apare sub egida uniunii scriitorilor din romÂnia *1&$3/1 ... · tate pe criterii comerciale...

Director: Ioan Pr\ji[teanu * An XI, februarie 2016, nr. 107 * Redactor - [ef: Petru Scutelnicu

Caricaturist, artist plastic de odeosebită forță și valoare. Ilcunoaștem și din paginile fostei re-viste israeliene (de excelență!)”Minimum”, a regretatului Al. Miro-dan. A apărut și-n alte publicații deprestigiu, internaționale: „Punch”(Marea Britanie ), „Pardon”, „Eue-lenspiegel” (Germania), „Plante”(Cuba), „Cartoon & Caricature”(Iran), „Euro Jeux&Gag” (Franta)și încă multe altele.

(Interviu de Rony Căciularu)

„Fiecare a lăsat, sau ar trebuisă lase, o urmă a existenței salepe acest pământ“, ne spune Va-leriu Anghel, un prozator ce debu-tase în forță la sfârșitul mileniuluitrecut, dar care dispăruse la fel deenigmatic pe cât își făcuse intrareaîn lumea literară băcăuană și de15 ani nu mai știa nimeni nimic de-spre el.

(Cornel Galben)

...Noile episoade ale odiseeidrapelelor la Sf. Gheorghe au inci-tat, ca de fiecare dată, spiritele,abătând atenţia de la problemelecu adevărat spinoase ale celor cetrăiesc – români şi maghiari – înaceastă zonă. “Nu cred că este înregulă să fie pus acolo (steagul –n.n.) chiar de Ziua Unirii! – spuneun localnic; dacă e un steag dedoliu, nu se arborează lângăsteagul naţional...

(Mihai Buznea)

- Dumneata ştii măcar la ce sereferă această lege pe al căreidescoperitor l-ai contrazis şicalomniat în public?

(Ovidiu Bufnilă)

R\spunderea pentru opiniile expri-mate revine `n exclusivitate autorilor

Revista PLUMB este editat\ dePrim\ria [i

Consiliul local ale Municipiului Bac\u

Constantin Ciosu 2

Valeriu Anghel, un ... 7

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Arta provocării 14

În acest număr:

Asocia]iaCultural\ „Octavian Voicu“Bac\u

Legea Troi 15

Televizorul şi tabloidelecarpato-danubio-pont ice tebombardează zilnic cu ştiri selec-tate pe criterii comerciale în primulrând. Îngrozit, cetăţeanul se simteobligat să tragă semnalul dealarmă. Cu atât mai mult cu câtare şi un rang public. IoanMunteanu, deputat de Neamţ,schiţează un tablou negru alsocietăţii româneşti într-un dis-curs jurnalistic (datat 2014 şi aflatîncă pe internet). O fac în conti-nuare şi alţii. Se pleacă, în gen-eral, de la premise corecte. Dareste curios cum, după cereproşezi televiziunii gene-ralizările pripite privind corupţiaunor categorii profesionale (totîntr-un ziar din Neamţ), te lanseziîn afirmaţii la fel de prăpăstioaseşi totalizante de genul: „copiii îşibat ori îşi ucid părinţii…”, „nu maiexistă onoare, cinste, muncă,generozitate…” etc. Este adevăratcă au fost „mediatizate” multecazuri de criminalitate în rândultinerilor. Paricidul şi incestul nu aufost inventate în România de azi,ci datează cel puţin de la Oedip!Preferam ca domnul deputat săanalizeze cauzele şi să propunămodalităţi de înlăturare (sau re-ducere) a efectelor. Să afle câteste patologie şi cât lipsă deeducaţie în cazurile degerontofilie, pruncucidere, incestetc., în fine, cum şi cât reuşescinstituţiile (familia, şcoala, bise-rica, justiţia etc.) să controlezefenomenul. Ce fel de legi a „pro-dus” Parlamentul dacă penitencia-rul reduce pedeapsa asasinuluipe motiv de „bună purtare”, iaracesta comite la scurt timp dupăeliberare un nou asasinat?(Cazuri recente!). Ce contribuţieare el însuşi, ca votant în Parla-ment, la scandaloasa ascensiunea inculturii, obrăzniciei şiincompetenţei în posturi de con-ducere bine plătite. Pentru că totulse petrece „legal”!

Autorul articolului nu omite

nici tema sensibilă a „moralităţii”clasei politice. Cred însă că, în locsă citeze a doua oară din clasiculsău preferat, Vlahuţă, era depreferat să caute, din nou,cauzele şi să propună o metodăde normalizare a situaţiei. Scri-itorul născut la Pleşeti – Tutova pela mijlocul secolului XIX a fost unpost-romantic minor din grupul„sămănătoriştilor” care suspinaudupă vremurile de „odinioară”,după scenele idilice plasate un-deva, „dămult, dădămult” (cum îiironiza Caragiale). Există şi azimulţi compatrioţi care privescînapoi, spre „valorile morale şispirituale strămoşeşti”, cum faceşi deputatul Munteanu. Dacă înşcoală ai fost hrănit cu prea multVlahuţă ori Coşbuc, la maturitateeşti mai puţin tentat „să ceteşti laistorii” (vorba lui Miron Costin), casă poţi înţelege mai bine originearăului din România de azi. Depu-tatul se întreabă patetic unde sunt„cuminţenia românului” şi „frica deDumnezeu”. De fapt, nu facedecât să invoce stereotipuri dinarsenalul „instructiv-educativ”

tradiţional. Cei care uzează de elefac abstracţie de ticăloşia,cruzimea, trădarea, războaielefratricide, duplicitatea, furtul,peşcheşul, jaful la drumul mareetc. de care abundă vremurile încare obişnuim să plasăm sus-amintitele calităţi ale „neamului”.Interesant şi „productiv” ar fi să seexplice de ce, peste toate acelemizerii, românii au putut crea şimomentele faste ale existenţei lor,pentru a scăpa, fie şi pentru pe-rioade scurte, de vitregiile istoriei.Nu prin „boicot”, vorba lui LucianBlaga, ci prin participare activă laevenimente cruciale pentruexistenţa Europei şi, implicit, aRomâniei.

Să nu se înţeleagă că amnega cuminţenia, credinţa etc.unor înaintaşi care chiar le-auarătat prin fapte. Cercetătoriioneşti i-au identificat şi le-au acor-dat locul cuvenit în galeria mariloroameni. Din nefericire, pilda lor nua contat şi nu contează pentrufoarte mulţi cetăţeni ai acestei ţări,mai ales demnitari politici şiîmbogăţiţi în „capitalismul sălbatic”post-Ceauşescu. Câţi dintre eicunosc cu adevărat faptele mare-lui patriot numit Costache Negri?Pentru tânărul jurnalist Eminescu,fostul ministru al lui Cuza era unmodel impecabil. Care politicianromân (în viaţă) ar putea devenimodel pentru tânăra generaţie?Pe cine să aşteptăm să moară casă-l punem alături de CorneliuCoposu?

Românii de ieri, ca şi aceiade astăzi, sunt un „produs” al pro-priei istorii. Imperiile militariste şi-au pus amprenta pe destinul lor(inclusiv pe aşa-zisa „revoluţie”din 1989), dar a depins de ei săafle calea care să-i facă liberi(ierte-ni-se parafraza biblică!).

Aici intervine rolul imensal educaţiei. Ar trebui săcercetăm cu toată serio-zitatea ce rol areînvăţământul de stat încrearea degringoladeimorale în care se com-plac prea mulţi tineri şiadolescenţi. Iar înaintede învăţământ, familia!Cât contribuie biserica laîndrumarea lor pe caleamoralei creştine? Depu-

tatul preocupat de soarta naţiuniisă pună în cumpănă toate datelece au legătură cu fenomenele in-vocate de d-sa la modul apocalip-tic şi să le analizeze după odocumentare serioasă. Apoi, dacăeste în stare, să ofere soluţii, înloc să aştepte o persoanăprovidenţială, „un lider respectat şiautoritar, un patriot, un românadevărat” etc. cum scrie în finalularticolului. Mă tem că are, ca mulţionorabili compatrioţi, nostalgiaunui „conducător” de genul luiŢepeş, Antonescu, sau Ceau-şescu, ceea ce nu ar fi decât opoezie proastă. Un refren la ne-muritoarea „contribuţie teoretică”a lui C.V. Tudor.

Semnale apocaliptic-patriotice

Gh

eorg

he

Dră

gan

pagina 2 revist\ de cultur\

PLUMB 107

Roni Căciularu

Convorbire cu artistul plastic român,de renume internațional,

CONSTANTIN CIOSU „DACĂ N-AȘ FI

CARICATURIST”...

*Caricaturist, artist plastic de o

deosebită forță și valoare. Ilcunoaștem și din paginile fostei re-viste israeliene (de excelență!)„Minimum”, a regretatului Al. Miro-dan. A apărut și-n alte publicații deprestigiu, internaționale: „Punch”(Marea Britanie), „Pardon”, „Eue-

lenspiegel” (Germania), „Plante”(Cuba), „Cartoon & Caricature”(Iran), „Euro Jeux&Gag” (Franta) șiîncă multe altele. Membru în juriiinternaționale. A primit peste 100de premii internaționale. Profesorde desen ( absolvent al InstitutuluiPedagogic, Facultatea de ArtePlastice, din Cluj Napoca - 1964 ).Are 77 de ani și e băcăuan mereu!A primit, nu de multă vreme,MENȚIUNEA SPECIALĂ ACOMISIEI UNESCO pentru ISRAEL,în cadrul Festivalului organizat dePrimăria municipiului Haifa, cuspri j inul amint i te i Comisi i ,Ministerul Educației din Israel,Asociația Caricaturiștilor „Pen-com”, Asociația Pictorilor și Sculp-torilor din Israel, AsociațiaZiariști lor din Haifa și NordulIsraelului, „Cartonium” - ClubulInternațional al Caricaturiștilor.

*Constantin Ciosu: -... Din prin-

cipiu, doar știți, nu dau interviuri. Astaar contrazice modestia mea, structuramea intimă. Eu mă exprim mult maibine prin desene, nu prin cuvinte. Numi se potrivește. Cum însă pe noi neleagă o tinerețe și o aprecierereciprocă de-o viață, fac un efort,răspund, dacă mă-ntrebați.

Roni Căciularu: - Mulțumesc!Desigur, multă lume știe azi că sunteți„un vârf” al artei plastice în domeniulcaricaturii rafinate, distilate, in-teligente (și superioare celei

gazetărești, pe care, însă, n-o neglijați). In succintul preambul de prezentarede mai sus, n-am reușit, desigur, săredau farmecul, savoarea șistrălucirea desenelor dumneavoastră.Premiile, alegerea în juriiinternaționale, solicitările presei,culegerile de desene, toate confirmăvaloarea talentului numit ConstantinCiosu. Când însă stai în față cu unuldin pamfletele plastice, sau cu undesen cu tâlc filozofic, aureolat de unumor subțire și relevant, avândaceeași semnătură, poți simțiplăcerea adevărată a contactului cuArta autentică. Vi se cuvine, deci,domnule Ciosu o anume formulăadresativă , și-mi acord cinstea de av-o fi adresat eu, cel dintâi, în scris:„Maestre”! După cum, tot eu am fostsingurul care, cândva, de mult, v-amsolicitat să colaborați cu mine, pentruziarul și secția unde lucram, în Bacăulvechi și minunat. ( Minunat, căci eraparte din tinerețea noastră!). Deatunci a trecut, cum să zic?, o viață.Intre timp, maestre Ciosu, v-ați defi-nitivat ca artist și, totodată, ca om, cuun anumit fel de a fi. Deci, iată că văîntreb: ce fel de om sunteți?

- Sunt cam același pe care l-ațicunoscut. Poate mai exigent cu oa-menii, cu arta; poate mai experimen-tat... Dumneavoastră mă gratulați cu„maestre” și asta mă pune-nîncurcătură, încât mă-ntreb și eu, cefel de om oi fi ?... După o atentămeditație vă pot spune cu certitudine:sunt un om normal. Un om care sesimte cel mai bine la masa lui delucru.

- Cum munciți? Cum creați? Cumse naște o idee pentru un desen, pen-tru desenul care vă iese din peniță ?

- E vorba de un efort mai mult degândire, nu tocmai simplu, nici ușor.Eu lucrez aproape permanent, suntconectat la acest domeniu care măpasionează și care a devenit oobișnuință, dar și o plăcere. Creez înfuncție de oportunități, pentru presă,pentru expoziții, pentru concursuri.Ideile, ori apar spontan, ori le caut...Partea cea mai importantă, căreia îidau toată atenția, este ca o caricaturăsă fie cât mai simplă, cu poantă șidacă se poate, cu mult umor. De fapt,umorul meu nu este unul exploziv,este mai subtil, dar prin mijloacegrafice încerc să relev esențialul, caretrebuie să exprime mult, cu puțineelemente.

- Ziceam că peste noi a cam tre-cut o viață! Dacă vă uitați peste umăr,cum ați defini-o?

- Pentru mine - și nu numai –viața este un dar pe care-l primești șide care trebuie să te bucuri. Și trebuies-o trăiești astfel, încât să nu-ți parărău, la o vârstă înaintată că a trecut șinu ai lăsat ceva bun, pozitiv, în urmă.

- Cum sunt oamenii? Dacă eprea general, revin: pe cinesimpatizați? Pe cine nu?

- Nu am simpatii deosebite, aces-tea apar sau dispar, în timp, după cecunoști mai bine oamenii. Detest, înprimul rând, omul nepotrivit la loculcare ar trebui să-i fie potrivit și re-pudiez, mai ales, perpetuarea acesteipractici.

-Majoritatea desenelor dumnea-voastră sunt pamflete plastice,criticați, ironizați, combateți caractere,comportamente, mizerii umane. Săînțeleg că sunteți un pesimist?

- Nu! Dimpotrivă. Sunt un om op-timist. Și tot sper că se va schimbatotul în mai bine. Sunt optimist și în cemă privește: cred, sper că voi aveasatisfacția să fiu pe deplin mulțumit deceea ce voi realiza în viitor. Dacă nuești optimist, nu poți progresa, iarpentru mine progresul este foarte im-portant.

- Premiile sunt, oarecum, și nișteunități de măsură. Ce sentimenteîncercați când primiți un premiu? Fiindatât de multe, faptul poate devenibanal...

- Particip mereu, la multe con-cursuri de caricatură, în țară și înstrăinătate, încă din 1974. Sunt con-curent de vreo 40 de ani! Cum știți, cutimpul, au început să apară și premi-ile. La vremea aceea, pe la începuturiși mai apoi, ele însemnau foarte multpentru mine, mă entuziasmau!Aceste premii s-au înmulțit, spre bu-curia mea, dar, aveți dreptate, acumnu mai sunt atât de entuziasmat, chiardacă îmi fac plăcere și mă bucură. Defapt, participarea la diferite con-cursuri, nu înseamnă numai premii.Ea e și o recunoaștere a existențeitale în acest domeniu, beneficiezi deniște albume cu reproduceri dinfiecare expoziție... Și, dacă văinteresează, aș mai preciza un as-pect: nu cei care au multe premii suntîntotdeauna și cei mai buni! Astanumai timpul o va stabili. Și mai eceva. Unii cred, poate, că dacă aimulte premii, poți fibogat. Totuși, foartemulte premii suntsimbolice. In ce măprivește, nu-mi faciluzii, ca să n-amdeziluzii!...

- Un gând fru-mos, o dorință de-alui Ciosu, azi, acum...care ar putea fi?

- Aș dor i sădeschid o expozițiepersonală și-nBacău, în orașul meu– ceea ce am amânatpână acum.

- Cum sepoate?!

- Cauza estefaptul că „zestrea”mea de desene originale nu e preabogată; tot ce am realizat, am trimisla concursuri. Nu pot veni în fațaconcetățenilor mei cu ceea ce amexpus deja. Dar visul, rămâne și spersă devină realitate!

- Sunteți un om înalt, fizicvorbind. Asta vă dă o anume ușurințăîn interpretarea realității pe care opriviți, o anume putere de a privi într-o perspectivă mai aparte? Ce credeți,se transformă oare această dimensi-une fizică, într-un avantaj pentruinterpretări care ajută la perenitateaprodusului creației dv.? Și se nașteîncă o-ntrebare: oare ați privit viața,oamenii, mai de sus?

- Nu cred. Chiar dacă am o

statură mai „avansată”, îi văd pe oa-meni ca normali, așa cum mă con-sider și eu. Nu am de ce să măconsider mare. E adevărat că uniisunt chiar mici, și când „se ajung”, seuită la tine de sus. Nu-i cazul meu. Amdimensiunile adevărate ale vieții, aleoamenilor. Majoritatea caricaturilormele sunt fără cuvinte, iar faptele aurezistat timpului, multe din caricaturi (de pildă, din urmă cu 10, 20 de ani)sunt actuale și azi. Genul de deseneumoristice, satirice - fără text, mi sepotrivește cel mai bine, sunt maisubtile. Care ar fi secretul, numaiDumnezeu poate ști.

- Există vreo lacrimă a humoruluidumneavoastră? Suferința umanăintră în viziunea dumneavoastră?

- De multe ori suferința umană,da, fără îndoială, intră în creația mea,dar tot cu umor, un umor negru, un felde haz de necaz. Găsesc și aici as-pecte comice, dar suferința rămâneîmpreună cu comicul și vorbește.

- Ce credeți, jigniți niște oameni,prin unele dintre pamfletele grafice pecare le realizați?

- Caricatura trebuie să critice,ăsta e unul din rosturile ei. Dar nu evoie și nici nevoie să jignești. De-senele mele din presă, chiar dacăerau la adresa unui personaj anume,sus pus, nu au recurs la jigniri, laaluzii referitoare la înfățișarea fizică,la aspecte intime etc., dar com-pensează însă printr-un umor altfeldirecționat. N-am avut niciodată vreunreproș, din partea celor nominalizațiîn caricaturile mele.

-Care e valoarea umană cea maide preț, pe care v-o recunoașteți?

- Poate faptul că nu sunt genulde om care vrea cu orice preț săajungă în față. Eu am considerat căopera mea trebuie să fie în față, nueu. Și cred că munca este ce suntemnoi și ce ne înconjoară. Parafrazândaș zice: Unde muncă nu e, nimic nue!

- Ce-ați vrea să fiți, dacă n-ați ficaricaturist?

- Dacă n-aș fi caricaturist, totcaricaturist aș vrea să fiu. Asta pot săfac cel mai bine.

- Nu-mi rămâne decât să vămulțumesc din nou pentru interviu șisă vă urez, maestre ConstantinCiosu, viață lungă, sănătate și noipremii!.

biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb *

PLUMB 107

pagina 3revist\ de atitudine

În poemele Mariei Pilchin, dinvolumul Poeme pentru Ivan Gogh*,fac bună casă niște componente carerare ori stau alături în poezie: erosul,politica, ludicul, precum și repere cul-turale înalte, căci scriitoarea dinChișinău predă studenților de la Uni-versitatea de Stat de acolo Literaturauniversală. Am constatat, în calitate decititor de literatură și de eseuri politice,

că poeții pot fi autori de idei și proiecte politice mult maiînțelepte și mai operative decât liderii și managerii dome-niului. Sigur că au fost și rătăciri, în care s-au încurcat maripoeți precum Octavian Goga, Radu Gyr și alții. Tânărapoetă – 34 de ani, originară dintr-o suburbie a orașului Bălțiși care a copilărit în Ucraina și în Rusia, frecventând școliîn limbile ucraineană, rusă și română, după un masterat înliteratura universală, licențe în limbi și literaturi străine, darși la Facultatea de Business și Administrarea Afacerilor,este în prezent lector la Departamentul de LiteraturăUniversală și Comparată al Universității de Stat dinChișinău. A debutat editorial în 2013 cu un volum de criticăliterară (De mână cu Marele Joker), a colaborat la nu-meroase reviste cultural-literare din Basarabia și România,acordându-i-se premii de către foruri din cele două țăriromânești.

În poemele ei, ca și în chiar propria familie, ori în co-munitatea în care viețuiește, cele două filoane recunoscute– româno-latin și ruso-slav conviețuiesc și stau, pașnic,alături, ignorând diplomatic, inteligent și de nevoie, vechilenedreptăți ale istoriei: raptul țarist și stalinist de teritorii, as-cunderea tezaurului național românesc, agresiunilepopulației române de peste Prut și Nistru: „Tu ești gog / șieu magog / tu mă devorezi / pe mine / eu pe tine / sântemcele / două popoare / care se înghit / până se naște / pacea/ pax magna în / www.mesopotamia.md”. Un micro-poemeste scris pe „înțelesul lui Ivan Gogh”, adică în limba rusă.Sunt speculații care trimit la profețiile lui Ezechiel dinVechiul Testament. De altfel, „Ivan gogh citește luceafărul”,iar „maria gogh spală geamurile”. Această translare derepere lingvistice și calambururi nu arată decât că viațaeste atotputernică, față declenciurile politico-militare șide replicile diplomatice. Ogrijă tainică tot maiveghează însă în sufletul șipoezia acestor oameniabandonați de câteva ori înistorie de ai lor… „totul esteo poveste veche / veche detot în care se schimbă / nu-mele de țari și secrețari /mereu mă gândesc dacă eu-ropa ne va vinde / mereu mi-e frică că poate să seproducă ruptura / și lucrurilesă pornească iarăși de lacapăt”. Răzbat, desigur,ecouri ale absurdului șitragediei oamenilor; ocortină de fier înconjoarăfericirea unei fete („fiare /vămi / acte”), la „Control vamal” constați că „numele tău seexilase”; un „film rusesc / despre viață și durere” te faceînsă „să uiți totul”, adevărul este în altă parte. Până șiacasă „copilul nostru / împarte cărțile casei / în «română»și «rusă»”. Sentimentul de pierderea identității nu poate fiocolit perpetuu, căci „sunt rusoaică la București / șiromâncă la Moscova”.

Imaginarul poetic și spațiul româno-rus invadează, in-evitabil, micro-poemele Mariei Pilchin, autoare inteligentă,sensibilă, cu bune lecturi din poezia modernă, din literaturaveacului, dar și din literatura lumii, căci se mișcă dezinvoltși liric în texte originale, croite în vers liber, cu decupaje in-teligente din lumea de azi, din propria amintire și din viațaintimă: Sulamita, Iuda, Ianus, Pușkin, Odesa, Vitea, pro-cedee din avangarda poetică, Kilpatrik, Solomon, CheGuevara, Salvator Dali, Vladimir și Estragon, Nichita,Borges.Ceea ce e impresionant, deși micro-poemele suntca niște respirări grăbite, sincopate, este registrul liric de-osebit de bogat al stărilor de spirit, energia expresivă aimagisticii și situarea fermă a creațiilor poetei în albiamodernă a poeziei românești. Avea dreptate un publicistcare constata recent, cu argumente, că scriitorii adevărați– de dincolo și de dincoace de Prut, au făcut deja Unirea.Să vedem ce fac politicienii…

Inteligența, spiritul ludic și vibrația lirică permit extin-derea teritoriului poeziei, anexând componente greu de in-tuit altfel, în interferențele seculare româno-ruse. La scarăistorică însă, dacă umanitatea ar pierde, prin absurd,identitățile naționale, creativitatea s-ar stinge, ceea ce arînstăpâni o tristă pustietate planetară; ca în lumea luiGeorge Orwell. Poetă și profesoară de literatură universalăla Chișinău, Maria Pilchin știe bine această lecție de înaltăintelectualitate.

Teme poetice româno-basarabene la Maria Pilchin

Gri

go

re C

od

resc

u

Scriitorul LucianStrochi (poet, prozator, dra-maturg, eseist, critic de artă,critic literar) s-a născut laPetroșani, la 23 iulie 1950.Este absolvent al Facultățiide Filologie, UniversitateaBucurești (1974) și doctor înFilologie la Universitatea,,Al. I. Cuza” Iași (2003).

Este membru al Uniunii Scriitorilor și al UniuniiArtiștilor Plastici din România. A publicat peste40 de cărți și peste 100 de prefețe și studii in-troductive și o parte din opera sa este tradusă,până în prezent, în limbile engleză, franceză,germană, spaniolă, latină, slovacă, greacă,armeană, neerlandeză, italiană. A condus revis-tele: ,,Reformatorul”, ,,Antiteze”, ,,Asachi”,. Aprimit peste 80 de premii literare. și a fost dis-tins cu Ordinul Meritul Cultural în grad decavaler. S-a stabilit la Piatra Neamț din 1974(apud ,,Ancadierul”, Editura ,,Cetatea Doam-nei”, Piatra Neamț, 2014).

Elogiul prietenieiOferită cu generozitate de poetul Lucian

Strochi la zilele BACOVIA, organizate excelentde scriitorii Calistrat Costin, Dumitru Brăneanuși Ioan Prăjișteanu, cartea ,,Ancadierul” mi-adat de lucru vreme îndelungată. Puțini poeți înlume își văd în timpul vieții lor numele adunatpe o asemenea carte și, prin ea, autorul treceexamenul criticii literare cu ,,Magna cum laude”.O ediție de lux, în format academic, având 500de pagini cu ilustrații, pe hârtie fotografică șicântărind 1820 de grame.

,,Acest volum, mărturisește Lucian Strochiîn Colofon, reunește 366 de texte literarecuprinse în 40 de specii, fiecare specie benefici-ind de fonturi și borduri proprii.

La imaginea de ansamblu a ANCADIERU-LUI au contribuit decisiv prietenii mei LUMINIȚADOBREA ȘI VIOREL CRĂCIUN, adevărațiartiști, cărora autorul le aduce adâncile salemulțumiri, aici și acum, asigurându-i de întreagasa gratitudine. Fără munca și devotamentul lorANCADIERUL ar fi arătat altfel, mai sărac, lipsitde imagini. Lor li s-a adăugat în timp și MIOARAVĂIDEANU.

Ilustrațiile (tablouri în ulei și grafică alb-negru) au fost asigurate de prietenii mei, pic-torii, solidari cu acest proiect cultural. Mulțumiriși recunoștință se cuvin și lui DAN GABRIELARVĂTESCU, doctor, scriitor și prieten fără decare această carte s-ar fi născut mult maitârziu.”

Realitatea unui vis,,În loc de prefață”, poetul mai face câteva

precizări: „ANCADIERUL” este un proiectliterar ce se întinde pe o durată de 50 de ani.În 1963 a fost scris primul text, în 2014 „ultimeleversuri” („cele mai recente”, că poetul va maiscrie, n.n.).

ANCADIERUL se vrea o radiografie a unuian liric; așadar o poezie pentru fiecare zi aanului, 366 în total. Cu alte cuvinte, AN-CADIERUL este un „CANȚONIER”. Dând încontinuare explicații absolut necesare cititoruluiiubitor de poezie, în legătură cu unele poezii cuforme fixe „mai puțin uzitate”, Lucian Strochiconchide: „Textele din ANCADIER au fostpublicate anterior, în câteva cărți: CuvântulCuvânt, Sonete, Monere, Poezii vechi șinouă, Alfabetul animalelor, Arcade și altepoezii cu formă fixă, în unele reviste literare.Mai mult de jumătate din texte sunt însă inedite.Am visat această carte. Cartea de față nu estedecât realitatea unui vis.”

Aprecierile critice sunt semnate de IoanidRomanescu, Gheorghe Simion, Gheorghe A.M. Ciobanu (și Petruș Andrei în ,,Plumb”, nr.81,dec.. 2013).

Dragostea înainte de toate Această ,,Lirica Magna” începe cu o

dedicație de suflet: ,,Ancăi Dana, martoră depeste 40 de ani a acestor versuri, aceastăcarte.”

Remarcăm, de la bun început, ineditulacestui captatio benevolentiae: ,,Am pus detoate: bocete, blesteme,/ Sonete și rondeluri șiancade/ Cuvinte demne de urcat în steme/ Cu-vinte-nvolburate din cascade.” („ODĂ sau maidegrabă o prefață despre ce este AN-CADIERUL și pentru cine a fost scris”)

Între țările care i-au oferit izvoare deinspirație, la loc de cinste stau țara sa natală șilimba maternă: „Și Țara mea – ea mi-a datvorba, gândul.”

Acest ANCADIER, CANȚONIER sauCODEX AUREUS al liricii românești contempo-rane toarnă în forme fixe ,,limba veche și-nțeleaptă”, idei și sentimente etern umane,dragostea înainte de toate. Dintre cele 366 decreații multe conțin cuvântul IUBIRE încă dintitlu: Ancada iubirii absolute, Ancada iubiriitotuși salvată, Ancada iubirii văzută ca lamă,Cantonă tristă mai tristă decât o iubirestinsă, Canțona ca joc al iubirii, Ancada iu-birii nemărturisite, deci vinovată, Ancada iu-birii în tandem, Glossa iubirii și multe altele.

Adorata este ,,la donna angelicata”dantescă, desigur, în toate ipostazele: femeie,mamă, soră, fiică, muză, idee, vis. Venim cu ex-emple: Argheziană, Pastelul iubitei văzutarchimboldian, Portret de femeie, pe care îlreproducem în întregime: ,,Abia urcată într-unvis, / Ai coborât în paradis/ Printre atâteaveșminte,/ Nu e loc pentru cuvinte/ Printreaspre, blânde culori/ Ești farmecul unei erori.”

O creație demnă de lirica universală(Goethe, Heine, Shelley) este Fata cu numeumbros. Prin armonie, prin subtilitatemetaforică și simbolică și prin sugestie aceastăcreație se apropie de inefabilul eminescian:,,Fata cu nume umbros/ Tricotează lumina/ Ungând pe față,/ Un vis pe dos./ Fata fără nume,/A fugit fără mine,/ Fără rușine în lume.” (p.24)

Tema dominantă a acestei antologii fiind iu-birea, nu pot renunța la versurile: ,,Iubirea-i ceamai veche dintre teme,/ E înălțată-n imnuri și însteme,/ Până și zei trufași i se închină,/ Iubireae lumină din lumină” (Ancada iubirii pestefire).

Poezia esențelorPoezia lui Lucian Strochi este scrisă de un

intelectual pur sânge (albastru, desigur), este opoezie a esențelor tari, numeroase creații con-semnând iubirea față de cuvânt, față de idee,față de patrie, față de credința strămoșească,față de om, față de poezie și față de poet și fațăde destinul acestuia, cel mai adesea ingrat într-o societate ca aceea a zilelor noastre, o soci-etate lipsită de repere etice și estetice.

Temele și motivele poetice sunt extrem denumeroase încât nu lasă bucuria unui adaos;se poate spune despre poet: ,,Homo sum nihilhumani a me alienum puto”. Nimic nu trece cuvederea: timpul, dorul, visul, drumul, norocul,flora (autohtonă și exotică), fauna (și ceaumană) – Doină despre scrierea în limba dacă,adică a cerului și despre neasemuitul neam aldacilor, ziși și geți, Lucrarea stării de poezie,Patri(er)otică, Sonetul numelui meu, Cuvântul,Sonetul cuvântului, Rondelul omului, Rondelullunii încercănate, Sonetul cărții ciudate, Lu-cansa celui pios, Odă - țării aceasta, Artăpoetică, Rondelul cuvântului, Rondelul cărților,Sonetul poetului ș.a.

Asemenea lui Midas, Lucian Strochitransformă orice gând care-l atinge, orice ideecare-l seduce în poezie. Iată un mic fragmentdin Bocet pentru un mort necunoscut careamintește de Balada morții a lui Topîrceanu:,,La margine de drum,/ Mai ești doar un fum;/Te-au supt apele,/ Te-a ucis aproapele/ Untăciune și-un cărbune,/ Soarele pe noi apune”(p.29).

O parafrază după un celebru vers labișianface aluzie la comedia politică prezentă, „capde afiș” în stagiunea ᾽90-2015: ,,Trăim în miezulunui ev anost/ Aceeași comedie: mereu Augustcel Prost” (Stare de război).

Ideea, în concepția prințului filosof DimitrieCantemir era o „himeară”, un fel de animal fărătrup; iată ideea văzută poetic: „Cu răsuciri devidră, treci ușure/ Prin versuri și împarți luminălină/ Nu știu de ești păgână sau divină,/ Aburastral, icoană sau pădure” (Sonetul ideii). (Deremarcat arghezianul ,,ușure”, impropriu dul-celui grai moldovenesc.)

După Arghezi și Topârceanu, LucianStrochi vine cu „Blesteme”:

,,Blesteme pentru o statuie” rostite ,,de oaprigă muiere: „Să-ți fie inima seacă/ Șicăutătura buimacă”; Moartea la Săpânța estevăzută întocmai ca-n Cimitirul vesel: ,,Moarteae un cântec mut/ Nici sfârșit, nici început/ Nicidurutul nu-i durut/ Lut am fost și sunt sărut”(p.40).

Din bogatul „Bestiar”, reținem Cocoșul, cusimbolistica lui mai mult decât generoasă: „Efrântură dintr-un curcubeu/ Când penele-șiscutură,/ Pe ciutură,/ Pare și mai mare:/Zici că-i rupt din soare.”

(Continuare în pag.5)

Poetul Lucian Strochi – Lirica Magna

Pet

ruș

An

dre

i

revist\ de cultur\pagina 4

PLUMB 107

Gh.[heorghe] A. Ion – elevan I A, Şcoala pedagogicăBuzău. Popa Petru, anul 3, Idem

Cenaclul literar modelDupă o introducere tov.

Conducător dă cuvântul cenaclis-tului Tusciuc M. care citeşte:Totuşi Ion s-a luminat.-------------------------------------------

DorohoiChiaburul cu mustaţa

între dinţi – naturalism. Convor-birea din şedinţă, cam silită. Chia-burul demascat de acum judecatpentru sabotaj. „S-a desoperit latimp” nu se ştia înainte? Schemaaproape şablon. Chiaburul încon-jurat de oameni fricoși. În cuvântmi-a plăcut simple observaţii.Rischi: Eu cred că e o schiţă şideci...

Încheierea discuţiilor

Ceauşu – Micul îndrumătorBârlad – Bernaru, SecerişDiscuţii: Aspectul general şi parti-cular. Arsenalul zoologic

==========„Almanahul literar” – Str.

Păcurari, No. 2, apartamentul 2.Hobală [Hobană?]------------------------------------------

Comunicările ESPLA [Ed-itura de Stat pentru Literatură şiArtă]

Planul pe 1951: 24 titluri,6 de versuri – aniversări: 1 Mai,23 August, 7 Noiembrie, 24-XII-30, 18 titluri proză

Problema electrificării –mori de apă. 16-18 pace.

[În „şedinţele de lucru” aleConsfătuirii s-au făcut lecturi pu-blice – vezi infra, poeziile lui Nico-lae Labiş, din care două au fostreţinute pentru Almanahul „Iaşulnou” – şi s-a realizat o lansare decarte model – romanul Grâuînfrăţit de Ion Istrati, pentru carevezi, imediat mai jos, notiţele luiNicolae Labiş – n.n., N. C.]

Consfătuirea – Grâu înfrăţit,[roman, 1950]

Grosu – Istrati Ion s-anăscut, 1921, Dorohoi. Debutul:schiţa Flacăra

Ajutorul primit de la Partid. Aluat legătura cu V.[icol] Dragoş.

Schiţe: Vin ruşii, Bostanul,Moş Anăstăsoaiei –

Opera principală: GrâuÎnfrăţit.

Problema ţărănească cu di-versele ei complicaţii. După 23August, problema ţăr[ănească] iaforme noi. Noi opere: Desculţ,[Mitrea] Cocor, Negura,Temelia

Acţiunea se petrece... Mo-mentul acţiunii – Imediat după re-forma agrară.

Probleme: Lupta contrachiaburilor, pentru tovarăşii...Acţiunea bazată pe lupta partidu-lui pentru... Problema justiţiei,asesorilor populari, ridicării decadre. A conturat o serie de per-sonagii.

Pozitivi: principal - Toader cuprobleme de motiv personal –legătura cu duşmanul; - discuţiile

vor arăta cum l-a cunoscut Ion Is-trati pe Toader Pârpâriţă; Dom-nica – fosta lui soţie – Eaacţionează rectiliniu – e puţinschematizat?-... discuţiile vorarăta. Niţă Ilie – legătura dintreţărani – evoluţia – pozitiv la în-ceput, apoi... Negativi: Nichifor –etc. genera rezerva Hanibalu nu-şi apără prea vajnic; nu a acţionatsuficient, evident; negativ-pozitiv.Victoria abate din drumul just peerou, dar are şi calităţi. SecretarulP. M. R. Nu - oricând – esenţialulde accesoriu. O parte de roman eexpozitivă; tablouri care pe de oparte depăşesc iar altfel lipsescdar sunt f.[oarte] vii şi colorate...Probleme: 1. desfăşurarea lupteide clasă la sate, 2. importanţapartridului. 1. Condiţiile luptei –câteva luni după reformă – se-ceta de care duşmanii au profitat.Uneori Istrati – problema seceteica un rău natural, nu a arătat cărăul a fost mărit de chiaburi prinexploatare. Chiaburul nu-şi apărăsuficient poziţiile uneori acţio-nează de „moment” – O scăderea dram[atismului]. 2. – Rolul nu esuficient conturat – nu ocupă rolulprincipal – Asta duce la ne-dumerire. Alecu Zară – ce se faceel? Legătura dintre P[artid] şimasă, nu e explicată necesitatea.Istrati e un adevărat romanciercare ştie destul de bine... Ro-manul ne-o arată.

Discuţii: 1. Întrebări. –Pauză silită. „Moclis” – Ceauşu –„Atmosferă de dulceaţă moldo-venească”, liniştită fără combati-vitate. Partidul e schematic.Moldovenisme – prea multe.Toader - e naturalist. Victoria aatribuit lucruri neinteresante.

RPR. Rvvvvrrr Bacău Apără lu-crarea; elementul „nou” – Secre-tarul de partid negativ? Cine aspus. Literatura e naţională înformă şi socialistă în fond, decimoldovenisme.- Crăescu – cadeîn idealism. Domnica ajunge pri-mar spontan. Rolul intelectualu-lui. Rolul org.[anizaţiei de partid]Un Ieşan cenaclist: Naturalism.Problema victoriei lui Toaderasupra răului. Filimon Molocea –cel mai reuşit din roman. Pentruvolumul II să fie noua familie.Bărbieru -moşulică să nu ia dreptbun ce spun ceilalţi. Noi suntemîncântaţi.

Ion Istrati. Se ţine tare. 24august 1949 a terminat-o. Îmiplace... Nu-i modest. Când a scrisnu ştia lucruri [pe] care le ştie azi.„Vă mulţumesc pentru sprijinul pecare aţi ţinut să mi-l daţi.”- Credcă lucrarea are valoare.

[I.] Aronsohn: lipsa par-tidului. Creşterea omului nou,elementul nou. Măiestria artisti-cului căci fondul e bogatdeoarece unde e mai frumos efondul mai bun.-----------------------------------------

B-dul Ana Ipătescu, 39 -EPLA [Editura pentru Literatură şiArtă], Pentru colecţia „Albina”

(Va urma)

NICOLAE LABIŞ – 80 D O C U M E N T A R

Începând cu numărul105 vă prezentăm, în se-rial, momente inedite dinexistența tumultoasă aunuia dintre cei mai maripoeți români născuți pemeleaguri bucovinene,Nicolae Labiș.

NICOLAE CÂRLAN

PLUMBde George Bacovia

„Dormeau adânc sicriele de plumb,Şi flori de plumb şi funerar vestmânt –Stam singur în cavou… şi era vânt…Şi scârţâiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumbPe flori de plumb, şi-am început

să-l strig –Stam singur lângă mort… şi era frig…Şi-i atârnau aripile de plumb.”

(Reprodusă din G. Bacovia, Opere, 1978,)

În acest studiu susţin necesitateaunor noi lecturi ale operei lui G. Bacovia,întrucât „tot mai rare sunt lecturileadevărate din poezia lui”1. Laaprecierea făcută astăzi, de aproape în-treaga critică literară, că George Bacoviaeste, pe drept cuvânt, cel mai de seamăpoet simbolist din literatura română voiadăuga că poezia Plumb este cea maireprezentativă poezie simbolistă nu numaidin literatura naţională, ci şi din ceauniversală. Cu privire la poet s-a spus:„este universal chiar în cadrele mai largidecât acelea ale literaturii noastre”2.

Nu voi ignora aprecieri de genul: „[...]Bacovia este primul nostru expresionist;[...] e un expresionist ce se comportă faţăde sine ca un impresionist.”3, întrucât estelucru cunoscut că simbolismul prin naturalui polivalentă a generat estetici care sedespart de acest izvor devenind de sinestătătoare, diferite, dar pentru ceea cevreau să scot în evidenţă în acest studiuam ca temelie teoretică apartenenţa lacurentul simbolist a creaţiei bacoviene.Astfel, pot spune, referitor la poeziaPlumb, că este o creaţie literară în versuride natură simbolistă, nu una în care aparsimboluri, aşa cum de mii de ani pot fi în-tâlnite acestea în poeziile de pretutindeni.Această afirmaţie trebuie argumentată, în-cepând cu descoperirea simbolurilorcuprinse în cele două catrene, altfel desimboluri decât cele întâlnite în poeziile depână la apariţia simbolismului. Trebuie săsubliniez faptul că vocabulele folosite decătre autor nu mai exprimă, în majoritateasituaţiilor morfo-sintactice în care apar,sensurile bine cunoscute din cuprinsulcomunicării lor cotidiene, ci suntpurtătoare de simboluri ale altor aspectedin realitatea exterioară sau din ceainterioară a creatorului. Acest adevăr nueste băgat în seamă de către niciunanalist al poeziei bacoviene, toţiîmpiedicându-se de sensurile concreteexprimate de vocabulele utilizate înpoezie: „sicriele; funerar; mort; cavou;coroanele (căruia i se reţine numai cel depodoabă mortuară dintre cele unsprezecepe care le are, ignorându-se tocmai celadecvat contextului”), ajungând la fixareaeronată a temei: moartea (idee preluatăîn manualele şcolare şi în materialele depregătire pentru bacalaureat în formulăricontradictorii stupide):

„Universul poeziei Plumb este ununivers sumbru sugerând moartea prinfolosirea a numeroase cuvinte din câmpulsemantic al dispariţiei fizice. [...] Senti-mentul (morţii, s.n., D.U.) este sugeratîntr-o manieră tipic simbolistă [...] prinabundenţa lexiconului funerar: sicriu,cavou [...].”4; „Universul poeziei Plumbeste un univers, sugerând moarteatrupului şi a sufletului (disociere stupidăa efectului fenomenului numit asupraomului, s.n. D.U.) prin numeroase cuvintedin câmpul semantic respectiv: sicriu, florişi coroane de plumb, veştmânt funerar,

cavou, mort”5.Este inexplicabilă şi de neiertat ati-

tudinea profesorilor şi criticilor literari deignorare a principiului fundamental alutilizării limbii în creaţiile simboliste: cuvin-tele nu sunt cuprinse în operă cu sensullor propriu, ci cu o valoare simbolică,sugestiv-analogică prin transferareatrăsăturii, potrivite în viziunea creatorului,de a exprima o entitate, o trăsătură etc.asupra unui obiect-ţintă, in absentia, ne-exprimat, sugerat astfel.

De pildă:mort (referent iniţial) – opera (refe-

rent-ţintă) (un( mort = opera în ipostazaimposibilităţii transmiterii publice amesajului, în ipostaza de manuscris,nepublicată.

o operă nepublicată = operăinexistentă, moartă.

Analiza literară a poeziei Plumbpune, pe cel ce se încumetă să o facă, latrei dificile încercări: 1) dificultateaclarificării uneia sau alteia din valorile sim-bolice ale diferitelor cuvinte cu care s-aclădit creaţia literară simbolistă, 2) greu-tatea lămuririi sensului uneia şi aceleiaşiunităţi lexicale sau secvenţe lingvisticefolosite repetat în cuprinsul poeziei sim-boliste, în construcţii sintactice diferite şi3) fixarea cu precizie când o secvenţălingvistică este utilizată cu sens simbolicşi când cu unul din cele denotative (ex-puse în dicţionarele explicative) sau cono-tative (folosite figurat în context).

Pentru înţelegerea poeziei, pentruanaliza ei corectă este necesar să măopresc asupra titlului: Plumb, a căruisemnificaţie în relaţie cu textul celor douăstrofe şi cu specia, genului liric, în care seîncadrează, elegia, nu a fost clarificat decătre niciun critic literar de la apariţia poe-mei în Viaţa nouă, nr. 1, 1903; republicatăîn vol. Plumb, 1916, până astăzi.

Este inexplicabil că în zecile deabordări ale poeziei Plumb analiştiivorbesc, fără excepţie, de sensurile con-crete ale cuvintelor utilizate de către poet,uitându-se că în poezia simbolistă sen-surile concrete ale cuvintelor ascund sim-boluri!; de pildă: „La Bacovia cuvintele debază, cele care ordonează poemul, nusunt metafore; copacii, ploaia, corbii, sân-gele sunt chiar copaci, ploaie, corbi,sânge”6 (!); „Sângele, veştmântul funerar,coroanele de plumb, toate celelalte ele-mente dintr-o previzibilă recuzită funebră,inventariate cu insistenţă, cu o vizibilăplăcere de a numi obiecte [...]”7 Nu estede mirare că procedându-se astfel sesusţine ideea falsă că poezia esteconstruită pe tema morţii, de pildă:„Supratema ideatică, dar şi muzicală apoeziei este aceea a morţii”8; „Tema:Alunecarea în moarte a lucrurilor deplumb.”9 „[...] La un pol este moartea, lacelălalt – omorârea. [...] sugestia morţiieste provocată atât de închiderea deplină,cât şi de maxima deschidere aspaţiului.”10 Greşit! Nu este vorba demoarte, nici de omorâre, cu atât maipuţin nu avem a face cu sugestia morţii, cicu sugerarea unei trăsături, a ceea ceeste cuprins de moarte: imposibilitateacomunicării. La fel, se susţine cu fermi-tate că poezia este construită pe motivulliterar al morţii, tema însăşi a acesteia fiindmoartea, de pildă: „Cimitirul [...]. Aici, tim-pul zace solemn. Fastul lugubru, de alurăromantică, evocat lucid [...] agraveazăsarcastic prezenţa strivitoare a morţii.”11;„Motivul morţii apare ca motiv dominantal poeziei”12; „Singur în cavou: fiinţasolitară în spaţiul morţii, unde unicamişcare e aceea a recilor, întunecatelor«coroane de plumb» sugerând apăsarea,căderea, inerţia morţii” 13. – autorii ignorăfaptul că în simbolism sensurile concreteale vocabulelor ascund simboluri, care cersă fie căutate, iar, după ce sunt găsite, săfie lămurite.

O viziune fundamental nouă ainterpretării poeziei

„PLUMB”de

G. Bacovia

Do

rin

N. U

rite

scu

(Urm

are

în p

ag. 5

)


PLUMB 107

În istoria criticii literare româneştisurprindem câteva încercări de des-coperire a simbolului ascuns în cu-vântul-titlu. Când se apleacă asupraacestui „mister”, criticii pleacă de laproprietăţile metalului denumit astfelşi le transformă imediat în simboluri,îndepărtându-se de rezolvareacorectă a problemei: „[...] plumb, sim-bolul apăsării” 14; „Titlul este un sim-bol, plumbul fiind în realitate unmetal de culoare cenuşie, cu o greu-tate specifică mare. Cele douătrăsături creează mai multe sugestii:a) prin culoare, plumbul sugerează oexistenţă cenuşie, monotonă şiuniformă, în care oraşul de provinciedevine spaţiul pierderii esenţelor lumi-noase ale vieţii; b) prin greutate,plumbul sugerează o staresufletească apăsătoare, grea, aflatăsub povara plumbului. S-ar părea căDestinul însuşi este de plumb şi-lpresează pe om, adâncindu-l treptat,dar implacabil spre golul Nefiinţei.”15.

Fără îndoială, analiştii greşesc înmod flagrant, întrucât culoareacenuşie, greutatea sunt trăsături ex-primate în definiţia de dicţionar a cu-vântului plumb (a metalului), iarsensurile: fumuriu, cenuşiu, întunecatşi senzaţia de apăsare, greutate, suntredate de loc. adj. de plumb, cândîndeplineşte funcţia de atribut adjecti-val al unor substantive: „loc. adj. deplumb, a) care este plumburiu, în-chis, întunecat, b) care dă o puternicăsenzaţie de greutate, de apăsare;(ext.) care este profund, adânc, c)prin care nu se poate răzbate,pătrunde, care este impenetrabil” 16.

Sensurile sunt redate, deci(atenţie!) nu sunt sugerate. Substan-tivele existente şi starea sufleteascănumai urmate de locuţiuneaadjectivală de plumb înseamnăexistenţă cenuşie, şi, respectiv, staresufletească apăsătoare.

Reproduc din definiţia semantică,de dicţionar explicativ, a substantivu-lui plumb, reţinând numai ceea ceinteresează pentru analiza titluluipoeziei bacoviene: „plumb [...], 4.(Înv.) creion • (Reg.) Plumb de placă= condei special cu care se scrie petăbliţele de ardezie – lat. Plumbum” 17(sublinierile îmi aparţin, D.U.). Plumb,va să zică creion, (în artele plastice)tehnică în care se foloseşte aceastăustensilă (creion)•Desen, schiţă aunui desen executate în aceastătehnică; eboşă. Deci, pot să facanalogia titlurilor poeziilor bacoviene:Plumb de iarnă (1914, ianuarie);Plumb de iarnă (1914, noiembrie);Plumb de iarnă (1922); Plumb detoamnă (1914, octombrie) şi Plumb(1903, octombrie) cu titlurile poeziilorargheziene: Creion (Obrajii tăi mi-sdragi); Creion (Trecând pe puntea-ngustă); Creion (Luna umblă printrecase); Creion (În grădina-n carescriu) şi Creion (Fă-te suflete, copil).Pentru titlurile poeziilor argheziene,Creion [...], lucrurile sunt clare,deoarece se înţelege că substantivulcomun, neutru, a fost folosit cu sensulfigurat, cuprins în dicţionarele gen-erale de limbă: ,,[mod de a scrie, dea compune; uşurinţă în a scrie, în acompune ceva (valoros);] com-poziţie, compunere artisticăpersonală” 18.

Pentru titlurile poeziilor ba-coviene, situaţia este mai complexă,întrucât plumb (substantiv comun) catitlu al poeziei, Plumb, este osinecdocă obţinută prin substituireaobiectului (creion, instrument descris) cu materia din care este făcut(plumb, metal moale şi greu, maleabil

[...] care lasă urme pe plăcile deardezie şi pe hârtie – devenit numepropriu, Plumb, denominând un uni-cat, poezia Plumb). Substantivulcomun plumb, deşi nu are sensul fi-gurat al substantivului creion, totuşi îlpoate sugera datorită relaţiei desinonimie cu acesta. Ne aflăm astfelîn limitele utilizării simboliste a cuvin-telor: Compoziţie de iarnă;Compoziţie de toamnă, Compoziţie,prin urmare, o compoziţie pe temaiernii sau compoziţie pe o temă deiarnă; o compoziţie pe tema toamneisau compoziţie pe o temă detoamnă; compoziţie.

Prin urmare, plumb în ipostazade titlu al poeziei, Plumb, nu estesinonim cu compoziţie nici la propriu,nici la figurat, ci un simbol alcompoziţiei poetice prin obiectul pecare îl redă, creion, indispensabil pro-ducerii acesteia.

Ţinând seama de atributeledefinitorii ale operei simboliste ca cre-atoare de atmosferă, de ambianţălirică tulburătoare, de univers alsupersensibilităţii psihismului uman,de stil (de un stil frapant distinct),putem înţelege mai bine titlul poezieiPlumb. Am spus: de stil, întrucât din-tre puţinele poezii bacoviene, publi-cate după dispariţia fizică a poetului,una are chiar titlul: Stil simplu. Săreţinem: din gr. stulos, daltă de scris,în lat. stylus, stilus, 1) ţăruş, 2)(frecvent) condei (de scris), 3) (fig.)scris, compoziţie, iar în fr., style, daltă(mică şi subţire pentru scris, pentrugravat); un fel de cui pentru scris petablete de ardezie, (p.ext.), exerciţiuscris, manieră de a scrie ajuns înromână, stil, [...] condei de metal [...],cui de plumb (plumbul) cu carescriau pe tăbliţa de ardezie elevii înclasa întâi, până la jumătatea secolu-lui trecut.

Plecând de la sinonimia plumb,creion, stil, condei, titlurile poeziilorPlumb [...], Plumb şi Stil simplu (Ba-covia), Creion (...) (Arghezi), putemsusţine că selectează din definiţiasemantică a cuvintelor care formeazăseria sinonimică, sensul compoziţie(atât de „simbolist” prin utilizarea lui înteoria şi practica picturii, muzicii şiliteraturii, deopotrivă).

În încerarea de explicare a valoriisemantice prezentate de vocabulaplumb în cele opt versuri ale poezieibacoviene şi în titlul acesteia, Plumb,Ioana Pârvulescu se apropie mult derezolvarea problemei poetice, însă nuduce până la capăt argumentarea:„Deci care este valoarea referenţială,nesimbolică, a cuvântului plumb?Răspunsul «Un metal» (cu valorilechimice, alchimice şi coloristice ştiute)[...]”19 – corectă remarca făcută cuprivire la sensul metal că această„valoare referenţială este ne-simbolică”20 în context şi că „nu neputem gândi la proprietăţile metaluluifără a le transforma instantaneu însimboluri”21 – greşeală care a persis-tat un secol în critica literarăromânească, oprind accesul la de-codificarea poeziei simboliste ba-coviene. Necontinuând expunereadefiniţiei din dicţionarele explicative,autoarea trece pentru sensurile cele-lalte ale substantivului, care ar fi dus-o la interpretarea corectă: „plumb,s.n. (înv., reg.; şi condei de plumb),creion”22, dar în 1903 nu era nici în-vechit şi nici regionalism, toţi şcolariiîn clasa I scriau cu plumbul petăbliţele de ardezie şi şetrgeau celescrise cu un burete muiat în apă cuoţet – imagine familiară pe primacopertă a abecedarelor! (Va urma)

(Continuare din pag.4)

O viziune fundamental nouă a interpretăriipoeziei „PLUMB” de

G. BacoviaO simplă literă de alfabet: ,,E

blestemată dar ades divină,/ Casemn ceresc, o literă-i lumină.”

Asistăm la încoronarea sone-tului (italian sau englez) ca rege alpoeziilor cu forme fixe: ,,Din în-tuneric, poți să tai lumină/ Poțiforma, de-o cunoști, s-o facidivină:/ Un vers pe file moarte-acum învie.” (Sonetul ocultuluisonet)

Lucian Strochi are harul de aspune multe în puține cuvinte(Multum in parvum). Iată uncatren: ,,Prin patru versuri, lumeaai uimit,/ Pe patru versuri, lumease gândește./ În patru versuri,templul ți-ai zidit/ Cu-aceste patruversuri te cinstește.” (p.56)

Uneori, timpul gândește per-vers și Invers: ,,Atunci și caii secoboară-n ierbi/ Și munții par doarrăsuflări grăbite/ Și falnici fagiadorm sub cerbi/ Și fulgere cu ver-suri par tivite.”

ANCADIERUL este o rap-sodie enesciană a liricii româneșticontemporane. Dacă iubești, depildă, atunci: ,,Bei cupa plină de-amaruri și venin/ Și blând, gândi-tor, privești la cer senin.”

Tristețile provinciale vin înpoezia lui Lucian Strochi dinsimboliștii Demostene Botez șiGeorge Bacovia: „Tristețile sescurg provinciale,/ Astăzi nimic numai e ca-nainte:/ De morți, nimeninu-și mai aduce-aminte/ Decoruritriste, false mucavale.” (p.119)

„Omu-i o ființă, o fiarăciudată” (Omul) iar cuiul ,,îmbinăîntuneric cu lumină/ În pieptul luiPrometeu/ Și-n palma lui Dum-nezeu.” (p.119)

Sunt însă și momente cândstarea de grație i se refuză celuicare o așteaptă: ,,Nimic nu-mi ieseastăzi sub peniță/ Nici un poem,nici replică, eseu.”

Poetul este ,,Amant tăcut, lo-godnic, frate, mire/...Și toate-așteaptă-n versuri mântuire”; ,,cerveșmintele vorbirii”, cum spuneEminescu, ,,cer intrare-n lume.”Cei aleși ,,Visăm mereu nu cărți, cibiblioteci.”

Mama iubirii și a mântuiriiUna dintre cele mai inspirate

și mai frumoase creații este Odămamei. Mama este, pe rând, ,,fatăfrumoasă” și ,,aleasă mireasă”;nașterea este ,,Mister între mis-tere/ Durere fără durere/ Puterefără putere.” Copilul venit pe lumeeste, la rândul lui, o ,,floare întreflori/ Comoară-ntre comori/ Umbraunei ninsori/ Lumină din lumină/Sfântă rădăcină/ Ghem deparafină.” Ființa scumpă care l-a

adus pe lume este ,,Mamă întremame”. ,,Mama mea fierbinte,/ Vieîn cuvinte,/ Sfântă între sfinte.”(p.133)

Trăim vremuri dementePoezia trebuie să înfățișeze

binele, adevărul și frumosul(Kalokagathia), uneori însă viațaeste invadată de urât și iadulexistențial contemporan poate ficaracterizat prin dezgust, deza-măgire, disperare: „Trăim cu-adevărat vremuri demente”; ,,Untimp haotic, buimac, fără de legi”.În astfel de momente, poetul facerecurs arghezian la credință: ,,L-am îngropat pe Dumnezeu înmine/ Demult, în rugă, slavă sautăcere,/ Nu ca să-mi caut blândămângâiere,/ Sau să înalț luminădin lumină.”; ,,Puteri îmi vin din-colo de tărie.”

O evocare realistă a hoților decodru de altădată: ,,Mai ieri,mereu era o întâmplare:/ Erauvestiți tâlhari la drumul mare/ Cejefuiau în voie diligențe/ Și pentrunimeni nu aveau clemențe” neprilejuiește comparația cu unii par-lamentari de astăzi față de carevestiții bandiți de altă dată parcopii de grădiniță.

În Lucarna militantului pen-tru pace am descoperiturmătoarea strofă: ,,Nu văd de ce-ar cădea pe noi năpasta/ De ce săfim mereu când lup, când oaie,/De ce să mai luptăm pentru drep-tate/ Când patria-i solară,milenară”.

Lectura mea empatică a pro-dus o replică, după proverbulromânesc ,,De-atâta lup, prinde-amușca și oaia”: ,,O fi ea patriasolară,/ O fi , cum zici și milenară/Când lupul însă te jupoaie/ Ajungisă muști, chiar de ești oaie.”

,,Exegi monumentum”Am crezut că postmoderniștii,

prin negarea valorilor trecutului cuscopul de a pune-n locul lorNIMICUL, prin intertextualitate,prin pastișă și prin promovarea es-teticii urâtului (pornografia, insalu-brul), compunând o poezie ,,aartificiului, a orificiului și a ospiciu-lui” (vezi Viorel Dinescu, ,,Armistițiiliterare”, Ed. „Rafet”, RâmnicuSărat, 2004) nu numai că auîndepărtat cititorii de poezie darchiar au vrut să o distrugă.Poezia adevărată însă asupraviețuit: dovadă AN-CADIERUL lui Lucian Strochi. Secuvine așadar ca POETUL să fie„premiat cu aur curat, aplaudat,după cuviință, pentru biruință,știință și elocință, pot al cerului,nobil al adevărului, frate al mis-terului, părinte al versului și etalonal universului” (...) (p.429).

Poetul Lucian Strochi – Lirica Magna(Continuare din pag. 3)

Secretar de redac]ie: NICOLAE MIHAI Director economic: LOREDANA D|NIL|

Redactori:DUMITRU BRĂNEANU, DoRU CIUCEsCU, GhEoRGhE UNGUREANU,

DAN sANDU, ELENA PÂRLoG, PETRUȘ ANDREI, MIhAELA BĂBUȘANU Grafic\: IOAN BURLACU;

Corectur\: Mihai Buznea, Eugen VermanADRESA: 22 Decembrie 38/B/ 7- Bac\u: E-mail:

[email protected]

Ilustrații revistă: Mircea Nour, Radu MihaiGelu PARASCAN - ad.SITE; Distribuție-curierat: Titi ROZNOVANU

Consiliul editorial:

Președinte: CALISTRAT COSTIN

membri:

OVIDIU GENARU, DORU KALMUSKI,

GHEORGHE NEAGU, GRIGORE C0DRESCU,

VIOREL SAVIN, ION TUDOR IOVIAN


PLUMB 107

Octavian Nestor își duce prinviață pasiunea creatoare cudiscreție și parcimonie. EdituraSedcom Libris din Iași îi publică în2015 a treia carte de poezii cu untitlu care te izbește (fără violență!)în moalele capului: Donquijotire,astfel fiind intitulată și primacreație din volum. Autorul,îndrăgostit de cultura hispanică, aavut grijă, înainte de orice, săintroducă, spre știința cititorului, șiun minidicționar format din douăvoca-bule: verbul a donquijoti șiderivatul său substantival care îțisurâde aproape mefistofelic de pecopertă. E de citat, fără întârziere,chiar prima strofă ce se vrea car-acterizatoare: Donquijotesc decând mă știu/ Mă lupt întruna-n visși-n gând/ Cu cine și cu ce nu știu/Dar unde-s morile de vânt?Așadar, O. Nestor e și nu e unprivilegiat al Fortunei. Mișcarea luiare și nu are avânt și sedesfășoară pe o muchie de cuțit,tăind și netăind în părți egale, saupoate inegale (cine ar putea s-ospună?) realitatea și ficțiunea,dacă nu cumva autorulpendulează între propria ficțiune șicea a vestitului personaj din ro-manul lui Miguel de CervantesSaavedra. Cititorul ar putea credecă O. Nestor se află pe teritoriulalunecos al secolului al XXI-lea încăutarea morilor de vânt.Interogația de la sfârșitul primeistrofe (aceasta se repetă înurmătoarele două) ar putea sătrimită la un răspuns afirmativ, însănu e, căci „morile de vânt”năvălesc asupră-i, ori poate s-auprins într-o horă în juru-i, făcându-te să te întrebi aidoma autorului: esilențioasă, ori, dimpotrivă, fremă-tătoare, e încă deschisă, în for-mare, sau avem de a face cu uncerc s t râmt, înăbuși tor?Răspunsul îl aflăm în ultimeledouă versuri ale aceleiași poezii:Stăpâne e sfârșit de drum/ Și-acestea-s morile de vânt. A sevedea că poetul nu se referă nicila drumul său și nici la sfârșitulacestuia, substantivele subliniatefiind folosite nearticulat, cum, dealtfel, apar toate titlurile din cuprin-sul cărții, creând un spațio-timp alindeterminării, poetul aflându-se înmijlocul unui „joc secund” în carecuvântul e încărcat cu o maximămetaforizare. Autorul apare înpostură de stăpân al lexicului, caun arbiter elegantiarum pestevorbe și cuvinte: Literatura, ziceel, într-o Artă poetică, începe acolounde se sfârșesc toate: aventură,spirit, materie, vise realitate. Vorbe(…) Feluri de vorbe și feluri deguri. Degeaba. E le suntmoar te, inerte, înghețate, imo-bile, inutile. Se subînțelege că artamântuitoare a cuvintelor (de laLucian Blaga citire) se constituieîntr-o ușoară, surdinizată don-quijo(ho)tire la adresa unor crudeși năvalnice realități care, privitedin altă perspectivă, se văd caniște irupții ale realității. O moarăde vânt, se afirmă în textul progra-matic, se ciocnește de noi la hanulcu staule și munți de gunoi,mironosițe citesc evanghelii.Făcând în continuare o donqui-jochire asupra poeziei lui O.Nestor, se observă că poetul,călărindu-și cu măiestrie Pegasul,

intră în scenă, în cadrul unei lupteinegale, cu o Solie: La nepusă-nverb solie-/ Nestatornicul meuviciu-/ Tatuează-n carne vie/Lătrătorii de serviciu. Autorul,scăpat pentru scurtă vreme de subaripa lui Donquijote, pare/se căintră în pielea unei alte celebritățiliterare, considerându-se un Ulisecontemporan (Penelopa e mereuîn așteptare, pentru ea trădareaeste echivalentă cu moartea), pen-tru care cântecul ademenitor alsirenelor e o dulce copilărie. Așase face că asupra poezieiplanează umbra unei suferințe ire-mediabile. Ar fi de amintit aici căundeva, pe la mijlocul cărții, se aflăo poezie cu titlul Ulise și, cumPenelopa a uitat demult ceînseamnă a țese, iar poetul seambiționează să rescrie mitologii,aceasta a fost scoasă complet dinpeisaj, în vreme ce Eroul întârzieîntr-o prea lungă plimbare/Adăstând în uitări la bacanteboeme. Să adăugăm că suntem înfața a încă unei… donquijotiricare-ți taie răsuflarea, din momentce Ulise e și el un rătăcitor anis-toric ce Își uită cu voia nisipul dinvreme. De altfel, există în volumun poem cu titlul „Sirene”, cutrimitere la ceea ce s-ar puteanumi alunecare lină a tempo-ralității, „clipa cea repede”eminesciană: Și orice zi avea corpde sirenă/ Alunecând mereuprintre genele mele/ La fiecareclipire și dispărând într-o / Luminămaree (…). Versul, ca și timpul, seprelinge în continuare într-oatmosferă eminescian-blagiană,

de unde nu lipsește amprentapersonală a lui O. Nestor, poetcare a ocolit cu eleganță oricecurent literar: Și numai degetelesubțiri ale lunii/ Răsărindă dintreramurile curgânde ale/ Trestiilorplângătoare/ Reușeau să o prindăîn brațe o clipă/ Și să/mi împru-mute o vagă adiere/ De mere și degutui laolaltă/ Înainte de a o pierdeîn mare. Și, dacă tot veni vorba decaracter particular, e cazul săamintim că poetul procedează larăsturnări spectaculoase atuncicând are în vedere unele mituri,mori de vânt, care pentru O.Nestor nu se învârt în gol, însărămân la fel de provocatoare cacele ale lui Cervantes. Un poemcu titlu generic – Mit – are doarpatru stihuri dând impresia uneisuprametaforizări, o constantă avolumului, la concurență involun-tară cu cea a lui Ion Barbu. Dariată și textul în cauză: La ceasuriascuțite de trezie/ Perdeaua nopțiisfârtecă iluzii/ Zlătarii oacheși batîn ceruri cuie/ Să nu mai bântuieprin prunci irozii. O superbăinvitație pentru lector la o repliereinterogativă, înainte de a trece la

un nou asalt, căci decodarea sevrea a călca pe urmele lui… Don-quijote-poetul. Așadar, iluziile pecine îl macină? Aparțin ele omeniriisau doar zlătarilor? Piroanele pecare le bat cei din urmă sunt deaur, ori n-are importanță, din mo-ment ce rămân unelte ascuțitedestinate torturii? E vreo deose-bire între zlătarii de acum două miide ani și cei de azi? Nu cumvaforța de anihilare a Vieții, căreia is-au abandonat aceștia, e chiar ouriașă iluzie? Și, în sfârșit, oafirmație: rănile cuielor setămăduiesc, însă rămân semnele,indubitabilă mărturie a deraieriivoite prin exacerbarea ego-ului re-tardat. Ideea este reluată oarecumși în altă parte (Pruncii nopții),unde ultimul catren sună astfel:Caini și abeli din tulpină/ Potrivescla cuie boante/ Și strivesc pe albărouă/ Ceruri cu sclipiri deșarte.Textul pare să sugereze oîmpăcare mitică de semn întors,gândindu-ne că reconcilierea nueste rezultatul iertării și al iubirii.Urmașii primului fratricid își daumâna pentru a încheia o pacestrâmbă al cărei rost nu e tocmaibenefic pentru omenire, mai alescă spațiile siderale nu apar pentruaceștia ca sediu etern al autorității,al dreptății și al armoniei, ghid aldespătimirii întru recuperareainocenței paradisiace.

Donquijotirea lui O. Nestor ea unui intelectual de mare profun-zime pentru care lumea e scăpatădin măreața ei normalitate șiintrată într-un proces turbionaramețitor, captivitatea fiindu-iasigurată printr-o supunerenecondiționată forțelor malefice.Poetul privește din spațiul său se-curizat spectacolul indecent allumii care și-a pierdut busola, in-trând într-o pernicioasă derivăcauzată și de inamicii cuvântului:Mulțimi decerebrate în delir cuan-tic/ Spasmodice havuze de cu-vinte/ La mâna decidentului cufrac/ Cohorte de mătănii con-curente/ Au strămutat zenitul lanadir. (Curcubeu) Întoarcerea pedos a valorilor e tot ce poate fi mairău, e o fază a omenirii cândconștiința s-a smintit de-a bineleași se așează sub tutela lui Hypnos,frate geamăn cu Thanatos. Dintr-o astfel de perspectivă capătăsens alte două versuri din poemaReverie: Și iar vor delira uimite/Catargele cu vârfu-n jos, emble-matice pentru demersul poetului,unde priveliștea aiuritoare dinpreajmă e în plină desfășurare,autorul ridicând o construcție liricăîn care strălucesc varietatearitmică și inversiunea, așezatesănătos pe ambivalența neolo-gism-arhaism, altoită pe oexcelentă inovație lexicală din titluși având ca suport o impresi-onantă arhitectură medievală, înalb și negru, formată din steme,arce, bolți, capiteluri și, bine-înțeles, ziduri. Învăluindu-le,rămân, atât pentru poet cât și pen-tru lector, grave Întrebări/ Încuburi/ Sparte (Arabescuri),imagine stănesciană, care dăseamă de faptul că perfecțiunea afost aruncată în aer șitransformată în cioburi. Întrebăriledevin probabil zadarnice, însăreprezintă o teribilă aventură aspiritului întru poezie, așa cumeste acest volum a lui OctavianNestor.

Având în vedere spațiulideatic al cărții atât de concentrat,care pune la grea încercare citi-torul, ne-am fi așteptat ca autorul,profesor cu o excelentă pregătire,să donquijotească numele propriicu majusculă și – de ce nu? – săapeleze la forța binefăcătoare asemnelor de punctuație.

Octavian Nestor, donquijotind

Ioan

Țic

alo NICOLAE SCURTU:

ÎNTREGIRI LA BIOGRAFIA LUI MIHAI DRĂGAN

Biografia istoricului și criticului literar, emi-nescologului, universitarului și excelentului epis-tolograf Mihai Drăgan (n. 6 decembrie 1937, satViișoara, com. Târgu Trotuș, jud. Bacău – m. 1noiembrie 1993, Iași) conține o sumă importantăde necunoscute ce necesită o cercetaretemeinică a surselor primare și secundare exis-tente în arhive publice și particulare.

Biografia acestui autentic intelectual, instruitși format la școala unor ilustre modele culturaleși literare, impune o investigare minuțioasă sprea-i întregi portretul de cărturar și dascăl de emoțiiestetice.

Lectura integrală și atentă a literaturii saleepistolare relevă, cu certitudine, noi valențe alepersonalității lui Mihai Drăgan, care, timp depatru decenii, a uzitat și stimulat genul epistolar.

Istoricul literar și profesorul Mihai Drăgan aavut relații epistolare cu prieteni, colegi, confrațiși cu mulți, foarte mulți dintre studenții săi,deveniți, în timp, profesori secundari.

Epistolele ce se publică acum, întâia oară,sunt trimise criticului și eseistului Al. Dima(1905–1979), profesor de Literatură universalăși comparată la Facultatea de Limba și LiteraturaRomână a Universității din Iași.

Aceste epistole, deloc convenționale, seconstituie, de fapt, în niște veritabile confesiunipe care discipolul le face maestrului în momentefaste sau mai puţin faste.

Profesorul și cărturarul Al. Dima s-a impus,după reforma învățământului din fatidicul an1948, ca un model, pe care tinerii săi discipoli dela Facultatea de Filologie din Iași l-au urmatși l-au potențat fiecare după înzestrarea saliterară și culturală.

*Iași, 17 octombrie 1975

Mult stimate domnule profesor Al. Dima,

De ziua nașterii d[umnea]v[oa]s[tră], cândîmpliniți 70 de ani, vă urez, din toată inima, multăsănătate, putere de muncă și ani fericiți.

La bucuria mea alătur și pe aceea a soției,și a fetiței mele, bucurie care ne duce cu gândulși înapoi, acum exact două decenii, cândd[umnea]v[oa]s[tră], cel dintâi, pe băncileUniversității din Iași, ne-ați deschis ochii spremai multă lumină.

Omagiu și devoțiune nestrămutată,Mihai Drăgan

*Iași, 17 octombrie 1975

Mult stimate domnule profesor Al. Dima,

Ieri v-am trimis o felicitare pentru ziua deazi. Acum vă răspund la scrisoarea de acumcâteva zile, regretând că nu am putu veni laBucurești, la sărbătorirea d[umnea]v[oa]s[tră] laAcademie, am primit invitația pe care mi-ațitrimis-o.

Scrisoarea d[umnea]v[oa]s[tră] mi-a prilejuito mare bucurie ca, de altfel, orice rând pe careîl primesc de la d[umnea]v[oa]s[tră]. Mă simtprea solidar cu lucrarea d[umnea]v[oa]s[tră]intelectuală, cu faptele d[umnea]v[oa]s[tră] caprofesor și felul unic de a vă manifesta și a fi ald[umnea]v[oa]s[tră] ca om ca să nu fi fost alăturide d[umnea]v[oa]s[tră] în acest moment și să fiparticipat cu tot sufletul și modestul meu condei,vă trimit alăturat articolul1 meu din Cronica, nuștiu dacă revista a ajuns încă în București.

(Continuare în pag. 15)

Itinerariiculturale băcăuane

PLUMB 107


Lecturi aleatorii

„Fiecare alăsat, sau ar trebuisă lase, o urmă aexistenței sale peacest pământ“, nespune ValeriuAnghel, un prozatorce debutase în forțăla sfârșitul mileniu-lui trecut, dar care

dispăruse la fel de enigmatic pe cât îșifăcuse intrarea în lumea literarăbăcăuană și de 15 ani nu mai știa ni-meni nimic despre el.L-am redescoperitîn preajma Crăciunului, când, încântatde Farmecul amintirilor (Editura Et-nous, Brașov, 2015), i-am citit cu nesaț,până la Anul Nou, nu doar noua carte,ci și pe cele precedente, intrând într-ununivers mai puțin explorat de cătreconfrații săi de condei și lăsându-mă cutotul cucerit de șarmul istorisirilor și dedibăcia cu care își construiește perso-najele, puse adesea în situații limită șiimprevizibile.

În Printre șătrari (EdituraDeșteptarea, Bacău, 1998), bunăoară,acțiunea se țese în jurul lui Toader, untânăr cu „părul negru ca smoala, cuochii scânteietori, dar palid și subțirel,cu o cămașă îmbibată de transpirație șicârpită pe la coate“, orfan de tată la 6ani și argat, de la 7, la moșierul SpiridonGavrilescu, la care „trudea tot satul“ șia cărui avere se „întindea peste cincisate“.

Îndrăgostit, într-o primă fază deIoana, orfană ca și el, însă de ambiipărinți, o blondă superbă, pudică, cu„năsucul obraznic“, intră în conflict atâtcu moșierul, cât și cu „Balaurul“, maimarele peste slugi, cei ce, la rândul lor,puseseră ochii pe codană. Primul,holtei de multă vreme, iubitor de orgiibahice și sexuale cu femei de teapaMariei lui Turcu, „cam rea de muscă“ șicu „sânii ca două mere coapte“, doreștechiar, la un moment dat, să o ia denevastă, numai că împotrivirea fetei îlînfurie la culme, încât își trimite acolitulsă-i dea foc bordeiului în care locuiadoar ca s-o aibă mai aproape.

Știindu-i obiceiurile și puterea, ceidoi plănuiesc să fugă din robia luiGavrilescu, însă răzbunarea copi-lărească a paharnicului Petrică, bunullor prieten, îl transformă pe Toader înacuzat, șeful de post, om de casă almoșierului, arestându-l sub pretextul căa dat foc hambarelor acestuia.Năstrușnicul puști, cel ce iscase de faptpârjolul, aprinzând funiile prinse de co-zile șobolanilor, care au țâșnit ca niștesăgeți spre hambare și grajduri, l-a aju-tat să evadeze, numai că Toader a fostîmpușcat și îngropat în aceeași noapte,la un loc cu unul dintre jandarmii ce-lurmărise.

Ascunderea sub pământ a vic-timelor nesăbuitului șef de post nu aveaînsă cum să-l cruțe de judecata finală,întrucât prozatorul dă o turnură filmicăevenimentelor, aducând în prim-planșatra lui Stoinea și înviind „mortul“, careîn cele din urmă se decide să-șitrăiască a doua viață printre șătrarii cel-au salvat, căsătorindu-se cu frumoasaLila, fiica bulibașei, și luându-i, la vre-mea potrivită, locul.

Ingredientele strecurate subtil înfirul istorisirii nu se opresc însă laaceastă etapă, prozatorul punându-și,după 15 ani, față în față toți eroii, așaîncât cititorul trăiește încă o datăemoțiile evenimentelor, de data aceastadescifrând și tâlcul unor episoade enig-matice, dar și satisfacția că justițiarulPetrică, ajuns între timp ofițer de jan-darmi, nu se lasă până când ceivinovați nu-și primesc pedeapsabinecuvenită.

Tot cu sufletul la gură se citește șivolumul Deținutul 13002 (idem, 2000),

deopotrivă roman de dragoste și desuspáns, ca și cel de debut, numai căacum acțiunea nu se mai desfășoară lasat, într-o atmosferă de ev mediu, ci laoraș, dar cu suficiențe interferențe, în-trucât una dintre eroine, Carmen,reușind să devină studentă, evadasedin așezarea unde nu o aștepta decâtsărăcia și aspira la o viață în care „săpoți mânca o bucată de pâine maialbă“.

Naivă și oarecum zăpăcită de im-pactul cu noul mod de existență,„bobocul din tren“ n-a ținut cont nici desfatul mamei, nici de cel al aiuritei pri-etene Leana și a căzut pradă poftelorprofesorului „care ținea cursurile dedrept roman, nițel cam fustangiu și cuvino-ncoace“, rămânând însărcinată.

Teama că-și va face de râs părințiiși că va fi arătată cu degetul precum„Ileana lui Gorovei când a venitborțoasă“ o determină să-și ascundăsarcina și, la soroc, în complicitate cucel ce o seduse, să renunțe la cei doigemeni, unul ajungând să fie crescutîntr-un orfelinat, iar celălalt într-o fami-lie, beneficiind de toate condițiile pentrua-și asigura un viitor plin de speranță.

Fără să știe unul de existențaceluilalt, frații aveau să se întâlneascăîntr-o conjunctură cu totul specială,Andrei, acum milițian cu grad decăpitan, vânându-l pe Paul, ghinionistulcrescut la centrul de copii, ajuns înurma unor întâmplări cu totul nefaste săfie condamnat de propria mamă la 4 anide închisoare, apoi la încă 10, pentrucă, deși în legitimă apărare, îl omorâsepe țiganul ce voia să-l violeze.

Evadat din detenție la sfatul unuipreot, Paul se călugărește și vânează,la rându-i, o comoară ascunsă în podulcasei în care locuia primul-secretar, ast-fel că tenta de roman polițist seaccentuează și în scenă intră alte și altepersonaje, dintre care maiorul Nedelcue mai periculos decât tâlhariicondamnați la temniță grea, întrucâtțintea să pună de unul singur mâna pecocoșeii de aur și pentru asta era gata

să și ucidă.Răsturnările de situații nu lipsesc

nici aici, lucrurile complicându-se și maitare când Andrei află, cu ajutorul iubiteisale, Ella, cine este mama și, apoi, cinee, de fapt, deținutul 13002. Excelent or-chestrate, loviturile de teatru duc în celedin urmă către un final în parte fericit,cei trei reunindu-se pentru prima oarăchiar în casa procuroarei Carmen Mo-ciran, cea ce nu-și mai poate con-damna iarăși fiul, așa că, în complicitatecu tatăl rămas în anonimat, dar cuputere în ministerul de externe, îl ajutăpe Paul să plece în Germania, de undeva reveni după evenimentele decem-briste, recuperând, nu fără peripeții, co-moara, însă pierzându-și mama, carese sinucide. Spre deosebire de acesteromane, în care ficțiunea ocupă o pon-dere importantă, în celelalte două cărți– Ispita (Editura Plumb, Bacău, 1999)și Farmecul amintirilor – subiectelenarate se bazează îndeosebi pe mo-mentele trăite direct de autor, care,după cum însuși mărturisește, se„adună, se așează, se stratifică undevaîn suflet și, câteodată, răzvrătindu-separcă, dau năvală“.

Convins că existența omului e

ireversibilă, că „Orele, zilele, lunile, anii,viața întreagă, trec, se duc și nu se maiîntorc“, Valeriu Anghel n-a vrut să lasesă se piardă acel „ceva“ care sunt am-intirile și, trecându-le prin memoria saafectivă, le-a transferat în pagini me-morabile, care ne dezvăluie un per-sonaj neastâmpărat, pus mereu pe șotiiși cu un excelent simț al observației, un„talent-surpriză“, cum l-a definit criticulVlad Sorianu, pe cât de atipic, pe atâtde înzestrat cu o „maturitate artisticăsuprinzătoare“ și cu o „capacitateneobișnuit de acută a portretizăriimorale“.

Tăind în carne vie, el conturează înIspita o veritabilă frescă a societății so-cialiste și comuniste, începând chiar dinzorii acesteia și trecând apoi prin toatetraumatizantele etape, privite mai întâiprin ochii copilului ager care a fost, apoisimțite pe propria piele și dezvoltate însecvențe relevante, ce marchează con-comitent evoluția și devenirea celui ce,„prin fraze scurte și bine plasate în con-text pentru a crea atmosferă“,emoționează cititorul cu stilul său incon-fundabil, asemuit de scriitorul NicolaeSava cu cel al „marelui povestitor“Mihail Sadoveanu.

Ilustrative pentru ororile comunistesunt, de pildă, cazurile familiilorînvățătorului Vasile Miron și moraruluiSeverin Huțanu, ambii intrați în vizorulsecurității, care le-a transformat viațaîntr-un calvar, declarându-i chiaburi șichemându-i „zi de zi la miliție, securi-tate, partid“, până când, umiliți șibatjocoriți, au clacat, spânzurându-se.Deposedat de casa în care înființaseprima școală din sat și de pământulunde trudea alături de toți ai săi, primular fi putut fi scutit de aceste tracasări șinedreptăți de către evreul Hamil Hrum-berg, pe care învățătorul îl salvase întimpul foametei, dăruind familiei sale,din puținul avut, „porumb, grâu și făină“,dar cel ce între timp devenise „căpitanulde securitate N. Cojocariu“ uitase debinele făcut și a adâncit și mai mult ranadin sufletul dascălului, aruncându-i

copiii și soția pe drumuri. Victimă a fost și „cel

mai încăpățânat omal satului, cetățeanulMărieș“, numai că acestanu a cedat cu niciun chipbătăilor ce i-au învinețitmâinile și spinarea și nicișantajului că pruncii săi,unsprezece la număr, nuvor mai putea merge lașcoli, rămânând ferm pepoziție și demn până lacapăt, descurcându-se șifără partid, și fără C.A.P.-ul în care ceilalți intraserăde frică și renunțaseră laluptă.

Om al tranziției și alaventurii, prozatorul devenit erou facepasul către clasa muncitoare, anga-jându-se după absolvirea liceului, spresurprinderea tuturor, la o celebră uzinăbrașoveană, dar nu a scăpat nici aici deagricultură, pentru că anunțurile șefilorsunau sec și ultimativ: „Toată lumea laadunat cartofi.

Cine nu vine, găsește cartea demuncă la poartă, că nu se poate frațilorca tovarășul Ceaușescu și tovarășaElena să alerge pe ogoare și noi săstăm cu mâinile în sân.“

Ce-i drept, alerga și el, însă maimult pe la nevestele altora, că la amorși la descrierea scenelor de dragostepare greu de întrecut, indiferent că evorba de o idilă nevinovată, ca în cazulstudentei Carmen, eroina din romanulDeținutul 13002, de prima seară de iu-bire dintre orfanii Toader și Ioana, cuplulvitregit din Printre șătrari, de năvalnicași așteptata deflorare a Lilei de cătreacelași Toader, viitorul bulibașă, de con-topirea pătimașă a trupurilorîndrăgostiților la prima vedere Ella șiAndrei, de, cel mai adesea, aventurileocazionale, începând, să zicem, cu ceaa naratorului Ispitei, petrecută în clasaa X-a, și sfârșind, tot aleatoriu, cu una

dintre cele mai haioase, trăite de „conuSpiridon“, care a avut-o la pat nu peIoana, cum credea, ci pe lelea Safta,slujnica, similară într-un fel cu noapteaîn care Maria, cea „cam rea de muscă“,știind că se drăgostește cu moșierulGavrilescu i s-a dăruit, de fapt, lui Pe-trache, „Balaurul“.

Sătul de ședințele de producție șide întrecerea socialistă, de condițiile dincăminele muncitorești și de cele de trai,în genere, naratorul schimbă slujbeletot mai des, dar se izbește de fiecaredată de aceleași probleme ale societățiisocialiste multilateral dezvoltate, în carecorupția, pilele, furtul din avutulobștesc, nemunca și goana dupăînavuțire erau la ordinea zilei, ca șiacum, de altfel, când lucrurile nu se maifac pe ascuns, ci în văzul tuturor.

Demascând tarele și tot eșafodajulunei orânduiri putrede, autorul nu o faceoricum, ci cu bisturiul chirurgului careștie să extirpe partea bolnavă sau, cumremarcă regretatul Vlad Sorianu, cuzâmbetul înghețat al „entomologuluicare și-a țintuit exponatele în insectarcu un ac sterilizat, pentru că și de acolomai pot infecta“.

O face și cu amărăciune, însă celmai adesea cu un umor subtil șisănătos, aidoma humuleșteanului, pecare îl copie în multe privințe, cum vomconstata citindu-i Farmecul amintirilor,volum în care, într-o „viziune realistă șicu un limbaj plin de naturalețe“, dupăaprecierea criticului Grigore Codrescu,Valeriu Anghel „recurge la un decupajinteligent al unor episoade semnifica-tive ce seduce cititorul printr-o epicăpură, căci cei doi frați, Vali și Del, nustau o clipă locului, fie pentru că au tre-buri în gospodărie, fie că imaginează șisăvârșesc fel de fel de pozne, deghidușii insolite care îi uimesc pepărinții ce folosesc uneori cureaua șimelesteul fără rezultate prea bune“.

Mai mult ca în Ispita, totul este aici„memorie, emoție și bucurie“, toposulpropus de el cititorului transformândspațiul copilăriei și adolescenței în repersimilar celui din celebrele Amintiri dincopilărie, Gura Tărâței fiind cu nimicmai prejos decât Humuleștiul lui IonCreangă, întrucât și în satul de pe ValeaTazlăului Vali face trăznăi de ținut minte:fură ouăle încă neclocite de la cloșcațaței Rarița, după ce cheltuise banii pebomboane; umple casa bunicii cu fulgidupă o bătaie de trei sferturi de oră cupernele; subtilizează ștrengărește uncozonac de la o mătușă, pedepsind-opentru că nu i-a dat să guste măcar ofeliuță; zugrăvește pereții caseipărintești cu funingine, în tentativa de aprinde cioara ce intrase pe horn însobă; rămâne fără haine la scăldat șibagă femeile în sperieți ascunzându-seprintre păpușoi; prinde vrăbii și letransformă în friptură, dând cep apoi șibutoiului cu vin al tatălui; e prins de gân-gavul flăcău Costache la furat prune șipere și primește o papară originală,fiind îndopat cu fructe și apă până a datdiareea peste el; nu se învață minte șio pățește și în via țaței Frăsâna; extragelichiorul din sticlele sigilate cu ajutorulunei siringi ș.a.m.d.

Primul la hârjoană, dar la treabădând din colț în colț, cum singur selaudă, pune totuși osul atunci când enevoie, detalii în acest sens putând fiîntâlnite în toate cele patru volume,care sunt doldora și de alte întâmplărila fel de incitante, pe care vă lăsămînsă să le descoperiți, nevrând să văfurăm plăcerea lecturii.

Alături de dumneavoastră voiaștepta cu nerăbdare, se înțelege, și vi-itorul roman, Între soție și amantă sauRegăsirea primei iubiri, care chiar dacănu-i știu decât titlul, am convingerea căva fi la fel de captivant ca și preceden-tele, întrucât pana la început doarnativă a autorului s-a șlefuit între timp,Valeriu Anghel dovedind că e un proza-tor de cursă lungă, cu un „stil echilibratși compoziție îngrijită“, cu o poftăirezistibilă de a savura el mai întâipaginile așternute.

Valeriu Anghel – un prozator șarmant

Co

rnel

Gal

ben


PLUMB 107

N e m a i f i i n dcam de multişortânăr (n.1945), de-butând la vârstacând, de obicei,condeierii într-aleversului îşi urcă liraîn cuiul pozei,Mircea ConstantinJurebie pare a-şi fi

însuşit cu mâna pricepută lecţiacatrenului predată veacuri în urmă defaimosul Omar Khayam, ale cărui su-perbe „rubayate” continuă a fertilizafantezia contemporanilor noştri.Mărturisesc fără reţineri că volumul(„caietul”) de Catrene (supraintitulatCARPE DIEM- „ai grijă de ziua ta”...)conţine nu puţine piese de agreabilăcondiţie etico-estetică, scrise cu har,expresiv, mai mult decât corect.

Autorul, într-un „carpe diem” intro-ductiv se socoate însuşi un scrib îndescendenţa lui Omar şi, afirm,modestia îi prinde bine, băcăuanul stăcuminte în formula divinului persan şizice pe româneşte vorbe de duh încâte patru stihuri, rimate şi ritmate cu

meşteşug.Între efuziunile bahice marca

Omar îşi fac loc unde de lirism valah,de veritabilă poezie „Sub vântul ce-lînclină, un fir de iarbă verde/Îşi tremurăfăptura, dorind să îl dezmierde/Cu unsărut zefirul, şi-apoi, duios să-lculce../Mă-nclin şi eu la ceruri, dorinda nu te pierde”-aşadar un sentimental,pururi înamorat de iubiri de demult („O,Doamne, fă-mă cu iubită/Bobiţe-ntr-unciorchine”!), îndrăgostit şi de vin, depovestea vinului, vinul-pahar de feri-cire (evident neconsumat în exces!):„Din struguri vin să stoarcă, visează-un podgorean” şi „Tare-aş vrea casacagiul vin s-aducă în sacale”.

În incursiunile sale pe registrulbahic, Mircea Constantin Jurebie, îşiîngăduie s-o dea şi pe vorbamoralnică, social-civică şi critică aspră:„În luptă, se înfruntă savanţii geniali/Cugrupul de sălbatici, amarnici şibrutali.../Şi-a –nvins, ca-ntotdeauna,doar bâta nu cuvântul.../ Ajuns-asoarta lumii, pe mâini de acefali”!Trist...

Aforistic („Trăieşte-ţi clipa, chiarde-i infidelă!”), Jurebie se vădeşte ade-sea plin de substanţă („Şi viaţa astatrece.../Daţi-mi, vă rog, un secol împru-mut”; „Tu nu fi trist, îmbină umorul cuamorul”; „Nefericirea ofileşte macii”...=

Rânduri scrise cu patos tinerescla anii înţelepciunii: „Trăieşte-ţi visul,nu îi frânge zborul”; „Încep să miros aiarbă uscată”; „Nu-i pune frâu dorinţei,în graba-i tinerească”; „Natusra aretainele şi rosturile ei”; „S-au dus...Im-perii uriaşe, domenii şi regate/Care,nici în coşmaruri, nu se visaupierind.../Să-ţi fie luare-aminte, la astastrănepoate”!

Emanând din cartea „acelui per-san fantastic, atât de pitoresc”, MirceaConstantin Jurebie se arată limpede afi nu o dată un stihuitor fermecător...

Spre luare aminte...„Carpe diem”!

Cal

istr

at C

ost

in În luna ianuarie aacestui an, eu amefectuat un circuitîn Florida, în cadrulunei excursii orga-nizate de o agenţiefranceză de turismşi nu una româ-nească, motivulalegerii fiind preţul

mai mic, chiar dacă am beneficiat detrei mese pe zi de tip bufet, şi nu doarde micul dejun. Deh, capitalismul estede multe ori… original în ţara noastră.

Florida, peninsulă, în principal,calcaroasă şi stat cu o suprafaţă de170.451 de kilometri pătraţi, cu obornă situată la 24o27’N, la KeyWest, cel mai sudic punct al părţiicontinentale a Statelor Unite aleAmericii, este, indiferent de anotimp,cea mai atractivă destinaţie turisticăpentru nord-americani, în special pen-tru… cei pensionari.

În cadrul circuitului, eu am par-curs cu autocarul peste 3.000 de kilo-metri. Remarcabil mi s-a părutLaboratorul „Thomas Alva Edison",din Fort Myers, specializat încreşterea conţinutului de cauciuc înplantele indigene, care producaceastă substanţă. Prin analiza unuinumăr de 17.000 de mostre şi ca ur-mare a numeroase cercetări s-a ajunsla o varietate a plantei solidado, înaltăde 3,7 metri şi cu un conţinut de 12procente de cauciuc. De exemplu,pneurile pentru automobilele „Ford",model T, au fost realizate din cauciu-cul obţinut din această plantă. De re-marcat este faptul că Thomas HalvaEdison, autorul a… 1093 de invenţiiînregistrate în S.U.A. şi a… 2.332 deinvenţii înregistrate în toată lumea, afost un atât de bun prieten cu HenryFord, fondatorul societăţii comerciale"Ford Motor Company", încât cei doiau devenit proprietari vecini aireşedinţelor de iarnă din Fort Myers,ambele împreună cu laboratorulmenţionat anterior fiind înglobate înobiectivul turistic, denumit din 2003 ca„Edison and Ford Winter Estates".

O altă amintire de excepţie dinFlorida a fost Complexul de Vizitare alCentrului Spaţial "John FritzgeraldKennedy", în cadrul căruia sunt ex-puse aproape toate realizărileAdministraţiei Naţionale Aeronauticeşi Spaţiale. Acolo am văzut în originalsau în copie, de exemplu, primulsatelit american, primul modul cuechipaj uman din lume, care a ajunspe Lună, primul modul din lume, carea coborât pe solul planetei Marte,naveta "Atlantis", care a efectuat 33de misiuni şi toate tipurile de rachetepurtătoare. De asemenea, dată fiindapropierea de Staţia Forţelor Aeriene„Cap Canaveral", am văzut doar dinautocar, de la o distanţă de cel multun kilometru, clădirea de asamblare şiinstalaţia de lansare ale rachetelor,precum şi drumul cu… prundiş, ce leleagă, lung de aproximativ 5 kilometri.

Din curiozitatea de a trăiexperienţa unei călătorii spre Marte,eu am plătit în regim opţional cei… 97de dolari, plus 9 procente, reprezen-tând taxa guvernamentală… netre-cută pe bilet, dreptul de a intra la

„Experimental Prototype Communityof Tomorrow", cu acronimulE.P.C.O.T., unul dintre cele patru par-curi de distracţie din cadrul "Walt Dis-ney World Resort", complex turistic delângă Orlando. Din cele două vari-ante, "orange" şi "green", am evitatsimularea portocalie şi am ales-o peaceea verde, mai puţin intensă.Împreună cu alţi trei curioşi, eu am in-trat într-una din cele 10 capsule aleinstalaţiei, denumite "Mission Space".Instalat într-un fotoliu, cu ochii spre unecran, eu am ascultat comenzile deexecutat prin apăsarea unui buton.Fiecare membru al echipajului a avutde jucat un rol (comandant, pilot,navigator şi inginer), mie revenindu-mi, din întâmplare, cel de… inginer.Zborul simulat, sponsorizat de soci-etatea comercială „Hewlett- Packard",conceput şi construit de societateacomercială „Environmental Tectonics"pentru 30.000.000 de dolari, a duratexact… 3 minute şi 55 de secunde, încare, dacă echipajul nu a executatcomenzile la timp, a intrat în funcţiunepilotul automat. Doar aşa ne-am de-sprins de pe Terra, am evitat asteroiziidin cale şi am ajuns cu bine pe Marte!Bubuitul motoarelor şi trepidaţiile fo-toliului din timpul decolării mi s-aupărut elementele constitutive cele maireuşite ale simulării, restul amintindu-mi de o plimbare din timpul copilăriei,la un bâlci, pe un căluţ din lemn, alunui carusel.

Impresionantă a fost deplasareade 181,9 kilometri, pe drumul denumit„Overseas Highway", cu 47 poduri,care leagă peninsula Florida de cele

circa 100 de insule de nisip, formatepe un recif coralier, denumite înengleză "keys", ultima fiind Key West,care are 19 kilometri pătraţi, fiind adoua ca mărime, după Key Largo(39,6 de kilometri pătraţi), cea maiaproape de continent. Prima încer-care de a lega aceste insule a fostconstrucţia unei căi ferate, inauguratepe 22 ianuarie 1912, denumite „Over-seas Railroad" (Calea Ferată depeste Mări), dar şi… „Flagler’s Folly"(Nebunia lui Flagler), după numele luiHenry Morrison Flagler, iniţiatorul şifinanţatorul acestei realizări specta-culoase. În urma unui uragan, care aînceput pe 29 august 1935 şi a încetatabia după două săptămâni, aceastăcale ferată a fost distrusă într-o aşade mare măsură, încât s-a renunţat larepararea ei şi s-a trecut laconstrucţia unui drum cu o bandă decirculaţie pe sens, care a fost inaugu-rat pe 29 martie 1938. De multe ori,

acest drum a folosit elemente con-structive din infrastructura prece-dentă. De aici am văzut un splendidapus de soare, când discul roşu întrăîn apă, colorând aerul şi apa de laorizont ca un mare maestru impre-sionist. Casa Memorială „ErnestHemingway" a fost obiectivul turisticde suflet pentru mine. Având etaj,clădirea este a doua ca înălţime dinKey West. În această casă, ErnestHemingway a scris o serie de cărţi,printre care „Zăpezile de pe Kiliman-jaro", „Scurta viaţă fericită a lui Fran-cis Macomber", „Colinele verzi dinAfrica". Interesantă este şi piscina,care a fost construită de Pauline, adoua soţie, în decursul anului 1938,când viitorul posesor al PremiuluiNobel pentru Literatură era trimis încalitate de corespondent al ziarului„North American Newspaper Al-liance", pentru a trimite ştiri referitoarela Războiul Civil din Spania. Întorsacasă, când Pauline i-a spus căpiscina a costat… 20.000 de dolari,cam 400.000 de dolari după trei sfer-turi de secol, scriitorul a exclamat:„Bine, tu poţi să iei şi ultimul meucent", iar această monedă, denumităşi „penny", din aliaj de cupru, cu bus-tul lui Abraham Lincoln, este încăvizibilă, încastrată în betonul de lângăpiscină. Nu departe, pe strada Duval,am intrat în „Sloppy Joe’s", fondat pe5 decembrie 1933, barul favorit al luiErnest Hemingway, dar şi alnumeroşilor lui cititori.

Parcul Naţional "Everglades",unde mlaştinile sunt eterne, este unobiectiv turistic de neocolit în Florida.Aici, pe o mare suprafaţă, amerindi-enii miccosukkee au construit facilităţipentru vizitatori: hotel, cazinou, terende golf, magazine, amfiteatru pentruspectacole cu aligatori, debarcaderpentru hidroglisoare, chiar şi… poliţielocală. Aligatorii sunt uşor de găsit,deoarece ei stau nemişcaţi cusăptămânile, de obicei pe insuleflotante, denumite "hammocks", înaşteptarea prăzii, de obicei, păsări,care abundă în această rezervaţiebiosferică subtropicală, cea mai maredin America de Nord. În ceea cepriveşta lamantinii, s-a dovedit încă odată că ei sunt pe cale de dispariţie,deoarece, cu toată experienţaamerindianului de la timonă, ei au fostde… negăsit.

După câteva zile parcurse înFlorida, am simţit că peisajul esteprea plat – plaje, mlaştini, păduri demangrove, livezi de citrice, autostrăzilate – că îi lipseşte… a treia dimensi-une. Într-adevăr, cea mai mareînălţime naturală din acest stat este…un deal, Bretton Hill, cu vârful de 105metri. Poate de aceea, majoritateaimaginilor publicitare cu Florida suntluate din aer ori de la nivelul solului.Chiar când am ajuns la Miami, cupeste 40 de zgârâie – nori, avândîntre 40 şi 64 de etaje şi înalţimeaîntre 150 şi 340 de metri, acestsimţământ nu mi-a dispărut, Florideilipsindu-i… un munte, de exemplu,masivul Bucegi, deoarece, în princi-pal, tot calcaros este. Ce ţarăfrumoasă este România, dar atât depuţin valorificată pentru turism!

Note de călătorieFlorida, ţinut fascinant, dar prea plat, fără… a treia dimenisune

Do

ru C

iuce

scu

Centrul spațial KENNEDY

Petre Solonaru

În adâncu-i perla...

Lumea-i o himeră aromind pe-un fumce drept chip e-atare, dar prin sens e-altcum,căci venind plecării iscă năluciriîntr-un cerc de’în centru-și arde vechiul scrum.

Numai celui care i s-a arătat,ca Idee, Unul, sub apostolat,

inima-i se face ochi spre a vedeaîn nedumerire gândul eludat

că’între miez și crustă rămășiță nu-idecât însăși taina, stâmpăr nimănui.Cum icoana sacră-i din lăuntric scopîntr-acolo crucii-i a fixa cel cui...

Nu’în apus răsare vid ce nu s-a scriscât în felurime zace-un catihisce cufundă sieși spulberatic zor...În adâncu-i perla zilei suie vis...

PLUMB 107

revist\ de atitudine pagina 9

O tempora! O mores!Început de an cu multe semne de întrebare.Aproape nimic din ceea ce presupune sem-nale pentru un an bogat nu se întrevăd niciîn agricultură, în politică sau social şi nici încojile de ceapă. O producţie impresionantăde vorbe pe toate canalele informatice. Con-sum de adrenalină capabil să dezamorsezeşi o bombă atomică! Probabil că, dacă inter-netul şi telefonul mobil ar fi existat la în-ceputul secolului douăzeci, ar fi putut fievitate cele două războaie mondiale. Energi-ile negative acumulate în societate ar fi fostdescărcate prin cele două paratrăsnete înspaţiul virtual. Nivelul ridicat de manipulare şidezinformare a maselor ar fi ajutat pe cei de„la butoane" să-şi realizeze mai uşor fărărăzboaie interesele financiare şi economice.Fără îndoială sunt doar speculaţii. Istoriarămâne obiect de studiu pentru specialişti şio frumoasă poveste. A trecut o lună din noulan. Nimic spectaculos. Aceeaşi gâlceavăîntre toate părţile componente ale societăţii.Se zăngăne cătuşe, se dau aresturi preven-tive, mascaţii lucrează şi 25 din 24 de orepentru arestarea corupţilor, evazioniştilor,hoţilor de tot felul, se consumă cerneală, hâr-tie şi mai ales mulţi megabiţi şi bani pentru ase demonstra eficienţa luptei colosale pecare o parte din sistem o duce împotrivaceleilaltei părţi, cea politică şi administrativă.Sine ira et studio! (fără ură şi părtinire- sic!)Foarte mulţi sunt scoşi din dispozitiv pentrua face loc celor agreaţi de sistem, şi uitaţi princuloarele justiţiei! (vezi şi recent cazulProcurorului General). Probabil că vor fi lăsaţiîn pace dacă cedează șantajului! Votulcetăţenilor „Vax albina”. Ei votează,şmecherii din sistem stabilesc învingătorii.Unii vor zice că bat câmpii. E treaba lor!Dacă urmăresc atent evenimentele din pe-rioada 2014-2015, vor cons-tata că există unadevăr indubitabil. Sistemul a inventatmaşina de spălat infractori. Maşina fiindbutonată de Magistratul şef şi de cei cu ochialbaştri. „Infractorii” (principiul nevinovăţiei nueste valabil în funcţionarea maşinii) suntintroduşi în maşină de procurori îmbrăcaţi înhaină de lup şi stau quantum satis. Unii iesgata uscaţi din maşină şi redaţi societăţii. Alţiimai murdari şi mai scorţoşi, fiind mai grei,sunt trimişi la uscat după gratii. Mulţi din eidevin şi scriitori. La finalul finalului iese şi câteun rebut condamnat cu suspendare, mai rarcu detenţie. Marii rechini plimbaţi pe la totfelul de instanţe, „sunt bine merci” se lăfăieîn vilele lor somptuase, făcute prin furt din su-doarea ţării, continuă să-şi vadă de afacer-ilele lor dubioase, iar nu de multe ori ne daulecţii pe la diverse televiziuni. Condamnarealor, dacă va exista una, se va produce pestedecenii de aşteptare! Probabil, că doar înevul mediu românesc lucrurile se desfăşurauca astăzi, cu o justiţie aservită domniilor fa-nariote (a se citi: U.E. - S.U.A.), şi în interesul„boiernaşilor parveniţi. Săracă ţară bogată!Fiii tăi te vând pe nimic, bucată cu bucată".Unii dintre ei, europarlamentari îţi doresc şidispariţia ca naţiune, topită fiind într-un furnaldiabolic numit federaţie europeană a regiu-nilor conform documentului Spinelli, aservităcercurilor de interese economice şi financiarede la Bruxelles, controlate de cei mai puter-nici: Germania şi Franţa. Probabil un alt im-periu în locul celui Sovietic, sau al celui de altreilea Reich. Câtă deosebire între româniipatrioţi din se-colul XIX (Bălcescu, Cuza,Brătienii etc) sau perioada de până la aldoilea război mondial (Brătienii, Duca, Tit-ulescu, etc.) şi aceşti avortoni din zilele noas-tre care sunt capabili să semneze şi săvoteze dizolvarea Statului Român, într-ofederaţie fără formă şi fără fond (RenataWeber, Jean Marinescu, Mircea Diaconuetc), la care se adaugă un preşedinte şi un

şef de guvern. Cel mai grav este faptul cădispariţia statelor şi întărirea rolului regiunilor,va pregăti terenul pentru islamizarea maiuşoară a Europei, conform principiului „nu-ipentru cine se pregăteşte, ci pentru cine senimereşte". La intrarea în clădirea ComisieiEuropene ar trebui pus un baner mare cuspusele lui Mouhamar Gadaffi: „vom cuceriEuropa nu prin forţa armelor, ci prin numărulnostru". Să-l citească mereu şi să ia amintetoţi diletanţii şi îmbuibaţii de la Bruxelles.Mare păcat pentru actorul Mircea Diaconu pecare îl credeam un patriot şi un creştinadevărat! Cruntă deziluzie, mai ales că avotat şi pentru căsătoriile homosexuale aşacum scrie într-un editorial Diana Maria Pop înrevista Agero -Stuttgart. Nici o robie nu-i mairuşinoasă decât cea de bunăvoie. (Seneca),Paradoxal (oricum suntem o ţară a tuturorparadoxurilor) acum peste 50 de ani în urmă,Pantiuşa era comisar cu securitateanaţională a României în regimul democratpopular (muncitoresc), astăzi Weashlei estecomisar cu securitatea naţională în regimuldemocrat capitalist (a celor bogaţi). AceaşiMarie cu altă pălărie! Nimic nou sub soare!Atunci purtam un jug de fier şi acum unul debronz! Atunci ne strângea în braţe să ne dămsufletul unchiul Vania, acum unchiul Sam nestrânge cu aceeaşi dragoste! Atunci dacăaveai altă părere decât cea oficială, eraitrimis la reeducare, astăzi poţi lătra oricât, ni-meni nu te ia în seamă; atunci dacă insistaiputeai primi un glonţ, astăzi primeşti un şutîn fund. Tot e ceva. Un pas înainte! Atunci teîngropa partidul pe gratis, acum te îngroapăpopa dacă plăteşti bine! Înainte lumina veneade la răsărit, acum vine de la apus, de pesteocean. Oricât am prelungi amurgul tot vinenoaptea minţii! Şi exemplele pot continua.Dacă aveam îndoieli privind cine conduceaceastă ţară, acum sunt şi mai neliniştitprivind viitorul luminos-capitalist şi imoral anaţiunii. Ţara făgăduinţei este întotdeauna înpartea cealaltă a deşertului. (Havelock Ellis– Dansul vieţii. 1932)

Au trecut şi Sărbătorile de iarnă în plinăprimăvară, cu consumuri alimentare carecuceresc record după record. Marile lanţuride supermarketuri au repatriat în ţările deorigine, venituri foarte mari în aceastăperioadă, iar noi românii ne-am ales cu prafulde pe tobă, cât o fi şi acesta. BoboteazaDomnului şi Soborul Sf. Ioan Botezătorul suntmomente de reflexie la faptul că suntem mu-ritori, plini de invidie, ură, lacomi, frunze înbătaia vîntului propriilor angoase, fobii şi maiales ambiţii. Tehnologia sofisticată şi erareţelelor de socializare, ne izolează de noiînşine, de cei din jur, de părinţi, de copiii, pri-eteni. Suntem robi butonării în oriceîmprejurări, încât uneori nici nu observămmediul real din jurul nostru. Trăim din ce înce mai mult în mediul virtual. Nu mai avemtimp să ne gândim la nemurirea sufletului,dacă există sau nu Dumnezeu, dacă dupămoarte ne aşteaptă paradisul sau neantul şimai ales dacă trăim cu adevărat sau suntempăpuşi manipulate de păpuşarii lumii! În-toarcerea cu faţa spre Dumnezeu ne poateajuta să scăpăm din capcana în care amcăzut. „Pocăiţi-vă că se apropie împărăţiacerurilor"- profetiza sf. Ioan Botezătorul,acum două milenii. Mai este valabilă aceastăprofeţie astăzi? Pentru mulţi oameni - da.Adaptarea la modernitate este necesară, darfără a pierde din vedere esenţa. Esenţa căIisus Hristos a schimbat destinul lumii, a dato altă perspectivă existenţei umane şi chiardacă omul nu a devenit peste tot mai bun şipaşnic, schimbările ne marchează şi azi înplan filozofic, teologic, stiinţific şi pragmatic.Botezul Domnului a însemnat punctul de ple-care în ceea ce numim creştinism şi carecuprinde peste o treime din populaţia lumii.Nu am crezut în Dumnezeu/ Şi-atunci iubiren-a mai fost. Pământul a devenit deşert / şidrumurile s-au pierdut. Sunt versurile pline deînţelepciune ale poetului evreu contemporanH. L. Halpern. Cred că ar trebui să meditămmai mult asupra acestor versuri şi să luămaminte, până nu e prea târziu. Până data vi-itoare să vă descurcaţi pe propriile picioare,şi atenţie cui vă confesaţi. Ochiul şi timpanulnu doarme! Să auzim numai de bine.

DE LA UN GÂND LA ALTULMaşina de spălat infractori

Du

mit

ru B

răn

ean

u

În luna ianuarie, în sta-giunea de concerte în care Fi-larmonica al cărei patronspiritual este Mihail Jora asărbătorit 60 de ani deexistență. Publicul a avut bu-curia de a audia două lucrări înpremieră: Vallée d Obermannde Franz Liszt, opus celebrudin ciclul Ani de pelerinaj.

Pianista Ioana MariaLupașcu – solistă a Filar-monicii ploieștene, a studiatopus-ul cu maestrul său LazarBermann și de curând, i-acerut compozitorului Ioan Do-brinescu să o orchestreze.Grea întreprindere, aproapeinsurmontabilă, dar o sondareanalitică a caracterului lucrăriiși o prudentă dar loială croialăa frazării au condus către fi-nalizarea dorită. Așa încât,noi perspective asupra pieseis-au dezvăluit în suprapunerisonore magice, care au re-spectat atât litera, cât maiales, spiritul paginii romantice.

Discipol al maeștrilorAurel Stroe - ale căruimărturisiri pe care le deținîncă nu au văzut lumina tiparu-lui - Tiberiu Olah, ȘtefanNiculescu, Alexandru Paș-canu, Ioan Dobrinescuobținea în 1995 Premiul MihailJora și compozițiile/aranja-mentele sale orchestrale –amintim și Rapsodia I deEnescu – sunt cântate înRomânia, Franța, Germania,

Austria, Italia, Anglia ori Bel-gia. Interpretarea IoaneiLupașcu a fost inspirată desuflu poetic și patos, anga-jându-se cu dezinvoltură, înciuda pasajelor de virtuozitate.

Călătoria muzicală subbagheta dirijorului MateiCorvin debutase cu WarshawConcerto, în volute muzicalece descriu eliberarea Varșovieiși povestea de dragoste dintreo pianistă și un pilot englez, încoloana sonoră a filmului Pe-riculoasa lumină a lunii și seîncheia cu prima Simfonie, înRe Major, a lui Gustav Mahler,pe care directorul muzical șiprim dirijorul orchestrei din

Cape Town a construit-olăsându-se sedus de firea sa,plină de voie bună și optimism.

Fără doar și poate,Gheorghe Costin este undirijor ajuns la maturitate, cepoate convinge orchestra să îirespecte întru totul intențiilemuzicale, inflexiunile dictatede sensul sonor și să îi facă sădesfășoare cadențele șitempo-urile, întrega coloraturăorchestrală, potrivit sentimen-tului său metapoetic și em-patiei cu opera.

Așa s-a petrecut în Sim-fonia a II-a în do minor deAlexandr Skriabin, unde s-aîntrecut pe sine în dezvăluireaconfesivă, a celui mai genuinstil rusesc. Solistul Concertu-lui nr. 1 în do minor, în careDmitri Șostakovici antreneazăjerbe sclipitoare, RemusManoleanu, a conturat, ca în-totdeauna, cu o bună știință adiscursului, momentele lirice șide profunzime.

Solo-urile trompetei aufost interpretate de CristianChiperi, actulamente instru-mentist al Filarmonicii ieșene,până acum câteva luni al celeibăcăuane, unde revine cuplăcere.

La urmă în cronică, primaîn concert, lucrarea CornelieiTăutu, și ea în primă audiție.

Concertul pentru pian,lucrare compusă în 1989 șidedicată fiicei, impresioneazăprin tehnica de lucru ce seaseamănă vechilor țesăturiromânești în care se împletescarhetipuri ale folclorului muzi-cal transilvănean și structuriaferente șirului lui Fibonacci.

Cunoscută pentru activi-tatea de cercetător științific laInstitutul de Etnografie și Fol-clor „Constantin Brăiloiu”, ca

discipol al lui Mihail Jora, AurelStroe și Anatol Vieru, CorneliaTăutu a compus, cum se știe,muzică simfonică, camerală,de teatru și film, fiind titu-lara Premiului AsociațieiCineaștilor din România pen-tru muzica filmelor „Zidul” și„Moromeții”, dar și a PremiuluiAcademiei Române, în 1990.Lucrarea, dincolo de langajultehnic pe care poate ar fi mainimerit să nu-l pun în lucrare,înlocuindu-l cu un accent deemotivitate, e o frescăproaspătă, cu adieri de bucolicș i reavăn, depășind, ne-așteptat, încremenitelemodele moderniste.

Oza

na

Kal

mu

ski Z

area

MODERNITATE ȘI ARHETIPURI


PLUMB 107

Cu trei veacuri în urmă J.J.Rousseau înlucrarea Discurs asupra originii și funda-mentelor inegalității dintre oameni susțineacă opțiunea strămoșilor noștri neolitici pentru untrai sedentar ne-a adus o mulțime de necazuriprintre care apariția proprietății private, bolispecifice vieții în aglomerații, exploatarea, con-flicte de proprietate și lipsa milei față de semeniilipsiți de pământ. De fapt el pleda pentru traiulnomad simplu, lipsit de griji, care presupunelipsa motivației pentru război. Filozofulînțelegea că odată cu inventarea agriculturiiapariția proprietății particulare asupra terenuluiera inevitabilă. El detesta consecințele nefasteale dreptului de proprietate asupra naturii.Culegătorii și vânatorii itineranți nu dețineaunimic. Prin urmare viața lor era relaxată șisănătoasă. Aceeași idee o susține și biologulamerican Jared Diamond în cartea Al treileacimpanzeu. Evident evoluția istorică esteireversibilă. Despre corupție nu se putea vorbidecât odată cu instituirea proprietății private șiorganizarea statului. În istoria românilorfenomenul corupției a bântuit fără opreliște. Secrede că în cei 110 ani de dominație fanariotăcorupția oficială s-a consolidat fără șansă deînlăturare. În perioada antebelică avem o frescăsocială privind corupția realizată cu măiestriede Eminescu și Caragiale. În secvența istoricăinterbelică corupția a atins culmi nebănuite.Deși ii multă lume a idealizat-o, cu nostalgieexplicabilă, acest interval istoric de numai douădecenii a avut așa de multe panamale încâtscriitorii timpului dar mai ales ziariștii au pro-ferat ieremiade memorabile. Inutila idilizare atimpului respectiv s-a dovedit în final provoca-toare de replici. Dramele sociale și convulsiilespecifice meleagului mioritic s-au petrecut într-un timp extrem de scurt și din motive politice,dar mai ales economice. Odată cu primul războimondial, niște indivizi profitori, oportuniști audeturnat o parte din banii destinați echipării ar-matei. Relațiile crispate dintre protipendadaromânească și tinerii revoltați s-au soldat cu o

serie de crime celebre, cum ar fi asasinareapoliticienilor Duca, Iorga, Madgearu, Moruzov.Acești tineri violenți erau revoltați pe elitapolitică fiindcă practica în stil mafiot deturnareade fonduri, parvenitismul și disprețul față dețărănime. Insurgenții ce s-au organizat într-oformațiune politică promiteau o conducerecinstită și transparentă, un trai auster. Atmos-fera tulbure din această scurtă perioadă a ge-nerat mari disfuncții în viața politicăromânească. Extremismul politic detestat deconducători a fost generat tocmai de stilul lorde a face politică. Conduita duplicitară, cinică aunui rege orgolios, marcat de cupiditate și pri-apism a lăsat urme indelebile în memoria con-temporanilor. Un adevăr indeniabil rezidă încomportamentul ipocrit al unor politicieni ce s-auînfruptat din banul public. Cine nu-și aminteștede scandalul numit Afacerea Skoda? Deși seștie că, imediat după primul război mondial,țăranii care au luptat pe front au fostîmproprietăriți, conform promisiunii făcute degen. Averescu, lipsa tehnicii agricole i-a deter-

minat să-l lase, pământul arabil, nelucrat. Înfelul acesta sărăcia a continuat să-i exas-pereze, să-și piardă proprietatea. Corupțiavremii era ilustrată în capitală printr-o anecdotăpotrivit căreia unui ministru liberal i s-a adresatun afecerist evreu pentru o favoare în schimbulunui comision de două milioane lei și promisi-unea de totală tăcere. Acesta i-a replicatdezinvolt, dă-mi cinci milioane și spune la toatălumea! Se zice că negustorul cu pricina arămas perplex. De bună seamă avem un spe-cimen de corupție sfidătoare. Teama de lege nuexista în elita conducătoare interbelică. Un fostprofesor de liceu ajuns deputat a favorizat prininfluență politică afacerea unui amic obținândun milion de lei recompensă. Fiind acuzat înParlament de necinste el a replicat ofuscat căa luat un milion de lei, un fleac, n-a făcut ogaură în cer. Asemenea politicieni îi iritau petinerii legionari care au izbutit să acceadă înparlament la un moment dat. Promiteaudesființarea democrației caricaturale și intro-ducerea unui regim autoritar. E adevărat căpoliticieni ca Duca și Maniu erau onești dar înjurul lor mișunau feluriți șarlatani și șnapanicare îi compromiteau. Erau lideri modești șirecunoșteau că în politică nu se lucrează cu în-gerii. Resemnarea și felul conciliant de-ai tratape cei din anturaj provocau mânie adversarilorradicali. Monarhul Carol al doilea dădea tonulîn problema corupției fiind socotit un adevăratcampion. În cartea Din culisele palatuluiregal, Neagu Cosma pretinde că a găsit docu-mente care atestă transferul de aur sub formăde lingouri prin portul Sulina către Londra. Is-toricul zice că în 1938 regele era cel mai bogatdintre monarhii lumii. Ion Antonescu a instauratîn anii războiului un regim politic autoritar înconivență cu Garda de Fier. S-a stopat furtul dinavutul statului, au fost înlăturați profitorii venaliiar ca urmare i-au pus eticheta Câinele roșu.Sefăcea aluzie la zicala cu câinele pus paznic lamere. România aflată în război și-a consolidattezaurul fiindcă toate exporturile erau plătitecorect chiar și de aliatul german. În timpulguvernării antonesciene de tip aproape militarcorupția a fost spulberată.

Desigur, inadvertențe regretabile și repro-babile au existat în continuare în cei patru anide război, când partidele intraseră în adormiredar marii răpitori au fost temperați. Abuzurileproprii regimului dictatorial, comune în epocăsunt detestabile dar nu se mai poate imputacorupția sub aspect economic. La terminarearăzboiului ocupația sovietică a impus odespăgubire uriașă de război României încâtgesturile de corupție obișnuită păleau. Frapantapare caracterul dominator și intolerant al noiistăpâniri care de fapt era subordonată uneiputeri străine și deci nu i se putea reproșaeventuale derapaje de la normal. Desprecorupția tipică regimului comunist s-a scrisdestul și a fost numită economie subterană. Eas-a manifestat pe sectoare după cummărturisește un fost comerciant de cafea careîn cartea de amintiri intitulată Confesiunileunui cafegiu, conducătorii rețelei fiind ofițeri demiliție și securitate. Este un tablou care sepoate aplica oricărui sector economic din Ro-mania comunistă. În cei 26 de ani post comu-nism corupția, pur și simplu, a luat o amploarefabuloasă. Predecesorii acestor corupți suntniște ageamii. Despre fantasmagoriile unorsemidocți care susțin că de fapt corupția estesângele economiei, că ea stimulează interesulși inițiativa unor inși care după un timp devinafaceriști cinstiți, niște domni, s-a scris și s-acomentat afirmativ dar și negativ. Adevărul estecă prin corupție economia țării s-a subțiat,populația a sărăcit necontenit iar viitoareaprosperitate este iluzorie. Probabil avea drep-tate istoricul Florin Constantiniu care afirma cădacă însumăm jafurile produse în Romania de-a lungul istoriei nu echivalează prădăciunile dinultimele două decenii. Asta s-ar explica prin fap-tul că după prăbușirea comunismului țara eraplină de uzine și fabrici care au fost demolateși vândute iar pământul de sub ele transformatîn teren de construcții urbane și malluri. Pe vre-muri nu se puteau estorca decât bogății natu-rale care necesitau eforturi și cheltuieli pentruextragere și prelucrare.

În acest moment s-au luat fără ostenealălucruri deja construite, au fost transformate înbani plasați în locuri sigure, în pagubapopulației. Fenomenul corupției la scară marepoate fi potolit prin metode coercitive, judiciare,nu doar prin educație și predicare religioasă.Marii corupți, de regulă nu se sinchisesc deamenințările iadului.

Peisajul corupției.

Co

nst

anti

nV

orn

icea

sa

Grupul mic: structurăsocială a cărei virtutemajoră este aceea de a-lface pe fiecare dintre mem-brii săi să se ,,simtă” ,,simţit”de către ceilalţi.

***Dacă gândeşti că a fi

moral înseamnă nu numaidatoria pe care o ai, în cali-tate de om, faţă de semeni,ci şi obligaţiile pe care, înaceeaşi calitate, le ai faţă detine, atunci vei fi scutit demulte neajunsuri, umilinţe şineplăceri.

***Intre pornirile inimii şi

ale raţiunii e dificil să distingicare atârnă mai greu îneconomia unui destin.

***Tendinţele autopunitive

ale persoanelor care comitfapte penale sau imoralesunt, de regulă, inversproporţionale cu abilităţile lorde a le raţionaliza.

***Totdeauna am fost de

părere că democraţiaseamănă cu aerul tare alînălţimilor,pe care nu-l potrespira decât cei antrenaţi s-o facă.

***Dacă vrem să câştigăm

pariul cu viitorul,va trebui săschimbăm doar formele princare,în esenţă, să rămânemmereu aceiași.

***Tânărul se considera

realizat pe deplin, in raportcu potenţialul său aptitudi-nal. Părinţii insă, îl socoteauun ratat... în raport cusperanţele puse în el.

***Felicitări! Ai reuşit să

devii necesar la locul tău demuncă.

Nu te opri, mai fă unpas, încearcă să devii indis-pensabil!

***Expresia „Să construim

o lume nouă pe ruinele celeivechi”, n-ar trebui rostită nicimăcar în sens metaforic. Nude alta, dar mereu se vorgăsi imbecili care vor lua-ola propriu.

***În stricarea prieteniilor

dintre bărbaţi, distonanţadintre mobilurile care ledetermină conduitele şi ac-tiunile, este la fel defrecventă ca şi „nepotrivireade caracter” în desfacereamariajelor.

***Suficienţa indivizilor nu

este totdeauna semnul„mulţumirii exagerate desine”sau al vanităţii şi

înfumurării lor. În multecazuri, ea semnifică oanumită autonomie faţă demediul social, bazată peconştiinţa sigură a propriilorresurse şi a nevoii impe-rioase de a le folosi în ve-derea deplinei împliniri desine.

*** Muza: reprezentantă a

sexului frumos, a cărei forţăde inspiraţie depinde de câtde sus, pe soclu, o aşeazăartistul.

***Marii artişti nu riscă

niciodată să se însoare cu„muzele” lor; cel mult, şi lefac amante.

***Proverb: derivat anonim

al cunoaşterii comune,obţinut, în timp, prinmodelări şi rafinări succe-sive ale datelor şiinformaţiilor dobândite încadrul ei.

***În contactele cu străinii,

indiferent de naţia sau rasaacestora, indigenii se tem,nu atât de amesteculgenelor, cât de cel almemelor.

***ldei vehiculate în proce-

sul comunicării interumane,capabile să influenţeze sem-nificativ, prin replicare, atitu-dinile şi comportamentelereceptorilor.

***La întrebarea cărtura-

rului biblic: „Cine esteaproapele meu?”, oameniivor răspunde întotdeauna înacord cu tipul lor de perso-nalitate; fie în manierăegocentrică, pornind de lainteresele şi sentimenteleproprii, fie în manierăalocentrică, caracterizatăprin gijă, sensibilitate şi re-sponsabilitate faţă decelălalt.

***Eroii şi sfinţii se aleg

dintre oamenii pentru caresuperlativul iubirii de altul în-trece îndemnul biblic de-ane iubi aproapele ca pe noiînşine.

***Nămoloterapie: aco-

modare anticipativă, după oanumită vârstă, cu ţărânapământului în care ne vomîntoarce, un fel de mini-înhu-mare.

Miscelaneea

Vir

gil

Mo

can

u

pagina 11revist\ de cultur\

PLUMB 107

În volumul „Universul meu” (Ed. Nico,Târgu-Mureș), preotul-poet Dumitru Panaitevorbește despre universul său interior, au-toanalizându-se și acordând o mare atențieevoluției sale spirituale. Idealul autorului estesă acceadă la perfecțiune, avându-l camodel pe Însuși Mântuiorul Iisus Hristos. Înlupta pentru atingerea acestui ideal, poetulse izbește de „furtunile” vieții și nu-i suntdeloc străine frământările sufletești, spaimade a nu cădea în păcat, angoaseleinadaptării într-o lume modernă, exageratrobotizată. Textul de început, care de altfeldă și titlul volumului, este o ars poetica: „Uni-versul meu, cu suflet de romanță,/ Respirăprin plămâni de-argilă și furtună,/ Se-agită înpaharul de clocot și speranță,/ Se mângâie-n alint de frunze-atunci când tună.” Atuncicând necazurile, amăgirile și dezamăgiriledau năvală, cel mai bun refugiu esterugăciunea. „Sunt singur în brazda de frig șiscaieți/ Și caut în rugă belșug de comori.”Mai multe texte sunt varii autoportrete,„Sunt...”, „Cine sunt?”, „Confesare”... Darproblemele personale nu sunt singura pre-ocupare, autorul observă și deplânge soartaoamenilor sărmani: „Plânge în pumni obătrână,/ Că-și pierdu rostul de-o viață,/ Căpe-un val, sacii cu lână/ Se-avântară-n vântși ceață.”

Emoționante, răscolitoare și remarca-bile sunt două poeme având ca temă

Suferințele Lui Iisus pe cruce, „Ultimatreaptă” și „Patimile”, cel de-al doilea fiindnumit o „Messiadă actuală” de cătreprefațatorul cărții, prof. univ. dr. Ion DoduBălan. Tot el consideră că universul liric alpreotului Dumitru Panaite este în spiritulunor poeți precum Radu Gyr, NichiforCrainic, Vasile Voiculescu, Octavian Goga,George Bacovia, Tudor Arghezi. Mai sunt ob-servate, cu multă obiectivitate, puterniceinfluențe eminesciene. Apropierea de geniulpoeziei românești era inevitabilă, mai ales căpărintele Dumitru Panaite exersează opoezie de factură romantică. O poezie senumește „Ruga lui Eminescu” iar titlul altuipoem, „Avataruri”, ne duce cu gândul lacelebra nuvelă fantastică, „Avatarii faraonu-lui Tlà”. În subsolul poemului găsim șiexplicația cuvântului avatar: „Transformare,metamorfoză. În hinduism este numele datîncarnărilor succesive ale zeilor indieni.”

Dumitru Panaite preferă ritmul iambic șirima îmbrățișată. De apreciat sunt rimeleinedite pe care le găsește. Spre exemplu,„romanță” rimează cu „vacanță”, „vieneze”cu „asceze”, verbul la indicativul prezent„sunt” cu adjectivul „cărunt”, „excentric” cu„poetic”, „păsări” cu „dureri” etc. Asocieriledin urmă le întâlnim în poezia cu tematică șimetrică populară, „Dragobete”: „Făurar devis excentric,/ Curtezan cântat de păsări,/ Săfii Drag, în stil poetic,/ Inimii, eros-dureri.”Acest text dar și altele, cum ar fi „Perfectasimfonie” sau paternala „Maturandus”(dedicată lui Filip), sunt expresii ale cando-rilor sufletești și ar putea fi foarte bine în-cadrate și la literatura pentru copii.

Cu toate că prin definiție este un reflexiv,Dumitru Panaite oferă în „Universul meu” opoezie simplă, versul său sună melancolic șitandru. Folosind chiar termenii poetului, sepoate afirma că el încearcă și chiar reușește„să smulgă lumina din umbre”.

Valentina Mugur

Un univers cu multă lumină Oreste Tafrali. Uitare-n neuitare

Volumul Oreste Tafrali. Uitare-n neuitare (Ed.StudIS, 2015, 425 p.) este primul studiu amplu dedicatmarelui învăţat din perioada interbelică, Oreste Tafrali(1876-1937), intelectual român, cunoscut în mediuluniversitar şi academic românesc şi european ca is-toric, arheolog, bizantinolog, traducător, scriitor, fonda-tor al primului Muzeu de Antichităţi al Moldovei (Iaşi,1916-1951) şi al unei reviste de specialitate „Arta şiArhitectura” (1927-1937).

La timpul respectiv, efortul său în plan ştiinţific acunoscut recunoaştere prin cooptarea sa în mai multeorganisme academice din Europa.

O parte dintre studiile sale ştiinţifice suscită încăinteresul, după atâtea decenii, fiind şi astăzi reeditate.

Ca membru în ConsiliulNaţional al UnităţiiRomâne din Paris (1918-1919), în timpul primuluirăzboi mondial, asusţinut cauza României,pentru care va fi decorat.Studiul Oreste Tafrali.Uitare-n neuitare repre-zintă un gest onest şibinevenit, întru cinstireaunui savant, a unui exce-lent profesor, a unuiadevărat patriot şi buncreştin.

Livia Ciupercă

„,Un lanţîncepe cu oprimă verigă.O dictaturăîncepe cu unprim cuvântc e n z u r a t ” .A l e x a n d r u -Bogdan Duca

Trăim într-un haos economic,social, politic și cultural, dirijat în așafel încât să nu mai înțelegem nimic,să ne lăsăm complet în voia sorții,fără să mai gândim, fără să maiacționăm, fără să mai punem suflet,fără să mai credem în absolut, expre-sia spiritului divin suprem...

Tot mai mulți dintre noi s-au refu-giat într-o lume virtuală, mult maiconfortabilă în raport cu ceea ce seîntâmplă „afară”, acolo unde reali-tatea izbește crud, direct în față, bade multe ori chiar și pe la spate, căcise poartă...

Am văzut atâta lume absorbităde cultul plăcerii, de mascaradă, deinvoluție, supusă manipulării,dezinformării și persuasiunii, dedatăranchiunii, disprețului și instigării laură, desfrânării și prostituției intelec-tuale, violenței fizice și verbale, încâttotul se poate transforma într-o stareînsoțită de multă durere, ce riscă săne agraveze iremediabil sănătateamentală și spirituală, să pună în peri-col însăși evoluția viitoare a societățiinoastre...

Pe de o parte, sunt profund tul-burat de tot răul care se întâmplă înziua de azi, consecință fără putințăde tăgadă a ipocriziei și indiferențeinoastre, a lipsei de credință și de iu-bire față de Dumnezeu și de semeni,dar pe de altă parte sunt mulțumit căam continuat și eu, ca și alți confrațide-ai mei într-ale scrisului, să trag unsemnal de alarmă cu privire ladecadența societății umane, la ceeace poate fi începutul sfârșitului...

Deși o astfel de predicție pareoarecum sceptică, aproape neve-rosimilă, în atare condiții ne vomprăbuși în prăpastie, unii dintre noi cuzâmbetul pe buze, într-o grimasă deoameni bolnavi, de alienați mintal, cenu știu nici măcar de ce trăiesc pe-acest pământ, darămite să mai laseși ceva în urmă. Căci nu trăiești săfaci doar umbră pământului...

Într-un remarcabil eseu intitulat„Șase dereglări contemporane”,Gabriel Liiceanu făcea referire la de-rapajele minților șiconștiințelor noas-tre (el însuși aflatîntr-un derapaj dela normele moraleale democrației,pe vremea cândse afla în barcapropagandiștilorbăsiști): „Câți din-tre noi sunt înstare să-și punăcreierul la adăpostde trendurile de

gândire, de manipulările la care sun-tem supuși la tot pasul și de lozincilecare se întretaie în aerul social? Câtde mare este cantitatea de zgură pecare trebuie s-o dăm la o parte, pen-tru a obține strălucirea unui gând pro-priu, pur și adevărat? Până la urmă,majoritatea dereglărilor contempo-rane nu sunt altceva decât produseale înlocuirii judecății corecte și dia-logului bine condus - cu `ideologia`,deci cu acea formă a gândirii hrănitede afecte, alimentate de dorințe deafirmare refulate și de ostilitate laadresa gândirii căutătoare”.

În fapt, e vorba de o nouă ide-ologie morală, totalitară și inumană,ostilă ideii de libertate individuală,menită să deregleze comportamentuluman până la îndobitocire șisupunere totală, identificată cu ceeace numim astăzi „corectitudineapolitică”.

Și aș continua tot cu un citat dineseul lui Gabrile Liiceanu, careilustrează cum nu se poate mai bineacest fenomen al spiritului contem-poran ce provoacă dereglareagândirii:

,,Corectitudinea politică esterefugiul intelectualilor de stânga care,în anii ᾽90, s-au pomenit orfani odatăcu prăbușirea comunismului. Ea esteun surogat al ideologiei comuniste,forma ei `pașnică` de a constrânge șiteroriza. Se regăsesc în ea toatetemele preferate ale acestei ideologii:tema egalitarismului, ura față deelite, ura față de tradiție, ura față de`cultura burgheză` și, până la urmă,ura împotriva a ceea ce o contraziceîn esența ei, adică ura împotrivagândirii pe cont propriu. Ca și ide-ologii partidelor comuniste, ideologiicorectitudinii politice au acel orgoliucare însoțește vitalitatea oricăreiminorități (de tip partinic) bine orga-nizate. De aceea ea este dictatorialăși inchizitorială.

Cel ce `se abate` nu este arun-cat la închisoare sau ucis, ci, prinmobilizarea exemplară a uneiminorități vizibile și guralive, este datafară din universitate, refuzat deedituri, expulzat de pe teritoriul mij-loacelor de comunicare în masă,amendat, stigmatizat și eliminat dinviața socială ca agent cultural activ.Spre deosebire de activiștii comunișticare, după ce acaparează puterea,se instituționalizează, agenții corec-titudinii politice n-au o prezențăpublică oficială. N-au nici măcar un

nume. Dar sunt peste tot. Sunt risipițiîn universități, în redacțiile ziarelor, înteleviziuni, adică în punctele formăriispirituale și ale manipulării colective.De acolo, patternul lor de gândire apătruns pe toate canalele carevascularizează ideologic societateași a fost `absorbit în legislație și inte-riorizat în comportamente`”.

Sub această mască, pe care și-a tras-o noua formă a marxismuluicomunist, cea mai perversă și maiodioasă din câte s-au experimentatpână acum, se duc la îndepliniretoate acțiunile și sunt impuse atitu-dinile legiferate de ,,noua ordinemondială” (și culmea, nu e nici ovrăjeală!), ce au ca scop dezu-manizarea și moartea spirituală aumanității: încălcarea dreptului laliberă exprimare (consfințit prinConstituție), nemernicia, hoția, ma-nipularea, denigrarea și de-construcția statului de drept.

Groaza începe să punăstăpânire în rândul celor normali: oa-meni cu creierele spălate, adevărațizombi, acceptă fără să mestece oriceli se pune pe tavă de către cea maimare parte a mass-media, de noiletehnologii informaționale, deveniteunelte de propagandă ale claselorpolitice sau ale corporațiilormultinaționale. Printre ei, chiar și buniprieteni, transformați peste noapte îndușmanii tuturor celor care încă maigândesc, care își pun întrebări șicaută adevăruri, care își permit săaibă alte păreri decât cele propagatede noua ideologie, care îșiargumentează afirmațiile și care într-o formă sau alta iau atitudine...

Dacă îi priviți ceva mai atent, eisunt acei oameni care înfățișează ogrimasă urâtă când încerci să leprezinți adevărata realitate, ceabazată pe fapte concrete, mărturii,documente și dovezi incontestabile.

Este de o gravitate uriașă, fărămargini, ca cineva să nu accepe subnici o formă altceva decât ceea cecrede că știe, fără a avea la bază oargumentație solidă, fără o gândireindependentă și imparțială, logică șistructurată; aproape totul estre pre-luat și asimilat sub presiuneadregătorilor care știu ce e bine și cenu e bine pentru noi, ce ne este per-mis și ce nu, ce este corect și ce nu.Și ca să nu existe dubii sau preamulte păreri contradictorii, ori chiarrefuzuri, aproape totul își găseșteconcretizarea în elaborarea șiadoptarea de legi și acte normativemenite să ,,întărească democrația șistatul de drept”, să ,,reglementeze înnumele celor mai nobile idealuri” șipână în cele mai mici detalii, inclusivrelațiile dintre oameni...

Și uite-așa, căderea în capcanaideologiei nihiliste a comunismuluidevine inevitabilă, iar criza morală șispirituală pe care le genereazăcapătă astăzi proporții inimaginabile.

Din păcate, până și țara noastrăeste cuprinsă de un heirupism politicși cultural-spiritual nemaiîntâlnit înconstrucția româ-nească a mini-ide-ologiei corectitudinii politice şi rela-tivismului moral. Dar despre aceasta,într-un număr viitor...

Marxismul cultural sub masca unei noi ideologii: corectitudinea politică

Ro

mu

lus-

Dan

Bu

snea

pagina 12 revist\ de atitudine

PLUMB 107

V a s i l eChecheriţă estefiul, cel mare, al luiVasile Checheriţăşi al AdeleiChecheriţă (Par-feni) din satulVerşeşti, comunaSănduleni, judeţulBacău. Evenimen-

tul apariţiei dumnealui, ca fiinţă ceexersa primele note ale fiinţării, s-a în-tâmplat la întâiul lui ianuarie 1955 dinsecolul al XX-lea.

A copilărit, învăţat carte, şcoalaprimară şi gimnazială, în localitateade baştină. A plecat, apoi, la Bacău şia urmat cursurile unei şcoli profesio-nale. A obţinut certificat de muncitorcalificat: instalator apă şi gaze. Cândi-a venit timpul, Patria l-a chemat laoaste (pe atunci tot feciorul de românce împlinea vreo 21 de ani, dacă nugreşesc, trebuia să cunoască viaţade militar - mânuirea puştii, mersul înmarş, uneori forţat şi pe timp denoapte, să doarmă într-o sală de 90de paturi, uneori suprapuse, numărulactivului dintr-o companie, să înţepecu baioneta duşmanul reprezentat dinsaci cu paie, să asculte comanda cul-cat-drepţi, să facă salturi înainte,înapoi nici nu se puteau şi nici nu eravoie. Se mai învăţau multe altele înarmată, dar nu-i cazul să le spun ex-haustiv aci, chiar dacă eu, EmilBucureşteanu le-am trăit la CotulCiorii, pe malul Buzăului. Aceasta s-aîntâmplat într-o vară iar în alta peRăcădău, sub Tâmpa, la Braşov.Iarna mă luptam cu Platon, Aristotel,Marx, Vasile Conta, Immanuel Kant şimulţi alţi gânditori ai veşniciei.

Domnul Checheriţă a avutnorocul să iasă la plimbarea de searăpe străzile Bucureştiului. Pentru celce nu ştie, plimbarea de seară se faceîn pas de front cântând Treceţi bata-lioane române Carpaţii sau alte cân-tece. De la armată (la securitate),ostaşul Checheriţă Vasile a ajuns laŞcoala de Subofiţeri de Poliţie dinCâmpina, a făcut serviciu la Făurei,judeţul Brăila. Nu s-a mulţumit cu atâtşi s-a înscris la Academia de PoliţieBucureşti, a terminat-o în 1984, a de-venit ofiţer de poliţie, gradul locote-nent, specialitatea circulaţie. În

această calitate a ajuns la Inspec-toratul de Poliţie al judeţului Neamţ, laServiciul Circulaţie, întâi, apoi la celcare se ocupa cu protejarea patrimo-niul cultural al judeţului. Fireneliniştitoare, a urmat cursuri deînvăţământ superior şi devine licenţiatal Facultăţii de Ştiinţe Juridice, Uni-versitatea Alexandru Ioan Cuza, Iaşi.„Rătăcirile” domnului Checheriţăcontinuă şi de câţiva ani este pen-sionar. La trecerea la odihnă aveagradul de colonel. Să stai degeaba,să hibernezi nu-i frumos. A început cutreburi gospodăreşti, sprijinul soţiei îngospodărie cultivarea unei grădini.Totuşi nu se simţea în largul lui. Îl sfre-delea păcatul scrisului. În aceastăstare l-am întâlnit la Librăria CetateaDoamnei a domnului Viorel Nicolau,un om preocupat, nu numai cuaprovizionarea şi vânzarea de cărţi,care este esenţa unei activităţi de li-brar. La librăria domnului Nicolau seadună oameni pentru vorbe de duh,spaţiul devine un fel de Poiana luiIocan a lui Marin Preda sau, dacăvreţi, întâlnirile lui Socrate cu eleviisăi. Sigur Marin Preda l-a „copiat” pePlaton cu dialogurile lui.

Cum stăteam de vorbă cu dom-nul Viorel Nicolau s-au amestecat cuvorbele noastre ale domnuluiChecheriţă. Aşa am aflat că nouamea cunoştinţă fiinţa în chinurilenaşterii lirice. Doar Românul s-anăscut poet sau Că nu e om să nu fiscris o poezie. Mai direct spus,scrisese poezii şi era interesat depublicarea unei cărţii. L-am întrebatdacă ştie în ce necaz şi cu ce lume vaavea de-a face. Nu ştia, nu m-a crezutde „imponderabilitatea” literelor. Şi-ascos prima sa carte intitulată Trăiri.Un volum destul de… voluminos,peste două sute de pagini, mult pen-tru un debutant. Cartea cuprinde oprefaţă formată din patru poezii lacare are şi un Motto din Ovidius,Metamorfozele, Cartea I, Cele patruvârste, ceea ce în mare îlcaracterizează, desigur, spiritual, pedomnul Checheriţă. În una din poezi-ile acestei introduceri, Certificat denaştere, îşi prezintă origineasocială. Autorul ne spune că dinbelşug nimic n-a avut (presupun încopilărie) iar situaţia satului natal era

aşijderea situaţiei copilului VasileChecheriţă. În poezia Rugăciune îşiexprimă dragostea nemărginită faţăde părinţi, iar în A fi om e lucru mareîşi dezvăluie concepţia lui morală.Omul pentru Domnul Checheriţă nu-iputere, nu-i frumuseţe, sau avere, banu-i nici intelect, ci sentiment, a seînţelege iubire, sentiment, cuvântulapare, cred, pentru a rima cu talent.

După un capitol cu poezii, care-ldescriu pe autor ca pe un om aladevărului urmează capitolul III Epi-grame, catrene şi epitafuri. Acestcapitol ne dezvăluie un VasileChecheriţă spiritual, subtil în glume,neiertător în satirizarea realităţilor so-ciale, familiale, politice. Este puţinmisogin, dar cine îl cunoaşte, îicunoaşte familia, observă că misogi-nismul la Vasile Checheriţă este doaraparent. Să exemplific cu Ţeapă defamilie: Nevastă-mea e ca o floare/Roşie de trandafir,/Niciodată nu mămir/Când mă-nţeapă-n buzunare.

La un an după Trăiri, VasileChecheriţă a apărut pe piaţa literarăcu Rătăciri. Noua carte nu iese dintematica primului volum, care estealcătuită din poezii satirice la adresaracilelor noii societăţi,poez i i pat r io t ice ş i ,n-avea cum să lip-sească poeziile dedragoste: frunzele ru-ginii/ţi-au furat/ culoareap ă r u l u i / i a rs t r u g u r i i / d u l c e a ţ abuzelor. Există aici oschimbare a raportuluidintre om şi natură. Lamarea majoritate apoeţilor iubita esteasemănată cu natura:ochi ca mura coaptă,gura o căpşună, femeiae ca vremea etc; pentrudomnul Checheriţănatura fură de la iubită.

În volumul actualpoezia este mult mai confesivă decâtîn Trăiri. Într-una din mărturisirilesale, într-o frază de două versuri nespune că într-o vizită pe ţărmul măriia revăzut numele ei pe nisipul sărutatde valuri. Exemplific cu o nouă strofăcare ne arată că poezia lui VasileChecheriţă este una confesivă: Efe-mere-s clipele fericite, trupul crud alcopilăriei şi neliniştea tinereţii.Conştient sau nu, domnul Checheriţăexprimă aici o idee schopenhauriană:

plăcerile sunt trecătoare, negative,durerile sunt pozitive, sunt veşnice. Şiîn odaia bunicii poetul trăieşte aniipaşilor de început: în odaia depoveste/a bunicii mele/ simţeam aerulde mănăstire, al unei chilii.

Dar, Vasile Checheriţă îşi maiaminteşte din copilărie că nu l-acunoscut pe Moş Crăciun, iar cauzaacestui fapt este explicată printr-unrăspuns dezarmant şi dureros, pentrucă Moş Crăciun nu a trecut niciodatăpe la el,

Şi, totuşi, omul care-şi trăieşti aniisenectuţii iar copiii şi nepoţii săi bu-curându-se de alte condiţii de viaţă înUnde eşti copilărie? îşi exprimădorinţa, dacă s-ar putea, de a se refu-gia în lumea ludicului, a jocului, săretrăiască fericirea sărăciei, să zboareodată cu păsările, să zâmbeascăsoarelui şi să doarmă în fânul înmires-mat. O descriere emoţionată alocurilor natale o întâlnim în După 50de ani.

Post-prezentării cu durere a tu-turor schimbărilor; aici mi se pare/ eramoara/aici cazanul de ţuică/iar aicistătea moş Stamate, încheie melo-dramatic: doar la cimitir/s-a pus o

nouă poartă//care stătot timpul deschisă şine aşteaptă.

Titlul volumuluivine de la poeziaRătăciri pe care o con-vertesc în proză: strigîn necazul meu, măzbat în nefiinţa mea şi-mi plâng lacrimileochilor, ale căror priviritrec nepăsătoare pelângă mine, gânditoareşi grăbite spre alte ori-zonturi.

Din poezia dom-nului Checheriţă amselectat doar câtevapoeme şi idei, desigurcu subiectivitatea de

rigoare. De gustibus, non disputan-dum, nu?

Un capitol al Rătăciri-lor seintitulează Reflecţii. Sunt patru paginide cugetări, unele de un profund spiritde cunoaştere.

Citez câteva: Peniţa a înviatspirite, sabia a ucis genii; Duşmaniiau şi ei timpul lor, ne ţin tot timpul treji;Cuvintele sunt ca treptele unei cate-drale ce ne ridică spre o gândireînţeleaptă.

„Rătăcirile” d-lui Vasile CHECHERIŢĂ

Em

il B

ucu

reșt

ean

u

Petrache Plopeanu

Cântă o scripcă, la poarta lui Farcaș…

…E vreme de nuntă cum doar cneazul știe s-o facăși-i nuntă de mândru arcașși-i nuntă cu oameni ce durerea și-o cântă;or ști, bucuria s-o tacă,p’ormă,-n limba cea sfântă!

Mai marii pământului, cneji,cu piept dezgolit la luptă și horă,iubesc mereu treji,frâng fete-n poiană și-s nunți doar de dor,(chemătoare de prunci,când noapte e-n lunci);și-n limbă străbună,când Farcaș, Ioan, Litovoi, Seneslau iarăși mor,se plânge și-n lună!

…Adami toți, țărani plin de lut,mână în mână cu Eva,sunt pământului sarea cea dulce și sevași-nchid poarta ruptă de vânturi vrăjmașe, cu mâna,

prefăcându-se-n scut,flăcăul lui Farcaș și Zâna!

***

Trece veacul cum strada pe la marcaj,trop-trop,o trec cei fără de grijă.Avem și noi, într-un colț, un pământ, doar un stropdus colo-colo de-o birjă,la oră fixă, lună și an,de când s-a sculat bădica Traian.

Și era brazda mai mare ca plugul,arătura mai întinsă ca hatul,și se-adunau bărbații cu leatul,să ardă răzorul cu rugul,să crească satul cu satul,voievodatul,țară din două, din trei,…a mioriței!

Apoi,Basarab stă la gard lângă Petru Mușat,un fârtat și-alt fârtat,ce n-au nevoie de stradă,de birjă, de ceas și de veac,ca s-aștepte poarta să cadă.Doar vorbe de leac,pentru palma lor de pământ frământat de uitații eroi.

O palmă și-o palmă, iar palmăpe obraz, nu-i sudalmă,ci iubire de frate. Sângele-i frate altoi,iar în timpul acesta plin de păcate,

basarabi, mușatini reluați, ce-ar fi să fim noi?

***

(Gelu quidam blachus), un român anume, n-a primit în luptă medalii și stele,onoruri și bani,famfare-n fireturiși-un mai mare nume.…S-a dus doar să moară, pe un mal frumos,puțin mai în josde îngeri și iele.

Aranjați în seturi,stau ai noștri cnezi, duci și voievozi,prinși de noi în lanț, ca niște zăvozi!Spune Generalul:astăzi scoatem racla lui Menumorut;mâine pe-a lui Glad într-un maslu slutiar la-ntâi pe Ahtum, îmbrăcat ca țalul.De n-or vrea să cânte, să salte piciorul,om chema vecinii dinspre cel Apus,să-i învețe ei, cum se dă onorul,celor ce sunt sus(celor care astăzi sunt prezentul gol!).

Un român anume suntem toți de jos,prinși în strâmt ocol…Și-ntrebarea vine și nu-i de prisos:vom fi oi în turmă sau zimbri carpatici?Spiriduși gheboși sau zei geto-dacici?

………………………………………………………..

Spiritul lui Gelu stă în mâna noastră,semnul veșniciei-i treaz.Fiecare, fi-va iarăşi cneaz,de la sânul ţării, când va bea colastră!

revist\ de cultur\ pagina 13

PLUMB 107

„Daʼ mai închideţi, naibii,refuzorul ăsta, diavolilor cesunteţi...! Toată ziua, lalala şiuuu...! De când l-au adus încasă nătărăii ceia, nu mai amlinişte nici să mă-nchin....!” Ma-maia, adică bunica dinspremamă, e scurtă de statură, darvoinică. În aprilie a împlinitşaizeci de ani şi noi spunemcă-i tare bătrână. Tataia, adicăsoţul ei şi bunicul nostru, amurit, acolo, în satul lor, depneomonie galopantă. A statcât a stat singură, apoi s-amutat la noi. Tocmai şi-a în-ceput o „chiloară”, lângă bor-deiul nostru, un fel de gheretă,ca a domnului Curelaru,paznic la fabrica de cherestea,dar nu din cărămidă, ci cupereţi de bârne bătute cu lut,cu acoperiş din tablă, dar pânăatunci doarme pe jos, într-uncolţ al camerei unde ne înghe-suim cu toţii. Nu prea are ceface, dorul de casa ei de laţară care, uitasem să zic, a arsdin temelii, se răzbună, parcă,pe noi, aşa că toată ziua stă cugura, mai ales pe mine şi peDidi, că pe cel mic nu-l preabagă în seamă. Dar noi, „di-avolii împieliţaţi”, râdem şi nefacem semne, în timp ce eapleacă supărată din faţanoastră. Mai ales că le„poceşte” pe toate. Mi-acumpărat mama un balon-zaider – un fel de haină mailungă, subţire, la modă acum –ei nu-i convine deloc: n-avembani şi ăstuia îi arde de „bal-abazaider”. Cum aţi văzut maisus, difuzorului îi zice „refu-zor”. Sau, când ne jucăm, ţipăla noi: bateţi toată ziua purcicala pântece...! Dincolo deprivirea ei severă, zărim, însă,bunătatea aceea de bunică, pecare, orice-ar face, nu şi-opoate ascunde. Dar, acum celpuţin, cutiuţa aia acăţată de-uncui, sus, de-asupra uşii, îi eduşman pe viaţă... Şi nu-i demultă vreme în casa noastră„cutiuţa” asta. Numai noi şi tataşi mama ştim cât am aşteptat-o! Zvonul că cei din condu-cerea oraşului vor face staţiede amplificare şi că vor aduceşi în casele de pe stradanoastră difuzoare l-am întâm-pinat cu o mare bucurieaşteptată cu o nerăbdare ab-solut normală. Ce mai, vomavea şi noi „radioul” nostru! Nunumai domnul Baţani, vecinuldin jos, că la el, mai ales du-minica, se înghesuie lumea cala bâlciul de pe malul Cuejdiu-lui de sfinţii apostoli Petru şiPavel. Stau toţi – inclusiv tata– cu urechile ciulite şi ascultăce se întâmplă în ţară. Că noulguvern va naţionaliza între-prinderile şi bogăţiile subsolu-lui, că vor fi înfiinţate colhozuri,ca la fraţii noştri sovietici careau agricultura cea maiînaintată din lume, că peBistriţa noastră se va construio hidrocentrală şi câte altele.Nu mai zic de muzică, dupăfiecare ştire de felul ăsta o auzipe Maria Tănase, sau corul dinVoronej sau cântece de prin

Iran sau Argentina... O vreme,vecinii se adunau şi ascultau şislujba de duminică de la Patri-arhia din Bucureşti, dar acumn-o mai ascultă că nu se maitransmite. Adio religie, adioDumnezeu, sfinţi şi sfinte....Radioul domnului Baţani e sin-gura sursă de informaţii „pecalea undelor” din mahalauanoastră, el, bătrânul, italian laorigine, se laudă cu aparatulăsta care, să fiu drept, îmiapare drept minunea mi-nunilor. Zăresc prin el cum ardlămpile, scala cum se mişcăatunci când stăpânul aparatu-lui trece pe alt post, ce mai, sătot stai şi să priveşti şi săasculţi. De unde ştiu euasta...? Păi, sunt mărişor de-acum, iar ca elev într-a cinceaelementară curiozitatea măstrecoară printre picioarelecelor vârstnici şi ei nici nu măbagă în seamă, aşa-s de atenţila ceea ce zice crainicul...

Zvonul că vor fi aduse di-fuzoare în toate casele s-aadeverit chiar în ziua ceea deiulie a anului 1949. Doi au fostcei care au tras firul de lastâlpul din stradă, doi bărbaţifoarte simpatici, chiar au între-bat-o pe mama – tata nu eraacasă, era la uzină – dacă n-are ceva „rece”, iar mama ascos sticla cu vin pe care o as-cunsese de tata, căci tata bea,nu glumă. Oamenii aceia aubăut tot vinul din sticlă şi auscos, dintr-un fel de săculeţsigiliat, o cutie de un albastruspălăcit, cu un buton în parteastângă şi „drapat”, în faţă, cuun fel de pânză specială,foarte misterioasă, acolo, dupăpânza aceea, e piesa cea maiimportantă, de acolo se audecând se vorbeşte sau secântă, explică unul din cei doi,unul blond, cu mustăcioară şi,cum îl văd eu, foarte simpatic.„Unde-l punem?”, întreabă, totel, pe mama, iar mama îispune că deasupra uşii, „să n-ajungă copiii la el”, şi cela cereun scaun, scoate un şurub saucui, ce-o fi fost, şi-l bate acoloşi leagă firul de la difuzor defirul adus din stradă, după careîl agaţă în cuiul sau şurubul decare spuneam. Noi, cei trei,urmărim cu cea mai mareatenţie toată treaba asta, ini-mile ne bat năvalnic, abiaaşteptăm minunea.... Şi, încele din urmă, minunea seproduce: deodată, în toatăodaia se împrăştie un cântecrusesc la modă, Kalinca, aşas-a nimerit să fie, tocmai cân-tecul ăsta care-mi place mieatât de mult şi pe care l-am as-cultat de zeci de ori la şcoală...Mama semnează, apoi, o hâr-tie, cei doi pleacă, iar noirămânem cu minunea astacare, de-acum, ne va încântaviaţa. Difuzorul! Ce cuvântmagnific, ce splendidă in-venţie, să stai întins pe pat şisă asculţi ce spune crainiculde la Bucureşti, sau ce cântă„muzica”! Dar cu câtă atenţieascultăm emisiunea locală,bărbatul „din cutie”, unul penume Lică Berenştein – că serecomandă mereu când în-cepe emisiunea – ne vorbeştedespre marile realizări de la„Mucava” ori IMAL, despre cefilme rulează la cine-matografele din centru, iarîntre ştiri adaugă muzicăsovietică şi româneacă... Cemai, în inima mea nu mai în-cape nimeni din acest mo-ment. Difuzorul a ocupat totul.

(Continuare în pag. 14)

DIFUZORUL

Eu

gen

Ver

man

Cu autobuzulCeaţa o învăluia ca o

plapumă. Autobuzul sefăcea auzit tot maiaproape. Îṣi strânsepoalele fustei de culoareacurcubeului. Tălpile-i pro-tejate de cizmele nou-nouţe depănau asfaltul.

Ploaia îi săpa ṣăn-ţuleţe prin stratul generosde pudră de pe faţă.

Auzea clar pe hăitaṣulcare o urmărea. Hainele-ierau lipite strâns de trupul

zvelt, rezultatul multor orede ciclism ṣi de Zumba lasală.

Autobuzul se opri cuo hurducătură.

- Mă eviţi, Ana? Auziglasul hăitaṣului pe cândfăcu primul pas pe scaraautobuzului.

- A, tu eṣti, George!Am crezut că era...! ṣiglasu-i fu înecat de zgo-motul motorului.

Se aṣeză pe unscaun de la fereastră ṣi-ṣieliberă părul castaniu dinpălăria culoarea cireṣei pecare o împletise la vârstade unsprezece ani la orelede lucru manual ṣi pentrucare primise nota maximă.

Autobuzul o porniprotestând.

Ochii-i erau fixaţi pefaţa lui George. Nu-iplăcuse niciodată de dân-sul. O pisase de când

fuseseră împreună laṣcoala generală. Ştia cămersese ca ucenic la unmăcelar din satul vecin.Apoi pierduseră contactul,precum se întâmplase cumai toţi colegii la fineleliceului.

Îi auzi glasul filtrându-se prin zgomotul motoru-lui.

- De ce, Ana? Eṣti amea în întregime acum! Şisimţi în braţul stâng oînţepătură profundă.

Buzele ei groase sedeschiseră ca o insectăgata să decoleze. Periṣoriide pe braţe făcură drepţi.Nu mai auzi tropăitul cailorcare se topiră pe ṣosea.

- Ce, ce? Fu tot ceputu să murmure. Iar pro-filul ei grec perfect seplecă precum o floareuscată într-un borcan cumurături.

Mar

ian

a Z

avat

i Gar

dn

er

Într-una din vacan-țele de vară, prin 1961,au apărut biscuiții cucremă „Eugenia”.

- Măi, Ileană, dincâte găini avem noi, chiarnu mai e vreun ou, că mi-e dor de unul fiert.

- Costică, de vreodouă săptămâni, n-am

găsit un ou în cuibar. Am crezut că le-ai luattu să le aduni pentru cloșcă.

- Da’ cum, Ileană? Nu-ți spuneam?- Mamă, am făcut noi scrob și-am mân-

cat.-Da’ bine măi copchii, în fiecare zi câte

douăzeci-treizeci de ouă? Eu tare aș credecă-i altul motivul!

-Ileană, am aflat de la alți copii că auapărut la dugheană niște biscuiți cu cremăde le spune Eugenia, spuse bădia.

-Să nu-mi spui, măi frate, că ei ducouăle la dugheană ca să-și ia Eugenia, aadăugat mama.

-Las’ că aflu eu, a încheiat discuția tata.A luat-o pe uliță, direct la dugheană.-Bună ziua Ioane! se adresă tata

vânzătorului.-Să trăiești, bade Costică, dar cu ce să

te servesc?-Cu-n răspuns la ce te-oi întreba.-Da’ ce s-a întâmplat?-Apăi, io-te ce s-o întâmplat…Și tata i-a relatat cum, de câteva

săptămâni, nu a mai găsit ouă în cuibar de laatâtea găini.

-Nu cumva copchiii mei vin cu ouă la tinesă le dai Eugenia?

-Recunosc bade Costică, da’ credeamcă știți, și matale și țața Ileana.

-Te rog nu mai primi ouă de la ei și să nu

le mai dai nimic, căci au ce mânca!- Voi face cum zici, nu se mai repetă!Văzând că nu mai putem lua ouă ca să

le dăm la dugheană pe Eugenia, Tița mi-aspus:

- Lasă, Titi, din septembrie încolo, cândvoi intra în învățământ îți voi da bani ca săcumperi Eugenia.

Într-adevăr, încă din clasele primare,Tița lucrând în învățământ la Homița, neaducea pâine mare, rotundă, integrală,proaspătă și două-trei borcane de șerbet delămâie, de zmeură sau portocale. Doamne,ce bune mai erau! Ne băga și la film, gratis,pentru că operatorul era un coleg de-al ei.Noi îi curățam și lustruiam pantofii șicizmulițele, căci toamna sau primăvara eraglod pe ulițele satului. Pentru noi, oricând,era frumos și bine: toamna gloduroasă, darbogată, iarna cu omăt și frig, dar frumoasăși, mai cu seamă, de când dădea colțul ierbiiși până când frunzele ruginite s-așterneau pepământ. Niciodată nu s-a plâns mama căbăieții ei n-au poftă de mâncare. Eramsănătoși, ajutam, după puterea vârsteifragede, la treabă în gospodărie, dar amînvățat și carte și-am ajuns oameni mari.Niciunul dintre copiii lui Roznovanu nu arămas la colectiv. Părinții au fost mândri denoi, iar noi i-am respectat și le-am înțelesdragostea caldă cu care ne-au crescut.

OUĂ DE VÂNZARE

Teo

do

r R

ozn

ova

nu

APAPrin munții înalți

se postase cu îndârjirearșița, albiile pâraielorsecaseră căpătândcearcăne la ochi. Înacea stare o făptură

rătăcită prin codrii străini ei se juli pe trupstrecurându-se mai mult târâș printretufișurile care-l ciupeau ca pe un nedorit.Ajuns pe un fel de tăpșan se întinse cu cre-anga ce-i ținea loc de baston, alături, smul-gând cu dinții fire de iarbă verzuiemestecând-o, slobozind-o, repetând gestulde câteva ori până ce-și simți buzele umede.Trăia astfel senzația de a-și afla oile rătăcite.Intuiția-i spunea că nu dăduseră lupii pesteele. Și le-nchipuia pe aproape însetate ca șiel, poate încă-n viață. De două zile le căuta,stors de vlagă și nu se oprea, nu se maioprea din rugăciune.

Când deodată i se păru că-i aude bol-boroseala, rezemat în băț, abia trăgându-și

trupul, se îndreptă într-acolo mușcat desulițele soarelui tot mai fierbinte, amețisevenind de-a berbeleacul către adâncituraaceea.

Aiura! Gemu așa o vreme, sleit de putere

până ce în urechi i se strecură iarăși aceamelodie.

Oare delira cu adevărat? Muzica i sepăru magică, asemenea desprinderii sale depământul arid. Susurul pornise-n lume dintr-o piatră masivă și o îmbrățișă cum reuși plim-bându-și gura pe ea sorbind din vâna de apăa stâncii cu obrazul dur.

Ale

xan

dru

Dec

ebal

Seu

l

pagina 14 revist\ de atitudine

PLUMB 107

Încurcăturadecoraţiilor

În volumulsău memorialistic( A m i n t i r i ,Bucureşti, 1981),Şerban Cioculescuconsemnează oîntâmplare legată

de atribuirea unor decoraţii. Înprimăvara anului 1931, la Iaşi apăreaculegerea de epigrame a lui Păstorel(Al.O.Teodoreanu) Strofe cu pelinde mai, contra Iorga Nicolai. Cumse ştie, lui N. Iorga nu-i plăceauglumele pe seama sa şi mai ales epi-gramele. Evenimentul literar men-ţionat a coincis cu chemarea la cârmaguvernului a lui N. Iorga. Urma săaibă loc o vizită electorală a lui N.Iorga la Iaşi. Tatăl lui Păstorel, OswaldTeodoreanu, era propus pe listaguvernamentală, la Senat. Evident,apariţia plachetei cu epigrame „con-

tra” lui N.Iorga îi creeau oarecareprobleme. Alarmat, tatăl lui Păstorel,a ridicat tot stocul din librăriile ieşene,şi chiar din alte centre şi aştepta cuînfrigurare vizita susceptibilului pre-mier. Sosit la Iaşi, N. Iorga se aratăprietenos cu Oswald Teodoreanu.Totul părea normal.

La un an de la venirea la putere,i s-a prezentat premierului N.Iorga olistă de scriitori ce urmau să fiedecoraţi. Pe listă figurau şi cei doi fraţiTeodoreanu. Prevenit despre pla-cheta buclucaşă, N.Iorga a şters depe listă numele lui Ionel Teodoreanu,convins fiind că acesta era epigramis-tul şi acordă decoraţia autorului real,lui Păstorel (Al.O.Teodoreanu). Evi-dent că s-a râs copios pe aceastăîncurcătură. Nu era pentru prima datăcând N.Iorga încurca pe cei doi fraţiTeodoreanu.

O întâmplare cu marele actorSandu Teleajen

Aurel Leon, în volumul memoria-listic (Umbre, II, Ed. Junimea, Iaşi,

1972), consemnează o întâmplare cumarele actor al Teatrului Naţional Iaşi,Sandu Teleajen. Acesta povestea oîntâmplare, în care a fost implicat cucelebrul tragedian Morisson din Ame-rica originar din Galaţi:“ Venind în ţarăsă se odihnească, actorul americanMorisson, a fost invitat să-l joace peRichard al III-lea la Naţionalul ieşean,el pe nemţeşte, că aşa ştia rolul, noirestul, pe româneşte. Eu eram unhalebardier şi primisem ordin de la re-gizorul de culise:

- Morisson îşi debitează mono-logul. Cum auzi cuvântul gestorbenintri la el.

Zis şi făcut. Numai că monologulera plin de gestorben. La primul, m-am şi înfiinţat. Morisson se holbă lamine, îşi făcu drum, în tiradele luiavântate şi-mi şopti: heraus! Eu nimic.Iar mai face spume la gură după textşi iar se lipeşte de mine şi-mi ziceceva cu Teufel. Eu, tămâie. De undesă ştiu că scrâşnise din măsele: du-tela dracul! Până ce disperat, bietul omîşi aduce aminte de Galaţi şi de câtăromânească nu uitase şi gâfâind defurios, îmi spuse abia auzit sictirafară!

- Aşa, nene, explică pe româneştesă ştiu ce am de făcut, îi răspunsei lafel de discret şi ieşii demn din scenă”.

Eugen Lovinescu la un consult medical

Una dintre marile mâhniri ale luiE. Lovinescu a fost povestită de dân-sul cu indignare în vol. III al Memori-ilor. Îşi luase, în rate, un concediu desănătate care a totalizat un an, ca să-şi onoreze nişte contracte. Comisiamedicală supremă de la MinisterulÎnvăţământului l-a chemat să-l exa-mineze.

Un doctor, care nu era în curentcu literatura, i-a cerut să se dezbrace.Maestrul a replicat:

- Sunt E. Lovinescu.Doctorul a repetat:

- Dezbrăcați-vă să vă cântărim.Sunteţi cam gras. Câte kile?

- Mai puţine decât numărul cărţilormele, răspunse cel jignit.

Până la urmă i s-a justificat con-cediul, cu acelaşi diagnostic: litiazărenală... hipertensiune etc.

TRECUTUL PRIN ANECDOTE (50)

Ioan

Mit

rea

Mai cu seamă că sunt învacanţă, doar când mergemdupă lemne la fabrica de che-restea nu-l ascultăm. Atunci,mamaia are timp de închinat. Eu cred că se roagă bunuluiDumnezeu să facă în aşa fel ca„refuzorul” să păţească ceva,că lucrurile se mai şi strică,numai că, din momentul cândne întoarcem, nu mai arelinişte. Mă gândesc ce-ar fi ca,deodată, să apară, de dupăpânza aia din faţă, cel carevorbeşte sau cei care cântă...!He, he, ce gânduri năs-truşnice....! Asta chiar că nu sepoate întâmpla... Mama, în tim-pul ăsta, îşi face treaba subşopronul de-afară, unde-i plitape care găteşte de mâncare,nu-i ia prea mult timp treabaasta, că, la drept vorbind, nicinu prea are ce să ne facă demâncare, doar un cartof fiert,un compot, de astea se maigăsesc. De carne, nici vorbă...Rar se întâmplă lucrul ăsta,doar atunci când aduce tata ogăină sau, chiar, o bucată decarne oferite de vreun individcăruia i-a făcut istalaţiaelectrică, bani nu sunt, laputere rămâne băutura şi tatanu se dă deloc în lături de laaşa ceva...

Şi aşa trece timpul, difuzorulface parte, de-acum, din familianoastră, fără el, cred, nici n-amputea trăi. Şi totuşi... Acum,după atâţia ani, sunt convins cărugăciunile mamaei au fost as-cultate de cel de sus. Într-oseară, ascultam cu toţii o piesăde teatru. Coincidenţă saublestem, nu ştiu. Tata tocmai in-trase în cameră, destul degreu, că fusese iar „cinstit”,când o nenorocită de replică aîncheiat viaţa minunii de de-a-supra uşii. „Iar te-ai îmbătat”,tocmai era replica artistei dinpiesa cu pricina. Auzind tatacuvintele astea, şi-a ieşit dinfire. „Aa, până şi tu ţipi lamine...!”, atât a spus şi a şismuls cutia din cuiul acela, cătata ajungea acolo, sus, şi cânda trântit difuzorul de podea, amcrezut că se prăbuşeşte cerulpeste mine. Praf s-a făcut, cu

aşa putere l-a izbit, încât bietulnostru difuzor a tăcut pentruvecie... Până nici tatei nu i-avenit să creadă ce-a făcut. S-afăcut o tăcere ca de mormânt.După care am început săplângem şi să ţipăm. Tata n-aspus nimic. A plecat de unde avenit şi, mult mai târziu, hăt,spre dimineaţă, a revenitacasă, treaz, cu un aparat deradio. Da, un aparat de radio,făcut chiar de el, adică de tatălmeu, din piesele oprite de elprin laboratorul unde controla şirepara contoarele şi, bine-înţeles, din alte piese, că tataştia să facă orice din nimic,repara şi radiourile unor inşiavuţi din oraş... Aparatul acelaera altceva.

Avea două lungimi de undă,ascultam ce vroiam, aşa că,aproape uitasem de cutiaaceea de un albastru des-chis

şi spălăcit care ne încântaseatât de mult şi pe care-l iubisemca pe un prieten adevărat... Şiuite cum, chiar seara trecută,frate-miu, Didi, mi-a readus, dinstrăfundurile sufletului, frânturaaceea de viaţă, cu difuzorulnostru şi „refuzorul” bunicii,căci, acum, pot spune, dintr-oexperienţă destul de întinsă, căviaţa omului nu-i altceva decâtun şir de întâmplări care, uşor,uşor şi pe nesimţite, se adună,acolo, în străfundurile sufletuluide unde, în cele din urmă, sevor regăsi, aşa, dintr-o minune,pe un petic de hârtie, sau sevor pierde şi se vor regăsiprintre stele...

DIFUZORUL

(Urmare din pag. 13)

Nu-i pace în Ţinut!Stările de acalmie şide consens coabitaldurează tot mai puţin şisunt din ce în ce mairare. Conflictul interetnicmaghiaro-român din se-cuime continuă să ardămocnit, cu izbucniripătimaşe scăpate de sub

controlul raţiunii şi care alimenteazăfrustrările şi orgoliile unor indivizi dependenţide prejudecăţi şi orgolii exacerbate, dar şitributari viziunilor lor iredentiste. Maeştri denecontestat ai artei provocării, lideriiudemerişti nu scapă niciun prilej de a-şi daarama pe faţă, consecvenţi fiind principiuluicare statuează faptul că „scopul scuză mij-loacele”, dar şi modului lor de acţiune inspi-rat de „picătura chinezească”: insistenţă,perseverenţă. Un astfel de prilej, cudesfăşurări în două episoade, luna trecută,numai bun de exploatat în acest décor alsensibilităţilor interetnice, a inflamatspiritele, aducându-le la starea deincandescenţă acuzatoare. În culpă ar fi

fost, după cum s-au pronunţat destule vocidin tabăra prosecuime/maghiarime, celedouă aniversări naţionale de suflet aleromânilor – naşterea poetului-nepereche şiunirea principatelor române. Ce legătură aravea acestea cu Ţinutul Secuiesc, pentru ale dedica manifestări omagiale?, s-au între-bat promotorii îmbrăcaţi în negru ai irecon-cilierii. Sigur, dacă ar renunţa cu un simplugest la ochelarii de cal prin care persistă săprivească adevărurile istorice care ne de-finesc şi ne legitimează existenţa aici, aravea răspunsul cel mai clar posibil. Dinpăcate, încăpăţânarea nu este doar acatârilor care-şi reped pe negândite copitelefără să le pese de direcţia şi intensitatealoviturilor. Eroul de serviciu a fost, şi deaceastă dată, primarul udemerist de Sf.Gheorghe, pre numele său arhicunoscutAntal Andras Arpad. Care a găsit de cuviinţăsă ne „onoreze” Ziua Naţională cu un steagde culoare neagră arborat între drapelulromânesc şi cel al Uniunii Europene, dar şi

de o declaraţie puternic marcată de stilul cucare ne-a obişnuit: ce treabă avem noi cuUnirea, cu Eminescu? Trimiţând cu degetularătător şi spre prefectul de Covasna, pecare-l acuză de naţionalism ofensator pen-tru că ar fi arborat un tricolor uriaş pe faţadaclădirii instituţiei tocmai în ziua (de 22ianuarie) în care oraşul celebra Ziua Cul-turiii Maghiare! Poate că ar fi trebuit să-şiceară voie de la el!?

Noile episoade ale odiseei drapelelor laSf. Gheorghe au incitat, ca de fiecare dată,spiritele, abătând atenţia de la problemelecu adevărat spinoase ale celor ce trăiesc –români şi maghiari – în această zonă. “Nucred că este în regulă să fie pus acolo(steagul – n.n.) chiar de Ziua Unirii! –spune un localnic; dacă e un steag de doliu,nu se arborează lângă steagul naţional. Eucred că este o sfidare evidentă la adresanoastră, a românilor”. Opinia este publicatăîn “Observatorul de Covasna”. Deliberatprovocator, sau un gest cretinoid?, seîntreabă alţii. Indubitabil, amândouă, chiardacă primarul şovin încearcă să se disculpeinvocând coincidenţa cu acoperire într-ohotărâre de Consiliu Local: omagiul postumpe care comunitatea îl aduce unui cetăţean-consilier Laureat Pro Urbe. Cu drapelul de

doliu arborat între tricolor şi cel alU.E.! Bingo! Dublă sfidare, dintr-o lovitură. „Astfel de manifestărinu fac bine nimănui – este depărere un alt localnic, de etniemaghiară; nimeni nu se revoltă căîn Secuime e cel mai scăzut nivelde trai, unde sunt cele mai micisalarii…”.

Dar arta provocării e cât sepoate de manifestă şiconsecventă prin promotorii ei:nu lăsa lucrurile să lâncezească,iar dacă nu ai motive, provoacă-le. Orice prilej e bun şi nu trebuiepierdut. El trebuie folosit până seatinge scopul, aşa cum a fost re-

formulat nu de mult şi de Szekely Istvan– secretar general adjunct al UDMR, deZiua Diasporei şi publicat în cotidianul„Haromszek” din Covasna: „Pământul Se-cuiesc ar putea fi Ţara-Mamă interioară a di-asporei maghiare din Transilvania”. (?!)

Sigur, apele curg, dar nu întotdeaunareuşesc să spele murdăria. În episoduldrapelului negru de la Sf. Gheorghe existăşi altceva care nu-şi găseşte explicaţia:tăcerea de mormânt a autorităţilor române,dar şi a celei mai mari părţi a presei scriseşi audiovizualului. Un afront de care acesteatrec ca de un fapt divers oarecare. Pentrucă înafară de cele trei publicaţii de limbăromână care apar la Sf. Gheorghe, şi de unpost central de televiziune, toată lumea aluat poziţia mutului. Ar fi momentul, cred, săne raportăm, la rândul nostru, permanent lacelebrul îndemn al marelui om politic şi gân-ditor indian Mahtma Gandhi: „Ei nu ne potlua demnitatea noastră, decât dacă le-odăm noi”.

ARTA PROVOCĂRII

Mih

ai B

uzn

ea

pagina 15revistă de atitudine

PLUMB 107

Romică C. Ghica

În pas cu moda

Fiind el cam neumblatŞi cu duh plăpând ca roua,Şi-a luat, n-a căutat,Nevastă la mâna-a doua.

La modă

E uimitor unde-am ajunsŞi ce cote 'nalte se ating,Că, mai direct ori mai pe-ascuns,Mulţi îşi iau nevastă în leasing!

Avertizare

Soacra, când mult tace,Sigur ceva coace,Iar tu, dac-o să vezi,Să te îngrijorezi!

Ambiţie

Face gură soacră-meaCu deplin discernământFi'ndcă totdeauna vreaS-aibă ultimul cuvânt.

Soacră-meaVorbeşte mult şi suport greuLogosu-i fără nimic sfânt,Drept pentru care-aştept mereuSă-i aud ultimul cuvânt.

Ascultare- Soţia, soacră-mea ţin multSă nu mai beau, alcool tabu!- Şi?- Pe soţie o ascult,

Pe soacră-mea, nu!

Eugen Sfichi

Tema: BOMBA

IDEAL PROFESIONAL

Te vrei pirotehnist sadea,Cu ochii reci, de plexi,Să ştii că poţi dezamorsaChiar şi o BOMBĂ sexy.

AMENINŢARE?

Să ştii că prin demersuriŞi tactica gherileiÎţi pun oricând în versuriŞi-n braţe BOMBA zilei.

SENTIMENTALĂ

Mi-e dor de ochii ei căpruiŞi de cerceii ei de plastic,De glasul blând cum altul nu-i,Mi-e dor de pieptul ei…

BOMBAstic.

PORTRETUL UNUI EPIGRAMIST

Retras ca într-o catacombă,Taci printre oameni, n-ai tupeu,Dar te transformă într-o BOMBăCel ce te calcă pe BOMBeu.

BĂTRÂNEŢEA UNUI DON JUAN

Ofensive bărbăteştiTe-au purtat o viaţă-n trombă,Astăzi ce mai faci cu-o BOMBĂSexy? Doar o … BOMBĂneşti.

***S-au căsătorit, în fine,Dacă-i vezi îţi sare plombaCât se potrivesc de bine:El, fitilul, şi ea, BOMBA.

Trei povestiri de Ovidiu Bufnilă

Într-o bună dimineaţă, Aglaia Protopopescua început să scoată nişte sunete teribil de ciu-date. Proprietarul pensiunii în care locuia asomat-o să-şi facă bagajele, iar o vecină a recla-mat-o la poliţie. Duba poliţiei nu a venit pentrucă pe plajă tocmai se prăbuşise un satelit ame-rican. Aglaia Protopopescu s-a dus să vadă şiea ce şi cum. A continuat să scoată suneteleacelea imposibile enervându-i pe reporterii pos-tului local de televiziune şi scoţându-l din pepenipe un parlamentar sosit la faţa locului.

Aglaia Protopopescu nu s-a speriat atuncicând nişte derbedei au vrut s-o violeze printreboscheţii de pe plajă şi i-a croit voiniceşte cuumbreluţa ei mâncată de molii.

Arcibald de la Arsenal ne-a povestit searatârziu că Aglaia Protopopescu s-a dus pe diguldinspre Farul Genovez şi că a început să scoatăsunete din ce în ce mai asurzitoare. Într-untârziu a apărut un cârd de balene şi Aglaia Pro-topopescu s-a aruncat în valuri preschimbându-se într-un caşalot.

Analizat în laboratorul poliţiei, un fir de păr alfostei soprane a dus la concluzia că ea avea încodul genetic o jumătate de program cetaceic.

O balenieră finlandeză a dus cu ea ungramofon la Polul Nord şi a reuşit să filmezecaşalotul Protopopescu. Căpitanul balenierei apovestit reporterilor că faimosul exemplar alăcrimat tot timpul cât prin iarna polară a răsunatglasul cristalin al fostei soprane.

Al treilea război mondial a îngropat povesteaasta zguduitoare sub zece milioane de morţiîntr-o singură noapte.

SonariaCând într-o dimineaţă de vineri

din zidurile casei lui Balthazar auînceput să crească flori de porto-cal, Mama Filoni a reuşit pentruprima oară să zboare fără aripi,pur şi simplu îşi agita braţele, ofăcea în mod uniform astfel că îiputurăm asemui zborul cu cel alunui pescăruş. Gargali, flaşne-tarul, se oprise lângă chioşcul deziare şi-i povestea lui Balbus o is-torie hazlie întâmplată demult înJaponia. Hezal, frizerul-fără-foar-fece, se aşezase pe un scăunel înfaţa frizeriei sale şi privea încântatsoarele nostru electric, Jari,lăptarul, îşi meşterea motocicletafluierând un tangou şi nimic nu nedădea de gândit asupra lucrurilorciudate care aveau să urmeze.

Apoi, de la o fereastră, nestrigă Damu, saxofonistul, erasperiat de-a binelea şi obrajii i seumflaseră înroşiţi, părul îi eravâlvoi şi acesta fu primul semn alschimbării.

Am alergat cu toţii sus pe scări,înghesuindu-ne, plesnindu-ne înjoacă pe spate, curioşi, flecari,înamoraţi de senzaţional.

Saxofonul lui Damu cânta deunul singur şi se simţea foartebine, Damu îşi trecea mâinile prinpăr, nervos, pe jumătate uluit,dintr-odată muzicuţa lui Jari,lăptarul, începu un marş vesel, unpahar de bere scoase un clinchetcristalin, deşi nu-l atinsese nimeni,un etaj mai jos începu să răpăie otobă, Gargali ne strigă din stradăcă flaşneta lui cântă şi de unasingură şi că toate lucrurile oluaseră razna şi asta numirăm noi

plini de bucurie Marele Carnaval. N-au întârziat să apară măştile,

focurile de artificii, dansurile ne-bune, apoi începu să sevorbească despre o gaură neagrăprin care ar fi venit ceva saucineva, ciudat, frumos, hazliu, omulţime de sunete fiinţe sonore,inteligente, vai, mi-am spus, ceprostie, am privit în jur, casele lormuzicale treceau printre noi, pan-talonii mei îngânau un cântec dincopilărie, gardurile, pantofii, auto-mobilele, becurile, şi aşa mai de-parte, cântau, şuierau, râdeau,sonarienii păreau paşnici, plini defarmec şi foarte grăbiţi să ajungăîn alt univers, s-au rostogolit maideparte duşi de ecoul primuluisunet de după Big-Bang şi iată căeu însumi, chiar acum, ies dinaceastă maşină de scris şi voi plutio vreme prin camere, apoi pefereastra larg deschisă ameste-cându-mă cu zgomotele străzii ...

Legea TroiIritat de murmurul din sală,

judecătorul bătu cu ciocănelul înmasă, apoi se întoarse cătrepârât:

- Dumneata ştii măcar la ce sereferă această lege pe al căreidescoperitor l-ai contrazis şicalomniat în public?

- Legea Troi spune că un corpnu se poate conţine decât pe elînsuşi, răspunde pârâtul fără săclipească. E fals...

- Formularea dumitale mi separe confuză, remarcă jude-cătorul. Ştii, desigur, că legea sereferă la sistemele vii...

- Nu v-aţi întrebat niciodată, îlîntrerupse pârâtul, dacă v-aţiputea transforma într-un micunivers? Să aveţi înlăuntruldumneavoastră o mulţime deplanete?

- Omul acesta e nebun, îşispuse judecătorul, apoi cu vocetare: Şi la ce mi-ar folosi aceastăincredibilă transformare?

Pârâtul însă nu-l mai auzea.Buzele lui murmurau ceva şi pefaţa lui se întipărise o expresie deuimire. Mişcările celor din jurdeveniseră pentru el foarte lente,timpul părea că se dilată curepeziciune, simţurile lui devenirăneputincioase, înţelese ce seîntâmplă: transformarea pe care odorise în taină atâţia ani şi care sedatora fără îndoială propriilor luidescoperiri. Apoi, tavanul sealungi şi ferestrele plesniră.

Cei care treceau pe stradă laora aceea aveau să relateze maitârziu ciudata dispariţie a clădiriitribunalului şi faptul că, în miezulzilei fiind, au putut zări totuşi omulţime de stele pe cer.

Cânteculbalenelor

(Continuare din pag. 6)

Privitor la sărbătorirea de la Iași, care se vaface în Aulă (doamna Macovei va aranja lucrurilela un nivel superior, prin Comitetul de artă) pe 16noiembrie.

Dacă totul merge bine, se va desfășura în felulurmător: mai întâi simpozionul – Contribuția lui Al.Dima la dezvoltarea comparatismului, criticii și is-toriei literare românești.

Vor vorbi: Const. Ciopraga, am discutat per-sonal cu d[omnia]sa care a subscris total la ideeamea că „un mare profesor ca Al. Dima, care este alFacultății noastre, trebuie sărbătorit aici nu numaipentru meritele sale, dar pentru a arăta că noi, carene socotim elevii săi, știm să ne cinstim învățătorii“,Maria Platon, H. Peretz, A. Macovei, P. Ursache,Ioan Constantinescu și subsemnatul.

Comunicările vor dura maximum 90 de minute,după care urmează o masă. Vă vom comunica deîndată dacă intervine ceva în acest plan. Aș vreaca interviul în Cronica să apară în preziua

sărbătoririi.Prea mult m-am gândit la d[umnea]v[oa]s[tră]

ca în precedenta scrisoare să mai fi avut timp săvă vorbesc despre mine.

Acum am să vă spun câteva lucruri, mai alescă d[umnea]v[oa]s[tră] vorbiți despre mine șidespre nedreptatea ce mi s-a făcut.

Pe 25 august a[nul] c[urent] Consiliul profeso-ral a avizat dosarul meu de concurs pentruconferință. Și dușmanii, cei care altădată m-au ras,au vorbit pozitiv despre mine, desigur din opor-tunism.

Pe 1 septembrie Senatul m-a confirmatconferențiar și acum aștept validarea de laminister.

După trei ani, timp în care dușmanii au urmăritsă mă distrugă, moralicește în primul rând,totul s-a sfârșit cu bine.

Curios este însă că succesul acesta nu m-amai bucurat, ba, ciudat, m a lăsat indiferent, maiales că anul acesta, după ce am fost acceptat sămerg în Italia, o lună, la cursuri de vară, am fost ra-diat de pe listă în împrejurări misterioase, iar de-canul nostru pleacă în fiecare an în Germania cu obursă (și acuma este), fiind foarte tânăr și, ca om

de știință, de mare perspectivă.Mă laud însă că în toate aceste împrejurări, de

crunte nedreptăți, nu mi-am pierdut nici o clipădemnitatea și n-am cerut nimic. Este și tăria measufletească și credința că până la urmă muncaînvinge, dar este și o etică pe care am învățat-o dinsfaturile și înțelepciunea d[umnea]v[oa]s[tră].Și cât am regretat întotdeauna și regret că ați ple-cat din Iași!Al d[umnea]v[oa]s[tră], devotat,Mihai Drăgan[P.S.1]Omagii înalte doamnei.[P.S.2]În câteva zile vă trimit întrebările pentru interviu.

Note• Originalele celor două epistole, inedite, se

află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu dinBucurești.

1. Mihai Drăgan – Criticul și istoricul literar [Al.Dima – 70] în Cronica, 10, nr. 42, 17 octombrie1975, p. 7. (Reluat și amplificat în volumul Omagiuprofesorului Al. Dima, Iași, Multigrafiat, 17 noiem-brie 1975, p. 10 16.

Itinerariiculturale băcăuane


lirice plumb 107 lirice

Tiparul executat la TIPOGRAFIA ELENA-Bacă[email protected]

Viviana Milivoievici(Timișoara)

Bucăţi de suflet, frânturi de gânduri...

Amintiri îngheţate...

Plouă peste noicu petale parfumate,Îngheţate-n filelece-adunăamintirile nespuse...Din sublimul infinitului,tăcerea e acum...Regina sufletului tău...

Ascultă!...

Ascultă-mi chemareaşi nu te-ascunde, gânditor,printre stele!…Nu lăsa ca masca tăceriisă pună stăpânirepe-oceanul de vise,sub razele lunii!…

Miraj…

Gândul ne-nţelesroieşte prinmeandrele transparenteale sufletului tău,…Cu speranţa regăsirii

cuvântului absent…E mirajul unei iubirinespuse…

Îngerul meu…

Eşti îngerul meudin abisde paradis…Vino şi dă-mi nemurirea!…Şi poartă-măpe aripide vis…Redă-mi fericirea!…Parfum…O altă zi de primăvarăe-n sufletul tău…Mi-întind braţelesă te cuprindîn parfum de petale…

Dacă…

Dac-ai simţi iubirea mea,te-ai transforma-ntr-unînger ce mi-ar sărutadestinul…Dac-ai veni să-l împlineşti,ai fi un om fericit!…

Gând…

Te-am ascunsîn gândul meu, să ştii,să-mi fii leacîn nopţile pustii,…Când visele se leagănăpe aripi de poveştinemuritoare…în care, niciodată,iubirea nu mai doare…

SEMNIFICAȚIA MOV (pantum)

Plecată este tinerețea,S-a scurs ca apa printre maluri,Rămas-a numai frumusețeaCastelului de idealuri.

S-a scurs ca apa printre maluri,Dar suflu-i dau, un strop de viață, Castelului de idealuri,Făcând mereu un pas în față.

Dar suflu-i dau, un strop de viață,

Prin fapte, nu doar prin cuvinte,Făcând mereu un pas în fațăȘi nu spre tava cu plăcinte.

Prin fapte, nu doar prin cuvinte,M-avânt, dar țin elanu-n frâuȘi nu spre tava cu plăcinte:Apetisante, „poale-n brâu”.

M-avânt, dar țin elanu-n frâuSpre fetele ce au la sate Apetisante „poale-n brâu” Sau poalele mult prea scurtate.

Spre fetele ce au la sateFrumoase funde-n păr buclatSau poalele mult prea scurtate,Ce-atrag pe orișice bărbat.

Frumoase funde-n păr buclat,În mov le sunt, marcând finețea,Ce-atrag pe orișice bărbat...Plecată este tinerețea.

Vas

ile L

arco

Odă pentru un nemuritor

În rostul vremiidin roua dimineţiisub raze de lumină,muzele iţeaucreaţia universalăcu chip de Emin...

Armonia stelelorrevărsădin pana de aurplină de harsonet pe filă de mătase -splendoare demiurgicăce dă culoriifantasme - n Univers,

Cu gândul la Nirvanadin înţelesuri desluşite -floare scuturândădin slova dulce,atingând solitarîmplinirea- n etern,umanul cuprins,de visuri surprins,nestinse - aprins...

Sărmanul Dionis,în octogonalasa oglindăce prin lumeo petrecec-un zâmbet tainic, pur,îmbrăţişează - nlumina luniicununa iubiriidin apa vie a nemuririi.

Contraste, umbre albe,înălţătoare sclipire unică,fiinţă romantică,Luceafărîntre luceferi,străbate - n safiredincolo de ceruri -de lume, rod de dorrost visător nemuritor...

Din floare

Din floarea irisuluideschisă din a sufletului lumină,din clipe anotimpurice roata soarelui le desprinde arar,

ghiocei ce-n zăpadă se ivescprin picuri scuturaţi de iarnă,april, din mai în pomi ce înflorescflori de vişin, de cireş, de măr, culori, miresme de încântare.

Şi irişi ce umplu iar călduranasc fructul, împlinirea abundenţeiîn lanuri de grâu, maci roşiidin sudoare, îmbelşugata rodnicie.

Şi apoi la cules de vii, ce-n boabe soare, apă, culori de struguriîn autumnalul anotimp al crizantemeicu frunze verzi, galben - arămiipe care vântul înaripat în cădere,le-adună-n veşmânt de poezie;

dar nori trec şi vânturile batîn cenuşiul de sub soareşi flori de gheaţă albe înflorescdin fulgi de nea, ce iarna o îmbracă - n sărbătoare.

Şi clipele se rostogolesc uşor,fără a prinde noi de veste,în floarea iris plină de dor,iar lumina soarelui le împarteîn anotimpuri de poveste...

Floarea curcubeu

Din întuneric, lumina răsări;E albul vieţii, e culoare?E floarea curcubeu, ce ne răsfaţă,din petale deschise, flori - culoarecromatica razei de soare, din ploaiede Dumnezeu adusă, oare?

Sclipiri de fericire, zâmbetedin soare se pornesc,în orizonturi, lumini se depărtează,nuanţe de flori, culoare - n brâudorinţe, apoteoza vieţiice-n priviri din gând, se împlinesc..............................................................E roşu, galben, verde,din alb albastrul luminiie floarea curcubeu, arc ceresc.

Floare de colţ (II)

Pe a piscului cununădin picuri de lumină,aduşi de nouri în adiere lină,pe verde, cu alb argintat catifelatşi cu galben în inimă picuratla Soare, floarea de colţ se înalţă,cu graţie de regină. ........................................................Pura floare, floarea frumuseţii,floarea visurilor, a iubirii şi a vieţii;

Şi din lumina desfăcută,se lasă din culoare,diafane surâsuriîn colţuri de floare cuprins de armonii stelarede aura Prea Curatei purtată.

Pe arpegiul simfoniei sideraledin aria Celestă,floarea de colţ puncteazăîmplinirea picăturii din soaredin doruri de visîncântare de paradis.

Strada

Se ţipă, se urlă din toţi plămânii, zgomotos, de oameni adunaţi în stradă, înecaţiîn picătura de apă-n pahar revărsată, sătui de mizeria şi minciuna aleşilor,sătui de corupţi, de beţia de înavuţire şi de beţia de putere a celor cocoţaţi din pură întâmplare. Ne lipseşti Goya,vino în stradă. Imortalizează,

cum numai tu ştii,nepăsarea celor aduşi

din zona crepusculară.Din gurile noastre flămânde se va afla totul.Dar fixează-ne expresia de feţe alungite

în timp,pentru a nu se uita vaietul, ce explodează din suferinţa noastră.

Nebuni de legat sunt, că nu au înţeles nimic.

De ce ospiciile ar rămâne goale?Dorinţa uragan, purtată de stradădin liniştea ce şi-o cer înţeleptdin dor de normalitate uitat;Cei buni au murit de-a valma:arşi, goi, rămaşi fără sângele lor,cu respiraţia otrăvită de corupta beţie,beţia înavuţirii şi a puterii nesimţite,ce rupe pielea de pe noi

şi frumuseţea noastră.....................................................................Sunt urletele durerii, ce ajung la cerdin piepturile de izbavă, a celor din stradă,de sub tricolor. Speranţa nu iartă azi.Este prea mult, şi ochii vom scoate

din orbitelenebunilor de legat, din corupta lor beţiede fiorii ce se prind de feţele lor hâde.Unde eşti tu, Goya? Noi te aşteptăm,

în stradă...

Stanomir Petrovici

apare sub egida uniunii scriitorilor din romÂnia *1&$3/1 ... · tate pe criterii comerciale...

Documents