Apostolia 94-95_ian-feb_interior_IT.indd1A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 6
A nul 2016 a fost proclamat de ctre Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Româ- ne ca An omagial al al educaiei religioase a tine-
retului cretin ortodox i ca An comemora- tiv al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivirea- nul i al tipografi lor bisericeti.
A educa are ca i corespondent în lim- ba greceasc cuvântul pedevo, care înseam- n de fapt a face copilul (în grecete, ped – care st i la rdcina cuvântului ped-agogie, adic bun-îndrumare) bun (ev – de unde vine i cuvântul ev-anghelie, adic bun-ves- tire). Buna educaie cretin a avut, în tradiia noastr strbun, rdcina în Evanghelie – buna-vestire, primul loc de
educare a copiilor fi ind în biseric. Dar co- piii educai în biseric deveneau, la rândul lor educatori în biserica cea de acas, cum numea Sfântul Ioan Gur de Aur Familia cretin. Aici începe de fapt creterea i educaia copiilor care, mai apoi, devin ti- nerii cretini de mâine. Tot aici se aplic, cu blândee i responsabilitate, i buna-co- rectare (de la grecescul pedepsis, de unde vine în românete pedeaps) a greelilor i a neascultrilor copiilor. O educaie res- ponsabil i doritoare de mântuire nu poa- te lsa totul la bunul plac al copiilor lipsii de facultatea de a discerne între ce e bine i ce e ru, ce e frumos i ce e urât, ce e fi - resc i ce e nefi resc, mai ales într-o lume care se cluzete tot mai puin dup prin-
CUVÂNTUL
EPISCOPULUI
SILUAN
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 62
C U V Â N T U L E P I S C O P U L U I S I L U A N
cipiile fi rescului pe care ni le-a predat toc- mai Cel Care ne-a zidit dup chipul Su i ne-a revelat c împlinirea noastr înseam- n unirea cu El i asemnarea cu El.
Familia cretin are întemeiat vieuirea i devenirea ei pe Credina în Dumnezeu Cel în Treime ludat i slvit, având ca i temelie Cuvântul lui Dumnezeu i clu- zindu-se dup pildele din vieile Sfi nilor i dup învturile Prinilor Bisericii, care s-au îngrijit duhovnicete de mântu- irea sufl etelor, precum se îngrijete mama de hrnirea copiilor ei. De aceea, pstorii Bisericii, episcopii i preoii, urmând pil- da Sfi nilor Ierarhi i Prini duhovniceti care i-au precedat, datori sunt, înaintea lui Dumnezeu i a oamenilor, s se îngrijeas- c cu sfi nenie de învarea credinei i a vieuirii cretineti în rândul poporului,
pentru a se face împlinitori ai poruncii Domnului Hristos lsat Sfi nilor Apostoli i, prin ei, nou tuturor slujitorilor altare- lor, luând aminte la cuv intele din Evanghelia dup Matei, care zice:
Mergând, învai toate neamurile, botezându-le în numele Tatlui i al Fiului i al Sfântului Duh, învându-le s pzeasc TOATE câte v-am poruncit vou (28, 19-20).
Pzirea cuvintelor lui Dumnezeu con- stituie criteriul iubirii noastre fa de El – Dac m iubete cineva, va pzi cuvântul Meu (In. 14, 23) – ceea ce presupune c educaia cretin nu se limiteaz la teorie sau la o simpl ideologie care se însuete intelectual i se pred, prin repetiie, la cei care urmeaz... Educaia cretin presu- pune însuirea continu a principiilor
Fo to:
H or
ea P
re ja
3A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 6
C U V Â N T U L E P I S C O P U L U I S I L U A N
predate nou de Domnul, în Evanghelii, principii pe care Sfinii Apostoli i generaiile de sfini care le-au urmat, i le-au însuit i le-au predat mai departe, de-a lungul veacurilor, pân la noi.
Pentru a se primi i a se putea însui acest tezaur, este nevoie de o mentalitate de ucenic, de învcel. Dar pentru aceasta e nevoie i de modelele care s se doreasc a fi urmate i imitate. De aceea, Domnul îi laud pe aceia care mai întâi împlinesc i apoi propovduiesc i înva ceea ce i-au însuit din cuvintele Sale – Cel care va face i va înva, acela mare se va chema în Împria cerurilor (Mt. 5, 19). Aceasta este de fapt marea provocare a educaiei i prin- cipala cauz pentru care ea se afl în criz, cu consecine mult mai grave decât ”criza fi nanciar”... i astfel ne afl m într-un cerc vicios: nu mai sunt ucenici, pentru c nu mai sunt dascli autentici, i nu mai sunt dascli – prini, pentru c nu mai sunt uce- nici dornici s învee, cu mentalitate de di- scipoli, cu sete de a fi învai...
În acest îngrijortor context, Biserica îi are la îndemân pe Sfi ni, modele de ur- mat în orice epoc, izvoare nesecate de inspiraie pentru repetate reînnoiri duhovniceti de-a lungul veacurilor. Prin urmare, dac noi nu suntem sau nu tim s f im modelele de care au nevoie credincioii sau fi ii notri, se cuvine s fa- cem cel puin efortul de a le propune mo- delele de via ale sfi nilor din vechime sau ale celor contemporani cu noi, pen- tru a putea ndjdui la judecat în mila lui Dumnezeu i a nu fi osândii pentru a fi
închis Împria lui Dumnezeu, nici noi intrând, nici pe alii îndemnând sau lsând s intre în ea (cf. Mt. 23, 13)...
Proiectul pastoral-misionar Pe urmele Sfi nilor, început deja din anul 2015, An omagial al misiunii în parohie i mnstire azi, este de i mai mult actualitate în acest an omagial al educaiei tineretului orto- dox, propunând tinerilor, i nu numai, s-i caute, s-i cunoasc i s-i cinsteasc pe sfi nii locului, pentru a i-i face modele i, mai mult decât atât, PRIETENI, într-o lume în care nici cei care în mod fi resc ar trebui s le fi e aproape i s-i îndemne la cele dumnezeieti – prinii i naii – ade- sea nu mai cunosc calea cea dreapt i nu se mai îngrijesc de mântuirea lor.
Dar exist o cale de a recupera i com- pensa ceea ce, ca prini, ca nai sau ca pstori, nu tim sau nu putem s facem, pentru educaia tinerilor notri: s ne rugm pentru ei, zicând mcar câte un Doamne miluiete, din când în când, i s nu-i judecm, atunci când vedem c nu fac alegerile cele mai potrivite în via, ci mai degrab s ne pocim pentru ei, ca i pentru noi înine, încreztori fiind c Domnul Cel Care, fr de pcat fi ind, S-a pocit pe cruce pentru pcatele noastre ale tuturor, îi poart i pe ei în mântuito- area Sa iubire care voiete ca toi oamenii s se mântuiasc i la cunoaterea adevrului s vin (cf. 1 Tim. 2, 4).
†Episcopul Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române
a Italiei
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 64
F iecare vârst îi are rostu- rile i importana ei. Dar exist uneori aniversri cu un caracter mai deosebit. Aa este i cazul împlini- rii vârstei a 50 de ani pen-
tru Înaltpreasfi nitul Printele nostru Mitro- polit Iosif, în a 19-a zi a lunii februarie a acestui an.
Cei care nu am ajuns înc aceast vârst nu ne putem închipui cum este s o împlineti, dar putem totui afi rma c ea reprezint o îm- plinire. E vorba de un jubileu, în sensul biblic al cuvântului, care încheie apte sptmâni de ani, ani pe care Mitropolitul nostru i-a petre- cut ca fiind druii de Dumnezeu i lui Dumnezeu, în acelai timp...
Dar nu este vorba doar de o jumtate de veac, ci este vorba de felul i mai ales de inten- sitatea cu care s-au trit aceti ani... Înc de pe bncile Facultii de Teologie de la Sibiu, am cunoscut (i recunoscut) un viitor slujitor al lui Dumnezeu deja plin de râvn pentru slu- jirea ce avea s urmeze: întâi la Alba Iulia, ca duhovnic i dascl, iar apoi în Frana, la studii i la misiune, pentru a-l vedea chemat la sluji- rea arhiereasc a fi ilor Bisericii noastre de pe m e l eag u r i l e Eu ro p e i Occ i d e n t a l e i Meridionale, i luând jugul ostenitoarelor pe-
La ceas aniversar regrinri peste întinderi numrate cu sutele de mii de kilometri. Pentru aceasta, o parte din- tre noi putem da mrturie c cel puin ultimii 18 ani, petrecui în slujirea arhiereasc, au fost ani plini, ani încrcai de griji i poveri ale în- ceputurilor, dar i îmbelugai în roade duhovniceti, pe care numai împreun-lucra- rea cu Harul lui Dumnezeu le putea aduce la coacere.
La acest moment aniversar se cuvine s fi e amintii i felicitai i prinii care l-au adus pe lume i l-au crescut pe Mitropolitul nostru, mama – Floare i tata – Gheorghe, sufl ete sin- cere i curate de pe plaiurile Maramureului, rugând pe Dumnezeu s-i binecuvinteze i s le aduc i mai departe bucurii duhovniceti de pe seama fi ului lor!
Iar Printelui nostru Mitropolit Iosif îi urm, în numele Sinodului Mitropolitan i al tuturor clericilor, monahilor i credinciilor din Mitropolie, belug de Har i de ajutor de la Dumnezeu, sntate i putere duhovniceas- c, pentru a putea purta, întru a sa mântuire, povara slujirii Bisericii Sale!
Întru muli i mântuitori ani, Stpâne!
† Episcopul Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 64
5A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 6
G Â N D U R I L A N A | T E R E A D O M N U L U I
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 66
T Â L C U L E V A N G H E L I E I
2. „Zicând: Într-o cetate era un judector care de Dumnezeu nu se temea i de om nu se ruina. 3. i era, în cetatea aceea, o vduv, care venea la el, zicând: F-mi dreptate fa de potrivnicul meu. 4. i un timp n-a voit, dar dup acestea a zis întru sine: Dei de Dumnezeu nu m tem i de om nu m ruinez, 5. Totui, fi indc vduva aceasta îmi face suprare, îi voi face dreptate, ca s nu vin mereu s m supere. 6. i a zis Domnul: Auzii ce spune judectorul cel nedrept? 7. Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleilor Si care strig ctre El ziua i noaptea i pentru care El rabd îndelung? 8. Zic vou c le va face dreptate în curând.”
Doamne, ce frumoas este înelepciunea Ta, cum cu cele simple ale vieii ne des- coperi nou înelesurile adânci ale existenei noastre. Un judector fr fric de Dum- nezeu i fr ruine....dar totui rânduit s fac dreptate.
Oare, Doamne, lai oile Tale cele cuvânttoare pe mâna celor fr frica Ta, când îneleptul ne spune c frica de Tine este începutul înelepciunii? (Pildele lui Solomon, 1, 7).1 Cu adevrat toate sunt în mâna Ta i guvernezi toate.
Cu ce înelepciune lucreaz dreptatea cel nedrept... dac chiar o înfptuiete? Un judector nedrept se hotrte totui s fac altuia dreptate...dar rmâne nedrept, fi ind numit aa de Domnul, dup ce mulumete pe vduv... Nu se gândea el, oare, la linitea lui i la comoditatea de a nu mai fi deranjat, când a hotrât s mulumeasc pe cea care cu insisten îi fcea suprare...? El a fost mai întâi, apoi aproapele. Egoismul ne des-
1 Frica de Dumnezeu este începutul înelepciunii; cei fr minte dispreuiesc înelepciunea i stpâ- nirea de sine.
Evanghelia de sâmbt în sptmâna a 33-a dup Pogorârea Duhului Sfânt (Luca 18, 2-8)
PARABOLA
JUDECTORULUI NEDREPT
7A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 6
T Â L C U L E V A N G H E L I E I
parte de Dumnezeu i lucreaz nedrepta- tea.
Eu, Doamne, cel nedrept, de multe ori, fr a avea vreo împuternicire de la Tine, am judecat „drept” în ochii mei pe cei care Tu m-ai îndemnat s-i iubesc, nici mcar dându-le linitea dat de judector vdu- vei. Iart-m. i de câte ori am lucrat bi- nele cu interes....tiu ca nu rmâne în vecii vecilor.
M minunez de aceast vduv pe care ai lsat-o s m mustre cu struina i cu- rajul ei. Singur fi ind, nu a inut cont nici de ameninri, nici de indiferen, nici de puterea celui ce are legea în mân, ci pri- vind la Cel ce tie toate i ine toate, nu a slbit în cererea ei, dobândind-o. (1Timo- tei 5, 5-6)2
Împria Ta, Doamne, se ia prin struin (Matei 11,12)3 iar vduva greu a primit împlinirea dorinei de la un jude- ctor nedrept, cu ce îndrzneal voi fi eu în faa Dreptului Judector? Dac a fost nevoie de strduin i struin pentru ceva vremelnic, cu ce râvn va trebui s lucrez pentru cele venice? Doamne, aju- t-m, c al Tu este i a voi, i a svâri. (Ep. Filipeni 2,13)4
2. Cea cu adevrat vduv i rmas singur are ndejdea în Dumnezeu i struiete în cereri i în rugciuni, noaptea i ziua.
3. Din zilele lui Ioan Boteztorul pân acum îm- pria cerurilor se ia prin strduin i cei ce se silesc pun mâna pe ea.
4. Cci Dumnezeu este Cel ce lucreaz în voi i ca s voii i ca s svârii, dup a Lui bu- nvoin.
A te strui spre tot lucrul bun este dorina Domnului i Mântuitorului nostru pentru mântuirea noastr. Toi suntem cu neputine i slbiciuni, dar nu toi avem silin spre a transforma omul cel vechi prin harul lui Dumnezeu în om nou. M vd de multe ori cu râvn spre a împlini o poft oarecare, dar fr tragere de inim pentru împlinirea poruncilor celor mân- tuitoare. (Romani 7, 19.)5
Cele trupeti sunt mai aproape de om, fiind mai „reale”, iar cele duhovniceti, pentru c nu se vd, cântresc puin în ochii omului. Dar dragostea mamei cântrete oare pentru cineva mai puin pentru c nu o vede? Nu, din contr. Omul nu caut s slujeasc idealurilor înalte, care sunt sfi nirea i desvârirea lui. (Ma- tei 5, 48)6. Nu cunoate pe Cel ce poate s împlineasc în el acest lucru. Nu dorete pe Cel venic, pentru c lumea arat omu- lui altceva, spunându-i ce s doreasc, ca poft a lumii s creasc în om mai mult de- cât poft a de venicie. De nu se îmbib de cuvântul Evangheliei, omul pierde din vedere mreia veniciei i dorina Stpâ- nului de a se sfi ni. Ajunge astfel s slu- jeasc lucrurilor mrunte i neînsemnate cu mult râvn întrindu-se totodat i în nepsare.
Ceea ce îl ajut pe om s poat împli- ni chemarea lui mrea este cuvântul Mântuitorului, sabie a duhului (Efeseni
5. Cci nu fac binele pe care îl voiesc, ci rul pe care nu-l voiesc, pe acela îl svâresc
6. Fii, dar, voi desvârii, precum Tatl vostru Cel ceresc desvârit este.
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 68
T Â L C U L E V A N G H E L I E I
6, 17)7 ce taie din noi toat amgirea lumii acesteia. Trebuie s fi e prezent în noi mai mult decât este lumea cu ale ei, s fi e co- moara noastr care nu las inima spre alt- ceva. (Matei 6, 21; Luca 12, 34)8
Cu lucrarea venic iei omul se îndeletnicete înc din aceast lume cer- cetând Scripturile, care mrturisesc despre Cuvântul Venic al Tatlui (Ioan 5, 39)9 i descoper c viaa cea venic este cunoaterea Ta, Dumnezeule, i a Fiului Tu, Mântuitorul meu. (Ioan 17, 3)10.
Cunoaterea adevrat este descope- rire, omul neputând cunoate cele mai presus de el fr a-i fi descoperite. Scrip- tura este revelaie, descoperindu-ne un Dumnezeu venic viu i personal cu care omul relaioneaz, cu care st de vorb zi i noapte deprtându-se de ale lumii i devenind un ales al Domnului. Aceasta rugciune struitoare poart pe om la o cunoatere mai adevrat pân la o unire tainic în Euharistie.
Aleii Ti Doamne sunt cei ce strig ctre Tine ziua si noaptea. i eu vreau, Dumnezeule, acea tânjire a inimii care nu 7. Luai i coiful mântuirii i sabia Duhului, care
este cuvântul lui Dumnezeu. 8. Matei : Cci unde este comoara ta, acolo
va fi i inima ta. Luca :Cci unde este comoara voastr, aco-
lo este inima voastr. 9. Cercetai Scripturile, c socotii c în ele avei
via venic. i acelea sunt care mrturisesc despre Mine.
10. i aceasta este viaa venic: S Te cunoasc pe Tine, singurul Dumnezeu adevrat, i pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis
obosete i, dei plânge, bucur, ca în ori- ce loc, orice timp, orice suspinare s fi e pentru Tine.
Cât de minunat eti, Doamne, întru Sfi nii Ti, c tu mai întâi rabzi pentru ei îndelung tot pcatul i toat nedreptatea pcatului meu i a lumii întregi.
Astzi aleii ti cer mila Ta i gândesc cu fric i cutremur la dreptatea ce se va arta la sfâritul veacurilor. În lume milos- tivirea Dumnezeului Treimic este la tot pasul, ca vzând omul aa mare dragoste, mereu s caute spre Cel ce-i poate da odih- n, rost i sens.
Curând va fi mutarea fi ecruia dintre noi i a lumii întregi în venicia Tatlui i Dum- nezeului nostru. Vei stârpi din noi i din lume toat nedreptatea pcatului, artându-o fptur nou, curat i slvit, pstrând pen- tru venicie lucrrile proprii ei, cunoaterea Ta, convorbirea cu Tine, lauda venic a Dumnezeului Slavei, pacea care covârete toat mintea i dragostea ca unire adevrat cu Cel ce este Iubire. (1 Ioan 4, 8)11.
„D-ne nou, Doamne, s ne împrtim cu Tine mai adevrat în ziua cea neînsera- t a Împriei Tale” pentru c împreun cu proorocul înseteaz sufletele noastre dup Tine, Dumnezeule, ca cerbul dup izvoarele apelor (Ps. 41,1) i nelinitit este împreun cu fericitul pân se va odihni în- tru Tine.(Fericitul Augustin)
Pr. Marius Lucian Trifi na
11. Cel ce nu iubete n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru c Dumnezeu este iubire
9A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 6
T Â L C U L E V A N G H E L I E I
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 610
1. De ce în limba greac srbtoarea Botezului Domnului este numit Teofania sau Epifania?
Pentru c în acele momente nu a avut loc doar Botezul Domnul în râul Iordan, prin
mâinile Sfântului Ioan Înaintemergtorul, ci a fost chiar o participare i o artare, o descoperire a Sfi ntei Treimi. Cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a pogorât în chip de porumbel i a stat peste El, iar Tatl a mrturisit: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Mt. 3,17).
2. De ce Sfântul Prooroc Ioan Boteztorul este reprezentat in icoanele ortodoxe având aripi ca de înger?
Sfântul a avut o misiune unic în istorie: a pregtit calea venirii în trup a Domnului Hristos. Despre acest fapt au scris profeii Isaia i Maleahi, citai de ctre Sfântul Evanghelist Marcu: „Iat, Eu trimit îngerul Meu înaintea feei Tale, care va pregti ca- lea Ta”(Mc. 1,2).
Dar reprezentarea ca înger ne duce cu gândul i la viaa ascetic pe care acesta a avut-o. Tria în pustie, era îmbrcat cu hain din pr de cmil, încins cu cingtoare de piele i se hrnea cu lcuste i miere slbatic.
3. De ce la Boboteaz episcopii si preoii svâresc slujba de sfi nire a apei?
Mântuitorul Iisus Hristos a venit la Iordan i a primit botezul de la Ioan. Dar nu pentru a se curi de pcate. El era Dumnezeu-Omul i nu avea pcate. A venit s sfi neasc El apa i prin aceasta întreaga creaie. Astfel a readus Duhul Sfânt în creaie, Duh pe care omul îl pierduse prin cderea în pcat. Botezul Domnului reprezint ast-
De ce…?
11A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 6
D E C E . . . ?
fel momentul redeschiderii izvoarelor harului, care fuseser zvorâte pentru om i pen- tru întreaga creaie.
Prin slujba de sfi nire a apei se face o lucrare similar: se invoc harul lui Dumnezeu care sfi nete apa, cu care ulterior sunt stropii i astfel curii credincioii i întreaga natur înconjurtoare.
Florica Zavate
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 612
DESPRE FOLOSUL
CÂNTRII DUHOVNICETI (I)
C ând în mintea omului apare un gând ru i mintea se învoiete cu el, atunci facultile interioare ale omului se scindeaz în dou: raiunea rmas fi del Raiunii Dumnezeieti care art mereu adevrul lucrurilor, iar partea deja
corupt îl îndeamn pe om s se îndulceasc cu gândul cel ru i s-l fptuiasc; i la fel stau lucrurile i în ceea ce privete voina i simirea omului. Aceast dedublare a facultilor sufl eteti a fost numit pe drept de ctre unii teologi schizofrenie1 sau „ru- perea minii de Cer”.
Dicionar LITURGIC Fo
ja
13A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 6
D I C # I O N A R L I T U R G I C
De o astfel de boal sufl eteasc suferim toi, mai mult sau mai puin, „pentru c nu exist om fr de pcat”, îns de multe ori aceast boal poate fi uor observat i în exterior, prin exprimarea unor judeci. Nici rândul clerului nu este scutit de astfel de înelegeri, i a aminti doar dou: pune- rea în opoziie a teoriei i a practicii, în sfe- ra cunoaterii i unirii omului cu Dumnezeu; disputa dintre cei care iubesc buna rându- ial a slujbelor i cei care îi ascund lipsa pregtirii, criticându-i pe alii pe baza dic- tonului „tipic, tipic i la inim nimic”2. În cele ce urmeaz, vom strui cu gândul asu- pra unei probleme care este legat de dis- puta cea din urm, dintre „tipicari” i „practicani”, i anume – despre folosul cân- trii duhovniceti (care este contestat une- ori), atât în rugciunea personal, cât i în cea de obte.
Evagrie Ponticul († 399), care a tra- sat în linii mari regulile ascezei i misticii rsritene, prin tratatele sale despre „cele opt gânduri ale rutii”3, ne-a lsat une- le idei valoroase i despre cântarea duhov- niceasc. El consider c un bun remediu împotriva gândurilor demonice care ne îndeamn la mânie sau ne inspir întris- tare i uneori chiar fric i spaim (dou dintre cele opt gânduri capitale ale rutii, care de multe ori se înlocuiesc unul pe ce- llalt) este rugciunea cântat:
„Mintea [nous] rtcitoare o stabilizea- z citirea, privegherea i rugciunea; poft a arztoare [epithymia] o sting foamea, se- tea i retragerea [anahoreza], iar irascibili- tatea [thymos] agitat o potolesc psalmodia,
rbdarea i mila; dar lucreaz acestea atunci când sunt fcute la vreme i dup msuri- le cuvenite, cci cele fr msur i nelavre- mea lor in puin timp, iar cele care in puin timp sunt mai degrab vtmtoare decât folositoare”4 „(…) melodia lipit de psalmi schimb temperamentul trupului i alun- g demonul care pipie spatele, înghea nervii i tulbur toate mdularele (demo- nul care aduce gânduri de întristare i une- ori fric) (…)”5
În alt loc, Evagrie vede rugciunea i cântarea chiar ca remedii generale ale pa- timilor, dar mai ales ca remediu împotriva neînfrânrii trupului, când zice: „Roag-te cu cuviin i fr tulburare i cânt cu înelegere i cu bun msur, i vei fi ca un pui de vultur ce se urc la înlime. Psalmodierea potolete patimile i face s se liniteasc neînfr ânarea trupului. Iar rug- ciunea face mintea s-i împlineasc pro- pria cântare (…). Psalmodierea este un lu- cru al înelepciunii variate; iar rugciunea este începutul cunotinei nemateriale i simple”6.
Pe aceeai linie a înelegerii rmân i sfi nii Ioan Casian7, Diadoh al Foticeii8, Sfântul Maxim Mrturisitorul9, Sfântul Ioan Damaschin, Grigorie Palama (des- pre care puini tiu c în afar de practica rugciunii inimii el se ocupa i cu dirija- rea stranei stângi de la Marea Lavr din Muntele Athos, în timp ce la strana dreap- t cânta „maestrul cântrii duhoviceti” – Sfântul Ioan Cucuzel) i muli alii.
Dac în cele amintite am vzut folosul cântrii duhovniceti în lupta cu patimi-
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 614
D I C # I O N A R L I T U R G I C
le, trebuie s mai adugm i faptul c psal- modierea sau cântarea duhovniceasc este un dar al lui Dumnezeu, o harism, care se druiete ostenitorilor („Dac nu ai pri- mit înc darul rugciunii sau al psalmodi- erii, struie cu putere i-l vei primi”10), i care ine într-un anume fel de înelepciunea variat a lui Dumnezeu (Efes. 3, 10), care lucreaz în felurite chipuri pentru a ori- enta omul spre mântuire.
De asemenea, cântarea duhovniceas- c este i un act ce vdete o „inim bun”, pentru c Sfântul Apostol Pavel spune: „Este vreunul dintre voi în suferin? S se roage. Este cineva cu inim bun? S cânte psalmi” (Iac. 5, 13). Astfel vedem c rugciunea cântat implic omul în în- tregime, trup si sufl et.
Despre bazele scripturistice ale cânt- rii în comunitatea euharistic, despre pe- ricolele care îl „pândesc” pe cel care cân- t, dar i despre ce înseamn a „cânta cu înelegere”, în articolele viitoare…
Pr. Daniel Stîng
Note:
1. În limba greac, acest cuvânt, luat ad-literam, însemn ruperea minii sau scindarea minii, de unde i utilizarea lui în plan medical, pen- tru boala care are aceeai denumire. Pentru noi, gândul cel ru frânge unitatea raiunii cu Logosul, ceea ce face ca mintea sa-i manifes- te schizofrenia prin judeci eronate.
2. În aceeai disput intr i cei care pledeaz pen- tru organizarea arhitectural i iconografi c a bisericii, dup erminie, cu cei care consider c locaul de cult poate fi împodobit cu orice
fel de icoane i în orice mod , important fi - ind doar credina i dragostea omului.
3. Despre cele opt gânduri, Tratatul prctic i Antireticul, în lucrarea - În lupta cu gânduri- le a diac. Ioan I. Ic jr, Editura Deisis, Sibiu, 2006; sau alte lucrri de-ale lui Evagrie, în Filocalie, vol.I
4. Ioan I. Ic jr., op. cit., p.135-137. 5. Ibidem, p.272 6. Cuvânt despre rugciune, în Filocalia Vol. I,
p. 109. 7. „Îndreptarea cugetrii noastre st în hotrâ-
rea i silina noastr. Când cugetm cu înelegere i neîncetat la legea lui Dumnezeu i petrecem în psalmi i cântri, în post i pri- vegheri i ne aducem aminte neîncetat de cele viitoare de Împria Cerurilor, de gheena fo- cului i de toate faptele lui Dumnezeu, gân- durile cele rele se împuineaz i nu mai g- sesc loc la noi” (Cuvânt plin de folos , în Filocalia, Vol. I, p. 160)
8. Sfântul Diadoh, chiar dac consider cântarea un apanaj al celor care înc se afl în faza de practic i nu a celor copleii de har, care ajung s se roage doar în inim, totui, recunoate efectul binefctor al cântrii când zice: „Când suntem apsai de mult tristee, trebuie s fa- cem cântarea rugciunii cu un glas puin mai mare, lovind sufl etul cu sunete în ndejdea bu- curiei, pân ce npurul acela greu va fi împrtiat de valurile melodiei” (Cuvânt ascetic, Filocalia, Vol. I, p. 440-441)
9. Sfântul Maxim Mrturisitorul, interpretând ver- setul 2 din psalmul 100 („Cânta-voi i voi înelegea în calea cea fr de prihan de unde vei veni la mine”) zice: „Cântarea arat fptui- rea virtuoas; iar înelegerea, cunotina care se adaug la virtute, prin care cel ce ateapt pe Domnul, priveghind prin virtui, simte venirea lui Dumnezeu” ( în Capete Gnostice sau Teologice [a doua sut], în Filocalia Vol. II, p. 248.)
10. Cuvânt despre rugciune, în Filocalia Vol. I, p. 110
15A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 6
AVVA MOISE DIN PUSTIA SKETIC
POSTUL, UNEALT A DESVÂRIRII
C ea mai roditoare osteneal a prinilor care au ales a-L sluji pe Dumne- zeu în pustie a fost cu siguran, postul, sub toate aspectele sale. Greu de dobândit în plintate, practica postului a fost valorizat de cei care i-au însuit-o prin susinerea importanei claritii sale, în faa ucenicilor.
Un râvnitor aparte în ale ostenelii postului a fost Avva Moise din Pustia Sketic. În mod cu totul înelept i pragmatic, acesta îi înva ucenicii nu numai s posteasc, ci i cum, i mai ales pentru ce s posteasc. Iat ce le spune acestora:
„Fiilor, toate virtuile i îndeletnicirile au un scop anumit, dup care potrivindu-se cei ce pri- vesc spre el ajung la inta dorit. Lucrtorul de pmânt îi lucreaz pmântul având ca scop s-l cureasc de mrcini i plmid, iar ca int ultim s se bucure de rod. Aadar, i ci- nul nostru are un scop i o int ultim a lui, pentru care rbdm de bun voie toat osteneala i truda. inta ultim a fgduinei noastre este Împria lui Dumnezeu, iar scopul, fr de care este cu neputin a ajunge la sfâritul acela, este curia inimii. Drept aceea, pentru acest scop le facem i noi pe toate. Iar de vom uita de scopul acesta, vom fi nevoii, ca unii ce umblm prin întuneric i cltorim alturi de calea cea dreapt, s ne poticnim de multe i s rtcim. Cci nu este aa de mare folosul de pe urma postului, pe cât ar fi de mare paguba de pe urma mâniei; nici folosul din citire, cât vtmarea din dispreuirea i întristarea fr atelui. Posturile, privegherile, citirea Scripturilor, lepdarea de avere i lepdarea de toata lumea, nu sunt desvârirea însi, ci, precum s-a zis, uneltele desvâririi. Cci nu într-acestea st desvârirea, ci cu acestea se câtig. Deci în zadar ne ludm cu postul, cu privegherea, cu srcia i cu citi- tul Scripturilor, dac n-am dobândit dragoste ctre Dumnezeu i ctre aproapele.”
CUVÂNT
FILOCALIC
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 616
Maica Siluana
ne rspunde
Maica mea drag, M-am gândit c poate ar fi nevoie, când vei putea, s alctuii un rspuns scurt cu
privire la toat situaia asta cu maica Rafaela. Sunt muli care se întreab cum de a în- gduit Domnul toate astea: s se îmbolnveasc dei ducea o via aa curat, sa nu se afl e nimic despre asta pân ce a fost prea târziu i în cele din urm chiar s moar?
Noi tim c Domnul are planurile Lui care nu coincid întotdeauna cu modelele i obinuinele noastre mentale (c noi credem c dac suntem cumini i asculttori vom tri fericii pân la adânci btrânei), dar „oriicât ...”, vorba Rafaelei.
Celor care m-au întrebat le-am spus c eu nu tiu un rspuns, dar m-au întrebat ce spunei Dumneavoastr despre asta.
Srut mana cu drag, Cristina
Draga mea Copil, drag! Dragii mei cei muli care v întrebai! Da, poate c v sunt datoare un cuvânt legat de „situaia asta cu Rafaela”!
Îl rog pe Domnul Milei s m lumineze, s-mi dea cuvinte articulate prin care s pot scoa- te din mine câte ceva din înelesurile care acum mi se revars în inim i în minte, dar ca durere. E o durere plin, plin de înelesuri i de sens. E o dimensiune a durerii pe care înc nu am cunoscut-o. E o „crpare de durere” pe care n-am mai trit-o i de la care pri- mesc o lumin înc nezrit pân acum. Numai c nu gsesc cuvinte s v vorbesc des-
17A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 6
A # I } N T R E B A T
pre ele pentru c nu se ridic, sau nu coboar la nivelul gândului. Orice încercare de for- mulare în cuvinte se cristalizeaz în „Doamne Iisuse Hristoase…” Dar când sunt împreun cu micuele mele (sau cu cei din jur) primesc împreun cu ele puterea rosti- rii cuvintelor necesare comuniunii noastre. Cuvinte de toate felurile, dup necesitate, pentru c viaa e o tain fr de sfârit i ne cere s-o trim. Mulumim, Doamne!
Cum a îngduit, Domnul? Cu durere i dragoste! Boala i moartea Rafaelei n-au fost pedepse pentru felul ei de via, ci daruri pe
care, cu adevrat, mintea-raiune a omului nu le poate înelege. Dar mintea cea de din- colo de raiune le poate primi i tri. Cerei de la Domnul s v deschid ua acelei mini i vei înelege i vei primi totul cu pace i recunotin. i cu durere. Fr du- rere nu ne putem nate la acea nou via i la acea nou înelegere.
Da, Domnul ne-a ascuns boala Rafaelei pân a fost prea târziu ca s se vindece, dar nu prea târziu c s fi e loc de întâlnire mai fi erbinte, mai viu, mai profund cu El i cu noi.
Rafaela a învat, în scurta ei via de clugr, s fi e asculttoare i, din ascultare, a primit fr întrebri darul vieii pe care a trit-o din plin, i la bine i la ru, cu Domnul! i a gustat din bucuria pe care nu o poate lua nimeni de la noi! i acum, ndjduim, c a intrat deplin în locaurile Acelei Bucurii!
Chiar i Rafaela ne-a ascuns boala ca s fi e mai mult cu noi i s ne arate iubirea ei. Ne-a zâmbit înainte de a fi acoperit cu vemintele clugreti pentru înmormântare i, apoi, s-a grbit s asculte porunca întoarcerii în râna din care venim cu trupul. S-a le- pdat astfel i de ultima posibilitate de a se mândri! A biruit astfel, cu mila Domnului, i acest cel mai mare i mai de temut vrjma al nostru! C moartea nu mai era pentru ea un vrjma, ci u de trecere la odihna cea fgduit. Deja zbovise, de dragul nostru, dincolo de puterile ce-i mai rmseser. Da, Domnul are gânduri diferite de ale noastre, dar „planurile Lui” sunt aceleai cu ale noastre. Noi, în ascunsul nostru, lucrm toat viaa la „planul” Lui de a ne mântui i de a intra în Împria bucuriei celei venice, în ciuda împotrivirii omului vechi! Doar c este o lucrare de mare tain a inimii noastre; o lucra- re de care mintea-raiune, lipit cu totul de planul supravieuirii, nu poate i nici nu vrea s tie mai nimic. E o tain care se cere trit i pstrat în tcere i rugciune.
Deschide, Doamne, ochii inimii noastre ca s vad cele nevzute sau mcar s cre- dem celor ce au vzut i ne-au luminat cu învtura lor!
Ajut-i Doamne, pe toi copiii Ti ca s fi e cumini pentru a avea mintea cu Tine, în Tine i nu pentru vreo rsplat din cele pieritoare!
V mulumesc i v îmbriez cu dragoste i rugciune,
Maica Siluana
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 618
S I N A X A R
Sfânta Muceni Agnia s-a nscut în Roma cea veche, din prini cre- tini, i a fost crescut de dânii întru buna credin- ; iar în anul al treispre- zecelea al vieii sale, prin moartea cea vremelnic a scpat de aici i viaa cea nesfârit a aflat-o. Tânr era cu anii, dar btrân cu înelegerea cea desvârit, tânr cu trupul, dar în su- fl etul ei avea înelepciunea crunteelor; era frumoas la fa, dar mai frumoas cu credina. Aceasta cu dragostea dulcelui ei Iisus rnindu-se, fecioria sa a logodit-o Lui i afar de El pe nimeni altul n-a voit s-L aib ca logodnic.
Fiind de bun neam i prea frumoas, prin frumuseea ei a atras ochii i inima unui tânr, fi ul lui Sofronie, eparhul cetii; încât când se întorcea de la coala fecioarelor, v-
SFÂNTA MUCENI
(de Sfântul Ambrozie al Mediolanului)
zând-o acela, îndat s-a robit de dragostea ei; i degrab întrebând i afl ând casa prinilor ei, multe daruri a început a-i trimite i multe îi fgdu- ia, voind s-i fi e mireas i s se uneasc prin nun- t. Iar Sfânta Agnia toate darurile acelea le lepda ca pe nite gunoaie, ne- socotindu-le i spunând
c e logodit Mirelui Celui mai bun, de la Care are darurile cele înalte i mai scumpe i Aceluia mireas fi ind, nu poate s-l lase pe El i s-i schimbe dragostea i credin- a.
Dar tânrul, zicând despre el c e mai cinstit i mai bogat decât ali tineri de bun neam i socotind c fecioara mai mari da- ruri voiete de la dânsul, i-a trimis mai mul- te i mai scumpe decât cele dintâi, pietre i mrgritare, podoabe i haine de mult pre;
19A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 6
S I N A X A R
i el însui le-a adus la dânsa, rugând-o pe de o parte singur, iar pe de alta prin cunos- cui, prieteni i vecini, ca pe nimeni mai mult decât pe el s nu cinsteasc, tiindu-i numele cel bun al su, bogiile, casele i motenirile crora ea poate s fi e stpân, de va voi s se logodeasc cu el.
Atunci, pe fa a început a-i gri lui sfân- ta: „Du-te de la mine aprinztorule al v- pii pcatului, ptimaule neiubitor al cu- riei i mâncarea cea pregtit morii celei venice; deprteaz-te de la mine, de vre- me ce te-a întrecut pe tine alt iubitor al meu, care fr de asemnare mai mari frumusei mi-a druit i cu inelul credinei Sale m-a logodit, dar tu nici cu neamul, nici cu dra- gostea nu poi s te asemeni Lui.
Aceluia Unul îi pzesc credina i Lui cu toat osârdia m încredinez; i când Îl am pe Acela tovar, fecioar rmân, iubin- du-L, fr prihan sunt, i atingându-m de El, curat rmân; nici nu voiesc s fac dup nunt fi i, ci m duc unde nu e durere i roa- dele bune în toate zilele se înmulesc”.
Auzind acestea nebunul de tânr, mai mult s-a cuprins cu nesioasa dragoste c- tre dânsa i bolind cu inima, din rnirea de dragoste a czut în grea boal de jale i de mâhnire; deci, pe pat zcând i din adân- cul inimii cu greu suspinând, i-a artat la doctori rana inimii sale. Iar tatl lui, când a auzit acestea, cercetând pricina bolii, înda- t a trimis la fecioar i la prinii ei, dorind s o logodeasc ca mireas fi ului lor. Iar ea s-a lepdat ca i întâi, zicând: „Nicidecum nu m voi lepda de Cel mai înainte logod- nic al meu”.
Drept aceea, îndat trimiându-i slu- gile, eparhul a adus-o înaintea judecii sale pgâneti. Iar mai întâi cu momiri, apoi cu îngroziri se ispitea i se nevoia s o întoar- c de la Hristos i de la fecioria cea fgdu- it Lui. Îns fecioara lui Hristos nici de mo- mire nu se înela, nici de îngrozire nu se înfricoa; ci, fi ind îmbrbtat cu mintea, de cel ce o înfricoa i de cel ce o momea îi btea joc.
Atunci eparhul vorbindu-i despre dra- gostea trupeasc i de însoire, i-a zis: „Din dou una s-i alegi ie: sau s te uneti cu nunta fi ului meu, sau zeiei Vesta, dac do- reti fecioria s-i pstrezi, întru venic slujb s te dai; cci nite fecioare ca aces- tea îi trebuiesc ei”.
La aceste cuvinte ale aceluia, fericita Agnia a rspuns: „Dac spre fi ul tu eu nu pot, pentru Hristos al meu, nici mcar a c- uta, apoi cum a putea s cinstesc pe ido- lul cel surd, mut i neînsufl eit? Pe zeia ta cea mincinoas i pe necuraii votri zei îi blestem”. Acestea auzindu-le eparhul Sofronie, i-a zis: „Îi cru tinereile tale i hulele pe care le-ai zis contra zeilor notri le iert ie, c te vd c nu ai înelegere desvârit; deci, cru-te i tu singur pe tine i nu mânia pe zei”.
Iar Sfânta Agnia a zis: „Pentru ce tinere- ile mele ca nedesvârite i nepricepute le socoteti; ce i se pare c-mi trebuie vreo mil de la tine? Deci, s tii c nu în ani i în vârsta trupului se pstreaz credina, ci în- tru înelegere, cci Dumnezeu Atotputernicul laud mai mult mintea decât anii i binevo- iete înelegerea mai mult decât anii. Iar zeii
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 620
S I N A X A R
ti, întru a crora urgisire nu doreti a fi eu, las-i ca singuri s se mânie asupra mea, sin- guri s-mi griasc i s-mi porunceasc, ca s-i cinstesc i s m închin lor”. Zis-a epar- hul: „Una din dou s-i alegi: sau cu alte fe- cioare, spre lauda casei tale, s jertfeti zei- ei Vesta, sau s mergi în casa de desfrânare spre venica ocar a numelui tu, la femei fr de ruine”.
Iar Sfânta Agnia cu îndrzneal a rs- puns: „De-ai fi tiut cine este Dumnezeul meu, n-ai fi grit unele ca acestea; iar eu vd puterea Dumnezeului meu Iisus Hristos i întru nimic socotesc îngrozirile tale, ndj- duind cu neînvoire c nici zeilor ti nu voi jertfi i nici fecioria mea cea curat nu se va întina; pentru c am pzitor al trupului meu pe îngerul lui Dumnezeu i pe Domnul meu Iisus Hristos, Unul nscut Fiul lui Dumnezeu, pe care tu nu-L tii înc”.
Atunci eparhul, mâniindu-se foarte tare, a poruncit s dezbrace pe sfânta i s-o duc goal în casa de desfrânare, iar crainicul stri- ga astfel: „Agnia, ru credincioasa fecioar, care a hulit pe zei ca o desfrânat, se d în casa de desfrânare”. i fi ind dezgolit sfânta fecioar spre batjocur, Dumnezeu nelsând pe aceea care ndjduia spre El, nici lsând s fi e ruinat i batjocorit mireasa Sa, în- dat a fcut s creasc perii capului ei atât de mari, încât tot trupul ei cu totul l-a acoperit, ca o hain prea frumoas, încât nimeni nu putea s-i vad goliciunea ei.
Apoi, intrând în casa cea de pcat, a v- zut pe îngerul lui Dumnezeu, pe pzitorul cel gata al fecioriei sale, care atât de mult a luminat-o pe ea cu o negrit lumin, încât pentru mrirea slavei, nu puteau s caute la dânsa ochii celor fr de ruine i necurai; pentru c strlucea cmara aceea ca soarele, când strlucete întru puterea sa; i cu cât încerca cineva cu mai iscoditori ochi s ca- ute la dânsa, cu atât se întunecau ochii lui de chipul cel nevzut; iar când a început a se ruga fecioara, a vzut înaintea sa o hain alb, esut nu de mâini omeneti, ci de mâini în- gereti, cu care îmbrcându-se i vzând-o potrivit staturii sale, a zis: „Mulumesc ie, Doamne al meu, Iisuse Hristoase, c rându- indu-m în rândul roabelor Tale, aceast ha- in mi-ai druit mie”.
Atunci casa pcatului era ca o cas de rugciune i locul petrecerilor diavoleti se fcuse slluire a casei lui Dumnezeu, des- frânarea cea necurat s-a fcut cmar fru- moas, unde mireasa lui Hristos, cu înge- rul ce i se artase ei, luda i cânta pe
21A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 6
S I N A X A R
Dumnezeu. i veneau muli rzvrtii cu mintea i aprini cu poft a; dar temându-se de slava aceea ce înconjura pe fecioar i cunoscând dumnezeiasca putere ce apra fecioria ei, se înelepeau i închinându-se, ieeau de acolo.
Apoi, însui tânrul acela, începtorul rului, a venit cu prietenii si, plin de pati- ma desfrânrii, vrând s fac sil sfi ntei fe- cioare i vzând c cei care intraser i ie- iser mai înainte de dânsul nimic au sporit, îi batjocorea, numindu-i neputiin- cioi i miei; deci, a intrat singur cu în- drzneal, în cmara în care se ruga sfân- ta, i vzând cereasca strlucire, n-a dat cinste slavei Domnului, ci fr de ruine, s-a repezit la mireasa lui Hristos; i mai îna- inte de a se atinge el cu mâna de dânsa, în- dat a nvlit asupra lui diavolul, i arun- cându-l tare la pmânt, l-a sugrumat i l-a lsat fr de sufl et. Iar tinerii cei ce venise- r cu dânsul, vzând c el zbovete mult acolo, socoteau c el svârete lucrul p- catului; unul din cei mai iubii prieteni ai lui vrând s-l laude, a intrat acolo, dar g- sindu-l fr sufl et, a început a striga cu mare glas: „Brbai romani, ajutor! Iat, ferme- ctoarea aceasta cu vrjile sale a omorât pe fi ul eparhului”.
Alergând îndat mulime de popor i vzând ceea ce se fcuse, unii o numeau fer- mectoare, alii nevinovat; îns tatl celui mort, auzind de aceasta, a mers degrab în popor i vzând pe fi ul su zcând fr de sufl et, cu tânguire a zis ctre dânsa: „O! fr de omenie i mai rea decât toate femeile, pentru ce ai omorât pe fi ul meu? Au n-ai
putut cu altul oarecare s-i ari puterea meteugul vrjilor tale? Vai, mie, ce-ai f- cut? Spune-mi cum l-ai ucis pe el?”
Sfânta, cu blândee, i-a rspuns: „Acela a crui voie poft ea s-o împlineasc fi ul tu, adic cel din început vrjma al neamului omenesc, care are putere asupra desfrânailor i netemtorilor de Dumnezeu i mai ales asupra batjocoririlor de fecioare, acela l-a ucis pe el; pentru c toi cei care mai îna- inte de el au intrat sânt vii i sntoi, de vreme ce au dat cinste Dumnezeului tutu- ror, Cel ce a trimis pe îngerul Su s m îm- brace în aceast hain a milostivirii i s-mi pzeasc întreaga fecioria mea, cea din scu- tece fgduit lui Hristos. Deci, vzând toi luminarea cea îngereasc, se închinau i ie- eau fr vtmare, iar fi ul tu fi ind fr ru- ine i vrând s se ating de mine, îndat l-a dat pe el îngerul cel dumnezeiesc sata- nei, spre aceast amar i necinstit moar- te, pe care o vezi. i iat, nu cu ale mele far- mece, precum ie i se pare, ci cu puterea i cu porunca îngerului lui Dumnezeu este omorât”.
Eparhul a zis ctre dânsa: „Ca s m în- credinez c nu cu farmece ai fcut-o, roa- g pe îngerul tu ca s învieze pe fi ul meu”. Rspuns-a sfânta: „Dei suntei nevrednici în necredina voastr de o minune ca aceas- ta, dar pentru c a venit ceasul ca puterea Domnului meu Iisus Hristos s fi e artat i preamrit, ieii toi de aici ca s fac obi- nuitele rugciuni Dumnezeului meu”.
Deci, când se ruga cu faa la pmânt, plângând, atunci îngerul Domnului artân- du-se, a ridicat-o pe ea i a înviat pe tân-
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 622
S I N A X A R
rul cel mort. Ieind afar, a început a striga cu glas mare: „Unul este Dumnezeu în cer i pe pmânt i pe mare, Dumnezeul cre- tinesc i ali zei nimic nu sânt, fr numai înelciune a rtcirii, aducând i lor i al- tora pierzanie venic”. Acestea auzindu-le i vzându-le muli din popor, au crezut în acea zi 160 de oameni i, mergând, s-au bo- tezat. Dar acestora, puin mai pe urm, ne- credincioii le-au tiat capetele, împreun cu al tânrului celui înviat.
Pentru o minune ca aceasta s-au tulbu- rat slujitorii idolilor i vrjitorii, apoi fcând gâlceav i tulburare mare în popor, strigau ctre judector: „Scoate în mijlocul nostru pe vrjitoare, ucide pe fermectoarea aceas- ta, care nu numai trupul ucide, ci i sufl ete- le i inimile brbteti”. Sofronie, vzând o minune ca aceasta, era întru nepricepere i voia s elibereze pe sfânta, îns se temea de rscularea asupra lui a slujitorilor idolilor. i ca s nu fi e izgonit din patrie, a lsat pe omul su, cel cu numele Aspazie, pentru împca- rea tulburrii poporului, iar el singur s-a dus mâhnit, cci n-a putut ca pe sfânta fecioar, dup învierea fi ului su, s-o libereze.
Aspazie, luând puterea, a po- runcit ca în mijlocul cetii s fac un foc i s arunce pe Sfânta Agnia spre ardere. i fi ind aruncat sfân- ta, îndat s-a desprit vpaia în dou pri, fcându-i în mijloc loc i rcoare, iar asupra celor ce st- teau împrejur, focul se întindea i-i ardea. Popoul vzând pe fecioar nears, socotea c aceea nu are pu- tere dumnezeiasc, ci vraj.
Deci, întrtându-se gâlceava, cu glasuri de hul strigau. Iar sfânta în mijlocul focului, ridicându-i mâinile, se ruga: „Slav ie Atot- puternice, de toi închinat i slvite Printe al Domnului nostru Iisus Hristos, prin Care m-ai izbvit de mâinile oamenilor celor necu- rai i de spurcciune ai pzit sufl etul i tru- pul meu curat. La Tine merg, Dumnezeul Cel viu i adevrat, Care cu Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul Tu, i cu Sfîntul Duh, împreti în toi vecii. Amin”.
Svîrindu-i rugciunea i focul stin- gîndu-se, Aspazie, nesuferind tulburarea poporului, a poruncit s înfi g sabia în gru- mazii sfi ntei. i astfel Mucenica lui Hristos Agnia, roindu-se cu sîngele su, s-a dus la nunta Mirelui Celui fr de moarte. Iar p- rinii ei, luînd cu bucurie cinstitul trup al Sfi ntei Agnia, fi ica lor, l-au dus la un sat al lor, nu departe de cetate, pe calea ce se nu- mea Nomentana, unde muli din credin- cioi se adunau la rugciune, mai ales noap- tea, de frica necredincioilor, care i acolo i pe cale pândind, mare rutate fceau.
Odat nvlind fr de veste, pe muli i-au rnit, aruncând cu pietre i pe toi i-au
23A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 6
S I N A X A R
gonit i numai o fecioar a rmas, anume Emerentiana, care era de o vârst cu Sfânta Agnia. Aceea umplându-se de îndrznea- l, ocra pe tâlhari, zicându-le: „Pentru ce ucidei cu pietre pe oamenii cei nevinovai? Ce pricin ai afl at la acetia care pe unul Dumnezeu laud i vou multe bunti v mijlocesc cu rugciunile lor?” Iar ei, mâni- indu-se, au ucis-o cu pietre. i astfel, rugn- du-se la mormântul Sfi ntei Agnia, i-a dat duhul su Domnului. i îndat s-a fcut cu- tremur mare, fulgere i tunete i cea mai mare parte din ucigai au czut mori, ucii de sus. i într-acea vreme mai mult se f- cea ru credincioilor celor ce mergeau la mormântul muceniei lui Hristos.
Prinii Sfi ntei Agnia, mergând noap- tea cu prezbiterii, au splat cinstitul trup al Sfi ntei Emerentiana, fi ind sângerat, i l-au îngropat aproape de Sfânta Agnia. Iar ei ne- încetat erau la mormântul iubitei lor fi ice, în toate nopile priveghind i plângând. Într-o noapte au vzut o ceat de fecioare, mergând pe lâng dînii, cu hainele esute cu aur, frumos împodobite i cu slav ce- reasc luminate, iar în mijlocul lor au vzut pe sfânta lor fi ic, Agnia, de asemenea str- lucitoare, având de-a dreapta sa un mielu- el mai alb decît zpada. Aceea spunând c- tre prietenele sale s stea i s atepte puin, a zis ctre prini: „Nu m plîngei pe mine ca pe o moart, ci mai ales v bucurai cu mine, cci cu fecioarele acestea am luat lu- minoase locauri i pe Cel pe Care L-am iubit cu toat inima pe pmînt, cu Acela m-am unit acum în ceruri”. Acestea zicînd, s-a fcut nevzut.
Dup muli ani, sosind împratul Constantin cel Mare, fi ica acestuia bolea cu trupul, cuprins fi ind de bube de la cap pîn la picioare i nu era loc neatins pe tru- pul ei, încît nici doctorii nu puteau s-i aju- te cu ceva. i sfat bun luând, a mers noap- tea la mormântul Sfi ntei Mucenie Agnia i acolo cu neîndoit credin rugându-se cu lacrimi, a adormit i a vzut în vedenie pe Sfânta Agnia zicând ctre dânsa: „Îndrznete, Constantio, i crede în Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul tu, prin care acum te tm- duieti de rnile tale”.
Deteptându-se din somn Constantia, s-a simit atât de sntoas, ca i cum nici- odat n-ar fi bolit. i întorcându-se la pala- tul ei, a spus tatlui su i frailor, cum a t- mduit-o Sfânta Agnia i s-a fcut bucurie mare în casa împrteasc, încât toat ce- tatea se bucura, slvind pe Dumnezeu de acea minune preaslvit; i muli mergând la mormântul sfintei mucenie, primeau multe tmduiri.
Dup aceea, Constantia, fi ica împ- ratului, a rugat pe tatl ei s zideasc o biseric în numele Sfintei Mucenie Agnia, la mormântul ei, unde rînduin- du-i viaa, a petrecut în feciorie cu mul- te altele de neam bun i slvite fecioare, pân la sfâritul ei. i astfel s-a fcut m- nstire de fecioare lâng biserica fecioa- rei i miresei lui Hristos, Sfânta Agnia în- tru cinstea i lauda ei i întru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru, Celui îm- preun cu Tatl i cu Sfântul Duh, slvit în veci. Amin.
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 624
S I N A X A R
S fântul Ioan Th eristìs s-a nscut prin anul 995 (sau, dup ali istorici, prin 1058), în regiunea italian Calabria, pe teritoriul cetii Stilo, din prini credincioi, de bun neam i bogai. Tatl su era arhont al unui sat numit Cursano. În acea perioad, Sicilia se afl a sub stpânire arab i saracinii fceau adesea incursi- uni în Calabria, prdând, omorând i luând robi. Aa se face c, venind aceti
pgâni cu corbiile pe mare, au invadat întreaga regiune, jefuind i trecând prin ascuiul sabiei pe toi. Ajungând în satul Cursano, pe tatl Sfântului l-au omorât, iar pe mama sa au luat-o în robie, dând-o în cstorie unuia din mai marii oraului Palermo. i era mama fericitului acestuia însrcinat când a fost luat în robie, aa c Sfântul s-a nascut în Sici- lia, în pmânt saracin. De aceea, era numit de unii „micul sclav saracin”.
Mama lui, îns, credincioas i cu frica lui Dumnezeu, l-a educat pe tânarul ei fi u în credina strmoilor si, învându-l în ascuns c patria lor este Calabria, unde oamenii au obiceiuri alese, nu ca ale saracinilor. „S tii, fi ule – îi zicea ea --, c aceasta nu e patria noastr, nici patria ta nu este, i c tu eti fi u de nobil; iar eu am fost adus în robie aici, în timp ce tatl tu a fost ucis de acest popor barbar în Calabria, în patria noastr, lâng Stilaro, în apropierea unui râu ce are deasupra o mnstire numit ... Rodo Robiano ..., sub muntele Stilo, în sat se afl palatul nostru i acolo am ascuns toate bogiile noastre”. i indicându-i cu precizie unde se afl a acel loc, îl sftuia s se întoarc în ara prinilor si, unde s cear, mai ales, s primeasc Sfântul Botez, pe care doar în Calabria l-ar fi pu- tut primi.
Îi zicea ea: „Fiule, nimeni nu-i poate mântui sufl etul fr Sfântul Botez, care se primete în patria noastr, unde triesc cretini ortodoci; aadar, dac rmâi aici, nu-i vei putea mântui sufl etul, cci nu are cine s te boteze; iar dac îl vei primi, vei câtiga Împria
(995/1058, Cursano – 1054/1121, Vallata dello Stilaro, Bivongi)
SFÂNTUL
IOAN
THERISTIS
(SECERTORUL)
23 FEBRUARIE
25A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 6
S I N A X A R
Cerurilor”. Acestea i altele asemenea aces- tora zicându-i fericita lui mam, i-a aprins în inim râvna de a deveni cretin. Dup ce a vzut c s-a întrit în aceast încredere în Hristos, a adugat aceste cuvinte profetice: „Arunc spre Domnul grija ta i El te va hr- ni”. i zicându-i acestea, a scos din sân o cru- ce mic, pe care cu mult grij o pstrase în ascuns, i i-a druit-o; i plângând îndelung, i-a dat binecuvântarea printeasc i l-a tri- mis de la ea. Iar Sfântul avea paisprezece ani, când a plecat din Sicilia.
Ajungând la rmul mrii, cu ajutorul lui Dumnezeu a gsit o barc mic ce tra- versa strâmtoarea Messina. Probabil, a tre- cut de partea cealalt împreun cu unii cretini, poate chiar clugari, în mare tain. Cci, în acea perioad, erau muli clugri care prseau Sicilia, din cauza stpânirii arabe, venind în prile Calabriei, unii sta- bilindu-se în Italia, ajungând chiar pân la Roma. În viaa Sfântului se povestete c brcua lor a fost vzut, la un moment dat, de ctre barbari, care veneau în întâmpina- re. Iar Sfântul, scoând cruciulia i strân- gând-o cu putere în mâini, s-a rugat lui Dumnezeu. i, o minune, barbarii aceia s-au fcut nevzui.
Ajungând în prile cetii Stilo, locui- torii vzându-l îmbrcat ca un saracin, a cre- zut c este un barbar; i prinzându-l, l-au adus dinaintea episcopului Ioan al acelei ceti. Iar episcopul vzându-l, l-a întrebat: „Cine eti? i ce vrei?” i fericitul a rspuns: „Vin din ara barbarilor i vreau s devin cretin i s primesc Sfântul Botez, care, cum am auzit, doar aici se poate primi”.
Episcopul, pentru a-l pune la încercare, i-a zis: „Nu poi fi botezat, fi ind aa mare cu vârsta, dac mai întâi nu te arunci într-o oal mare cu ulei încins”. El, fr team, a rs- puns: „Sunt gata s ptimesc orice; fi e cu vrei domnia da, de-ajuns c primesc acest Sfânt Botez: cci, de fapt, pentru asta am venit”. Atunci episcopul a poruncit s fi e pus pe foc o oal mare cu ulei la fi ert; i-l observa cu atenie pe tânr. Iar acesta sufl a în foc, ca s se înclzeasc mai repede, fi ind nerbdtor s primeasc Sfântul Botez. Când a vzut c oala a început s clocoteasc, tâ- nrul a început s-i scoat hainele, pentru a se arunca în uleiul încins. Vzând acestea episcopul i minunându-se de curajul su, a alergat în grab ca s-l opreasc i s nu-i fac vreun ru. i ducându-l în biseric cu mare cinste, l-a botezat, dându-i propriul su nume, Ioan. Aa cum fcuse cândva i Ilie, patriarhul Ierusalimului, cu tânrul care mai târziu a devenit Sfântul Ilie cel Tânr, i el din Calabria. i inându-l lâng sine destule zile, episcopul l-a învat pe el tai- nele credinei cretine.
În acele zile, vzând fericitul Ioan mulimea de icoane pe care le aveau cretinii, întreba despre sfi nii zugrvii: „Aceasta a cui este? Dar cealalt?”. i ajungând la Sfântul Ioan Boteztorul, a întrebat: „Iar acesta cine este, îmbrcat cu piele de cmil?” I-au rs- puns lui: „Acesta e Sfântul Ioan Boteztorul, cruia tu trebuie s-i imii viaa”. Atunci el i-a rugat struitor s-i povesteasc viaa. Aa a afl at cum Sfântul Ioan a ajuns în pustie i cum a trit acolo toat viaa sa. Iar Ioan, au- zind acestea, s-a umplut de dragoste duhov-
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 626
S I N A X A R
niceasc, i mergând la episcop, i-a cerut îngduina s mearg într-un loc pustiu, unde s triasc în singurtate i s-i mân- tuiasc sufl etul. I-au artat, aadar, un loc slbatic, împdurit, aezat mai ctre miaz- noapte, la vreo dou mile distan, unde se afl a o mnstire, i i-au zis: „În acea cas tr- iesc nite clugri ce pzesc rânduiala i în- frânarea marelui Vasile”. Tânrul sfânt, mer- gând în acel loc, i-a gsit pe sfi nii nevoitori Ambrozie i Nicolae, crora le-a cerut îngduina s devin clugr alturi de ei. Dar aceia i-au rspuns: „Întoarce-te în lume, fi ule, cci eti înc tânar; ai venit aici mai mult s ne faci suprare, decât cu vreo bun intenie”. Dar acela, cu umilin le-a rspuns: „Nu, prinilor, n-am venit la voi cu vreo rea voire, ci doresc doar mântuirea sufl etu- lui meu”. Dar ei au insistat: „Du-te, fi ule, de
la noi, cci nu vei putea s înduri rânduiala marelui nostru printe Vasile, pe care o inem noi, cci este foarte aspr”. El, îns, le-a rspuns: „Voi putea, cinstii prini, cu ajutorul lui Dumnezeu i cu sprijinul vos- tru, s stau în rânduial i s împlinesc toa- te poruncile; cci de aceea am venit pân aici la voi”. Dar ei l-au lsat la poart timp de mai multe zile. i retrgându-se, se ru- gau, în timp ce Sfântul atepta cu rbdare i-i ruga fr încetare s-l primeasc.
Vzând, deci, prinii rbdarea tânru- lui Ioan, l-au primit în mnstire i îmbr- cându-l în hainel clugreti, l-au învat rânduiala i înfrânarea marelui Vasile. i a rmas acolo, trind în sfi nenie.
Dar nu dup mult vreme, aducându-i el aminte de cuvintele mamei sale, a poves- tit totul prinilor: cum c el era de pe ace-
27A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 6
S I N A X A R
le meleaguri, din satul distrus numit Cursano, fi ul nobilului care a fost ucis de barbari, i c motenise o avere care sttea înc îngropat în locul în care fusese caste- lul, i toate celelalte. Aadar, într-una din zile, Sfântul, însoit de unul din acei prini, sculându-se, a mers în locul cu pricina i s- pând, a scos comoara ascuns, pe care, dup rânduiala marelui Vasile, au împrit-o s- racilor.
Avea Sfântul Ioan o peter nu departe de mnstire. i mergând, s-a aezat acolo, nevoindu-se. Neavând, ap, s-a rugat i Dumnezeu a fcut s dea stânca un izvor. (Pân astzi, aceea se numete „Fântâna Sfântului”, din care credincioii gust i pri- mesc ajutor în nevoile lor.) Numai Dumnezeu tie înfrânarea i nevoinele Sfântului, lupta duhovniceasc i mângâie- rile primite de sus. Se spune c sttea înde- lung în ap îngheat, pentru a-i domoli trupul.
Într-una din zile, fi ind iarn, Sfântul st- tea în ap, cum îi era obiceiul. i a trecut pe acolo un nobil, împreun cu prietenii si, întorcându-se de la vântoare. Vzându-l pe Cuvios în ap, a crezut c-i fcea baie i l-a judecat cu asprime, considerând asta ca pe un lucru prea luxos i nepotrivit pentru un clugr. Deci întorcându-se spre cei ce-l însoeau, a zis: „Vedei ce fac aceti clug- ri? Se spal, ca s par lumii c sunt mai ti- neri”. Zicând acesta, îndat l-a lovit pe din- luntru o durere groaznic, precum un foc care-l mistuia. Mergând deci acas, s-a arun- cat pe braele maicii sale, vitându-se de du- reri insuportabile. Iar aceea cercetându-l, îl
întreba: „Ce ai fi ule?” „Un foc nesuferit m mistuie i-mi mnânc trupul”, a rspuns el. „Ce ai fcut? Unde ai fost? Ce drum ai f- cut?”, l-a întrebat. „Am fost la vântoare – a rspuns el --, i în faa unei peteri era ap; i am vzut un clugr c se spla i m-a tul- burat; i îndat a dat peste mine aceast du- rere”. Îndat maic-sa, alergând la mnsti- re, a czut la pmânt dinaintea clugrilor, rugându-i pentru iertara pcatului fi ului ei. Iar Cuviosul Ioan, înduplecat de lacrimile femeii, i-a dat un vas i i-a zis: „Mergi la peter i umple-l cu ap; apoi du-i fi ului tu s bea. i fcând ea aa cum i s-a porun- cit, îndat a încetat acel foc i fi ul ei s-a t- mduit, cu rugciunile Sfântului. Vzând minunea, nobilul i mama sa au druit m- nstirii o moie, care pân astzi se numete „Pyriton” („câmpul focului”), dup acea boal a arsurii sau pârjolului.
Tria în Robiano, astzi Monasterace, un nobil, care se îngrijea de mnstire, asi- gurând clugrilor cele necesare traiului. Într-un an, în luna iunie, la vremea seceriului, Sfântul Ioan s-a gândit s-i fac o vizit. A luat, aadar, într-un co, un vas mic cu vin i nite pâine, i a plecat la drum. Ajungând în locurile numite Muturabulo (sau Maturavolo) i Marone, a vzut o mulime de rani ieii la seceri, în holda sus-numitului nobil. Acetia au început s-l ia în râs i s-l ocrasc. Dar el, apropiin- du-se de ei i salutându-i, le-a dat de mân- care din cele ce ducea nobilului. i în timp ce mâncau cu toii, merindele din co nu se împuinau. Sfântul, vzând aceasta, a czut în genunchi, mulumind lui Dumnezeu. În
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 628
S I N A X A R
timp ce el se ruga, s-a ridicat un nor i a în- ceput s plou. Istoria spune c muncitorii se adpostiser la umbra unui copac, pen- tru a se pune la adpost de ploaie. i chiar s-au lsat prini de somn. Când s-au trezit, au vzut minunea: aria fusese secerat în în- tregime, grâul btut, iar paiele legate în sno- pi i aezate la adpost, dar pe Sfânt nu l-au mai vzut. Întorcându-se la casa stpânului lor, acesta i-a luat la rost, pentru c era abia trecut de amiaz, iar munca la câmp era atât de mult, încât ar fi fost imposibil ca ei s-o fi terminat. Ocrându-i, le zicea: „Nebunilor i lipsiilor de minte, de ce ai fcut asta? Cine v-a învat pe voi s lsai munca la miezul zilei, la vremea seceriului?” Dar ace- ia i-au rspuns: „Stpâne, totul este secerat i legat”. „Cum se poate una ca asta – a zis el –, de vreme ce ali treizeci de muncitori abia dac ar termina pân mâine?” Dar ace- ia se jurau c este aa. Atunci i-a întrebat dac nu cumva au angajat pe careva care s-i ajute. Iar ei au rspuns: „Pe nimeni n-am avut în ajutor, decât pe un monah dintre aceia din mnstire, care a venit la noi, ne-a dat de mâncare i butur, apoi nu l-am mai vzut”. Atunci a rspuns acel nobil: ”Cu siguran, acel monah, cu ajutorul lui Dumnezeu, a secerat tot câmpul meu; ci eu voiesc ca aceste câmpuri s fi e ale sale”. i a închinat mnstirii cele doua moii sus-amin- tite, Maturavolo i Marone, pe care mns- tirea le are pân în zilele noastre. De atunci, Sfântului Ioan i s-a zis „Theristìs” sau „Secertorul”.
i muli primeau ajutor de la Dumnezeu, prin rugciunile Sfântului Ioan. Cci bolna-
vii dobândeau sntatea, cei întristai i asuprii primeau uurare i mângâiere, pctoii se împcau cu Dumnezeu i pri- meau iertarea. Era fctor de minuni i renu- mit doctor al tuturor bolilor i rutilor.
Sfântul Ioan a murit prin anul 1054 (sau 1121) i a fost înmormântat în Mnstirea numit Madonna del Maestro sau „San Giovanni Tereste” sau cel Btrân (sau „del Bosco”, adic „din pdure”), de lâng loca- litatea Bivongi, unde Sfântul s-a nevoit.
Dar i dup mutarea sa din lumea aceas- ta, Sfântul Ioan a continuat s asculte rug- ciunile celor ce i-au cerut ajutorul, rugându-l cu credin. Aa s-a întâmplat cu Contele Ruggero Normandul, zis i Guiscardo, fi ul regelui normand al acelei regiuni, care avea pe fa un ulcer, pe care nici un medic nu pu- tea s i-l vindece. Auzind el de minunile ce se svâreau la mormântul Sfântului Ioan, cci muli îi gseau sntatea din bolile lor, altora le alunga duhurile necurate care-i chi- nuiau, umplându-se el de îndrzneal, a aler- gat la moatele Sfântului i srutându-i pi- cioarele, se ruga, zicând: „Fericite Ioane, îi cer nu pentru mine, ci pentru buntatea i milostivirea ta; roag-L pe Dumnezeu s m libereze de aceast boal pe care o am pe fa”. i zicând aceasta, a luat poala hainei Sfântului i i-a ters faa i îndat s-a liberat de boala sa, rmânând ca i cum n-ar fi fost nicicând suferind. Vzând acestea, ca i alte minuni care se svârau dinaintea sa, nobilul L-a sl- vit pe Dumnezeu i pe cel pe care El l-a prea- mrit, pe Sfântul Ioan Secertorul, i a repa- rat biserica i mnstirea, înzestrând-o cu multe moii.
29A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 6
S I N A X A R
Mnstirea s-a meninut bogat i str- lucitoare pân prin secolul al XV-lea; avea o bogat bibliotec i odoare nestemate. Pe la jumtatea secolului al XV-lea, a intrat într-o faz de decaden, astfel încât, în 1457, Atanasio Calceopulo, „vizitatorul apostolic” al papei, constata c se afl a în condiii îngrijortoare. În 1579, când papa înfiineaz Ordinul Bazilian al Italiei, Mnstirea Sfântului Ioan Th eristìs de la Bivongi a devenit un centru principal al noii congregaii. Desigur, clugrii ortodoci se retrseser sau fuseser alungai, iar petera Sfântului zidit. Era cea mai im- portant mnstire bazilian din sudul Italiei; avea o bibliotec de invidiat i nite abai ilutri, cum era Apollinare Agresta din Mammola.
În secolul al XVII-lea, bande de tâl- hari, dar i un devastator cutremur, au f- cut ca mnstirea s fi e abandonat, iar monahii s fi e transferai, în 1662, în noua mnstirea, închinat tot Sfântului Ioan Th eristìs, zis „fuori le mura”(„din afara zidurilor”) sau „San Giovanni il Nuovo”, din Stilo, unde au fost mutate i moatele Sfântului Ioan, ca i ale pustnicilor Ambrozie i Nicolae. Vechea mnstire a rmas, astfel, cu totul prsit.
În 1724, un os din braul Sfântului Ioan Th eristìs a fost druit senatului i arhiepi- scopului de Palermo, care, punându-l într-o racl de mare pre, l-a aezat în catedral spre închinarea credincioilor.
În secolul al XIX-lea, mnstirea Sfântul Ioan Th eristìs de la Bivongi a trecut în pro- prietatea primriei, care, din 1990, a înce-
put lucrri de restaurare. În 1995, mns- tirea a fost dat Mitropoliei Ortodoxe Greceti pentru Italia i Malta, aparintoare canonic de Patriarhia Ecumenic. Iar din 2008, a trecut în grija i folosul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, adpostind astzi mai muli vieuitori. Din 2001, se afl în mnstire i o parte din moatele Sfântului Ioan Theristìs, aduse de la Catolica din Stilo.
Pomenirea Sfântului se face, de ctre Biserica Catolic, la 24 februarie i la 24 iu- nie. Biserica Ortodox îl cinstete la 23 fe- bruarie.
Troparul Sfântului Ioan Secertorul:
„A lui Moisi i a lui David blândee cu adevrat, a lui Finees i a lui Ilie dum- nezeiasc râvn, i a lui Avraam credin- agonisind, Ioane printele nostru cu- vioase, acuma cu dânii dnuieti, bucurându-te: pentru aceasta Domnului struiete pentru noi.”
Condacul Sfântului Ioan Secertorul:
„Cu puterea Crucii, de cei nsâlnici te-ai izbvit, i dup ispitire boteza- tu-te-ai, Secertorule; i ale tale lsând, întru Hristos, Printe, vieuind, cu mi- nunile ai strlucit; pentru aceea acum, înaintea Treimei stând, nu înceta a soli pentru noi toi.”
Preot Porumb Gelu-Valentin
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 630
J umtate dintre copiii mici sunt lovii de ctre prini de cel puin trei ori pe sp- tmân, iar violena manifestat fa de
copii este mai des întâlnit decât cea conjuga- l. Dac s-ar încheia cu btaia, s-ar schimba creierul unei întregi generaii, deoarece bta- ia produce un stres imens neurobiologic cu efect pe termen lung. Copiii i adolescenii cu dizabiliti au o probabilitate de 3-4 ori mai mare s fi e agresai psihic sau fi zic. Copilria nu ar trebui s fi e un privilegiu doar pentru unii, ci fi ecare copil are nevoie de stabilitate i echilibru.
Expunerea la necazuri la o vârst fraged afecteaz creierul i organismul copiilor. Traumele din copilrie sunt marcate de abu- zul fizic sau emoional, de violen verbal, neglijen emoional sau fi zic, separarea tem- porar sau divorul prinilor, traiul alturi de un printe bolnav mental, dependent de alco- ol sau alte substane. Experienele traumati- zante din copilrie sunt cea mai mare ameninare nerezolvat a sntii publice cu care se confrunt în prezent populaia, deoa- rece traumele timpurii afecteaz sntatea in- dividului de-a lungul vieii (boli pulmonare, depresie, riscul sinuciderii - 65% din pacienii
VIOLENA „ T R A D I I E ” D E F A M I L I E
Oamenii nu plâng pentru c sunt slabi, ci pentru c au fost puternici pentru prea mult timp...
din spitalele de psihiatrie au suferit traume în copilrie). Trauma poate sfrâma credinele interioare, dar înelegând amintirea i acordân- du-i semnifi caii adecvate putem dezvolta me- canisme de adaptare i crearea unui univers emoional de supravieuire.
„Btaia e rupt din rai”, „Unde d mama, crete”, sunt credine familiale disfuncionale. Fiecare copil are nevoie de un loc sigur, armo- nios, în care s se dezvolte echilibrat. Copiii abuzai acas devin aduli cu lipsuri emoionale grave, care îi pot rni la rândul lor copiii. La copii, nu toate rnile sunt vizibile. Prin cuvin- te poi lovi sau poi mângâia un copil. Expre- sii de genul: „Nu eti bun de nimic!”, „Mi-e ruine cu tine!”, „Mai bine nu te fceam!”, „Cum de X-ulescu a putut s ia o not mai mare i tu nu?”, sunt gloane pentru sufl et i minte, care ucid. Modul în care vorbim cu copilul deter- min tonul vocii lui interioare. Efectele nega- tive ale violenei verbale pot fi atât fizice (migrene, bâlbâieli, ulcer, constipaie, indiges- tie), cât i psihice (stim de sine redus, hiper- sensibilitate, depresie, anxietate, insomnii, iri- tabilitate, autoagresiune, comportament agresiv, tentative de suicid, abuz de droguri sau alcool).
31A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 6
V I O L E N # A – „ T R A D I # I E ” D E F A M I L I E
Întâlnesc tot mai des copii fragili sub aspect emoional, care îi duc prinii în spate. S pu- nem capt acestui cerc vicios! Vorbele urâte i grele spuse unui copil de ctre un printe îl vor însoi pe acesta toat viaa. E mai uor s creti bine un copil decât s încerci s îl „repari” la ma- turitate.
Adeseori ascultarea traumei poate fi traumatic. Dac prietenul tu este ru, întreab-l ce s-a întâmplat în copilria lui. Nu judeca! Fiecare persoan din jurul tu duce o lupt despre care tu nu tii mai nimic. Cel mai frumos cadou pe care îl poi face unui copil este un zâmbet, o îmbriare, o privire cald, un cuvânt dulce. Când ne avem unul pe altul i am decis s vedem dincolo de imperfeciuni, atunci avem totul i experimentm bucuria.
Numai împreun putem schimba sintagma: „EU TE-AM FCUT, EU TE OMOR” cu „EU TE-AM FCUT, EU TE FAC FERICIT!”
Ieromonahul Hrisostom Filipescu
ing r
a u
A fost odat un cel negru. Ceilali doi friori ai lui aveau blana alb, sau aa ziceau ei, pentru c în rea-
litate erau mai degrab de culoare crem. Ace a îl tot necjeau, spunân- du-i: - Uuu! E un urâel negricios! Celul negru se întrista i pleca sup- rat. Odat chiar s-a dus la râu, unde s-a sp- lat, dar nu deveni alb ca ceilali. Doar rci din cauza apei reci. Atunci el se gândi s mearg la un în- elept i s-l roage s-l ajute s devin alb ca ceilali cei. Ajuns la poarta lui, a fost întâmpinat de paznic: - O, ce blni neagr i lucioas ai! Îmi placi nespus de mult! Paznicul îl conduse la înelept i-l pre- zent, spunând: - Îneleptule, celul acesta a venit la ne de departe. Nu-i aa c e un cel
tare frumos? Îneleptul privi la micul cel necjit i spuse:
- Da! Cât de minunat a fcut Dumnezeu toate! Dumnezeu este mulumit de cre- aia Sa. Celului nici nu-i trebui altceva. Era aa de fericit în acea clip, cum n-a fost niciodat în viaa lui. A îneles c Dumnezeu l-a fcut anume aa. S-a în- tors la fraii lui împcat cu sine, fi ind mereu prietenos i vesel cu cei din jur. Nu dup mult mp, buntatea i ve- selia lui l-au ajutat s devin un cama- rad nelipsit de joac pentru fraii lui.
Este cu nepu n ca toi s ne iubeasc, dar e foarte cu pu n ca
noi s-i iubim pe toi.
Sfântul Filaret al Moscovei
32
P A G I N A C O P I I L O R
... atunci când mergem la spove- danie, venim s ne întâlnim fa ctre fa cu un Prieten, nu ca s fi m judecai i osândii, nu cu groa- za în sufl et pentru ceea ce s-ar pu- tea întâmpla. Venim la Cel Care, fi - i n d D u m n e ze u d i n c o l o d e suferin, de moarte, a ales din iu- bire pentru noi, s se fac Om, s ia asupra Sa întregul nostru des n omenesc i s-i dea viaa pentru noi, drept rscumprare. Atât viaa, cât i moartea Lui sunt pentru noi o mrturie a iubirii lui Dumnezeu pentru noi. El ne iube- te atât de mult, încât putem s ne apropiem de El, fi e c suntem buni, fi e c suntem ri, ndjduind c ne va primi cu braele deschise. Acesta este Dumnezeu, ctre Care venim la spovedanie, Cel Care ne ateapt s venim la El pentru a fi tmduii, mângâiai, sprijinii, iar nu judecai sau osândii. În rugciunea care se citete îna- inte de spovedanie, preotul spu- ne: „...nu sunt decât un martor...”. El este chemat de ctre Hristos s dea mrturie înaintea persoanei care se spovedete, a pctosului, de faptul c este iubit, c Hristos st de fa, c El nu are o alt do- rin sau intenie decât mântuirea i bucuria venic a celui care, iat, a venit. Totodat preotul, în nume- le celui care îi arat cina, se pune înaintea Domnului spunând:
Hristoase Dumnezeul nostru, acest om a pctu- it cu adevrat. Dar iat, el se încredineaz ie, Domnul i Mântuitorul nostru. Când vei veni data viitoare la spovedanie, fi i cu luare aminte la toate acestea! Gândete-te la fe- lul în care te înfiezi: nu cu teama de a fi pedep- sit sau respins, ci cu inima deschis pentru a de- erta înaintea Domnului tot rul i tot ce e îndoielnic în aceast inim. Iar Hristos te va pri- mi! Vino, deschide-i inima, griete-I sincer toate gândurile tale, ind c e iubit dincolo de ori- ce judecat.
Mitropolit Antonie de Suroj, din cartea: „Taina iertrii. Taina tmduirii”
ai c ...?
33A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 6
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 634
S-a nscut la 7 septembrie 1910, în fami- lia agricultorului Stere Dumitru din lo- calitatea prahovean Htcru. Dup
coala primar din satul natal (1918-1923), a învat croitoria la un atelier din Broatele, de lâng Câmpina, apoi a urmat Liceul co- mercial din Ploieti (1927-1932). În urm- torii patru ani a lucrat ca muncitor forestier la Societatea de cherestea „Valea Teleajenu- lui”, ajungând chiar un angrosist de lemn i între 1936-1938 având o bcnie în Ploieti. În 1937 intr în Micarea legionar, în cuibul „Rarul”. În 1939 lucreaz la Întreprinderea municipal Ploieti, de unde în noiembrie acelai an va fi incorporat în Regimentul 1 Transmisiuni-Bucureti. La denunul unui comisar de Siguran, cum c ar fi complotat împotriva primului ministru Armand Cli- nescu i chiar a regelui Carol al II-lea, Con- stantin Dumitru este arestat. Este anchetat la Ploieti i Bucureti în condiii groaznice, de nesuportat pentru un om, astfel obinându-i porecla de „Fachiru”. În fapt, el îi cunotea pe cei care complotaser. Prin sentina Tri- bunalului Corpului 2 Armat Bucureti, tâ- nrul Dumitru primete o condamnare de 20 ani munc silnic. Cunoate penitencia-
rul de la Jilava, apoi pe cel din Chiinu, de unde este evacuat la cedarea Basarabiei, mu- tat la Hui, respectiv Vcreti. Pe fondul as- censiunii legionarilor la putere, la 11 august 1940 este amnistiat, dar eliberat abia la 4 sep- tembrie. În timpul guvernrii legionare refu- z conducerea Corpului Muncitoresc legio- nar de la Ploieti. La rebeliune, în timp ce se afl a într-o audien în biroul prefectului de Prahova, este împucat cu trei gloane: dou în spate i unul în cap. Este operat într-un spi- tal din Ploieti, pentru glontele din cap me- dicii refuzând s intervin. Deoarece organe- le antonesciene declanaser seria arestrilor în rândul legionarilor, dup trei sptmâni de spitalizare Constantin Dumitru fuge din Plo- ieti. Timp de doi ani se ascunde pe Valea Prahovei i în Bucureti. Pentru c luase le- gtura cu un legionar, ulterior reinut, la 10 noiembrie 1943 este arestat de Siguran. Este anchetat asupra presupuselor încercri de reorganizare pe linie legionar, refuzând s recunoasc acuzaiile. Printr-o sentin a Curii Mariale Bucureti din 24 decembrie 1943 primete o condamnare de 10 ani mun- c silnic. Este trimis la Aiud, unde se altu- r „grupului misticilor”, din care fceau par-
SUFERINELE PRINTELUI MARCU (CONSTANTIN) DUMITRU, ZIS „FACHIRU”, DE LA SIHSTRIA
35A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 6
S U F E R I N # E L E P { R I N T E L U I M A R C U ( C O N S T A N T I N ) D U M I T R U
te: Traian Trifan, Marin Naidim, Ioan Ianolide i Anghel Papacioc. Dup rzboi muncete în cadrul fermelor arendate de pe- nitenciar de la Galda, Unirea i Ciugudel. I se reduce pedeapsa cu doi ani i jumtate. La expirarea pedepsei nu este eliberat. Dup un tranzit în lagrul Ghencea-Bucureti, la 17 septembrie 1951 este internat pentru 24 luni în colonia de munc de la Bicaz, unde se ri- dica hidrocentrala. Aici a lucrat din greu, f- când mai multe norme pe zi în condiii peri- culoase i scpând cu via în nenumrate rânduri. Aa a devenit cunoscut printre dei- nui cu numele de „Costic, omul lui Dum- nezeu”. În noiembrie 1953 este mutat în co- lonia de la Borzeti, apoi în martie 1954 la Oneti i, în mai acelai an, din nou la Bor- zeti. De aici, la 8 iunie 1954 este trimis în ancheta Securitii din Ploieti i rearestat. La controlul medical i se depisteaz o „dis- trofi e alimentar, edeme corectice ale mem- brilor inferioare”. Este anchetat pentru „mal- tratarea evreilor” în timpul rebeliunii legionare. În fapt, era victima unei nefericite confuzii cu un legionar, contabil de meserie, care în timpul guvernrii legionare fcuse par- te din poliia legionar, iar în iunie 1949 pri- mise o condamnare în lips de 20 ani mun- c silnic (lot format din foti membri ai poliiei legionare). În cele din urm, Securi- tatea face identifi carea corect a persoanei în cauz, cu numele de Constantin Dumitres- cu, apoi o trimite în penitenciarul Aiud. Cu toate acestea, la 18 ianuarie 1955, Constan- tin Dumitru este trimis în penitenciarul Plo- ieti, iar la 18 februarie acelai an mutat la Gherla.
Aflat în Gherla, la 22 februarie 1955 Constantin Dumitru înainteaz un memoriu ctre conducerea Ministerului Afacerilor Interne în care explic abuzurile la care fuse- se supus de ctre Securitate. În iulie 1955 este mutat la Jilava, în vederea procesului de la Bucureti. Conform Decretului nr. 421/1955, prin Decizia penal nr. 1412 din 17 decem- brie 1955 este graiat. Este eliberat la 15 apri- lie 1956 din penitenciarul Jilava.
Înc din timpul deteniei de la Aiud, Constantin Dumitru se gândise s intre în viaa monahal. Viziteaz mnstirile Plumbuita i Antim, se întâlnete cu Felix Dubneac, îl gsete pe printele Benedict Ghiu, care îi recomand s mearg la Cernica pentru încercarea duhovniceasc. Totui, o vreme locuiete la domiciliul din Ploieti, in- trând în legtur cu foti cunoscui din peri- oada interbelic sau din vremea deteniei. În
A P O S T O L I A • N R . 9 4 - 9 5 • I A N U A R I E - F E B R U A R I E 2 0 1 636
S U F E R I N # E L E P { R I N T E L U I M A R C U ( C O N S T A N T I N ) D U M I T R U
duminici i srbtori sau în alte ocazii se în- tâlnete cu acetia, mai ales în biserici din Ploieti. Îl regsete pe bunul su prieten din temnia Aiudului, Anghel Papacioc, acum duhovnicul Arsenie de la mnstirea Slatina. Îi devine ucenic printelui Arsenie, pentru care la 15 august 1957 intr ca frate în Slatina voievodal.
În noaptea de 13 spre 14 iunie 1958, dup Sfânta Liturghie din mnstire, este arestat alturi de duhovnicul su. Dup o perchezi- ie, cei doi sunt trimii, mai întâi la Suceava, apoi spre Bucureti. Fratele Constantin Dumitru este lsat la Securitatea Ploieti, în timp ce Arsenie Papacioc trimis în ancheta de la Bucureti pentru apartenena la Rugul Aprins. Constantin Dumitru este anchetat
timp de un an, în condiii îngrozitoare. Principala acuzaie era de reorganizare a mi- crii legionare „din fostul jude Prahova” dup eliberarea din 1956. Era un nou scenariu pus la cale de Securitate, la ordinul partidului. Anchetatorii susineau c, prin legturile sale cu foti legionari i clerici, unii din Rugul Aprins, cum era considerat Arsenie Papacioc, fratele Constantin ar fi participat la regrupa- rea legionarilor din Prahova. El a refuzat s recunoasc toate acuzaiile, inclusiv cele pen- tru care fusese anchetat de Sigurana carlis- t i cea antonescian, în 1939 i 1943. Cu toate maltratrile fi zice i psihice la care a fost supus, el a refuzat s accepte acuzaiile i de- claraiile date de ceilali anchetai în lot, sus- inând c abandonase lupta politic, pentru a se dedica vieii monahale. Prin Sentina nr. 3 din 16 ianuarie 1960 a Tribunalului Militar Bucureti, el a fost condamnat la 22 ani mun- c silnic, pentru „uneltire contra ordinii so- ciale”. A fost trimis la Jilava (25 octombrie 1959), unde i se luat dulama, apoi la Aiud, unde a cunoscut rigorile reeducrii orches- trate de colonelul Gheorghe Crciun. Majoritatea deteniei o suport în Zarc, dar mai ales la Izolator, atunci când primea pe- depse. De pild, la 1 august 1960 este sur- prins de gardian în timp ce „scria probleme de religie&rdq