Pe la colturi unii spun că există Moș Crăciun...

Pentru cei mai mulți copii Crăciunul este cea mai așteptată zi din an, plină de bucurii, cadouri, dulciuri, cu familia în jurul bradului și cu speranța ca norii vor cerne omătul, măcar pentru o bulgăreală strașnică înainte să se așeze la masă plină de bunătăți, alături de frați, părinți și bunici. În așteptarea Moșului, cei mici își pun dorințele intr-o scrisoare în care promit că anul următor vor fi mai cuminți, mai ascultători și vor învăța mai bine, iar părinții au grijă ca ele să ajungă la timp la Polul Nord, ca Moșul să-și pregătească tolba cu toate cadourile pentru ei. Crăciunul este sărbătoarea cea mai de preț a tuturor copiilor.

Însă există mulți copii pentru care Moș Crăciun nu a fost niciodată prea bogat, de multe ori chiar neputând să ajungă la ei, dar care speră că poate anul următor Moșul va avea și pentru ei un cadou, cât de mic, lăsat sub brad. 29 de copii din Odobești, ale căror familii nu au mai avut posibilitatea să-i întrețină și să le asigure nevoile minime, au fost plasați în module de tip familial de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului. Pentru ei aici este”acasă”, educatorii sunt părinții lor, iar intre sunt frați, unde cei mari se ingrijesc de cei mici și astfel formează o familie, chiar una foarte mare, pe care Moșul nu putea să o ocolească și anul acesta.

Cu ajutorul campaniei ”Vrei să fii Moș Crăciun?”, inițiată pe Facebook, copiii au putut scrie Moșului ce cadouri ar fi vrut să primească, dacă anul acesta va trece și pe la ei. Mulți au sărit în ajutorul acestora pentru a le oferi un Crăciun cum orice copil merită să aibă. Toate scrisorile au ajuns la persoane dornice să ajute, și în noaptea de ajun, aceștia au plecat împreună cu Moș Crăciun la cele 3 case. În vremuri în care majoritatea copiilor își doresc un smartphone, o consolă de jocuri sau un computer performant, copiii aflați în plasament nu și-au dorit decât o haină nouă, poate o pereche de încălțări, o bicicletă cu care să meargă la școală și, bineîntețeles, dulciuri. Unul dintre ei nu a dorit decât o culegere de matematică, alții au sperat la creioane colorate sau ursuleți de pluș, deși depășiseră de mult vârsta pentru ”jucării”, însă copilăria nu a existat cu adevărat, nu au avut parte de nimic din ce toți ceilalți copii se bucură, și nici acum, la adolescență, aceste lipsuri nu au dispărut.

Îndată ajunși la ei, Moșul și spiridușii care au făcut posibil acest eveniment, au fost întâmpinați de reacții de mirare la început și apoi de o bucurie reținută, a unor copii cuminți și rușinoși, cărora nu le venea să creadă că în sfârșit e un Crăciun bogat și pentru ei. Cel mai plăcut a fost să-i vezi pe toți cum, atunci când își auzeau numele, nu se duceau să-și ia cadoul, ci se duceau să-l imbrățișeze pe Moș Crăciun, care ne-a mărturisit că înțelege cel mai bine ce înseamnă un cadou pentru acești copii, el însuși fiind crescut la casa de copii, unde bucuriile abia existau, iar pedepsele drastice aplicate de către educatori era singurul model de educație pe care îl

cunoșteau. Ne-a povestit că cea mai mică pedeapsă era să interzicerea a două mese; ne-a fost frică să întrebăm care era cea mai mare...În schimb, educatorii de la Odobești păreau a fi trecut de practicile vechi, păreau a fi mai mult părinți pentru copii decât îngrijitori, și se putea vedea pe fețele lor bucuria că au putut ajuta să-l aducă pe Moș Crăciun în casă pentru atât de mulți copii.

Mă așteptam să întâlnesc în acel loc mulți copii cu probleme familiale sau cazuri sociale, în schimb am găsit copii educați, plini de speranță și încrezători că există încă destui oameni buni care să-i ajute să-și croiască un viitor. Dar ei ar trebui să existe mereu, nu doar o singură dată pe an....