IMPORTANŢA DEZVOLTĂRII LIMBAJULUI LA COPIII PREŞCOLARI ȘI ȘCOLARI

Limbajul reprezintă funcţia psihică care ne ajută să comunicăm între noi cu ajutorul

limbii. Achiziţionarea limbajului are o importanţă deosebită în formarea şi dezvoltarea

personalitaţii omului, pentru că limba constituie principalul mod de relaţionare, socializare şi

comunicare interumana

La preşcolari insuşirea limbii este un proces indelungat ce are implicaţii si asupra

celorlalte funcţii psihice, deoarece dezvoltarea limbajului condiţioneaza dezvoltarea gậndirii

şi îi determină pe copii să-şi insuşească deprinderile şi abilităţile necesare activităţilor

şcolare. În concluzie, copiii noştri încep să se pregătească pentru viaţă.

Conţinutul cognitiv şi formativ al activităţilor din grădiniţă devine accesibil

copilului prin intermediul limbajului şi se transformă în deprinderi hotărâtoare pentru profilul

personalităţii acestuia, în etapele ulterioare ale evoluţiei sale. Însă, acest drum poate fi

anevoios, deoarece copiii pot întậmpina dificultăţi în însuşirea limbajului. Cea mai frecventă

tulburare a limbajului la preşcolari este dislalia.

Dislalia este o tulburare de pronunţie caracterizată prin pronunţarea deficitară a

unor sunete sau grupuri de sunete. Observăm copii care nu reuşesc să pronunţe corect unele

consoane,cum ar fi s, z, r , ş, ţ, sau unele grupuri de sunete ca st, pr, cl şi exemplele pot

continua. Aceste deficienţe de pronunţie trebuie corectate încă de la vậrsta preşcolară.

Consecinţele necorectării unei tulburări de limbaj sunt multiple si ele vizează structura

socială, cognitivă şi emoţională a copilului, afectậndu-i dezvoltarea personalităţii. În plan

social, copiii pot refuza socializarea, jocul cu alţi copii, pentru că ei devin conştienţi de

deficienţa lor de vorbire şi astfel au tendinţa să se retragă din grupul de joacă. În plan

cognitiv, copiii utilizează mai frecvent cuvintele pe care le pronunţă mai uşor, acest lucru

limitậnd dezvoltarea vocabularului activ. Necorectarea tulburărilor de pronunție poate afecta

și insușirea corectă a abilităților de citit- scris. In general,un copil care nu pronunță corect

anumite sunete, nu are formată abilitatea de a le scrie corect.În plan emoţional , odată cu

trecerea timpului, există riscul ca ei să dobậndească o stimă de sine scăzută. Stima de sine

scăzută se poate manifesta prin rezultate scăzute la învăţătură, putậnd ajunge pậnă la eşec

şcolar.

Dezvoltarea limbajului şi a comunicării, a vorbirii corecte, a creativităţii verbale a

copiilor, a fluenţei şi originalităţii în gândire şi vorbire trebuie sa reprezinte o preocupare atật

pentru parinţi, cật şi pentru cadrele didactice. Este indicat să încercăm să rezolvăm tulburările

care apar în dezvoltarea limbajului încă de la vậrsta preşcolară , întrucật aceasta este o etapă

hotărậtoare în însuşirea corectă a limbajului.