precum ºi chestiuni demetodã de cercetare asupra apariþieireligiei creºtine la români.

Acest Epistolar constituie, aºa cummãrturiseºte AArrttuurr SSiillvveessttrrii o “reînnoitãdelectare intelectualã, unul din momentelerarisime de biografie spiritualã”.

Admiraþia Mitropolitului pentru AArrttuurrSSiillvveessttrrii este nedisimulatã: “Sunt uimit decât de multe lucruri ºtiþi ºi pe câte portativeale spiritului vã încercaþi gândurile ºicuvintele, fiind dintre cei cu posibilitãþi de acuprinde mai uºor multe octave.”

Întreg Epistolarul este un giuvaer care,cu cât mai vechi, e cu atât mai preþios ºirelevã preþuirea reciprocã a celor doi,izvorâtã din conºtiinþele culturale înnãs-cute, în care valorile etice, morale, spiri-tuale,culturale, istorice, estetice primeazãcelor materiale, cum e ºi firesc la doi cãr-turari de înaltã þinutã, dublatã de o solida-ritate intelectualã demnã de marile cauze.

De asemenea, reiese din ele “uninstinct al lealitãþii faþã de valori ºi un cultal prieteniei intelectuale egalitare.”

Parfumul uºor vetust al vechilor episto-lare este inspirat cu sete de cei care gustãasemenea delicii intelectuale în clipelefaste ºi calme pe care doar comuniunilespirituale þi le pot oferi.

O mãrturie tulburãtoare a I.P.S.Antonie este aceasta: cã prietenii care nu-i înþeleg pasiunea pentru arhive, “nu mãpot înþelege pentru cã nu trãiesc ceea ce

trãiesc eu când scot oamenii din hârtii. Amsentimental cã-i nasc, cã fãrã mine arrãmâne ca oraºele vechi, acoperite devreme, ca niºte Histrii nedescoperite.”

Dar ºi “convingerea mea cã Dumnezeune cheamã unde are treabã cu noi. Cumine a vrut sã-i scoatã din uitare pe niºteoameni pe nedrept uitaþi. Echilibrul trebuiarestabilit. Oare, cândva, va face ºi pentrunoi, cineva, aºa ceva? Cred cã da. Celpuþin în mãsura în care facem noi pentrualþii!” (ªi iatã cã prin acest volum – seîmplineºte profeþia IPS Antonie!).

Cercetând activitatea publicisticã aînaltului ierarh, AArrttuurr SSiillvveessttrrii spune: “ªi ceconstat? Cã o impunãtoare parte dinopera Înalt Prea Sfinþiei Voastre zace înpublicaþii, ceea ce nu e deloc recomand-abil.(…) ªi ce mai constat? Cã oriunde seexprimã acest condei miraculos pe care vil-a dat Dumnezeu, din el rãsar minuni.” ªiîncheie AArrttuurr SSiillvveessttrrii: “Daþi-mi voie sã vãpreþuiesc ca pe un spirit înalt, enciclopedicºi ca pe un admirabil scriitor de însemnã-tatea lui Haºdeu ºi Pârvan.”

AArrttuurr SSiillvveessttrrii, într-una din epistole,spune profetic: “Odatã ºi odatã acesteimpresii ce se nasc în pânza prea repedeprimitoare a sufletului se vor putea organi-za mai bine decât acum, când încã sun-tem prizonierii clipei ce nu trece însã atâtde repede dar ni se ia; ºi ca sã nu ni se iacu totul aceste clipe, le vom face sã sedesprindã din material unde ne-au întem-niþat, înãlþându-ne în permanent.”

Deosebit de emoþionantã este întâl-nirea celor doi, evocatã în fragmentul:“Sfârºit, ºi lui Dumnezeu laudã!”, datatã 12august 2004, care oferã ºi justificarea vo-lumului omagial, evocator, despre Mitropo-lit – un fel de “ofrandã tristã”, adusã acelorcuvântãtori, ori poate “o cãinþã mutã ºiînlãcrimatã”, gândindu-mã cã atunci cânderam pe Pãmânt nu le-am spus la vremece ar fi trebuit sã le spun iar astãzi, cândvreme nu mai e, e zadarnic ºi fãrã de rost.”

Capitolul II. “Modelul ºi Memoria”, esteînchinat Operei lui Antonie Plãmãdealã(1926-2005), “Mitropolit al Transilvaniei ºiÎnvãþãtor al românitãþii”, operã ce rãmâneîntre cele mai de seamã ce a putut sã nedea literatura sub-lunarã a marilorpovãþuitori, ce începe demult ºi nu se ter-minã decât odatã cu cea din urmã vorbãpronunþatã în româneºte.”

Evocarea modelului care “a fost celmai “bisericesc” dintre scriitorii români ºicel mai scriitor dintre oamenii Bisericii”,este, de asemenea, profundã ºi emoþio-nantã. “”Cu el, cele douã literaturi ce trãis-erã în lumi paralele, desfãcându-se he-terodoxia secularã de misterul religios, sereunesc în sfârºit, într-o sintezã strãlucitãde unde, mâine, va ieºi, fãrã nici o îndo-ialã, soluþia noastrã universalã ºi profeticã.Cãci, deopotrivã cu modelul, esenþialã înopera lui Antonie Plãmãdealã rãmâneMemoria.”

ªi, încheie AArrttuurr SSiillvveessttrrii, “Astfel sefãcurã marile cãrþi unde toate acestea seîmpletesc într-un fel de Predanie care nuse va organiza episodic, putându-se con-templa, în impunãtoarea ei lecþie memora-bilã, abia prin alãturarea tuturor pãrþilorîmprãºtiate. Biserica slujitoare; Dascãli decuget ºi de simþire româneascã; Spiritua-litate ºi istorie; Calendar de inimã româ-neascã; Cuvinte la Zile Mari; Tradiþie ºi li-bertate în spiritualitatea ortodoxã; RugulAprins - sunt nu doar documente decreaþie ºi de povãþuire ci ºi impresionantecãrþi de îndrumare, a cãror însemnãtate seva vedea cu timpul ºi va creºte cu cât vre-murile vor fi mai nedesluºite. Prezenþa luiîn istoria româneascã se va înþelege,deopotrivã, o datã cu întãrirea TimpuluiRãu ºi indistinct, ca un model ce va deveninecesar, cãci i se potriveºte cãii grele ce ovom urma. Într-un anume fel, aceastarecapituleazã “modele ºi exemple” cu ca-racter emblematic. El avea intuiþia ºierudiþia lui Nicolae Iorga, cel ce deschi-sese drumul ªcolii istoriografice de la“Annales”, þinuta seninã ºi profeticã a luiVasile Pârvan, care a reconstituit “Getica”.Uºurinþa de a formula memorabil a lui G.Cãlinescu ºi marele proiect interminabil alenciclopedistului B.P. Haºdeu. Venise din

Basarabia, adicã dintr-o Românie aproapebiblicã, ieºind din acea istorie paralelã caun fiu de þãrani, fiindcã, în felul lui, ºi el eraun “crãiºor”, adicã un voievod ocult ºi unîndreptãtor de oameni ºi de mulþimi pe alcãror cer sufletesc Fapta ce ne lasã varãmâne cu fixitatea constelaþiilor intangi-bile.”

Admirabil model, admirabilã ºi merito-rie evocare!

Urmeazã “Restituirea arhivelor igno-rate”, ºi, ca ultim cuvânt, “MitropolitulAntonie Plãmãdealã în efigie”, în cuvintetulburãtoare, precum întreaga lucrare, ce îieste închinatã, care este ºi o invitaþie de a-l cunoaºte, de a-i cerceta viaþa ºi opera ºide ce nu? de a-i continua cercetãrile,munca asiduã ºi studiile de istorie a litera-turii româneºti vechi.

Volumul, beneficiind ºi de o posfaþã pemãsurã, scrisã de distinsa acad. ZoeDumitrescu-Buºulenga, cu titlul: “Înveliºul,voit astfel, al pstrãtorului de tainã”, în caremarea Doamnã a Culturii româneºti, îlnumeºte pe mitropolit “vas ales”, “purtat înmisiunea Sa de mâna Providenþei”.

ªi spune Doamna Zoe DumitrescuBuºulenga: “Am pãtruns sensul haruluicare i-a fost dat. A fost trimis cu o sarcinãaproape supraomeneascã, de restauratoral unei istorii care avea nevoie de unîndrãgostit de oamenii ei ºi de faptele ºirealizãrile lor memorabile.”

“Cartea despre Mitropolitul AntoniePlãmãdealã – încheie Zoe Dumitrescu-Buºulenga, comunicând realizãrile Saleaproape incredibile în utilitatea ºi fru-museþea lor, capãtã, prin modul în careAArrttuurr SSiillvveessttrrii a construit-o, o aurã detainã, ca multe altele din cãrþile lui.“Convorbirile de amurg” ºi cele 28 deScrisori de altãdatã constituie substanþapropriu-zisã a tabloului, fixând trãsãturileportretului de om excepþional. Dar incadra-mentul pe care autorul l-a dat, de la“Discurs împotriva uitãrii” ºi “Douã po-vestiri enigmatice” la început, pânã la“Sfârºit, ºi lui Dumnezeu laudã”, caîncheiere, ne înalþã parcã într-o altãordine, aceea a miraculosului, a harului.

Cu o eleganþã melancolicã, el mãr-turiseºte înaltul scop al cãrþii, tâlcul adâncce i s-a revelat ºi pe care ni-l comunicã,emoþionându-ne. Puterea delicatã cu caremânuieºte Cuvântul, cules de pe pajiºtile,infinit colorate ºi cu parfumuri inefabile pecare le parcurge fãrã oprire, ne cuprinde ºine spune, strecurând în noi înþelesurisuperioare, menite sã ne extragã din con-tingent.

S-au întâlnit în cartea aceasta doi“trimiºi”de Sus ca sã ne scoatã din întune-ricul primejdioasei uitãri. ªi tot ceea ceface AArrttuurr SSiillvveessttrrii (ºi face enorm, ca ºiOmul cel Mare); zideºte (în sensul dat deApostolul Pavel cuvântului).

Aceasta este, poate taina care încon-joarã ºi “Memoria ca un concert baroc” –spune în încheiere doamna Zoe Dumi-trescu Buºulenga în 2004.

ªi, adãugãm noi, cu reverenþa cuven-itã, deºi n-ar mai fi loc de nici o adãugire –dupã aceste profunde cuvinte – o cartecare-þi conferã liniºte ºi un spor de bunã-tate ºi cuviincioºie faþã de temeiurile solideale credinþei.

Un dar sublim care te înalþã ca pe aripide heruvimi ºi te face sã priveºti altfellucrurile ºi oamenii.

Un Dar de Înãlþarea Domnului. Un darspre înãlþare spiritualã. Cu deosebitã sem-nificaþie de gând ºi Cuvânt. Care-þi aºeazãsufletul, în preajma îngerilor. O carte carete împlineºte efectiv ºi afectiv, hrãnindu-tecu pâinea ºi apa, ca þâºnitã din stâncaabia atinsã cu toiagul sfinþeniei.

O carte care aºeazã lucrurile bune înmatricea lor de spiritualitate, în pofidaomului “prea repede uitãtor”.

Care te învãluie ca o aurã, într-un aerde sfinþenie ºi te molipseºte de starea deînger. Aceasta este cartea Domnului AArrttuurrSSiillvveessttrrii, “Modelul Omului Mare”, desprepersonalitatea covârºitoare a MitropolituluiAntonie Plãmãdealã, de fericitã aducereaminte.

CCEEZZAARRIINNAA AADDAAMMEESSCCUU

O CARTE ZIDITOARE ...


Acest medalion, dedicat operei ºi memoriei lui ArturSilvestri, s-a publicat în revista “Viaþa de pretutindeni”,

ediþie dublã, octombrie-decembrie 2008, precum ºi în fascicol separat, sub directa îndrumare a scriitoarei

MARIANA BRÃESCU-SILVESTRI, care ne-a oferit sprijinmoral ºi material. (Director: SABIN BODEA,

Director adjunct: GHEORGHINA ÞIBICHI-BODEA, Director artistic ALEXANDRU ILARION)

Redacþia: Arad, Piaþa Avram Iancu nr. 12, tel.: 0257-210.191;0746.19.80.50; 0723.63.10.20; e-mail: [email protected]


Personalitatea tainicã a lui AArrttuurrSSiillvveessttrrii impresiona din tinerete. Dupãun deceniu, douã, chipul enigmatic i seva fi accentuat, cãpãtând o alurã patri-arhalã, accentuatã de încãrunþire. Titlu-rile ºtiinþifice s-au înmulþit ºi ele, în urmastudiilor adâncit eremitice: Artur Silvestridevine (înºir dupã cv-ul pe care îl afiºade regulã) Doctor în Literatura Medie-valã la „Trinity Bible Research Center” –University of Madras, India, DoctorHonoris Causa la Institut d’Estudismedievals de Catalunya – Barcelona,„professeur-visiteur” la Universite’Francophone Internationale, Bruxelles,„maître en Relations publiques interna-tionale” la Institut Superieur d’EtudesPsychologiques, Belgia; a fost totdeo-datã, în pragmatic, specializat în analizãeconomicã, fiind considerat, ca sã folo-sesc termeni ai temutei discipline,„fondatorul activitãþilor de consultanþãimobiliarã din România ºi un expert înanaliza ºi prognoza de piaþã aplicatãacestui domeniu”, e adicã „creator deinstituþii ºi de organizaþii profesionale”ca, o vreme, preºedinte al Uniunii Patro-nale Imobiliare din România. Se vor fibãtut între ele aceste îndepãrtate califi-caþii împreunate totuºi în aceeaºi per-soanã? Dacã citeºti eseurile dedicate deArtur Silvestri teritoriului în cauzã – el îm-bina aici erudiþia personalizat apropriatãdin domeniu cu analiza provocatoare cepuncteazã sever ºi irevocabil, în stilul, deexemplu, al unui Constantin Joja – fireº-te cã, prevenit fiind, prejudecata incom-patibilitãþii nu se consolideazã. Criticulcunoscut ºi, mai nou, cum spuneam,istoricul civilizaþiilor au fost mereu, amimpresia, într-o cuvenitã concilianþã cuadministratorul, cu omul de afaceri.

Iatã, de pildã, doar câteva lucrãri dinaceastã, ca sã zic aºa, mai austerã, ne-delectabilã arie – sensibilizatã însãbeletristic de cãtre prestigiosul ºi, de la ovreme, instancabilul autor (am primitcãrþile într-un voluminos teanc, erauînsoþite de exemplare, deopotrivãpreþioase ºi luxuriante, din revista „CasaLux”, editatã atunci de Doamna MarianaBrãescu Silvestri – „Doamna Casa Lux”,cum era supranumitã -, ea însãºi un re-putat dramaturg ºi prozator): „Deceniulstraniu”, „Arheologia unei ore”, „Româniaîn anul 2010”, apoi, în orizontul aºa-zicând socio-monastic, cãrturãreºti si,inspirate puneri la punct în reevaluãriistorice: „Retrocedarea secolului”,„Ofranda baldachinului”. „Simbolul decredinþã muºatin”, „Clopote sub ape” etc.

Cu toate acestea, libristic, înaintede1989, Artur Silvestri, din câte îmiamintesc (am colaborat în secþiunea luide la revista „Luceafãrul”), nu a fost defel industrios – dacã facem excepþie de oanume disipare gazetãreascã, ºi aceeaprogramatã ºi, fatalmente, suprave-gheatã. Am apreciat atunci un impecabilcuvânt însoþitor iscãlit de Artur Silvestri lao ediþie din uitatele (ignoratele) poezii alelui Zaharia Stancu – liricul, cum se ºtie,nu se legase totuºi, ca romancierul ºidemnitarul comunist de mai târziu, demanifestul sinistru propagandistic. Tãce-rea editorialã, cu ecou în duratã a luiArtur Silvestri va fi însemnat aºadar ºi odiscretã inadeziune? Nu ºtiu. Însã, dupãcum precizeazã undeva, compunea ºiredacta în secret, ca „pentru sertar”, prin1983-1984, „nuvele fantastice”.

Citite astãzi (vezi „Apocalypsis cumfiguris”, Editura Carpathia Presss,Bucureºti, 2003) sunt surprinzãtoare: sesitueazã, dupã priceperea mea, între

(avant la lettre) un realism-magic de felullatino-american ºi o sintezã – însã cuaccentul pe abstracþiune ºi în, aº spune,obsesia severitãþii noetice – a formuleloreliadescã ºi voiculescianã. De altfel, într-un „epilog” la cele ºapte nuvele autorulnu gândeºte, în linii mari, altfel; se vaaºeza doar, probabil pe bunã dreptate,mai apãsat sub semnul lucrãrii încãneperpetuate (la noi, dar din cât ºtiu, niciaiurea) a lui Ernst Junger. Nu sunt, mãr-turiseºte, influenþe ori imitaþii de tipar (fiemodelele Marguerite Duras sau JulienGracq, nedeclaraþii M.Eliade ori V.Voicu-lescu, desigur Thomas Mann – pe aceº-tia, oricum, Artur Silvestri îi reconfirmã –vorba lui Lucian Blaga – numai în „schi-þã”), sunt însã „proximitãþi”: „La dreptvorbind – ne încredinþeazã aici conºtiinþateoreticã a scriitorului – acestea suntumbre rãsfrânte pe pânzã, pete de mem-orie rãmase din contemplarea epicureicãa unor maeºtri preferaþi, dar nu sunt pro-ducþii de cãrturar ce compune în manieracuiva ori dupã model. Acestea sunt nu„proze” ori „nuvele”, ci un fel de frag-mente de epos criptic, ce capteazã unmister natural nedesluºit ºi doar îl înre-gistreazã fãrã a-l organiza”. Îl aprob aicipe Artur Silvestri fãrã rezerve. Maria, în„Apocalypsis cum figuris” (pentru cine nuºtie, e lucrarea muzicalã a lui AdrianLeverkuhn din „Doktor Faustus” deThomas Mann), soseºte însoþitã de unbãrbat (e dinadins lãsat fãrã de nume) înþinutul, cum îi notificã acesta, „pustiu”,aci pãtrunde „frigul uscat, gerul maladi-ilor mortale”, dar, ne putem întreba, nuînsoþitorul însuºi reprezintã deja tãrâmul,locul acela cu toate amãgirile al deºertu-lui – pustiul de dincolo de fiinþare, arãtân-du-ne cã, dincolo de fiinþãrile în formã,fiinþa e de neatins ori e aidoma contraiu-lui ei, cã adicã fiinþa ºi nefiinþa sunt una ?Sã citim, spre exemplu, acest dialog tul-burãtor: „E o noapte fãrã lunã – zisefemeia privindu-l, cu ochii sclipitori. El oascultã, împinse uºor capul pe spate ºiprivi în sus, nedefinit. –Da, rãspunse. ªiîn cer nu e nici o stea. Nu era, într-ade-vãr, nici o luminã în ceruri, deasupra lorse desfãºura un gol fãrã sfârºit”.Noaptea aceea, ca sã desluºim împreju-rarea, era chiar momentul concret, vre-mea adicã definisabilã („-E Crãciunul –murmurã Maria ºi aprinse lumânãrile; pepereþi se trezirã parcã focuri verzui ºi eaîl strigase fãrã cuvinte. Deschise uºa, vo-ia sã-l întâmpine, era, în sfârºit, frumoa-sã numai pentru el. I se pãru cã noapteaa trecut ºi ieºi; singurãtatea o împre-surase”), dar momentul acela era totuºi,de se poate spune, fãrã de timp, iar lu-mea fugise de sinea ei însãºi („Rãsãriseluna; însã cerul adânc pierduse steleleparcã pentru totdeauna. Simþi în aer unmiros de fum pe care nu-l mai cunos-cuse, ca un pelin uscat. Era frig, ochiiîncepuserã s-o usture, dar îl vãzuse,aºezat cu spatele cãtre ea, ºi cu mâiniledesfãcute, atârnând peste porþile mari,ferecate. Se apropie ºi, prin cãmaºa lui,îngheþatã, simþi arsura unui cartuº”).

„„NNuuvveelleellee ffaannttaassttiiccee”” aallee lluuii AArrttuurrSSiillvveessttrrii („Apocalypsis cum figuris”,“Geneza, dupã Balzac”, Jogging”, „Peterîn aprilie”, „Mileniu în pãduri”, „Ordinulvrãjitoarelor”, „Veneþia, fãrã Isadora”)ssuunntt –– ccaa ssãã mmãã eexxpprriimm aapprrooxxiimmaattiivv ––ppaarraabboolleellee ffiiiinnþþããrriilloorr llaa uullttiimmaa ffrroonnttiieerrãã ––aacceeeeaa vvaa ssãã zziiccãã aa ppiieerrddeerriiii lloorr ffaattaallee îînnffiiiinnþþaa ccaarree,, nneeaarrããttâânndduu-ssee,, ppooaattee nnuummaaiillee-aa nnããssccoocciitt..

AA..II..BBRRUUMMAARRUU

ULTIMA FRONTIERÃScriitorul AArrttuurr SSiillvveessttrrii, aºa cum ne-a

obiºnuit pânã acum, ne pune la dispoziþie oaltã apariþie editorialã, închinatã Mitropolituluicãrturar TIT SIMEDREA, din pãcate preapuþin cunoscut.

Cartea, intitulatã “SSEECCRREETTUULL RRUUGGUULLUUIIAAPPRRIINNSS” –– PPoorrnniinndd ddee llaa ccââtteevvaa ddooccuummeenntteeddeesspprree MMiittrrooppoolliittuull TTiitt SSiimmeeddrreeaa, EdituraCarpathia Press - 2007, împãrþitã în capitolecu titluri sugestive: Spaima de a continua“nefãcutul” prin amânare. Codul “Semãnãto-rului”. “Umbra” ºi “imaginea”. “Omul secret”.Amintiri dintr-o “carte vorbitã”. “Rugul Aprins”de la Antim, evidenþiazã figura MitropolituluiTit Simedrea ºi faptele sale întru înfru-museþarea culturii religioase ºi a celei laice.Pe lângã multe contribuþii culturale aleMitropolitului, reþin atenþia studiul despreimnograful Filotei de la Cozia, concluziiledespre Macarie, iniþiatorul de carte scoasã desub teasc în Carpaþi, acum o jumãtate demileniu, despre care Mitropolitul credea cutoatã convingerea cã nu a fost sârb, ci românºi demonstrarea ideii continuitãþii de aºezarecãlugãreascã ante-nicodemianã.

Mitropolitul Tit Simedrea, ultimul mitropolital Bucovinei, originar din Teleorman, vicar alpatriarhului Miron, episcop de Bãlþi, savant ºiduhovnic, s-a stins din viaþã spre sfârºitul anu-lui 1971, la Mânãstirea Cernica, în vârstã de85 de ani.

Un om, un gând, o viaþã... Mitropolitul TitSimedrea ºi dorinþa de renaºtere spiritualã... oadevãratã pecete pe comoara creºtinismuluiromânesc sau convertirea la Adevãr... Deºiautorul, A. SSiillvveessttrrii, nu beneficiazã de infor-maþii bogate legate de Mitropolitul Simedrea,ele totuºi existã înrãdãcinate în memoriacolectivã. De exemplu, este grãitor ce a afir-mat Mitropolitul Antonie Plãmãdealã despreMitropolitul Tit Simedrea: “Mi se pãrea cã e deo liniºte cumva fantasticã. Nu l-am auzit

plângându-se vreodatã de ceva (...). îi doresco mântuire în cerurile lui Dumnezeu, iarliniºtea lui sã-mi dea ºi mie putere, sã fiumereu liniºtit în Domnul” (SECRETUL“RUGULUI APRINS”, Editura Carpathia Press- 2007, p.16). Aceste cuvinte par o rugãciuneadresatã unui sfânt...

Nici nu putea inspira cineva aceste cuvintedacã nu ar fi fost promotor al miºcãrii “RuguluiAprins”. Încã din titlu, AArrttuurr SSiillvveessttrrii îl po-ziþioneazã pe Mitropolit în inima miºcãrii“Rugului Aprins”, ca fiind, dupã unii, cel care ainiþiat aceastã stare, iar dupã alþii, cel care arfi creat un program cu largi ecouri, instruindpe “trãitorii mistici”, printre care ºi SanduTudor. Aceasta este taina din titlu, “Secretul«Rugului Aprins»”.

Ca de obicei, în scrierile lui AArrttuurr SSiillvveessttrriiplãcerea scrisului se îmbinã cu voluptateanoutãþii, iar adulmecarea insolitului cu încer-carea herculeanã de refacere a rupturii dincultura româneascã. Se observã o atenþiedeosebitã acordatã exprimãrii, prin cuvinte cetrimit dincolo de imediat, forþând cititorul lastrãdania de reîntoarcere asupra lecturii, eleavând forþa de a vrãji lectorul. Dar toatãaceastã artã este dublatã de o grea durere:necunoaºterea înaintaºilor. În scrisul silvestri-an, foamea dupã recunoºtinþã coexistã într-unmod straniu cu durerea negãsirii ei, aºa cumar exista, virtual, rodul fãrã sãmânþã saurazele fãrã soare. Însã negura uitãrii nu s-aîntins peste memoria rece ºi adesea atât dedistantã. Mai existã un strop de nãdejde, pen-tru cã, aºa cum scrie AArrttuurr SSiillvveessttrrii, duºmanneiertãtor al uitãrii, “deºi pare greu de crezut,«uitarea» însãºi devine o cheie a înþelegerii”(Op. cit, p. 24).

AAººaaddaarr,, ddaaccãã nnuu eexxiissttaa uunn AArrttuurr SSiillvveessttrrii,,eell ttrreebbuuiiaa iinnvveennttaatt..

PPrrooff.. LLAAVVIINNIIAA ªªEERRBBAANNDDuummbbrrããvviiþþaa,, TTiimmiiºº

ARTUR SILVESTRI, UN CÃRTURAR DE EXCEPÞIE

Chiar ºi un singur minut din viaþa unuipoet de geniu ca Mihai Eminescu intereseazã.Artur Silvestri porneºte, în lucrarea AArrhheeoollooggiiaauunneeii oorree –– 11888866,, ddee SSffiinnþþiiii VVooiieevvoozzii –– EEmmiinneess-ccuu llaa MMâânnããssttiirreeaa NNeeaammþþ (Bucureºti, EdituraCarpathia Press, 2003, infra,, sub sigla SSAArrhh),de la Paul Miron, EEiinnee mmeerrkkwwüürrddiiggee hhaanndd-sscchhrriiffttlliicchhee AAuuffzzeeiicchhnnuunngg üübbeerr EEmmiinneessccuu,, lliittuussmmaarriiss uunndd lluummeenn jjuuccuunndduumm // OO cciiuuddaattãã aaddnnoo-ttaarree mmaannuussccrriissãã ddeesspprree EEmmiinneessccuu,, mmaarrggiinneeaammããrriiii ººii oo lluummiinnãã lliinnãã (în LLooggooss sseemmaannttiikkooss..SSttuuddiiaa lliinnggvviissttiiccaa iinn hhoonnoorreemm EEuuggeenniioo CCoossee-rriioo, 1981), de la Nicolae Georgescu, LLaa MMââ-nnããssttiirreeaa NNeeaammþþ (articol publicat în «Lucea-fãrul», nr. 36 / 3 septembrie 1988), ºi de la Ci-prian Zaharia, EEmmiinneessccuu llaa NNeeaammþþ.. CCââtteevvaa pprree-cciizzããrrii (în «Cronica», nr. 47 / noiembrie 1988).

„Ciudata adnotare“, gãsitã de Paul Miron«pe ceaslovul românesc al unei persoaneevlavioase ce deþinea acea carte de la GurieGrosu, episcop de Chiºinãu ºi mitropolit alBasarabiei», sunã astfel: PPee zziiuuaa ddee SSff..VVooiieevvoozzii llaa aannuull 11888866,, mm-aauu cchheemmaatt llaa MMãã-nnããssttiirreeaa NNeeaammþþuu,, llaa bboollnniiþþãã,, ººii ll-aamm ssppoovveeddiitt ººiill-aamm îîmmppããrrttããººiitt ppee ppooeettuull MM.. EEmmiinneessccuu.. ªªii aauuffoosstt aaccoolloo ººii IIoonn GGhhiioorrgghhiiþþãã,, ddiinn CCrrããccããooaannii,,ccaarree aaccuumm eessttee pprriimmaarr.. IIaarr MM.. EEmmiinneessccuu eerraalliimmppeeddee llaa mmiinnttee,, nnuummaaii ttaarree ppoossaacc ººii ttrriisstt.. ªªiimmii-aa ssããrruuttaatt mmâânnaa ººii aa ssppuuss:: „„PPããrriinnttee,, ssãã mmããîînnggrrooppaaþþii llaa þþããrrmmuurriillee mmããrriiii ººii ssãã ffiiee îînnttrr-ooMMããnnããssttiirree ddee MMaaiiccii ººii ssãã aassccuulltt îînn ffiieeccaarree ssaarrãã,,ccaa llaa AAggaaffttoonn,, ccuumm ccâânnttãã LLuummiinnãã lliinnãã.“ Iar adoua zi...; deci spovedania / împãrtãºania luiM. Eminescu, cel «limpede la minte», are locîn 8 noiembrie 1886 («de Sfinþii Voievozi»), laMânãstirea Neamþ. Cu privire la articolelesemnate de N. Georgescu ºi C. Zaharia, ArturSilvestri mai noteazã – în primul capitol al lu-crãrii sale, OO „„ccrroonniiccãã mmããrruunnttãã““,, îînnttrreerruuppttãã ººiiiiggnnoorraattãã: «Chestiunile ce intereseazã peaceºti autori se întrepãtrund, dar se diferenþi-azã, de fapt; cel dintâi evidenþiazã starea desãnãtate „limpede“ a lui Eminescu la Mânãs-tirea Neamþ, în vreme ce al doilea scuteºte deresponsabilitãþi obºtea de cãlugãri de laNeamþ în privinþa internãrii lui Eminescu înospiciul aflat în mânãstire, dar aparþinãtor deepitropia laicã a Sf. Spiridon din Iaºi.» (SArh,5); ºi privitor la Paul Miron, mai subliniazã:descoperitorul crede cã ar fi o copie dupã ori-ginal iar „copistul trebuie sã fi fost o femeie“»((iibbiidd..)).. Dupã ce analizeazã „circumstanþele“ –în capitolul secund, CCeellee ddoouuãã vvããlluurrii:: mmiisstteerruullaauuttoorruulluuii ººii mmiisstteerruull ccooppiissttuulluuii –, Artur Silvestritrage concluzia: «Notiþa în chestiune (chiaradãogitã fiind) lasã a se vedea un monah cu

experienþã duhovniceascã de netãgãduit ºicare ºtie sã îºi ia toate precauþiunile în situaþiadelicatã ce o întâlneºte. Editorul ei (PaulMiron) a fãcut precizãrile de ordin canonic, cese impun: interdicþia de a spovedi un bolnavmintal (ceea ce explicã sublinierea „limpezimiide minte“), îngãduinþa de a produce împãr-tãºania în momente ce se bãnuie a precedamoartea (de unde ºi dispoziþia testamentarã),invocarea unei autoritãþi laice („primarul“ dinCrãcãoani) ce poate atesta, în caz de necesi-tate, adevãrul situaþiei ce se înfãþiºeazã etc.Profilul duhovnicului începe sã se clarificecãci acestea sunt disociaþii ce aratã practicãîndelungatã, o anumitã înþelepciune ºi chiar„legalism“ canonic.» (S Arh, 7). Dupã o impre-sionantã documentare (în capitolele PPaaiissiieenniiººii ppaahhoommiieennii ºi „MMâânnaa ddee þþããrrâânnãã“ aa lluuii VVaassiiaannPPaannaaiittee ddee llaa PPooccrroovv) întru aflarea duhovnicu-lui-scriitor chemat la Mânãstirea Neamþ, laBolniþã („spital“), pentru „spovedania“ / „îm-pãrtãºania“ marelui poet, din 8 noiembrie1886, Artur Silvestri induce în receptor „certi-tudinea“ cã Vasian Panaite de la Pocrov,„duhovnicul tuturor pelerinilor“, „duhovniculluminat al Moldovei“, este autorul notei despreEminescu. În ultimul capitol al lucrãrii, „„OOmmâânnãã ddee ffeemmeeiiee““ ??,, numeroasele documentecercetate ºi intrate în argumentaþia silvestri-anã fac destul de plauzibilã ipoteza cã mânafemeii ce a copiat nota despre Eminescu(fãcutã în ceaslov de duhovnicul-scriitorVasian Panaite), nu poate fi decât a «mo-nahiei Xenia Velisarie (1852 – 1926)», «fiicaSaftei, o sorã a Ralucãi Iuraºcu» (S Arh, 12),deci a unei veriºoare a lui Eminescu. Pare-secã ºi acest „document“ semnalat de PaulMiron înclinã tot mai mult balanþa de partea„zguduitorului adevãr“ relevat de NicolaeGeorgescu, în lucrãrile AA ddoouuaa vviiaaþþãã aa lluuiiEEmmiinneessccuu (Bucureºti, Editura Europa Nova,1994) ºi CCeerrccuull ssttrrââmmtt –– aarrttaa ddee aa ttrrããii ppee vvrree-mmeeaa lluuii EEmmiinneessccuu (Bucureºti, Editura FloareAlbastrã, 1995), republicate în MMooaarrtteeaaaannttuummãã aa lluuii EEmmiinneessccuu (Chiºinãu, EdituraCartier, 2002).*

IIOONN PPAACCHHIIAA TTAATTOOMMIIRREESSCCUU::SSccuurrtt-cciirrccuuiittee ccrriittiiccee:: OOpptt ccããrrþþii –– EEmmiinneessccuu

îînn 11888866,, ttooaammnnaa,, llaa MMâânnããssttiirreeaa NNeeaammþþ (recen-zie la: Artur Silvestri, AArrhheeoollooggiiaa uunneeii oorree ––11888866,, ddee SSffiinnþþiiii VVooiieevvoozzii –– EEmmiinneessccuu llaaMMâânnããssttiirreeaa NNeeaammþþ, Bucureºti, EdituraCarpathia Press, 2003), în «RostireaRomâneascã», anul al XI-lea, nr. 1-2-3 / ian-uarie-februarie-martie, 2005,, p 62..

AArrttuurr SSiillvveessttrrii,, AArrhheeoollooggiiaa uunneeii oorree –– 11888866,, ddee SSffiinnþþiiiiVVooiieevvoozzii –– EEmmiinneessccuu llaa MMâânnããssttiirreeaa NNeeaammþþ,,

BBuuccuurreeººttii,, EEddiittuurraa CCaarrppaatthhiiaa PPrreessss,, 22000033

Asemenea luminii pe care ªtefan cel Mare a dãruit-o neamului românesc sutede ani, tot aºa opera de o profundã vibraþie patrioticã a marelui cãrturar AArrttuurrSSiillvveessttrrii va dãinui peste veacuri.

PPrreeoott IIOOAANN MMOONNTTOOII,, Parohia Tãgãdãu, jud. Arad

artur silvestri a plecat pe drumul eternitãþii · binele ºi bucuria celor care au avut prilejul...

Documents