apare sub egida uniunii scriitorilor din romÂnia … · inimii abstractel 20 nnnrrr... 111111 ( (...

www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XIX • NR. 11 (217) • 2016 • 20 PAG. • 2 lei

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

MIªCAREA IDEILOR.Celebrating Dada 100Semneazã:l Henri Béharl Vladimir Panãl Viorel Pîrligrasl Petriºor Militarul Denisa Crãciunl Emmy Henningsl Richard Huelsenbeck

Emil Paºcalãu - Vis

Tristan Tzara:Cinema calendaral inimii abstracte

Cronica literarãIon Buzera:La început a fostperfecþiunea

Revistã finanþatã cu sprijinul Ministerului Culturii

2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIXIXIXIXIX, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1111111111 ( ( ( ( (217217217217217), 20), 20), 20), 20), 201616161616

AVANTEXTNicolae MARINESCU: Naþionalism

versus globalizare? l 2

MIªCAREA IDEILORCelebrating Dada 100. Dosar coordo-

nat de Petriºor MilitaruHenri BÉHAR: Postfaþã la volumul 25

de poeme de Tristan Tzara l 3Henri BÉHAR: Postfaþã la volumul

Cinema calendar al inimii abstracte. Casede Tristan Tzara l 3

Vladimir PANÃ: Saºa Panã ºi „Insu-recþia de la Zürich” l 4

Viorel PÎRLIGRAS: Vânând Dada înBD. ªi o revelaþie! Da, da… l 6

Petriºor MILITARU: Dada live cu Pe-tre Rãileanu l 7

Denisa CRÃCIUN: Arta subversiuniiîn opera poeticã a lui Tristan Tzara sauLa Început a fost Revolta l 8

Emmy HENNINGS: Ultima bucurie l9

Richard HUELSENBECK: Poeme l10

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: La început a fost perfec-

þiunea l 11

LECTURIMihaela ALBU: Câtã dramã, atâta lu-

ciditate! l 12Andrei POPA: Ferrin sau „ceasul”

trezirii lupului interior l 12Maria DINU: Poezia lui Tudor Creþu

ca ars continua sau lucrarea la negru l13

Silviu GONGONEA: Un vademecumde uzanþã poeticã l 13

ARTEGeo FABIAN: Inaugural de stagiune,

la Filarmonicã l 14Maria TRONEA: Centenar Émile Ver-

haeren l 14Emilian ªTEFÂRÞÃ: Emil Paºcalãu

– cãlãtor dinspre nicãieri spre niciundel 15

George POPESCU: Emil Paºcalãu: re-suscitarea hierofanicului l 15

BELETRISTICÃMarina POPESCU: Poeme l 16

ANTHROPOSIoana REPCIUC: Folclorul – de la viu

grai la interfaþa digitalã l 17

SERPENTINEIon MILITARU: Cavalerii mesei ro-

tunde l 18Irina GÃRDÃREANU: Cãlãtor în ano-

timpul pumnalelor l 19

UNIVERSALIATristan TZARA: Cinema calendar al

inimii abstracte l 20

NNNNNrrrrr..... 1111111111 ( ( ( ( (217217217217217))))) • 20 • 20 • 20 • 20 • 201616161616

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

Apare sub egida UniuniiScriitorilor din România

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFPetriºor Militaru

SECRETAR DE REDACÞIEMaria Dinu

REDACTORICosmin DragosteMihai Ghiþulescu

Daniela Micu

REDACTORI ASOCIAÞIDenisa Crãciun

Gheorghe FabianSilviu Gongonea

Luiza MituIoana RepciucMihaela Velea

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin Budicã

Gabriel CoºoveanuHoria Dulvac

Lucian Irimescu

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 500 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

(Urmare din pag.1)

9 7 71 4 54 2 2 90 0 2

nnnnn NICOLAE MARINESCU

Lumea în care trãim este tot maitensionatã între douã opþiunicare mobilizeazã grupuri largi de

oameni aparþinând unor categorii socialefoarte diverse, mobilizate însã de un ace-laºi exclusivism care le opune într-o reci-procã identificare ca panaceu paradisiacsau creaþie infernalã. Naþionalismul ºi glo-balizarea sunt genericele sub care omeni-rea se antagonizeazã astãzi, în cãutareamorganaticei Fericiri, care miºcã omenireadin totdeauna.

În secolul trecut, comunismul ºi socie-tatea de consum angajau mase uriaºe deoameni, propunând, aparent altfel, soluþiiizbãvitoare pentru toþi. Calea colectivistãa comunismului, care cuprinsese o treimedin lume, cu „democraþia” lui autoritarã,când nu dictatorialã de-a dreptul, era mo-delul care trebuia sã îºi dovedeascã supe-rioritate faþã de calea „liberalã”, individua-listã, a mai „vechilor” democraþii occiden-tale. Rezultatul au fost douã rãzboaie mon-diale, cu zeci de milioane de morþi ºi multmai multe victime obligate sã suporte de-zastrele economice ºi sociale ale acestorconfruntãri.

N-a fost interes sã se constate cã înspatele acestei tragice confruntãri existauasemãnãri profunde. Fericirea era promi-sã aici, pe pãmânt, ºi acum, în viaþa noas-trã de fiecare zi, conform unor planuri pre-cis etapizate ºi mãsurabile în bunuri mate-riale. Prosperitatea, bunãstarea erau con-ceptele mobilizatoare pentru a grãbi ºi pro-duce catastrofa, amplificatã pe mãsurapromisiunilor fãcute. Coborând în istorie,vedem cã mecanismul a funcþionat la fel ºiîn timpurile mai vechi, când Fericirea ce-lestã, întemeiatã pe valori spirituale, a ge-nerat rãzboaie „religioase”, ale cãror con-secinþe destructive sunt diminuate numaicu mãsura potenþialului tehnic angajat.

Revenind în prezent, constatãm cã, defapt, „nimic nu este nou sub soare”. Din-colo de aparenþe, esenþa rãmâne aceeaºi,ca ºi nevoia de a gestiona prin raþiune,cunoaºtere ºi temperanþã, o experienþãcare nu exclude acceptarea limitelor noas-tre ºi a unei ordini superioare care ne-acreat ºi ne guverneazã, dincolo de voinþaºi puterea noastrã de a înþelege ºi acþiona.„Globalizarea” ºi „naþionalismul” nefiinddecât reformulãri conceptuale ale unorexperienþe istorice în parte consumate, aiu-rea, de milenii, trebuie vãzute, dincolo defuncþia propagandisticã, voluntaristã ºiefemerã.

Douã recente evenimente culturaledesfãºurate la Craiova luna trecutã (oc-tombrie, 2016) au determinat aceste reflec-þii ºi nevoia de a le împãrtãºi.

Biblioteca Judeþeanã „Alexandru ºiAristia Aman” Dolj a fost protagonistaunui eveniment cultural ale cãrui semnifi-caþii depãºesc mult interesul local ºi, înopinia mea, chiar naþional. În urma maimultor colaborãri cu acad. Basarab Nico-lescu, acesta a decis sã doneze cãrþile ºialte documente pe care le deþine, majori-tatea cu autograf, de la personalitãþile exi-lului românesc, în vederea deschiderii aici,la Craiova, a Bibliotecii Exilului Românescde la Paris. Donaþia este constituitã din882 de titluri, din care 270 de publicaþiiperiodice, iar 612 titluri de carte.

Simpla enumerare a periodicelor dinfondul „Basarab” dã cititorului român oimagine cu totul surprinzãtoare asupra

naþionalismversus

globalizare?bogãþiei ºi dinamicii fenomenului culturalºi, în special, literar românesc din afaragraniþelor României, care s-a vrut ºi seconstituie într-o parte consistentã a spiri-tualitãþii naþionale.

– 3-e Millénaire. Les Sciences. La So-ciete. Les Arts. Les Religions. Les Homme– colecþie completã, an 1/1982 - an 4/1985;Cahiers des Amis de Panait Istrati, 1976-1979, editatã de Association Les Amis dePanait Istrati; Cahiers de l’Est, redactorºef Dumitru Tsepeneag, redactor SandaStolojan, colecþie completã nr 1/1975 -1976, publicatã la Paris

– Cartea româneascã în Occident,Comitetul de redacþie: Matei Cazacu,Cicerone Poghirc, Sanda Stolojan, Paris,1983;

– Contrapunct. Revistã trimestrialãde politicã ºi culturã. Director: Ion Ra-þiu; Redactor-ºef: George Carpat Vock, pu-blicatã la Köln;

– Ethos. Redactori: Ioan Cupºa, VirgilIerunca, publicatã la Paris în limba românã;

– Les Annales. Politiques et littérai-res; Revue universelle, illustrée, hebdo-madaire, 1919-1927;

– Limite, redactori: Virgil Ierunca, N.Petra, nr. 1/1969 - 1986, colecþie completã,publicatã la Paris, în limba românã;

– Lupta = Le combat, director MihaiKorné; redactor Antonia Constantinescu,1989 - 1995;- Dosare de presã ce acoperãperioada 2006 - 2016.

Meritã amintite, de asemenea, numere-le speciale dedicate personalitãþilor româ-neºti din diferite domenii - menþionez aicinumãrul dedicat lui Constantin Brâncuºidin The Little Review, publicat în toamnaanului 1921 la Paris ºi Londra.

În ceea ce priveºte volumele de carte,amintesc autori de mare notorietate pre-cum Claude Sernet (Ernest Spirt) (1902-1968), Ilarie Voronca (Eduard Marcus)(1903-1946), Horia Stamatu (1912-1989),Elena Vãcãrescu (1864-1947), PrinþulAntoine Bibesco (1878-1951), PrinþesaMarta Bibescu (1866-1973), Anna de Bran-covan, Comtesse de Noailles (1876-1933),Pierre (Petre) Sergescu (1893-1954), IoanPetre Culianu (1950-1991), BenjaminFondane (1989-1944), Matila Ghyka (1881-1965), Pius Servien (Nicolae Piu-ªerbanCoculescu) (1902-1959), Vintilã Horia(1915-1992), Gherasim Luca (Salman Lo-cker) (1913-1994), L.M. Arcade (LeonidMãmãligã) (1921-2001), Mircea Eliade(1907-1986), Emil Cioran (1911-1995), Eu-gene Ionesco (Eugen Ionescu) (1909-1994),Stephane Lupasco (1900-1988), reprezen-taþi prin foarte multe titluri ºi dedicaþii sem-nificative, dar ºi alþi autori, între care Mi-ron Kiropol, Virgil Ierunca, Pamfil ªeica-ru, George Astalos, Petru Dumitriu, Con-stantin Virgil Gheorghiu, Sanda Stolojan,Nicu Caranica, Virgil Nemoianu, GeorgeBãlan, Theodor Cazaban, Ion Raþiu, Dorad’Istria, Octavian Vuia, Isidor Isou, Prin-þul Georges Bibesco, Ilie Constantin, Da-niel Boc, Mioara Cremene. Nu lipseºteBasarab Nicolescu (n. 1942) - PoliticalTheorems/ Theorems poetiques, cu 12texte de Basarab Nicolescu ºi 14 gravurede Francis Rollet, ediþie bibliofilã, 50 deexemplare, exemplarul nr. 5/50 semnat deBasarab Nicolescu ºi Francis Rollet (Belz,France, 2014).

(Continuare în pag. 16)Emil Paºcalãu - Rãdãcini (fragment)

3, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIXIXIXIXIX, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1111111111 ( ( ( ( (217217217217217), 20), 20), 20), 20), 201616161616

D ada sau miºcareaDada, aºa cum seproclama în proiect,

avea doi ani când Tzara, care de-venise principalul ei animator,estimã cã sosise timpul sã fieadunate într-o singurã plachetã,ilustratã cu gravuri în lemn reali-zate de prietenul sãu Hans Arp,poemele publicate pânã atunci îndiferite reviste de avangardã, pre-cum ºi cele declamate pe scenaCabaretului Voltaire la Zürich.Bineînteles, volumul trebuia sãfacã parte din Colecþia Dada, încontinuarea volumelor Primaaventurã celestã a domnuluiAntipirinã de Tristan Tzara ºiPhantastische Gebete (Rugã-ciuni fantastice) de Richard Hu-elsenbeck, de asemenea, ilustratde Arp.

ªtim destul de bine în prezentce a fost Dada (1916-1923): o miº-care internaþionalã de scriitori ºiartiºti, ce a luat naºtere dintr-undezgust intens faþã de rãzboi, careînsemna în ochii lor falimentulcivilizaþiilor, al culturii ºi al raþiu-nii. Totuºi, reciproca este la felde adevaratã, cãutãrile unui anu-mit cerc de artiºti, poeþi ºi plasti-cieni, anunþau o revoluþie ce nuavea altã ieºire decât un rãzboi,cel puþin simbolic vorbind.

Teroristã, provocatoare, icono-clastã, refuzând orice constrânge-re ideologicã, moralã sau artisti-cã, Dada propãvãduieºte confu-zia, demoralizarea, îndoiala abso-lutã ºi dã frâu liber anumitor vir-tuþi precum spontaneitatea, bunã-tatea, bucuria de a trãi. Contraroricãrei aºteptãri activitatea sa dedeconstrucþie ºi de distrugere alimbajelor (verbal ºi plastic) se re-flectã în opere durabile ce nu auîncetat sã ilumineze cãile princi-pale ale artei contemporane.

Pentru moment, va fi suficientsã rãsfoiþi acest volum al luiTristan Tzara pentru a recunoaº-te în el una din operele majore alepoeziei de limba francezã, înscri-sã pe firmamentul creaþiei, nudeparte de Iluminãrile lui Rim-baud. Dada nu ar fi fost decât o

nnnnn HENRI BÉHAR

postfaþã la volumul 25 depoeme de Tristan Tzara1

înºiruire de gesturi, mai mult saumai puþin violente ºi semnificati-ve, dacã nu ar fi existat acestepoeme ale lui Tzara, punctate degravurile în lemn ale lui Hans Arp.

Periodic, istorici fãrã valoare,necunoscând nimic cu privire laproblemele creaþiei artistice ºiprea puþin despre dinamica gru-purilor, se complac sã cultivepolemici din trecut, arãtând cu omulþime de citate scoase din con-textul lor cã Tzara nu a fost in-ventatorul numelui Dada (de alt-fel, el nici nu a pretins-o, mulþu-mindu-se sã spunã da, da, în lim-ba sa maternã!); cã el nu a fostautorul primului manifest Dada,etc. Însã ceea ce nu-ºi dau sea-ma aceºti bieþi scribi ai gândirii,este cã totul se gãseºte deja înManifestul domnului Antipirinã,ce dateazã din 1916, ºi mai ales,ei nu realizeazã cã astãzi nu am fiauzit vorbindu-se de Dada dacãnu ar fi existat aceºti creatori va-loroºi cum sunt Tzara, Arp, Pica-bia, Duchamp, etc.

Cei dintâi cititori ai poemelordin grupajul Vingt-cinq Poèmesnu s-au înºelat. Poeþi avizaþi,André Breton, Paul Éluard, Phi-lippe Soupault, Louis Aragon, auvãzut în acest volum expresia te-rorii însãºi, ajunsã, fãrã escalã,dintr-un ostrov de pace într-oEuropã incendiatã. Cu ingenui-tate, Éluard întreaba: „Aþi fãcutsau aþi desfãcut toate acestea?”(9 iulie 1919). Iar Aragon mãrturi-seºte în 1922 cã lectura poemelorlui Tristan Tzara „este cea maimare traumã poeticã pe care amtrait-o vreodatã”. Cât despre Tza-ra, el însuºi judeca a posterioriaceste versuri ca fiind de o bru-talitate excesivã „de cele mai multeori declamatorii, fãcute specialpentru a fi recitate”. El mergechiar pânã la a denunþa „efecteleexterioare” ºi tot ceea ce, dupãpãrerea lui, nu are a face cu nece-sitatea poeticã. Ceea ce ne aratãcã violenþa nu este vãzutã cuochi buni nici chiar de aceia princare aceasta se manifestã în modspontan.

Tzara împãrtãºea aceastã opi-nie, estimatã ca fiind cel puþinnegativã, lui Jacques Doucet co-lecþionarul ºi cumpãrãtorul manu-scrisului volumului de faþã. Nufãrã câteva exagerãri menite sã-limpresioneze pe acest domn bur-ghez, în stilul lui Cendrars, i-aexplicat cã poemele au fost pu-blicate în timpul rãzboiului în re-viste franþuzeºti Nord-Sud ºi Sic,italiene Cronache Letterarie, LePagine, Crociere Barbare, Pro-cellaria, Noi, etc. Piesele din1916 au scãpat unui fel de crizãprin care trecea în momentul ace-la, un fel de misticism fãrã obiect,pur abstract ºi cerebral. Tzaracontinua : „În 1916, îmi propuse-sem ca sarcinã sã distrug genuri-le literare. Introduceam în poemeelemente considerate nedemnesã facã parte din acestea, cum arfi fraze din ziare, zgomote sausunete. Sonoritãþi (ce nu aveaunimic în comun cu sunetele imi-tative) ce trebuiau sã constituieo paralelã la cãutãrile lui Picasso,Matisse, Derain, care utilizau întablouri materii diferite...”.

Dar iatã un extras dintr-o notãdespre poezie, ce însoþeºte ma-nuscrisul, care, scria el, „ar puteaservi ca prefaþa”:

„Poemul creºte sau adânceº-te craterul, tace, ucide sau strigãde-a lungul gradelor accelerateale vitezei. El nu va mai fi un pro-dus al opticii, nici al sensului saual inteligenþei, impresiei sau ca-pacitãþii de a transforma urmelelãsate de sentimente.

Comparaþia este un mod lite-rar care nu ne mai mulþumeºte.Existã mijloace de a formula oimagine sau de a o integra, însãelementele vor fi cuprinse în sfe-re diferite ºi îndepãrtate.

Logica nu ne mai ghideazã, iarnegoþul ei confortabil a devenitneputincios, lumina-i palidã, în-ºelãtoare, ce multiplicã monezilerelativismului steril, este pentrunoi stinsã pe vecie. Alte forþe pro-ductive îºi strigã libertatea, înflã-cãrate, de nedefinit, uriaºe, pemunþii de cristal ºi ai rugãciunii.

Libertate, libertate: nefiindvegetarian nu dau reþete.

Obscuritatea este productivãdacã este luminã albã ºi atât destrãlucitoare încât semenii noºtrisunt orbiþi. Din lumina lor începelumina noastrã. Lumina lor estepentru noi, în ceaþã, dansul mi-croscopic ºi infinit de restrâns alelementelor din umbrã aflate înfermentare imprecisã. Nu este eamateria densã ºi stabilã în purita-tea ei?

Miracol al prieteniei ºial pãcii reîntoarse!Aceastã carte este

rezultatul restabilirii comunicaþii-lor poºtale între Elveþia, Germa-nia ºi Franþa; multã vreme s-a cre-zut cã pictorul ºi poetul au lucratîmpreunã, cot la cot la Paris laconceperea ei.

De fapt, înainte sã pãrãseascãZürich-ul pentru a merge în capi-tala francezã, în ianuarie 1920,Tristan Tzara îi încredinþeazã prie-tenului sãu Hans Arp (care varãmâne în Elveþia pânã în 1925)un grupaj de poeme, publicate înmare parte în reviste dadaiste dinFranþa ºi din Germania încã din1918, rugându-l sã vegheze la re-alizarea unui volum pe care sã-l

ilustreze cu gravurile sale în lemnºi sã se îngrijeascã de tipãrirealui. Îl rugã, de asemenea, sã gã-seascã o tipografie în Germania,unde acesta trebuia sã meargã ºiunde costurile erau mai mici de-cât oriunde în altã parte, iar lu-crul de o calitate mai bunã decâtcel executat de simpaticul JuliusHeuberger. Arp a ales imprimeriade artã a lui Otto von Holten, cuocazia unei cãlãtorii la Berlin ºise ocupã de transferul de coleteîntre pãrþile interesate. Primeleprobe s-au încheiat la sfârºitul luifebruarie 1920, însã exemplarelenu sunt asamblate decât dupã unan (Arp precizeazã cã el însuºi acapsat paginile duble), totalita-tea tirajului fiind expediatã din

Berlin cãtre René Hilsum, mana-gerul librãriei Sans Pareil dinParis în primãvara anului 1922,din cauza dificultãþilor întâmpina-te la vamã.

Confruntarea limbajelor ºi dia-logul dintre poet ºi artistul plas-tic, începute în 1916 la Zürich, secontinuã aici, într-un stil mai do-mol. Volumul Cinema... este, sespune, exemplul cel mai desãvâr-ºit de carte dadaistã, datoritã ce-lor 19 gravuri ale lui Hans Arp, adispunerii lor variate în paginã, aechilibrului dintre text ºi imagi-ne. Astãzi, am fi tentaþi sã vorbimchiar de cuminþenia acestei cãrþidacã nu am ºti cã ea sintetizeazãrevoluþia dadaistã atât a priviriicât ºi a poemului. Formele tind

spre abstractizare în timp ce lim-bajul poetic dã naºtere unor ima-gini dintre cele mai neaºteptate.ªocul se atenueazã, linia se purifi-cã, „acþiunea asceticã” programa-tã de Tzara cere o disciplinã iden-ticã din partea pictorului pentru oglorie ºi mai mare a abstractizãrii.

ªi totuºi revoluþionarii nu audepus armele, convenþia lor ocere ºi pe cea a publicului, câteo-datã nu fãrã violenþã. Formeleumoristice ale lui Hans Arp factrimitere la portretele prietenilordadaiºti zugrãviþi de Tzara3 cuacuitate ºi premoniþie remarcabi-lã deoarece nu-i întâlnise încã.

Traducere din limbafrancezã: Denisa Crãciun

postfaþã la volumul Cinema calendaral inimii abstracte. Case de Tristan Tzara2

Sub scoarþa copacilor tãiaþi,caut vigoare ºi imaginea lucruri-lor ce vor veni, ºi poate cã în ca-nale viaþa alimenteazã deja întu-necimea focului ºi a cãrbunelui”.

octombrie 2006

Traducere din limbafrancezã: Denisa Crãciun

CelebratingDada 100

Dosar coordonat de Petriºor Militaru

1 Tristan Tzara, Vingt-cinq Poè-mes, couverture dessinée par HansArp, 10 bois gravés de Hans Arp,Postface de Henri Béhar, ÉditionsDilecta, Paris, 2006.

2 Tristan Tzara, Cinéma calen-drier du cœur abstrait. Maisons, 19bois gravés de Hans Arp, Postfacede Henri Béhar, Éditions Dilecta,Paris, 2005.

3 Henri Béhar se refera aici laAragon, Éluard, Picabia, Soupault,Breton, care apar în poemele din vo-lumul Maisons (Case), compus deTzara în Elveþia înaintea plecarii salela Paris ºi publicat împreunã cu Ci-nema Calendar al inimii abstracte.(n.t.)


„Am început sã scriu eseuldespre miºcarea dadaistã. Îl voiintitula Insurecþia de la Zurich.Titlul, gãsit spontan, îmi place.”– pornind de la cele expuse înNãscut în ‘02 – ºi accesibile ori-cui – m-am gândit cã ar fi intere-sant de ºtiut cum a gestat ºi s-amaterializat ideia volumului Pri-mele poeme urmate de Insurec-þia de la Zürich din 1934, care sepoate urmãri din jurnalul zilnic –inedit – al lui Saºa Panã. Iatã în-semnãrile referitoare la subiect:

„11 septembrie 1933. O intere-santã cunoºtinþã am fãcut searala Lutzi Hecht. Un grafolog, orudã a soþului ei, cred. Un maes-tru al acestei ºtiinþe. Aveam lamine ciorna scrisorii adresate azilui Tzara spre a-mi permite sã-ieditez opera în romîneºte. A stu-diat-o, fãrã sã ºtie cui aparþinescrisul ºi a dedus cã omul are griji,cã e o persoanã înclinatã sprebizarerie, dar o bizarerie artisticã,a insistat asupra acestei bizareri...

20 sept. ... Seara am primit ofrumoasã scrisoare de la Tzara.

23 noem. Dimineaþã la batalio-nul 2. - Seara transcriu materialulpentru cartea retrospectivã cuopera originalã în romîneºte a luiTzara. Mary e de pãrere sã nupublic acele încercãri simboliste,aproape pastiºe minulesciene,din Simbolul. Dar acestea sîntscrise la 15 ani. În tot cazul voicere pãrerea lui Tzara.

27 noem. ...Am fãcut bruio-nul scrisorii ce vreau a trimite luiTzara.

29 noem. ...Dupã amiazã începsã lucrez la Insurecþia de laZürich. De la Boz, cu care m’amîntîlnit azi, aflu cã articolul meuva apãrea în Vremea festivã deCrãciun. L-a citit Pompiliu Con-stantinescu ºi i-a plãcut.

Venind spre searã Roll, închestia bolii tatãlui sãu, i-am ex-pus dorinþa de a edita o plachetãcu poemele lui Tzara dinainte deDada. Roll îmi comunicã despreexistenþa unor poeme ºi în Lup-tãtorul, în Cugetul Romînesc. Mãsfãtuieºte sã mergem la Vineapentru a ne spune unde ar mai fimaterial ºi poate are ceva inedit;deasemeni sã cer o prefaþã ºi undesen (de Tanguy) lui Tzara.

În interiorul cãrþii o paginã cutextul

ACEASTÃ PLACHETÃS-A TIPÃRIT

CU AUTORIZAÞIA LUI(autograful)

(ceia ce ar cãdea în cazul uneiprefeþe a autorului ºi din care fap-tul ar reieºi.)

30 noem. ...Dupã amiazã laacademie. Am cercetat toatã co-lecþia Luptãtorului fãrã sã gãsescceva semnat de Tzara...

3 dec. ...randevu [cu Voronca]în holul cinemaului Splendid. Dardela 16 pînã la 17 ¼ , cînd începeal doilea spectacol, discutãm de-spre volumul ce vreau a scoatelui Tzara, chestiile politico-gar-diste...

4 dec. La Focºani am tranºatchestia imputaþiei. Seara atac re-vistele sãptãmînii ºi încep eseulInsurecþia de la Zürich.

6 dec. ...M’am eclipsat sã-l în-tîlnesc pe Vinea. M’a primit ex-trem de amabil. E tot tînãr. Pareun prinþ medieval, distins, cu osuavitate în ochi ºi duritate dia-mantinã în trãsãturi. Mi-a dat in-

nnnnn VLADIMIR PANÃ

Saºa Panã ºi „Insurecþia de la Zürich”

dicaþiile cerute relativ la publica-þiile unde au apãrut poeme deTzara, înainte de expatriere. De-spre poema pãstratã ineditã lamine a spus cã «e nostimã, nu-iaºa?» ºi a revenit de multe oriasupra ei...

8 dec. ...Apoi la bibliotecaacademiei unde gãsesc 3 poemede Tzara, în Noua revistã romînã,Chemarea (lui Vinea)...

10 dec. ...Continui seara la ar-ticolul despre dadaism.

12 dec. Am trimis o scrisoarelui Tzara, arãtîndu-i unde sînt cumaterialul pt. Plachetã. Seara amlucrat la eseu...

13 dec. Am mai cercetat colec-þii de ziare la Academie fãrã a gãsinimic...

14 dec. În tren – spre Buzãu –lucrez la Insurecþia de laZürich...

15 dec. ...Seara continui a lu-cra pînã la miezul nopþii la eseuldespre Dada.

31 dec. ...Am continuat cuMary sã transcriu la maºinã încãun numãr de pagini din Insurec-þia de la Zürich...

1 ianuarie 1934 Dimineaþã scriucu Mary – ea scrie la maºina Pod-goriei [un depozit bucureºtean devinuri, unde socrul era contabilºi locuia în incintã n. Vl. P] – dinInsurecþia de la Zürich. Luãmacolo prînzul, la Podgoria, nu laZurich, nici la insurecþie. D. a.continuãm scrisul. [Frumos reve-ion! n.n.]

3 ian. ...Seara am fost la Mar-cel Iancu. Mi-a dat necesareleinformaþii, ºi altele în plus în pri-vinþa miºcãrii de la Zürich, la carea fost martor ºi pãrtaº. Mi-a mai

dat ºi cîteva documente – publi-caþii atunci apãrute...

11 ian. ...Tot în tren am dat onouã versiune ultimei pagini dinInsurecþia dela Zürich, cu uninteresant citat din Dostoevski.

12 ian. ...Seara fac un bruillonde c.p. pentru Tzara: o revenirela scrisoarea din 12 decembrie a.t.

13 ian. Trimis c.p. lui Tzara.Cred cã pot da sãptãmîna viitoa-re la tipar cartea lui Tzara.

20 ian. Am dat la zincograf 2cliºee p. executare, la cartea luiTzara...

21 ian. ...Acasã gãsesc o scri-soare de la Tristan Tzara cu pro-puneri complementare la cartealui. Desen pentru 10 ex. plus 3 îmiva face Ives Tanguy. Sã-i trimithîrtie. Eu îi voi propune, contracost, sã o cumpere acolo.

23 ian. ...Acasã am fãcut unbruion de rãspuns lui Tzara, amadus modificãri textului de poe-me - scoþînd cele 4 din Simbolulºi punînd textul meu în concor-danþã.

25 ian. ...Am expediat scrisoa-rea cãtre Tzara. Am depus Pri-mele poeme ºi Insurecþia în mîi-nile lui Bercovici (tipograful n.n.)la ora 17. Seara îl caut acasã peMarcel Iancu, dar plecase.

26 ian. Dimineaþã am fost laBuzãu ºi în continuare la Focºani.Mi-am luat aprobarea ºefuluipentru un înprumut la Casa Mili-tarã de 25000 lei necesar o partepentru Primele poeme ºi restulca rezervã în casã pentru a evitasã mai rãmînem fãrã nici un ban,ca de pildã azi...

3 feb. Am dus corecturile la ti-pografie. A început sã se culea-gã ºi partea mea de prozã...

7 feb. ...cu tot aranjamentul fi-xat ieri, din cauza unui defect lamaºinã s-a întîrziat cu tipãrireaaltei lucrãri. Eram enervat pe Ber-covici, gata sã-i las acomptul ºisã plec la altã tiparniþã. Dar cuBercovici e ca ºi cu amantele cucari te cerþi pentru a reveni. ªi acontinuat o zi de activitate, co-recturi, revizii. S-au tipãrit pînã laorele 21 primele douã coli, peambele feþe...

10 feb. Dimineaþa la tipogra-fie...D.a. cu Mary, corecturi lacoala 3...

12 feb. Somn pripit de vreodouã ore ºi restul în tren spreBuzãu iar la înapoiere fuga la ti-pografie unde stau pînã la 9 sea-ra. (Coala 3 s-a tras pe faþã)...

13 feb. Ziua lui Meriºor. Deºiaº vrea sã stau tîrziu cu ea în pat,trebuie sã plec la Buzãu. ªi la în-toarcere iar stau cîteva ore la ti-pografie. Azi s-a terminat de im-primat cartea lui Tzara. Vor fi 52de pagini...

14 feb. Azi s-a tipãrit copertaPrimelor poeme. Pentru ediþiaobiºnuitã a trebuit sã pun hîrtiegalbenã, negãsind albã de caredoream...

16 feb. Zãpezi, înzãpeziri detrenuri. Totuºi din Buzãu ºi spre,trenurile circulã regulat. Întors dela serviciu am fost la tipografie.S-a tras ºi coperta. Numai de mi-ar sosi desenul de la Tanguy. Azia depus, ca editoare,Mary, 3exemplare la cenzurã...

8 mart. Am lãsat la Vremea onotã care anunþã amînarea apari-þiei Primelor poeme dupã ridica-rea cenzurei care a interzis-o. Dece? Oricîtã bunãvoinþã am tot nupot gãsi punctul încriminat. Ni-

mic imoral, nimic contra ordineide stat. Rãmîne doar titlul Insu-recþia dela Zürich dat eseuluimeu despre Dadaism... [Situaþiaavea sã se repete, dar mult maidrastic, la reeditarea din 1971când cuvântul insurecþie nici nuavea sã mai aparã pe copertã. Daratunci Saºa Panã...nu s-a mai în-trebat de ce! n. Vl. P.]

21 mart. Dupã amiazã, la Cul-tura Naþionalã, fac cunoºtinþã cuN.D. Cocea care e surprins vã-zînd cã sînt atît de tînãr. Îmi facemulte complimente ºi-mi comuni-cã o veste bunã. S-a ridicat – deazi – cenzura cãrþilor de literaturãºi ºtiinþã. Peste o orã Insurecþiae în vitrinã la Cultura. Seara pre-par volumele cari vor fi depusemîine ºi fac expediþia la reviste ºiprieteni.

22 mart. Am dat cartea lui Tza-ra în librãrii. Oficiul îndeplinit îm-preunã cu Meriºor.

23 mart. Lui Roll, cãruia i-amdus azi dimineaþã cartea, i-a plã-cut (îmi comunicã d.a.) mult detot articolul meu despre miºca-rea Dada. Va publica ceva referi-tor într-un cotidian, el sau Lucre-þia Vîlceanu care cerîndu-i sub-iect pentru Caleidoscopul ade-verului i-a oferit Insurecþia delaZürich...

26 mart. ...La expoziþie [a luiMarcel Iancu] mã vãd cu Vinea.Acesta e dispus sã publice unarticol mare – 3 coloane - relativla cartea lui Tzara dar sã nu por-neascã din redacþia Faclei.

1 apr. Dimineaþã mã viziteazãVoronca. Nu atît ca sã-mi spunãnoutãþi de la Paris cît sã-mi cearãcu împrumut Gongora. Vrea sãtraducã niºte sonete. Cu Victor[Brauner] s-a vãzut o singurãdatã.

Acesta locuieºte cu Tanguyîmpreunã. Numã bucurã deloc –ºtiindu-l invidios – acuma cîndaºtept acele acvaforte de la aces-ta...

25 apr. ...Apoi mã duc la tipo-grafie, iau exemplarele de lux ºifuga cu ele la legãtor. Sã mi le facãpînã disearã; dar trei (primele)pînã la ora 4, sã le pot expediachiar azi lui Tzara...”

Sã urmãrim acum – din câteam putut depista – ºi ecouri dinpresa vremii despre aceastã car-te. Prima publicaþie în care gãsimreferiri la aceasta („unu” nu maiapãrea, deci nu putea avea întâ-ietate!) a fost cotidianul Adeve-rul, care anunþa, în 14 februarie1934: „Editura unu a pus sub ti-par Primele poeme ale lui TristanTzara (...) Lectura lor va da citito-rilor posibilitatea sã cunoascãevoluþia lui Tzara de la simbolismla dadaism. Poemele sunt post-cedate de un amplu eseu asupramiºcãrii Dada scris de Saºa Panãºi care poartã sugestivul titlu In-surecþia dela Zurich. Va fi astfelprima încercare de a prezentadocumentat aceastã miºcare încare îºi au rãdãcinile toate curen-tele literare de dupã rãzboi ºi înprimul rând suprarealismul.” Zia-rul revine în 29 martie cu o notãdin care... notãm: „Primele poe-me ale lui Tristan Tzara editatede Unu au apãrut azi în vitrinalibrãriilor. Saºa Panã a adãugatcãrþii un amplu eseu al miºcãriidadaiste al cãrui dinam a fostTristan Tzara, exilat benevol laZürich în anii tragici 1916-1919.

Portret de Victor Brauner


E prima prezentare documentatãce se face despre aceastã «insu-recþie» spiritualã, în România. Re-comandãm aceastã carte cu nã-dejdea cã va fi cetitã cu acelaºinteres cu care am cetit-o ºi noi.”

În aceiaºi zi apãrea în numãrul5 (din cele numai 12 numere careau apãrut) al sãptãmânalului Via-þa de azi o recenzie pe o coloanãsemnatã cu iniþialele D.O. (deºititularul cronicii literare era PetruManoliu), din care citãm: „Pen-tru literatura noastrã mare ºi rãs-pânditã în volume cu zeci de miide exemplare tiraj, numele luiTristan Tzara este necunoscut.Critica autorizatã nu vorbeºte deel; iar revistele îmbãtrânite igno-reazã – chiar pentru informaþiacititorilor – cã Tzara este o ilus-traþie strãlucitã a scrisului fran-þuzesc de astãzi. Explicaþia:Tristan Tzara este unul din crea-torii dadaismului ºi suprarealis-mului. (...) Placheta cuprinde ºiInsurecþia dela Zürich, un suc-cint, dar luminos studiu asupradadaismului, datorat d-lui SaºaPanã. Volumul a fost tras numaiîn douã sute de exemplare. Acisã se reducã oare numãrul celorce se intereseazã la noi de izvoa-rele proaspete ºi curate ale artei?”

ªi ziarul Dimineaþa anunþa:„Primele poeme ale lui TristanTzara au apãrut în vitrina librãrii-lor. Cartea pe care editura Unu alansat-o în acest început de pri-mãvarã e ºi frumoasã ºi utilã pen-tru iubitorul de literaturã care vadori sã urmãreascã linia ascen-dentã urmatã de autor, dela 1912(când avea 16 ani) pânã la expa-trierea sa (1916) în Elveþia. (...)Cartea se încheie cu un esseuasupra miºcãrii dadaiste semnatde Saºa Panã. Prezentarea aces-tei miºcãri e bogat documentatãºi abundã de date inedite, obþi-nute de la promotorul acestuicurent pe care d. Saºa Panã l-aintitulat Insurecþia de la Zürich.”

La 1 aprilie, Mihai Ilovici, înziarul Timpul nostru sub generi-cul Cronica literarã, are o am-plã ºi laudativã intervenþie pe 3coloane: „Am convingerea sin-cerã cã dadaismul, deºi o modãca sã spun aºa, consumatã, a fostexpresia unei stãri de spirit dem-nã de luat în consideraþie. ªi, cuatât mai mult cu cât în 1916 ea luadrumul, dela noi din þarã, cãtrecetãþile culturii apusene, unde, cudestule mentalitãþi împotrivã, sepoate impune prin aºa zisa Insu-recþie dela Zürich (...) Deºi pen-tru noi nu pot conta decât doidintre aceºtia, Tristan Tzara, po-etul ºi Marcel Iancu, pictorul,cred cã faptul acesta, ca o avan-gardã a mentalitãþii apusene sãfie de sursã româneascã, denotãcã acolo unde existã un tempera-ment de originalã atitudine faþãde viaþã, existã deci ºi posibilita-tea de a fi imitat ºi nu imitator.”

În numãrul din aprilie al Con-vorbirilor literare, LXVII, nr. 4/aprilie 1934 sub titlul Parastasul„modernismului” Ioan I. Canta-cuzino comenta:

„D. Saºa Panã publicã câtevapoeme ale lui Tristan Tzara, sin-gurele scrise în româneºte, îna-inte de rãzboi, cãrora le adaogãun scurt istoric, foarte apologe-tic, al «Insurecþiei dela Zürich »,adicã al miºcãrii «Dada».

În amândouã pãrþile saleaceastã plachetã este bineveni-tã, ca o contribuþie la istoria lite-raturii. Cãci, cu toatã inutila în-flãcãrare a pãrþii de istoric, vapermite poate sã se vadã mai justsensul a ceea ce a fost «moder-

nismul» în evoluâia propriei noas-tre literaturi de dupã rãzboi.

ªi din tonul Primelor poeme– comparat cu ceea ce i-a urmat,în activitatea lui Tristan Tzara –ºi din istoricul miºcãrii «Dada»,se vede bine rolul determinant alcomoþiunii rãzboiului în apariþiafenomenului. Revolta ese din ex-cesul rigorii – ºi e tocmai ceea cea fãcut ca rãzboiul – cel mai maredeterminant de rigori – sã ducãla revolta «dada».

«Starea de spirit» care a fostdeci miºcarea dadaistã apare decipentru noi, cei de acasã, ca unfenomen firesc, care trebuia sã seîntâmple. ªi au înþeles de ce d-lSaºa Panã se supãrã pe un criticcare calificã dadaismul drept o«crizã». Cãci cred cã în adevãr afost o crizã, în sens medical, adi-cã o serie de puternice reacþiuniale unui organism infectat de ger-menii maladiei ºi care tinde sãrestabileascã echilibrul.

Tabloul clinic al unei crize esteînsã dominat tot de aspecte dez-echilibrate, ce trãdeazã vigoarealuptei. În primul rând de febrã. ªide aceea, tocmai fiindcã noi con-cepem miºcarea dadaistã ca o cri-zã fireascã, înþelegem ºi aspectulei febril.

Toate acestea însemneazãdeci cã noi privim miºcarea«dada», ca ºi cubismul, sau alte-le, ca un moment istoric. Un mo-ment necesar, dar depãºit. Unmoment de analizã, de disociere,care a curãþit terenul pe care seîncearcã azi o nouã sintezã. Pri-vim miºcarea aceasta ca un lucrucare a trãit, ºi a murit. Ceea ce e înistorie, e în muzeu, nu mai e viu.ºi de aceia, neînþelegând sã nefandãm inutil împotriva lui«Dada» sau imitaþiilor sale delanoi – ºi ele azi definitiv, defunc-te, – înþelegem chiar ºi tonul atâtde apologetic al d-lui Saºa Panã.

El e firesc unei comemorãri! Dartotuºi ni se pare exagerat sã zicicã «Dada» se defineºte «chinte-senþa supremei inteligenþe des-lãbþuitã printr’o supremã liberta-te a spiritului» = cãci asta nu în-seamnã nimic decât o frazã ridi-colã. ºi credem cã e anacronic,forþat, sã pretinzi cã suprarealis-mul , = deºi mai nou = e mai viu ºimai actual decât dadaismul, cândde fapt amândouã pot fi îngloba-te în acelaº parastas... ”

Pe 2 aprilie apare în Facla (luiIon Vinea) o ºi mai amplã recen-zie cu citate din eseul Insurec-þia...: „Au apãrut Primele poemeeditate de editura de avantgardãunu, aducând printre noi ºi dân-du-ne pentru bibliotecã versuri-le incipiente ale celui care trebu-ia, puþin dupã aceia, ca un Spar-tacus, sã provoace rãzmeriþa înartã. Saºa Panã ni-l prezintã cu opostfaþã în care expune succintºi cu multã vervã istoria ºi eveni-mentul din 1916 dela Zurich. (...)O echipã de iconoclaºti dãdeaubuzna din centrul Europei, rãvã-ºitã de obuze, cu un mãcel liric.(...) Lângã Tristan Tzara era ºicelãlalt compatriot al nostru,Marcel Iancu, temperament aido-ma de inspirat ºi revoltat. Într-opânzã, într-un desen era un rãz-boi civil dintre elementele ar-tei...”

Cartea e semnalatã apoi însãptãmânalul Vremea, iar la 1 maicotidianul Credinþa (dir. SanduTudor) nota: „...Primele poeme,scoase sub îngrijirea d-lui SaºaPanã, care face ºi o prezentare ainsurecþiei dela Zürich din 1916,numitã a dadaismnlui. Poemelesunt frumoase. Singura durere anoastrã e cã Tzara n-a rãmas lanoi, aici în Bucureºti. Poate ne-arfi fãcut mai curagioºi, mai aven-turaþi, mai proaspeþi... De aceiad. Saºa Panã înfãptuieºte o ope-

rã mare faþã de care nici o laudãnu este destul de potrivitã.”

Teodor Scarlat în Revista scrii-toarelor ºi scriitorilor români,anul VIII, nr. 3-4/ martie-aprilie,constatã:

„Primele poeme ale luiTRISTAN TZARA urmate de In-surecþia dela Zürich prezentatãde SAªA PANÃ. Editura«UNU».

Existã la noi, oameni, pentrucare poetul trebuie sã scrie ver-suri rimate spre a fi consideratastfel. Toatã aceastã categorie deoameni, intelectuali recunoscuþi,dealtfel, mai pretinde poetului sãscrie pentru nivelul lor de înþele-gere. ªi când se întâmplã astfel,apoi desigur, X are TALENT. Sin-gura distincþie, pe care X se mul-þumeºte s’o poarte toatã viaþa labutonierã ca pe o ultimã floaresvârlitã din balconul iubitei. ªi caX sunt mulþi ºi toþi mor poeþi ta-lentaþi. Atât.

Singurul care a refuzat publi-cului medalia talentului a fostTristan Tzara.

Izolat numai în sfere în careînþelegerea, niciodatã n’a pututsã pãtrundã în massatã, TristanTzara a înþeles, la un moment dat,cã sgomotul fãcut la timp, numaireclama unui secol îl poate echi-vala. Pentru un sgomot aºa cumîl dorea Tzara, România era preadeparte de lume ºi ecoul sgomo-tului de la noi abia dacã ar fi tre-cut Dunãrea într’o þarã de grãdi-nari paºnici.

Iatã dece Trstan Tzara a minatun centru de mare rezonanþã:Zürichul. Bomba dadaistã a ex-plodat acolo cu efectul dorit deinamicii convinºi ai logicei clasi-ce ºi iatã-l pe compatriotul nos-tru Tzara, doctrinar prin hazard,al unei ºcoli care avea sã fie în-curând abandonatã cu acelaºelan de chiar ºeful ei spiriutal.

Dl Saºa Panã, poetul de subti-le tonalitãþi ºi neobositul anima-tor al modernismului la noi, pre-zintã însã cu multã competinþãaceastã «insurecþie» de laZürich, pentru a ne mai permitevre-un comentariu. Ceiace amavea de adãogat ca titlu de infor-maþie limpede pentru cititorii noº-trii este valoarea ce acordãm da-daismului, ca inspirator direct, alunui curent cu destulã consisten-þã: suprarealismul.

Revenind la primele poeme alelui Tristan Tzara, scrise în limbaromâneascã, în limba în care aînceput sã cunoascã pentru în-tâia oarã drumurile spre apogeulsãu actual, limbã pe care azi ne-motivat o destã spunem: deºiscrise înainte de 1916, multe stro-fe din poemele prime ale lui Tzaratrec cu mult în poezie ºi noutate,unele pretenþii autohtone, ultimafirmate. Poema Duminecã re-produsã în corpul revistei este ojustã confirmare.

Cu Primele poeme ale luiTristan Tzara editura «Unu» în-cuie o bijuterie de valoare în ser-tarul activitãþii sale.

N.R. Cliºeele reproduse încronica de mai sus sunt desena-te de d. Victor Brauner.”

Mai semnalez aici recenzii dinAzi (Mihail Dan), în efemera pu-blicaþie intitulatã Treisprezece(Pavel Nedelcu), braºoveanulFrize, Credinþa revine clamând:„...Se uitã deci cã dadaismul este,mãcar prin Tristan Tzara dacã nuºi prin Marcel Iancu, prezent caoriginã ºi în România. Deci, de ceeste atât de necunoscut Tzara?Ce politicã a culturii ne face penoi sã fim absenþi oridecâte orisuntem prezenþi în spiritualitateaeuropeanã? Sã rãspundã S.S.R-ul.E singurul vinovat de aceastãmuþenie ziditã în jurul lui Tzara.”

Au mai fost în presa vremii ºialte – nu multe – ecouri. Prezenta„trecere în revistã” nu are preten-þia exhaustivitãþii. M-am opritînsã la primele, cele scrise „lacald”. Ar mai fi de semnalat ocontroversã iscatã de cronica li-terarã în care Pompiliu Constan-tinescu se face cã nu vede ghili-melele ce însoþesc unele citatedin Gide sau Valery inserate îneseul lui Saºa Panã. În numãrulproxim, potrivit dreptului la repli-cã, apare rãspunsul autorului In-surecþiei... fãcând caduce expli-caþiile ºi presupunerile ulterioareale recenzentului. Cei doi rãmânînsã în relaþii „cordiale”, criticulinvitându-l pe poet sã colabore-ze la Vremea. În parantezã fiespus, titularul cronicii sãptãmâ-nale a mai avut o intervenþie durã,dar de aceastã datã fundamenta-tã, legatã de o carte apãrutã îneditura unu. El avea sã punã ver-suri dintr-o ulterioarã carte a luiVirgil Carianopol pe o coloanãalãturatã unor versuri din Patmosde Ilarie Voronca. Comparaþia n-a fost prea plãcutã pentru cel ce-ºi intitulase cartea Un ocean, ofrunte în exil !

Cam atât, deocamdatã, cu pri-vire la aspectele pe care am încer-cat sã le supun atenþiei dumnea-voastrã. Într-un viitor pe care-lsper nu prea îndepãrtat, când vaapãrea jurnalul diurn al lui SaºaPanã – Notiþe pe calendar – cumîi plãcea sã-i zicã, cititorii vor pu-tea observa poate ºi alte aspectelegate de acest subiect.

Portret de Victor Brauner


Când Petriºor Militarumi-a propus sã pregã-tesc pentru anualul

Simpozion al Avangardei un ma-terial care sã trateze legãtura din-tre bandã desenatã ºi miºcareaDada, am avut intenþia, în primãfazã, sã refuz. Aparent, între celedouã subiecte nu existau interfe-renþe. Gândul mi-a zburat apoi la„Tintin ºi L’alph art”, ultima ope-rã a lui Hergé, o bandã desenatãcare ar fi avut tangenþã cu tema.Hergé, nume rezultat din iniþiale-le lui Georges Rémy, este o figu-rã legendarã în arta belgianã, fi-ind autorul unui personaj-simbolnaþional, ale cãrui peripeþii le-adesenat din 1929 pânã în anii ’80.Tirajele albumelor sale BD cuacest personaj, în mii de ediþii ºitraduceri, inclusiv cea românã,depãºesc 230 milioane de exem-plare. Credeam, deci, cã „Tintinºi L’alph art”, cel de-al 24-lea vo-lum ºi ultimul din serie, avea tan-genþã cu tema, deoarece nu-l ci-tisem ºi asta dintr-un motiv se-rios. Hergé nu a apucat sã-l de-seneze niciodatã. Moartea, în1983, l-a surprins cu elaborareaalbumului în faza de schiþe, de-cupajul oprindu-se la pagina 42.Editura Casterman l-a publicatastfel ºi, chiar dacã aspectul pareunul avangardist, rãmâne ilizibilcititorilor de rând. Abia în 1992,canadianul Yves Rodier reuºeº-te, pe baza schiþelor, sã definiti-veze albumul, în maniera autoru-lui. Dezamãgire pentru cercetãto-rul din mine: e vorba doar de unpolicier, în buna tradiþia a luiHergé, având ca temã traficul cupicturi false. Nimic avangardist.

Aºa cã mi-am îndreptat aten-þia spre o bandã desenatã ameri-canã care, chiar dacã nu se aflaîn siajul miºcãrii Dada, avea tan-genþã evidentã cu aceasta.„Doom Patrol” este o serie cu oechipã de supermani, ca atâteaaltele din cultura BD americanã.La fel ca în sutele de mii de pa-gini care au clãdit banda desena-tã de pe celãlalt continent, echi-pa se luptã cu rãufãcãtorii de ori-

nnnnn VIOREL PÎRLIGRAS

vânând Dada în BD. ºi o revelaþie! da, da…

ce calibru pentru binele omenirii.Atâta doar cã autorii, în goanãdupã inedit, îi opune echipei, într-un ciclu de patru episoade, o gaº-cã ciudatã denumitã The Brother-hood of Dada1. Mr. Nobody estecapul rãutãþilor ºi este un perso-naj desenat schematic ca o um-brã neagrã ºi abstractã, al cãruicap pare un cârlig de umeraº. Elare în echipã pe Frezy, un agra-mat cu un costum cu modele bi-zare ºi douã roþi de bicicletã înspate, un individ care se poatetransforma în ciclon. Ceaþã (TheFog) este porecla lui Byron Shel-ley (vã evoca ceva acest nume?).El se transforma într-o ceaþã mor-talã care absoarbe oamenii ºi lepoate lua minþile. Expresia româ-neascã „a-i bãga în ceaþã” este

cum nu se poate mai potrivitã.The Quiz – o japonezã într-un

halat verde plin de semne de în-trebare, dotatã cu o mascã degaze, speriatã de murdãrie ºi decontaminare – are capacitatea dea zbura, de a cãlãtori în timp, de aface lucrurile sã se mãreascã saude a preface oamenii în vase detoaletã pline cu flori! Sleepwalk(o aluzie evidentã la Deadwalk)este o tânãrã cu douã profiluripictate în jurul ochilor ºi careposedã mari puteri în stare somn-ambulã. Pentru asta ia tot timpulsomnifere ºi ascultã în cãºti mu-zica lui Barry Manilow.

Acþiunea propune o urmãrireprintr-un tablou cu planuri infi-nite, a la Escher, un tablou care amâncat Parisul. Membrii DoomPatrol îi urmãresc, prin tablou, pecei din Frãþia Dada prin departa-mentele Impresionist, futurist,suprarealist, simbolist, fovist,cubism, ºi reuºesc sã salveze ora-ºul printr-un cãluþ de lemn (sã nuuitãm cã dada = „cãlu de lemn”în limbajul copiilor), transformat,prin nonsens, într-un adevãratcal cu cãlãreþ al apocalipsei.

Savuroase sunt ºi dialogurile.„Dar ce e Dada?” „Dada e o starea minþii. Dada se aplicã pentru totce este ºi totuºi nu-i nimic; estepunctul în care se întâlnesc da ºinu ºi tot ce se opune” 2, afirmãMr. Nobody. Tot el peroreazã odelicioasã invocaþie: „În numelelui Duchamp ºi Tzara ºi Bre-ton…”

Într-o a doua serie3, Mr. No-body este însoþit de data asta dealþi acoliþi – Agent “!” (deoareceare un semnul exclamãrii mare ºiroºu pe faþã, iar toracele îi este ocuºcã auritã în care e þinut prizo-nier o miniaturã a unui avion),Alias the Blur are figura faþetatãde cioburi de oglindã ºi poatemânca timpul, Number None poa-te fi oricine apare în drumul tãusau nimic, The Love Glove – untip flower-power, fãrã mâinei, darcu mãnuºi zburãtoare, The Toy– o tânãrã cu mascã gen HanibalLecter, pe care sunt aplicate niº-te buze, un personaj mereu în în-târziere, fapt care-i salveazã via-þa în final. Deºi legãtura cu uni-versul dada este mai îndepãrtatãîn aceastã serie, scenariul o vi-reazã cãtre fantastic ºi politic,deoarece Mr. Nobody candidea-zã pentru preºedinþie. Excelentãºi mereu actualã concluzia unuielector: “That’s why I’m votingfor Nobody” (joc de cuvinte: Deasta votez cu Nimeni sau De astanu votez cu nimeni)4 MembriiFrãþiei sunt uciºi în episodul pa-tru al acestei serii ºi astfel ia sfâr-ºit The Brotherhood of Dada.

Ajuns aici, am fost mulþumitde cercetarea mea. Mai era desemnalat apariþia ocazionalã anumelui lui Tzara într-o bandãdesenatã europeanã – persona-jul Jelly Shawn care îl întâlneºtepe Tzara într-un bar parizian dinanii ’30, dar asta nu avea mare

þie. Urmãrisem pânã în acel mo-ment referirile sau aluziile eviden-te la miºcarea Dada, dar nicioda-tã nu mã gândisem cã arta dadaar fi putut continua dincolo demoartea lui Tzara, în 1963.

Începutul anilor 70 a produsadevãrate mutaþii spectaculoaseîn lumea benzii desenate franco-belgiene, fãrã îndoialã ca efect alrevoluþiei culturale din 68. Nemul-þumirea unor autori care-ºi ve-deau refuzate creaþiile prea în-drãzneþe de cãtre revistele tradi-þionale au dus la crearea unorexperimente publicistice noi. Treiautori fondeazã în 1972 L’Échodes savanes, apoi Fluide Glacialîn 1975, reviste de benzi desena-te cu exprimare liberã, fãrã pudoa-re sau cenzurã. O adevãratã re-voluþie în domeniu ºi, fãrã îndo-ialã, un pretext al puterii bloculuicomunist est-european de a exem-plifica ideologic decadenþa lumiiculturale capitaliste. Dar marearevoluþie BD a fost apariþia revis-tei Metal Hurlant. Fondatã de alþitrei autori – Moebius, Druillet ºiDionnet – care au urmãrit în pri-mã instanþã libertatea de expre-sie narativã ºi graficã, revista acunoscut o aflenþã de producþiiavangardiste a multor autori.Unii, pe care dacã istoria BD, in-gratã, nu i-a mai pãstrat în amin-tire – France de Ranchin, GillesBachelet, Claveloux, Zha saugrupul Bazooka – au continuatca artiºti avangardiºti, iar o sim-

tangenþã cu miºcarea Dada, ciavea doar un scop de localizarespaþio-temporalã a naraþiunii5.Scriitorii de început de secol XXau fost mereu în atenþia autorilorBD, iar unii au devenit chiar sub-iectele unor albume de benzi de-senate, precum Jack London6,Gainsbourg7, Camus8 sau Cio-ran9. Da, da…

Aveam de gând sã închei ma-terialul meu, când, o schimbarede opticã mi-a produs o revela-

plã cãutare pe google vã va dadimensiunea ºi ponderea creati-vã a artei lor. Alþii, rãmaºi legen-dari, precum Moebius, Druillet,Caza, Forest sau Mandryka aufost ºi ei avangardiºti prin creaþiipsihedelice, new-age sau supra-realiste, ce negau tradiþionalulmod de a concepe o bandã dese-natã. Ori, în spiritul Manifestuluidin 1918, „Dada contrazice totul,neagã totul, ridicând nihilismul ºimistificarea la rangul de principii

Alex & Daniel Varenne – Ardeur (edition du Square, 1980)

Mattotti, Piersanti – Stigmata (Ed. Seuil, 1998)


supreme. Dada se îndoieºte detot”, spunea chiar Tristan Tzara.

„Métal Hurlant apparaît com-me une des revues majeures dela presse adulte, un véritable la-boratoire d’où sont sortis quel-ques chefs-d’œuvre et un bonnombre de grands noms de labande dessinée contemporai-ne”10 Pentru mine a fost clar: artadada nu murise, iar Marcel Ian-cu, Francis Picabia ºi MarcelDuchamp aveau dacã nu urmaºi,mãcar influenþe clare într-un do-meniu pe care nu l-ar fi anticipatnimeni. Dar nici nu-i de mirare:„dada însemna ºi abolirea profe-iilor: dada - abolirea viitorului” (cfaceluiaºi manifest).

ªi când sã pun punct acestuitext ºi sã ºterg partea de începutce mi se pãruse irelevantã în con-textul de faþã, am realizat cã Hergéchiar a fost la un pas de avangar-dã, de dada. Dupã ultimul sãu al-bum editat, în 1973, era bântuitde o nouã idee, care-i venise întimpul unei lungi escale pe aero-portul din Roma-Fiumicino. Avealocul: aeroportul unde totul vineºi pleacã. Conform notiþelor dinvol. VI al „L’Univers d’Hergé:Projets, croquis, histoires ina-chevées”, apãrut la Ed. Rom-baldi11, timp de câteva luni îºiface însemnãri pe tema asta. Visao poveste fãrã fir narativ, în carepersonajul sãu, Tintin, sã fie tottimpul pe cale sã facã ceva eroic,dar sã nu reuºeascã niciodatã, unalbum în care nu se petrece ab-solut nimic, dar care ar putea ficitit de la oricare paginã pânã lasfârºit ºi apoi de la cap. SpiritulDada este în întregime aici. Dinnefericire, pãrintele tehnicii „linieiclare” din banda desenatã n-a fi-nalizat nici acest proiect. Cauze-le sunt multiple: vârsta ºi mai alesstarea de sãnãtate l-au împiedi-cat. Dacã ar fi reuºit, cel ce i-ainspirat pe Spielberg ºi Lucas înfilmele lor ar fi devenit un autorcomplet. Chiar ºi aºa, „GeorgesRémy este pentru banda desena-tã ceea ce a fost Bach pentrumuzicã” (Bruno Frappat, LeMonde, 5 martie 1983).

Concluzia este clarã ºi ar pu-tea fi rezumatã, parafrazându-l pePãstorel: Tristan Tzara nu fi trist,arta Dada merge înainte cu parti-dul bedeist! Da, da…

1 Doom Patrol nr. 26-29/ 1989-1990, DC Comics ed.; Grant Morri-son – scenariul, Richard Case – cre-ionaj, John Nyberg – tuº, DannyVozzo – culori, John Workman - le-trajul

2 „Dada is a state of mind. Dadaapplies itself to everything and yetit is nothing; it is the point at whichyes and no and all opposites meet.

” (Doom Patrol nr.27/1989, p.19)3 Doom Patrol nr. 49-52/ 1991-

1992, DC Comics ed.; Grant Morri-son – scenariul, Richard Case – cre-ionaj, Mark Badger – tuº, DanielVozzo – culori, John Workman - le-trajul

4 Doom Patrol nr.51/ 1992, p.12

5 «Memoires d’une entraîneuse»,sc. Michel Deni ºi Philippe Mellot,des. George Lavis, Ed. Aedena, 1987

6 Corto Maltese – La jeunesse,Ed. Casterman, 1985

7 Le petit Ginsbourg illus-tré,_Source Publishing, 2001.

8 Camus – Entre Justice et mere– sc.José Lenzini , des.Laurent Gnoni(Ed. Soleil, 2013)

9 Un anneé sans printemps, deAmbre et Lionel Tran, Ed. 6 PiedsSous Terre, 2001

10 Gaumer (2004), p. 544.11 Benoît Peeters le citeazã în

Hergé fils de Tintin, Ed. CampsArts/Flammarion, 2006

Bazooka – Pelicula en color (Metal Hurlant nr.16 1977)

France de Ranchin - Cosmogonie (Metal Hurlant nr.14 1977)

Petre Rãileanu, Dada în directurmat de Tristan Tzara, schiþã deportret, Colecþia Avangarda, Edi-tura Tracus Arte, 2016.

Din mai multe puncte devedere, apariþia cãrþiiDada în direct de Pe-

tre Rãileanu este un evenimenteditorial. În primul rând, fiindcãmiºcãrii dada nu i-a fost dedica-tã, în România, nici un studiu,oricât de general ºi de succint arfi el. Dar poate cã împlinirea a 100de ani de la naºterea miºcãrii ini-þiate la Zürich de Hugo Ball & Coeste cel mai potrivit moment. De-sigur cã referinþe fragmentareapar la Saºa Panã (Insurecþia dela Zürich, 1934), Ion Pop (Avan-garda în literatura românã,2000), Claudiu Soare (Ghidulavangardei europene, 2004),George Bãdãrãu (Avangardismulromânesc, 2006) etc., însã o cer-cetare sistematicã dedicatã miº-cãrii dada nu am avut pânã acumîn exegeza româneascã din zonafenomenelor avangardiste.

În al doilea rând, este foarteimportant modul în care PetreRãileanu abordeazã subiectulcercetat: mai precis, el alege undiscurs direct, de la faþa loculuisau – cum ar spune comentatoriisportivi – de la firul ierbii. Rapor-tându-se la cele trei „cronici”publicate de Tzara despre mani-festãrile dada de la Cabaretul Vol-taire, Petre Rãileanu reface suc-cint istoria miºcãrii utilizând ra-portându-se la toate mãrturiile bi-bliografice ale membrilor prezenþila aceste manifestãri. Autorul sur-prinde momentele definitorii înevoluþia fenomenului dada, nuan-þele ce definesc relaþiile dintremembrii dada, dar ºi viziunea/contribuþia fiecãruia despre sem-nificaþia ºi menirea miºcãrii dada.Senzaþia lectorului este de parti-cipare directã la faþa locului alã-turi de narator la aventura dadaaflatã în plinã desfãºurare. Acestprim eseu creeazã contextul isto-ric ºi psihologic necesar pentru

a înþelege viziunea dada desprepoezie (subiectul celui de-al doi-lea eseu), pornind de la douã con-cepte ce stau la baza acestei vi-ziuni: „secvenþe-poem” ºi „esca-motarea referentului” în discur-sul poetic dada. Urmãtorul capi-tol este dedicat unui artist nãs-cut în România care a avut con-tact cu miºcarea nãscutã în cen-trul vechi al oraºului Zürich: Ar-thur Segal, pe care Petre Rãilea-nu îl considerã un premergãtor alimaginarului digital contempo-ran. Apoi seria de portrete conti-nuã cu Marcel Iancu (cel careprin creaþiile sale vizuale a arãtat„cu expresia inspiratã a lui Tzara,cã materia este vie”), ConstantinBrâncuºi („un dadaist de ultimãorã”, selectat de Tristan Tzaraprintre cei 50 de autori care sãreprezinte miºcarea dada în an-tologia DadaGlobe) ºi, la final,un portret al lui Tristan Tzara.Premisa de la care porneºte PetreRãileanu este cã personalitateapoetului nãscut la Moineºti este„o realitate de ordinul nisipurilormiºcãtoare” – dar asta nu facedecât ca demersul exegetic sã fieºi mai palpitant de urmãrit de cã-tre cititor.

Nu putea lipsi din carte unuldintre cele mai controversatesubiecte de dezbatere din sferaexegezei dadaiste: paternitateaconceptului dada. Edificatoarepentru contribuþia lui Tzara încadrul miºcãrii dada sunt, în spe-cial, eseurile aºezate consecutivîn carte: Tzara (re)lanseazã miº-carea dada; Dada nu înseamnãnimic, dada înseamnã totul ºiGalaxia dada. Capitolul dedicatrevistelor ºi publicaþiilor dada,glosarul de nume ºi bibliografiastructuratã în jurul principaliloractanþi dada nu fac decât sã în-tregeascã imaginea complexã ºiexuberantã a acestei miºcãri ce adinamitat lumea artisticã ºi litera-rã în al doilea deceniu al secolu-lui XX. Ilustraþiile color ºi alb-negru din carte sunt binevenite,mai ales cã unele dintre ele suntraritãþi greu accesibile chiar ºi careproduceri. Prin stilul dinamic,succint, accesibil ºi percutant,cartea lui Petre Rãileanu se do-vedeºte a fi un instrument profe-sionist pentru bibliografia dadaromâneascã, capabil sã deschi-dã noi orizonturi de cercetare îndomeniu, dar ºi sã stârneascãpofta cititorilor pentru a aprofun-da ºi (re)descoperi fascinanta lu-mea dada.

nnnnn PETRIªOR MILITARU

Dada live cuPetre Rãileanu

Petre Rãileanu

Gilles Bachelet – L’Anniversaire (Metal Hurlant nr.14/ 1977)


P arafrazând incipit-ul„Evangheliei dupãIoan”, unde se spune

cã la începutul creaþiei a fost Cu-vântul, se poate spune cã la înce-puturile aventurii Dada a fost Re-volta unor tineri ce doreau sã eli-bereze Cuvântul, altfel spus lim-bajul sau chiar însãsi viaþa, de subjugul opresant al convenþiillor ºiformalismelor de orice fel: grama-ticale, literare, morale, sociale, po-litice etc. Revoltã, rãzvrãtire sauºi mai bine spus stare de spirit pursubversivã, dadaismul – rãposatoficial în 1924 – a creat un mit cecontinuã sã fascineze ºi sã inter-peleze chiar ºi astãzi la o sutã deani distanþã. Tristan Tzara a prac-ticat o scriitura subversivã, ceîmbracã mai multe forme de rebe-liune: revolta împotriva autoritãþiiliterare, revolta împotriva uneisocietãþi absurde devastatã derãzboi ºi brãzdatã de numeroasenedreptãþi ºi inegalitãþi, iar mai târ-ziu revolta împotriva conformis-mului impus de autoritãþile Parti-dului Comunist din care se retra-ge în 1956, degustat de lipsa deumanitate ºi de ororile comise decaracatiþa roºie. Subversiunea înopera lui T.Tzara este îndreptatãîmpotriva autoritãþii, fie cã e vor-ba de cea socialã, politicã, literarãsau artisticã. Atitudinea lui anar-histã, nihilistã viza, în prima eta-pã1 a operei sale, detronarea ºidistrugerea valorilor dominanteale societãþii burgheze de la înce-putul secolului 20. Scandalul, bu-foneria fiind modalitãþile folositede poet pentru demascarea ºi deridiculizarea formelor vetuste deexprimare. Iatã cum descrie HenriBéhar acþiunile miºcãrii dadaiste,în Postfaþa la ediþia din 2006 a vo-lumului Douãzeci ºi cinci de poe-me lui Tzara: „Teroristã, provoca-toare, iconoclastã, refuzând oriceconstrângere ideologicã, moralãsau artisticã, Dada propãvãduieº-te confuzia, demoralizarea, îndo-iala absolutã ºi dã frâu liber anu-mitor virtuþi precum spontaneita-tea, bunãtatea, bucuria de a trãi.Contrar oricãrei aºteptãri activita-tea sa de deconstrucþie ºi de dis-trugere a limbajelor (verbal si plas-tic) se reflectã în opere durabilece nu au încetat sã ilumineze cãileprincipale ale artei contempora-ne”.

Figurã marcantã a miºcãriiDada, rebelul Tzara merge pânãla inventarea unui limbaj propriuprin care doreºte sã dea ºah matconvenþionalismelor de orice tip,dulcegãriilor lirice din poezia tra-diþionalã. De asemenea, umorul,caricatura, sarcasmul, parodia,jocurile de cuvinte, hibridizareadiscursului poetic prin introdu-cerea de termeni din alte domeniiale vieþii ºi ale ºtiintei (cinemato-grafie, chimie, navigaþie, sport,botanicã, artã africanã, etc.) saude cuvinte din diferite limbi sunttot atâtea mijloace de a denunþaînchistarea, conformismul, îndoc-trinarea ºi îndepãrtarea de la ade-vãrata realitate a lumii ºi a entitã-þilor ce o populeazã. Iata câtevaexemple de hibridizare a discur-sului poetic, extrase din volumulCinema calendar al inimii abs-tracte : „gin cocktail al rãsãritu-

nnnnn DENISA CRÃCIUN

arta subversiunii în opera poeticã a luiTristan Tzara sau La Început a fost Revolta

lui de soare/soldul din contulumbrelor atrofiate/combat cumiºcãri de box-trot goarnele/ani-male semnaleazã conjunctivita deoþel a gardurilor/ºi angajaþii ser-viciului maritim/asemeni ocaziilorîn balon/se aruncã în apã/în cos-tume de sateliþi albaºtri ºi vino-vaþi”. În acest poem din Calen-dar, întâlnim cuvinte ce aparþinvieþii cotidiene: „gin cocktail”,„sold” de cont bancar, „box-trot » (cuvânt inventat de Tzaracare trimite la fox-trot), dar ºi ter-meni ce þin de alte discipline :sanatate („conjunctivitã”), admi-nistraþie portuarã („angajaþii ser-viciului maritim”). ªi mai metisatîncã este poemul Treisprezece alaceluiaºi volum din al cãrui primvers aflãm cui îi este adresatãcartea: „calendar pentru fumãtoride alge ºi de filtre inter-regn/ist-me inventarii invenþii manej cri-mã/lixiviation/dadaiºtii la cârmãgulf-stream-ului sarbacanã/poar-tã mustãþi legitime ºi latine/îngri-jesc fistule de lapis-lazuli/lazulilazuli/ce escaladeazã capricornulatracþie a vaccinului tetrarh ze-los/ºi face provizii de fisuri fosi-le/de erecþii filtrate de torax-ul luiisus/pronosticuri atacuri shackel-ton ale sub-creierului”. Dedicatcamarazilor dadaiºti, aºa cumaflãm din versul patru, volumulsintetizeazã revoluþia dadaistãprin faptul cã limbajul poetic crea-zã imagini neaºteptate pentru ci-titor. Portretizarea acestora în „fu-mãtori de alge”, de plante acvati-ce ºi nu terestre –, face trimiterela o lume ce nu poate fi distrusã,

la ceea ce este dincolo de con-ºtient, la rezervorul fãra limite alvieþii; în acelaºi timp putem „citi”în aceastã imagine aspiraþia lor lao existenþã fãra limite sau îngrã-diri de orice fel. Adepþii dadais-mului sunt de asemenea „fumã-tori de filtre inter-regn”. Filtrul arerolul de a reþine impuritaþile, ceeace nu este dorit în feluriteleregnuri ale naturii : mineral, ve-getal, animal, uman, deci la nive-lul fiecãreia din parþile compo-nente ale ei. Acþiunea de a fuma„filtre inter-regn”, adicã sã con-sumi prin ardere întrega creaþieºi deci sã o asimilezi prin foc, estespecificã atitudinii adoptate detinerii dadaiºti: totul trebuie su-pus acþiunii lui tejas, elementcare dincolo de aspectul sãu dis-trugator este simbol al purificãriiºi regenerãrii. Fãrã intenþia de aface aici hermeneutica poeticii luiTzara, remarcãm totuºi o coinci-dentã destul de semnificativa,aceea cã în versul al optulea alpoemului, dadaiºtii sunt puºi înrelaþie cu „capricornul”, semn in-augural al zodiacului, ce simboli-zeazã sfârºitul unu ciclu dar maiales Începutul unei epoci noi deo mare ingenuozitate ºi jucãuºe-nie a omului eliberat de muncilesezoniere – aºa cum afirma JeanChevalier în Dicþionarul sãu desimboluri, de mituri ºi de vise.Deci, o erã a lui homo ludicusunde jem’enfoutismul ºi „simpli-tatea activã” sunt atribute ale„spontaneitãþii dadaiste”, procla-mate de Tzara în Manifestul Dadadin 1918. Imaginea „fumãtorilor”

poate sã fie tradusã ºi printr-undolce far niente, printr-o atitudi-ne de relaxare a intelectului cesfideazã agitaþia lumii înconjura-toare, ce nu e altceva decât uncinema, un teatru al deºertãciu-nilor. Condiþia ca acest spaþiu vir-tual sã devinã real, este aceea cael sã treacã mai întâi prin foculpurificator ce face sã se nãruieformalismele inutile ale limbaju-lui, ajungându-se astfel la o abs-tractizare favorabilã apropierii deReal. Datoritã acestei deschideria limbajului poetic spre zone pro-funde ale conºtiinþei, manifesta-te în text datorita operaþiei deabstractizare, cititorul descope-rã savori nebãnuite ºi poate în-trezãri miezul viu, nealterat alRealitãþii. Din acest punct de ve-dere Henri Béhar afirma în „Post-faþa” la Cinema calendar al ini-mii abstracte cã acest volum allui Tzara este „exemplul cel maidesãvârºit de carte dadaistã”.

Louis Aragon spunea în 1922cã lectura poemelor lui Tzara„este cea mai mare traumã poeti-cã pe care am trãit-o vreodatã”.Din „Prefaþa” lui Henri Béhar laDouãzeci ºi cinci de poeme aflãmcã însuºi Tristan Tzara, conside-ra a posteriori versurile din acestvolum ca fiind de o „brutalitate”împinsã la extremã : „În 1916, îmipropusesem ca sarcinã sã distruggenurile literare. Introduceam înpoeme elemente considerate ne-demne sã facã parte din acestea,cum ar fi fraze din ziare, zgomotesau sunete. Sonoritãþi (ce nuaveau nimic în comun cu sunete-

le imitative) ce trebuiau sã con-stituie o paralelã la cãutãrile luiPicasso, Matisse, Derain, careutilizau în tablouri materii diferi-te...”. Introducerea în pictura cu-bistã a unor materiale precum ni-sipul, pietrisul, fierul, etc l-a in-spirat pe Tzara în demersul sãude reîmprospãtare a artei poeti-ce. „Babelizarea” ºi disoluþia ge-nurilor literare fiind realizatã depoet prin aducerea de elemente„proscrise”, de colaje de „frazedin ziare”, de fragmente muzicaleºi de tot felul de sunete „primiti-ve”, ce denotã vitalitate, liberta-te de exprimare. Un suflu noueste adus în poezia lui T.Tzara ºide arta „neagrã”. Pasionat încãdin 1916 de arta popoarelor aºa-zise primitive, Tzara petrece oreîndelungate în bibliotecile de laZurich ºi Paris ºi traduce în fran-cezã un grupaj de texte (intitulatde el Poeme negre) culese de et-nologi ºi de misionari creºtini.Descoperite postum ºi publicateîn 1975, Poemele negre amintescde poezia abstractã ºi sonorã dela Cabaret Voltaire. Câtevaexemple ilustrative: Cânteculuºilor împovãrate al triburilorSuaheli în care par sã se îmbinemai multe voci ºi care uimeºteprintr-un lirismul neaºteptat demodern: „Astãzi este începutul,iatã/începutul/Devreme azi dedimineaþã/vorbeam cu Zeul/Sapãsapã/fata lui Hemedi/sã cultiveogorul de cuiºoare/sapã sapã/Noi o sã mergem la Mama Yaya/Astãzi la Mama Yaya/ºi vom beaKassawa cu vin de palmier dul-ce/la Mama Ya ya2”. Poemul Zan-zibar aminteºte de textele, demuzica ºi dansurile „negre” in-ventate la Zurich : „o mam re demi ky/am scãpat teferi de la Wah-ha, ha ha/Wawinzii nu ne vor maichinui de acum încolo o o/Mion-wu nu o sã mai aibã pânzeturi dela noi hi hi/iar Kiala niciodatã nune mai revede he he”. Putereamagica a cuvântului rostit, expe-rimentatã în poemele simultanede la seratele elvetiene de peSpiegelgasse, nr. 1, rãsunã preg-nant în poemul tahitian Cântecpentru homar, ce aduce mult cuun descântec din literatura po-pularã de la noi: „Varo, varo, miº-cã-te-ncoa/De cap sau de coadãsã te putem apuca/înghite bucã-þoiul ista de peºte/de eºti mas-cul/ieºi afarã/de eºti femelã/ieºiafarã/un duh te urmãreºte grã-beºte-te/un duh te urmãreºte grã-beºte-te3”.

1 Lãsând deoparte începuturile„simboliste”, trebuie menþionate aicioperele dadaiste ale lui Tzara: Pri-ma Aventurã celestã a Domnului An-tipyrinã 1916, cu gravuri în culori deMarcel Iancu; Douãzeci ºi cinci depoeme 1918, gravuri în lemn de HansArp; Cinema calendar al inimii abs-tracte 1920; Inima cu gaz 1921, ur-matã de Inima cu barbã 1922; De-spre pãsãrile noastre 1923; ªaptemanifeste Dada 1924, volum de ma-nifeste citite sau scrise între 1916-1924.

2 Découverte des arts dits primi-tifs, suivi de Poèmes nègres (Desco-perirea artelor asa-zise primitive,urmatã de Poeme negre), EdituraHazan, 2006, p. 119.

3Idem, p. 121.

Tristan Tzara - desen de Marcel Iancu


Strofe etericeAcum trebuie sã cad din globul mare.Este o sãrbãtoare frumoasã la Paris.Oamenii se strâng la Gare de l’EstIar steaguri de mãtase fluturã-n vânt,multicolore.Eu nu sunt însã prin mulþime.Zbor în spaþiul grandios.Mã amestec în orice visªi citesc în miile de chipuri.Un bãrbat bolnav zace în suferinþa lui.Mã hipnotizeazã ultimul licãr al privirii.Tânjim sã întoarcem o ultimã zi a verii...O cruce neagrã umple odaia-i...

(Aceastã poezie este pentru Hardy)

***În geamuri ploaia izbeºte.O floare roºu lumineazã.Aerul rece faþa-mi loveºte.Oare veghez sau sunt o stafie treazã?

O lume e departe, foarte departe,Lent un ceas bate ora patru.Iar vremurile trec deºarte,Lent în braþe-þi cad tandru...

(Dedicatã lui Robert Jentzsch)

***

În întunericul adânc, în noapte,Cad tablouri de pe pereþi atunci,Cineva râde atât de obraznic departe,Cineva încearcã sã mã atingã cu mâinilelungi.ªi o femeie cu pãrul verde, fiinþa,Mã priveºte tristã, sãrmanaªi spune cã ea cândva a fost mamã,Nu-ºi poate suporta suferinþa.(Îmi înfig în inimã spiniªi nu fac nicio miºcare,ªi vreau sã simt orice chin,Pentru cã asta mi se pare.)

Emmy Hennings (Emma Maria Cordsen, 17 ianuarie 1885 – 10 august 1948)este poetã ºi performer, nãscutã la Flensburg, în cea mai nordicã regiune dinGermania. A fost soþia lui Hugo Ball, motiv pentru care activitatea ei artisticã

este de cele mai multe ori asociatã cu cea a fondatorului Cabaretului Voltaire. De-alungul timpului, în Germania s-au tipãrit mai multe biografii ale lui Emmy Hennings. În1913, când l-a cunoscut pe Ball, era actriþã la Cabaret Simplizissimus din Munich. Încãde pe atunci, ea publicase versuri în reviste de stânga precum Pan sau Die Aktion. Înacelaºi an a publicat o plachetã de versuri intitulatã Die letzte Freude, iar apoi devinãcolaboratoare la revista Revolution, fondatã de Hugo Ball împreunã cu Hans Leybold.În 1915, Hennings ºi Ball s-au mutat la Zurich unde au creat Cabaret Voltaire, marcândastfel începutul miºcãrii Dada. Ca actriþã, ea a interpretat un rol în Das Leben desMenschen (Viaþa unui om), împreunã cu Ball – aceasta fiind premiera piesei semnatãde Leonid Andreev. În plus, ea a jucat în piesa Simultan Krippenspiel (Concert brui-tist, premiera: 31 mai 1915) a lui Hugo Ball. Dupã închiderea Cabaretului Voltaire (1917),cei doi au perforamt mai ales în sãli de spectacole ale hotelurilor. Emmy Hennings era,pe rând, cântãreaþã, actriþã mânuitoare de pãpuºi, dansatoare pe muzica creatã chiar deBall. Uneori îºi recita, pe scenã, propriile poeme. Apoi, cei doi creeazã propria lor trupãde teatru Arabella, în care Hennings juca sub numele de scenã Dagny. Pe 21 februarie1920 s-au cãsãtorit. Deºi nu au avut nici un copil, Hennings a avut o fiicã dintr-o relaþieanterioarã. Dupã moartea lui Ball (1927), ea a mai trãit douãzeci de ani ºi s-a mutat laMagliaso (Elveþia), între 1942 ºi 1948. A decedat la o clinicã din Sorengo, Elveþia.Volume publicate: Die letzte Freude (Ultima bucurie, 1913), Gefängnis – Das graueHaus – Das Haus im Schatten (Închisoare-Casa gri-Casa din umbrã, 1919), DasBrandmal (Stigmat, 1920). Poemele traduse mai jos fac parte din volumul Ultimabucurie. (P.M.)

nnnnn EMMY HENNINGS

ultima bucurie

Pentru FränziTrec pe uliþe însinguratã,Se lasã seara lent.Cânt cântecele tale încet.Ah mã simt atât de pãrãsitã.

În lumina roºie, palã,O, cât de plinã de durere era gura ta,Dulce ºi palidã faþa ta iarã,Cântecul tãu popular atât de candidsuna.

Ochi care ºtiau de lacrimi,Aflaserã suferinþa din iubire,(Ochi) ce erau ca douã stele obscure,În care ardeau mocnite focuri...

Un visStãm lungiþi într-un lac în adâncireªi nu ºtim nimic de suferinþã ºi mâhnire.Ne þinem îmbrãþiºaþiªi în jur sunt nuferi.Nu mai vrem nimic ºi nu mai avemtemeri.Nu suntem de nimic legaþi.Iubitule, ceva-mi lipseºte totuºi,O dorinþã mai am:Dorul dorului.

HipnozãTrupul meu doare, undeva într-o þarãstrãinã,De mult nu-mi mai simt corpul,Picioarele sunt grele ca plumbul,Pieptul este gol ºi pustiit.Nu mã doare nimic ºi totuºi sunt plinãde dureri,În ochii tãi ca fermecatã mã uit.Cad în somn, ard lumânãri,Îmi lumineazã drumul spre necunoscutaþarã.

(Pentru Siurlai)

La mine acasãBunica mea stãtea de veghe- În paharul verde ardea o lumânare - În faþa unei ferestre cu grilaj în noapteVedeam faþa ei palida.

Mobila din camera albastrã,Pe ea apasã toatã suferinþa.Iar când cineva moare, atunci,Se opreºte ceasul cu durerea noastrã.

La spitalToate toamnele trec pe lângã mine,Bolnavã zac în camere albe,Sã dansez aº prefera poate.La viori mã gândesc în neºtire.ªi pâlpâie mii de lumine.O, cât sunt de frumoasã sunt astãzi!Machiate feþe, stridenteÎmi trec repede prin faþã dansezi?O, mulþii trandafiri ofiliþi,Pe care i-au dus noaptea acasãDe atâtea mângâieri striviþiZãceau dimineaþa pe masã.Mã gândesc iar la fetele,Care fac dragostea ca mineFredonând cântece de acasã,Plângând, râzând.Iar acum zac de tot pãrãsitãÎn alba ºi liniºtita încãpere.O, voi surori de pe uliþã,Veniþi noaptea la mine-n visare!

Dupã cabaretMerg dimineaþa devreme acasã.Ceasul bata ora cinci, se lumineazã deja,Însã lumina la hotel mai arde.Cabaretul s-a terminat în fine.Într-un colþ stau chirciþi copiii,

(poeme)

Pleacã deja la piaþã þãranii,La bisericã se merge în liniºte ºi învârstã.Din turn bat sumbre clopote,Iar o prostituatã cu sãlbatice bucleÎncã mai bântuie de colo colo rece ºiobositã.

***De douã ori m-am nãscut,ªi pe atunci pe bani cânta’,Dar mai însoritã lumea-mi pãrea,Iar voiciunea mi-am pierdut.Undeva în depãrtare trece timpul,Scurgându-se în braþul meu îl simt.Mã gândesc la primul meu început.Cât de tare mã face sã fiu confuzãnemãrginitul!

***Singurã bântui prin nopþi ºi mã gândescla tine.Uneori vãd un palton care seamãnã cu altãu.ªi atunci te strig încet pe nume.Inima-mi stã pe loc de tristeþe.Obositã mã reazãm de zid ºi ochii închid.Încet pe pãmânt multe lacrimi suntscurse.Lumea rãmâne departe-n urmã.Printre nori albi plutesc în braþedeschise.O ploaie de trandafiri cade pe urma meaºi îhmi rãcoreºte ochii bolnavi.Totul e atât de alb ºi de gingaºAh, atât de dulce.

(Dedicatã lui Ferdinand Hardekopf)

Traducere din limba germanãde Anca ªerbanHugo Ball ºi Emmy Hennings - 1918


Sfârºitul lumii

Pânã aici i-a fost acestei lumiPe stâlpii de telegraf stau vacile ºi joacãºahAtât de melancolic cântã un cacadu subfustele dansatoareispaniole ca un gornist al regimentului iartunurile se tânguiescîntreaga ziAcesta este peisajul purpuriu desprecare vorbea domnul Mayer când ºi-apierdut ochiulNumai pompierii pot alunga coºmaruldin salondar toate furtunurile sunt fãcute bucãþiDa da Sonia priviþi pãpuºa din celuloidca un copil schimbatºi strigaþi: God save the kingÎntreaga Ligã Monistã s-a reunit pevaporul cu aburi „Meyerbeer”ºi doar cârmaciul ºtie ce e Do minorÎmi scot atlasul de anatomie din degetulde la piciorîncepe un studiu temeinicAþi vãzut peºtii care stau în Cutaway înfaþa opereide douã nopþi ºi douã zile?Ah Ah Voi un mare drac - ah ah Voiapicultorilor ºi comandanþiai loculuiVoinþã ham ham ham Voinþã unde undeunde cine nu ºtie astãzi ce acompus pãrintele nostru HomerPãstrez rãzboiul ºi pacea în propria-mitogã dar a-leg un Cherry - Brandy flipAstãzi nu mai ºtie nimeni dacã a existatmâineTactul se bate cu un capac de sicriuDe-ar avea cineva curajul sã îi smulgãtramvaiului penele dincoadã sunt timpuri memorabileProfesorii de zoologie se adunã pepajiºteResping curcubeul cu palmeleMarele vrãjitor îºi aºazã roºiile pe frunteDe vei umple iarãºi tufã ºi castelFluiera-va cãpriorul, calul þopãi-va chiarºi el (Cine oare nu s-ar tâmpi de tot)

Aici în Times Square esteîmbulzeala din Shanghai

Aici în Times Square este îmbulzeala dinShanghaila ea acasã ca ºi pe Jangtse iar un culi curicºa aici ca ºi acolo îºi vomitãplãmânul.

Aici ca ºi acolo oamenii sunt decapitaþicusecuri ascuþite, acolo trupuri pestetrupuri,aici aduc mai mult cu metoda mai aleasã.Iar preoþii zumzãie placet-ul lor

aici ca ºi acolo ºi ei stau cu picioareledesfãcute precum copacii vârâþi bine înpãmântulchinezesc ºi cu rãdãcini, siluete vizibilîmpovãrate de revãrsãri la maree.

Fãrã vreo diferenþã se rostogolescveacurileca un covor întins în faþa principilor,preºedinþilor, escrocilor ºi târfelor,iar portarii aprobã aprobarea lor.

Aºa a fost dintotdeauna ºi aºa va fi,Câtã vreme sexul pieilor roºii, albe ºigalbenese va numi om ºi iubirea se va consuma

Richard Huelsenbeck, nãscut pe23 aprilie 1892 în Frankenau, înGermania, ºi-a petrecut anii ti-

nereþii în oraºul Dortmund (Germania).Huelsenbeck este unul dintre primiimembri ai grupului Cabaret Voltaire, care afost înfiinþat în Elveþia, la Zürich, ca urma-re a nevoii stringente de a strânge laolaltãtineri scriitori ce militau prin intermediulliteraturii, rãspunzând absurdului cu ab-surd, pentru conºtientizarea inutilitãþii pri-mei conflagraþii mondiale. Bazele sale fi-ind puse de Hugo Ball ºi Emmy Hennings,acestora li s-au alãturat, pe rând, scriito-rul român Tristan Tzara, iar apoi, în decur-sul aceleiaºi luni a anului 1916, ºi HansArp ºi Richard Huelsenbeck. Acesta dinurmã s-a numãrat printre cei trei scriitoricare au prezentat primul poem simultan,recitat în trei limbi (germanã, englezã, fran-cezã). Începând cu anul 1911 a studiat li-teraturã ºi istoria artei în München, iar din1914 medicina la Paris, studiu pe care îlcontinuã la Zürich. În 1916, îi apare volu-mul de poezii Phantastische Gebete (Ru-gãciuni fantastice), în 1918 publicã Ma-nifestul dadaist semnat de aproape toþidadaiºtii din Zürich ºi din Berlin, iar în 1920revista „DADA Almanach” („AlmanahulDADA”). Se mutã la Berlin ºi se afiliazãClubului DADA, continuând din 1923 sãlucreze ca medic, inclusiv pe Hapag-Llo-yd în Estul Asiei ºi în Africa.

Dupã preluarea puterii de cãtre Hitlerîn 1933, Richard Huelsenbeck se vedenevoit în 1936 sã plece în exil în America,unde îºi continuã cariera de psihiatru ºipsihanalist sub numele de Charles R. Hul-beck. În 1952 apare volumul Die New Yor-ker Kantaten (Cantatele New York-ului),în 1954 Die Antwort der Tiefe (Rãspunsuladâncurilor), în 1957 Mit Witz, Licht undGrütze (Cu glumã, luminã ºi minte). A maiscris Dada siegt (Dada învinge), En AvantDada. Eine Geschichte des Dadaismus(En Avant Dada. O istorie a miºcãrii da-daiste) ºi Memoirs of a Dada Drummer(Memoriile unui toboºar dada).

În 1970, s-a întors în Elveþia, unde a ºimurit la data de 20 aprilie 1974 în Muralto.

în paturi pline de sudoare.

Vino, tu, târfã dulce cu gura umedãºi pasul gingaº ºi foºnetul rochiei micivesteºte-mã.Vom sta de vorbã lângã râu.

Unde umbrele bat ca evantaieiar reflexia soarelui îþi miºcã dorinþabuzelor pânã la-nflorire.Aici ne-om sfãtui.

Câteodatã cad în caldenopþi de varã

Câteodatã cad în calde nopþi de varãHaine, pãlãrii de oameni ºi animaleMagii, ce altminteri privesc la soareîncet în recile galerii murmurarã.

Pastorul pe-o-naltã terasãa fost lovit ºi faþa sa purpuriese strânse ca o bucatã de hârtiemicã ºi albã ca o smântânã scursã.

Deja sunt multe ore scurseºi cãlãreþii-au dispãrut la orizont, peunde prafulse scurge în tornadã ºi de pe trunchicopaculîºi vede frunzele iar smulse.

Cât timp într-o mãsurã moderatãvom mai pãºi, cu ochii la picioarede parc-am fi ºi regi ai strãzii vreodatãcu nestemate mii, urale, ba chiar ºi-osalutare...?

În spital pe râul ce tulbure vuieºteprofesorul Pretorius pe un bolnav decancer l-a ajutatsã intre-n camera fãrã otravã. Unde-auscãpatnu ºtie nimeni ºi nici nu trebuieºte.

Scopuri ºi obligaþii, ce ºtim noi toþi deelePe care ºi bãtrânii ni le-au prevãzutCând în Pireu pe zidul de piatrã auºezut?Trebuie sã simþi ceea ce faci.

Aisbergurile suntpe cerul Alaskãi

Aisbergurile au cãzut în cerulAlaskãi ºi coada rozalie a iepurelui dezãpadãnu mai existã. Exploratorii regiunilorpolare dormacoperiþi de medalii ºi nimicuri.

Ieri noul primar stãtea în fracul cel noupe estrada oratorilor, preamãrind pacea,astãzi însã lumea este diferitãde ieri cu gust diferit.

S-au petrecut multe lucruri între timpmai mult sau mai puþin importante, iarvântula suflat din câte o direcþie. Aºa cum suntoamenii nu pot fi înþeleºi.

Cântãreþii cântã seara pe scene scãldateînluminã, când Obositul om de afaceri cuchelia aplecatã se lasã în voia arteiiar cãmãºile pentru frac sunt umflate cadunele.

Cel mai bun lucru dintre toate este fiorulfericirii,când Iisus Hristos îþi atinge fruntea

plinã de sudoareiar tu te simþi ca o rudã de-a luiEinsenhoweraleasã în funcþia de trimis al Shangri-La1.

Cu pânze de aur ºi roºii

Cu pânze de aur ºi roºiiam mers în Central Park West încartierele dezordonate, unde portoricaniicu cãþelcu gãinuºe, îºi reclamã alene portretulprin þipeteîntre scoarþele ºi scaieþii vechii patrii.

În vise ºi pe strãzi, înveliþi înlumina ºi pãcla nordicã a curentului dinGolf,cu mâinile ºi capul pline de sudoare -o patrie în sânul sudului ºi al furtunii,aºa ne amintim de tine.

De ce piepturi hrãnitoare nu aþidat suficient lapte, ca sã îngrãºãmviitorul?De ce nu a ajuns aurul arameiasfinþitului la cingãtoare sau pâinede rupt pentru foame ºi câine...?

Ah, astfel am mers cu pânze roºii înCentral Park West, pe ciment ºi le-gãnat de ºalul acoperit de piele albenzinei.iar oamenii de zi cu zi m-ausalutat ºi mâhnirea apei

din jurul meu iar ei îi fãceau semn cumâna frumu-seþii, care nu ºi-a cunoscut pieptul,ºi chipurile femeilor cuprivire fixã, muze ale ceasului,au spus Da începutului meu.

Aici sunt, marinar al oraºelor,legat de catarg, pe flutureledorului într-o butonierã deschisã,un luptãtor care se bâlbâie înainte ºivestitoral portului, ce se ascunde.

Bate paharul opt ºi noi stãm lamasã. Unde-i Biblia ºi unde-i sensul?Nu am înºelat noi milã dupã milã pof-ta rechinilor ºi nu suntem noi,cei care se grãbesc înaintea valurilor,uniþi cu cerul?

Ah, te legãnãm în mâini, se-col al sensului, al suferinþei ºi al frumu-seþii femeilor, care ne încolþeºte.Imagine scãldatã în rãsuflare a eliberãrii -îþi suntem acoperiþi.

New York este searaca o pajiºte

New York este seara ca o pajiºteînfãºuratã-n strãlucirea multor dorinþe,strãzile ºi ceasurile se pierd în zãpãcealamulþimii. Seara este grea de-atâtadulceaþã.

Ici-colo vezi încã un cãlãreþ întârziatîn parc, unde rãsunã chemãrileîndrãgostiþilor.Lacurile se odihnesc, dezosate de peºti,ca morþii, întinºi ºi pãrãsiþi de toþi.

Caruselul, unde copiii s-au învârtit ºi aurâsziua acum e o stafie, scãpatã din umbrãºi acolo, unde mateloþii se-afundã în vinºi pariuri

poeme

nnnnn RICHARD HUELSENBECK

1 Un loc fictiv, considerat a fi Paradisul pepãmânt, care a fost imaginat de cãtre John Hil-ton în romanul Lost Horizon, localizat undevaîn munþii Himalaya (în nord-vestul provincieiYunnan din China). Denumirea, care înseamnã“trecãtoare prin muntele Shang“, desemneazãun tãrâm, unde oamenii îmbãtrânesc mai încet,fiind aproape nemuritori.

2 Battery Park, parc în Manhattan, NewYork.

aºteaptã siluete în porturi de lemn.

Undeva în New York bate ceasul nopþii,probabil în Battery2, unde trec vapoarelecu aburi.Mama ºi tata au pãzituºile deschise.

Fericiþi cei bogaþi, care viseazã înpaturile lor despre varã, dar se ºi întorcfãrã somn, când noua zãpuºealã adimineþiipromite o egalitate deºartã.

Prezentare ºi traducere dinlimba germanã de Roxana Ilie


Cartea lui Mircea Mihã-ieº Ulysses, 732. Ro-manul romanului (Po-

lirom, 2016, 1015 p.) te þine aproa-pe de ea o sãptãmânã ºi mai bine(depandã de cititor; totuºi, ori-care ar fi viteza lui, e o rãsplatãmai mult decât meritatã pentruefortul autorului, care a scris car-tea între 1 mai 2013 ºi 22 iulie2016), fãrã a-þi da voie vreo clipãsã moþãi. Împleteºte continuu pedocere cu delectare, te plimbãprin Trieste, Zürich ºi Paris, ora-ºele în care a fost scris romanul,dar ºi prin multe localitãþi ameri-cane, pe unde s-au „împrãºtiat”manuscrisele care vor coagulaArhiva Joyce, suficient de multîncât „nicio surprizã sã nu fie ex-clusã” (p. 831), prin Londra ºiTimiºoara, Dublin ºi Roma, îþipune capabilitãþile inferenþiale,anamnetice, vizionare etc. seriosla treabã ºi te trece prin mai toatefrãmântãrile joyceologiei, ca sã teînveþi minte. Zece-cinsprezececãrþi din astea pe an, apãrute înfamelicele (cu cele trei-cinci ex-cepþii cunoscute, inclusiv Aius!)noastre edituri, ºi critica literarãscrisã în limba românã ar puteaspera sã scoatã capul în lume.Tomul lui Mihãieº nu numai cãsperã, dar s-a ºi plantat confor-tabil, de cum a ieºit pe piaþã, aco-lo unde îi e locul. Pe care îl voidetalia în continuare.

Joyce era sortit ºi pregãtit sã-lgãseascã, într-un fel sau altul, penoul Ulise. Unul al secolului XX,fraîche, dacã se poate spune aºa,cu totul altul (poate), mai modest(în orice caz), dar care nu îl vaputea „uita” deloc pe strãmoºullui. Pe Telemah îl avea: într-un fel,era chiar el. (Vezi, de ex., episo-dul Scylla ºi Charibda, în careStephen Dedalus, referindu-se laShakespeare, îºi revelã, involun-tar-hamletian, creatorul, pus in-clusiv într-o mimezã explicitã cuenormul antecesor.) Iar oraºul îiera la îndemânã: nu putea fi de-cât Dublin. Penelopa era ºi eaacasã. Ceilalþi vor veni ºi ei, prinforþa de atracþie a unui realismcare, cu aceastã ocazie, se vaepuiza pe sine: de la cel natura-list la cel dadaist, trecând printoate felurile de psihologism ima-ginabile. Acþiunea se va mutaînsã masiv în interior, în cugetulºi simþirile personajelor, în labi-rinturile conºtiinþei ºi inconºtien-tului (pentru acesta din urmã: înspecial episodul Circe), care nusunt deloc mai puþin aventuroa-se decât cele ale lui Odiseu ºicompanionilor sãi. Aºadar, cãlã-toria în spaþiu a personajului ar-hetipal, homeric (timpul se dilatãacolo atât de mult, încât aproapecã nu mai conteazã!) devine, laromancierul modern, una în timp.De fapt, în infratimp: cca. 20 h.S-au scris studii întregi (pe careMircea Mihãieº le citeazã) careurmãresc aproape minut cu mi-nut miºcãrile lui Leopold Bloom.Dar ºi pe cele ale lui Stephen De-dalus ºi, când va fi cazul (adicã lasfârºit) ale lui Molly Bloom, ceacãreia i se oferã ºansa de a semanifesta pe larg într-un „pene-lopic” discurs care l-a dat gata

pe Jung însuºi. Recomand, pe cât posibil, lec-

tura în paralel a cãrþii (a segmen-tului median, în speþã, pp. 295-824) despre roman cu romanulînsuºi. (Eu am avut în permanen-þã traducerea lui Mircea Ivãnes-cu la îndemânã.) Vom putea ob-serva urmãtorul fenomen: exege-tul reuºeºte sã aplice multe grilefãrã sã piardã deloc din vedereliteralitatea romanului, de faptpornind de fiecare datã de la ea.Justificarea modalitãþii de lectu-rã poate fi gãsitã la p. 776: „E im-posibil sã nu vezi în acest pro-iect bloomian [referitor la o recla-mã „idealã”, n. m., IB] un mani-fest al lui Joyce însuºi. Citit printr-o astfel de lentilã, Ulysses ar fiopera literarã perfectã, careºocheazã prin noutate, dar seîmprieteneºte cu cititorul tocmaiprin faptul cã nu conþine nimicnefamiliar, nimic neºtiut deja orimãcar presimþit.” Prin urmare,putem spune cã la început a fostperfecþiunea. (O „perfecþiune”care, în ediþia princeps, de la„Shakespeare and Company”,avea cel puþin câteva sute de gre-ºeli de corecturã, sesizate „in-stantaneu” de Joyce, numãrultotal fiind, dupã unele surse, de5000, v., de ex., p. 894.) Ei bine, peMircea Mihãieº l-a interesat sãvadã de aproape, de foarte aproa-pe, cum funcþioneazã acest con-struct epic magic, sã-l deconstru-iascã (aºa cum desfaci o jucãriede complexitate elveþianã, pentrua încerca, dacã-þi dã mâna, s-orefaci), sã-i urmãreascã pe înde-lete geneza, fenomenologia ºi re-ceptarea, tocmai pentru cã, în „in-failibilitatea” lui, era ºi atât deofertant, nu excesiv de ermetic(imaginaþi-vã, ca simplu Gedan-kenexperiment, un poem de IonBarbu scris în sute de feluri ºiderulat pe 732 de pagini!), aºacum au crezut mulþi. Nu chiar toþi,bineînþeles. Chiar din start, ime-diat dupã apariþia în mica editurãparizianã, au fost cititori care aufolosit termenul „perfecþiune”. Larândul lui, de când a citit pentruîntâiaºi datã capodopera (v. p.843), Mircea Mihãieº a încercatsã-i pãtrundã „misterul” ºi sã-ldecompozeze. (Procedura e simi-larã cu cea a lui Barthes din S/Z,dar e evident cã nuvela lui Bal-zac nu se poate compara cu ro-manul lui Joyce nici ca întindere,nici ca importanþã.) Aºa cum mãr-turisea în interviul televizat cuRobert ªerban (cei doi au mai fã-cut încã unul, la fel de bun, caavancronicã a apariþiei cãrþii) ini-þial n-a înþeles „mare lucru” dinUlysses. E o afirmaþie nu numaionestã, ci ºi inevitabilã. Ar fi fostde mare mirare sã fi susþinut alt-ceva. Într-un fel, cartea de faþãeste „precipitatul” (ãsta da, pre-cipitat!) unei experienþe de lectu-rã ºi adâncire de vreo patru de-cenii. Autorul s-a obiºnuit lent cutoate formele de relief ale lui Ulys-ses, cu întreaga lui „insuportabi-lã” geologie livrescã, aluzivã, in-tertextualã, a acelor declicuri cul-turale(megagenettianul episodOxen of the Sun!), care te medu-zeazã fãrã somaþie dacã nu eºtipregãtit, a parcurs bibliografiacriticã esenþialã (ajungând, întrealtele, la concluzia scontatã cã eºi foarte mult moloz la mijloc) ºipe 1 mai 2013 a trecut la treabã.Mai importantã, totuºi, decât

zona din care pleacã e naveta pecare o face criticul. El se foloseº-te, pur ºi simplu, de concatena-rea episoadelor, de sintaxa roma-nescã, sã zicem aºa, pentru a„evada” în orice direcþie pe careo considerã oportunã. Empiriaorizontalitãþii e intersectatã denenumãrate „verticale” (evidentcã informaþiile sunt prelucrate dinenorma bibliografie criticã par-cursã, inclusiv foarte bunele noteale lui Mircea Ivãnescu: uneledintre cele mai briante fragmentedin carte sunt, fãrã nicio ironie,citate din criticii strãini, ceea ceindicã meºteºugul indiscutabil ºila acest palier), în aºa fel încâtrezultã un covor analitic strãluci-tor, baroc, „nesfârºit”, „3D”, hip-notizat de-adânca ºi pluristratifi-cata luminã pe care o re-croºe-teazã, în conformitate cu tehnicajoyceanã însãºi: „Scrisul ºi rescri-sul sunt operaþii ce se desfãºu-rau concomitent.” (p. 155) Dacãcei mai mulþi interpreþi nu reu-ºesc, oricât ar vrea, sã decolezedin imanenþa textualã, MirceaMihãieº a reuºit aceastã perfor-manþã. Strategia lui a fost una atatonãrii, a unei false nepãsãri, aapropierii pe nesimþite, ca o feli-nã de superclasã care se trans-formã, din necesitãþi de dozaj ºispaþialitate, nu în prãdãtor, ci înascultãtor.

Deºi nu sunt mai slabe decâttoate celelalte, fiind scrise cu ace-eaºi tensiune destinsã, participa-tivã, paginile finale (827-996) suntuºor fastidioase. Altfel spus, nudin cauza lor, ci pe criterii de refe-rent. Nu mai participãm la spec-tacolul extraordinar al relecturiiromanului, ci la o relatare desprecherele ale editãrii. În stilul luisubtil, autorul o ºi afirmã: „Cum areuºit un roman apãrut cu pesteo jumãtate de veac în urmã sã po-larizeze în asemenea mãsurã min-þile aºezate ale unor oameni deºtiinþã, cum a fost posibilã anihi-larea „comunitãþii pluraliste” dincampusurile occidentale rãmâneîncã un mister nedezlegat.”(p.989) Cu toate cã pe parcursface relativ puþine referiri la aceas-ta, „ediþia Gabler este o realizarede mare valoare, ale cãrei imper-

fecþiuni îi pun cu mai multã strã-lucire în luminã realizãrile” (p.990). ªi asta întrucât: „Provoca-rea lansatã de Gabler constã înambiþia de a propune un text maibun decât cel girat (s. a., n. m.,IB) de James Joyce.” (p. 898) E ºiea o completare, care intrã în re-gula unui joc perpetuu, antamatînainte chiar de a începe lucrul lacarte ºi continuat, evident, ulte-rior: „Protoistoria neartisticã acãrþii devenea parte integrantã apost-istoriei sale critice.” (p. 893)Ce apare aici e un fel de „mãcellingvistic”(sintagma lui Mihãieº)între specialiºti: „afacerea” JohnKidd, implicarea NYRB ºi TLS,comentarii de toatã mâna, inclu-siv ale lui Updike etc., etc. E ºiasta o odisee, una a postumitãþiiulyssiene. (Istoria umanitãþii în-sãºi, eventual ca hiperreflex ho-meric, e alcãtuitã din miliarde de„odisei” care se intersecteazãdestul de aletoriu! Numai douãau atins însã maximul reprezentã-rii artistice. În treacãt fie zis, amregretat cã Mircea Mihãieº nu l-acitat ºi pe Radu Petrescu, care apropus câteva interpretãri spec-taculoase ale romanului.) O posi-bilã ipotezã, de psihanalizã cul-turalã, e urmãtoarea: convulsiileenorme ale scrierii (la un momentdat, romancierul puncta într-oscrisoare: „creierul îmi arde”, v.p. 223), pluralitatea inumerabilã astilurilor, limbajelor, tranziþiile na-ratoriale care sunt, câteodatã,aproape imposibil de urmãrit,schema originarã mereu îmbunã-tãþitã ºi, paradoxal, mereu confir-matã etc. s-au „transmis”, într-unfel sau altul, ca turbulenþã, tutu-ror celor care au intrat în contactcu romanul, dar mai ales celor careau fost confiscaþi de pasiuneadezbaterii pe tema editãrii, con-firmând, astfel, cel puþin pentrumoment, butada joyceanã cu ceitrei sute de ani în care le va da delucru mohorâþilor savanþi. Astanu înseamnã cã nu sunt posibileoricând recuperãri ºi reinvenþiispeculative adevãrate, pe urmã-torul principiu: „Joyce s-a mulþu-mit sã-ºi cultive individualismul,vãzându-ºi asemenea unui nouCandide nimerit între barbari, de

propria grãdinã.” (p. 66) E frazadin cartea lui Mihãieº care îmi pla-ce cel mai mult. Fãrã îndoialã cãanumite pasaje din roman le-aº fiinterpretat altfel, e de la sine înþe-les cã „vãd”diferit geografia ro-manului. Dacã te implici cât de câthermeneutic, nici nu ai putea alt-fel: „Dinamismul interior al roma-nului a fãcut posibile cele mainãstruºnice interpretãri – de lacele feministe ºi postcoloniale, lacercetãrile cu pretenþii ºtiinþificeabstracte, referitoare la mit, sim-bol, stil ºi ideologie. Deºi ele for-þeazã realitatea textului, trebuieremarcate, drept scuzã pentrumultiplicitatea interpretãrilor(s. m., IB), permanentele rãsuciri(s. a., n. m.,IB) ce se produc chiarpe parcursul unei lecturi simple.Ele sunt mai uºor de observat lanivel stilistic. Inconsecvenþa, me-canism al generãrii romanului, etranscrierea unei serii de alterãricontrolate ale modelului iniþial,derapaje textuale pe conturulunor semnificaþii dinainte stabili-te.” (p. 30) Mihãieº nu se sfieºte,de altminteri, deloc sã facã ºi rai-duri blând-devastatoare de criti-ca criticii. Aista m-a cucerit: „Ul-timele decenii au fost o epocã aelogiilor nezãgãzuite, dar ºi, dinpãcate, a prãbuºirii romanului subzeci de mii de abordãri tehniciste,de trefilãri dictate de modele ºiideologii ale momentului: de laestropiantele structuralisme laterorismul studiilor de gen. Elen-au adãugat nimic cunoaºterii(s. a., n.m., IB) lui Joyce, dar auavut totuºi un merit: dupã ce s-ascuturat de zgura bibliograficã,Ulysses ºi-a pãstrat intactã înmãr-muritoarea frumuseþe ºi expresi-vitate, asemenea unei zeiþe viicare acceptã de bunãvoie sã-ºipetreacã zilele într-un muzeu.” (p.255) Putem admira, în acest citat,ºi stilul criticului însuºi, care, înrest, e de gãsit peste tot. Ulyssesa fost scris în aºa fel încât sã se ºiautoconþinã, dar sã conþinã ºiorice „supliment” de idee care þi-ar putea veni în timp ce citeºti.Aberaþia de azi poate fi, în acestirepetabil caz ºi în anumite con-diþii, confirmarea de mâine.

Ca sã închei. Mircea Mihãieºa scris o carte extrem de valoroa-sã, care poate fi cititã (în sensulde contextuatã) ea însãºi în maimulte feluri: este, poate, cea maifertilã contaminare de textul joy-cean. A desfãºura atât de creativun „fir” exegetic nu numai cã nue la îndemâna oricui, dar chiar nuvãd pe altcineva dispus sã ofacã. Lectura e, cum spuneam,cursivã, cvasi-adictivã. (Doardouã reiterãri m-au sâcâit pe par-curs: a verbului „a reda” ºi a sub-stantivului „erou”. Pentru o car-te de o mie de pagini e uluitor depuþin!) Þi se face un dar al între-girii, unul nesperat, aproape ne-verosimil: constaþi, cu fiecare filãpe care o întorci, cã Ulysses îþi edin ce în ce mai puþin strãin. Nuse estompeazã ele chiar toate se-cretele acestei „fenomenale Wal-purgisnacht cerebrale” (StefanZweig), dar multitudinea de cla-rificãri nu are cum sã nu te mulþu-meascã. Eºti „prins”, ca cititor, îndouã universuri de discurs, eºti,oarecum, între ele. Despre cel de-al doilea ce ai putea spune maifrumos decât cã se apropie deprimul ca valoare? Chiar o face,în mai multe rânduri.

nnnnn ION BUZERA

la început a fost perfecþiunea


ecturi

Dupã debutul din 1996cu volumul Daþi-mivoie sã trec (Editura

Aius), titlu cu o conotaþie desci-frabilã (ºi descifratã de critici)1,acum, la o privire retrospectivã,putem afirma cã pentru Gela Eneapoezia a devenit un fel de… sta-re naturalã de a fi.

Dupã 18 ani, într-o grabã re-cuperatorie, în 2015, va scrie ºipublica alte douã volume: Steagalb într-un cântec negru (Editu-ra „Aius”) ºi Mãºti (Editura „Scri-sul românesc”).

În prima jumãtate a anului 2016poeta ne propune o nouã iposta-zã liricã.

Prezentã în antologii ºi în di-ferite reviste literare – Mozaicul,Ramuri, România literarã, NoulLiterator, Fereastra, Observato-rul Cultural (Canada) º.a. –, cuun stil personal tot mai uºor re-cognoscibil, poeta se impunemereu mai vizibil în peisajul lite-rar românesc contemporan. Nu-meroasele premii obþinute la con-cursuri de gen (de asemenea în2015 ºi 2016) demonstreazã apre-cierea originalitãþii poeziei sale.

Iatã acum un nou volum, cuun titlu ºi el original, Neuropho-bia (Editura Rafet, 2016). Terme-nul, pus în circulaþie în 1994 deRalph Jozefowicz, neurolog nor-damerican (aºa cum rezultã dininformaþiile on-line), se referã lateama studenþilor de la medicinãori a tinerilor medici de o discipli-nã – sã recunoaºtem – dintre celemai dificile în domeniu.

Fiind un termen fãrã legãturãcu literatura, ne putem întreba lace trimite, ce conotaþie poate aveaîn cazul unui volum de poeme,cu alte cuvinte ce transfer de sem-nificaþii propune autoarea volu-mului? Cititorul va afla deschi-zând cartea ºi încercând sã înþe-leagã ºi sã accepte rãspunsul laîntrebarea pe care ºi-o pune poe-

câtã dramã, atâta luciditate!nnnnn MIHAELA ALBU

ta însãºi la un moment dat: „ce ecreierul/ dacã nu o busolã de-fectã cu acele fixate în coºmarulcã toþi vom muri singuri”.

Ideea poemelor („aici e nevo-ie de vorbe/ în stare sã cumperebunãvoinþa morþii/.../ senzoriivieþii pâlpâie încã”) se întregeº-te în cãutarea a ceva ce nu înca-pe în cuvinte. Nu rareori, poetauzeazã de imersii în întunecimileorganicului, bântuit de rãul unornecunoscute extincþii al cãrorpurtãtor este timpul, ºi acestastors ca o rufã/ pe dos: târziul ecãmaºa de forþã/ tenia din pânte-cul secundei/ o molie ce roadetunica aezilor/ ºi iese prin mâne-cã porumbel purtând rãvaº la pi-ciorul rãnit/ târziul/ e un tren deplãcere oprit între staþii/ numaiaºa ca sã te facã sã-l pierzi... ”

În întreg volumul, imaginilesunt puternice, depãºind conven-þionalul, verbul e atent suprave-gheat, metaforele sunt nu de pu-þine ori insolite, iar uneori dedu-blarea trimite la luciditate: „toaterãnile acestea singurã mi le-amfãcut/ alunecând pe patinoarulaltei identitãþi/ scriu sã-mi scur-teze detenþia/ am auzit cã poveº-tile condamnaþilor ies prin aco-periºuri/ asemenea unor coºuri/eliberând în aer fumuri de liberta-te/ se disperseazã în pulbere/ petratatele despre câinii din oa-meni/ de unde vâslesc înspre pri-mele pagini/ întrebãri ºi rãspun-suri frivole/ ce e timpul/ dacã nuun ghem de crime împins cu pi-ciorul din poartã-n poartã/pânã se umple tabela de marcajcu goluri” …

… cãci cea care rosteºte ºi serosteºte trãieºte marcatã de olume ce o sileºte sã aibã „o miede feþe ºi niciun chip”

Într-o astfel de lume, rostireavine dintr-un întuneric al clipeiobsedat de trecerea ei de-neopritcãtre extincþii ce planeazã nu se

ºtie de unde ºi cum. Dumnezeuînsuºi este ºi nu este acolo, par-cã ºi el maladiv. Limbajul devineun scormonitor de traume visce-rale („ochii sunt douã patinoa-re rotunde/ pe care-alunecãfãpturi bizare/ glezne subþiri mi-ating retina”), iar maladia este,deopotrivã, ºi a sufletului sãu, ºia unei lumi cãzând mereu, bol-nav, în întomnare: „murim de po-ezie ca dintr-o boalã,/ visul senaºte conspirativ,/ când noapteaface sex în grup ºi nu-i pasã alcui e bastardul;/ înghite dimine-þile ca pe niºte prune uscate/”

În multe dintre poemele volu-mului secvenþe suprarealiste in-trã într-un joc al imaginaþiei, binecontrolatã însã de luciditateaautoarei: „ultima poveste a fostalimentatã de zvonul trecerii pela noi/ a circului mare din mos-cova/ biletele s-au epuizat / spec-tacolul se þine cu uºile-nchise/aerul iese prin gaura cheii în va-luri radioactive/ înãuntru/ spec-tatorii descresc/ devin tot maimici/ pânã nu se mai deosebescde copii/ pânã le iese râsul pegurã roºu ºi sec”

ªi totuºi – creativitatea hrãni-tã din adâncurile subconºtientu-lui, aºa cum era definitã scriereaautomatã clamatã de suprarea-liºti, cu imagini într-o aparentãdiscordanþã ºi chiar incompati-bilitate, lasã cu uºurinþã – înmulte dintre secvenþele poeme-lor scrise de Gela Enea – posibi-litatea descifrãrii mesajului, asensului ascuns dincolo de per-deaua înºelãtoare a îmbinãrilor determeni incompatibili în plan se-mantic: „îi place gustul toamnei,electricitatea din sâmburi a lumii;Disperarea e cumplitã, mare câtun întreg continent: mimãm trans-cendentul/ liberi/liberi ºi efemeri/moartea vine/ pe îndelete ....”

Scriind despre cel de-al doi-lea volum al autoarei, Steag alb

într-un cântec negru, George Po-pescu scotea în evidenþã provo-carea pe care o include poeziaGelei Enea, iar prin titlul croniciitrimitea direct la neacceptarea re-alitãþii lumii înconjurãtoare.2

Un condei care are ceva despus ºi o spune în manierã inedi-tã, originalã, cu imagini ºi metafo-re ce izbutesc sã surprindã, chiarsã ºocheze uneori, vers alb înmetricã proprie, la fel ca ºi în volu-mele anterioare, sunetele stranii,rãscolind obsesiv organicul cor-poral, o dramã ce rãzbate aproapedin fiecare cuvânt, estompatãînsã cu luciditate – acestea ar fisuccint câteva dintre caracteristi-cile proprii poeziei autoarei volu-mului Neurophobia.

„A transfera lumea în text echi-valeazã, la Gela Enea, cu o recu-noaºtere explicitã a condiþiei depoet”, subliniase C.M. Popa înarticolul citat. Gela Enea – o spu-nem cu toatã rãspunderea – poa-te fi deja un nume de poet carecompleteazã mozaicul – nu nu-mai divers, dar ºi în continuã în-

noire – al literaturii noastre con-temporane.

1 Într-o manierã metaforicã, re-gretatul critic C. M. Popa comentaastfel aceastã intrare curajoasã în lu-mea poeziei: „Asemeni schioruluicare vijelios strigã „pârtie!”, poetaºi-a fãcut loc prin ceea ce numeºte„insurecþia inimii”, depãºind mani-festãrile inexpresive, fãrã ambiþie ºifãrã stil.” (v. „Jurãmântul de s(u)pu-nere”, Scrisul românesc, nr. 12/ 2015)

2 v. „Gela Enea sau revolta disi-mulatã elegiac”, în Mozaicul, nr. 3-4/ 2015

Literatura denumitã fan-tasy este o subspecie afantasticului, un gen al

literaturii fabuloase ºi a unei mul-titudini de alte genuri artisticeprecum cele ale domeniului ani-maþiei, apropiatã de miraculosulfolcloric, cu o multitudine de ele-mente ce implicã supranaturaluladeseori reprezentat prin magiesau vrãjitorie. Întregul universeste unit laolaltã de o forþã invi-zibilã, dar palpabilã, pe care oa-menii au numit-o supranatural,fiind forþa care þine soarele, lunaºi stelele pe cer, dar care, în ace-laºi timp, a reprezentat liberul ar-bitru în diversele deliberãri refe-ritoare la geneza pãmântului.

Probabil cel mai cunoscut ºiimportant autor de lucrãri fanta-sy al literaturii universale esteJ.R.R Tolkien, renumit pentruscrieri sale Silmarillion, Hobbi-tul ºi Stãpânul inelelor. Alego-ria este un procedeu elementarce stã la baza oricãrei creaþii fan-tasy. Iar aici îl putem cita chiar peTolkien, care vorbeºte desprenecesitatea limbajului alegoricîntr-o scrisoare adresatã lui Mil-ton Waldman, în 1951, ºi inclusãîn versiunea în românã a prozeiSilmarillion, din 2013: „Nu-miplace Alegoria – alegoria con-ºtientã ºi intenþionatã –, dar, pen-tru a explica înþelesul mitului saual basmului, trebuie sã foloseºtilimbajul alegoric. (ªi, desigur, cu

Ferrin sau „ceasul” trezirii lupului interior

cât este mai vie o poveste, cu atâteste mai predispusã spre inter-pretãrile alegorice; ºi cu cât estemai bunã o alegorie deliberatã, cuatât va fi mai acceptatã ca simplãpoveste.).”

În peisajul literar autohton, unautor de opere fantasy ce mi-acaptat puternic atenþia este Oli-viu Craznic. Acesta a debutat înbeletristicã în anul 2010, cu ro-manul gotic ... ºi la sfârºit a mairãmas Coºmarul, considerat derevista culturalã Familia un mo-ment important în literatura goti-cã româneascã. Ulterior, a publi-cat numeroase povestiri fantas-tice ºi ºtiinþifico-fantastice, arti-cole, eseuri, interviuri, cronici de

carte etc. Una dintre cele mai re-cente scrieri ale autorului o re-prezintã cartea Ceasul Fantas-melor, care include zece scurtepovestiri fantasy: Lenore Arras,Pivniþele Palatului Charron,Însângerãtã, luna, Trecãtoarea,Ellen Lee, Spiriduºii albi, AnnaLise, Tempus fugit, Imora, Mas-carada învinºilor, Transport pe-riculos, Edana Rose ºi DominiCanes. Dar cea care cã îi pune învaloare talentul ca autor de pro-zã fantasy este Lenore Arras, ceamai consistentã ca întindere, di-vizatã în trei capitole.

Ca orice tip de scriere fantasy,proza lui Oliviu Craznic valorifi-cã atât aspecte mitologice, cât ºisimbolice. Protagonistul întregiiscrieri îl reprezintã un tânãr penume Ferrin, a cãrui lume spiri-tualã se învârte în permanenþã înjurul zeitãþilor pãgâne, pe bazacãrora îºi situeazã stãrile ºi trãiri-le. Cele mai puternice referiri aparla adresa Zeul Hypnos, care esteînrudit cu Zeul Phobetor, amân-doi având ca domeniu de guver-nare somnul, fiind ºi zeitãþile careîl urmãreau sistematic pe Ferrin.

De asemenea, la vreme deananghie, întâlnim prezenþa Zeu-lui Terorii, Deimos, care este oabstractizare a agresivitãþii pureaduse de rãzboi sau de confrun-tãrile violente, protagonistul în-cercând sã-ºi întârzie destinulinvocând darul lui Prometeu, fo-

cul, care a fost furat de la zei ºioferit oamenilor. Titanul este, ast-fel, considerat binefãcãtorul oa-menilor, scutul iluminat ce are sãþinã întunericul departe de lumeacelor vii ºi sã înlãture orice spur-cãciune a nopþii. Însã, odatã ceacesta îºi va pierde puternica strã-lucire, intrã în joc Zeiþa nopþii,Zyx, care cere sacrificii prin in-termediul convocãrii sufletelormorþilor, întoarse sub înfãþiºareamutilatã a unor vieþuitoare difor-me, ascendenþi ai diavolului.

Aflat uneori în impas, eroulacesta face apel la zeul Morros,care înseamnã destin. Deºi nu îlinvocã în mod direct, simplulgând la acesta îl face sã-i fie sim-þitã prezenþa, deoarece gândurilecreeazã rezultate imediate. Toatecuvintele, fie ele rostite, nerosti-te, scrise sau cântate creeazã re-verberaþii, asemeni valurilor ocea-nului. Gândul este, de fapt, o ener-gie care rãspunde altor energii.Simplul gând sau simplele între-bãri retorice ale lui Ferrin atragraspunsuri potrivite, asemeneau-nei încheietori cu cheia sa, repre-zentând o înþelegere intuitivãcare depãºeºte logica ºi raþiunea.

Dupã lungi ocoliºuri ºi rãtã-ciri chinuitoare, Ferrin ajunge sã-ºi conºtientizeze cea de-a doualui naturã, de licantrop, iar abiaacum toate încep a se lega, atâtpentru protaginist, cât ºi pentrucititor. Interesantã este relaþia

acestuia cu zeul Phobetor, la careface adeseori referire, fiind zeita-tea pãgânã direct responsabilãpentru somnul animalelor, rezul-tând dualitatea om-animal (lup),Ferrin fiind sub aria de guverna-re a ambilor zei, Hypnos ºi Pho-betor. Frica de licantropi este strã-veche, ce dãinuie încã de pe vre-mea Greciei Antice, vârcolacii fi-ind din totdeauna exotici ºi rari,dar, cum omul s-a separat de ade-vãrata lui naturã, moºtenirea luimiticã ºi religioasã îi sunt puse laîncercare.

De asemenea, mi se pare inte-resantã o posibilã interpretare anumelui Ferrin. Alcãtuit dintr-unF, un E, doi R, un I si un N, nume-le face trimitere la lupul Fenrir, dinmitologia nordicã, ce reprezintãnãpasta asupra lumii, Fenrir fiindconsiderat lupul ce în ziua Rag-narok-ului va rupe lanþul cu carea fost prins ºi se va alãtura gi-ganþilor în lupta împotriva zeilor,având sã aducã lumea înapoi înhaosul primordial, dar care va fiînfrânt în cele din urmã de Vidar,fiul zeului Odin, care cu mâinilegoale va rupe fãlcile lupului, ºiîºi va rãzbuna tatãl. Aºadar, Cea-sul Fantasmelor de Oliviu Craz-nic surprinde o lume plinã de sim-boluri ºi semnificaþii ce fascinea-zã, dar îndeamnã ºi la posibiledecriptãri.

nnnnn Andrei Popa

Emil Paºcalãu - Tensiuni


nnnnn MARIA DINU

Nu e exclus ca, propu-nând titlul volumuluisãu de versuri din

2014 Fragmente continue. Poe-me live, Tudor Creþu sã urmãreas-cã afiºarea programaticã a uneiconcepþii personale despre poe-zie. Nu întâmplãtor, în ultima partea volumului, Crestãturi, subinti-tulatã din presa altei vremi, dãmpeste un colaj de fragmente criti-ce sau pseudocritice, un fel derescrieri, reinterpretãri ale unorpasaje din cronicile dedicate vo-lumelor sale precedente (Dante-lãriile Adelei, 2001 ºi Obiecteleoranj, 2005), fãrã referinþe la au-tori sau la revistele în care au apã-rut. Aceste versiuni personale încare poetul – devenit propriul ochicritic – redã opiniile critice, imi-tând limbajul tendenþios, axat peverdicte al criticii literare, pun înevidenþã particularitãþile discursu-lui sãu: „Ne-au atras, în primulrând, atenþia poemele «cu voci»,cu fragmente-n cursive. E vorba,de fapt, de constructe poli-discur-sive, de intervenþiile spontane aleunor critici imaginari, cu «vorbi-re» poematicã/ poematizatã. De unmetadiscurs care relanseazã poe-mul. De altfel, comentariile asupratextului – asupra poeziei în gene-re sau asupra cuvântului ca «en-titate» – se numãrã printre moda-litãþile predilecte de regenerare a

nnnnn SILVIU GONGONEA

poezia lui Tudor Creþu ca arscontinua sau lucrarea la negru

acestor «fragmente continue»”.Ideea e cã „poemele live” ºi

implicit stilul lui Tudor Creþu evi-denþiazã un discurs poetic ine-puizabil calitativ ºi cantitativ, ca-meleonic, mergând pe cãrãrileexperimentului literar. Ceea ce elrealizeazã este o ars continua încare limitele dispar în direcþiaunui continuum viaþã-scriiturã.Impresia e accentuatã ºi de lip-sa titlurilor prin înlocuirea lor cudatele sau chiar orele când aufost scrise poemele, de transfor-mã paginile cãrþii într-un fals jur-nal poetic. Spun fals, pentru cãnu regãsim la Tudor Creþu bio-grafismul specific scrierilor au-toreferenþiale, versurile sale fi-ind aglomerãri din tot ºi din toa-te care dau maºtere poemelor-viaþã. Nu lipsesc alãturãrile in-compatibile de termeni, dar cul-tivate mai puþin insistent ºi os-tentativ pentru a ajunge la ha-zardul de tip dadaist cu dislocã-rile semantice specifice: „calori-ferul gabriela vrânceanu firea/clãdirea de vizavi/ ardeiul seumple cu apã/ plopii înfrunzesc//alta e ecuaþia ºi cântecul trompe-tei/ pe piscuri alcaline//sunt ciur/sitã de boxã pe fereastrã”. dinrândurile sale rãzbate o perma-nentã preocupare de raportarela propriile texte, pe alocuri ver-surile aducând a exerciþii descriere creativã: „sã mã întorc iarla textele mele/ sã vãd uite/ cu-

vântul halou cuvântul pietrici-cã/ spune nourii sunt pastã dedinþi/ (ou – vastitatea pântecu-lui tumultuos/ bulele evanes-cente)”.

Cu „plãmânii” poetici des-chiºi spre aerul realitãþii, TudorCreþu mizeazã pe suprapunereascriiturii ºi vieþii, cãci din aceas-tã contopire îºi trage seva în-treaga sa identitate poeticã, ar-

derile, mãcinãrile din planul exis-tenþial petrecându-se ºi în forulinterior al creaþiei: „imagineazã-þi vei înþelege// cultul vinului ºial piperului/ floarea de oþet/ via-þa e arderea ºi mãcinarea/pietreiponce/ spuma corozivã/ sune-tul înãbuºit”. În altã parte, viaþaºi textul þes organic o reþea defire ce pluteºte într-o convulsi-vitate suprarealistã: „nu este realrealul e altceva/ rezervaþie decoroane de arbori amiaza/ amplã/tremurul ºi pânza de pãianjenplutind/ între planete/ realã edala spãlatã de faianþã/ ºi apacare curge/ marea cu vârfuri desuliþe ºi ghioage la/ þãrm/ în locde stânci// se leagã totul ca tu-sea scuipatã de cea/ din piept//firele se-ntind înapoi”. De altfel,universul poetic e unul al obiec-telor descompuse, pisate, mã-runþite, cum prin defragmenta-rea, decojirea materiei de înveli-ºurile inutile, autorul urmãreºtesã ajungã la miezul scrisului: „ri-dic niþel textul de pe paginã/ sãstrecor ceva dedesubt/ miezulnelaminat/ ºi locul-punct/ undevreau ºi eu s-ajung mamã/ de-spre care vorbesc/ cu bâta dea-supra capului/ deasupra expedi-þiei mele de reni”. Textul devineexpresia unei interioritãþi dezve-lite în urma sondãrilor fãrã me-najamente: „textul e deschis unlan porumb cu/ ºtiuleþi exfoliaþitextul «respirã prin/ rãni» nu e

gata/ ºi rãnile-s multicolore/sã-mi suflec mâinile ºi sã le ru-lez/ atent ca husa de pe armã/ depe maºinãrii/ sã luceascã braþulpãros ºi pixul apucat/ ca un har-pon/ pe toate panourile din ora-ºul cu viaduct/ jos”.

Polifonia, discursul când de-scriptiv, când confesiv, când de-dublat, teatral, patetic sau decla-mativ, cu rime interioare ºi cuvin-te cu iz arhaic (vãzduh, nouri) neapar ca o consecinþã a situãrii înproximitatea acestei disoluþii, aunei atotcuprinderi ºi supraaglo-merãri pe mãsura realitãþii care nuexclude disoluþia interioarã ºi ne-bunia: „minþile þi le pierzi oricum/se dã drumul zarurilor peste strã-zile/ înguste/ ca niºte tauri suntslobozite/ colþurile mor ne fãrâ-mã obloanele// cunoaºterea-i/ odistilerie într-o încãpere cu hãrþi”.Poetul nu rateazã nimic, inclusivmoartea, fiindcã scrisul reprezin-tã o modalitate de a devora totul,chiar ºi pe sine. Din aceastã per-spectivã, poezia lui Tudor Creþunu este numai o soluþie, cum ex-clamã undeva, ci ºi o disoluþie, ºine apare o lucrare la negru în sen-sul alchimic, poetul cufundându-se în strãfundurile interioare pen-tru o transformare continuã, livea materiei oferite de realitate, caetapã de întoarcere spre un sta-diu originar. Un veºnic catharsisde care poetul profitã din plin.

Nicolae Coande, Nu m-au lã-sat sã conduc lumea, Casa deEditurã Max Blecher, 2015.

Avea dreptate Mircea A.Diaconu, analizândpoezia lui Nicolae

Coande din Persona, sã consta-te în cazul ineditelor adãugate laFincler ºi Folfa, o schimbare detonalitate ºi de temperaturã. Maimult, autorul Atelierelor poezieise întreba dacã nu a hrãnit cum-va în permanenþã un fond melan-colic demonismul ºi dezgustulacestui poet. Cert este cã, venindpe aceastã linie, Nicolae Coandei-a dat poeziei sale din recentulvolum, Nu m-au lãsat sã conduclumea, un alt tempo, o curgeremai linã. Încrâncenarea s-a îm-blânzit, icnetul s-a preschimbatîntr-un surâs autodenunþãtor mailarg. Poetul pare cã se redesco-perã la limita abandonului extaticcu rememorarea, dar în stilu-i ca-racteristic ne aduce imediat cu

un vademecum de uzanþã poeticãpicioarele pe pãmânt printr-o lo-viturã bine plasatã.

Autorul a pãstrat câte ceva dinvolumele anterioare, cum ar fidezvrãjirea poeziei prin recupe-rarea socialului ºi absurdului,violenþa verbalã distructivã, dara adãugat ºi o mare dozã de au-toironie. Atraciþa polului menta-litar este în continuare la fel deputernicã. Ca poet, între sudici,el este un sudic veritabil ºi poe-zia sa reflectã ceva din spasmelelocului pe care îl percepe ca iri-tant ºi abrutizant. „Am trãit înpartea suprarealistã ºi ieftinã alumii“ (Bãrbaþii din literaturafamiliei noastre) poate fi versulce sintetizeazã felul cum poþi vie-þui, în acelaºi timp, în lãuntrul ºiîn afara istoriei.

Fãrã a se îndoi vreo clipã, Ni-colae Coande îºi prezintã la mo-dul absolut crezul poetic: „maicred ºi azi (...) cã insul care scriepoezie este homo sacer al tutu-ror epocilor, excomunicatul, celautodesemnat sã provoace ºi sãilustreze diferenþa, dincolo delege ºi totuºi înãuntrul ei“, ca încontinuare sã punã accentul peo vârstã edenicã specificã poe-ziei: „am ajuns la concluzia ‘sa-vantã’ cã doar la cinci ani putemfi cu adevãrat poeþi, atunci cândputerea noastrã se uneºte, cumcerea Nietzsche, cu o altã putere

ºi fãptuim cu adevãrat totul.“Misiunea sa nu este aceea de acârmui blând sau tiranic lumea,ci prezintã aceeaºi nevoie de pla-sare a ei sub semnul îndoielii rod-nice. De asemenea, ipostaza in-fantilã este o aºezare fãþiºã înbraþele poeziei ºi, chiar dacã selasã abandonat acolo, imagineaei rãnitã este un bun pretext pen-tru a-ºi lansa anatemele. Irina Pe-traº vedea cartea ºi ca pe una acopilãriei. Poetul retrãieºte mira-colul acestei vârste – de altmin-teri, minunile fiului Andrei denumai cinci ani sunt ºi minunilepoeziei sale de acum – ºi, totuºi,în lumina ce rãzbate dinspre mi-rabilul rãsãrit pluteºte otrava pre-zentului.

Privit grosso modo, volumulNu m-au lãsat sã conduc lumea,ca aproape toatã poezia lui Ni-colae Coande, este o amplã arspoetica, pentru cã aratã ce esteºi ce nu ar trebui sã fie poezia,expune o deontologie a scrisu-lui care demonstreazã încã o datãconstanþa unui traiect la capãtulcãruia se gãseºte, aºa cum subli-nia Al. Cistelecan, cel mai severmistic al poeziei de la noi: „Pu-team sã jur cîndva cã omul arenevoie de poezie cum are leul decarne zilnic/ dar de cînd am aflatcã fiara trebuie sã mãnânce 7 ki-lograme pe zi pentru a fi în for-

mã/ nu mai sunt aºa sigur. E po-sibil sã supravieþuim ºi fãrã./ Unos-douã.“ (Vara Tequila). Ben-zinarul, deºi nu este singurultext de acest fel, este un excelentpoem pe tema fortuna labilis ºimeritã citat în întregime pentrufelul în care dezvãluie noua faþãa poeziei sale: „Ia-mã cu tine sãvînãm duminica în pãmînt vechi/dupã inima zeilor tãi pierduþi,/ aduºi cãrþi din care sã citeºti vechiledescîntece/ prin care le insuflipofta de a trãi din nou/ printreblidele cu lapte ºi miere/ în care aturnat o mânã dulcea dorinþã dea fi-mpreunã/ cu caii care au vã-zut rãzboaiele cum vin ºi trec/ ºicele mai frumoase prãzi oferiteînvingãtorilor./ Cum ºtii, învinºiiau rãmas cu poezia,/ rasa uitatãîn cuºtile în care nici un pãunprost nu locuieºte,/ cei care, camine, ca uitaþii, cîntã disperarea/de a nu se fi înãlþat cîndva – / niciîn pãmînt nu se scufundã, doartrec rãniþi pe faþa lumii,/ cum de-seneazã enigma timpul pe chipul/celei mai frumoase curtezane./Nimic nu mai e al nostru, trebuiesã dãm înapoi tot ce am primit./Tu ce ºtii?/ Ne vom întoarce înluna mutã care ne-a lãsat cîndvaaici/ sau vom fi efigii nãruite pes-te care se va înãlþa, ca mîine, vreobenzinãrie de unde Benzinarul netoarnã direct/ în hãul unei guri

care n-a scos în viaþa ei un su-net?/ Vino cu mine, chiar dacã nus-a-ntors vreodatã nimeni/ sã nespunã ce-a gãsit.“

Este inutil sã demonstãm dacãrecenta carte de versuri a auto-rului Fundãturii Homer se ridi-cã la înãlþimea celorlalte publi-cate pe parcursul a douãzeci deani. Ea marcheazã dacã nu o rup-turã, mãcar o cotiturã la fel deinteresantã. Putem gãsi aici unremarcabil manual de uzanþãpoeticã, cum puþini poeþi au reu-ºit sã ne lase, un vademecumfãrã de care nu poþi înþelege po-ezia, în genere.

ecturi

poetree of life


rte

Noua stagiune a Filar-monicii „Oltenia” (14octombrie 2016 - 16

iunie 2017) a fost conceputã, pri-vitã în ansamblul ei, din dorinþade a veni în întâmpinarea prefe-rinþelor variate ale unui publicdivers, punând accentul, cum erade aºteptat, pe unele manifestãricare sã atragã o asistenþã cât mainumeroasã în sala de concerte aFilarmonicii: concertele de Crã-ciun, de Anul Nou, de Paºti ºibineînþeles, Festivalul Internaþi-onal „Craiova Muzicalã”, ajunsîn 2016, la a 43-a ediþie, o ediþieconsacratã muzicii contempora-ne (secolele 20-21). Stagiunea sedoreºte a fi o pledoarie întru prie-tenie (de unde genericul ei Friend-ship Season).

Primul concert, susþinut deSimfonicul craiovean, s-a desfã-ºurat sub bagheta lui NicolaeMoldoveanu, dirijor stabilit demultã vreme în Elveþia, cu o im-presionantã carierã muzicalã in-ternaþionalã, ºi cu concursul so-listic al artistului bucureºteanDaniel Podlovschi (decanul devârstã al violoniºtilor români). Înprogramul serii, am remarcat oprimã audiþie de anvergurã: Fan-tezia simfonicã „Aus Italien”, op.16, de Richard Strauss, geniu almuzicii descriptive, lucrare cân-tatã pentru prima datã de orches-tra din Bãnie. Alãturi de aceastãimpunãtoare lucrare, programul amai cuprins frecvent cântatauverturã „Euryanthe”, purtândsemnãtura compozitorului ro-mantic german Carl Maria vonWeber, ºi foarte-rar-abordatulConcert nr. 7 în Re major pentruvioarã (cu cadenþe de GeorgeEnescu), aparþinând solarului re-prezentat al clasicismului muzicalvienez, Wolfgang Amadeus Mo-zart. Apreciem, în mod deosebit,evoluþia dirijorului Nicolae Mol-doveanu, care, în Fantezie, a „mo-bilizat” de o manierã exemplarãîntreaga orchestrã pe drumul per-formanþei, realizând o execuþiecoloratã de pronunþatã ºi toto-datã delicatã nuanþã romanticã.

inaugural de stagiune, la Filarmonicã

Ansamblul craiovean a sunat maiînchegat ºi mai „explicit” dinpunct de vedere al transmiteriiemoþiei, decât în alte dãþi. DanielPodlovschi, în Concertul mozar-tian, ne-a produs o impresie deo-sebitã: aduce cu sine bucuriaprofundã a artei, de o autentici-tate fãrã cusur; este un gânditoral violinei, reuºeºte sã emoþione-ze. Arta sa se aflã dincolo de „teh-nicã”; porneºte de la ceea ce estemai specific muzicii, se contopeº-te cu ea, i se dãruieºte. Nu per-fecþiunea este aceea care „ºo-cheazã”, ci viziunea de ansambluasupra fluxului interpretativ. Bis-urile acordate (Bach, Paganini),la cererea insistentã a publicului,ne-au întãrit pãrerea cã ºi la 77 deani se poate cânta ca în „tinere-þe”. Acompaniamentul asiguratde maestrul Nicolae Moldovea-nu s-a situat la înãlþimea demer-sului neechivoc al violonistului,contribuind la crearea unei atmo-sfere de vrajã, de prospeþime ºisinceritate, proprie muzicii com-pozitorului din Salzburg. Comu-nicarea, stabilitã în repetiþii ºi înconcert, dintre dirijor ºi orches-trã a fost de o rarã eficientã, con-ferind întregului concert inaugu-ral caracterul unei veritabile sãr-bãtori artistice.

Al doilea concert (21 octom-

brie) al Filarmonicii a fost dirijatde Alexandru Iosub, sub baghetacãruia am ascultat o capodoperãbeethovenianã (Concertul nr. 3 înDo minor pentru pian) ºi un opusvocal-simfonic în primã audiþie înRomânia, purtând semnãtura

compozitoarei engleze Shirley J.Thomson, „New Nation Rising”(„Înãlþarea noii naþiuni”), o verita-bilã incursiune în istoria districtu-lui londonez Newham. Cele cincipãrþi ale simfoniei se doresc a fitot atâtea tablouri muzicale ce de-scriu crâmpeie din tulburãtoareaistorie a zonei: primele trei pãrþi, înexclusivitate orchestrale, evocãimagini sonore pastorale (parteaI), recreative (partea a II-a), de rãz-boi (partea a III-a). Partea a IV-areprezintã punctul central al sim-foniei: corul, orchestra, soliºtiivocali, rapperii îþi unesc „forþele”în a înãlþa un imn de slavã actuali-tãþii, valorilor umaniste. Partea aV-a este un fel de Epilog, compo-zitoarea dorind, probabil, sã rea-firme convingerea cã o recapitu-lare a ideilor ce privesc trecutul,prezentul ºi viitorul Londrei sepoate constitui într-un summummobilizator.

Lucrarea lui Shirley J. Thom-pson a beneficiat de concursulorchestrei simfonice a Filarmoni-

Scriitor belgian de expre-sie francezã, Émile Ver-haeren (1855-1916) îºi

înscrie numele, prin vitalismuloperei sale, în cartea de aur a li-teraturii europene. Nãscut înapropiere de Anvers, la Saint-Amand, pe malul fluviului Es-caut, se stabileºte în 1888 în Fran-þa, la Saint-Cloud, fiind, alãturi desimboliºtii Rodenbach ºi Maeter-linck, un nume recunoscut la Pa-ris. Victimã a unui accident fero-viar, în 1916, va fi înmormântatiniþial în Franþa, apoi reînhumatla Saint-Amand, în apropiereafluviului iubit.

Poet prin excelenþã, Verhaereneste, asemenea lui Baudelaire,pasionat de artã. Dimensiuneaplasticã a versurilor sale este vi-zibilã începând cu volumul LesFlamandes (1883), cu tentã par-nasianã. Între 1886-1890, Verha-eren traverseazã o crizã psiholo-gicã, oglinditã în versurile „trilo-giei negre”, numitã de AlbertMockel „trilogia suferinþei”: LesSoirs (1887), Les Débâcles (1888)ºi Les Flambeaux noirs (1890).Aceasta reflectã ºi influenþa exer-citatã de Schopenhauer asuprapoetului. Viziunile, de un fantas-tic morbid, trimit spre Bosch. Înultimul volum al trilogiei, Verhae-ren face apel la versul liber. Totaici se prefigureazã ºi tema „ora-ºului inextricabil”, cu „imenseleuzine de neîmblânzit”.

Centenar Émile VerhaerenAdevãrata consacrare o va

cunoaºte însã ca poet simbolist.Este ºi calea care îi faciliteazã ac-cesul în lumea literarã parizianã.Dincolo de aura exotismului nor-dic, Verhaeren aduce în spaþiulsimbolismului poezia socialã, im-punând „reflecþia poeticã asupramodernitãþii urbane ºi industria-le” (Cf. Benoît Denis, Jean-MarieKlinkenberg: 2005). Dinamismulimaginilor ºi preferinþa pentru frag-mentar se vor regãsi la Apollinai-re ºi Blaise Cendrars. Volumul careîi aduce scriitorului gloria, atât înBelgia, cât ºi în Franþa, este LesVillages illusoires (1895), dedicatlui Camille Lemonnier. Titlul reiaideea - sugeratã deja în Les Flam-beaux noirs ºi prezentã, de altfel,în estetica simbolistã - cã percep-þia realului este înºelãtoare. Teh-nica simbolului, specificã scriitu-rii lui Verhaeren (Cf. Charles Bau-douin: 1924), aliatã cu aceea a ale-goriei, a hiperbolei ºi a personifi-cãrii, transfigureazã spaþiul, tim-pul ºi umanul, proiectându-le înmit. Ilustrativ în acest sens estememorabilul poem Le Passeurd’eau, în care viteazul luntraº asal-tat de valuri, simbol al forþei uma-ne, trimite spre mitul lui Caron (Cf.Bachelard : 1942). Misteriosul per-

sonaj poate fi însã ºi simbolulPoetului, acceptând cã „verdeleeste culoarea nemuririi”, aºa cumafirmã Bachelard, în volumul dejacitat, L’Eau et les Rêves. „Privi-rea halucinatã” a tãcutului barca-giu este lentila ceþoasã prin carese percepe lumea. Alte personajefantomatice, singuratice, ce trã-iesc sub semnul liniºtii, în acordcu acest spaþiu (sate «singure pre-cum moartea»), sunt: morarul careascultã îndelung „ceea ce gurilede umbrã ºi de vânt” ale stelelordezvãluie aleºilor, groparul înspãi-mântat de misterul morþii, „bãtrâ-nii pescari”, „pândiþi de ursitarea”, „tâmplarul care citeºte uni-versul”, „bãtrânul clopotar”, stã-pânit „de teamã ºi demenþã”, vi-zionarii, „fabricanþii de frânghii”,fierarul care viseazã la o „umani-tate paºnicã, armonioasã” etc.Volumul Les Villages illusoires seimpune ºi prin sonoritatea armo-nicã, în virtutea crezului exprimatde poet : „Consider cã rima, aso-nanþa ºi aliteraþia sunt mijloacedirecte de susþinere ºi afirmare aritmului. Acesta este, în definitiv,miºcarea însãºi a poeziei”. (Cf. A.Fontaine : 1909). Poemele La Plu-ie ºi Le Silence sunt ilustrative înacest sens. Dislocarea frazei, în-

drãznelile lexicale, stilul enumera-tiv ce caracterizeazã scriitura ver-haerianã, trimit spre experienþaPoemelor în prozã (1887-1892),care se remarcã printr-o deosebi-tã originalitate.

Poet prin excelenþã, Verhaereneste ºi autorul unor povestiri înprozã, care se caracterizeazã în-deosebi prin „descrierea unorperturbaþii în percepþia realului ºia comportamentelor ce se vor re-gãsi, exacerbate, la reprezentan-þii fantasticului ºi ai realismuluimagic” (Cf. Marc Quaghebeur:2006). O astfel de povestire estecea intitulatã Un Soir, care are cadecor Spania, þarã a cãrei vizitã i-a inspirat La España negra(1899). „Seara” descrisã este unadominatã de „frica arzãtoare” ºide timpul tensionat, cu totul de-osebit de timpul din ciclul Heu-res, aflat sub semnul serenitãþiiºi al fericirii. De data aceasta, tim-pul este plasat sub semnul an-goasei: „ªi orele, deasupra capu-lui meu, bãteau în catedrale, ase-menea unor spade de fier luptândîntre ele”.

Verhaeren a fost atras ºi deteatru, fiind autorul pieselor: LesAubes (1898), Le Cloître (1900)ºi Philippe II (1901), Hélène de

Sparte (1912). Acestea vor fipuse în scenã atât la Bruxelles,cât ºi la Paris. Drama liricã LesAubes (Zorile) este remaniatã deautor, în 1912, la sugestia lui Ste-fan Zweig, în sensul diminuãriilirismului, dar noua versiune nuva fi publicatã. În 1922, Meyer-hold monteazã aceastã piesã subforma de «teatru-meeting». Uualt domeniu în care s-a afirmatVerhaeren este cel al criticii deartã. Publicã numeroase articoleîn L’Art Moderne. Printre cei careîi reþin atenþia figureazã : Grüne-wald, Delacroix, Gustave Mo-reau, Odilon Redon (ilustratorul„trilogiei negre”) ºi FernandKhnopff. Este ºi autorul unormonografii ale pictorilor:Rembrandt (1905), James Ensor(1908), Pierre-Paul Rubens(1910). Scriitor european de no-torietate, novator - alãturi de con-fraþii simboliºti, francezi ºi bel-gieni – al esteticii literare, Verha-eren se impune ºi prin implicareaîn viaþa socialã ºi preocupareapentru destinul popoarelor. Remyde Gourmont îl numeºte, de alt-fel, în cartea sa Livre des Masqu-es, „fiu direct al lui Victor Hugo”.Împreunã cu prietenul sãu Ste-fan Zweig, el visa la o Europã aarmoniei. Influenþa sa asuprasimbolismului european a fostconsiderabilã, simbolismul româ-nesc fiind ilustrativ în acest sens.

nnnnn Maria Tronea

cii, coralei academice (maestru decor Pavel ªopov), soliºtilor Olgaªain (sopranã), Janina Spiridon(mezzosopranã), Cristian Tãlîngã(bas), rapperilor Mihai-AlexandruEne ºi Liviu-Marius Toma. Echi-pa de interpreþi a fost condusãde dirijorul Alexandru Iosub, cuevidentã dãruire faþã de comple-xa partiturã ºi deosebitã compe-tenþã în ceea ce priveºte transmi-terea intenþiilor compozitoarei.Seara muzicalã la care ne referima beneficiat ºi de concursul pia-nistei Rebeca Omordia, care, în„Do minorul” beethovenian, s-aremarcat prin sensibilitatea ºi vir-tuozitatea uimitoare cu care par-curge spaþiile sonore, dovedindun control intelectual riguros alclaviaturii ºi o interpretare auten-ticã, de înaltã configuraþie ºi emo-þie artisticã. Opus-ul Titanului dela Bonn s-a bucurat de acompa-niamentul atent, la obiect, al diri-jorului Alexandru Iosub ºi or-chestrei craiovene.

nnnnn Geo Fabian


În artele vizuale, de o bunã bucatãde vreme, unui artist nu îi este sufi-cient talentul, are nevoie de mult

mai mult, de lecturi serioase, de bagaj es-tetic ºi filosofic, de creier cu duiumul, ta-lentul ajungând un apendice, care uneoripoate mai mult sã încurce, redând chipuri,plante ºi peisaje. Cu greu capeþi rãspun-suri la probleme existenþiale, iar astãzi artaeste mai mult decât un mijloc de delectare.Alãturi de ºtiinþã, a ajuns instrument deintrospecþie.

Emil Paºcalãu trãieºte ºi lucreazã într-oaºezare ardeleneascã, declaratã de artistunicã prin pitorescul ei. Opþiunea de a seautoexila într-un ungher uitat de þarã, re-fuzând confruntarea, refuzând sã ridiceprobleme, refuzând sã hãrþuiascã, ori sãfie hãrþuit, acceptând sã-ºi reprime prinproprie voinþã dreptul de a fi arogant, in-solent, dreptul de a tânji ori de a fi dispe-rat aparþine artistului.

Pentru mine, artistul nu este un guru,un vraci, un eremit pe care neofiþii sã îlcaute, sã-l descopere ºi sã-l venereze. Îna-inte de a dobândi sacralitatea, trebuie sãloveascã ºi sã fie lovit, sã lupte ºi sã fieînfrânt ºi iar sã lupte, fãrã sudoare, sfâ-ºieri lãuntrice, fãrã zbateri ºi spasme, fãrãumilinþe ºi aroganþe, rãmâne cantonat celmult într-un ungher, ºi dacã ºansa îi vasurâde, va gãsi un public care din excesde condescendenþã, ori bigoterie asuma-tã, ezitând estetic la rândul lui sã îl aºezepe piedestalul aprecierii sincere, ºi final-mente, poate, sã-l facã celebru, asta nega-rantând intrarea în istorie, pentru cã acolosita e deasã, poteca îngustã, cântarul ne-milos. Imaginaþi-vã gospodina din faþagherghefului lucrând un goblen, atentãdeopotrivã la telenovela preferatã ºi la cra-tiþa de pe aragaz, migãlind punct cu puncto „mândreþe din Serai”, care, odatã dusãla bun sfârºit, va gãsi destui admiratoricare sã îi acorde calificative la superlativ,fãcând-o sã simtã cã este o „artistã ade-vãratã”.

Când eºti la vârsta copilãriei ºi vrei sãmeriþi laudele bunicilor, sub bradul de Crã-ciun spui o poezie de Topârceanu, nu unade Ion Barbu, dacã e sã cânþi la pian, alegio piesã de Chopin, nu una de Pierre Bou-lez. Superficialitatea naivã are farmecul ei,când se aplicã celor fragezi, dacã o practi-cã maturii, se aºeazã sub semnul clar alcabotinajului, la amatori cabotinajul estescuzabil, în cazul profesioniºtilor, este bla-mabil. Subiectele predilecte la Emil Paºca-lãu sunt portretele ºi peisajele. Gãseºti lael lucrãri marcând perioade trecute, cuchipuri transfigurate de durere, marcatede sfâºietoare frãmântãri lãuntrice, sauastãzi chipuri venind de nicãieri, privindspre nimic, levitând în decoruri ce respirão pace îngheþatã, seraficã, de sorginte ne-definitã.

Peisajele sale sunt mirifice, uºor l-arcalifica pe autor drept purtãtorul de cu-vânt vizual al României, iatã de ce îl declarpotrivit pentru România, potrivit pentruOltenia, potrivit pentru Craiova, este ge-nul de artist pe care majoritatea ºi-l apro-pie natural pentru cã hiperrealismul place,stucaturile pe edificii contemporane plac,reinventarea la început de mileniu III aunui centru al oraºului, apelând la un re-gistru de forme niciodatã existent, placeºi ea. În noi existã, trebuie sã recunoaº-tem, filonul viguros al unei ingenuitãþimilenare. Emil Paºcalãu se declarã elev alprofesorului Brãdiceanu. Ca ºi alþi elevi aiprofesorului, are o picturã aºezatã, mol-comã, previzibilã, adesea obositã. Obosea-la, în opera unui artist, este de înþeles lafinal de carierã. Sunt destui care sunt aºe-zaþi din naºtere, ei sunt plãmada mentori-

Emil Paºcalãu -cãlãtor dinspre

nicãieri spre niciundelor lor, care din „paternalism” ºi-au îndru-mat ucenicii pe drumuri liniºtite, fãrã hâr-toape, fãrã suiºuri ori coborâºuri, fãrã cap-cane, pe drumul întâmplãrilor previzibile,departe de pericole, dar ºi de viaþã în toa-te aspectele ei sordide, macabre ori cini-ce, departe de sfâºieri interioare, dar ºi derãspunsuri. De la aceºti mentori învãþaimeºteºugul ºi doar meºteºugul, nu tot-deauna artã.

Emil Paºcalãu creeazã peisaje nemai-vãzute, care nu cred cã au fost realizate înplein air, dupã cum nu cred cã artistul,sub arºiþa soarelui, a pictat ramurã cu ra-murã, frunzã cu frunzã, piatrã cu piatrã, cusiguranþã „alchimia” trebuie sã se fi pro-dus în atelier, de unde aerul idealizant pecare îl emanã pânzele sale, edenul brico-lat, sublimul în exces, mirificul bine dozat.Adevãrate mise en scène din armonii pa-tentate respirã din fiecare lucrare expusã.

Acea parte a publicului „neperveritã”de teorii absconse, dãruitã cu o SanctaSimplicitas, ºi care crede cu toatã fiinþacã frumosul e ceva simplu, uºor, dar, maiales, la îndemâna oricui, a rãmas cu sigu-ranþã unanim încântatã.

nnnnn Emil ªtefârþã

Emil Paºcalãu:resuscitareahierofanicului

semantica ºtiutã ºi consacratã a termenu-lui. E mai curând un act de provocare, cãciîn cele peste douãzeci de lucrãri expusepublicului craiovean, vizitatorul descope-rã, într-o succesiune cvadruplã „tematic”,nu evadãri în zone ale vreunei geografiiîndepãrtate, ci în imediatul ofertant în carefigura umanã intrã ºi re-intrã într-un schimbcu peisajul într-un seducãtor joc combi-natoriu între culoare ºi desen, ambele într-o interferenþã mãiestrit dozatã.

Gestiunea atentã (rod al travaliului di-sipat în forma finalã a lucrãrilor) a desenu-lui, distribuþiile liniaturilor ca în migala fas-tuoaselor ii autohtone, uzul unei croma-tici în tonuri stinse, celestiale, cum le re-gãsisem încã într-o altã etapã a creaþieisale, „încastrarea” în structura tabloului aunor forme cu simetrii varii – viziuni sub-sumate circumscrise dreptunghiular oritriunghiular – sunt generatoare ale unorperspective în miºcare.

E reconfortant, astfel, sã descoperi, caîn „Catedrala” ori în „Zenit”, deschidereaacestor încastrãri spre înalt, invitând lamotivul unei tulburãtor sentiment al aspi-raþiei, augmentând ºi pe aceastã cale pecel al infinitului ce-i este atât de propriu,aproape obsesiv, artistului.

Din aceste motive mi se pare ºi inadec-vat ºi hazardat ca lucrãrile sale de aceastãfacturã sã fie alocate „peisagisticii”, pas-telate ori nu; ele rãmân, pe o linie pe care oremarcam cu un deceniu în urmã, într-ozonã în care se distinge acurateþea sensu-lui cãutãrii Sinelui, arhetipal de sorgintejunghianã ºi care, de data aceasta, pe ca-lea cãlãtoriei-cãutare, converteºte moti-ve ale sacrului consacrat liturgic în ima-gini apofantice, cu un pronunþat accentpe tainic ºi oferind, astfel, o cuceritoaredeschidere spre câmpul hierofanicului înaccepþie eliadianã.

În acest sens ºi cu supralicitatea uneilecturi, recunosc, prea personale, ciclulori, dacã se vrea, secþiunea lucrãrilor cumotive, urmare a aceleiaºi opþiuni cu sub-zistent iz provocator, „bucolico-rustice”(„Dojana”, „Vis”, „Baciul”, „Boierul”,„Transumanþã”) îmi par sugestive ºi taini-ce, dar nu mai puþin autentice invitaþii li-turgice.

„Scepticul mântuit”, cum l-am caracte-rizat cândva pe Emil Paºcalãu, nu renunþãla cãutarea luminii prinse halucinant, pealocuri, în confruntarea cu umbrele (co-pacii, ierburile sãlbãticite din tufele dincare câinele devine Dojana mutã indicândtainica strãlucire de departe ºi de Sus).

Cãlãtorul – prin coclaurile pãdurii me-tamorfozate în ferestre spre infinitul ob-sesiv, învins în propriile-i opreliºti – e cã-utãtor ºi receptor norocos al semnelordecantate ºi risipite la tot pasul ºi cãrora,cu actul creativ cel mai firesc, le restituietransparenþa, în fapt, perenã.

Fizionomiile umane capãtã, la acest ar-tist sedus de darul unei inocenþe sapien-þiale, funcþii sacrale ºi, cum anticipam, ar-hetipale, surclasând graniþele tipologiceºi, la nivelul aperceptiv al vizitatoruluiatent ºi, mai ales, avertizat, intrã într-undialog cu celãlalt versant al creaþiei saleaºezat sub spectrul, deopotrivã arhetipalºi hierofanic, al rãdãcinilor.

ªi, revenind la aserþiunea iniþialã, ceeace ar putea fi catalogat, cu o grabã emfati-cã, în creaþia lui Emil Paºcalãu, drept re-manenþã, fie ºi înnoitoare ºi originalã, avreunor borne „tradiþionaliste”, este înmod legitim renegat de refuzul sãu, promptºi temerar, al derizionismului atât de ten-tant, vizitat ºi chiar canonizat în arealulexperimentalismelor din arta noastrã ceade toate zilele.

nnnnn George Popescu

rte

Bântuie, printre multe altele, ºi înspaþiul artei de azi, nelipsit decontroverse circumscrise dezor-

dinii insidioase a prezentului ignar, o maiveche ºi egal gratuitã prejudecatã a uneidistribuþii taxonomice cu o istorie de înce-put de veac XX a protagoniºtilor lor în„tradiþionaliºti” ºi „inovatori”. Utilã, când-va, unor simple demersuri scolastice, pre-judecata aceasta ºi-a pierdut, cred, oricelegitimitate în decursul aceluiaºi secol încare, de la futurism, expresionism ºi, maiales, de la DADA ºi pânã la ultimele „teh-nici”, inclusiv cele programatic-compute-riste, aventura experimentalistã n-a ºtirbitnimic din supremaþia gustului: care, cuvorba dictonului antic, nu se discutã.

Premisa aceasta asumat disociativãimplicã, nu mai puþin asumat, ºi indiciulunei situãri precaute în determinarea –preponderent de gust, aºadar – a uneipoziþionãri faþã de arta lui Emil Paºcalãu,egal disputat între rãdãcinile ardeleneºtistrãbune ºi ramurile nativ-formative ol-teneºti.

Un artist în plinã maturitate de-acum,cu un parcurs înscris în ordinea deveniriifezabile în etape ce structureazã, cu unfiresc al unui abc sub sigla firescului, totatâtea cãutãri subîntinse vocaþiei sale par-ticulare – ºi particularizate – care este cer-cetarea de sine într-un permanent ºi acerbact sinestezic cu Natura. O cercetare a Si-nelui al cãrui pendant organic în relaþie dealteritate, id est un Celãlalt, rãmâne veci-nãtatea naturalã, cu abia disimulate con-vergenþe cosmice ºi care, mai nou, aºacum ne propune artistul în recenta sa per-sonalã de la galeriile craiovene „Arta”, sedecanteazã sub semnul cãlãtoriei.

„Cãlãtor” (genericul acestei expoziþii)nu trimite, cum grãbit s-ar putea crede, la

Emil Paºcalãu - Boierul (fragment)


rânjetul pisicii

într-o bunã zi rãmâi fãrã gânduri,tot ce ºtii se rezumã lasmartphonegamesjobtelevizormers pe joscantitatea idealã de proteine ºicarbohidraþi8 fãrã 5 dacã vreisã prinzi un tramvaimai puþin aglomeratcafeaua neapãrat cu 2 þigãriprima o fumezi mecanice ca atunci când gudronul ºi nicotinas-ar dizolva în celulele altcuivarevii spre searã, pe aleepreotul explicã unui puºti cevacu gesturi largiaproape prietenoasetrebuie sã vezi lucrarea lui Dumnezeutrebuie sã crezila câþiva paºi pisica rânjeºte albã ºimoartãîncerci ºi tu un zâmbet,în locul tãu se strâmbã un necunoscutºi îþi dai seama cã s-a fãcut târziuîn întuneric pisicastrãluceºte tot mai tareai vrea sã te gândeºti la cevadar tot ce ºtii e cãsomn uºormâine jobtramvaiul la 8 fãrã 5mic-dejun cu proteine ºifoarte puþini carbohidraþipisica strãluceºte,rânjeºti ºi dai cu piciorulîn ea.

spre searã cuvintelese transforma în poeme

aproape cã nu mai ºtiu când a fostdimineaþã,când am bãut cafeaua pe balconîntre dealurile cu mãslini,când ne-am certat pentru cã fiecarevroiasã facã altceva în ziua aiaam cãutat ceva de trântit cu zgomot pegresie,dar în concediu nu avemdecât chestii provizorii de plastic- farfurii, cãni, furculiþe -

chiar ºi noi suntem atuncifiinþe provizorii,ne amintim identitatea doar la vamã,când tipul în uniformã comparã pozacu mutra noastrãºi trece mai departe plictisit,aºa cã mi-am zis ar fi mai bine sã neîmpãcãm,asta era undeva spre prânzcând insula din faþã strãlucea,deasupra noastrã ploaia fãcea miºto,ai spus nu avem ce face, e anulmaimuþeiºi ploaia e tot o maimuþãcare râde cu stropi

am râs ºi noi, am aºteptat searacând deja nu mai aveam nevoie desoaresau de cuvinte.

staþiaacelaºi om vineîn fiecare dimineaþã lângã mine,nu spune nimic,aºteaptã tramvaiul ºi credecã putem fi prieteni.Tac ºi eu.Nu o sã recunosc niciodatãcã am ºtiut astaatunci când poliþiºtii vor facemãsurãtori,vor întreba martorii de ce.

dramã domesticã saudespre limbajul pãsãrilor

desfaci o bere,uºoara amãrealã îþi alunecã pe gâthabar n-ai ce se întâmplã mai departe,îþi lipeºti mâna rece de coapseºtii cã singurul tãu sprijin vine dininteriorîþi spui cã totul e bine ºi de data asta,între prima ºi a doua bere te imaginezimiriapod,un simplu tub aºezat pe zeci de picioareîntre a doua ºi a treia îþi aminteºti cumundeva ai citit cã dac-am avealimbajul simplu al pãsãrilor am fi maisinceri ºi mai fericiþiîn camera de alãturi þipetele nu au nimicomenesc,se izbesc de ziduri precum capul unuinebun,þipetele înceteazã de fiecare datãabia dupã a patra sticlã cu bere.

cei despre carenu se vorbeºte

ieºeau din ascunziºuri doar noaptea,atunci traversau strãzilecu discreþia unor melci,le gãseam urmele strãlucind dimineaþa,urinã ºi cârpe ºi cartoane murdareun puzzle greu de descifrat pe trotuar

soare li se dãdea în doze micichiar ºi atunciera un praf dubios într-o hârtie de ziar,deschideau gurileºi el se topea în salivã,se luminau aºa unii pe alþiipânã spre searã.

break up

am împãrþit o pizza, am fãcutdragoste ca niºte liceeni,direct pe covor, în soare,am rãsturnat cu genunchiul paharul cubere, am râs,lichidul ºi umbrele noastre s-au infiltratpentru totdeauna în fibre,forever, aºa scriape zidul de care ne-am sprijinit primaoarã

prin ceasul tãutimpul era un metrou întârziatvibraþiile luiproduceau fisuri tot mai adânci

nnnnn MARINA POPESCU

poeme

ele

tristic

ă

ºtiam cã nu mai e mult,ºtiam ºi niciunulnu spunea nimic.

închid telefonul, încercsã procesez detaliile

acum viaþa e o femeie cu sânii cãzuþicare încearcã o ultimã fazã de cochetãriedar zâmbetul ei emoþioneazãprecum pumnalele încruciºate degauchospe strãzile din Buenos Aires,frumuseþea ei e un taxi pe care-l gãseºtipreatârziuca sã te mai ducã undeva

þi-am spus, într-o zi vom plângede dorul strãzilor pe care ne-am certat,într-o zi totul se va face ghem ºi vadispãreaîntr-un buzunar

dincolo de geam sunt frunzele roºii pecaream promis cã þi le aducîntr-o dupã-amiazã,în spatele zidurilor sunt paturile cumaldãre de trupuri,coli albe pe care doar boalamai poate mâzgãli ceva.

în spatele norilor un astru învechitrãsare ºi apune,rãsare ºi apunedar pentru tine astanu mai înseamnã nimic.

Emil Paºcalãu - Exil

Colecþia cuprinde numeroase afiºe,scrisori ºi documente, numeroase foto-grafii, cronici la cãrþi, lucrãri ºtiinþifice,invitaþii, cataloage de expoziþii, texte, pla-chete.

Toate acestea stau de acum la dispozi-þia cercetãtorilor, chemaþi sã restaurezeîncrederea în vocaþia creativã universa-listã a românilor, în capacitatea lor de aparticipa cu demnitate la dialogul culturalal lumii. Întemeierea Bibliotecii ExiluluiRomânesc la Paris – Basarab Nicolescu,la Biblioteca Judeþeanã Alexandru ºi Aris-tia Aman Dolj, exprimã deschiderea so-cietãþii româneºti, dupã 25 de ani de laRevoluþia din Decembrie 1989, spre dia-logul intercultural, ca formã de existenþãa unei naþiuni care îºi redobândeºte con-ºtiinþa de sine, iar recentele Colocvii de-dicate Centenarului Dada ºi Avangardeieuropene, organizate de revista Scrisul

Românesc ºi de Casa de Culturã TraianDemetrescu, a municipiului Craiova, încare cercetãtori ºi scriitori de vârste dife-rite au evidenþiat contribuþia româneascãla efortul mondial de înnoire a artelor, de-monstreazã cã suntem într-o etapã fireas-cã a dezvoltãrii noastre în libertate.

Colocviile au reunit cercetãtori de vâr-ste diferite din întreaga þarã, cãrora li s-auadãugat români stabiliþi în strãinãtate, cuo prodigioasã activitate culturalã recu-noscutã internaþional. Menþionãm întreaceºtia pe Andrei Codrescu, Carmen Fi-ran, Adrian Sângeorzan, scriitori din NewYork, ºi Petre Rãileanu, de la Paris.

Ataºamentul faþã de þarã, limba românãºi cultura naþionalã se dovedesc îmbogã-þite de contactul cu diversele civilizaþii ºiculturi, de libera circulaþia românilor înlume, reprezentând o ºansã nouã de afir-mare a potenþialului creator românesc.

naþionalism versus globalizare?(Urmare din pag. 2)


În anii ’60, folcloristicaamericanã se strãduia sã-ºigãseascã noi terenuri ºi

abordãri teoretice capabile sãexplice lumea modernã ºi globa-lizarea în condiþiile în care schim-bãrile socio-economice rapideameninþau subiectele clasice cudispariþia. La criza internã de vi-ziune încearcã sã gãseascã so-luþii o întâlnire a celor mai impor-tanþi specialiºti americani finali-zatã cu publicarea unui volumcolectiv în 1972. Folclorul estecomunicarea artisticã ce are locîntre membrii unui grup restrâns,sublinia Dan Ben-Amos în res-pectivul volum, anulând astfelcu bunã ºtiinþã una dintre com-ponentele pânã atunci exponen-þiale ale definirii folclorului: ipos-taza tradiþionalã. Sunt accentua-te în schimb idei ca: performareaîn context direct, interacþiuneasocio-culturalã între membriiunui grup; este extinsã chiar în-þelegerea grupului, de la cel folc-loric la o accepþie foarte largãcapabilã sã includã comunitãþi dediverse mãrimi ºi îndeletniciri, dela cea a filateliºtilor la colegii debirou.

În curând însã, nici aceastãdefiniþie mai generoasã nu aveasã se dovedeascã îndeajuns deincluzivã pentru realitatea dina-micã a societãþii americane.Transmiterea oralã a faptuluifolcloric va fi îmbunãtãþitã prinintroducerea condiþiei sale scrip-turale ºi urbane, fapt consacratoficial prin volumele editate decel mai important folclorist ame-rican al ultimei jumãtãþi de veac,Alan Dundes, intitulate grãitorUrban Folklore from the Paper-work Empire începând cu 1975.Tot Dundes este cel care, într-un faimos discurs în faþa Ameri-can Folklore Society din 2004,încearcã sã îndepãrteze pesimis-mul confraþilor în privinþa viito-rului domeniului în secolul alXXI-lea arãtând cã vitalitateaacestuia va fi asiguratã inclusivde posibilitatea transmiterii vir-tuale a informaþiei de tip folclo-ric. În loc sã-i grãbeascã sfârºi-tul, prezicea Dundes, Internetulîi va oferi folclorului ºansa de asupravieþui.

Sugestia lui Dundes ºi apari-þia Internetului în anii ’90 pun ladispoziþia înnoitorilor folcloriºtiamericani o nouã platformã destudiu, cu toate cã, aºa cum ob-servã Trevor J. Blank, coordo-natorul volumului Folclorul ºiInternetul. Expresia vernacula-rã într-o lume digitalã1, rele-vanþa modului virtual de comu-nicare a informaþiei folclorice nua fost imediat evidentã pentrucercetãtorii domeniului. Con-ºtient de avangardismul propu-nerii sale îndreptate cãtre lumeaacademicã americanã, Trevor J.Blank nu a fost suprins sãconstate cã puþini colegi i-au rãs-puns la propunerea de a colabo-ra la volumul de faþã. E dificil decrezut cã circumspecþia acesto-ra ar fi cauzatã de inflexibilitateala reformã, dacã ne gândim lacompromisurile teoretice fãcutede reprezentanþii disciplinei ame-ricane de-a lungul timpului înrelaþie cu nucleul european alacesteia. Blank pune respectivaatitudine rezervatã pe seama dis-

nnnnn IOANA REPCIUC

folclorul – de la viu grai la interfaþa digitalãtanþei enorme pe care trebuie s-o strãbaþi, ca folclorist, de la in-ventarierea reminiscenþelor uneiculturi care dispare la analiza re-alitãþii dinamice ºi schimbãtoarea unei culturi care e pe cale de ase naºte.

La un nivel general, alãtura-rea a douã realitãþi care par laprima vedere incompatibile:„folclorul” ºi „Internetul”, estemotivatã de echivalarea în tota-litate a universului virtual cuunul de tip folcloric. În definitiv,afirmã Trevor J. Blank, informa-þia care circulã on-line nu a fostniciodatã investitã cu credibili-tatea de care se bucurã cea fãu-ritã în mediul academic ºi ºtiinþi-fic. Lipsa de control asupra sur-selor, autorilor, modificãrilor adu-se de-a lungul lanþului de trans-miþãtori, precum ºi asocierea lu-mii virtuale mai degrabã cu ceeace înseamnã cultura de masãdecât cu cea folcloricã au repre-zentat mereu un fapt sui generisal World Wide Web, fapt privitpoate ca un dezavantaj de cãtreconsumatori, dar ca un elementfamiliar pentru folcloriºti. Renun-þarea pe rând la caracterul tradi-þional ºi oral prin care a fost de-finitã cultura popularã de cãtreprimii sãi teoreticieni este oare-cum contrabalansatã de exacer-barea, în epoca virtualã, a altortrãsãturi: lanþul nesfârºit al col-portorilor (în consens cu naturacolectivã a folclorului în viziu-nea clasicã) ºi condiþia lor ano-nimã (amintind de binecunoscu-tul creator anonim al folclorului).

În ciuda dificultãþilor întâm-pinate, Trevor J. Blank gãseºtecâþiva autori interesaþi de supra-punerea celor douã lumi, aceºtianumãrându-se printre cutezãto-rii care nu s-au lãsat copleºiþi desarcina de a-ºi transfera instru-mentele de lucru forjate în ve-chea anchetã de teren în cea aunui spaþiu al contururilor flui-de ºi populat de informatori demulte ori lipsiþi de identitate.

Atrãgãtor datoritã efortuluiminim de a-l accesa, acest noucâmp etnografic deosebit de ver-satil îl poate supune pe anche-tator la cãlãtorii fãrã sfârºit. Cu-noºtinþele cu care l-a înzestratfolcloristica tradiþionalã s-ar pu-tea sã nu-i serveascã în niciunfel. Este meritul autorilor dinvolumul de faþã cã reuºesc sãrãmânã totuºi în preajma unorteme de observaþie care maiamintesc de preocupãrile clasi-ce ale disciplinei. Legendele ur-bane, umorul de nuanþã popula-rã rezultat din subiectele socialesau politice ale zilei, credinþe dinbogatul repertoriu al religiei po-pulare sunt studiate la limita din-tre cele douã vârste ale folclo-risticii.

Lipseºte în cele din urmã ca-pacitatea autorilor – unii benefi-ciind de profiluri prestigioase înlumea universitarã americanã –de a propune reflecþii teoreticeconvingãtoare ºi care se potdovedi eficiente atunci cândsunt transferate unei cercetãriulterioare. Analizele de faþã rã-mân aventuri solitare ºi intere-sante probând curajul explora-toriu ºi lupta cu inerþia tematicãde care disciplina s-ar face vino-vatã în ochii unora.

Simon Bronner, unul dintrecele mai sonore nume din cuprin-sul acestui volum, se concen-treazã asupra genului umoristicºi inventariazã glumele construi-te pornind de la evenimente po-litice foarte mediatizate care aupopulat mediul on-line înainte ºidupã apariþia Internetului. Pro-fesorul de folclor american ajun-ge la concluzia cã un grad maimare de creativitate caracterizea-zã anecdotele beneficiind de li-bertatea neîngrãditã a lumii vir-tuale din ultimele douã decenii,în comparaþie cu cele care circu-lau prin viu grai. ªi Russell Frankanalizeazã glumele care populea-zã de aceastã datã poºta elec-tronicã prin ºirul infinit al redi-recþionãrilor.

Sub egida acestui aºa-numit„computerlore” Elizabeth Tuckerinclude o altã specie folcloricãrecognoscibilã din repertoriulclasic: poveºtile cu fantome. Bachiar, sugereazã autoarea dinNew York, specialistã în naraþiu-nile de acest gen care bântuiecampusurile universitare ameri-cane, vechile teorii ºi reguli deanalizã pot fi cu uºurinþã adop-tate ºi pentru poveºtile din me-diul electronic. O atmosferã fu-nestã se desprinde ºi din sub-iectul ales de Robert Dobler, careaseamãnã pietrele comemorativedin apropierea drumurilor cu„peretele” membrilor decedaþi aicomunitãþii MySpace. Devenitspaþiu de expresie a religiozitãþiipopulare, Internetul este folositde unii membri ai comunitãþiievangheliºtilor americani pentrucolportarea unor mesaje funda-mentaliste pentru clãdirea bine-lui spiritual comun, aratã aiciRobert Glenn Howard.

Toate beneficiile pe care apa-rent le aduce limbajul electronicîn existenþa noastrã ºi a amatori-lor de folclor nu-i pot înlãturaîntru totul defectele. De pildã,Lynne S. McNeill aduce în dis-cuþie un tip de produs creativintegrabil în categoria recentdefinitã a literaturii populare on-line care încuraja, la sfârºitul ani-lor ’90, întoarcerea în lumea rea-lã. McNeill analizeazã paginileweb care mimeazã încheierea In-ternetului vãzut ca o enciclope-die voluminoasã, dar care, caorice material finit, este investitcu un „Sfârºit”. Autoarea puneaceastã creaþie pe seama frustrã-rii sau a incapacitãþii utilizatorilorde a se obiºnui cu infinitudineauniversului virtual, precum ºi pepreferinþa lor pentru realitate.

Un alt tip de problemã estesugerat de William Westermancare viziteazã conturile autorilorcelei mai importante surse decunoaºtere pe care Internetul agenerat-o: Wikipedia. Posibilita-tea de a numi acest grup de per-sonaje – de la cele anonime saucu profiluri inventate la autori cuun statut real credibil – o verita-bilã comunitate folcloricã se con-figureazã în mãrcile de identitatevizuale ºi scripturale pe care leaceºtia le aleg. Dar discuþia rele-vantã se poartã aici pe tema gra-dului de obiectivitate pe careWikipedia (botezatã dupã cu-vântul Hawaian „rapid”), prinsubiectivitatea autorilor ei, îlpoate asigura acestui repertoriusemnificativ de date. Dacã ac-ceptãm apartenenþa ºtiinþei dinenciclopedia on-line la reperto-riul folcloric, trebuie sã recu-noaºtem de asemenea cã aceas-ta este doar o ºtiinþã popularã,

plauzibilã doar în mediul de cir-culaþie.

Proiectul lui Trevor J. Blankdovedeºte capacitatea folcloriº-tilor americani de a descoperi sauinventa noi teritorii odatã cu dis-pariþia îngrijorãtoare a celor tra-diþionale, dar stârneºte ºi intere-sul asupra migraþiei unor teme ºiprocese folclorice clasice sprespaþiul virtual, acolo unde le aº-teaptã transfigurãri fãrã prece-dent ºi greu de urmãrit de cãtrespecialiºtii antrenaþi pe câmpu-rile etnografice reale. Dacã e sãprivim în final cu îngãduinþãaceastã propunere, ar trebui sãdefinim pe scurt Internetul cuajutorul faimoasei expresii folc-lorice româneºti: „de la lume adu-nate ºi-napoi la lume date”.

1 Folklore and the Internet. Ver-nacular Expression in a DigitalWorld, edited by Trevor J. Blank,Logan, Utah State University Press,2009.

Emil Paºcalãu - Baciul


M asa rotundã esteMarea Britanie. Înnumele ei s-a decis

pãrãsirea Europei. În numele ca-racterului ei, al faptului de a fi en-glez, în numele identitãþii.

Brexit: în numele crizei identi-tare, al periclitãrii acesteia, al do-rinþei de a fi ceea ce au fost ºicontinuã sã fie: al faptului de a fienglez. Or, tocmai acest fapt afost resimþit acut, la limita supor-tabilitãþii: englezii nu mai puteaufi englezi, erau pe cale sã se trans-forme, sã devinã altceva.

Un semnal de alarmã trebuiatras, mãsuri de urgenþã se impu-neau: faptul de a fi englez se aflape ultima sutã de metri. Ce eradincolo? Orice, indiferent ce –cu acesta englezul nu mai puteafi de acord. Brexitul este mãsuradezacordului la faptul ameninþatde a fi englez. ªi toate acesteaprovenite dintr-o acutã conºtiin-þã de sine, dintr-o vastã, istoricãºi îndrãgitã cunoaºtere de sine.

Douã concepte par sã susþinãîntreaga tevaturã politicã de aici.Ele nu-ºi au originea în altã partedecât în partea cea mai lãudatã aculturii, a celei engleze ºi a celeicontinentale. Cãci cele douã con-cepte nu sunt venite de aiurea.Cu aºa ceva, alþii nu se pot lãu-da. O poate face însã Europa. Înnumele acestora ea nu a obositsã fluture steagul superioritãþii ºial excelenþei de sine douã mii ºiceva de ani. Nu a obosit nici as-tãzi – cultura ei, a Europei ºi a ma-rii Britanii – când încã mai aveau,cu o zi înaintea marelui vot, cu-vinte de laudã pentru aºa ceva.

A urmat însã votul. Rezultatulera cum nu se poate mai favora-bil, mai convenabil pentru ambe-le. Ce putea sã le confirme maibine – faptul cã indivizii ºi po-poarele se conduc dupã exigen-þele lor - decât gestul politic? Bre-xitul a pus în practicã ceea ceconceptele culturii se mulþumeausã trãncãneascã. Fapte, nu vor-be, fapte care sã decurgã din vor-be – o confirmare mai înaltã, mai

nnnnn ION MILITARU

cavalerii mesei rotunde– când Brexitul omoarã o þarã –

frumoasã, cultura occidentalã nuputea primi. Acum, poate pentruîntâia oarã, putea fi mulþumitã,fericitã de-a dreptul. Esenþa ei nuse mai supunea unei expresii es-tetice, formulatã într-o utopieobiºnuitã sau naivã proiecþie fi-losoficã. Nici mãcar de ideologienu mai putea fi vorba. Scurtul rãs-timp în care s-au petrecut lucru-rile nu oferea rãgazul necesarconstituiri unei ideologii. Aces-tea nu se construiesc de azi pemâine. Decenii, secole ºi mileniireprezintã timpul necesar consti-tuirii lor.

Despre ideologie nu poate fivorba în cazul Brexitului. Nicidespre utopie: niciun gânditornu a fost excedat de presiuneaunui gând politic devastator, eiau fost la fel de luaþi prin sur-prindere ca ºi mai vârstnicii lorcolegi: ideologii.

Numai politica a fost aici defaþã. Pragmatismul, activarea eiinstantanee, spontanã a înlocuitºi fãcut de prisos totul.

Atâta pedagogie neluatã înseamã în cazul acesta surprinzã-tor, ºocant!… De ce cuvântulºocant revine atât de des în cali-ficarea gestului englez? De ce, dela mic la mare, de la analize rapi-de, comune, simpliste, la celecomplicate, analitice, unul ºi ace-laºi cuvânt are cea mai mare frec-venþã? ªi pentru minþile simple,ºi pentru cele educate, situaþiaeste ºocantã. Lipsitã de antece-dente, neprevãzutã, surprinzã-toare… Nimic din instrumentelela zi ale analizei ºi înþelegerii, dinmoºtenirea politicã ºi dotareaimediatã nu a folosit la nimic. Bre-xitul nu a putut fi prevãzut. El aîntrecut orice previziune, oriceaºteptare, orice profeþie. A fost

deasupra tuturor, a semãnat des-cumpãnire, derutã, confuzie. Ceicare l-au dorit, puºi în faþa faptu-lui împlinit, s-au vãzut depãºiþi,incapabili de minimala gestiune.

ªi totuºi trebuie mers mai de-parte. Cum? Nimeni nu ºtie. În-trebãri de felul: de ce – atunci – afost fãcut? trebuie precedate decâteva precizãri. În momentul defaþã Brexitul a aruncat Marea Bri-tanie pe acelaºi peron de garã,de staþie sau peron: aºteptând.Pe cine? ªi ce? Nu pare un ase-menea scenariu, construit de lasine, atât de cunoscut? Tot unenglez formulase ºi mãsurase câtde absurdã este aºteptarea denimic provocatã. Când cel aºtep-tat nu-ºi dã decât numele sau ºi-l oferã închizând pe cei doi într-olungã, stupidã, aºteptare.

Marea Britanie nu depãºeºtecu nimic perimetrul logic pe care,profetic, un co-naþional al ei –un irlandez! – i-l trasase: aºtep-tându-l pe Godot! Marea Brita-nie a cãzut în cea mai stupidã dra-maturgie, la vârful ei cel mai as-cuþit. Doi sunt cei care îl aºteap-tã pe Godot, doi în gara pustie,fãrã nici un alt gând de rezervã,fãrã nicio o altã strategie de aº-teptare. Godot trebuie sã vinã,trebuie aºteptat pentru cã a pro-mis. Cei doi se închid în strategiatautologicã a aºteptãrii fãrã nimicaltceva: aºteaptã, ºtiu numelecelui aºteptat ºi le este suficient.ªi totuºi iritarea este prezentã: dece nu vine? De ce întârzie? Doarei vor sã vinã. Domnul Goe al luiCaragiale nu este departe: sim-pla voinþã înlocuieºte orice alt-ceva. Ea þine loc de orice altceva.ªi totuºi, suntem la limita ei: aº-teptarea iritatã, nerãbdarea for-þeazã graniþele ºi aratã absurdul.

Un fapt cultural se aflã în ca-uzalitatea toxicã a Brexitului. Unconcept, fala creºtinãtãþii –dupã omagiul pe care marele nos-tru povestitor îl aduce mamei saleatunci când aceasta îºi mãsuraambiþia dorindu-l un al doileaCucuzel, faimã a creºtinãtãþii –fala culturii: identitatea englezã,menþinerea fermã a faptului dea fi englez…Toate aceste dintr-oacutã, vie ºi fermã conºtiinþã desine. De aici, din toxinele acestuiconcept a izvorât Brexitul, cel maigrav gest politic al marii Britanii,greu de imitat, greu de urmat deaici înainte, de oricine altcineva(în pedagogia politicã a gestuluiregãsindu-se aceeaºi moralã a luiCreangã: de va mai dori cinevasã facã asta, aºa va pãþi ( Poves-tea unui om leneº).

Cu Brexitul conºtiinþa de sinea ajuns la capãtul ei istoric: adat peste. De peste douã mii deani s-a vorbit despre conºtiinþade sine ºi binefacerile ei. Nicio-datã, de nimeni contestate. Nici-odatã, nimeni, vorbind despretoxinele, prefacerile ºi pericoleleinerente conceptului: oricãruiconcept, tuturor. Orbiþi de ceeace sunt conceptele în cea dintâiînfãþiºare, de punerea în luminãºi strãlucire a raþiunii lor eviden-te, nimeni sã îndrãzneascã rãstur-narea lor de cealaltã parte: parteainvizibilã, blestematã ( blesteme-le sunt totdeauna ascunse, invi-zibile, întunecate).

În elegia întocmitã pentrumoartea conceptelor, pentru în-târzierea în analitica lor întuneca-tã, un singur nume este, sau poa-te fi deplâns: un nume în absenþã– Nietzsche. Pentru o astfel de si-tuaþie, pentru o astfel de cerceta-re a toxinelor numai analiza aces-

tuia putea redresa lucrurile vor-bind nu despre strãlucirea ºi mi-nunea conceptelor, ci despre otra-va ºi neajunsul lor, despre perico-lele ºi riscurile întârzierii în eluci-darea ºi numirea bolii din ele. Ai-doma omului, în concepte sãlãº-luieºte boala. Ea este prezentã, denedislocat ºi neînlãturat.

Excesul conceptului, excesulconceptelor, aºa ceva explicãceea ce s-a întâmplat. Dacã nu arfi fost decât un gest politic, odecizie ad-hoc, un plebiscit nu-mit referendum, fãrã rãdãcini înceva care sã preceadã, în cevacare sã înceteze de a fi strict unfapt: un fapt care sã decurgã dinalt fapt, acesta, la rândul lui sãdecurgã din altul º.a.m.d., încã nuera mare lucru. Indiferent cã lu-crurile se puteau opri la un faptsau altul sau nu se puteau oprinicãieri, acolo unde faptele an-treneazã fapte, decurgând uneledin altele, nu poate fi vorba deistorie profundã. Existã istorie -ºi istorii! –accidentale, ºi isto-rii profunde. Istorii bazate pecontingenþe ºi istorii bazate peprincipii. Contingenþele au departea lor – partea lor bunã, fru-moasã, – faptul cã pot fi repara-te, reconstruite, dirijate ºi corec-tate. Sunt istorii de corecþie ºiîndreptare. Dincolo însã, acolounde faptele nu se mai bazeazãpe contingenþe, pe accidente saucapricii, istoriile devin necesare,profunde ºi, ca atare, periculoa-se. Acolo unde gesturile politice– Brexitul, provin din principiu,un principiu al conºtiinþei de sine,al dorinþei de a fi englez ºi de apersista în acest fapt, acolo undeidentitatea este chestiune deprincipiu istoria este profundã ºi,în egalã mãsurã, periculoasã.

Brexitul îºi are originea în cri-za manifestã de identitate. Nu s-avorbit suficient, în acest caz, de-spre Narcis. Nu s-a vorbit deloc.ªi nici despre cât de prezent esteNarcis în orice conºtiinþã de sinedevenitã excesivã. Cãci orice ex-ces al lui Narcis dã peste, se în-toarce în afarã, ºi devine agresi-une. Dialectica radicalã a lui Nar-cis îl întoarce pe acesta de la pri-virea cãtre luciul apei, în privirecãtre întinderea lumii ºi contes-tare a acestei întinderi. Narcisdevenit fundamentalist este unNarcis care se întoarce spre lumedin excesivã dragoste de sine.Descoperindu-ºi eul excedat, co-pleºit, apãsat, Narcis se întoarcecãtre lume contestând-o în nu-mele dreptului sãu de a fi, de a fiel însuºi: în numele tautologieicare rãspunde în cel dintâi mo-ment de identitatea fiecãruia.

Conºtiinþa de sine ºi conºtiin-þa de altul… În perimetrul primeia– ce se gãseºte? Conºtiinþa desine este cea mai primejduitã în-tre toate felurile de conºtiinþã.Cea mai mincinoasã ºi ipocritã.Fiind cea mai subiectivã, cu prin-cipiu în cel mai radical narcisismºi originatã în cel mai absurd per-sonaj mitologic, este ºi cea maiinverificabilã. Orice test, orice pro-bã care i se solicitã, se topesc întoleranþa faþã de sine. Toleranþãcititã ca incapacitate de lecturã: aprobelor, dovezilor, testelor celemai elementare. Nicio conºtiinþãde sine nu se poate întoarce îm-potriva sieºi fãrã a-ºi adjudeca ºirevendica avantajele. Totul este,la nivelul infirmãrii aserþiunii defaþã, doar aparenþã.

Brexitul – un puseu de egoismnaþional evident, incapabil deorice gestiune de sine, consecin-þã necesarã a nesiguranþei narci-siace originare. Siguranþa de sinea lui Narcis, în ciuda exactitãþii ºipreciziei matematice, nu înseam-nã nimic, este cea mai purã, com-pletã nesiguranþã.Emil Paºcalãu - Orizont rãsturnat


Cauzele confuziei. În câºtiga-rea celui mai formidabil concept,cel mai strãlucit ºi popular, cu razade acþiune completã: el luminea-zã ºi pentru cei buni, ºi pentrucei rãi, ºi pentru cei slabi de min-te, ºi pentru cei puternici - ºi-audat mâna toþi/ toate: cultura anti-cã greco-romanã ºi cea creºtinã,cultura medievalã ºi cea moder-nã. Nici mãcar anarhicul postmo-dernism nu a îndrãznit sã refuzeconceptul: conºtiinþa de sine estebunã, frumoasã, dezirabilã, onto-logicã chiar (în ea este dedusãcu uºurinþã fiinþa: gândesc, deciexist, adicã eu sunt cel care faceasta - o fac conºtient ºi, evident,fãcând-o, sunt! -Descartes).

ªi totuºi, ultimul venit la masacelor cu drept de vot, de opoziþieºi cuvânt – postmodernismul – oputea face: putea contesta con-ceptele cu atât mai mult cu cât îºideclarase divorþul de ele. Despãr-þirea de concepte nu însemna însãºi disecarea lor, descoperirea bo-lii conceptuale.

Poate cã acestea, conceptele ,nu sunt atât de formidabile pe câtne-a obiºnuit o mult prea lungãtradiþie. Poate cã existã limite aleacestora, hybris ºi exces.

Când empirismulpe limba lui piere

Englezii ºi-au luat þara înapoi,þarã care avansase devenind flui-dã, extinzându-se spre continent,spre un continent de care engleziinu au încetat niciodatã sã le fieteamã. ªi-au luat þara înapoi, pen-tru a putea deveni în siguranþã eiînºiºi. Devenind ceea ce au fost,ceea ce ºi-au închipuit cã sunt. ªitotul pe baza celui mai de încre-dere legãmânt: empirismul en-glez. Au fãcut ce au fãcut cu în-credinþarea de consecvenþã ºipunere în continuitate: Brexitul caact derivat al empirismului con-secvent ºi pur, un act întemeiatfilosofic ºi transcendental.

Când o naþiunedevine

nerecognoscibilãLuându-ºi þara înapoi, englezii

au devenit mai conºtienþi de sine.Cel dintâi câºtig se mãsoarã la ni-velul conºtiinþei de sine satisfã-cute. De unde pânã acum, dramaacesteia, gata sã devinã tragedie,era cauza nefericirii, acum devinecauza derutei. Sociologic, nici unenglez nu este mai fericit, în ciudaconºtiinþei de sine fericite. Pro-priul caracter naþional a intrat înderutã: au acþionat ei, cum era deaºteptat, în virtutea principiuluidominant al spiritului englez? Potdormi liniºtiþi mai departe FrancisBacon, John Locke, David Hume?Sau mormintele acestora au deve-nit atât de neîncãpãtoare încât oîntoarcere a lor pânã la rãsucirenu mai este posibilã? Se mai potmãcar rãsuci în propriile mormin-te cei care niciodatã nu au obositsã vorbeascã despre empirism,toleranþã ºi eficienþã? Nu, nu o maipot face!

Însãºi conºtiinþa de sine en-glezã a devenit nimic altceva de-cât un set de preconcepþii ºi pre-judecãþi despre sine ºi alþii, aºacum niciodatã înainte nu fusese,ºi nu fusese istoric ºi metafizic.

Când conºtiinþade sine se perverteºte

Deja am spus-o: aºa ceva areloc în varianta devenirii acesteiaun set de prejudecãþi. Resortulacestora este localizat ambiguu:ele nu rezultã neapãrat din tradi-þie, din moºtenirea empiristã:exemplul englez de astãzi nu are

cãlãtor înanotimpul

pumnalelor

ªerban Andrei Mazilu îºiface intrarea pe scenalumii literare româneºtiîn 2015, atrãgând aten-

þia publicului cu prima sa lucrareîn limba românã, romanul clock-punk Anotimpul pumnalelor, încare nu totul este ceea ce pare.Tratând subiecte precum luptapentru dominaþie totalã, rãzbuna-re sau chiar iubire inoportunã,Mazilu reuºeºte sã captiveze prinstilul sãu unic de a scrie ºi farme-cul personajelor, atrãgând citito-rul în universul distopic creat încele 343 de pagini ale cãrþii. Cutoate cã romanele fantastice nusunt tocmai cãutate în rândul ci-titorilor români, ªerban AndreiMazilu reuºeºte sã scrie un ro-man de succes, publicându-l laeditura Crux Publishing, ce îºi ianumele din romanul sãu anterior,Crux din seria publicatã în State-le Unite, editura fiind înfiinþatã deel, împreunã cu partenera sa,Andreea Sterea.

Când asasinul Aendo Asser-more este trãdat ºi ucis de clien-ta lui, lady Mequette, lumea sa iao întorsãturã drasticã. Fiind rea-dus la viaþã de o entitate divinã,pe nume Thanos, ºi aruncat într-o misterioasã societate secretãde asasini profesioniºti, Aendose gãseºte nevoit sã lupte împo-triva unei catastrofe iminente. Ocontesã obsedatã de putere ºi unpreot corupt comploteazã împo-triva conducerii ArhipelaguluiVoss, stat format din patru insuleextrem de sãrace, plãnuind sãpreia tronul fãrã a cântãrii conse-cinþele ºi cãlcând în picioare toa-te barierele morale. Pe deasupra,inevitabila moarte a oamenilor afost disturbatã de rapidã avan-sare neplãnuitã a tehnologiei,prelungind cu mult durata de via-þa a persoanelor ce ar fi trebuit sãpãrãseascã lumea viilor, deran-jând astfel atât echilibrul lumii, câtºi comfortul lui Thanos, zeul mor-þii. Coliziunea dintre aceste douãpericole presante poate duce lu-mea în dezastru, dacã nu esteopritã la timp, lucru de care Aen-do este cât se poate de conºtient.„Corectitudinea nu face parte dinjoc” – pare sã fie deviza acesteilumi de coºmar, în care nimic numai pare cinstit. Anotimpul pum-nalelor este un roman violent ºibrut, capabil sa uimeascã uneoriprin lipsa de scrupule a protago-niºtilor, însã este deopotrivã în

putere de a fascina prin limbajulsau artistic ºi sensibilitatea ce seascunde dincolo de mãºtile asa-sinilor. De asemenea, romanulreflectã probleme cu care socie-tatea de astãzi trebuie sã se con-frunte, precum corupþia ºi sãrã-cia, acestea devenind poate oexagerare a celor întâlnite în zile-le noastre.

Odatã cu interesanta acþiunepe care o oferã romanul, primimºi diversitatea personajelor. De lapreoþi perverºi la asasini sensi-bili, Anotimpul pumnalelor le arepe toate, Mazilu demonstrând oabilitate extraordinarã de a creapersonaje complexe. Aendo As-sermore se descrie pe sine ca peun „sociopat”, fiind în stare de aucide nenumãraþi oameni, majo-ritatea nevinovaþi, fãrã nici ceamai micã urmã de regret. Însã, pusîn faþa unei eventuale relaþii ro-mantice, acesta se transformaîntr-un tânãr vulnerabil, asasinulnemilos, ce pretinde a nu aveasentimente sau emoþii, rãtãcindu-se pe sine la gândul eventualeipierderi a persoanei iubite. Au-torul distruge stereotipul asasi-nului impasibil ºi construieºte unnou personaj, ce va ajunge în-drãgit de cititor dupã un scurttimp, în jurul acestui concept de-molat. În acelaºi timp, Mazilu nuse opreºte aici ºi presarã apariþii-le lui Assermore cu umor, publi-cul fiind captivat ºi amuzat deacest personaj neobiºnuit, fiindincapabil sã nu îl simpatizeze. Unalt aspect pe care îl consider unpunct forte al cãrþii este descrie-rea realistã a personajelor femi-nine. Cu excepþia ocazionalelorremarci misogine din partea per-sonajelor masculine, Anotimpulpumnalelor prezintã femei puter-nice, independente, cu o perso-nalitate egal de multilateralã cu abãrbaþilor. Lady Mequtte este unbun exemplu, ea sfidându-i pe ceice îi ordonã, din cauza sexuluisãu, sã nu intre în politicã, aces-ta „nefiind un loc potrivit pentrufemei”. Lady Mequtte ajunge sãdevinã nu doar una dintre celemai importante persoane din Ar-hipelag, ci ºi cel mai de temutadversar al asasinilor, dovedin-du-le tuturor de ce este capabilã.În orice caz, unele persoane potconsidera acest roman greu decitit, fiind prea încãrcat de figuride stil. Dacã cititorul poate sãtreacã peste aceastã inconve-nienþã, se va bucura de o aven-turã unicã, fãrã precedent, in-trând în fascinanta lume a Arhi-pelagului Voss ºi a lui AendoAssermore.

Anotimpul pumnalelor esteun roman bine structurat, cu per-sonaje complexe, ce realizeazã osubtilã paralelã cu problemelerealitaþii, un roman ce nu poate fiignorat, meritându-ºi locul în ori-ce bibliotecã, autorul sãu, ªer-ban Andrei Mazilu, dovedindu-se unul dintre cei mai talentaþi ti-neri români scriitori de fantasy ºiscience-fiction, reacþiile pozitiveprimite din partea presei fiind pedeplin justificate.

nnnnn Irina Gãrdãreanu

ocheanul întorsocheanul întors

Numãrul 26/ octombrie 2016 alrevistei HAC!, editatã de MihaiPanu-Ionaºcu, publicã, în cadrulseriei Harap Alb Continuã, epi-sodul 26 al benzii desenate reali-zate de Marian Coman, AndreiMoldovan ºi Daniel Rosa Duran,continuând evenimentele petre-cute în episodul anterior cu neaº-teptata rãpire a lui Harap Alb.Apare, de asemenea, ºi episodultrei din Fergonautul conceput deViorel Pîrligras ºi colorat de Ro-xana Ionaºcu, intitulat Noile

Frontiere ale Cunoaºterii Fer-gonautului ºi prezentând even-tualele probleme ale unei noi spe-cii de fergonaut, dar ºi motiveleinexistenþei sale. Episodul 2 dinDeblo-Cat, realizat de Nicu Nis-tor, George Pater ºi Marius An-tim, urmãreºte aventurile pisiciiajunse la Polul Nord. La finalulrevistei este tipãrit episodul doidin Zina, serie creatã de MarianComan, ºi desenatã de BogdanChelaru, pe culorile lui ºi DanielRosa Duran, numit Departe decasã, în care protagonista areparte de o întalnire neaºteptatãºi de o poveste captivantã. (Iri-na Gãrdãreanu)

nimic de-a face cu empirismul bri-tanic ºi nici cu alte note ale aces-tui spirit ( ceea ce nu înseamnãcã istoria britanicã nu-l explicãsau nu-l poate explica: psiholo-gia britanicilor, clãditã istoric dinatâtea ingrediente, nu este feritãde riscul alterãrii spiritului brita-nic ºi chiar al trãdãrii acestuia!).

O falsã hermeneuticã, o falsãcitire a trecutului, o falsã inter-pretare ºi invocare a conºtiinþeide sine.

De unde, ºi cu ce explicaþii, lip-sa de entuziasm ºi fericire a brita-nicilor dupã ieºirea din UE? Sim-plu: absenþa unei viziuni episte-mice asupra viitorului, excesivadefinire dupã regulile moarte aleunei istorii trãite parþial ºi parþialasumate: o istorie opacã prin ab-senþa caracterului holist. Neînþe-legând de ce au fãcut ce au fã-cut, invocând post-factum raþiu-nea, o imensã tristeþe cuprindeRegatul Unit. Tristeþea se revar-sã asupra a ceea ce este suprafa-þã a regatului: unitatea. Aceastase resimte cea dintâi de pe urmatristeþii. Scoþia, Irlanda de nord,Tara Galilor, vor sã se desprindãde Marea Britanie. Vor sã o lasepe aceasta singurã în faþa opþiu-nii sale. Nu vor sã-i împãrtãºeas-cã decizia proprie, o decizie carenu le priveºte.

Englezilor li s-a promis o re-velaþie, iar revelaþia întârzie sãaparã. Însuºi locul revelaþiei,muntele Sinai, le este necunos-cut. Mai mult, locul în care ar fitrebuit ca revelaþia sã se petrea-cã se obnubileazã pe zi ce trece.Din faþa deciziei britanice, Lon-dra înþelege sã se despartã. Poa-te fi un subiect de teatru absurdmai convingãtor, mai strãlucit ºimai inspirat? Din sobri, cu umorpe mãsurã, englezii pot candidala tristeþe, la un loc al acesteia întopul afecþiunilor curente.

Resuscitarea mândriei de a fienglez nu s-a produs. Dimpotri-vã! Mândria s-a transformat înnesfârºitã unduire a tot ce estemai indefinit. Mândria, faimoasamândrie englezeascã a reuºit per-formanþa de a se vedea contra-riatã fãrã intenþie. Cariatã pe di-nãuntru, lipsitã de credit în afarã,se aratã astfel: mândrie în zdren-þe ale istoriei.

O sigurã perspectivã în faþaunei astfel de politici, a unei poli-tici ajunse în derutã: perspectivapustiului. Istoria devine un pus-tiu atunci când trecutul se rupebrusc încetând sã ofere orice felde reper, când viitorul devine totce poate fi mai incert iar prezentulnu poate fi de nimeni gestionat.

Conform lui Borges, cel maiperfect labirint nu este labirintulale cãrui ziduri întortocheate

sunt atât de desãvârºite încât facimposibilã ieºirea. Ceva-ceva dinposibilitatea depãºirii se pãstrea-zã în orice labirint, astfel încât niciun labirint de acest fel nu esteperfect.

Labirintul desãvârºit este celcãruia îi lipsesc zidurile: pustiul.Englezii se aflã în labirintul pus-tiului, în non- labirint, în ceva multmai cumplit decât orice labirint.

Steaua polarã

Englezii au crezut în steauapolarã a naþiunii lor. A fost enun-þul primordial, axioma lor politi-cã. Pe drumul urmãririi acesteiaau încetat sã-i urmãreascã pozi-þia, coordonatele ºi direcþia.

Cu origini în anxietatea lor depopoare ale mãrii – întreaga lorpoliticã a fost determinatã an-xios. Faimosul scepticism en-glez, sã nu fie el, într-un dintreoriginile sale decisive, originatîn temerea de continent, de pã-mântul întins, temere a insularu-lui de a nu fi invadat?

Una dintre cele dintâi temeriale lui Robinson, odatã naufra-giat pe insulã, poate cea dintâitemere, este atunci când pe insu-lã ajung oameni. Nu fricã de ani-male, de viitor, de precaritate –toate acestea sunt cumva obloji-te, prevãzute ºi depãºite – ci te-mere de semeni. Brexitul este tea-ma celor insulari de semeni ai lor,de europeni ºi continentali.

Deci uzurã a conceptelor, uzurãa hermeneuticii, refuz al tuturoracestora. Lunga traversare a is-toriei pare sã oboseascã nu nu-mai popoare, indivizi, unelte, peunele pãstrându-le, pe altele se-cãtuindu-le ºi excluzându-le dinpricini ale oboselii ºi epuizãriiontologice, traversarea istorieioboseºte ºi uzeazã concepteleînsele.

Dupã douã mii cinci sute deani conceptele au obosit. Au în-cetat sã-ºi mai ofere servicii ºiasistenþã. Sensurile lor au fostpervertite ºi diabolizate. Aspec-tele întunecate, þinute în peniten-ciarul de relativã siguranþã allogicii, au spart zidurile evadândfãrã nicio pregãtire prealabilã.

Gilles Deleuze avea dreptate:este nevoie urgentã de conceptenoi. Nietrzsche a spus-o în felulsãu: în loc de prelegeri, el a în-tocmit descrieri; în loc de demon-straþii – imagini; în loc de con-cepte – personaje.

Cum se va resimþi de acum îna-inte continentul (filosofia), cândconceptul sãu central, conºtiin-þa de sine (travesti metafizic alsubiectului istoric Marea Brita-nie) a ales?


1fulg cu aripi de cearã roºie în floarecalendarul meu face salturi medicamentastral de inutilã ameliorarese dizolvã la lumânarea aprinsã anervului meu capitalîmi plac accesoriile de birou de exemplula pescuit de niºte zei micihar al culorii ºi al farseipentru capitolul mirositor unde este cutotul egalpe pista reconfort al sufletului ºimuºchiuluipasãre cralle

2cu degetele tale crispate lungindu-se ºiclatinându-se precum ochiiflacãrã cheamã pentru a strângeeºti tu aici sub pãturãmagazinele scuipã angajaþii prânzstrada îi duce pe susclaxoanele tramvaielor taie fraza forte

3vânt dorinþã pivniþã sonorã de insomniefurtunã tâmplãcãderea apelorºi saltul brusc al vocalelorîn privirile ce þintuiesc puncteleabisurilorce vor veni ce vor trebui depãºite trãiteconceputecheamã corpurile umane uºoare ca niºtechibrituriîn toate incendiile toamnei vibraþii ºicopacisudoare de petrol

4degetele tale cãlãresc pe claviaturãpoþi tu sã-mi oferi gama de sughiþurim-am arcuit deasupra-þi ca un pod întinsai cãrui piloni rãvãºiþi de val nu crapãºi incertitudinea în formã de decizieîngheþatãse declanºeazã cu miºcare bruscã de roþiiatã muºchiul inimii mele ce se deschideºi strigã

5sub scarãghemuiþi în cãldura motrice a acestuiaeroplan crucifixumbrã roºcatãfamiliarã în aburio þigarã apropiindu-se ca un vaporºi fumul acru de benzinã pe laco ace traversând ceasul peºtii striaþiurcã ca lifturileºi aurul muºtelor active:celãlalt

6bruma a injectat ochiulce aduce culoare vederii noastrede sânge uºor ºi de lichior opac domolse mecanizeazã dãnþuirea coºciugelorsau a paginilor multicolore neprevãzuteîn veneroatã împietritã cenuºie dezgolitã decrengide lucruri ce sar prin distanþãtrãiesc intervalele morþii subterane

7eliberaþi de agremente prea france pedivanfunie proaspãtã legând pietrelegândurilorsau nisip din muºuroaie nedesluºite albementa þi-a înconjurat sufletul sub paltoncu maliþiozitateizotrop luminã aºezatã pe tisã ºidivertisment

8geamurile din stofã ºi frunziºulaccentueazãscuza celor patru peisaje ºi diversitatea

nnnnn TRISTAN TZARA

cinema calendar al inimii abstracte (1920)printre stâlpii de beton aflaþi înconstrucþie se prãbuºescdeasupra mulþimii întretãiate de naturãgrãdinar de jasp sanguiniatã o mingebraserie cu dans din buric peneaºteptate se omoarãun peºte enormun altulculorile sunt cifre ce le ucidem ºi sarcaruselca toatã lumea

9fibrele se supun cãrnii tale stelareo lampã se numeºte verde ºi vedeprudentã pãtrundere în anotimpul febreivântul a mãturat vraja fluviilorºi am perforat nervulcu lac limpede îngheþata rupt sabiaînsã dansul meselor rotunde de la teraseînvãluie ºocul marmurei frisonnou sobru

10gin cocktail al rãsãritului de soaresoldul din contul umbrelor atrofiatecombat cu miºcãri de box-trot goarneleanimale semnaleazã conjunctivita de oþela gardurilorºi angajaþii serviciului maritimasemeni ocaziilor în balonse aruncã în apãîn costume de sateliþi albaºtri ºi vinovaþi

11vântul pentru melc vinde pene de struþvinde senzaþii de avalanºãautoflagelarea lucreazã sub mareºi niºte deºerturi leºinate în aer liber cudecoraþie vaseroata de transmisie aduce o femeie preagrasãcâmpuri de pergament gãurit de pastilece a înþeles utilitatea evantaielor pentruintestinelejerã circulaþie de argint în veneleorologiuluiprezintã precizia dorinþei de a pleca

12gâdilituri în gât de litere mici în flãcãricâteva picãturi de luminã eºec în oglindãsunt de ajunsºi cel mai bun cinematograf este oglindadiafragmeitelegramã de sosire a fiecãrui grad deger uscattelegrafiazã-mi intensitatea iubiriica sã umplu cântarea din rebec cucernealã din china

13calendar pentru fumãtori de alge ºi defiltre inter-regnisme inventarii invenþii manej crimãlixiviationdadaiºtii la cârmã gulf-stream-uluisarbacanãpoartã mustãþi legitime ºi latineîngrijesc fistule de lapis-lazulilazuli lazulice escaladeazã capricornul atracþie avaccinului tetrarh zelosºi face provizii de fisuri fosilede erecþii filtrate de toracele lui isuspronosticuri atacuri shackelton ale sub-creierului

14semnul crucii ºi mântuire funcþiegimnasticã memoriese degajã automat respiratoriu politeþeinevitabilãora înainteazã în os ºi lasã dâre de liniºtepansament îngrijit de maºinidefectuoase cazãrmi maxilaresare oþel ghips tutun antracit mentã

mi-au dovedit legile cele noi ale inimiiabstractetrãsurã fierbinþoasã ºi patru trosnituriacre ºi macabre în barcã„sub podurile din paris”

15pe frânghiile albe ale miezului de noapteatrofiatprimesc impermeabil emisar lunaticbec femeie de cauciuc de verde pekilometruangrenajul subteran al simþului tactil

16culoare înaltã a dorinþelor maritimeproiecþie receîn diagonalã celestã nobilã ºi corectatãpe corpul tau gravat de cruci rãniaruncate la coºul redacþieimãsoarã fineþea calculatã în dolarifum gros pãianjen metal fetus

17somnifer adâncime ce coace cucul kakiclopot autodidact ºi temperat cusudoare de umezealã cacaodin alte licori cerebrale tulburã ursa mareîn creuzetetresãrind precum aþele cultivate laecuatoraparat ghilotinat mersul familiar alvagoanelor

18purgatoriu anunþã marele anotimpjandarmul dragoste care face pipi atât derepedecocoº ºi gheaþã se culcã sub ochiulgalantmare lampã digerã fecioarã mariastrada saint jacques se duc ibovnicuþii

înspre timbrele aurorei albe aortãapa diavolului plânge peste raþiunea mea

19între douã burlane ºi trandafiruldiagonaldeschis robinetul pentru luminã peachbrandycrucea se ridicã dintr-un pahargarderobãvioloncel fiert albastru hipermanganatangrenaj embrionarºi urmele creionului trident

20lãmpile hipnotizate din mina de sarefac sã pãleascã scuipatul în guravigilentãvagoanele încremenite în zodiacun monstru îºi aratã creierul de sticlãcalcinatãiatã adevãrul ce scapã salutului cordialºi se aseamãnã turturelei rag-time-uluifãrã opoziþie la parfumul iniþial cuspeculaþii hipicevocalele de sare dinþi nemiscaþi pe ºineretragem scãrilesemnal

21foot-ball în plãmânsparge geamurile (insomnie)în fântâni punem la fiert piticiipentru vin ºi nebuniepicabia arp ribemont-dessaignesbunã-ziua

Traducere din limba francezã:Denisa Crãciun

apare sub egida uniunii scriitorilor din romÂnia … · inimii abstractel 20 nnnrrr... 111111 ( (...

Documents