Director: Ioan Pr\ji[teanu * An XI, septembrie 2016, nr. 114 * Redactor [ef: Petru Scutelnicu

R\spunderea pentru opiniile expri-mate revine `n exclusivitate autorilor

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Asocia]iaCultural\ „Octavian Voicu“Bac\u

În perioada iunie- octombrie 2016 se va

desfăşura manifestarea Dintre sute de catarge,

ediţia I, organizată de Cristina Ștefan

cu sprijinul Consiliului Judeţean Bacău

în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar

Judeţean Bacău și Uniunea Scriitorilordin România, fil. Bacău. În fiecare an, toamna

intensifică trăirile și sentimentele,le reașează și le redefinește, într-un amestec de galben, gr i ș iviolet...

În fiecare toamnă, Bacoviacoboară parcă din ceruri și seașează lângă noi, în umbră... Deacolo ne transmite gânduri trans-puse în versuri, pline de simboluri,de emoții și frustrări, de temeri șiangoase, dar și de exaltări și bu-curii, într-o permanentă căutare asensului vieții, ca și a morții, ce nuocolește pe nimeni...

În fiecare an, toamna devinecu certitudine un anotimp alpoeziei băcăuane, iar amintirea şiomagierea poetului GeorgeBacovia se transformă într-osărbătoare a spiritului, într-un actcultural devenit tradiție naționalăși reper identitar.

În mod cu totul special,această toamnă capătă valențedeosebite, întrucât marchează135 de ani de la nașterea luiBacovia, dar și 45 de ani de ladesfășurarea unuia dintre celemai importante evenimente cultu-rale băcăuane, care a sărbătoritprintr-un mare festival împlinirea a90 de ani de la nașterea poetului,o dată cu inaugurarea CaseiMemoriale „George Bacovia” șidezvelirea statuii poetului, dincentrul orașului.

Grație poeților și scriitorilorbăcăuani, revistelor de cultură,autorităților locale și județene, fes-tivalul continuă și azi, cu ecouri totmai profunde de la an la an, iar decurând casa memorială a poetului

și-a redeschis porțile publiculuilarg, după ce timp de doi ani a fostsupusă unui proces de renovare.

Sub semnul acestui timp șianotimp, ca o pledoarie pentruneuitare, permiteți-mi să reașez înaceastă pagină câteva frânturi deviață, așa cum le-a surprins, dedata aceasta în proză, poetulGeorge Bacovia, atât de actual,atât de prezent printre noi:

„Enervat de această lungăagonie a unui veac suspect;umilit, mai mult ca-ntotdeauna, deironica reflexiune a unui poet dinveacul viitor al frumuseții, veneamspre casă într-o noapte târziu, în-nebunit de mizeria și minciuna încare am apărut. Eram pierdut,inutil, mai ridicol ca niciodată.Orașul mic dormea în noaptealui...” (Cubul negru)

„Câteodată mă găsesc de-parte, pe lângă clădiri părăsite; șie spre seară; clădirile încă maisunt bune, dar o stăpânirenecunoscută le face părăsite; suntpoate pentru cei care iubesc. Și ni-meni nu poate înțelege tăcerea lu-crurilor... Când mă întorc în orașnoaptea, până târziu, lăutariicântă jalnic prin cârciumi, și biețiioameni mănâncă și beau pentru

uitarea necazurilor; un pas, și re-alitatea nu vrea să știe de poezie.Cât de străin mă simt când aprindlampa în tăcerea odăii care nuspune decât că este și moarte.Dacă aș putea scrie ceva înnoaptea asta ar fi o filosofiereligioasă cu cântec de biserică,cu rugăciuni care au fost primite încer, după atâta întrebare asupracelor fără de început și fărăsfârșit...” (...) Aud o romanță dinvoce, cu suspine din depărtări; eavine de pe aproape; tace și seaude din nou; femeia care cântăpare că vrea să-și spună și felulsău de a iubi. În camerele mari, cupiano, sunt tăceri și amintiri maiplăcute, și cafeaua, sau ceaiul,convorbirile politice, sau de artă,

plecările și promisiunile dau o notămai reală vieții. (...) Ne aflăm înplină epocă de anchete șidiscuțiuni în legătură cu mani-festările noastre literare de ultimăoră. Este, oare, o trezire tardivă aunora de a se interesa preaasiduu de aspectele unui atareprodus de lux, lăsându-ne aînțelege din sesizarea aceasta căpoate mergem spre decadență?...De ce, oare, acest simptom alar-mant?...

S-ar părea că ne con-vulsionăm într-o criză deașteptare a unui geniu poeticcare, după actuala stare de lu-cruri, nu va apărea niciodată... Eo nedreptate rău intenționată fațăde talentele noi, considerate deunii ca tineret fără experiență, șicare n-ar adăuga cât de puțin lacultura poporului nostru, de-prinzându-l cu o educație ante-rioară. Creațiunile artistice deseamă, la oricare alte țări civi-lizate, n-au venit fără mari mișcăriculturale. (...) Ascultă graiul meudecadent... Deși sunt obosit dedrum, poate găsim frumoasa cuochii de safir, cu cântecul tăupribeag și străin... Sau să uitămacestea în fumul unei țigări... Auzifonografe publice și viața în inten-sul ei... Ce poate să mai fie?...Suntem la sfârșit; să bem și săuităm... După mii de ani, evoluțiaspune că poate și mai mult...”(Dintr-un text comun)

Și totuși, ,,Sunt clipe când toate le am...Tăcute, duioase psihoze –Frumoase povești ca visuri de

roze...Momente când toate le am.

Iată, sunt clipe când toate leam...Viața se duce-n șir de cuvinte –Un cântec de mult... înainte...Momente când toate le am.”

(În fericire)

În loc de epilog, un epitaf, înpurul stil bacovian: ,,Aici sunt euUn solitar, Ce-a râs amar Si-a plâns mereu. Cu-al meu aspect Făcea să mor,Căci tuturorPăream suspect”, dar și un în-

demn, trimis de el, de acolo desus, creatorilor de vers:,,Poeți, evitațiSingurătatea,Între oameniE viața...”

Lui George Bacovia, întrucinstirea memoriei sale, veșnicăneuitare...

Bacovia, la ceas aniversar...

Ro

mu

lus

Dan

B

usn

ea

...Un loc aparte întrepreocupările critice ale lui Ba-covia îl ocupă recenzia, sur-prinzător de curajoasă, pe careacesta o consacră, în 1915, volu-mului Flori sacre al lui Al. Mace-donski şi care constituie încă odovadă elocventă a preţuirii decare se bucura autorul ron-delurilor din partea maitânărului său confrate băcăuan...

(Liviu Chiscop)

...Acum, când privesc înapoila anii aceia, şi-l am în faţă, adusdin memorie, pe Moş ErmilSecară, mă trezesc destul de tul-burat şi nedumerit în faţaîntrebării, fireşti, care nu-mi dăpace deloc: ce s-a mai întâmplatdupă vara aceea fierbinte cât amfost „păstor” de nevoie, dar caremi-a rămas atât de bine şi lumi-nos întipărită în suflet? Cum deau trecut atât de repede anii carei-au urmat...?

(Eugen Verman)

Amazoane: ,,pioneri ai mișcăriifeministe”, un popor legendar defemei războinice, educate și for-mate contra gender, adică îm-potriva rolului social atribuit înmod tradițional femeii.

***„Foștilor”, aidoma sfinților

vechi, ,,rar le mai aprinde cine-va candelă”.

(Virgil Mocanu)

Bacovia-135

În acest număr:

14Moș Ermil

Miscelaneea 18

2

pagina 2 revist\ de cultur\

PLUMB 114

* România literară (nr.29/2016) află cu satisfacţie căpărinţii elevilor care au dat re-cent bac-ul la română, „înnumăr neobişnuit de mare…au semnat o petiţie în care cerministerului să adopte ohotărâre prin care să sedispună ca romanul lui MarinPreda, Moromeţii, să fie con-siderat interbelic” (p. 3). Prof.Nicolae Manolescu le explică,din nou, cu răbdare foştilorstudenţi şi elevi, că cerinţafundamentală în formulareasubiectelor este claritatea, căla noi romanul începe prin a fisocial şi „devine mai târziu psi-hologic”, că Pădurea spân-zuraţilor îl prezintă pe Bologadrept un „personaj reprezenta-tiv pentru o categorie socio-morală, nu unul individualizatpsihologic”; că în sens largorice roman este şi psihologic.Dar câţi elevi mai pot facediferenţa dintre categoriilemorale şi cele psihologice,domnule profesor? O fi, pe un-deva, şi o culpă în concepereacurriculumului şcolar liceal?Cel din ultimele decenii!

* Să te cruceşti, nu alta!Mai erau fix trei săptămânipână la aneantizarea edificiuluisocialist-comunist şi iată ce de-clarau la şedinţa din CPExreprezentanţii noştri pe 1 De-cembrie. Îi citez numai pe ceicu titluri academice, universi-tari, cu întreaga morgăobţinută din poziţia înaltă ce oaveau. Dl Nicolae Scurtu ştieunde să găsească în arhiveexpresiile obedienţei şi alelaşităţii. Le publică în ProSaeculum, nr. 3-4 pe 2016, pp.15-21. Manea Mănescu(adresându-se lui Cea-uşescu):„Dumneavoastră aveţi maredreptate… vom face cum aţispus… mă oblig” GheorgheRădulescu: „Sunt de acord cuceea ce aţi spusdumneavoastră… vă mulţu-mesc foarte mult că aţi atrasatenţia… dvs. aţi hotărât foartebine… Mă angajez…”Constantin Olteanu: „…Vomacţiona neabătut pe liniaindicaţiilor şi orientărilordumneavoastră din Raport…”

Niciunul dintre cei care auvorbit „nu au avut vreoobservaţie sau propunere, nua venit cu vreo idee care sădemonstreze preocuparea dea găsi soluţii”. Menţionez că nui-am menţionat pe cei din ca-tegoria Emil Bobu. Esteruşinos, domnilor, adicătovarăşi!

* Citim în Convorbiriliterare (iulie 2016), celebrarevistă ieşeană care a cunos-cut cândva pulsul şi tensiuneagândirii junimiştilor, adică alelui Maiorescu şi Eminescu, orecenzie a unei cărţi lansate decurând de Ştefan Andrei, carea condus politica externă înanii ’70. Recenzia e scrisă deacad. Alexandru Zub, fostpuşcăriaş în urmă cu câtevadecenii pentru un proiect purpatriotic. Ce reţine academi-cianul de azi din cartea unuiadintre colaboratorii principali aiscorniceşteanului? „Şefii destat şi guvern, miniştrii şi altepersonalităţi […] ar trebuineapărat să viziteze una saumai multe închisori, să stea operioadă, mai multe zile, încelule rezervate pentru pe-

rioada de anchetă, pentru a ştice, eventual, îi aşteaptă”.

Dar domnilor Ştefan An-drei şi Alexandru Zub, vă rogsă vă amintiţi – aveţi şcoalăistorică destulă! Chiar aşa li s-a întâmplat unor români celebrinumiţi Gheorghe Brătianu,Mircea Vulcănescu, IuliuManiu şi mulţi alţii, înmor-mântaţi pe la Sighet… Numaică aceştia n-au mai venitacasă, ci au fost aruncaţi înnişte gropi anonime…

* Cum-necum, revistaAcolada (nr. 5, mai 2016) şi-aimpus un profil şi o perspectivăanalitică impunătoare prinacurateţea interpretării, inteli-genţa detectării temelor de ac-tualitate şi expresivitatealimbajului; sunt efectele uneiechipe redacţionale în totul detalent. Acum ne-a atras atenţiaIsabela Vasiliu-Scraba: Imn allibertăţii, Dumnezeu s-anăscut în exil a fost «destinatde la început să atragă uracalomniatorilor»” (Despre de-gradare şi risc, în vol. VintilăHoria, Contra Naturam,Texte exilate, 2010, p. 287).Scriind în 1961, după ce „dia-bolicul şi grotescul au aprinsun foc de pucioasă” (cf. PietroCimatti), fostul diplomat VintilăHoria precizase că „mişcărilenaţionaliste româneşti au fostreabilitate de orice culpabili-tate, orice păcat politic, deorice colaboraţionism la Proce-sul de la Nürnberg (Despredegradare şi risc, p. 291).„Atitudinea abjectă a lui Sartrea dezgustat mulţi francezi şi acernut cititorii, autorul romanu-lui premiat în 1960 fiindcopleşit de scrisori de simpatiedin partea celor care, trecândpragul curiozităţii, au cunoscut„plăcerile pure ale admiraţiei”(p. 306). În răspunsul său laactul de acuzare, deţinutulpolitic Nichifor Crainic semnalaun fapt istoric pe care se tot faccă-l „uită” calomniatorii de ierişi de azi ai laureatului Premiu-lui Goncourt. Tribunalul de laNürnberg a judecat un singurjurnalist german care a fost înfinal achitat pe motiv că „pro-paganda nu intră în culpele derăzboi” (Memorii, vol. II,Pribeag în ţara mea. Mărturiidin închisoare. Memoriu.Răspuns la actul meu deacuzare, Editura Muzeul Lite-raturii Române, 1996, p. 257).Numai răsfoitul revistei Aco-lada îţi oferă adevăratevoluptăţi.

* Revista trimestrialăConta de la Neamţ (22/2016)publică un energic editorial laadresa comunicării de pe inter-net semnat de Adrian AluiGheorghe. Revolta poetuluinemţean vizează un fapt sem-nalat demult: „poţi să ataci, săcontraataci, să te exprimi, sălicitezi, să supralicitezi, să co-munici fără să te interesezereplica celuilalt /celorlalţi. Deviisuveran, ai cuvântul ultim, nute interesează replica celuilalt,poţi înjura ca la uşa cortuluifără să auzi răspunsul celui„din faţă”. Titlul este şocant şiexpresiv: Despre taliba-nizarea mediului literar.Rezultă că nu se poate facenimic împotriva acestui feno-men şi nici nu face decât rău.Păi atunci nu-i mai bine să neocupăm, noi ceilalţi, de lucrurifrumoase şi utile? Căci poateveni, peste noi, cum aţi sesizatdeja, Popescu Dumnezeu dinnou!

Cronicarul incomodpt. conf. Grigore Codrescu

Cercetând biblio-grafia bacoviană obser-văm, nu fără surprindere,că sensibilul autor al La-custrei a fost receptiv lafenomenul literar contem-poran, făcându-şi publicechiar, în câteva rânduri,

opiniile asupra unor volume de versuri, alcăror lector atent fusese întotdeauna. Articolede critică literară curentă, sau – mai bine zis– „critică de întâmpinare”, cum i se maispune, a publicat Bacovia în special în revis-tele Orizonturi noi şi Căminul nostru. Aceastadin urmă ocupă un loc important în activitateascriitoricească a lui Bacovia, întrucât înpaginile ei îl întâlnim atât în calitate de cola-borator, dar şi ca autor preferat şi chiar„răsfăţat” al lui G. Şt. Cazacu, directorul re-vistei, ca şi al celorlalţi redactori care îi vorrecenza, encomiastic, volumele Scântei gal-bene (G. Craiovida, în nr. 1-2, 1928) şiBucăţi de noapte. Poeme în proză (Dem G.Berea, în nr. 5-6, 1928). „Înfiinţată în 1924 laSighet, de o mână de tineri colaboratori lapublicaţia locală Zări senine – spune MihailPetroveanu –, revista Căminul nostru a atras,pe lângă semnăturile statornice ale lui G. Şt.Cazacu şi C. Ionescu-Olt, prezenţa sporadicăa lui N. Davidescu, A. Moşoiu, L. Rebreanu,G. Ranetti etc. Din 1927 până la finele lui1928, revista apare la Bacău, sub direcţia luiG. Şt. Cazacu, care îl publică pe Bacovia cape un colaborator «vedetă»”(1). Poate şi dinaceastă cauză Bacovia se va fi simţit înda-torat faţă de confratele poet şi director derevistă, ca şi el, recenzându-i volumul Sim-fonii de seară.(2) Recenzentul relevă atâtbogăţia „imaginilor poetice bine prinse”, ceeace conferă creaţiilor din volumul în cauză „unlirism trist”, cât şi „arta versificaţiei”, impresiade spontaneitate artistică. Sunt exemplificate,prin strofe bine alese, „sensibilitatea vie”a autorului Simfoniilor de seară, precum şimelancolia produsă de serile de toamnăploioasă. După cum se vede, Bacovia sur-prinde, de regulă, la autorii recenzaţi, aceleînsuşiri care sunt caracteristice înseşi poezi-ilor sale. Similitudinile, destul de numeroase,între poetica bacoviană şi creaţia autorilor

recenzaţi se explică şi prin aceea că poeţiidin jurul lui Bacovia au fost cu toţii discipoliisăi. Bacovia, fără a fi manifestat vreodatăveleităţi de maestru, a fost totuşi un veritabilşef de şcoală poetică. Afirmaţie confirmată defaptul că autorul Simfoniilor de seară sereferă direct în unele versuri ale volumului, lapoezia lui Bacovia: „Tot pică frunze ftizicealene /Şi le stârnesc în mersul lor drumeţii,/Şi plâng acorduri tari, bacoviene /Cum plângîn mine anii tinereţii”. Câţiva ani mai târziu,un alt epigon bacovian, B. Fundoianu, vaconfirma şi el, indirect, descendenţabacoviană: „Toamna bacoviană geme-n fe-restre: of!” (Lui Taliarh, în volumul Privelişti,1930). „Devenit epitet – după cum remarcaM. Petroveanu –, numele lui Bacoviaajunsese să califice o atitudine, o atmosferă,un anotimp”(3). Există şi alte similitudini întrecreaţiile celor doi poeţi băcăuani, adică întreale recenzentului şi recenzatului. Iată, depildă, câteva versuri din poezia Început detoamnă a lui Cazacu-Delarast, remarcate deBacovia pentru faptul că sugerează un tablouimpregnat de un colorit monoton: „Pic…

picură ploaia /Mormânt mi-e odaia! /Reci ne-guri pe suflet m-apasă… /Şi-n vâlnicul ei demătasă, /Fecioară mâhnită e ploaia!” LaBacovia, interiorul e descris aproape înaceiaşi termeni: „Odaia mea mă înspăimântă/Cu brâie negre zugrăvită - /Prin noapte,toamna despletită /În mii de fluiere cântă”.Bacovia remarcă, de asemenea, muzicali-tatea distinctivă a poeziilor numite cu dreptcuvânt Simfonii, apreciere care poate carac-teriza foarte bine întreaga creaţie bacoviană.George Bacovia, care „avea intuiţia fioruluimuzical” – cum spunea Călinescu (4) –compară plastic „muzicalitatea poeziilor” cuo „orchestraţie condusă cu măiestrie”.

Aceleaşi stări afective şi senzoriale purbacoviene, ca melancolia, monocromatismul,singurătatea sunt relevate de criticul-poet şiîn cronica consacrată celui de-al doileavolum al Agathei Grigorescu – Muguricenuşii(5). Dintre versurile citate cu aceastăocazie de recenzent, reproducem, pentru ba-covianismul ei, piesa sugestiv intitulatăMelancolie: „Cu umbre triste, seara/Coboară-n negru stol; /În jurul meu tăcere,/Pustiu de moarte, gol... //Din întunerec, anii,/Regrete si suspine /Se năpustesc asupra-mi/Ca vântul pe ruine”. Reduse ca întindere,recenziile semnate de Bacovia sunt – dupăcum le califica universitarul C. Călin – „de oplatitudine şcolărească”(6). Un exemplu, înacest sens, ar putea fi această frază din re-cenzia la Muguri cenuşii: „Poeziile d-reiGrigorescu, cu simbolismul sau modernismullor, ne impresionează mulţumitor, artistic, maimult prin vocabularul întrebuinţat şi prinforma atât de originală”. Sau alta, din aceeaşirecenzie: „În Muguri cenuşii, ca şi în primelesale versuri, Armonii crepusculare, poeta,printr-un talent remarcabil, ne descrie interi-oruri şi peisagii îndeajuns de reuşit redate”.Alteori însă, ca în cazul recenziei la volumulPro gloria Bacchi al lui C. Ionescu-Olt(7) Ba-covia este convenţional şi evaziv, ocolindparcă formularea unor judecăţi de valoaredefavorabile celui recenzat. „Apariţia nouluivolum Pro gloria Bacchi – spune Bacovia ,în care talentul său se reliefează atât de mult,ne-a surprins. […] Putem spune că, prinapariţia lucrării Pro gloria Bacchi, d-lIonescu-Olt şi-a fixat o personalitate poetică”.Deşi aprecierile sunt generoase, nu se simtedeloc aderenţa la ceea ce comentează. Aşase întâmplă şi în cazul prefeţei pe care osemnează la volumul Calea sângelui, de G.Şt. Cazacu (8). Întâlnim, şi aici, aceleaşi frazepline de convenţionalism: „Sunt pagini carestorc multe lacrimi”; „Lucrarea aduce o notăoriginală, iar pe alocurea ne dă tablouri pic-turale, artistic executate”; „Cu fondul atât declar şi forma impecabilă Calea sângeluiocupă un loc de cinste în literatura noastră”.

Un loc aparte între preocupările criticeale lui Bacovia îl ocupă recenzia, surprinzătorde curajoasă, pe care acesta o consacră, în1915, volumului Flori sacre al lui Al. Mace-donski(9) şi care constituie încă o dovadăelocventă a preţuirii de care se bucuraautorul rondelurilor din partea mai tânăruluisău confrate băcăuan. Cronica debuteazăentuziast, într-un veritabil stil macedonskian,redundant, cu ecouri exotice: „A scrie despreacest volum de poezii, spune Bacovia, mi-artrebui o beţie de haşiş, de opiu, de parfumuriorientale, sub un cer de aur şi azur, cu volup-toase mângâieri din altă lume”. Regretândsincer incomprehensiunea contemporanilorşi insuficienta apreciere a criticii literare pen-tru opera autorului Florilor sacre, Bacoviaîncearcă să „extragă câteva flori din acestbuchet”, pe care „oricine ar trebui să-lsavureze în total”. Ca şi în cazul recenziilorulterioare ale lui Bacovia, şi aici sunt citate cupredilecţie acele versuri a căror identitate deatmosferă şi de motive cu poetica bacovianăeste evidentă. A fost reprodus, de pildă, în în-tregime Cântecul ploaiei: „Plouă, plouă,…/Plouă cât poate să plouă. /Cu ploaia cecade, m-apasă /Durerea cea veche, – ceanouă… /Afară e trist ca şi-n casă, – /Plouă,plouă”./

(Continuare în pag. 4)

GEORGE BACOVIA – 135PROZA NONARTISTICĂ

Recenzii şi prefeţe

Liv

iu C

his

cop

Breviar revuistic subiectiv

PLUMB 114

pagina 3revistă de atitudine

Cam târziu mi-a picat înmână cartea lui Cătălin Mihuleac,America de peste pogrom,apărută la Cartea Românească dinBucurești în 2014, cu o întăriturădin partea Poliromului ieșean.

Romanul, pentru care autorul,suntem convinși, a făcut un seriosstagiu de informare și pregătire,are în vedere un moment sensibildin istoria României ciopârțite dedoi visători incurabili, precum, cusecole în urmă, turcul Baiazid dinpovestea Scrisorii III a lui MihailEminescu. Și ăștia se visau stăpâniilumii și, cum doi ar fi fost preamulți, au ajuns destul de iute să se-ncaiere pe viață și pe moarte,aducând lumea în pragul nebunieiatomice, cu care, până la urmă, s-aînzestrat un al treilea. E adevărat,n-a durat prea mult și, printr-ocelebră trădare, au primit-o șitovarășii stelați de la Răsărit.

Așadar, trama romanului areun centru gravitațional reprezen-tat de ziua de 29 iunie 1941, cândcreștinii îi sărbătoresc pe SfințiiApostoli Petru și Pavel, ziînsângerată atât pentru Biserică,având în vedere ce-a putut să facădin Roma un alt visător, cupretenții de mare artist, și ceea ces-a întâmplat la data amintită înmolcoma capitală a Moldovei. Ro-manul dispune și de o altăcaracteristică: personajele salebalansează pe ambele coordonate,atât cea temporală, cât și ceaspațială, imprimând acțiunii unritm alert, pentru a-l obliga pe citi-tor la o atenție sporită.

Suntem într-o perioadănefastă, de scrânteală a istoriei,când muzele sunt obligate să tacă,peste care vine altă dezarticulare,ambele purtând stigmatul mâr-șăveniei. Începutul scrierii nuprevestește însă nimic din toateacestea. O familie de evrei, uncuplu de amorezi români (Tincuțae slujnica soților Oxenberg, în dia-log erotic neaoș cu Ilie) și, prin ex-tensie, întreg orașul Iași se află subculorile pastelate ale unui curcu-beu pe care strălucește inscripțiapace și armonie, stânjenită, într-oprimă fază, de o scurtă interogațieca o fâlfâire de aripă nu tocmaideschisă la culoare: Iar doctorulOxenberg se gândește la Europa cala o pacientă de-a lui, trecută binede prima tinerețe, așezată pe masaginecologică. Europa urmează sănască. Oare ce va naște? De aici, numai e decât un pas până la ofractură a omenirii, căci Europas-a învrednicit să aducă pe lume unavorton ce a început să se creadănici mai mult, nici mai puțin decâtun geniu coborât cu hârzobul dintr-un cer arian, cu cea mai nobilă mi-siune, aceea de a instaura pepământ puritatea genetică visatăde o minte bolnavă și de a se lua latrântă cu mastodontul avândplatoșă de oțel și fruntea însemnatăcu steaua muiată și însetată mereude sânge.

Dintr-odată, Europa e siluităși tăvălugită de niște dezechilibrațicare se înmulțesc printr-o virusareîn progresie amețitoare, pentru ase ajunge în Iași la o nouă între-bare, tot concisă, dar, de dataaceasta, dramatică, provocată deun răcnet, pe cât de universitar, peatât de iresponsabil: La nici unexamen, nici un jidan!, iar zbieretulintelectual e doar un preludiu la

ceea ce urmează: confuzie, frică,groază. Icnete, țipete, urlete. Bufni-turi, dezechilibrări, căzături. Sânge,dinți, cartilaje. Coaste protejatefragil de coate, oase frânte cabețigașele de chibrituri, harbujiicranieni plesniți, zăpăcind infor-mațiile, care zboară din sâmbure însâmbure, încercând să găseascărăspuns la întrebarea „de ce?”

Recunoaștem aici și nu numai,din aglomerarea de substantive, oexcelentă secvență cinema-tografică și o regie de mare forțăsugestivă a prozatorului, lăsândimpresia în roman că, scriind,secvențele create i se derulează in-stantaneu în fața ochilor. „De ce”-ul de mai înainte rămânedeocamdată în suspensie, iaracțiunea coboară, chiar dacă pare,la prima vedere fără o semnificațiemajoră, în subsolul familiei doc-torului Oxenberg, locul ideal pen-tru reprizele amoroase aleslujnicei, dar și pentru calculepragmatic-răzbunătoare, sub influ-ența catalizatoare a individului dejoasă speță, pe care îl cheamă Ilie:─ Stai ghinișor, bădițî, cî acuș-acușsî faci șî timpuʼ mieu sî fiu oleacî dicucoanî!. De altfel, subsolul devineun nefast simbol, având în vederecă forțele malefice ale istoriei deaici izbucnesc, ieșind la suprafațăcu tot întunericul distrugător, așacum se întâmplă cu legionarii,strechea acestora răspândindu-seîn oraș ca o molimă. Iar războiulduce la paroxism, tembelizarea,transformând populația într-oturmă, pentru care a fost abolităorice rânduială. Din acest punct devedere, secvențele prezentate deCătălin Mihuleac în paginile ro-manului sunt antologice. Omul nu-

și mai cunoaște vecinul oribinefăcătorul, urbea devenind oadevărată golgotă, spre satisfacțiacelor în care s-au trezit dintr-odatăinstinctele primare: Creștinii de petrotuare fac haz. Cele mai bunebancuri cu jidani le întrețin veselia.Huiduie, când câte unul seîmpiedică. Îi iau la țintă cu glume șimonede; na, să vă săturați de bani.Cine nimerește o barbă de rabin arezece puncte, pentru un perciunelung se primesc doar cinci. Abia sederulează prima fază, cealaltă fiinddestul de aproape. În ambelefuncționează din plin cea maicruntă dezumanizare: pentru a nuderanja deplasarea iudelor vii,iudele moarte sunt împinse în lăturiși abandonate la mal, ca niște epaveîncărcate cu pradă. Acolo leașteaptă roiuri de termiteorășenești; în doar câteva clipe,hainele și încălțămintea disparronțăite de foamea de înnoire. Ca-

davrele sunt dezbrăcate cu mâinidibace, rămânând goale și neaju-torate, așteptându-și cu resemnarecasarea, de parcă ar fi manechinelevechi și uzate din magazinele demodă de pe Strada Lăpușneanu.

Ce se cere subliniat e că batjo-corirea ființei umane de către se-meni, în atari situații, nu cunoaștelimite, iar autorul se dovedește a fiun maestru și în acest sens.Conștiințe ca și mădulare scâr-bavnice intră în acțiune de-a hurta,aducând violență ridicată la rangde lege, spaimă pentru o viață,nesfârșită suferință și cumplitămoarte, prilej pentru cei de teapaTincuței (numele și comportamen-tul inițial al femeii a putut săinducă în eroare familia Oxenberg)de a se „înnobila” cu titlu de pro-fanatori și criminali odioși: Gurilemorților rămân căscate în urmă,părând să strige mai curând dupăhaine și după dinții de aur smulșicu cleștele de cuie, decât dupăviața pierdută.

O minune face ca din pogro-mul neiertător să scape totuși câtecineva, printre care se va numărași fetița soților Oxenberg, pe nu-mele ei Golda, prințesa rățuștelorde cauciuc, ajunsă, după multeperipeții, pe teritoriul SUA. Și, cumRomânia, printr-un nefericit con-curs de împrejurări, devine o țarăsecond-hand, fosta Golda, subnume nou (esența rămâne aceeași)Dora pune la cale, în parteneriat cualte persoane apropiate, o afacerecu haine de mâna a doua, care suntde două feluri: Hainele cu story,hainele vintage, pentru cei în crizăde identitate. Și „hainele cu Iʼmsorry”, țoale obișnuite second-hand, pentru cei în criză de banidin țara noastră sau de aiurea.

Din interiorul unui stat, undee în vogă așa-zisa artă minimală, secreează o punte de acest tip pânăîn România, urmărindu-se un efectmaximal: e vorba de un depozit demarfă en-gros. Într-o ultimăsecvență, Dora Bernstein, revenităla Viena (o făcea în fiecare an cusoțul), se reîntâlnește, în fațanurorii, cu Golda și istoria supli-ciului ieșean. Tot acum i sedezvăluie cititorului și secretul ex-portului de haine: Nu de dragulprofitului a vrut să deschidă în Iașio filială a firmei sale. Ci pentru căera cea mai elegantă manieră de ase revanșa în raport cu urmașiicelor care jefuiseră de haine ca-davrele evreilor, în timpul Pogro-mului. Imaginea morților în pieleagoală nu a slăbit-o toată viața.

Cătălin Mihuleac mizează înacest roman pe o acțiune alertă șipe o încărcătură emoțională careuneori îți taie răsuflarea.

Sunt multe pagini de un rea-lism feroce, asezonate, nu depuține ori, cu un limbaj grosier deunde a fost e l iminat or iceeufemism, cu trimiteri subombili-cale, caracterizând personajeaparținând întunericului subteran.

Dincolo de aceasta, textulevidențiază un mesaj de o înaltăumanitate, cel lăsat de MântuitorulIisus, singura atitudine care îlpoate ajuta pe om să facă pasul detrecere calitativă, de la microcos-mos la microtheos.

Ar mai putea fi o ultimăremarcă: desfășurarea ficțională alui Cătălin Mihuleac reflectă înbună parte grozăviile pogromului.Nu știm însă, dacă autorul a avutacces la întreaga documentațieprivind evenimentele acelei pe-rioade și dacă a folosit în romansetul de informații esențiale, în in-tegralitate, problema rămânânddeschisă…

Cătălin Mihuleac de peste… pogrom

Ioan

Țic

alo Cui i-e frică de... nu de Vir-

ginia Woolf, ca-n titlul pie-sei lui Edward Albee, ci de...poezie? Poate că răspun-suri la această întrebare amputea afla dintr-o carte cutitlul „Frica de poezie”. Și, aflăm parțial... într-olume materialistă puținimai sunt interesați de

poezie. Tehnologia și poezia sunt de regulă înopoziție. Poeții sunt priviți ca visători in-curabili, complet rupți de realitate. Paradoxal,sau poate că nu, cel mai mult se tem de poezieînșiși poeții. Din această familie face parte șiAtena Ivanovici, iar cartea ei „Frica de poezie”(Ed. ArtBook, Bacău, 2016) nu este una deeseistică sau de psihologie literară, ci de...poezie. Autoarea își mărturisește temerile,spaimele, dintre care cea mai puternică pare afi... frica de poezie. Cartea poate fi consideratăun autoportret. Confesiunea se realizeazăcâteodată prin folosirea notațiilor directe, sin-cere, însă din când în când se recurge ladisimulări și exact atunci emoția este maiintensă. Atena Ivanovici este o poetă aemoțiilor, textele sale vibrează senzorial.Fiecare dintre cele cinci simțuri umane funda-mentale își exacerbează rolul în variatele friciale poetei. Interesant este că prin acestesimțuri sunt posibile intuiții metafizice. Un rolimportant îl au personificările inedite. Astfelfrigul interior... sau angoasa... sau tirania coti-dianului... sau însingurarea... sau cronofobia...sau... cum liricizat numește poeta „noaptea dintine” are un miros specific, pătrunzător. Uitareacicatrizează răni: „să-ți vină să uiți până nu maipoți/ mirosul nopții din tine/ să deșurubezi lunaca pe un bec ars/ și să o arunci în pubela pentrucolectarea/ selectivă a gunoiului/ va fi reciclatăapoi/ vor face din ea umbre albe/ pentru fiecarenemulțumire de sine/ nu te uita în jos spreinimă/ o să amețești și o să cazi/ peste încă o iu-bire”.

Când delicate și tandre, când abstracte șienigmatice, când sobre și ușor moraliste, po-emele Atenei Ivanovici au și nuanțe livrești,astfel versul final din poemul „hai cu poezia”ne amintește de mitul lui Prometeu.

Sentimente de claustrare sunt destul de desrefulate. Alteori în poemele Atenei Ivanoviciplouă la nesfârșit ca-n poemele lui GeorgeBacovia. Tot de Bacovia ne amintesc și succin-tele referiri la viața socială. Sunt influențe ba-coviene în poezia Atenei Ivanovici, dar existăși deosebiri fundamentale. Spre exemplu, nuîntâlnim acea prăbușire sub impactul unei as-tenii generale. Chiar dacă astenia se instalează,există o forță vitală care irumpe de fiecare datăcând abisurile sufletești încep a deveniînfricoșătoare. Această forță aparține femeiicare a dat naștere unui copil, un băiat cu nu-mele de Ștefan, el apare ca personaj în câtevapoeme cu referințe biografice.

Versurile Atenei Ivanovici cântă totuși viața.Cu toate că poeta e bulversată de sentimentul

zădărniciei și de presimțiri nefaste. Dar ver-surile au rol de catharsis. În principal, ceea ceo sufocă pe autoare este lumea brutalizată, ex-cesiv tehnologizată. O tristețe imensă pentrucă omul modern refuză emoția, sentimentul,poezia. Poeta recurge frecvent la antiteză, iartitlul cărții conține în subsidiar o contradicție.Pentru că „Frica de poezie” este un rafinatelogiu adus poeziei. „Frica de poezie” este odovadă puternică în favoarea dragostei pentrupoezie.

Cui îi este frică de poezie?

Vio

leta

Sav

u

PLUMB 114

pagina 4 revistă de cultură

Adeseori întârzii să măpronunţ în legătură cu o carte deeseuri, de critică, de istorieliterară şi cred că aşa li seîntâmplă celor mai mulţi care, caşi mine, se apleacă asupra tex-telor care ţin de sfera culturii, îngeneral, pentru ca, apoi, vorba luiIonel Necula, să dea seamă de ceau citit, iar un prim motiv al uneiasemenea atitudini, limpede pen-tru toată lumea, este, de obicei,ariditatea unor astfel de lucrări,aspect care impune alt tip deabordare şi chiar altă stare despirit pe parcursul lecturii.

Tot în preliminariile acestorrânduri, vreau să mai fac o pre-cizare, pe care am mai făcut-o şicu alte ocazii, raportându-mă,totodată, şi la articolele pe care lescriu eu despre cărţi de literatură,mai ales contemporană. Un scri-itor important de astăzi, care acitit sau, măcar, a frunzărit unadintre cărţile mele (cred că eravorba de Aventura lecturii.Poezie română contemporană,apărută la Editura Pim din Iaşi, în2013), dar, cu siguranţă, a cititpaginile pe care le-am scris de-spre cărţile lui, mi-a zis, la un mo-ment dat, că apreciază în moddeosebit (într-un fel era de înţelesaprecierea!) scrisul meu, dar nuînţelege (şi nu ştiu dacă, pentruacest lucru, mă admiră sau nu)cum pot scrie despre tot felul deinşi (scriitori, desigur) care aufăcut (în sectoare diverse alevieţii, dar, mai ales, în politică) lu-cruri considerate blamabile, într-un fel sau în altul. I-am răspuns,ceea ce am să repet acum, şianume că nu despre inşi (scriitori)scriu, ci despre cărţi şi măinteresează prea puţin spre delocviaţa lor. Şi, ca să fiu sinceră pânăla capăt, de cele mai multe orichiar nu ştiu mai nimic despre ceiale căror cărţi fac obiectulpreocupărilor mele.

Revenind la cărţile, poatesobre, poate aride, cum am spus,poate fade chiar (aci, în sensul deneatrăgătoare pentru entitatea pecare o numim publicul larg), aşacum sunt şi cele pe care le scriueu, m-a determinat să fac acesteafirmaţii cartea lui Ionel Necula,cuprinzând, în primul rând, oseamă de cronici pe care, de-alungul timpului, le-a consacratscrisului celui care a fost LucaPiţu.

Înainte de a face câtevaobservaţii despre carte, maiadaug o menţiune: pe Luca Piţunu l-am cunoscut personal, iar, înlectura volumului pe care îl voiprezenta succint, în continuare,oricum nu m-ar fi ajutat cu nimicdacă situaţia era alta, pentru că,aici, mă interesează stilul lui IonelNecula, modul de abordare acărţilor pe care le analizează,calităţile scrisului pe care ledemonstrează exegetul şi nuLuca Piţu.

Întorcându-mă la volumul luiIonel Necula, Luca Piţu, caplimpede la devălmăşiile cetăţii– Editura Rafet, Rm. Sărat, 2015–, vreau să arăt că reuneşte douătexte explicative privitoare la pri-etenia dintre cei doi, Luca Piţu şi

Ionel Necula, apoi, dacă amnumărat bine, 11 articole con-sacrate cărţilor celui dispărut, ur-mate de o Addenda, cuprinzândnişte scrisori ale Magdei Ursachicătre acelaşi Luca Piţu şi, deasemenea, un articol semnat dePetru Ursachi, consacrat celui alcărui scris face obiectul acesteicărţi.

Aşa cum autorul însuşisemnalează în Prefaţă, volumuls-a născut prematur, fiindcă, deşiintenţiona să adune într-un totcronicile despre cărţile lui LucaPiţu, nu era un proiect care urmasă se materializeze aşa decurând, însă moartea neaşteptatăa lui, l-a determinat pe IonelNecula să facă gestul aducerii,încă o dată, la cunoştinţa publicu-lui a cronicilor sale.

Atât în amintita Prefaţă, cât şiîn cele două capitole care îiurmează, autorul cărţii vorbeştecu admiraţie explicită şi implicitădespre Luca Piţu, ca despre opersonalitate deosebită a culturiiromâne contemporane, unul din-tre motivele care i-a apropiat fiindpasiunea de excepţie a amân-durora pentru creaţia lui EmilCioran.

Ionel Necula se referă cusinceritate la felul cum s-a alcătuitşi s-a derulat prietenia lor, bazatăpe afinităţi livreşti, la personali-tatea prietenului mort şi la relaţiiledintre acesta şi restul intelec-tualităţii (considerându-l indigestîn lumea iaşiotă pe cel identificatdrept navetist între Iaşi şi Focşanisau vrâncean prin adopţie), ladificultăţile traiului în regimul co-munist (urgisiri şi malignităţi în-durate), ale confruntării cuaparatul lui opresiv şi represiv,sub teroarea unei istorii ticăloşiteetc., etc. Aşa cum se anticipează,indirect, prin capitolele amintite,cele care cuprind cronicile lacărţile lui Luca Piţu exprimăaceeaşi admiraţie a autorului şifaţă de scrisul celui asupra cărţilorcăruia se opreşte (mărturisind:am recunoscut-o şi altădată căsunt un fan al scrisului piţuluian),scoţând în relief calităţile lui de-osebite, din care reies, firesc,trăsăturile omului, ale cărturarului,aşa cum le remarcă Ionel Necula,între care rigoarea scrisului, cura-jul de a observa şi denunţametehnele lumii, caracterul inco-mod al afirmaţiilor sale, utilizareaîntr-un mod cu totul aparte agraiului moldovenesc etc., etc., cumultiplele consecinţe care decurgde aici, de la un cititor la altul, ma-terializate în simpatii, dar şinenumărate antipatii, fiindcă, dinpunctul de vedere al lui Ionel Nec-ula, Luca Piţu a fost un vraci alzeflemelei sănătoase şi salu-brizante, un taumaturg al verbuluieliberat de inhibiţii şi prejudecăţi,un stilist şi un moralist cu multeafinităţi cioraniene.

Addenda cuprinde, aşa cumam arătat, câteva texte scrise înaceeaşi notă admirativă. Aşadar,cartea lui Ionel Neculaconsacrată, postum, personalităţiişi scrisului celui care a fost LucaPiţu este rezultatul unui îndelun-gat proces de aplecare asupracărţilor acestuia, dar şi al ad-miraţiei nedisimulate pentru celpe care îl consideră un intelectualde excepţie, un act cultural princare autorul contribuie la strân-gerea materialului din care, la unmoment dat, poate se va alcătui oistorie reală a spiritualităţiiromâneşti, cu bunele şi cu maipuţin bunele ei.

Mio

ara

Bah

na

Ionel Necula, despre Luca Piţu, caplimpede la devălmăşiile cetăţii

Abundenţa citatelor nu diminuează,credem, cu nimic meritul recenzentuluicare, evitând o analiză didactică, simplifi-catoare, adresează cititorilor un îndemn lalectura atentă a poeziilor lui Macedonski.„Să scandăm – spune Bacovia, citând oaltă poezie – acest înălţător avânt, iarăşifără a mai analiza”. Recenzia la Florisacre, de Macedonski, rămâne, fărăîndoială, nu doar cea mai amplă, ci şi ceamai izbutită dintre cronicile literare sem-nate de Bacovia.

Prefaţa din 1932 la volumul Caleasângelui, de G. Şt. Cazacu, reprezintă ul-timul text din această categorie, a recen-ziilor şi prefeţelor, publicat de Bacovia întimpul vieţii sale. Mult mai târziu, în 1970,va fi publicat, într-un hebdomadar cultural,un text inedit aparţinând lui Bacovia, textdestinat a însoţi, în chip de prefaţă, ver-surile tânărului său vecin Tudor Opriş,care intenţionase, în 1946, să debuteze

editorial ca poet. Rămas inedit până în1970, textul acestei proiectate prefeţe arfi trebuit reprodus integral în ediţia criticăde Opere ale lui Bacovia din 1978.Redăm aici un fragment din aceastădirectă îndrumare, unică, de altfel, întrescrierile poetului. „Nu o mână grea deîndrumător pe umăr fraged de tânăr talent– se confesează Bacovia –, ci bucuriaregăsirii în clipele retrospective, când,aplecat lângă el, peste manuscriselesuprapuse, îmi împărtăşea înfriguratelemodelări pe care niciodată singurătatea şiînstrăinarea nu le vor face să ghiceascăperfecţiunea. Urmăream firul muzical alversurilor şi închideam totdeauna co-pertele cu satisfacţia unor sugerăriconsimţite. Un volum fără vâsle şi fărăcârmaci… pe apa aprecierilor… Cugetulnu mi-a îngăduit să-l las singur şi rândurilece scriu vin dintr-un condei încercat poatepentru spulberarea unor nedumeriri şi

întrebări: «de ce un adolescent publică unvolum de versuri?». Înzestrarea sadeosebită va răspunde şi va face dinacest debut un prim pas spre ceea ce vaconfirma viitorul”(10).

Prefaţa de mai sus constituie, separe, ca şi mai vechile sale prezentări aleunor cărţi de-ale confraţilor – la care ne-am referit anterior – un simplu gest dereciprocitate scriitoricească, poetul con-siderându-se obligat la aceasta de publi-carea de către Tudor Opriş – student, peatunci, în primul an la Facultatea de litere–, a unui articol intitulat Bacovia – poetsocial (11).

Deşi nu a fost, după cum se vede, uncronicar literar de profesie, în înţelesulcurent al termenului, recenziile sale fiindreclamate mai mult de îndeplinirea unorcivilităţi redacţionale, preocupările de co-mentator literar ale poetului interesează –credem noi – doar în măsura în care vorreuşi să devoaleze o faţetă mai puţincunoscută a activităţii sale scriitoriceşti.

NOTE

1. Mihail Petroveanu, Note la volu-mul G. Bacovia, Opere, Bucureşti, Edi-tura „Minerva”, 1978, p. 655 („Scriitoriromâni”).

2. G. Bacovia, G. Şt. Cazacu: „Sim-fonii de seară”, în „Căminul nostru”,Bacău, 2, nr. iulie-august 1927, p. 14.

3. Mihail Petroveanu, loc. cit., p. 655 4. G. Călinescu, G. V. Bacovia, în

Istoria literaturii române de la originipână în prezent. Ediţie nouă, revăzută deautor. Text stabilit de Al. Piru, Craiova,Editura „Vlad & Vlad”, 1993, p. 708.

5. G. Bacovia, Agatha Grigorescu:„Muguri cenuşii”, în „Căminul nostru”,Bacău, 2, nr. 10-11, septembrie-octombrie1927, pp. 15-16.

6. Constantin Călin, Dosarul Ba-covia. II. O descriere a operei, Bacău,Editura „Agora”, 2004, p.212.

7. G. Bacovia, C. Ionescu-Olt: „Progloria Bacchi”, în „Căminul nostru”,Bacău, II, nr. 12, noiembrie 1927, pp. 13-14.

8. G. Bacovia, Prefaţă la G. Şt.Cazacu: „Calea sângelui”. 1916-1917.Versuri, Ediţia a II-a, Bucureşti, Editura„Cronicarul”, 1932.

9. Geovas, Al. Macedonski: „Florisacre”, în „Orizonturi noi”, 1, nr. 2, iunie1915, pp. 9-13.

10. Reprodus după Preludiu. Supli-ment literar-artistic al „Scânteii tineretului”pentru elevi, nr. 37, în „Scânteia tineretu-lui”, 26, nr. 6693, 25 noiembrie 1970, p. 2.

11. Tudor Opriş, Bacovia – poet so-cial, în „Naţiunea”, I, nr. 7-8, 26 martie1946.

GEORGE BACOVIA – 135PROZA NONARTISTICĂ

Recenzii şi prefeţe(Continuare din pag. 2)

Consiliul editorial:

Președinte: CALISTRAT COSTIN

membri:

OVIDIU GENARU, DORU KALMUSKI, GHEORGHE NEAGU,

GRIGORE C0DRESCU, VIOREL SAVIN, ION TUDOR IOVIAN

Secretar de redac]ie: NICOLAE MIHAI Director economic: LOREDANA D|NIL|

Redactori:Doru CiuCesCu, GheorGhe uNGureANu,

DAN  sANDu, eLeNA PÂrLoG, PeTruȘ ANDrei, MihAeLA BĂBuȘANu, ALeXANDru DuMiTru, siLViA MiLer, TiNCuȚA horoNCeANu-BerNeViC

prezentare grafică: IOAN BURLACU; Corectur\: Mihai Buznea, Eugen Verman

ADRESA: 22 Decembrie 38/B/ 7- Bac\u:

E-mail: revista_plumb@yahoo.com

ilustrații revistă: Mircea Nour, radu MihaiGelu PARASCAN - ad.SITE; Distribuție-curierat: Titi ROZNOVANU

PLUMB 114

pagina 5revistă de atitudine

Faptă şi răsplatăDupă datina străbună, fiinţa umană

şi-ar dori (firesc, s-ar părea), cu râvnăa atinge corola perfecţiunii (binele,adevărul, dreptatea), adică ceea ceAristotel numeşte „entelehia” – dar, dinnefericire însă uitând că în lumea ceareală aceasta nu există.

O fi bine, n-o fi bine, râvna noastrănu se prea potriveşte cu cea din târg,adică în confruntarea directă – între se-meni. Câtă dreptate are filosoful cândface delimitare între „virtutea intelec-tuală” (care „creşte – prin învăţătură”) şi„virtutea etică” (pe care „o dobândimprin obişnuinţă”). Aşadar, merită areţine că „virtutea etică” îmbrăţişează,deopotrivă: plăcerea şi durerea (1). Într-un cuvânt, ne place să simţim aceaplăcere diabolică de a provoca durerea.Iar dacă vom coborî în acest spaţiunobil, „mioritic”, vom afla că mintearomânului reacţionează după principiicreştine – şi bine face. E adevărat, ne-ating plăcerile diabolicului, suferim du-rerea, ne încovoiem în faţa ei, darrăsplata va fi – într-un final – mângâiereşi dar divin.

Un înţelept exemplu ni-l oferă,dintr-un timp de poveste, un povestitorce pare uitat cititorului de mileniu altreilea, pe numele său Petre Dulfu.Spicuim din bogata sa filmotecă epică,de sorginte neaoşă, povestirea în ver-suri: Faptă şi răsplată (2). Şi-avem da-toria a aminti cititorului de astăzi căprincipalul său merit este acela de a fiînveşmântat naratologicul într-odistinsă mantie prozodico-dramatică.

Şi ce spune povestea? „Un româncam strâmtorat, / Într-o vară, a plecat /Spre oraş, cu doi plăvani, / Ca să ia pedânşii bani”. Dar povestea-i poveste!Ca-n viaţă, nimic nu-i lin, precum ne-amdori: „Cum mergea pe drumul mare, /Cu o traistă grea’ n spinare: / L-a ajuns,lâng’ o fântână, / Alt român c’ o bâtă’ nmână”. Bine, bine, veţi zice: <Să ne-amintim şi de Povestea lui Harap-Alb?!>. Da, şi nu. Fântâna este loc deîmpărţire a celor două daruri. Plăcereaşi durerea de care ne aminteşte şi Aris-totel.

Ei bine, Fârtatul acesta, uşurel cafrunza-n vânt, se dovedeşte amabil:„Prea te-apasă traista greu: / Dă-mi-o s’o mai duc şi eu!” Cum să-nţeleagăvicleşugul? „Lasă, nu te osteni”. Jude-cata sa e dreaptă: „Grea e, dar… dinea, l’ amiază, / Mai luând, se uşurează”.Insistenţa însă biruieşte: „Omul-şiscoase traista: – <Iacă!> / Na-ţi-o, du-mi-o deci o leacă…” Şi doriţi a şti ce s-a mai întâmplat? Au poposit ei, laumbră de codru verde, dar de ospătat– a ospătat doar cel cu „bâta”. Ca săîmbuce şi bietul român o fărâmiţă,„o leacă doară, / Ca de foame să numoară”, va trebui să-şi dăruiască ochii,lumina-nţelepciunii. Aici este esenţa.Bietul român, rămas orb, va fi înţeles căa devenit victima propriei salecredulităţi. Şi-n „adânca lui mâhnire” vaînţelege din „fâlfâirea” unor păsări că,„mai la vale, câţiva paşi”, la izvoraşul depe acel plai îşi va cunoaşte „lecuirea”.Şi povestea-şi întoarce firul, răs-plătindu-l pe Românul cel cu sufletnobil. Pentru a nu uita că SfântaBunătate birui-va întotdeauna. Şi-amînţeles, negreşit, că Românul cu „bâta’n mână” nu-i chiar spânul cel dinpoveste, dar îl putem întâlni printre noi– oricând. Şi-i putem simţi binefacerile,de-acolo, de unde este cocoţat şi deunde diriguieşte cu „bâta’ n mână”! Iarnoi, asemenea „românului cel strâm-torat”, devenim adeseori victimă propri-ilor credulităţi. Dar, nu vă pierdeţinădejdea: Răsplata-i dar divin!

1. Aristotel – Etica nicomahică.Cartea a doua. Capitolul II (EdituraANTET XX PRES, 2004, p. 39)

2. Petre Dulfu (1856 – 1953) –Faptă şi răsplată (Bucureşti, „CarteaRomânească”, 1942, Ediţia a 6-a)

Livia Ciupercă

Fiecare dintre noi are parte de-alungul vieții (viața unui om este cu atâtmai lungă cu cât el gândește și simtemai mult) de nenumărate intersectări,mai colorate, mai palide, mai scunde,mai herculeane, important este ca noisă conștientizăm faptul că unele dintreele sunt mirabile ori poate că le facemnoi să fie așa. Sufletul meu s-a in-tersectat de ceva vreme cu alt suflet,elegant și cochet, care, pe cât de pu-ternic a fost, este și acum și suntconvinsă că va mai fi multă vreme de-aici încolo, este în același timp de osensibilitate dezarmantă.

Și cum să fie altfel acel suflet,dacă viața îi este atât de bogată înexperiențe și trăiri. Cartea de identitateni-l identifică purtând numele CocaMaria Udișteanu, care, ne-a oferit,zilele acestea, pe tava sufletului dum-neaei o hrană spirituală condimentatăcu intersectări mirabile. Și cum să fiealtfel aceste intersectări când înaceastă nouă carte, intitulată chiarașa, Mirabile intersectări ne aduce încase portrete de oameni mari dinacest târg binecuvântat alFălticeniului.

Îndrăgostită iremediabil de copil șicopilărie, dna Coca Maria Udișteanu,crescându-și cei doi nepoți, s-a inter-sectat cu ,,poezia copilăriei”, dându-icontur în câteva volume de versuripentru copii: Poezii de la bunica,Anotimpurile copilăriei, Joc deanotimpuri, Copacii Soarelui și totașa, deci prima intersectare maiimportantă a fost cea cu poezia pentrupuii de om, care au inspirat-o și aufăcut-o să râdă ori să lăcrimeze an-otimp de anotimp. Apoi, o întâlniremirabilă a dnei Coca Maria Udișteanua fost cea cu ziarul ,,Crai nou” unde,articol după articol, dumneaei și-a ex-primat bucuria ori oful din colțul gurii,dând dovadă de spirit de observație șigând justițiar. Pagina de ziar uneori aroșit când dumneaei punea punctul pei atunci când lucrurile au sărit dinmatca lor firească ori chiar au pălitneputincioase când semeni de-ainoștri, frați cu mine, cu tine, cu el, cuea, ne-au făcut speța de ocară.

Cartea adună, ca un mănunchi,chipuri de Oameni: prof. Geo Nichita,dna prof. Mioara Gafencu, dna DoinaCernica, regretatul nostru al tuturorMircea Motrici, maestrul Ion Irimescu,cronicarul Eugen Dimitriu și mulți, mulțialții. Întâmplări ispititoare care te incităla lectură până spre miez de noapte.De asemenea, vocabularul estenuanțat prin folosirea metaforelor,comparațiilor. Amintesc aici câtevatitluri care mi-au atras atenția prinalăturarea unor termeni care dau onotă de poezie și prozei din aceastăcarte: Casa-acasă, Ura! Mi-am plătitfactura!, Hărțuită de…cutiuța cu mi-nuni, Lauri pentru Laur, Carte-lingoude aur și argint și câte și mai câte.Rândurile dnei Coca Maria Udișteanusunt o mărturie a bunului simț, a re-spectului pentru locul natal, a respec-tului pentru oameni și natura care și easuferă sub povara gunoaielor.„Mirabile intersectări” poate ficonsiderată și ca o carte document, el-ementele de istorie locală fiind sublini-ate prin rândurile ce aduc mărturiidespre ce s-a întâmplat la un momentdat în Fălticeni, despre soartamuzeelor acestui oraș frumos, desprerealizările oamenilor de aici care i-audus numele peste granițele timpului.Vă invit deci, la lectură! Citind rândurileacestei cărți parcă aud vocea autoarei,căci se adresează direct cititorului,încât ai impresia că stăm în jurul unordestăinuiri, iar din ceașcă se ridicăaburii misterului și aroma adevăruluitrăit. Sunt mai bogată că mi-am inter-sectat viața cu cea a acestei doamnecu ochi inteligenți: Coca MariaUdișteanu.

Lenuța Rusu, Fălticeni

MIRABILEINTERSECTĂRI

O iniţiativă cu ample semnificaţiiculturale, literare şi patriotice a fostlansată, sâmbătă 20 august 2016, deun grup de scriitori din Bacău: „2017– ANUL OVIDIU”. Inspiratorul acestuiproiect este cunoscutul scriitor ViorelSavin, căruia i s-au alăturat, cu en-tuziasm şi responsabilitate, profesoruluniversitar Ioan Dănilă, publicist,poeta Cristina Ştefan, criticul literarGrigore Codrescu, profesorul şi pu-blicistul Liviu Chiscop, poeta MioaraBăluţă, criticul literar Petre Isachi,directorul Revistei „13 Plus”, IonelRusei, directorul Editurii „Babel”, IoanPrăjișteanu, directorulrevistei PLUMB şi alţioameni de cultură dinoraş. Domnul ViorelSavin a ţinut săamintească faptul că2017 va marca îm-plinirea a 2060 de anide la naşterea şi 2000de ani de la moarteamarelui poet latinPUBLIUS OVIDIUSNASO, clasic al litera-turii universale, autorulunei vaste opere lirice,între care cunoscutelecărţi „Tristele” şi „Pon-tice le” s c r i s e î nex i lu l de la PontulEuxin (Constanţa deastăzi). Prin acestproiect va fi omagiat celcare şi-a scris celedouă cărţi „...Chiar aici,mărturisind despre obiceiurile,îmbrăcămintea şi armele strămoşilornoştri, despre vegetaţia, relieful şi

clima în care aceştia vieţuiau; şi, maimult decât atât: după propria-imărturisire din cărţile tomitane aflămcă a scris cărţile în graiul getic...” –aşa cum se subliniază în Mesajultransmis Ministerului Culturii, Doam-nei ministru Corina Şuteu, de cătrecei prezenţi la întâlnirea care a avutloc la Univers i ta tea „Vasi leAlecsandri”.

Reuniunea amintită a marcat,astfel, începutul unei perioade demuncă intensă pentru cei care s-auangajat să aducă în peisajul culturalbăcăuan, şi nu numai, efigia

p r o e m i n e n t ă ,legendară, ur iaşaoperă a unui poet uni-versal care, timp demai mulţi ani, a trăit şia creat pe teritoriul deastăzi al ţării noastre.Aşa cum a reieşit şidin luările de cuvântale celor prezenţi, dinmultele propuneri,opinii exprimate, pro-gramul va cuprindecolocvii, concursuriliterare, dezbateri îninstituţii, gimnazii şilicee etc, etc. Un faptde cultură care, înacelaşi timp, îşi pro-pune să reliefezebogatul patrimoniuspiritual românesc,Ovidiu fiind consi-derat, de către unii is-

torici şi critici literari – profesorul IonRotaru, de exemplu – primul nostrumare poet. (E.V.)

2017 – ANUL OVIDIU

C o n f o r mDEX paradoxî n s e a m n ă :PARADÓX s.n. 1.C o n t r a d i c ț i elogică- formală,apărută în ciudarespectării corecti-tudinii logice araționamentului;

părere contrară adevărului unanimrecunoscut; (p. ext.) ciudățenie,nepotrivire. 2. Fapt despre care sepoate demonstra atât că esteadevărat, cât și că este fals. [Pl. -xuri,-xe. / cf. fr. paradoxe, lat., gr. para-doxon < gr. para – contra, ire doxa –părere]. Nu ne vom raporta la primaparte a definiţiei. Vom lua de bazăsensul de ciudăţenie sau nepotrivire,cel mai frecvent întâlnit în frumoasanoastră ţară. Fiindcă nu-i aşa, avemo ţară bogată cu oameni săraci şifoarte săraci, cu o masă enormă depensionari care abia supravieţuiescde la o lună la alta şi o clasă bogatăcare şi-a construit averea pe furt,evaziune fiscală sau afacerioneroase cu banii publici, şi mulţicerşetori sau lucrători în cele maimizerabile munci prin Europa. Săpornim de la vârful piramidei. Con-form Constituţiei, România esterepublică, al cărei şef de stat estepreşedintele. Oficial aşa este! Dar totoficial, recunoscută de instituţiilelegal alese de popor, este şi CasaRegală a României care are unRege şi până mai ieri avea şi oregină. Preşedinte, şef al Guvernului,șefii celor două Camere ale Parla-mentului merg la sărbători importantelegate de regaliate şi salută pe ma-jestatea sa Regele ca pe un suveranîn funcţie. România are o conducerebicefală Rege – Preşedinte? Consti-tuţional nu, dar oficial întreaga mass-media scrisă şi audiovizualămanipulează masiv opinia publică în

sensul existenţei regalităţii cainstituţie în paralel cu ceaprezidenţială. Şi ca să nu parmaliţios, o manifestare demnă de„noaptea minţii" a avut loc recent. Lasfârşitul lunii iulie a decedatcetăţeanca Ane de Bourbone,membră a Casei Regale a României.Toate oficialităţile, începând cupreşedintele şi mass – mediaaservită, au vorbit despre decesulReginei României.

De când Regina României?Când şi unde a fost încoronată Ana,soţia exregelui Mihai, regină aRomâniei?! În sufrageria de la palatulSăvârşin sau de la palatul Elisabeta?!Cum să foloseşti protocolul dedicatînmormântării şefilor de stat, unei

cetăţene române, fie ea şi membră aCasei Regale?! Nici atât de puţin re-spect pentru însemnele republicaneale statului român, consfinţite princonstituţie şi referendum naţional?!Cât servilism şi lipsă de demnitate!Ca la noi la nimeni, dacă avem învedere că mai avem un Împărat şi unrege al unei minorităţi! Nu esteacesta un paradox ca o ţară să aibăun preşedinte, doi regi şi un împărat?O să-mi spuneţi că exagerez. Daratât timp cât aceste atribute suntfolosite în spaţiul public în mod oficial,şi recunoscute ca atare, avem oproblemă constituţională.

(Continuare în pag.18 )

DE LA UN GÂND LA ALTULParadoxuri - (1)

Dum

itru

Bră

nean

u

PLUMB 114

pagina 6 revistă de cultură

„Viaţa” şi „răspun-surile” sunt ale lui G.Mosari, scriitor din Israel,originar din Bacău-România, preşedinte alAsociaţiei scriitorilor delimbă română t ră i tor iîn Ţara Sfântă, iar„întrebările”, inteligente, in-spirate, sunt ale luiRăzvan Voncu, critic literarde la noi, nume importantal literelor bucureştene.„Întrebările” sunt fireşte la„subiect” (MOSARI) iar„răspunsurile”, asemenea,Mosari dând amical curs la„discreţiile” reporterului-critic, acesta dornic a fi câtmai pe gustul cititoriloramatori de omeneşterevelaţii. În finalul dia-logurilor, Răzvan Voncuadaugă un promiţător„text al unei succintepanorame a literaturiiromâne care se scrieastăzi sub soarele Ierusa-limului, DEZIDERAT MAIVECHI ŞI AL LUI G.Mosari şi al Asociaţiei sale.

Proiectul şi „angaja-mentul” lui Răzvan Voncude a ne oferi o panoramăa scrisului românesc is-raelian sunt demne detoată lauda: „caracteristicaeminentă a literaturiiromâne care se scrieastăzi în Israel este aceeacare conţine, în mic, totceea ce conţine şi lite-ratura din ţară”; şi: „liter-atura română care se scrieîn Eretz Isreal este ocomponentă firească a li-teraturii române” şi: „Scri-itorii evrei de limbaromână din Israel nu suntnişte curiozităţi culturale, ciun grup activ, implicat înviaţa literară din ŢaraSfântă şi în cea din Româ-nia”. Nu ne rămâne decâtsă aşteptăm cu interesroadele pasionatei stră-danii în slujba literelorromâneşti pe care Răzvaneste hotărât a o duce până

la capăt: „Studiereaparticularităţilor literaturiiromâne scrise în Israeleste o direcţie de interes şitrebuie să constituie ocomponentă permanentăa crititcii literare din Româ-nia, întrucât contribuie nunumai la strângerealegăturilor dintre ţaranoastră şi Statul Israel, cişi la menţinerea uneicomunicări fireşti între scri-itorii români”.

Dar să nu uităm deunde şi-a iscat VONCUentuziasmantul demers:viaţa şi scrisul lui Mosari,confesiunile „mosariene”constituindu-se într-opitorească poveste aobârşiei şi existenţei salero m â n o - i s r a e l i e n e .Amintirile lui Mosari de-spre copilăria petrecută laBacău au un farmecaparte („Bacăul -oraşulmeu natal- ocupă locul deonoare în biografia mea /-/ Bacăul lui Bacovia mi-arămas întipărit în minte,am cunoscut pe băiatul luiBacovia cu care m-am şiîmprietenit...”).

Departe de a-i fi „ci-mitir al tinereții”, liceul lacare a învăţat şi Mosari, „aînsemnat ani de frumu-seţe”. Apoi studiile la facul-tatea ieşeană, profesia dejurist, amorurile tinereţii,primii paşi într-ale litera-turii: „Iubeam de micscritorii români, ştiam pedin afară versurile unorpoeţi buni, deşi nu m-amgândit niciodată că voiajunge scriitor, membru alUniunii din România, înAsociaţia din Israel, bachiar preşedinte al ei,membru al PEN-uluiinternaţional.”

Viaţa românească alui Mosari a decurs şi dupăstabilirea în 1977 la apaIordanului, omul şi scri-itorul fiind un autentic am-basador spiritual în celedouă patrii ale sale.

.........(„Tracus Arte”,2016, Bucureşti)

G. Mosari, „O viaţă de întrebări şi răspunsuri”

Cal

istr

at C

ost

in

Renumitul profesorIon Zamfirescu, remarca-bil om de cultură, care alăsat o moştenire denepreţuit generaţiei ac-tuale, cât şi celei viitoare,prin scrierile sale filo-sofice, psihologice, is-torice şi literare îşi facetimp ca, spre apusul vieţii,

să închine un volum de poezii celor mai sincerefăpturi de pe acest pământ, copiii.

„Sufletul se vindecă atunci când eşti înpreajma unui copil”, afirma Dostoievski, acelaşilucru cred că-l putem găsi zugrăvit în filele volu-mului de versuri Din cartea nepoţilor al lui IonZamfirescu. Prin acest volum, profesorul ne rea-duce în simţiri copilăria, momentele de bucurieautentică, de anii buni trăiţi într-o lume în caregrijile nu existau, de autenticitatea zâmbetuluicristalin.

Sufletul profesorului Zamfirescu şi-a găsitîmplinirea şi mulţumirea în preajma copiilor, chiardacă n-a avut proprii copii, nepoţii au fost ceicare i-au adus zâmbetul pe buze şi a avut „caprintr-o inspirată poruncă venită de undeva dedeparte..., afinităţile şi îndatoririle ca de părinte”.Nepoţii, cărora le-au fost dedicate aceste versuri,sunt astăzi oameni în toată firea, oameni carecontribuie la bunul mers al societăţii, unii dintreei chiar călcându-i pe urme în meseria deprofesor.

Poetul plin de sensibilitate meditează la mo-mentele frumoase, încărcate de emoţii şigingăşie, iar prin a lui peniţă prind contur versuridedicate nepoţilor.

„Înscriu adânc, în aste foi,semne şi gânduri pentru voi”.

(Nepoţilor mei)

Volumul de versuri al profesorului Zam-firescu surprinde comorile copilăriei: Casapărintească, Rugăciunea de seară, Noapte deCrăciun, Pluguşorul, Prima zi de şcoală, Cata-logul clasei, Citind din Eminescu, Citind dinCreangă ş.a.m.d.

Momentele care rămân cel mai bineîntipărite, în memoria unui copil, sunt acelea încare familia este strânsă la un loc, unde dom-nesc voioşia, armonia şi pacea. Acestea sunt celmai bine reprezentate în preajma sărbătorilor, cuprecădere a celor de iarnă, când timpul arerăbdare cu oamenii, iar aceştia parcă încep săfie mai sensibili şi deschişi unii faţă de alţii.Asemenea clipe sunt surprinse şi de către Zam-firescu în versurile Noapte de Crăciun, Ionuţ lajudecată cu Moş Crăciun, Irinel, şi ea, întâm-pinându-l pe Moş Crăciun, Crăciun trist,Scrisoare către Moş Crăciun, Mesajul lui MoşCrăciun, Omul de zăpadă, Pluguşorul de familie,în vatră părintească.

Familia adunată în jurul bradului de Crăciun,bucuria cadourilor, atmosfera caldă, emoţiaaşteptării lui Moş Crăciun, Moşul fiind întruchipatchiar de către Ion Zamfirescu, pe când viaţa îi„dădea răgaz” să nu lipsească din sânul familiei,

sunt creionate în această primă parte a volumu-lui:

„O, noapte sfântă de Crăciun,Cum te aştept!... Şi-n sinea mea,Câte mângâi, câte îmi spun, Când te presimt, cu taina ta!”

(Noapte de Crăciun)

Un alt capitol important din viaţa unui copil,pe care Profesorul Zamfirescu îl surprinde mi-nunat, este cel al vieţii de elev, acel moment alprimei zile de şcoală:

„Ce oare vei aprinde,În zarea care se desprinde?E-o clipă mare, mic hoinar!Păşeşti, cinstit, pe-un alt hotar.De azi, Ionuţ este şcolar”.

(De azi, Ionuţ este şcolar)

al cunoştinţei cu Catalogul clasei, ca mai apoi,micul învăţăcel putând fi văzut în chinurile con-ceperii unei compuneri (Compunere), iar spresfârşitul acestei etape îl putem observa pe elevulodată timid, părăsind băncile şcolii, îndreptându-se spre viaţa de „om întreg şi aşezat”:

„Când peste ani, pe-aici voi trece,Ca om întreg şi aşezat,Visez să-mi spun cu împăcare:La şcoala ast-am învăţat!”

(Absolventul)

Nu în cele din urmă, un ultim capitol regăsitîn volumul de versuri al lui Zamfirescu este inti-tulat: Cu cântăreţii şi înţelepţii ţării, în suflet şi îngândire. Citind din... Această ultimă parte, estestrâns legată de perioada vieţii de elev, amintităanterior, cât şi de profesia autorului, care n-aputut să nu-i amintească pe „înţelepţii ţării”.

Aceşti înţelepţi ai ţării fiind cronicarii, IonCreangă, Mihai Eminescu cât şi Kogălniceanu,Negruzzi, Russo, Alecsandri şi mulţi alţii:

„M-aplec întâi pe fila trecutelor măsuri,Când te-ncărcai de basme şi colindai păduri.

Din vuiete încete, din foşnet de frunzişuri,Din lungi sclipiri în lacuri, din blânde

luminişuri,Pe rând mirate zvonuri, cu gândul lor tihnit,La poala minţii tale, cu dor au poposit”.

(Citind din Eminescu) Aşadar, în volumul de versuri Din cartea

nepoţilor putem observa o altă latură a profe-sorului Zamfirescu, o latură a sensibilităţii, a bu-curiei nepreţuite: „Strofele adunate adăpostescîn taina lor imagini, emoţii, trăiri şi adevăruri sen-sibile”. Copilăria este locul în care majoritatea nereîntoarcem cu drag, în gândurile şi amintirilenoastre, iar Ion Zamfirescu nu s-a lăsat mai pre-jos, nu a dorit să lase în conuri de umbră valorilecopilăriei, şi chiar a reuşit să transpună prinversuri frumuseţea acelor clipe preţioase.

*Ion Zamfirescu, DIN CARTEA NEPOȚILOR, Editura Monteoru, București

Ion Zamfirescu – poet al copilăriei

Cri

stin

a Iu

lian

aA

LE

XE

OZANAKALMUSKIZAREA

INCIDENŢE ASTRALE

Acum, când aşteptăm la Tescani omare artistă, mezzosoprana VioricaCortez, îmi vin în minte cuvintele luiBernard Gavoty din Amintiri. El spuneundeva că Enescu “a trăit, a gândit, arespirat totul” prin muzică. VioricaCortez îşi începe cariera muzicală la 17ani, ca solistă a Corului “Gavriil Mu-sicescu” din Iaşi şi va studia la Conser-vatorul “Ciprian Porumbescu” dinBucureşti cu Arta Florescu.

Cu toate – sau tocmai pentru că estecâştigătoarea unor importante premii, înFranţa şi Olanda şi în 1967 obţine Pre-miul I cu medalie de aur la ConcursulInternaţional de Muzică „GeorgeEnescu” din Bucureşti, pleacă în anul1971 pentru a performa pe marile

scene ale lumii, de la Scala din Milano,la Metropolitan Opera din New York, înChicago, Barcelona, Viena, Paris….

Viorica Cortez are un repertoriu vast.Cântă alături de Pavarotti, Domingo,Carreras, Spiess sau Montserrat Ca-balle, sub bagheta lui Mehta, Muti,Casadesus, Prêtre, lucrează cu regizoride talia lui Zeffirelli şi Visconti.

A fost căsătorită cu sculptorul MarcelGuguianu, cu Em-manuel Bondeville,compozitor şi se-cretar al Academieide Arte Frumoaseşi cu istoricul deorigine românăAdolf Armbruster. Aavut o fiică, peCătălina, care s-astins acum doi ani.

Doctor HonorisCausa al Universității de Arte GeorgeEnescu din Iași şi cetăţean de onoareal municipiilor Iaşi şi Cluj – Napoca, în2013 la Festivalul Internațional „GeorgeEnescu“ are loc lansarea volumului„Cortez”, de Marius Constatinescu.Participă în jurii ale unor concursuri de

canto şi la cursuri de măiestrie, cumeste şi cel organizat la Tescani. Aici,acompaniată la pian de AlinaPavalache, Viorica Cortez va susţine unrecital unde ne va delecta cu muzici dintoate epocile, creaţii româneşti şi Cân-tece pe versuri de Cl. Marot ale luiEnescu.

Născut în 18 august 1916 laBucureşti, cel ce avea să devinăcunoscut istoric, diplomat şi public is t ,Neagu Djuvara l-a ascultat, laAteneu, pe Enescu. Venit de pe front,

într-o permisie de 6zile, de la Tiraspol,unde era încartiruit,descrie, după ani,emoţ ia de ne-descris cînd l-a as-cultat în Concertulpe n t r u v i o a r ăşi orchestră deBeethoven. Cum acântat? Magnific.Nu ştiu dacă de

„vină“ a fost interpretarea lui sau dur-erea mea, cert este că am început, eu,bărbat în toată firea, să plâng. Ţin minte

şi acum că eram în rândul întâi şi nuîndrăzneam să mă uit nici în stânga,nici în dreapta, de ruşine, pentru călacrimile mi se înnodau în barbă.

Nu mă mai puteam stăpâni. Diferenţadintre măcelul de pe front, dintremoartea, mirosul de sânge, păduchii,praful, mizeria, groaza care pusesestăpânire pe noi toţi şi frumuseţeaAteneului cu sunetul minunat al concer-tului era mult prea mare. Pe fronttrăisem iadul, iar Enescu m-a dus înRai.

A fost unul dintre cele mai frumoase,dar şi cele mai dureroase momente dinviaţa mea. Soarta a făcut ca atunci săfie singura dată când l-am auzit, cum sespune, „pe viu“ pe George Enescu.Sigur că aveam toate discurile lui,în 1936 fusesem şi la premiera operei„Oedip”, dar aceea a fost prima şi ul-tima oară când l-am văzut concertând.E o amintire pe care nu o voi uita câtezile voi mai avea.

Neagu Djuvara a împlinit 100 de ani.Enescu ar fi împlinit 135 o zi mai târziu,pe 19 august.

Viata i-a ținut deoparte unul de altul,incidenţa astrală i-a unit.

pagina 7revistă de atitudine

PLUMB 114

La începutulanilor ’60, cen-trul urbei în de-venire Videle, nuavea prea multelucruri de oferitamatorilor deviată orăşe-nească. În afarăde o mică piaţă,

unde duminica veneau ţăranii deprin satele învecinate ca să-şi vândăbruma de produse şi de unde înfiecare duminică tata ne aducea untde casă umflat cu mult zer, de oalimentară de stat (cu autoservire)locată probabil într-o fostă prăvălieparticulară evreiască naţionalizată,un magazin de feroase cu duşumelecare te luau de nas cu damful lor demotorină de cum intrai pe uşahodorogită, un chioşc de tutungerievopsit în cafeniu, care vindea ţigăriatât pe bani cât şi pe ouă, o librărie,cu cărţi prea scumpe în vitrină pen-tru buzunarul meu (în care rarpoposeau monede mai mari de 25de bani) şi, nu departe de acolo,restaurantul locului, care se aglom-era către seară cu toate categoriilede băutori, deşi mare lucru nu aveade oferit, în afară de vermut cu sifonşi vin de talaş, mai exista şi vecheaclădire a micului tribunal provincial,care continua să fiinţeze spre folosulîmpricinaţilor de pe cuprinsul întreg-ului raion. La început, însă, nu m-amapropiat prea mult de tribunal,fiindcă nu mi se părea un loc atât deatrăgător ca locul din spatele caseide cultură, de unde colecţionam ogrămadă de bucăţi de peliculăcinematografică de 33 mm, în alb-negru sau în culori, tăiate şi aruncatela gunoi de operatorii de la cabina deproiecţie, şi nici ca groapa de gunoidin fundul curţii secţiei financiare,unde cei de la registratură aruncauîn fiecare zi zeci de plicuri decorespondenţă cu timbrele nedezlip-ite, care îmi îmbogăţeau fără nici ocheltuială colecţia filatelică de mărcipoştale autohtone.

Dar într-o zi, hoinărind în căutarede alte locuri dosnice, unde mă gân-deam că era posibil să se arunce pli-curi cu timbre bune de dezlipit şi deadăugat colecţiei mele filatelice, m-am gândit să arunc o privire şi din-colo de gardul care străjuia curteadin dos a tribunalului. Ideea mi-avenit în timp ce mă duceam la oficiulpoştal din apropiere, de undecâteodată îmi cumpăram, pe trei lei,plicuri filatelice cu mărci poştaleromâneşti, mai mereu aceleaşi întoate plicurile cumpărate, precum şidatorită faptului că nu departe deacolo, pe aceeaşi străduţă dosnică,într-o magherniţă de casă, cu gardulrupt, stătea un coleg de şcoală,Columban, împreună cu sora luigeamănă, Columbina, la care cândfusesem odată în vizită de-scoperisem nişte timbre vechi, dincare Columban îmi şi vânduse cuacea ocazie vreo duzină şi jumătate,cu cinci şi zece bani bucata, dupămărime. Columban şi Columbina,care n-aveau nici în clin nici înmânecă cu filatelia, n-ar fi dat nici unban şi n-ar fi pus mâna pe toateacele timbre, dacă nu le-ar fi găsit peundeva.

Cu astfel de bănuieli în minte, m-am strecurat pe lângă un zid de cal-can şi m-am oprit lângă gardul carestrăjuia curtea din spatele tribunalu-lui. Între zid şi gard era un fel de cu-loar de vreo douăzeci de paşilungime şi nu mai larg de un metru,năpădit de bălării, dar acolo nu ex-ista nici o uşă ori poartă, prin care săse poată intra. Era un loc dosnic,căruia până atunci nu îi dădusematenţie, şi care deodată a început sămă atragă, pentru că din experienţă

învăţasem că în astfel de locuri eraşi o groapă de gunoi, undefuncţionarele de la registratură seputea să arunce plicuri decorespondenţă. Dar când m-am uitatprintre uluci n-am dat cu ochii de nicio groapă de gunoi, pe care tribunalulori nu o avea ori o avea cine ştie peunde, în altă parte. În schimb eraacolo, nu prea departe de gard, unacaret, un fel de şopron ori magazie,al cărei acoperiş din tablă ruginită îlzăream când mergeam pe stradă în-spre poştă, dar care nu avea nimicatragător văzut de departe. Acum,însă, împins de curio-zitate, m-amcăţărat pe uluci, ca să mă lămurescce era cu acaretul de acolo. Şi ce amdescoperit, m-a făcut să casc ochiimari. Şopronul din dosul tribunaluluiera plin cu vârf şi îndesat cu sute şimii de hârţoage vechi şi îngălbenite,azvârlite acolo claie peste grămadă;toată arhiva vechiului tribunal fuseseevacuată sub şopronul acela, peunde băteau în voie vântul, ploaia şisoarele, ca şi cum ar fi fost ogrămadă de porumb ori de coceni încoşarul unui plugar.

Aproape că mi s-a tăiat răsuflareaşi am stat o vreme uitându-mă lungla maldărul de hârţoage, care ocupaîntreg şopronul până la înălţimea dedoi metri şi mai bine, până m-amconvins că nu era o năzărire. Iardupă ce m-am convins că făcusem,într-adevăr, o mare descoperire,primul meu imbold a fost să mă caţărnumaidecât peste gard şi să trecdincolo, ca să mă pun imediat perăscolit prin maldărul de dosare, defişiere, de tot felul de acte, de docu-mente şi hârtii care se vedeau risip-ite sub şopron, dar am auzit niştezgomote şi am zărit ieşind pe uşadin dosul tribunalului doi muncitori însalopete murdare de var, carepăreau să îşi fi luat pauza de masă.După ei a apărut şi omul de serviciual tribunalului, cu mătura în mână.M-am coborât repede de pe uluci,dar n-am plecat, crezând că aveausă plece ei mai repede decât minede acolo din curte şi să mă lase sin-gur cu arhiva. Însă mă înşelam. Dedupă uluci, i-am văzut pe cei doimuncitori şi pe omul de serviciuscoţând dintr-o traistă nişte slănină,o ceapă şi o pâine neagră cu cartofi,crestată pe mijloc, din care au în-ceput să mănânce, dar fără nici ograbă. După un timp, unul dintre eis-a ridicat de pe jos şi s-a dus pânăundeva. În lipsa lui, omul de serviciua scos un borcan gol din traistă şi l-a umplut cu pastă de var, şoptindu-iceluilalt că avea să i-l deatovarăşului plecat să-l bea, minţindu-l că este iaurt, ceea ce s-a şi întâm-plat. Fără să bănuiască nimic, cânds-a întors de pe unde plecase,primul muncitor a înhăţat borcanulcare i se oferea şi l-a dat pe gât culăcomie, după care s-a strâmbatcumplit şi a început să vomite, spremarele haz al celorlalţi doi. S-a iscatapoi un scandal. Când şi-a venit înfire, muncitorul păcălit a dat de-aazvârlita cu borcanul de var caresemăna perfect cu iaurtul şi l-a prinspe omul de serviciu de guler, dupăcare a început să-l zgâlţâie supărat,dar şi omul de serviciu a ridicatmăturoiul lui cu coadă lungă şi a în-ceput să-l lovească în cap pe zugravcu mult meşteşug. Aşa că din cauzatărăboiului care s-a iscat amrenunţat să mă mai aventurez înacea zi dincolo de gard, dar amhotărât să revin cât de curând şi sămai iau şi pe alţi câţiva prieteni cumine, ca să nu fiu singur, dacă ar fifost să dau nas în nas cu omul deserviciu, care o făcea şi pe pazniculpe acolo. De aşteptat nu am aşteptatprea mult, fiindcă mă rodeau atât cu-riozitatea, cât şi grija că alţii ar fi

putut ajunge la şopronul din dosul tri-bunalului mai înainte şi ar fi profitatde descoperirea mea. Am pornit-oîntr-acolo chiar a doua sau a treia zi,după ce am ieşit de la şcoală,împreună cu fratele meu, pe care l-am lăsat cu gura căscată când i-amspus ce se găsea în dosul tribunalu-lui, şi cu încă vreo doi colegi declasă, Marcel şi Măun Pircea, buniamici, care colecţionau timbre ca şinoi şi ni s-au alăturat benevol. Primulera băiatul domnului Dumitrescu,şeful Serviciului Unic de Contabili-tate (SUC), unde lucra tata, iarcelălalt, al cărui nume şi prenume îlanagramasem aşa ca să sune maisimpatic, ne era aproape ca un frate,cu toate că se întâmpla să fie băiatulunui miliţian, o meserie de care euaveam o teamă instinctivă. Mi-erafrică de miliţieni de când veniseră,într-o noapte, cu mulţi ani în urmă,să-l aresteze pe tata şi de cândvăzusem doi miliţieni pe stradătârând un om de păr, care se văitade ţi se rupea sufletul, în timp ce niciunul dintre trecători nu îndrăznea săîi întrebe pe miliţieni de ce îl umileaupe omul acela aşa.

Când am ajuns, ne-am furişat pelângă gardul dosnic încetând, ca laun consemn, să mai vorbim între noişi ne-am uitat grijuliu printre uluci, casă vedem dacă nu cumva se afla pe-acolo, făcând de pază, cerberul tri-bunalului înarmat cu mătură şi cuborcanul lui de iaurt plin cu var. Încurtea din dosul tribunalului şi înpreajma şopronului cu arhiva nu sezărea, însă, nici ţipenie de om şi totularăta liniştit şi paşnic. La ora aceeaamploiaţii îşi strângeau actele deprin birouri sau plecaseră dejaacasă, iar zugravii şi cu pazniculerau în altă parte, dacă nu cumvaplecaseră şi ei. Am mai stat la pândădupă gard o vreme, ca să vedemdacă, totuşi, nu venea cineva, apoiam sărit din câteva mişcări gardul şiam dat iama în arhiva vechiuluitribunal. A fost o mare lovitură. Numai văzusem niciodată atât de multeacte vechi, hârţogăraie “de pe tim-puri” îngrămădită toată într-un singurloc – şi care se afla atât de la în-demâna noastră. Sentimentul pecare l-am încercat atingând cumâinile mele atâtea hârtii vechi, pecare puteam citi tot felul de înscrisuricare de mult nu se mai făceau, carestabileau pe cale legală dreptul deproprietate al oamenilor caretrăiseră înaintea noastră, în alte tim-puri, complet diferite de cele pe carele trăiam, este greu de redat în cu-vinte. La şcoală ne învăţau că pro-prietatea este un furt şi că singurulîndreptăţit să dispună de proprietateera statul, că lumea de dinainte fus-ese un iad, în care se practicase ex-ploatarea omului de către om, căreligia nu era altceva decât opiu pen-tru popor, că regii României nufăcuseră nimic bun pentru ţară şi căMihai, ultimul dintre ei, fuseseînlăturat fiindcă devenise ultimulstâlp al claselor exploatatoare etc.Or din acel munte de documente seîntrevedea imaginea unei lumi carenu se potrivea cu ce ni se spuneanouă la şcoală: proprietatea era undrept legitim al omului, statul nuputea pretinde să monopolizezetotul, lumea de dinainte nu fusese uniad, exploatarea omului de către omera o simplă frază care nu se puteasubstitui unei realităţi complexe, re-ligia era o emanaţie a felului de a fial fiinţei umane, regii României sebucuraseră de preţuire şi autoritate,iar regele Mihai fusese silit să ab-dice, dar nu pentru că rămăsese ul-timul stâlp al claselor exploatatoare,ci pentru că ţara îşi pierduseindependenţa şi era dirijată dinafară.******(fragment din romanul în lucru“Oameni şi marionete”)

(Va urma)

Arhiva vechiului tribunal

Dan

iel D

rag

om

ires

cu

Cele 70 de poeme,pe care şi le-a ales într-unflorilegiu pro domo suaPetruş Andrei (AndreiPetru) cu ocazia împliniriivârstei de 70 de ani, seprezintă ca un act deidentitate sub formă dealbum sentimental. Domi-nantă este o rostire

colocvială a fiinţei sale (volumul e intitulat su-gestiv Călător prin timpul vieţii sale)adresată sieşi, dar şi Celuilalt, adică Cititoru-lui, căruia i se încrede cu lealitate deplină, an-gajându-l în mod interactiv în discurs.

Dacă e să-l definim tipologic, este lesnesă ne dăm seama că e un poeta natus cu oafiliere electivă speţei eseniano-lorchiano-vierene. Formula panlirică se nutreşte dintr-oconfesionalitate sinceră, fără nicio notă fac-tice, aci genuină, graţioasă, aci ludică,mucalită, bonom umoristică sau satirică.

Prin tematică, tonalitate, structurăsufletească este un poet al marginii, căruia îistă bine o retractilitate în liniştea sătească, înotiumul câmpenesc, în blagiana veşnicie ces-a născut la sat.

În acest tărâm care poartă însemnelearhetipalităţii firea se citeşte uşor în toatemişcările naturii. Însuşi eul liric se identificăpanteistic izvorului (toposului-cheie al poezieisale): „Am plecat de la izvoare/ Şi-am umblatîn deal şi-n vale/ Ca o apă curgătoare/ Cândmai iute, când agale. // Şi-am ajuns în locanume/ Şi cu bune şi cu rele, / Undeva înlarga lume / Încercând să urc spre stele”(Înstrăinatul).

Făcând tabloul simbolic al satului, peprimul plan – dominant, central – apare,bineînţeles, izvorul. Iar într-o „gâlceavă” dintreizvor şi fântână, în care aceasta îl crede pecel dintâi „neînsemnat şi străveziu replica

parabolică finalăeste semnificativă:„Cei însetaţi cezac de boală/ Oricel ce la drumlung s-aşterne /Nu caută doarforma goală/ Ciapa dragosteieterne / Deşi uniţivom fi mereu / Tueşti doar FORMA,FONDU-S eu”.

Poet al mar-ginii, împresuratăde pace patriar-hală, Petruş An-drei nu dă dovadă,totuşi, de o

conştiinţă liniştită. Suflul aspru al timpului nos-tru pătrunde cu potrivnicie, determinându-l sărecurgă la livreştile şi existenţialele noţiuni: di-hotomie, abis, labirint, eudemonism, se maiconturează, apoi, o propensiune spreformulările aforistice (parabolice, după cumam văzut), încadrate în forma fixă a sonetului(poetul fiind un bun sonetist): „Cu unul ţin iarcelălalt mă ţine / Şi pretutindeni doi se zbat înmine: / Şi bunul Dumnezeu şi Necuratul!(Mergând).

E învederată tendinţa spre un discurs liricconcentrat, disciplinat, luând adesea dimen-siuni miniaturale: „Din întunericul/ albului/neprihănit/ urcă, spre vârf,/ în asfinţit,/ amarulblestemului/ neîmplinit” (Nucul).

Dacă luăm în considerare programul săutradiţionalist într-un context al experimentărilorfervente, avem în cazul său (după cumobservă Theodor Codreanu), un act deautomarginalizare.

Adecvate statutului de poeta natus suntformele intimizate, solilocviale de rugă şipsalm. Înrudirea cu folclorul o dovedeştefrecvenţa cântectului, a doinei. Volumul eînsoţit de fotografii şi de un grupaj de apreciericritice.

Volumul Călător prin timpul vieţii mele,completat şi cu traduceri în limbi străine,acreditează întru totul calitatea de sensibilistînclinat să capteze o „nepământeanămelodie”, remarcată de Constantin Ciopraga.

*Petruş ANDREI, Călător prin timpulvieţii mele, 70 de poezii, ediţie alcătuită deLivia Andrei, Editura Sfera, Bârlad, 2016

Mih

ai C

IMP

OI

Un poeta natus: Petruş Andrei

PLUMB 114

pagina 8 revistă de cultură

Se spune căoamenii, după oexperiență dra-matică sau tragică,se bucură de viațarămasă, cu patos.Ne îmbolnăvim de

la o vârstă și cauzele nu ne mai bat la capcând înțelegem că mai aveam atâtea defăcut cu viața noastră și așa inadmisibil descurtă, darmite să te mai întorci în timp,să-ți demonstrezi unde ai greșit, unde psi-hicul tău a primit o lovitură ireparabilăprin care tot organismul tău suferă ocădere înspre neantul din care provenim șicare ne va vindeca. Thanatos este un mis-ter al omenirii sau poate o cauză aomenirii, dar ceea ce ne rămâne de făcuteste un Carpe diem! O astfel de experiențăa distinsei mele prietene, Rodica Dascălu,m-a determinat, citindu-I scrierile, să o în-demn la a edita acest volum de poezie.

Nu este un volum de poezie obișnuit, nu cuprinde lirismul sau stările unui euliric oarecare, nu folosește nimic din re-cuzita firească a poetului așa cum ocunoaștem, o decelăm, o analizăm și îidăm verdicte.

Nu! Este un volum de versuri aparte,unul scris în momente crunte, ultime,când nu știi dacă acum e secunda cândprivirea ți se încețoșează a plecare de totși din toate. Și poate că nu poeziile în sinescrise în aceste momente mi-am dorit săfie împărtășite și altor semeni, cifrumusețea vieții din acele momentenegre, acest colosal oximoron întremoarte și surâsul inocent al vieții când oprimește. Să vedem…

Peste toate filozofiile lumii, pestetoate capodoperele lumii în care Thanatosși-a arătat miile de fețe, miile de arme șinesfârșitele sale metode, implacabilelesale procedee în lupta contra veșniciei,R.D. a aflat cel mai simplu remediu îm-potriva a tot ce s-a scris și s-agândit milenar despre zidulcare ne-așteaptă, cel maifiresc mod de a răzbate din-colo de sumbru și definitiv șianume…viața însăși.

Nu există moarte, dariată ce există la schimb, cucondiția să vezi, să auzi, săguști, să miroși, să simți, săiubești toate aceste trăiri și săînvingi astfel acea starenumită moarte. Este o filo-zofie? Ar putea fi, dar maibine este demonstrațiamatematică, așa cum ar spuneSolomon Marcus, a iubirii deviață, ca învingătoare amorții.

Parcursul volumului este o cronolo-gie a ultimatului dat vieții, în momente șiviziuni, o bisectoare care a împărțit tri-unghiul morții pieziș, între organismul cudiagnostic sumbru și sufletul viu, pătimașvieții.

Și atunci se ivesc alte două triunghi-uri, unul viu, colorat, și unul negru, carenu are decât să devină invizibil…În tri-unghiul colorat, Rodica adună, adună, se-cunde, momente, zile și nopți, întâmplări,nu pune prea multe întrebări, ci constată,își află propriile soluții la nuanțe, la pen-sule și acuarele, la muzică, la înțelegere șimai ales la sentimente. Câteva rețete de în-ceput:

mi-am pierdut bucuria de a fiîncerc să o descopăr în lucrurigri cenușii-s toate în juro rază a soarelui apunezâmbeșteîmi dă speranțătresar...voi căuta-o în lăuntrul meusă ajung în adâncunde-și are lăcaș

În triunghiul colorat cu magia sufle-tului, își fac loc încet- încet adevăruri,rezoluțiile sunt acoperitoare celor maiadânci conexiuni, celor mai delicatelegături între început și sfârșit, ori astfelde panseuri importante, numai clipele de

apogeu le pot ivi din oameni:

imagini de-o neasemuită frumuseţese descoperă ochilor...în drumul lui râul trece chiarpe lânga cimitirul unui sat de munteîși îngroapă acolo mândria orgoliul trufiadevine limpede și curatașa cum se cuvine când ajungi în preajmaacelei întinderi infinitelumină devenită acum covârșitoareasupra umbrei ce se risipește...

Fiecare poezie din volumul Dansulvieții este o lecție de rezistență și vinde-care pe care ne-o dă Rodica Dascălu,fiecare poezie este un sfat, ca urmare acontemplării naturii, oamenilor, ca urmarea căutării locului în univers și al lui Dum-nezeu. Rodica a învins o boală incurabilă,nu singură, dar a fost singură în aceastăluptă sublimă de a-și vindeca mai întâisufletul și apoi trupul.

A reușit! Rodica Dascălu este eroulpropriei lupte cu moartea și cum să nuînvățăm din fiecare vers o rețetă de bu-curie a vieții, atât de simplă și la îndemânanoastră?

M-a frapat acest volum de poezie,îmi pare că fac un gest măreț dăruindu-lmai departe ca tot ce vreți: poezie a vieții,cântec de înfruntat moartea, lecții de con-templare, filozofie antisceptică, dar maiales demarcarea între important și nonim-portant ca sens al existenței. Pace și ar-monie cu natura și cu tine însuți, iubiredăruită ție și semenilor, rugăciune șicredință în Dumnezeu: “Rugăciunea esteliman pentru cei învăluiţi de vifor, ancorăpentru cei asupriţi de valuri, toiag pentrucei osteniţi, comoară pentru cei săraci,adăpost pentru cei bogaţi, ajutor contrabolilor pentru cei slabi şi apărare asănătăţii pentru cei tari.”- Sfântul Au-gustin

Rodica a reușit să devanseze acestaforism prin punerea lui înpractică exact prindăruirea acestui volum depoezie.

A fost menirea ei cadestin să ne transmităacest mesaj de luptăcâștigată cu moartea, cuarmele simple ale iubiriide Dumnezeu și de viață.

Ce este important, cetrebuie să conteze pentrusănătatea existențialăgăsim reperabil în aceastăscriere, una sublimată, darrealistă, una de apogeu alpracticii gândirii, dar înacelași timp indicibilă,

una de conexiune a creștinismului cuzenul limpezitor, dar, de fapt, un racursivizionar.

Iată!pârâul își schimbă albiacurge prin minepreia și duce la vale gânduri trăiri sentimentedevenite inutile...sufletul îngânând același cântec de leagăncapătă limpezimea apei...viața-i precum o pădure toamnatapiserie de culori

Cartea de debut a Rodicăi Dascălu,cu titlul Dansul vieții m-a entuziasmat(rar se întâmplă) pentru că este o carte demesaj dublu, unul existențial, de corectarea abordării existenței, dar, mai ales, amorții și al doilea, un mesaj al meniriipoeziei, a readucerii ei pe calea inițială afrumuseții sufletești dinăuntru, esențapoeziei fiind una vindecătoare estetic.

Citiți-o fără invidii, ca pe un pahar deapă de la izvorul “tinerețe fără bătrânețe șiviață fără de moarte”. La final, eu n-amgăsit alte cuvinte dar Evrika! mi-am luattonicul necesar vârstei, m-am vindecat detemeri, am deschis fereastra, apoi ușa șiam contemplat primăvara, lăsând liberă,câteva clipe, uitarea nimicurilor!

Altceva e important,„această sosireîn mine”. O carte fără sfârșit…sau îm-potriva oricărui sfârșit omenesc.

Cerință obligatorie, viața!

Cri

stin

a Șt

efan

1. A u r e lPop: ”Ne cunoaștem”de la manifestările or-ganizate de ConsiliulJudețean Bacău în co-laborare cu UniuneaScriitorilor din Româ-nia, filiala Bacău, prilejde purta un dialog, înurma căruia cititorii

noștri să afle preocupările unei poete „deînaltă ținută// o poetă de atitudine” care„vine în fugă/ din trup de adolescentă/ șiinimă de copil”. Deschideți-vă sufletul cătrenoi. A sosit timpul „când vezi mai de sus” –perioadele vârstei. Cum ?

Cecilia Moldovan: Sigur, dincolo devârsta biologică, omul are o vârstăatemporală, care îl definește ca spirit, afecti-vitate, implicare/ atitudine și poate și stil deviață. Am văzut copii bătrâncioși și bătrâniplăcuți, spirituali și blânzi. Primejdia esteapariția ridurilor, nu pe chip, ci pe inimă.Armonia și iubirea de aproapele constituieprofilaxia lor. Vulgaritatea, ura și „încrân-cenarea țin captive stelele” și le grăbescapariția. Senectutea, ferită de decrepitudine(dacă ți-i hărăzită de sus), adeneic, eventual,te ajută să vezi lumea sub specia eternității,și privești mai detașat, mai negrăbit, nu maivrei „totul cu orice preț”, etc („am aflatcheia /să pot elibera îngerul captiv alîngăduinței...”)

2. Aurel Pop: Dar ce credeți căurmează ”… mai departe” când cele maipu-ternice state ale lumii sunt conduse la oraactuală de femei: regina Elisabeta a regatuluiAngliei, cancelarul Germaniei AngelaMerchel, premierul britanic Theresa May,Hillary Clinton candidat oficial lapreședinția Statelor Unite, sunt doar câtevaexemple. Vedeți o lume guvernată de matri-arhat ?

Cecilia Moldovan: (să fiu avocatul di-avolului – aici în două accepții – adaug cevadin sfera sensibilă a spiritualității: femeilese vor și ele diaconi/preoți. Sic! Nu sâc! De-abia aici preceptele biblice par nimicite, dar,în numele disciminării – cea pozitivănăscând și anomalii – totul e posibil. S-ar în-treba probabil acei doritori, de ce ar fi maievlavios un bărbat decât o femeie. Săgeataar fi înfiptă pe vecie în călcâiul Evei... Apoisecretul spovezii?!! Glumesc. Clișee, aici s-ar viza modele de femei, carismatice). Încercun răspuns, matriarhatul este, cred, doar oetichetă și pe verso scrie patriarhat. Nu ecare pe care, supremație a unui sex asupraceluilalt, ci o opțiune disperată, poatealgoritmică, după repetatele eșecuri ale ma-rilor decidenți-bărbați ai lumii. Dacăomenirea din state mari și puternice au alesfemei-decidente la butoane importante, prinvot liber-consimțit, e că speră o schimbarede paradigmă social-politică în bulversatalume debusolată, violentă, auto-distructivă,ce zdrobește/ pervertește nu doar valorileperene, ci viața însăși a planetei. Nu că elear avea mai bună viziune și strategie, astea,clar, sunt apanajul androginului (istoria, ex-clusiv paternalistă, o confirmă), ci sepedalează pe sensibilitatea ei (asezonată cuafectele înnăscute ale maternității sădite înea = grija pentru cei din jur ), voința,rezistența... și la durere (deși aici vorbimdoar de câteva exemplare de excepție alebiosferei feminine). Tot o E/evă să împingăomenirea la pedeapsă, ca în Edenul primor-dial? E clar, toleranța mamei Merkel a de-schis cutia Pandorei, începutul sfârșitului.Nimic nu va mai fi cum a fost: fiecare lalocul lui, între granițile unde a văzut primadată lumina soarelui. Ei, bine, a fost o de-cizie pripită, luată emoțional, poate, în spiritcreștin, dar unde au fost durii, masculii,raționalii? Mintea vizionarilor și strategilordin jurul ei, a Femeii cu concesii, ei n-auputut configura perspectiva istorică, tragică,a deschiderii granițelor exodului mulsumansau, poate, trebuia să se împlinească Mareleplan și putea fi la buton oricine altul/alta?!Drept urmare, ea – ca și alți conducători,bărbați sau femei, – vor fi înlocuiți din cauzagravelor probleme nerezolvate și nerezol-vabile ale omenirii din diverse țări. Unelemacro-decizii îmi par a se lua de către oforță malefică asexuată: împotriva vieții,liniștii, ordinii, firescului. Atunci eticheta de

care vorbeam se va întoarce pe cealaltă fațăși pe cant-uri. De fapt, e o falsă te(a)mă:marile decizii privind problemele ambelorsexe se iau de către ambele, în lucid partene-riat. Așa că pare aproape hilară acum îngri-jorarea (cui?) pentru vreo formă dematriarhat extins (futurologul Alvin Toffler,autorul Șocului viitorului, Al treilea val,prezicea ocuparea posturilor importante decătre femei, dar judecând după ritmul înre-gistrat până acum și geografia socială alumii, nu se clamează imediată îngrijorare.În Romania, ca și în Africa, Asia, cu atâtmai puțin... Totuși, există un excedent al fe-meilor la diplome universitare în America,și, deci, șansa crescută ca ele să acceadă lapoziții de conducere. Chiar dacă acolo, cași prin Vestul european, există o discriminarepozitivă în favoarea lor, cred că nu nematriarhizăm așa ușor. Alte probleme staupe agenda urgenței în lumea mare)

3. Aurel Pop: „am adunat atâtea dinterțe sfere/ pe pământ și în inimă/ o micăavere” afirmați în una din cărțile scrise. Lace valoare estimați averea dumneavoastrăadunată în urma cărților scrise? N-ați intratîn vizorul ANAF-ului? Se poate trăi înRomânia din scris?

Cecilia Moldovan: Eu, nici vorbă. Da,greii, M. Cărtărescu, D. R. Popescu, N. Bre-ban, G. Liiceanu și alții câțiva. Am auzitautori de Istoria literaturii (Alex Ștefănescuși Ioan Holban) glumind că după statul înbirou (pentru o singură carte!) au câștigatdar ce e sigur și rămâne e câștigul în greu-tate.

Aurel Pop: … dar din traduceri?Cecilia Moldovan: Puțin, sunt prost

plătite cărțile mari. Am preferat mici expe-diente. Dar nu asta co(n)tează, ci pulsiuneacondeiului (în limba-țintă sau în limbamamei) sub nevinovata teroare a Cuvântu-lui...

4. Aurel Pop: În majoritatea sferelorde activitate, prezența bărbaților e mult mainumeroasă. În România, politicul creează osituație în care femeia e pusă să accepteaceastă stare ca pe un adevăr ?

Cecilia Moldovan: E încă oprejudecată din sfera balcanismelor, de fapt,procentul femeilor care acced în politică acrescut, se duce, poate, la un 10%. Totuși,există o obstaculare a ei de către gardamasculină, dar tot mai frecvent deasupracratiții ea are înrămată o diplomă și ar fiposibil să ajungă chiar șef(ul) soțului eidacă comunitatea bărbaților n-ar fi atât deunită, conservatoare și i-ar privi calitățile –pe care tot Dumnezeu le-a pus în femeie:conștiinciozitate, răbdare, ambiție,toleranță.

5. Aurel Pop: …sau „bărbatul e capulși femeia e gâtul” această expresie își maiare loc în societatea noastră și nu numai?Asta dovedește complementaritatea în care

am fost create.Cecilia Moldovan: Ca orice zicere

axiomatică, e lovită de excepționalitate: afost și va fi asta în cuplul tradițional, daregalitatea de șanse /atenuarea diferenței degen(der) ar putea inversa posesorul de capcu cel de gât, cu cât femeia e mai pregătită,tenace fiind, ambițioasă. Apoi, să admirămfemeile /mamele de succes – în vreo profesiesau politic, care, divorțate, ori ne/voitnemăritate, decid unilateral pentru ele șifamilie: sunt și cap și gât. Cum altfel... darpentru asta se plătește un preț cam mare,căci se eludează gândirea primordială: omultrăitor în cuplu, în parteneriat...

(Va urma)

Aurel Pop în dialog cu poeta șitraducătoarea Cecilia Moldovan (prima parte)

Aur

el P

op

ceci

lia M

oldo

van

DINTRE SUTE DE CATARGE...

revista de atitudine pagina 9

PLUMB 114

Teodora GeorgiaPuiu Colegiul Naţional,,Vasile Alecsandri",Bacău

Eşti frumoasă, Cătălina!

Mireasma răcoroasă a toamneidăinuie în parcul adormit. Copaciigolaşi îşi plâng frunzele căzute larădăcinile lor. Viu colorate şi totuşimoarte. Mereu m-am întrebat cumarată moartea, dar acum văd că areculoarea ruginei. Soarele de abiareuşeşte să mai trimită pe pământcâte o rază caldă, iar norii plutescalene pe bolta cerului, dorind parcăsă suspine. Băncile seamănă cu niştemuribunzi uitaţi de familii, iar colbuldăinuie peste potecile stinghere.Peste tot e pustiu. Nici urmă de oa-meni. Însă, două creaturi îşi facapariţia: doi adolescenţi. Da, ei nusunt ca restul lumii. Ei întruchipeazăfiinţele neînţelese de gândirile ma-ture. Fiinţe care adesea îşi ascundsentimentele, fraiere pentru că... seîndrăgostesc? Ţin în ei emoţii ne-maiîntâlnite, metamorfozate în flu-turi viu coloraţi, dar veşnic agitaţi.Cei doi adolescenţi, un băiat şi o fată,se ţin de mână. Băiatul e înalt şi fal-nic asemeni unui brad, iar umerii laţiîi trădează statura de înotător.Privirea îi este angelică, are ochii deun verde dumnezeiesc, iar buzele luiroşiatice exprimă bunătate. Părul îieste rebel şi ciufulit, iar buclele luinestatornice au culoarea aurului. Fatae scundă, cu părul lung şi drept, iarpe chipul ei se zăreşte o pereche deochelari cu ramă groasă şiîntunecată. Mâna puternică abăiatului o ţine strânsă pe cea a iu-bitei lui, iar pe gleznele dezgolite alefiecăruia se observă un tatuaj cu sem-nul păcii. Ea e tristă. Ar vrea săplângă, dar se abţine. Nu poate şi nicinu vrea să o facă în faţa lui. El nu armerita să îi vadă lacrimile curgând depe chipul ei. Însă băiatul simtefiecare fior al fetei, îi simte fiecaregând şi temere, dar vrea din răsputerisă afle de la ea. Vrea să ştie de ce aresufletul zbuciumat şi de ce nu îl lasăsă îi alunge valurile tristeţii dininimă. Se opreşte în faţa ei şi suspină.Începe cu o voce scăzută:

- Cătălina, murmură el. Fata areprivirea în pământ.

- Cătălina, de ce nu ma priveşti?continuă el, vizibil emoţionat.

- Nu pot, Daniel! Chiar nu pot,se apără adolescenta. Fără să ezite,

băiatul îi ridică bărbia Cătălinei cudouă degete, privindu-i faţa înecată

în lacrimi. Dar ea tot nu vrea să-ivadă ochii lui ca două pietre nestem-ate.

- De ce? stăruie adolescentul.Aceasta îl priveşte într-un final. Plân-sul ei zgomotos e ca un recviem pen-tru urechile îndrăgostitului ce o ţinede mână. Ea îşi pune capul pe pieptultare al băiatului şi i se confesează:

- Urăsc lumea asta şi îmi urăscviaţa! De când mă ştiu m-a interesatpărerea lumii, iar ea m-a distrus. Sunturâtă şi nu te merit! Chipul tău îmiinundă mintea cu iubire, dar când îmiamintesc de al meu... Nu, Daniel!Braţele tale nu mă merită şi nici piep-tul tău – se smunceşte dinîmbrăţişarea lui.

- Nu merit nimic! Sunt ojalnică, spune fata, aruncându-se pecovorul de frunze şi încercând săînoate printre lacrimi, dar valurilemari şi sărate vor să o înece, să oomoare. Daniel se aşază lângă ea şiîi ia chipul în palme. Cătălinacontinuă:

- Ce mult aş vrea să arăt ca cele-lalte fete, ca nişte flori sălbatice, cuzâmbete tandre şi irezistibile. Eu sunto salcie amărâtă de care toate per-soanele se feresc. Nu am prieteni, nuam pe nimeni, spune ea epuizată.Băiatul o priveşte atent. După opauză scurtă se hotărăşte să mono-polizeze el discuţia:

- Eu vreau să fii tu, Cătălina! Nuvreau să fii o floare sălbatică pentrucă tu eşti un trandafir. Da, untrandafir pentru că ai spini cu careîncerci să te lupţi împotriva lumii. Îţiascunzi sufletul şi suspini. Rămâi cusperanţa că cineva o să reuşească săte dezbrace de acest scut şi să poatăsă te cunoască şi să te iubească pen-tru ceea ce eşti. Haide să luptămîmpreună, Cătălina! Eu mă bucur căeşti scundă şi îmi place să te văd cumte ridici pe vârfuri ca să mă săruţi.Îmi place să citesc prin lentilele de laochelarii tăi iubirea necontenită pecare mi-o porţi. Vreau să măadâncesc în albastrul ochilor tăi şinumai tu să ai puterea să mă readuciîn lumea asta nebună pe careîncercăm să o învingem. Însă,Cătălina, eu nu am reuşit să tedezbrac de aceşti spini. Oftatuldureros al adolescentei îl întrerupe,dar el îşi reia cu rapiditate confe-siunea:

- Nu am reuşit să te dezbrac deei pentru că mi-au intrat deja subpiele. Nu mai pot să trăiesc fără tine.Iubirea ta îmi anesteziază toatedurerile sufleteşti. Ce sens mi-ar maiavea acum viaţa fără să te mai vădroşind atunci când îţi vorbesc? Cines-ar mai juca zi şi noapte cu buclelemele? Lasă lumea să ne arate cudegetul. Lasă-i, Cătălina! Noi suntemprea ocupaţi să fim fericiţi, preafericişi pentru lumea asta săracă însentimente. Eşti frumoasă, Cătălina!Şi o sărută printre lacrimi. Daniel nua mai rezistat. Adolescenţii stauîmbrăţişaţi şi întinşi pe covorul ru-giniu. Vântul îi priveşte mişcat şi în-cepe să şuiere. Întreaga natură s-aemoţionat la auzul acestor vorbe.Dumnezeu ştie că lumea este rea şide aceea i-a făcut pe cei doi să seîntâlnească şi să se sprijine unul pealtul. Parcul este paralizat de emotii.

Cei doi îndrăgostiţi se privesc înochi. Nu mai au nicio temere. Suntîmpreună, iar lumea le esteinferioară. Lumea este la picioarelelor acum.

- Eşti frumoasă, Cătălina!...

Dana ZetuC.N. „Ferdinand I”Bacău

Se topește

Soarele se topește În culori și se transformă totulÎntr-o ploaie caldăDin când în când un fulgerZdrobește pe asfalt fructele coapte Oamenii calcă grăbițiLuând din nectarul preadulce

de prea varăSoarele se prelinge

pe pânza curatăClipind pentru minePentru ultima dată

Vis

Un porumbel roșu zboarăImaginația mea În urma lui petale

de trandafir rămânEl înconjoară luna și se întoarce Când este încă zis-a mai schimbat un piczboară în cerc și pare pierdut ziua e mai însorită în ochii luiporumbelul dispare lăsând în urmă un miros de vanilie nu știu dacă se mai întoarce brusc apari tu energie materializată

dintr-un porumbel roșuplecând în urma lui petale de trandafir și miros de vanilie

De noiembrie

În suflet se face griTot curcubeul toamnei se destramăDintr-un suflu de apă receȘi mi- e frig și mă învelesc

cu translucidulSoarelui aproape mortO frază dură mă lovește

...se termină noiembrie

Dincolo de octombrie

Viața se transformăMetamorfoza culorilorPortocaliul se strângeGalbenul pălește Verdele nu mai există

Pământul pustiu aruncă nuanțe Modelez din norii plumburii

o melodie Din care aș putea să-mi absorb

culoarea

Decembrie

Natura parcă a murit Cerul a adormit cu ochii deschișiPomii stau cu brațele încrucișateTotul e un sicriu, totulViața asistă la propria

înmormântare Un văl alb rece acoperă totulCerul oferă o ultimă mângâiereZăpada e liniștită și rece

ca o mireasă ...moartă.

Dincolo de toamnă...

Dincolo de toamnă există un destincare își schimbă culoarea Îmi descompune sufletul

în mii de frunze Le suflă și le mărunțește Până nu mai rămâne nimicȘi asta doar ca să o pot lua de

la capăt Într-o altă lună....

Pe ascuns

Mă uit pe ascuns în ochii tăi Unde văd totulEști așa de transparent încâtMă văd pe mine Într-o lumină difuzăPe ascuns am realizat

că sunt albastră Pentru că și privirea ta este la fel

Zbor

Zbor deasupra unui munte trist Îl simt cum ofteazăCâmpia obosită mă privește Dealurile se plictisesc Eu m-am înălțatIar sufletul meu plutește deasupra Nu am murit nu mi-am

pierdut mințileDoar am puterea să cred

că pot zbura

Călătorii imaginare

Desenez pe o foaieConturul unei călătorii imaginareSpre un loc care nu

a existat niciodatăO oază un neant nu știu ce un locunde sunt îmblânzite și urzicile Acolo unde doar

imaginația sălbăticește...

Pentru că .... a venit toamna

Stau în pat și urlu....la minePentru că a venit toamnaSub pătură mă ascundȘi mă acoper cu sentimente Foșnetul din ochii tăiÎmi răcește sufletulPentru că a venit toamnaÎntr-un leagăn de vise tacInspirând iluzii și frunze moarteCălătoresc cu gândul Pentru că pe aleea pustie

a venit toamna

PLUMB 114

pagina 10 revistă de cultură

Alexandra Murariu, studentǎ

Ceața

Era o zi cețoasă. Parcă niciodată nu s-a ridicat așao ceață de pe lacul Mey. David se pregatea să mergăla supermarketul din oraș să cumpere ceva de mâncare.El nu știa să gătească și cu Sandra, prietena lui, era cer-tat de douǎ zile. Era clar… Sandra nu voia să îigătească nimic, ca să îl învețe să nu mai lipsească cuzilele de acasă și să nu o anunțe.

Și-a luat geaca pe el și cheile de la mașină, și apornit spre oraș. Conducea încet, deoarece ceața erainimaginabil de groasă, și parcă se auzeau zgomote ciu-date… de parcă cineva, sau mai bine spus, ceva maredǎdea târcoale întregului oraș. Ajuns la supermarket,David iși luǎ un cărucior cu rotile. Avea să facă multecumpărături, și mergea printre rafturi alegându-și pro-dusele preferate. Toată lumea era linistită și își faceacumpărăturile până când,mici picături de sângeîncepurǎ sǎ se scurgǎ pe geamurile magazinului. Toatalumea era terifiată. Cum se putea întâmpla una ca asta?Era sânge de om? Le fǎcea cineva o farsă? Avealegăturǎ cu ceața groasă de afară? Nimeni nu știanimic, dar erau pe cale sǎ afle.

Speriați de această întâmplare, oamenii din mag-azin au decis să închidă ușile și să stea înăuntru pânăse ridica ceața. Toata lumea era agitată, iar David îșifăcea griji pentru Sandra. Chiar dacă erau certați, astanu înseamna că nu o mai iubea, sau că înceta să segândească la ea. Știa că trebuie să ajungă acasă, darnu putea. Oamenii din magazin nu lăsau pe nimeni săiasă, de teamă cǎ vor păți ceva rǎu. Agitat și speriatîncercǎ să dea un telefon acasă. Sună… sună…sună…

- Alo, David? Ce faci? Te rog, vino repedeacasă, e cineva afară și mi-e frică. Te rog, grăbește-te!

- Vin cât de repede pot, Sandra. Du-te și ia armadin dulapul de lângă pat și trage, dacă e nevoie.

- A… a intrat în casă ! David, mi-e frică, nuvreau să pățesc ceva, vreau să te văd, te iu…

- Alo! Alo! Sandra? Ești acolo? Te rog,răspunde!!! Nu mă speria, te rog, te rog!! Sandra, San-dra, și eu te iubesc!

Nu știa ce s-a întâmplat. Ce se întâmpla de fapt.Mai întâi ceața, apoi “ploaia de sânge”, apoi… apoiSandra. Ii era tare teamă cǎ nu o s-o mai vadă niciodatăpe Sandra, și îi părea rău cǎ a supărat-o… îi părea așade rău. După cele întâmplate cu Sandra, s-a decis. Voiasă iasă din magazin. Nu îl interesa ce era afară. Voiasă ajungă acasă, să-și strângă iubita în brațe, dacă semai putea asta.

- Ascultați, oameni buni! Ceva ciudat se petreceafară și noi nu știm ce…. Sunt sigur că și voi aveți pecineva care e acasă, pentru care vă faceți griji! Mașinamea este în parcare, nu departe de ieșirea din magazin.Am 5 locuri, cine dorește să meargă cu mine este bine-venit.

- Eu vreau!- Si eu vreau!- Vin și eu!- Mai vrea și altcineva să meargă cu noi?Nimeni nu a răspuns.- Bine, suntem numai noi. Haideți, nu vrem să pier-

dem vremea așteptând să se ridice ceața asta.Un grup de patru oameni, cu tot cu David, se în-

drepta spre mașină. Până să ajungă, au pierdut doi oa-meni. Nu era sigur cum, dar a vǎzut, sau i s-a părut căvede oameni negri și foarte înalți care i-au luat pe ceidoi ... Ajuns la mașină, a băgat cheia-n contat și a pornitla drum fără o direcție anume vreo jumătate de oră.Până când ceva i-a lovit mașina. De atunci… totul enegru…

Ce faci ?

Ce faci când nu mai poţi respira / când acela pe care îl iubeştiTrece pe lângă tine şi nu te vede şi nu,Şi te împinge parcă în joacă în flăcări

care nu se văd dar ard mai tare ca piatra iadului?

Şi nu-i nici un leac să-l faci să te vadă şi nu-i nici un leac să-l poţi uita...

El este ghimpele din coasta meaPe care nu-l pot scoate.

El îmi fură respiraţia,Dar încerc să mă conving

Că el nu mă poate completa.Dar tot mi-e dor de el.

Ce faci când inima taE în locul în care nu trebuie?

Eşti ruptă pe dinăuntruDar nu poţi accepta îngenunchierea

Este iubire adevărată

Iubite, îmi ies din minți! şi nu ştiu de ce! Și când mă gândesc că nici măcar nu te cunosc, deşi te-am visat în atâtea nopţi

Si ţi-am citit scrisori şi ti-am spus nimicuri până la cântatul cocoşilor...Simt că nu am timp să mă dezmeticesc de tine...

Și, iubite , vreau să știiCă te privesc cum te duci îngândurat numai tu ştii unde, cum treci pe lângă mine şi nu mă vezi...

Este iubire adevărată, de care tu nici măcar nu știi.

Iubite, Eram acolo singură şi vorbeam cu o buburuză ivită nu se ştie de unde

În timp ce tu trebăluiai nu ştiu ce,Și mă uitam la tine.

Îmi imaginam: eu cu tine împreună,Și-mi doream să fii tu cel cu care să vorbesc.

Trebuie să te scot din mintea mea,Dar, iubite, trebuie să te mai văd măcar o dată.

Este iubire adevărată, de care tu nici nu știi.

Acum când mă duc să mă culc,Nu pot să încetez să te visez.

Iubirea ta mă face să mă simt vulnerabilă.Chiar nu mă văd pe mine fără tine

Dar acum alergi prin mintea mea însoţit de fluturi, de râuri de polen, de cântecele tinereţiiN-o să te las să îmi scapi printre degete.

Este o iubire adevarată, de care tu nici nu ştii.

Tu esti singurul pe care îl vreauNimeni nu te mai poate smulge din mine – eşti sângele meu, timpul meu,

Setea mea.

Nu!

Man

uel

a C

om

po

t

Ioana Tistu

E vina cui?

Inevitabilă esteSuferința, oricât de infimă.Cum îndrăznești,Chiar și într-o margine de gând

Să mi te opui,Suflet neștiut?Senzație aiurea de vis.Nimic nu zic, nimic nu spui.În noi crește o fericire calmă.Inefabil e ceea ce se întâmplă.E vina cui?Două lacrimi prelinse pe obraji,Nevăzute, șterse în grabă.Trăiri împărtășite nimănuiȘi despărțirea parcă ne-nnebunește.Cu patimǎ Ne dăruim unul altuia.Nu de teamǎ.Incleștarea asta la pieptul tăuImi pare mai mult decât dragoste.Nu e abandonare,E doar coincidența cu dorul tău.Mă simt plenară.Te sorb din priviri și sărutăriînăbușitoare.Fără să ne dăm seama,Se lasă cortinaȘi adormim liniștiți.Noapte între vis și amintire.

Clipe fără de durată. Fericire.Cum îndrăznești să spui nu,Când dorul ne va contopi ?

Delir

La colţ de stradă, colţ de viaţăStau.Doar eu,Atât de singură...Gânduri tremură în mine.Insomnie cronică-n nesfârşită noapte-Trupul mi-e rece, nins, greu...Îngropat.Totul alb pare neatins.Privirea-ncremenită sticleștesub lumina de neon.Şi înger şi demonSunt un neom.Pustiu.Şilas să cadă umedă privirea in jos,O ridic.Eşti cu mine, în faţa mea.Tăcută ochii îşi ating,Te strâng în braţe, eşti trofeuTrupul tău fierbând, cel rece al meu...Buzele se frâng într-un sărut adânc,într-un jurământ,Sorbindu-mi durerea amară.Respir sacadat.Delir-La colţ de stradă, colţ de viaţă...Trupul mi-e rece...Frânt.P

agin

a el

evilo

r d

e la

C. N

. „Io

n B

orc

ea”-

Bu

hu

și

Pro

feso

r co

ord

on

ato

r: Io

n T

ud

or

Iovi

an

DINTRE SUTE DE CATARGE...

PLUMB 114

revistă de atitudine pagina 11

ȘCOALA POPULARĂ DE ARTE ȘI MESERII

BACĂU(CLASA CRISTINA ȘTEFANANUL ȘCOLAR 2015-2016)

AUTORI: Ștefan Năstuneac,Ciprian Murariu, Andrei Ștefan,Alexandru Ștefan, Bianca Marian,Rareș Chiriac, Alexia Bordei, CarinaGheorghe, Rebeca Senteș, AndradaBroșu, Răzvan Lupu

Vreau să fiu scriitor!

Piesă în două acte scrisă de perso-naje(9 -12 ani) Selecție și îndrumare Cristina Ștefan

Piesă jucată de autorii acesteicomedii. Personaje:

Ștefan, Ciprian., Andrei, Alex,Bianca, Rareș, Alexia, Carina,Răzvan, Rebecca, Andrada, Bianca2 (Gheorghe)

ACTUL I

Copiii stau grupați câte doi, trei,patru, butonând tabletele concentrați.Unul singur, Ciudatul, stă lângă unteanc de cărți, scriind ceva într-uncaiet. Grupurile discută. Bia 2 trece dela un grup la altul privind curioasă latabletele sau telefoanele copiilor.

Scena 1

Răzvan și Andrei, apoi Ștefan

Răzvan:- Ce faci?Andrei: - Bine! Ce-ai făcut, mă, la

Angry Birds?Răzvan:- Tare, boss, am scor mare!Andrei: - La fel și eu! Știi niște co-

duri?Răzvan:-Nush! Doar unul de viteză!

Stai că ți-l trimit! Am stat de la 1noaptea la 3 dimineața! Andrei:- Look at him! Ce face, mă,

ăla? Ciudat!Răzvan:- Alo! mai vezi ceva cu

ochii-n carte? Ce tocilar…LOL!Ștefan:- Măcar eu îmi distrug ve-

derea pe ceva interesant! Răzvan:- Ia ascultă melodia asta!Ștefan: - Nu e bun rap-ul! Ia ascultă

tu Copacul!Andrei: Ia dă-ni-l și nouă să ne

distrăm…Ștefan: Nu mai sta pe jocuri! Caută

și tu ceva serios! Se aude melodia Copacul, Andrei și

Răzvan ascultă, neîncrezători apoidevin atenți…Răzvan:- Măi, dar nu e rea melo-

dia! Ce voce! și versurile-s blană! Par-don, Ștefan, pentru tine înseamnăfrumoase!Ștefan: - Bine-ar fi să folosești și tu

cuvinte frumoase din când în când…Bia2:- Îmi plac melodia. O știu de la

mama. Aurelian Andreescu o cânta.

Andrei și Răzvan se întorc la jocurilelor. Ștefan citește din carte în conti-nuare.

Scena II

Carina, Ștefan, Andrada

Andrada: - Răzvan, ce scor ai făcut? Răzvan: - Cel mare! 1! Rebecca: Joci My Little Pony? și eu

am jocul! Andrada:- da, eram la nivelul 40 și

mi-am dezinstalat din greșeală jocul!Răzvan:- Șoarecele de bibliotecă n-a

auzit nici măcar de My Little Pony! Alex: - Ștefane, nu ne faci și nouă

temele dacă tot îți place să scrii? Eu

stau pe telefon! Ștefan:- Mă deranjați, o să vă faceți

temele cu Little Pony, că de școală nusunteți în stare!Citiți și voi, mă, o carte că o să uitați

alfabetul, nici să vă semnați n-o săștiți. O să vă țină loc telefonul la scris! Bia 2:- Ștefan, ai și pentru mine o

carte? Am auzit de Fram, ursul polarși nu o am.

Bia 2 caută prin vraful de cărți…

Alexia:- Uite, ce casă șmecheră amfăcut pe Minecroft!Răzvan:- Cui pasă de Eminescu? Ne

lași? Eminem e la putere!

Ștefan:- hei, Andrada, ți-aș reco-manda mai bine să citești Momente șischițe de Caragiale! Sau cel puțin uită-te pe lecția de limba română! Andrada: - Nu, mersi! Am un nou

personaj la Crosy Road! și vreau săvăd cum merge!Ștefan: - Carina, mai lasă acel telefon

din mână, și ia o carte! Citește și tudouă minute! Carina:- Mai lasă-mă, ciudatule! Tu

ai habar ce este Mortal Kombat? Ștefan: Nu știu măi, dar iubesc poezi-

ile lui Eminescu! Nu-ți convine? Ștefan:- Andrada, tu n-ai vrea să afli

mai multe despre artă? Andrada:- Nu, eu vreau să trec mai

departe la Piano Tiles! Ștefan:- A auzit careva de Aventurile

lui Tom Sawyer?Carina: - Pe mine m-ar interesa! Ștefan:- Bravo, Carina! Uite, o am

aici…citește începutul acum…O săuiți de telefon!

Carina se apropie de teancul de cărțiși începe să citească. Ea se alăturăprima lui Ștefan.Acum lângă Ștefan sunt Carina și

Bia 2.

Carina:- Ștefan, îmi pare rău de ceți-am zis… Ștefan: - Nu-i nimic, poate o

convingem și pe Andrada, să nu maipiardă timpul! Carina:- Să încercăm! Andrada, ai

citit ceva de genul liric, pentrumâine?...uite, am găsit aici o schemăla Ștefan, foarte bună! O pricepi ime-diat! – privește prin foile lui Ștefan.

Andrada:- Auziți? vreți să mă lăsațiîn pace cu lecțiile voastre? Joc acum,nu mă întrerupeți!Ștefan:- Da, Andrada, la oră o să

răspundă telefonul, că tu habar nu aide genul liric! Ia, citește! E gratispentru tine! Carina: - Măcar fă un efort, durează

10 secunde din viața ta! Jocul ăla îțiocupă mult mai mult timp și nici nu ți-este de folos…Andrada:- Ok, nu mai scap de voi!

Dă încoace, să văd!

Andrada ia foile și începe săcitească…încet pare să fie interesată!S-a alăturat lui Ștefan…

Scena III

Rebecca: Ia uite, Ștefan și-a măritefectivul! Ha, ha, fraierii! Ce joc joci?

Ștefan ridică ochii din carte și leprivește.

Alexia:- Minecraft! Cel mai tare! Tu?Rebecca: - Eu joc Dragon Land! Alt

joc tare!Alexia:- La ce nivel ai ajuns? Rebecca: La nivelul 6 Lumea 2. Este

foarte interesant! Tu ce ai mai făcut peMinecraft? Alexia:- Am făcut o casă, un hotel,

mai multe vile cu piscină înăuntru!Ștefan ridică mâinile spre cer!Ștefan: Mă,i voi nu vă dați seama că

sunt iluzii toate astea și ca să faci înviitor case cu piscină trebuie să învețide să-ți sară capacele?Rebecca:- Șmecher ești, Ștefane! Ne

scutești de înțelepciunea ta? Alexia: - Tu știi să joci vreun joc,

Ciudatule? Sau ești deja bătrân! Rebecca: - Chiar nu știi să te distrezi

puțin? Ștefan: - Eu măcar îmi consum ve-

derea pe ceva de viitor…cu jocurilemă obosesc de pomană. N-am rezul-tat! Rezultat știți ce înseamnă?

Alexia:- Ce înseamnă, măi, Seneca?

Ștefan:- Să vă conving ca în pauzelede la școală să renunțați la telefoane șisă citiți sau să scrieți ceva! Sau măcar să ascultați cinci minute

ce au scris alții! Un concurs! Cinevrea? Hai că puteți! Bia 2.- Pot să scriu eu rezultatul? Carina:- Hai, ia o foaie și să notăm!

Actul II

Propunerea

Scena I

Alex, Bianca, Cipri, Rareș, pânăacum au stat cu spatele, toți patru,jucând un acelși joc, pe echipă…

Alex:- Wow! Ce tare e jocul ăsta!Bianca:- Ce joc joci?Alex:- Fun run 2. Instalați-l ca să

jucăm împreună.Rareș:- Stai să dau in check in pe

facebook.Bianca:- Dau și eu un snap și îl in-

stalez.Cipri:- Păcat că sunt mic și nu am un

cont pentru o rețea de socializare.Bianca:- : Avem wifi în clădire ca să

instalam jocul sau fac hospot?Rareș:- Bianca, mai bine fă tu

hospot.Ștefan:- Lăsați prostiile alea și citiți

și voi o carte.Alex:- Ia uite cine se bagă în seama

cu noi.Ștefan:- Dimpotrivă, încerc să vă in-

troduc în lumea poveștilor și a poezi-ilor.Bianca:- De ce trebuie să deschidem

cărțile când putem găsi pe internet?.Ștefan:- Pentru că nu mai ai acea

satisfacție, când simți cartea în mânata!Cipri - Eu cred că Ștefan are drep-

tate. Pare a fi foarte interesant. Plus căînainte nu existau telefoane și calcula-toare și copii se distrau.Ștefan:- Cipri, ai auzit de Pinochio?Cipri:- Da, am vazut filmul.Ștefan:- Păi, nu ai vrea sa citești

cartea? Poate o să ți de pară maiinteresantă.Cipri:- O să încerc!Ștefan:- Poate participi la concurs?...

Nu i-au dat nicio atenție lui Ștefansau fetelor care i s-au alăturat.Devin atenți când aud de concurs!

Alex: - Ce concurs visează ăsta, măi?Bianca:- Cine te crezi? Profesor?Ciprian:- Mă faci să râd!! Vrei să te

facem premiant? Nu ți-ajung di-plomele luate? Ne exasperezi! Rareș: - Băi, eu m-am jucat cu niște

poezii! Aș câștiga în fața marelui Ciu-dat al clasei!Ștefan:- Ai scris tu o poezie?Rareș: Da, am scris! Una hazoasă!

Tot căutam rima portocalie, ha, ha!Ștefan: Ia, avem un concurent! și-ai

găsit rima portocalie până la urmă?Alex:- Cântă: lasă-ne, lasă-neeee!Rareș:- Am găsit-o-n bagdadie!

Râde…Carina: Și eu am scris o poveste,

anul trecut, când ningea frumos afară! Ștefan:- Doi concurenți!Andrada: Mie îmi place să scriu

haiku..sunt ca niște jocuri cu imagini,dar mai deștept concepute!Ștefan:- Hopaaa, trei concurenți și cu

mine patru. Cine mai dorește, cine maipoftește?Alex:- Măi, istorie vie, dacă vrei să

știi am scris și eu!Bianca:- Eu am câteva poezii fru-

moase!Rebecca: - Eu am scris despre

călătoriile mele ceva Sf!Alexia: - Mie îmi plac povestioarele

scurte!Andrei:- Eu savurez compunerile

libere!Bia 2:- Am și eu o povestioară! Cu o

floare…Ștefan:- M-am obișnuit să râdeți de

mine. Nu cred nimic până nu văd,până nu aud! Mă gândesc să fac cu voiun cerc literar! Poate scoatem o cartepremiată de cei mari sau măcar depărinți!

Scena II

Copiii se strâng în cerc în jurul luiȘtefan…

Răzvan:- Măi eu v-aș da gata cu niștetexte scrise de mine. Ce crezi, Ștefan,că suntem doar niște zombies cu tele-foanele legate de gât și de ochi?Rareș:- Uite că nu ne lăudăm dar

dăm și noi Cezarului ce-i al Cezarului! Ștefan:- Gata! Liniște! Ședință de ce-

naclu!Vă ascult. Și stabilesc premianții

acum, pe loc!Alex:- Nu te întrebi dacă noi,

internauții, te vrem stabilizator de pre-mii? știm care e părerea ta despre noi! Ștefan: - Ajutați-mă să îmi schimb

părerea! Vă voi citi și eu un text de almeu! Vom stabili împreunăcâștigătorii. Așa e bine?

- Ok, se aude în cor…

Ștefan:- Cine citește primul? Alex:- Tu, naivule!

Citesc pe rând: după fiecare lectură,se aud aplauze scurte și exclamații -Bine, mă, bravo ...și numele cititoru-lui.

FINAL

Ștefan:- Sunt mândru de voi,jucătorilor! îi privește mulțumit.

Rareș:- Ceea ce era de demostrat!arătând spre Ștefan, cu un zâmbetironic…Ciprian:- Vrei să știți câștigătorii?

Toți, în cor:- Suntem Clasa de ac-torie, Cenaclul literar al Școlii Popu-lare de Artă Bacău. Tot ce ați ascultateste compus de noi, o echipă literară!Vă mulțumim!

Reverență toți, ținându-se demâini.

Sfârșit

pagina 12 revistă de cultură

PLUMB 114

DINTRE SUTE DE CATARGE...

DINTRE SUTE DE CATARGE- PROIECT CULTURAL

În perioada iunie- noiembrie 2016 se va desfaşuraproiectul cultural “DINTRE SUTE DE CATARGE”, ediţiaI organizat de Cristina Ștefan cu sprijinul ConsiliuluiJudeţean Bacău în parteneriat cu Inspectoratul ŞcolarJudeţean Bacău și Uniunea Scriitorilor din România,filiala Bacău. Proiectul conține:

– manifestarea “Tinere condeie – 2016”, concursliterar, de poezie şi proză literară pentru tinerii debutanţi

creatori din învaţământul preuniversitar din jud. Bacău.– promovarea participanților prin publicarea în re-

vistele de cultură Plumb și 13 Plus, Bacău– editarea unei antologii cu texte selectate de la toți

participanții înscriși în proiect.Laureaţii vor fi anunţaţi în timp util pentru a fi

prezenţi la festivitatea de premiere care va avea loc laCasa Memorială „George Bacovia” Bacău, în data de 21octombrie 2016.

CONCURS TINERE CONDEIERegulamentul concursului

În perioada iunie- octombrie 2016 se va desfaşuramanifestarea “Tinere condeie – 2016” din cadrul proiec-tului “Dintre sute de catarge” ediţia Iorganizată de Stefan Cristina cu spri-jinul Consiliului Judeţean Bacău înparteneriat cu Inspectoratul ŞcolarJudeţean Bacău și Uniunea Scriitorilordin Romania, filiala Bacău. În progra-mul manifestării este prevăzut un con-curs de poezie şi proză literară pentrutinerii debutanţi creatori dinînvaţământul preuniversitar din jud.Bacău.

Rolul concursului este acela de apune în valoare talente tinere în cursde afirmare din şcolile şi liceele din jud.Bacău.

Participanţii la concurs trebuie sărespecte obligatoriu urmatoarelecondiţii:

Sunt acceptate în concurs lucrărinepublicate în volum, redactate cu di-acritice, font Times New Roman, 12, laun rând, listate în 3 exemplare.

Concursul se adresează elevilor din şcolile gim-naziale şi licee din jud. Bacău, care nu au debutat edito-rial în volum şi nu au împlinit vârsta de 20 de ani.

Lucrările se vor trimite până la data de 1 octombrie2016 pe adresa: usrbacau@yahoo.com,revista_plumb@yahoo.com (două fişiere separate,lucrările şi CV) sau, prin poştă, la adresa:

Uniunea Scriitorilor din România, Filiala BacăuStr. Pictor Theodor Aman, Nr. 94, Sc. C/ Cod postal

600164/Loc. Bacău /Jud. Bacău cu specificarea pe plic:„Pentru concursul Dintre sute de catarge”.

Lucrările, semnate cu moto, vor fi însoţite de un plicsigilat, pe care se va trece acelaşi moto şi care vaconţine numele şi prenumele autorului, locul şi datanaşterii, activitatea literară (dacă este cazul), adresacompletă, numărul de telefon şi, eventual, adresaelectronică.

Fiecare participant are dreptul de a se înscrie înconcursul de poezie (poezii la libera alegere) cu mini-mum 5 şi maximum 10 poezii, şi/sau cu o proză demaxim 10 pagini.

Laureaţii vor fi anunţaţi în timp util pentru a fiprezenţi la festivitatea de premiere care va avea loc laCasa Memorială „George Bacovia” Bacău, în data de 21octombrie 2016.

Juriul concursului va fi alcătuit din scriitori, membriai Uniunii Scriitorilor din România şi inspectori de limba

românaâă de la I.S.J. Bacău.Membrii juriului nu mai pot schimba ul-

terior ordinea rezultată în urma jurizării.Pentru cele mai valoroase lucrări

prezentate în concurs juriul va acordaurmătoarele premii:

Cele mai bune lucrări vor face obiectulunui volum antologic intitulat “Tinere con-deie-2016” care va fi distribuit gratuit înşcolile gimnaziale şi liceele din judeţulBacău.

Relaţii suplimentare se pot obţine latel.: 0724244002- Ştefan Cristina; 0724244002 – Filiala USR Bacău; CalistratCostin-0723 827600; Ioan Prăjişteanu–

0741 110005. Pentru publicare în revistele de cultură din judeţ (PLUMB

şi 13 PLUS), lucrările semnate de cătreautori vor fi trimise pe adresa de e-mail:

adalachifor@yahoo.com,revista_plumb@yahoo.com

manager proiect

Debut proză scurtă:• Premiul I – 1000 lei• Premiul II – 800 lei• Premiul III – 600 lei

Debut poezie:• Premiul I – 1000 lei• Premiul II – 800 lei• Premiul III – 600 lei

Debut poezie:Premiul I – 1000 leiPremiul II – 800 leiPremiul III – 600 lei

Debut proză scurtă:Premiul I – 1000 leiPremiul II – 800 leiPremiul III – 600 lei

Ilinca Paraschivclasa VII-A-școala. Al. I. CUZABACĂU

Colțul meu de rai

Pădurea este alcătuită din copaci,după cum lumea e alcătuită din oameni.Fiecare copac are un nume, la fel ca oa-menii. Ei cresc unii lângă alții, se ajutăîntre ei să se înalțe cât mai sus, spresoare. Și ei, la fel ca oamenii, seîmbolnăvesc, sunt doborâți de vânturisau de om. Dacă nu sunt protejați sunttăiați fără milă.

În țara mea, unde unele legi nu suntrespectate, oamenii răi și lacomi i-autăiat și i-au dus peste granițe. M-a durutcând i-am văzut încărcați pe ascuns înmașini speciale.

S-au prăbușit unii peste alții ca într-o grămadă. Toate acestea mă dureau pen-tru că pierdusem colțul meu de rai.

De multe ori, în ceasurile târzii aleverii, când liniștea îmbracă împrejuri-mile, pășesc din nou pe cărarea ce ducespre locurile îndrăgite, să-mi regăsescchipul printre arbori, să descopăr altecărări care duc spre izvoarele a căror apămă face să-i gust prospețimea.

Tresar de bucurie când intru înpoienițele încărcate cu flori. Alergprintre ele, uimită de atâta frumusețe. Pemargini, descopăr tufe încărcate cumure, zmeură, coacăze, iar din loc în loc,fragi și căpșuni sălbatice. Pale de vântvin spre mine mângâindu-mă și îndem-nându-mă să privesc mai departe. Ridicprivirea… printre ramurile copacilor vădcerul albastru, câte un nor aducător deploaie, zboruri de aripi care săgeatăochiurile de lumină, umplând pădurea cucântec.

Trecerea mea prin pădure a fost opoveste frumoasă…. M-a uimit starea debine în care mă aflam, precum și oanumită neliniște față de întunericul deacolo, în plină zi de vară. Muzica eispecială, foșnetul abia simțit al frunzelor,cântecul neîntrerupt al păsărelelor,umbra deasă ce mă chema de fiecaredată, trosnetul crengilor uscate subapăsarea pașilor. Mă miram când printretulpinile copacilor vedeam câte un ani-mal sălbatic alergând înfricoșat.

Impresionată de frumusețea păduriinici nu am realizat când am ajuns la mar-ginea ei.

Soarele strălucea în măreția lui șimă îndemna să-mi îndrept pașii sprecasă. Visul se sfârșise, dar abia așteptamsă reînceapă…

Picătura de lumină

Picătura de luminăE o rază răsfăţată,Care vine printre noriSă aducă doi cocori.

Picătura de luminăE un colţ al minţii mele,Când apare-nvăţătoareaCu un braţ de teste grele.

Picătura de luminăAm zărit-o într-o stea,Când mergeam pe lună plinăBraţ la braţ cu mama mea.

Picătura de luminăE un semn de întrebare,Labirintul plin de tainăCe aşteaptă rezolvare.

Aprind becul, iau hârtiaCu problema încurcată,Şi încet găsesc făcliaCe -aştepta îngândurată.

Georgiana Barcanclasa a XII-a, 2016C.N.„Gheorghe Vrănceanu”

Portret de familie

sub masa astape care ați sacrificat jucăriile copilăriei,am crescut. printre șosetele voastre de lână mere roșii de vată am rostogolit dar copilul nu a avut voie să se lovească de masa asta am dat cu capul când picioarele mele au devenit mai lungi decât cele ale scaunelor.pe masa asta am desenat din praf farfurii si cuțite am mâncat vata pentru că voi nu ați lăsat copilul să se taie in cioburi. sub masă m-ați transformat in cămara pe care ați vrut să o umpleți cu dulcegăriile voastre inutile cu zahărul pe care-l urăsc cu zahărul care m-a lipit de podeacu zahărul care a chemat muștele să roiască în jurul meu.muștelor, eu, bufonul vostru, vă dedic acest ultim cub de Zahărpentru tunelele pe care le-ați săpat cu trompapentru mine. trebuia să fie doar o glumă.mi-am dezvoltat un simț al josuluial beciurilor pe care nu le-am cunoscut si in care acum joc șotron pe piatră udă.sub masa asta am învățat că dedesubtulpodelelor ascunde râuri în care se scaldă oglinzi.Să săpăm cu unghiile astea curate de copii cu unghiile protejate pe care le-am băgat in gurăși-a urmat mustrarea. să săpăm ca să vedem chipul încadrat de rama meseipe care vreau să o întorc cu picioarele în susca să-mi acopere tunelul.

Teodora Bianca Soare

clasa a VII-a, Școala Gimnazială„Vasile Borcea”, Berești-Bistrița

Zoe în spațiu

Zoe este o adolescentă tipică, ce iubește școala,filmele SF și cântă ca solistă în propria formație.Locuiește în Wisconsin (o suburbie ficționară dinMadison). Un lucru necunoscut de prieteni sau defamilia ei este că Zoe e dedicată legii și susține paceagalactică. Fiind un gardian galactic, alături de pilo-tul ei, Istețul și robotul X-5. Aceștia se confruntă cuMaximul IQ, un superticălos al galaxiei. În ciudanepopularitații ei pe pământ, Zoe este un adevăratstar în galaxie și are propriul fan club. În fiecare zi,călătorește prin galaxie, însoțită de echipaj pentrupedepsirea celor care încalcă legea.

Într-o zi galaxia a fost atacată de un monstruînfricoșător care, utilizând raze laser, îi micșora petoți locuitorii galaxiei. Pandantivul lui Zoe a începutsă strălucească, iar aceasta își dădu seama că seîntâmplă ceva rău în galaxie, așa că și-a anunțat pri-etenii și a pornit spre galaxie. Ajunși acolo, adoles-centa realiză că trebuie să se lupte cu cel mai detemut răufăcător din întreaga galaxie. Zoe și prieteniiei erau în mare pericol. În această confruntare, Zoelupta din răsputeri. Nici un dispozitiv nu făcea fațăarmelor adversarului. Cu puțin noroc, Zoe l-apăcălit pe monstru și a reușit să-l dezarmeze. Armacare micșorase milioane de oameni a fost distrusă,iar victimele ei au revenit la înălțimea inițială. Dinnou, Zoe reuși, să salveze galaxia de un superticălos.

PLUMB 114

revistă de atitudine pagina 13

Munca l-a creat pe om,spuneau marxiştii citându-l petătucul Kapitalului, în stră-duinţa lor obsedantă de a justi-fica hei-rupismul comunist cutot ce avea mai hidos în el.Parafrazându-l pe Marx, con-testatarii de azi aşează în coadacelebrului citat un adagio ceurmăreşte să pună lucrurile lapunct printr-un postulat la felde adevărat: într-adevăr, muncal-a creat pe om, dar l-a şi băgatîn mormânt.

Sunt două adevăruri carese susţin reciproc, consfinţindpacea, o pace eternă după cumse pare, între optimişti şipesimişti sau, dacă vreţi, întreprogresişti şi retrograzi. Sălăsăm, însă, deoparte alegaţiilepe această temă, ce riscă sărămână veşnic deschisă printrepartizanii pro şi contra şi să neancorăm în realităţile dure aleprezentului: un medic român,între două vârste, abia ajunsacasă după o zi istovitoare, încare consultase peste o sută depacienţi obligat fiind de lipsadin schemă a altor şase colegiplecaţi spre alte chemări multmai promiţătoare de genul“banii n-aduc fericire, dacă-spuţini”, în mare vogă pe la noi,cade ca secerat în faţa soţiei şia copiilor, rămaşi interzişi. Ocontabilă, epuizată de eforturilecontinui, de luni şi ani de zile,se prăbuşeşte peste maldărul dedosare aduse acasă spre lucru.Un muncitor de la o fermăzootehnică este găsit fără su-flare printre animalele pe carele avea în îngrijire, epuizat şidoborât în cele din urmă demunca peste puteri şi limite. Şiferparul poate fi continuat, con-firmând cu fiecare caz finalulcu “…şi l-a băgat şi-n mor-mânt”.

Fenomenul, pe care dealtfel îl întâlnim nu doar pe lanoi, ci pe întregul mapamond,este lapidar definit de japoneziprintr-o singură expresie, dar deo largă respiraţie conotativă:karoshi. Adică: moarte instan-tanee prin epuizare provocatăde suprasolicitarea fizică şipsihică. O moarte care „teplesneşte” prin atacuri deinimă, cu toate formele lor, prinhemoragii şi tromboze cere-brale, infarct miocardic, dar şiprin alte numeroase reacţii ex-treme ale organismului adus lalimitele cele mai de jos alerezistenţei. Ajungându-se astfelca „cel mai preţios capital” (unalt postulat marxist) să se trans-forme într-o monedă lipsită devaloare. Zăbovind încă o clipităîn arhipelagul nipon alături deexpresia asociată deja acestorreflecţii, să mai spunem căaceiaşi japonezi au legiferatdouă obligaţii referitoare lamuncă şi protecţia angajatului,anume: programul strict delucru şi obligativitateaefectuării concediului deodihnă, stabilind totodatăsancţiuni drastice împotrivacelor care nu le respectă,deopotrivă angajator şi angajat.

Aşadar, să facem şi noi,românii, ca ei. Dar cum pe me-leagurile noastre veştile bune

ajung greu, sau chiar deloc, nuavem altceva a face decât săaflăm, rostind fără de glas: “…facă-se voia domnului”, într-oteamă totală de consecinţe şi oacceptare fatidică, ce par a netrimite la confesiunea unuimare om politic al secolului tre-cut (Sir Winston Churchil): “Nuam nimic de oferit decât sânge,muncă, lacrimi şi sudoare”.Drept pentru care, ne întrebăm:cu ce preţ? În vremurile nu preaîndepărtate, românul găsise an-tidotul făcând haz de necaz petema celor 8- 8 - 8 (opt ore demuncă, opt ore de relaxare, optore de odihnă) – una dinrevendicările revoluţionare alemuncitorilor americani dinPhiladelphia avansate la unîntâi de mai de la sfârşitul se-colului al XIX-lea şi adaptată,mai apoi, la realităţileromâneşti de epocă. Dar dinceea ce a fost până la asfinţituldecembrist au mai rămas doartrei dintre celebrele sloganurice ne apărau, cum-necum, deofensiva perpetuă a munciloristovitoare: cum să facem să nufacem nici cât facem; pauzelelungi şi dese – cheia marilorsuccese; şi, în sfârşit, de nu maipuţin mobilizatorul “noi nefacem că muncim, ei se fac căne plătesc”. Care figură, acum,nu prea mai ţine, cu scoruri fa-vorabile exclusiv de partea pa-tronilor ce repetă, obsesiv,aceeaşi şi aceeaşi partitură ce-ibagă în sperieţi pe slujbaşiicompradori: cui nu-i convine,poate să plece la un alt maibine, la poartă îşi aşteaptă rân-dul alţii… Lucrurile sunt, deci,cum nu se poate mai clare: ca-pitalul şi munca s-au aflat încăde la începuturi în relaţii anta-gonice şi de subordonare, chiardacă pe alocuri, pentru a maidrege busuiocul, s-a vehiculat oteorie la fel de utopică precumcea a comunismului cu faţaumană: armonizarea intereselordintre patroni şi salariaţi într-unaşa-zis proces al economiei so-ciale de piaţă, concept pe carel-a vânturat şi pe la noi, aban-donându-l în coadă de peşte,fostul premier NicolaeVăcăroiu. N-au fost altcevadecît basme pentru prostitcredulii, risipite precum fumulde ţigară. Pentru că realitateaarată cu totul altfel: stăpânii –se confesează eroul principaldintr-un celebru roman auto-hton (Desculţ, de ZahariaStancu) ne-au luat totul, nouălăsându-ne doar munca: dacăera bună, ne-o luau şi pe asta.Aşa se face că termenul japonezkaroshi s-a lipit de biet românsăracul, posesor al forţei demuncă, precum marca descrisoare. Paşaport cu vizăştampilată pentru eterna ple-care, dar nu înainte de a nepune întrebarea pentru a aflarăspunsul, aşa cum a făcut-ocîndva autorul baladelor veseleşi triste: Rumegând cocenii depe lângă jug/ S-a-ntrebat odatăboul de la plug:/ Doamne, pecând alţii huzuresc mereu/ Pen-tru ce eu singur să muncesc dingreu?/ La-ntrebarea asta, unprelung ecou/ I-a răspuns dinslavă:/ Pentru că eşti bou…

Din afacerea asta se parecă, totuşi, ne alegem cu ceva:am început să învăţăm limbasamurailor.

KAROSHI

Mih

ai B

uzn

ea

NICOLAE SCURTU

O EPISTOLĂNECUNOSCUTĂ A LUI PAUL ANGHEL

Biografia și bibliografia prozatorului,dramaturgului, eseistului și publicistului PaulAnghel (n. 18 august 1931, Răcătău, jud.Bacău – m. 19 mai 1995) nu sunt cunoscute,azi, așa cum s-ar cuveni, deoarece naratorulexcepțional, care a evocat, în zece tomuri,războiul nostru de independență statală, nuse mai citește și nici nu se mai recitește.

De câțiva luștri de la plecarea sa spre olume pe care, adesea, a evocat-o, autorularhicunoscutei piese de teatru, Săptămânapatimilor, a intrat într-un nepermis con deumbră atât de nociv unui autentic scriitor.

Recent, grație unor cercetări literare,am găsit câteva epistole inedite ale lui PaulAnghel trimise poetului, eseistului și jurna-listului Nichifor Crainic (1889–1972), perso-nalitate inconfundabilă a literaturii româneinterbelice.

Am ales una dintre ele, pentru presti-gioasa revistă Plumb, în care Paul Anghelapare în ipostaza de dramaturg și în careface unele observații, aprecieri și disocieriprivitoare la piesele sale de teatru1, Viteazulși Săptămâna patimilor, ce s-au reprezen-tat, cu succes, pe scenele teatrelor din Aradși Cluj.

Autorul, afirmat și impus prin valoareaoperei sale, se miră de atitudinea unor criticiși cronicari literari care, uneori, fac aprecierinegative la persoana fizică a autorului și nula opera supusă analizei literare și estetice.

Revelatoare, prin crez și concizie, suntmărturiile finale: „N-am să dau nimănui bu-curiile pe care mi le hărăzește truda mea.Mi-o prețuiesc și nu pot răspunde decât prinea, cu ea“.

Este depoziția unui scriitor perfectconștient de condiția sa.

*[București, 10 noiembrie 1969]

Mult stimate maestre,

Scrisoarea d[umnea]voastră mi-a fostun talisman și nu m-am putut desprinde deea nici măcar pentru a vă răspunde.

Răspund cu întârziere, fiindcărăspunsul s-ar fi cuvenit să adauge și niștevești bune, după căderea de la Municipal.

Am văzut un bun spectacol cu Viteazulla Arad, exact pe linia prescrisă ded[umnea]v[oa]s[tră], cu un joc expresionist-extatic, din păcate nedus până la ultimaconsecință. Oricum, e o premisă bună într-o

viitoare interpretare a lui Mihai.Doi actori de mare dăruire, secondați de

un ansamblu virtuos, s-au dedicat textului cupatimă. Vă voi invita să-i vedeți, dacă vin laBucurești.

Săptămâna patimilor a mers bine laCluj, cu un Ștefan opulent, greoi și teluric, cuscânteieri de bonomie, libidină și viclenie,uneori cu cruzimea și disperarea care staubine unui voievod.

Spectatorii au primit bine piesa, specta-colul are măreție, sumbru, bate o umbră dedamnare peste acest neam, iar aceasta a șiplăcut, a și speriat. Merită să-l vedem

împreună.În schimb, critica... Unii dintre cronicari

au citit în eșecul de la Municipal un eșec alpiesei și m-au atacat cu furie.

Am și câteva critici neroade și nespusde agresive la Săptămâna patimilor. Estebotezul de foc. Îmi place asta, uneleobservații m-au amuzat chiar. Toți recunosc„literatura“, dar mă resping pe scenă. Pânăaici nimic nu mă afectează.

Drept să vă spun, iată că totuși a sositclipa să mă afecteze ceva: recunosc în pa-tima unor cronicari ceva care depășește urafață de text și atinge persoana mea. De ceoare?

Mă aflu în poziția stupidă de a mă în-treba: cu ce i-am atins sau cu ce le-amgreșit? Mă onorează că-mi aplică măsurilemari, ceea ce n-au făcut cu nimeni pânăacum. Dar mă scârbește că de la o complic-itate tacită au trecut la o agresiuneconcertată și fățișă.

De ce oare trebuie să arunci din arenă,cu colții, o lighioană nouă care avea unnumăr foarte special, ce nu concura elefanții,nici leii?

Nu-i așa că sunt niște întrebări stu-pide?! Oricum încep să pricep câte ceva dinmâhnirile d[omniei] voastre, atât în ceea cevă privește direct, cât și în ceea ce văprivește ca generație.

N-am să dau nimănui bucuriile pe caremi le hărăzește truda mea. Mi-o prețuiesc șinu pot răspunde decât prin ea, cu ea.

Vreau să vă văd, iar până atunci văîmbrățișez,

Paul Anghel

[Maestrului Nichifor Crainic, BulevardulDinicu Golescu, nr. 43, scara A, etajul 1,apartament 6, sectorul 7, București; PaulAnghel, Bulevardul Bălcescu, nr. 32–34, eta-jul III, apartamentul 12, sectorul I, București].

Note

· Originalul acestei epistole, necunos-cute, se află în biblioteca profesorului Nico-lae Scurtu din București.

1. Paul Anghel – Teatru. București,Editura Eminescu, 1972 [Conține pieseleSăptămâna patimilor și Viteazul].

inscripții băcăuane

PLUMB 114

revistă de culturăpagina 14

Hei, ce ommai era moş ErmilSecară, la vremealui! Eu l-am cunos-cut târziu, cred căavea mai mult decincizeci de ani,dar mamaia, adicăbunica mea dinspremamă şi sora lui

mai mare, îmi povestea despre el lucruricare, de-a dreptul, mă înfiorau de plăcereşi de admiraţie. Fusese – spunea mamaia– caporal în Primul Mare Război alPopoarelor, luptase prin munţii noştri, pela Predeal şi Sinaia, trecuse“Păduchiosul”, zid de granit prin părţileSinaiei şi Predealului, acoperit cu pădurişi cu izvoare de unde porneau ape la valeşi se vărsau, până la urmă, în Dunăre,trecuse glonţul nemţesc prin trupul lui cabradul şi puternic precum stejarul, şi,aşa, cu sângele şiroindu-i, s-a bătut eroicpentru pământul ţării, a stat prin spitalede campanie şi s-a întors iar la luptă şi,când a fost să se încheie Măcelul, s-a în-tors la el în sat şi a luat-o de nevastă peVictoria şi a făcut cu ea trei fete şi unbăiat şi s-a mutat din Soci la Piatra, laCamera Agricolă, un fel de vizitiu derang înalt, că vizitiii sunt şi de grad infe-rior, dar el era de grad înalt… Cât a statla Soci a avut prilejul să se lupte cu unşarpe uriaş, care fugea după copii şibăgase spaima şi în cei mari şi în ceimici, şi când s-a repezit la el, i-a prinscapul de jivină fioroasă mâncătoare decopii şi i l-a sfărâmat sub bocancul mareşi greu, căci se întorsese şi cu uniformaşi cu bocancii care-le avusese pe front şicu zece decoraţii pe care le purta mereula piept din dreptul inimii până sprespate… Atunci, şarpele i-ar fi încolătăcitpiciorul drept până mai sus de genunchi,oamenii s-au înspăimântat iar el i-aliniştit spunându-le să-şi revină şi să fiecalmi că, la apusul soarelui, jivina îşi vada drumul de pe el şi va muri, lucru ces-a şi întâmplat… Şi tot aşa, când s-a dusla pădure i-a sărit în spate ursul – animalferoce şi crud care mânca oi şi chiar vacidin gospodăriile oamenilor -, însă pânăatunci i-a fost să mai aducă spaima însat, că Moş Ermil a scos pumnalul pecare-l purta tot timpul la el şi, într-o luptăpe viaţă şi pe moarte, i l-a împlântatdrept în inimă, încât matahala a căzut catrăsnită, iar fratele bunicii mele a intratîn sat cu blana ursului târând-o după elîn strigătele de admiraţie ale vecinilor şiprietenilor lui… Ei bine, astea şi multealtele mi-a povestit bunica mea ceadragă şi mi-a mai spus ce voce frumoasăavea el, moş Ermil, cât de frumos cântael cântecele acelea de sfârşit şi începutde veac, “De la Dunăre la Sena”, “Do-brogea scăldată-n mare”, “PeneşCurcanul”, pe care până şi eu le-amînvăţat, dar de la mamaia, sora lui, pen-tru că şi ea avea voce frumoasă, caldă,cuminte…. Parcă o aud: “De la Dunăre,la Sena ,/Din Carpaţi, în Pirinei,/Gintanobilă, Latina/Şi-adună poeţii săi...”Erau cântece tare melodioase şi tareînălţătoare, care vorbeau despre ţară şimarii ei oameni şi despre eroismulsoldaţilor români în bătăliile pentruindependenţa şi libertatea tărâmurilorpline de frumuseţe ale ţării mele...Acum, ca să fiu drept, eu nici nu mănăscusem la vremea aceea... Cumspuneam chiar la început, bădia ErmilSecară – aşa îi spunea mama: „Bădia”,iar mătuşii Voctoria îi zicea „Ţaie Victo-ria”, mama fiind nepoata lor – era trecut,ca să zic aşa, de jumătatea vieţii cândl-am cunoscut eu. Nu era prea înalt destatură, era, aş zice, mai degrabă scund,dar parcă ar fi fost făcut din lemn de ste-jar, aşa era de puternic. Odată, cândaducea, din „ţarnă”, o căruţă cu fân, nuştiu cum s-a răsturnat într-un şanţ şi moşErmil a săltat-o singur şi a pus-o pe roţi...Altădată, l-am văzut cu ochii mei cumducea doi saci plini cu făină de păpuşoipe un singur umăr... Da, era tare solid,

tare puternic şi, mai ales, aprig la muncă,moş Ermil! Fără modestie vă mai spuncă mă iubea mult. Eu eram, de-acum,elev pe la sfârşitul claselor primare,învăţasem o mulţime de poezii de Alec-sandri, de Eminescu, de Coşbuc, îiplăcea să-i spun, mai ales, versurile ace-lea din „Scrisoarea a treia” de Eminescu,în care Poetul îl evocă pe Mircea celBătrân şi descrie, atât de strălucit, cuml-a pus pe fugă pe Baiazid... Pesemne căversurile acestea îi aminteau de bătăliilela care el însuşi participase, se vedea înatmosfera aceea în care vibrau dragosteade ţară şi sacrificiul pentru glia străbună,retrăia, din plin, gloria faptelor măreţe...Şi-i mai plăcea, poate, la mine, că eramharnic, ascultător şi, oarecum, înţelept,cum spunea el celor mai mari despre„strănepotul” lui...

... Aşa se face că în vara aceea, cândterminasem clasa a şasea, m-a... angajatla el ca să-i păzesc cele două vaci. Eu,orăşean, n-aveam nici în clin nici înmânecă cu o astfel de „îndeletnicire”, casă-i zic aşa, dar m-a luat la el mai multpentru Petrică, feciorul său mai mic,unicul băiat, la care ţinea ca la ochii luidin cap, mai mic decât mine cu aproapedoi ani de zile, că nu-l lăsa singur,pădurile de „Peste Vale” – aşa se chemalocul acela de dincolo de podul ce treceaBistriţa – erau dese, fără de sfârşit, cumici poiene cu iarbă mănoasă, la care amajuns, mai întâi cu moş Ermil şi, dupăaceea, singuri. E locul să spun că fetele– Ileana, Jeniţa şi Elvira – nu prea erau„luate în seamă” de către tatăl lor, acestase purta cu ele destul de rece, dur chiar,dragostea lui cea mare era băiatul luifăcut mai spre bătrâneţe, în care vedeaun demn urmaş de numele şi renumelesău de Erou al Primului Război Mondial.Şi, pe urmă, fetele erau mari, Ileana îşivedea de treburile ei, Jeniţa era studentăprin Bucureşti, Elvira prin ultimii ani deliceu... Şi aşa, iată-mă la „coada vacii”,cum se spune, înarmat cu un ciomag şiinstruit temeinic de fratele bunicii şichiar de însuşi Petrică. La acel timp, moşErmil era un bărbat, încă, vânjos, cuglasul ca de tunet, hotărât şi neînduplecatîn faţa mai micilor sau mai marilorpozne pe care le făceam noi, copiii... Eraadeptul „educaţiei prusace” – cumînvăţase el de la un bătrân soldat german,

fost prizonier, care ştia puţin româneşteşi o vreme fusese în paza lui - , se purta„dur” cu copiii, la „nevoie”, se foloseachiar de băţul de după uşă – o vargă dealun, foarte mlădioasă, de temut, pe carene-o „altoia” fără deosebire de vârstă sausex. Cel puţin, când am pierdut vacileprin pădurile acelea fără de sfârşit, peunde, se spunea, că mişună şi urşii, şicând le-am căutat o noapte întreagă înfrunte cu moş Ermil care, tot timpul, ne-a suduit de „tămâiasca mamii voastre degolani şi puturoşi”, atunci am spus căfug acasă, că nu mai stau nici o clipă subteroarea sudalmelor şi a vergii de alun...Dar totul s-a liniştit când am descoperitvacile păscând liniştite în poieniţa de„sub stejar”, şi când toată furtuna aceea,care nu anunţa nimic bun, s-a domolit caprin farmec. „Zeul concordiei” – cum îispunea Jeniţa, studentă model la „Litere”în Bucureşti, şi care avea să ajungă di-rectoare la un cunoscut Liceu dinBucureşti – sosi, din nou, în familiafratelui mamaei. „Plata” pentru munca

mea – pe care eu o consideram un fel devacanţă la ţară – noi locuiam în celălaltcapăt al oraşului – plata mea, zic, era unlitru de lapte pe zi, seara, când veneauDidi şi fraţii Durican, vecini cu noi, călui Didi îi era frică să plece singur de-acasă, să nu-i fure careva sticla cu lapte,că foametea făcea ravagii, luau laptele şiîl duceau acasă, la mama şi la tata...Nopţile, dormeam cu Petrică pe un fel depat într-o bucătărie din aripa dinspreRăsărit a casei lor lungi şi întunecoase,lipită de coteţul cu porci şi grajdiul mare,în care „locuiau” calul Camerei Agricoleşi vacile lui moş Ermil, animale cuminţişi prietenoase... În schimb, milioanele demuşte, aidoma unor nori negri şiperverşi, ne asaltau, bâzâind caavioanele pe care le văzusem pe cer întimpul Războiului, cum se crăpa deziuă, încât nu trebuia nici un ceas cu cucsă ne trezească din somnul adânc atât deprietenos copilăriei... Ce-i drept, e drept:acasă nu mâncam ce mâncam aici.Dimineaţa, mămăligă cu lapte, la amiazăborş dres cu smântână, şi tocăniţă saubrânză cu mămăligă, seara mămăligă culapte... Acasă... Nu mai spun... N-o să uitcât oi trăi mâncarea de la amiază. Borşulacela, sau tocăniţele acelea... Ţaţa Victo-ria, nevasta moşului Ermil, fusese, încăde pe la cinsprezece ani, bucătăreasă încasa unui boier de pe Valea Bistriţei, din-spre Tarcău, ştia să facă nişte mâncăruricu adevărat boiereşti, delicioase şi foartegustoase. Aici, la casa ei, făcea şi ea dince avea şi, de obicei, cum prin curteaaceea dominată de cohortele de muşte –de-atunci urăsc eu muştele astea parşiveşi mizerabile – trăiau şi păsări, de lagăini la curci, de la raţe la gâşte,grohăiau şi doi, trei porci, avea, deci,destulă „materie primă” pentrumâncăruri pe care, în nici un caz, nu le-aş fi întâlnit în amărâta gospodărie apărinţilor mei, cu un tată muncitor elec-trician şi o mamă casnică... Aşa că maitoate rudele lor – bunică-mea, părinţiimei, naşii mei – abia aşteptau zileleCrăciunului şi ale Anului nou, ZileleSfintelor Paşti, dar şi aniversările şizilele numelui celor din casă şi ale rude-lor apropiate, precum naşii Ioan şi MariaDumitrof, ca să răspundă invitaţiilorcelor doi Secară pentru a petrece, nuglumă. Şi, pe urmă, de Anul Nou, spuneamoş Ermil câte-o urătură, care, spresatisfacţia tuturor, dura şi un ceas, de teţineai de burtă de râs la auzul unor vorbeatât de meşteşugite şi de alese.... Le ştiade pe la părinţii şi bunicii lui, erau vechiprecum „Stânca din Şerbeşti”, cum râdeael, după care, încălzit binişor de băutură,îşi lua nevasta la joc, urmaţi, desigur, deceilalţi invitaţi, după muzica transmisăla difuzorul acăţat de perete... Şi pentrucă tot vorbesc de Sărbători, omul acestacare, cum spuneam, îşi iubea cel maimult odrasla „bărbătească”, îi făcea aces-tuia, adică lui Petrică, „Steaua” deCrăciun, pe care o împodobea cu totfelul de dantelării colorate din hârtie, iarîn mijloc îi lipea „poza” Maicii Domnu-lui cu Pruncul Iisus în braţe, apoi biceleşi „buhaii” pentru pluguşoarele de AnulNou, erau adevărate bijuterii „instru-mentele” cu care eu, Didi, Culai şi, de-sigur, Petrică, umblam toate zilele şinopţile acelea atât de luminoase pentruca, mai apoi, să ne certăm, de obicei, dela împărţitul banilor, al colacilor şi alaltor bunătăţi pe care le primeam dupăce colindam, astfel, jumătate din oraş...Sigur, erau „certuri” frăţeşti care, întot-deauna, se terminau cu promisiunea că„la anul mergem tot împreună...” Eibine, ca să revin, vara aceea am păzitvacile, împreună cu Petrică şi chiar dacă,la început, am cam bodogănit, bosum-flat, m-am luat cu treaba şi am uitat căplecasem din mijlocul tovarăşilor meidin „Lăpuşneanu”, care, ce-i drept, separe că n-au prea simţit lipsa mea înjocurile de-ascunsa, printre crucile şimonumentele funerare din uriaşa ogradăunde erau lucrate de fraţii italieni Mellasau în jocurile de fotbal din mijloculstrăzii, prieteni cărora am avut ce lepovesti în toamnă despre „aventurile”

mele cu Petrică şi cele două blânde cor-nute pr in pădur i le „Cerne-gurei” . . .

Acum, când privesc, înapoi, la aniiaceia, şi-l am în faţă, adus din memorie,pe Moş Ermil Secară, mă trezesc destulde tulburat şi nedumerit în faţa întrebării,fireşti, care nu-mi dă pace deloc: ce s-amai întâmplat după vara aceea fierbintecât am fost „păstor” de nevoie, dar caremi-a rămas atât de bine şi luminosîntipărită în suflet? Cum de au trecut atâtde repede anii care i-au urmat...? Defapt, am intrat la Liceu, Petrică a urmat,pare-mi-se, o şcoală profesională dechimie, Ileana şi-a văzut, mai departe, detreburile ei – se născuse cu un handicappsihic -, Jeniţa, cum spuneam, s-a mutatîn Capitală, împreună cu soţul ei, căruiaîi spuneam, toţi, Ţucă, Elvira a învăţat şiea carte şi a lucrat, ani de zile, cafuncţionară, s-a măritat şi are o fată,Petrică a făcut armata, la aceeaşi unitatemilitară, cu Didi, fratele meu, a revenitacasă şi a lucrat la Săvineşti, la Combi-nat, s-a căsătorit şi moş Ermil i-a făcut onuntă de neuitat şi a avut doi băieţi şi,deodată, au început să cadă, pesteaceastă familie atât de iubită de mine, zicau început să cadă nenorocirile. Unadupă alta, negre, ucigaşe, pline de jale...La cutremurul din 1977 au murit Jeniţaşi soţul ei... A fost un trăsnet care aveasă anunţe altele... Căci, nu multă vremedupă aceea, Petrică – singur, divorţat,părăsit – s-a îmbolnăvit de cancer. Eramla Bacău când am aflat de moartea lui.Am aflat târziu şi m-am dus, mai apoi, şim-am recules şi am plâns şi am depănat,şoptind, din amintirile mele din copilăriepetrecute cu el... Moş Ermil a primit, ast-fel, lovitură după lovitură. Mai întâiJeniţa, apoi Petrică şi, imediat, Ileana...Camera Agricolă se desfiinţase demult,iar moşul şi cu nevasta lui, ţaţa Victoria,locuiau singuri într-un apartament,purtându-şi unul altuia de grijă striviţi dedurerile vieţii. Aşa i-am găsit, în maimulte rânduri, când, din fugă, am ajunspe la ei. A, uitasem să spun că şi Elviraa trecut prin nenorocirea morţii soţului,ea locuind cu fata într-un apartament dinzona fostei pieţe agricole din Piatra... Şide câte ori am trecut pe la ei, i-am găsittot mai bătrâni, tot mai trişti, tot mai bol-navi. Iar într-o zi cu ploaie măruntă detoamnă târzie, am fost anunţat că a muritţaţa Victoria. Doamne, am fost acolo cuo zi înainte de înmormânare, că aşa amputut pleca de la serviciul pe care-laveam. Vă spun, credeţi-mă ce vă spun,că durerea mea a fost cu mult mai marecând l-am văzut pe moş Ermil, decât înfaţa sicriului în care odihnea nevasta lui.Doamne, ce poate face timpul din om!Cât de „mici” suntem în faţa Timpului!Moşul trecuse de 90 de ani. Era într-unpat din camera alăturată şi încerca să seridice să-şi vadă nevasta. Din omul acelavoinic, plin de viaţă, aprig şi hotărât, nurămăsese decât o biată şi firavă legumă.Doar inima ce-i mai bătea în piept îl în-demna să se ridice, nu şi fiinţa lui. Elvira– singurul copil care-i mai trăia şi care,în anii aceia de demult îi respecta cusfinţenie şi, chiar cu teamă,„apucăturile” de tată aspru, tocmai îistriga la ureche, deoarece bătrânul numai auzea aproape deloc :”Dacă nu eşticuminte, nu te las să vezi moarta...!”Ascultător, cu ochii apoşi întrebători, cufaţa scorojită de riduri şi îngustată ne-firesc, precum a unui copil, s-a aşezattremurând în patul acela care-l ţintuisebătut de anii senectuţii celeia atât decenuşii şi nepăsătoare... Am plecat dincameră copleşit de drama care-lpândeşte, în fapt, pe fiecare muritor...După câteva zile i-a urmat soţiei. Acolo,în cimitirul din oraş, undeva spre capătulsău dinspre Răsărit, sub lespedeamozaicată, îşi dorm somnul de veci nişteoameni pe care îi port în sângele meu –Petrică, Ileana, moş Ermil, ţaţa Victoriaşi bunica mea dinspre mamă, sora maimare a moşului, Eufrosina...

* Din volumul, în pregătire, „Noi,cei de pe Lăpuşneanu”.

MOŞ ERMIL*

Eu

gen

Ver

man

revistă de atitudine pagina 15

PLUMB 114

Nicolae Vălăreanu Sârbu

POEME

Totul este o dezmembrare a logicii

Când îşi muşcă buzele de furie,se întreabă de ce tocmai el să fie admonestatpentru lipsa de prevedere şi întâmplareaunei nenorociri neaşteptate,ce i-a năruit perspectiva făurită. Cu sufletul golit de tot ce a fost,se destramă păienjenişul relaţiilor formate,cade pradă păcatuluide a purta stigmatul durerii iubitei.

Totul este o dezmembrare a logiciice rupe poezia de filonul ei evolutiv,dezbracă femeia de păcatul originarîn fiecare clipă câte puţinpână o preface în obiect sexual

Lucrurile se descompun până vedem cenuşa lor cum curge din trup ca nisipu’-n clepsidrăsub impulsul de blestem al vinovăţieidupă care totul se schimbă,lumea capătă o formă ciudatăîn care te pierzi în cuvinteşi ele ard cu flacără ascunsă.

Lumea se pierde într-un gol de imagine

Într-o stare decăzută în ochii oamenilorse stă la coadă din instinct, aici poţi afla tot ce se întîmplă-n oraş cum trece moartea ori dragostea pe străzişi nimeni nu vorbeşte cu voce tare,aşteaptă în spatele uşilor închisefără să intuiască deznodământul.

Lumea se pierde într-un gol de îmagine, nu s-a văzut nimic deşi se şopteşte totul, e ca o umbră care se loveşte de pereţii cu urechicu spasme ciudate de înfrigurare,intervine apoi teama ca o formă de însingurare în care se sparg în bucăţi lacătele răbdăriişi cuvintele mor în propoziţii eliptice.

Ce se spune despre noi oameniitrece prin filtrul de cafea, gustul îndoielii,teama îmbracă forme şi gesturi improprii,capcane puse unde nu te aştepţice te agaţă fără scăpare.

Caut un alt mod de a fi

Se năruiesc sentimentele din singurătatea mea,caut un alt mod de a fi.Trecutul s-a dezintegrat în amănuntestropind cu amintiri drumul parcurs,femeile s-au dezbrăcat şi elede nopţile de dragoste.Zilele umblă cu telefonul la ureche şi încrâncenatetrec prin mine cu speranţeîngăduite de starea de faptprin care înot nepăsător spre ţărmul acelala ultimul port.

Nici nu ştiu ce învârt în gândcând văd cum se ofilesc iubitele demultîn care am investit tinereţea şi câteva clipe de fericire.Acum simt în privirea lor remuşcare şi resemnare,stau cu ochii în pământ ca şi cum nu mai au nimic de văzut ori văd prea departe.

Introspecţie

Se îngustează arterele,sîngele îşi face drum pe străzile erodatedin grabă forţează trecerile la răscruci, somnul e încremenit în unghere,pieptul tremură ritmic,sânii leneşi adulmecă tăcereaşi liberi lunecă în părţi.

Îi înconjur cu palmele caldeclipele de respiro abia se distingpână pătrund adânc în simţurişi-mi răscolesc sentimentele,noaptea-mi pare un cer răsturnat în fântânăunde-mi adăp din izvor memoriaşi beau stele.

Cristina Dăscălescu

C Â N T E C

de s-ar prăbuși cerulși stelele ar cădea una câte una acoperindu-misuflareapământul de s-ar prăvăliorizontul de s-ar pierdedintr-o umbră de frunză aș reclădi piesă cu piesă, oțel cules din vămile sufletuluiosia lumii…în șapte zile și șapte nopțicu oasele pipăind întunericulde după Lună și în miez de pâineaș osteni,aș căuta soarele să-l așez din nou acolo unde era,cu degetele muiate-n culorile inimiiaș creiona,aș desena nouă spirale, poate zecedin care una sigur albastră cu cer și ferestredouă petice pe fruntea lumii luminându-sedouă brațe căutându-sedouă inimi atingându-se,apoi aș aștepta până crește iarba verdeo ploaie, o furtună și un ger cumplit, ar fi tot ce am nevoieca inima să cânte din nouca ochii mei să caute drumul și gura mea să te chemeiar și iarpentru un sărut.

S I N G U R Ă T A T E

Sunt zile când nu-i nimeni să-mi bată în poartă nici măcar cerșetori amărâți cerul stins se coboară peste gurile strâmbe defoame și sete albii secate, pietre tăcute arse-n adânc cuvintele se caută greu între ele Murim și atât.

Sunt zile când nu-i nimeni să-mi bată în poartă nici măcar vânzători ambulanți care altădată stăruiau să le cumpăr tăciunii, pânzele și-o mână de lut strigătul vânăt, scrâșnet izbit de pământ Murim și atât.

Sunt zile când nu-i nimeni să-mi bată în poartă nici măcar Dumnezeu e singur săracul și El cutreieră lumea pierdut și eu după El îl strig din pietre din albii secate din pânze din mâna de lut cu gura arsă de foame și sete Murim și atât.

Ionela - Violeta Anciu

Autostop ratat

Mi-am pierdut sufletul Când a-ncetat să plouă;Acum nu mă acceptă nicio religieȘi n-am loc nici în purgatoriu.Stau cu mâna ridicatăLa marginea lumiiDoar, doar s-o opri cinevaSă întrebe ce-i cu mine și unde merg –De parc-aș ști să-i răspund…Am auzit de-o vale adâncăUnde vine moartea să bea un pahar După ce termină programul,Măcar să aflu unde o găsesc.Poate îmi fac rost de servici și ea de concediu.

Poem pentru Arina

Cerul se destramă peste umerii eiȘi nu mai poate să respire din țărâna vieCe-o aducea întotdeauna la viață;Îi ziceau că bolile psihice nu-s pentru oricineȘi c-ar trebui să se ferească de oameni sănătoșiCa dracul de tămâie, să nu care cumva Să se molipsească.

- Carevasăzică… normalitatea e letală.- Doar dacă respecți rețeta întocmai!- Atunci cum rămâne cu regimul: pietre,

haos, cafea și-ntuneric?!- Acela-i pentru ăia care n-au probleme

cu colesterolul.

Portret în sepia

(răspunsul fluturilor desenați, ai lui Cornel Octavian)

Imortaliza femeile-mame,Sanctificându-le în loc să le demonizezeȘi să le lase să se usuce Pe scaunele în care se legănau.Le-mbătrânea, le mângâiaObrajii din lemnCrezând că-i vor înțelege intențiile.Le mânjea-ntunericul cu lumină,Ca pruncii nenăscuți să-l poată recunoaște,Să-i cunoască numele Atunci când va decide să nu-l mai poarteFiindcă nu-l mai recomandă.În spații strâmte, fluturiiCapătă conotații bizare, Despre care nu se vorbeșteNici nu se aude prin cercurile elitiste.Își spune că bătăile se întâmplă Din pleoape nu din inimă,Iar uitării… ei îi datorează nașterea.

Eroi

S-au topit zăpezileDar degetele vinete tot cautăDisperate aburii dezorientați,Născuți din străzile sterpe,Scormonind în asfalt și dincolo de el.Te rog să nu mai cauțiLumina în grija zilei de mâine,Copiii n-au voie să simtă întunericul,Știi că Eva s-a rătăcit dincolo de elȘi nu s-a mai întors întreagă;I se ofiliseră părul și mâinileCum se decoloraseră ochii până aproape de alb.

S-au topit zăpezile,Pe sub genele înghețate veziCase goale cu luminile încă aprinseFiindcă drumurile-s pline de viteÎnghesuite în rânduri, rânduri...Grabă mare spre abator.Luna asta nu mai moare nimeni,Avem destui copii de sacrificatCând vor învia zăpezile.

pagina 16 revistă de cultură

PLUMB 114

Romic\ C. Ghica

Vis

Sărmanii sigur că ar vreaS-aibă de toate-n cămară,Iar iarna, dacă s-ar putea,Să vină doar când e vară.

Vinul

Îmbată pe fiecare,E-n a lucrurilor fire,Pe unii de necaz mare,Pe alţii de fericire.

Sarabanda diplomelor

Mă întristez de multe ori

Când văd – şi parcă mă doare,Că mulţi oameni inferioriAu studii superioare.

Paradox

Au făcut eroii ceva bun,Au realizat un fapt majorSau vreun act ce iese din comun,Dar... trăiesc abia după ce mor.

Beţivi la laboratorul de analize(sau unde dai şi unde crapă)

Beau până ce intră-n crizăŞi nu mai sunt pe ei stăpâni;Rezultat la analiză:....apă la plămâni.

Prezbitism

Sunt mulţi ce văd foarte bineÎn ochi, la alţii, un perişorŞi nu văd–fi–le-ar ruşine!Ditamai parul din ochii lor.

Cultul muncii la Alexandru I. Philippide

Marele filolog Alexandru I.Philippide (1859-1933) a fost de otenacitate în munca ştiinţifică greude imaginat. Lucra cu mare intensi-tate.Nu-şi permitea vacanţe prealungi, deseori vacanţele lipseau cudesăvârşire, mai ales când era anga-jat la o lucrare deosebită, cum a fostDicţionarul general al limbiiromâne, la care a lucrat vreo opt anifără întrerupere. Iorgu Iordan, înmonografia dedicată lui Alexandru I.Philippide (Bucureşti, 1969),notează că ar fi aflat de la G.Ibrăileanu că într-o zi Al. Philippidei-ar fi zis că este foarte obosit şi „tre-buie să-mi iau şi eu o vacanţă de…vreo trei zile, pe care bineînţeles, nuşi-a luat-o”. Tot de la G. Ibrăileanu aaflat Iorgu Iordan o întâmplare, carepare inventată din cauza aparenţei eicu totul neverosimile.Într-o duminică vinela Philippide un colegde pe vremuri, profe-sor de liceu în Iaşi şibun prieten al său.Era tocmai în toiulmuncii la Dicţionar.La întrebarea pusădestul de politicos,ţinând seamă desituaţie, dacă are să-iceară ori să-i comu-nice ceva, prietenulrăspunde:

-“Am venit să maistăm oleacă de vorbă.”

-“N-am vreme,dragă B., n-am vreme”

-“Dar când aş putea să mai vin,căci nu ne-am văzut de atâta timp?”Philippide îi dă imediat răspunsul,aparent glumeţ, dar în fond de o se-riozitate aproape tragică: “Peste zeceani!”(când urma să termineDicţionarul…).

Întâmplarea aceasta, cu iz uşoranecdotic, exprima o mare realitate.

Vreme de opt ani, cât a lucrat laDicţionarul Academiei, Al. Philip-pide n-a avut nici o zi de odihnă. Iatăun exemplu de ce înseamnă, de fapt,cultul muncii.

Refuzul de a fi erou

La o întâlnire prieteneascăCamil Petrescu îşi aminteşte o în-tâmplare din Primul Război Mondial.La un moment dat spunea că a par-ticipat la luptele de la Oituz şi Caşin,şi într-o aprigă luptă a fost chiar în-gropat de viu. „Era chiar să devinerou” zice romancierul. „Şi de ce n-aţi devenit, maestre?” – îl cerceteazănişte ochi verzi, languroşi. „Aţipreferat să fiţi creator de eroi, ca săavem noi ce interpreta?”. CamilPetrescu tresare, ştiind că ochii îiimploră un rol pe care el nu vrea săi-l dea şi-i zice: „Nu, pentru ceva maiprozaic, duduie, luptele se dădeauatunci pe muntele Puturosu. Să-mizică eroul de la Puturosu?”.

*

Cum a devenit haiducul Pantelimon slujbaş corect

O povestioară despre împre-jurările în care faimosul haiduc Nico-lae Pantelimon a devenit slujbaşcorect, relatată de N. D. Cocea, a fost

consemnată de Aurel Leon(Umbre, IV, Iaşi, 1979).

La o obişnuită întâl-nire prietenească, în unadin bodegile vestite alevremii, N. D. Cocea apovestit cum i-a luat un in-terviu vestitului haiducPantelimon, care prin1912 teroriza judeţulNeamţ. N. D. Cocea se aflala Mânăstirea Agapia,unde locuiau rude de-alesale. Cutreierând pădurile,a dat nas în nas cu Pante-limon. Şi în loc ca haidu-cul să-i ia punga, ziaristuli-a smuls un interviu, care

a apărut în ziarul Dimineaţa. Şi în-trucât N. D. Cocea fusese nu cu mulţiani înainte ma-gistrat, l-a convins pePantelimon să se predea şi să cearăa fi judecat. La proces N. D. Cocea apledat pentru el. Pantelimon a fostachitat şi a devenit portar laAdevărul în Sărindar, un slujbaşcorect , spaima pungaşi lor şiprietenul poliţiei.

TRECUTUL

prin

ANECDOTE(57)

Ioan

Mit

rea

Autorul unor Mărturii pestetimp (Editura Psyhelp, Bacău,2000), profesorul Eduard Ștraubși-a consacrat ultimul deceniu deviață punerii în valoare areprezentanților de marcă aiînvățământului băcăuan, pe care elînsuși l-a slujit cu devotament maimulte decenii. După evocările dinDascălul flacără eternă (idem,2001), Complexul Muzeal Prăjeștiși Grădina Botanică (Editura Egal,Bacău, 2003) și Comuna Prăjești,Județul Bacău. File de mono-grafie (idem, 2006), atenția sa aavut ca țintă un eminent învățătorși profesor din Răcătău, căruia i-adedicat micromonografia O viațăde dascăl: Gheorghe Gh. Trofin.File de biografie (idem, 2009).Pornind de la afirmația lui SimionMehedinți, potrivit căreia „Educa-

torul este prima unitate de măsurăa valorilor pe care epoca le pune încirculație“, iscoditorul autor apurces pas cu pas pe urmele celuice a fost pildă vie nu doar pentrucolegii de catedră, scotocindarhivele școlilor din FunduRăcăciuni, Liliecii de Jos și de Sus,Gheorghe Doja și Răcătău, stând devorbă cu foștii elevi și cu cei ce l-aucunoscut, răsfoind pagini de gazetăși adunând cu migală mărturii șiinformații utile conturării unui pro-fil cât mai aproape de adevăr.Urmărindu-i evoluția încă de lanaștere, monografistul ne intro-duce atât în familia îndrăgituluidascăl, cu ascendenții șidescendenții săi, cât și în universulșcolar și, apoi, în cel legat de traseuldidactic, cu toate împlinirile șigreutățile, cu toate trăirile legate departiciparea la teatrul de luptă încel de-al Doilea Război Mondial șide implicarea în numeroaseleactivități școlare, culturale, socialeși obștești pe care le-a inițiat încomunitățile sătești unde și-a ono-rat profesia de dascăl.

Punând cap la cap constatărilereieșite din actele oficiale, în-tocmite de inspectorii școlari carei-au controlat activitatea, dar și dincele rezultate în urma propriilorinvestigații, Eduard Ștraub a izbutitsă schițeze un „portret de dascălmodel, care în vremuri trecute s-aimpus cu demnitate în învăță-mân-

tul băcăuan din mediul rural“. Înlinii mari, el a fost trasat în compo-nentele sale definitorii atât în inte-riorul capitolelor [Cu toategreutăţile de care s-a izbit în primiiani la catedră, a demonstrat opregătire de specialitate temeinică,prin cunoaşterea profundă aspecialităţii (de învăţător, apoi deprofesor de limba română şi istorie),care l-a ajutat să abordeze concretobiectele prevăzute în programaşcolară, în procesul de predare-învăţare-evaluare , cu rigoareştiinţifică. Era un dascăl de oînălţime mijlocie, cu un corp suplu.Avea un mers lent, ochii albaştri,părul blond, îngrijit, cu o privirecaldă, gânditoare, care scruta ori-zonturi depărtate în istorie. Perma-nent se citea pe chipul său unzâmbet cald ce arăta că, în relaţiilecu discipolii săi, dovedea căldurăsufletească, afecţiune pentru miciiînvăţăcei, favorizând în sala de clasăexistenţa unei atmosfere de opti-mism şi încredere în mentorul lor.Expunerile din faţa elevilor erauclare, concise, expresive, atrăgătoareşi însoţite de mişcările braţelor,seninătatea şi chipul feţei, bogăţiainformaţiilor şi ideilor exprimateprintr-o poezie, o povestire, unproverb, o ghicitoare, o legendă,toate la un loc determinând pe copiisă-l iubească, să îl respecte în toateocaziile. De aceea copiii îl admiraupentru tot ce făcea în reuşita actuluieducaţional, ajutându-i să înţeleagăvolumul de cunoştinţe, mesajul şiînvăţămin-tele fiecărei lecţii.], cât șiîn „Cuvânt de autor“ [O suită decalităţi morale elevate au caracteri-zat prestaţia acestui distins dascăl înunităţile şcolare pe unde l-au purtatpaşii de-a lungul vieţii (la Fundu-Răcăciuni sau Lilieci, la GheorgheDoja sau Răcătău), promovate înmod ferm şi consecvent, au datdistincţie personalităţii sale, de-venind un ideal scump pentru eleviisăi. Aceste calităţi etalate înactivităţile şcolare ori extraşcolareau devenit o realitate benefică înviaţa claselor de elevi şi a şcolii: spir-itul de iniţiativă, stăpânirea de sine,cinstea, modestia, dăruirea şi disci-plina în muncă, exigenţa faţă de sine,năzuinţa de desăvârşire continuă, ovoinţă puternică şi un caracter fermşi consecvent.], dar scurte portretese regăsesc și în opiniile consem-nate cu grijă și din care rezultă că„Generațiile de azi și de mâine dincomunitatea Răcătău îl vor purtamereu în memoria lor cu sfințenie,fiind convinse că sămânța aruncatăpe ogorul științei și educației decătre reputatul dascăl va rodi chiardacă vremurile uneori vor fipotrivnice. Satul românesc nu vaputea renaște dacă dăscălimea nu-și va putea îndeplini adevăratamenire, de luminare a cetățenilor șiridicarea lor culturală“.

Strădania profesorului EduardȘtraub este cu atât mai merituoasă,cu cât modelele propuse azi de tele-viziunile comerciale și de presaaservită banului și unor interesemeschine nu servesc în niciun felformării omului de care societateanoastră are atâta nevoie. Aflândceea ce a făcut dascălul GheorgheGh. Trofin, timp de decenii, pentrușcoala românească și pentrucomunitățile în care s-a integrat,cititorii vor descoperi, cum neasigură și Ioan Dănilă în prefață, un„florilegiu cald și convingător, princare întărește o dată în plus că zid-itorii de conștiințe rămân reperelenoastre esențiale“.

Lecturi aleatorii

Noi file de biografie

Co

rnel

Gal

ben

pagina 17revistă de atitudine

PLUMB 114

Tema volumului de poeme ale autoruluibăcăuan e senectutea, dar şi trecerea, ambelemarcate liric, vibrant. Motivul, moştenit denoi de la Vergiliu – fugit irreparabile tempus,dar şi eheu fugaces… labuntur anni – a roditîn veacuri poezii antologice, dar M.-C. J. îşipune întreg volumul său elegant sub semnulvergilian al clepsidrei. Avem în faţă genul poeziei-romanţă, cu un lirism adesea de album, rareorireprezentat azi de creatori. Se întrevăd, ca în niştepalimpseste, ici-acolo, semnele unor sonete saurondeluri semnate de un Ion Minulescu, M. Co-dreanu ori Al. Macedonski, fără rezonanţaacelora, dar tratate liber, cu o metrică ireproşabilăşi o acustică învăluitoare, minus clișeistica de carebăcăuanul va trebui să scape.

Sentimentul dominant e generat de timpulcare curge în chip fatal, dar reperele lui se oprescîn pragul dramei existenţiale, fiindcă eul poeticreflectă blând vechiul motiv poetic latin. Este oacceptare anticipată şi o trăire armonioasă totuşia omului efemer cu copilăria, tinereţea, iubirea,amintirea şi nostalgia, până la întâlnireasingurătăţii:„A obosit moşneagul şi-i vechi ca o postfaţăLa cartea vieţii sale, la care-a scris odată…A îngheţat şi timpul în ochii săi de gheaţă.Splendida bucurie de-un veac nu se arată”.(p. 51)

Poemele lui M.-C. J. trădează un poet sensi-bil, care a descoperit poezia târziu, ca pe un limanal unor „cărunte sentimente”, deşi„Cronos fiii şi-i înghite cu mortală lăcomie,Ochii de titan şi-opreşte pe înspăimântata lume…Doar o pâclă se întinde, plapumă pe veşnicie,Şi, curând, totul devine numai amintiri postume”.(p. 100)

E vizibilă apetenţa autorului pentru formeleexpresive ale limbajului literar, mai ales pe laturalui muzicală sau catifelată. Sigur că tristeţea nupoate lipsi din imaginarul creatorului băcăuan, darse face simţită doar sub formele blânde ale nos-

talgiei şi uitării.Metafora timpuluiînvăluie totul, iar tre-cerea ireversibilăpotenţează lirismul şiîncântarea, mişcândversul uneori cătreregistrul pillatian,deşi lumea poetuluide la Florica adispărut.„Respir parfumulflorii dintr-o altălume,Când dragostei i sespunea amor, Şi-n linişti, doruri se-alintau molcume,Prin mângâieri cu-prinse de fior”. (p. 7)

Poemele erotice, bine marcate de linişteasenectuţii, pot fi apropiate de sonetele lui VasileVoiculescu – unele dintre ele – chiar dacă nu seîntrevede sacralitatea autorului Poemelor cu în-geri. Imaginarul suportă continuu metamorfozamaterialului în material, încât imaginea cotidianăse converteşte în simbol şi vibrează mai puternic,precum în poemul intitulat Ce urme?„Ce urme las-o rază trecând printr-o fereastră,Ce urme lasă peştii prin apă înotând,Ce urme lasă-n aer o pasăre albastră,Ce urme lasă-n minte o aşchie de gând?” (p. 78)

Uneori, M.-C. J. se lasă ispitit de ilimitatulmetafizic, la graniţă cu lumea mitului, precum înAmintiri postume, în care apar versuri memora-bile. Tonul cărţii pare a fi prin preajmă, ca înÎngândurate bătrâneţi, din care deducem şi că eulpoetic se scrutează pe sine, evaluând semnele tim-pului şi ale lumii, rămânând însă mereu lucid, caîn Cărunte sentimente, în care cele trei catrenemetaforice sunt dense semantic şi expresive stilis-tic:

„Treceau, înlănţuite în mângâieri de braţe,Cărunte sentimente, visându-şi tinereţea, Râzându-şi bucuria, în zâmbet de paiaţeCe-amestecă surâsul şăgalnic cu tristeţea”. (p. 101)

M.-C. J. poate deveni o voce poeticădistinctă dacă îşi va mai cizela versul şi sintagma,frecventând şi marea poezie contemporană.

Lirismul senectuţii şi farmecul poeziei-retro

Mircea Constantin Jurebie* Titlul e comun, dar spune totul. Rareori

de-a lungul deceniilor am urmărit o carte, pre-cum cea de mai sus, publicată de profesoruluniversitar timişorean specializat în studiullimbii, literaturii şi culturii franceze în general,stabilit în urmă cu vreo 14-15 ani la Bucureşti.Lectura unor fragmente apărute în Românialiterară fusese fascinantă. Spiritul auctorial,

plutind liber peste timpul nesegmentat în zile,săptămâni şi ani, contemplând ironic şi autoironic,ludic şi erudit, mişcarea propriului eu printreincomodităţile cotidiene ale vârstei – este octogenar– capodoperele culturii şi literaturii europene, gri-jile soţiei sale T. (ca într-un celebru roman camilpe-trescian), surprizele nepotului Maxone aflat lastudii în Londra, întâlnirile din viaţa publicăbucureşteană, dar mai ales autoprospectareaînaintării în vârstă conferă acestei cărţi rarisime omare putere de seducţie, nu doar pentru iniţiaţi:„Cum îmi văd viaţa, câtă a mai rămas. Fărăproiecte, ambiţii, frustrări. Cât mai comodă sepoate ocupându-mi şi pierzându-mi vremea cu lec-turi, filme de la Marcel, televizor. De vorbă cu T.Rar cu prieteni & amici” (p. 124). O bună parte dinfarmecul lecturii îl generează interferenţa dintreficţiunea cărţilor (are la îndemână vreo trei-patruîncepute) şi surprizele lumii cotidiene.

E drept că, în complexitatea eterogenă a aces-tui jurnal, în care se intersectează memorialistica şieseul, comentariul ideologic şi observaţiamoravurilor, evaluarea estetică şi observaţia socialăîşi face bine loc, adesea, turbulenţa lumii de azi,deruta moral-socială din unele comunităţi, precumşi ecouri ale aşezării valorilor din veacul trecut.Tematic şi stilistic, cititorul are la îndemână o carteseducătoare şi pentru că autorul este, în totul, cre-ditabil, dar venind dintr-o lume dominată de valoriumaniste, îşi poate reprima şi orgoliul de-a arăta căştie multe, că vârsta seniorială i-a permis săcunoască lumea şi imaginea acesteia în filosofia şiartele moderne; este un tratat de evanescenţă.

L. C. îşi contemplă spiritul în oglinzile sensi-bile de acum şi de altădată. Henry de Montherlant,Emil Cioran, Gérard Genette, CristianPopescu, Esenin, Andrei Pleşu din Parabolele luiIisus, Schopenhauerdialogând cu Kant,sau Eminescu în vi-ziunea călinescianăsunt surse aleconfruntărilor dintreautor şi cititor. Selansează incitanteaprecieri privindcomparaţia dintrecărţile vechi şi celec o n t e m p o r a n e ,observaţii privindefectele timpuluiasupra acestora. Al-teori fluxul analiticpriveşte corelaţiiledintre natură – ca-racter – fire. Octoge-narul se scruteazăadesea pe sine, dar îiobservă atent şi pe alţii notând: „Când văd întipărităîn ochii unor bătrâni frica morţii, mă simt indiscret.Ionesco s-a temut de moarte, Cioran a jucat rolulcelui care n-ar fi vrut să se nască, eu, cu copilărieposacă şi viaţă prăpădită, mă bucur că trăiesc şi numă supără inconvenientul de a muri.

Esenin: «Binecuvântat să fie deci /Că trăiescşi că mă-ndrept spre moarte». Nu-i vorbă, ne placesă ne dăm importanţi” (p. 140). În alt context, L. C.comentează ironic o celebră carte a lui Jean Amérydespre bătrâneţe.

Faţă în faţă cu propriul text, ori cu al al-tora, eseistul, nedeclarat, dar vizibil, parcă îşigăseşte sprijin şi ostoire tot în marea poezie a lumii,adică în Silvia Plath, Ana Ahmatova, Angela Mari-nescu. Surprinzător, spiritul critic nu amorţeşte nicichiar în cazuri speciale, observând că G. Călinescu,uneori, parcă îl diminuează pe Eminescu. Comu-nismul trebuie privit şi altfel: „… e vorba de aînţelege cum ne-a stricat Partidul şi altfel decât avrut, deci nu numai transformându-ne în oameni dela bloc («silozuri de singurătate», cum le zicea I. D.Sârbu) […] Cum am învăţat să furăm, să înşelăm,să ne prefacem că muncim…” (p. 132). Cartea luiL. C. este o analiză scrisă frumos şi convingător de-spre de l ic i i le ş i o ror i le lumi i de az i , cumaximă credibilitate.

* Editura Tracus Arte, 2016

Livius CiocârlieURMARE ŞI SFÂRŞIT *

GrigoreCodrescu

***** C|R}I SEDUC|TOARE ***** C|R}I SEDUC|TOARE ***** C|R}I SEDUC|TOARE***** C|R}I SEDUC|TOARE*****C|R}I

„Dragostea de patrieeste cea dintâi virtute a omu-lui civilizat” – cu acest mottopreluat din zicerile luiNapoleon I își începe

Mariana Velisar Codrescu volumul recent tipărit,„Turnul lui Joyce”, o culegere de proză cu caractermemorialistic, în care amintirile din călătorii prințară, dincolo de fruntarii sau numai în amintire vinsă probeze că nu ne putem elibera niciodată de dul-cea povară a locurilor prin care am trecut. La Dublin,în muzeul James Joyce, dar și acasă, în acel „sat mic,nu departe de oraș, cu oameni cinstiți și modești”, încare autoarea s-a născut, a fost botezată și a crescut,gândul cel dintâi se îndreaptă întotdeauna spre parteafrumoasă a lucrurilor. Mariana Velisar Codrescu nupoetizează inutil, nu pare atrasă de edulcorări șirisipă de metafore; paginile sunt luminoase șidemonstrează nu numai sensibilitate, ci și o atitudinesenină în fața timpului, a istoriei și a oamenilor careo făuresc.

Într-o perioadă (tot de tranziție, fiindcă se vedecă nu reușim să mai scăpăm de provizorat) în caremultor intelectuali le este rușine că sunt români și-șimărturisesc, fără jenă, greața de a se fi născut înRomânia, scriitoarea din Bacău, fără a folosi tonulvehement / declamativ al naționaliștilor, îșimanifestă iubirea pentru această „țară frumoasă cupământ mănos ce dădea roade bogate”, cu „șesuriîntinse cu iarbă grasă, râuri cu apă limpede,strălucind argintiu sub razele soarelui, lacuri cupește, păduri mari” (pag. 31). Acolo unde cinicii vădpământ concesionat străinilor, națiune adusă înpragul destrămării, recolte insuficiente, sărăcie,foamete, debusolare, tâlhărie, braconaj și altenenorociri aduse de ciudata noastră integrareeuropeană, Mariana Velisar Codrescu vede speranță,sentiment deloc ieftin în zilele noastre. O „Poveste”cu motto preluat din Montaigne merită citită șirecitită nu neapărat pentru viziunea optimistă, ci, înprimul rând, pentru felul cum sunt înțelese meca-nis-mele istoriei. Nimic nu este iremediabil pierdut, totulpoate fi reparat (nu cârpit), deoarece „Greșelile (lip-surile) marilor personalități sunt ca eclipsele desoare, care strălucește totuși prin părțile acoperiteve-derii noastre” (pag. 31).

Impresionante sunt povestirile despre deceniile40-50 ale secolului trecut, despre „eliberatorii” ruși(marii frați, tot cu păr blond și ochi albaștri, dar dela Răsărit), despre copilăria petrecută în tragicul jocal războiului și apoi al ocupației sovietice. În„Molda” (nicio legătură cu legenda despre înte-meierea Moldovei), cu adevărat, „copiii învațăbunătatea de la natură, iar răutatea de la oameni”(Nicolae Iorga). Gesturile nefirești ale ocupanților,grobianismul de tip sovietic, insensibilitatea, lipsade bun-simț și de măsură sunt înspăimântătoare pen-tru copilul care a fost educat să respecte, deopotrivă,oamenii, animalele și întreaga natură. Ucidereacățelușei nu este un episod oarecare, ci un evenimentcu încărcătură simbolică, o lecție despre cum nu tre-buie să devină oamenii.

Deși a fost multă vreme profesoară, nu existăîn paginile Marianei Velisar Codrescu întorsături (defrază și de situație) pedagogice/didactice, nici ob-sesia explicării, a simplificării faptelor, ci, maidegrabă, un respect pentru inteligența și puterea deînțelegere a cititorului. Lui nu i se propun „teme” derezolvat, fiindcă, pre-supune autoarea, întrecel care scrie și celcare citește nu existăconcurență și ierarhii,ci empatie. Când scriidespre lucruri caremerită păstrate înamintire, fără să cauțipartea de senzațional,de neobișnuit, care să-l șocheze pe iubitulcititor, când considericopilăria o starepermanentă a celuicare vrea să sepăstreze curat laminte și la trup, numai ai nevoie de suro-gate imaginative.

„Turnul lui Joyce” este o carte echilibrată,scrisă frumos și corect de o autoare interesată maimult de adevărul a ceea ce spune, decât de modulartistic în care ar putea să-și prelucreze (și să-și fal-sifice) amintirile și călătoriile prin ele.

*(Editura Corgal Press Bacău, 2016)

Mariana Velisar Codrescu Turnul lui Joyce*

Val

eria

M

anta

Tăi

cuțu

pagina 18 revistă de cultură

PLUMB 114

C o n f r a t e r n i -tatea generată deî m p ă r t ă ș i r e aacelorași idei este,de cele mai multeori, mai puternică

decât cea care decurge din legăturilede sânge.

***Amazoane: ,,pioneri ai mișcării

feministe``, un popor legendar de femeirăzboinice, educate și formate contragender, adică împotriva rolului socialatribuit în mod tradițional femeii.

***Calitatea diamantului se măsoară

în carate, iar a omului politic în man-date.

***Profeții autorealizatoare : afirmații,

predicții sau etichetări sociale eronatecare, odată rostite, declanșează în rân-dul indivizilor dispoziția de-a acționa însensul împlinirii lor. Vezi,în perioadelede instabilitate economică, influența pecare o au zvonurile nefondate despreiminența căderii unor bănci,asupracomportamentului acționarilor: re-tragerea masivă a depunerilor și, pecale de consecință, validarea zvonis-ticii inițiale. Ceea ce fusese un simpluzvon fantezist,devenea, datorităacțiunii lor, realitate. Este notoriu înacest sens, cazul Last National Bank,falimentată în timpul recesiunii eco-nomice din anii 1930. Mai aproape dezilele noastre, un alt exemplu, la fel deantologic, ni-l oferă etichetarea indus-triei româneşti post-1989, de către unînalt oficial al statului român, drept ,,,unmorman de fiare vechi”.O ,,afirmațienefericită``care, între timp, indiferent desubiectivitatea ei, a devenit o realitateindubitabilă, datorită aceluiași mecan-ism al predicției autorealizatoare.

***„Foștilor``, aidoma sfinților vechi,

,,rar le mai aprinde cineva candela``.

***Inerția percepției sociale:

pierderea partidei cu Albania, la Cam-pionatul European de Fotbal, ediția2016, s-a datorat, între altele, șimanierei inerțiale în care i-am evaluatpe jucătorii țării în cauză. I-am privitdoar prin prisma lucrurilor care ne-augâdilat plăcut amorul propriu, substi-tuind realității prezente, imaginile noas-tre vechi despre contraperformanțelelor fotbalistice.

***Cât de imperioasă este nevoia in-

divizilor și–a colectivităților umane de-a se manifesta în felul lor propriu! Oilustrează magistral un străvechi dic-ton, prezent în mai toate limbilepământului: ,,Câte bordeie, atâtea obi-ceie``; Paese che vai, usanza chetrovi``; Autant de villes, autant de cou-tumes``; ,,Many men, many minds``etc.

***Partid politic: structură socială

monolitică, ai cărei membri își topescconștiințele în magma ideologiei co-mune, pe care o împărtășesc.

***Fiți îngăduitori cu excentricitățile

psiho-comportamentale ale semenilornoștri! De cele mai multe ori, ele nusunt altceva decât modalitățile princare cei ce se consideră anoștiîncearcă să dobândească relief psiho-logic.

***Onești ante-1989: Aglomerație

urbană sui-generis, o sinteză fericităîntre energiile locului și cele ale,,coloniștilor``, ocazionată de naștereaunei industrii de vârf, solicitantă, dar șigeneratoare de prosperitate pentru co-munitate și membrii săi. Un oraș caren-a rămas, pur și simplu, creuzetuldiferențelor culturale juxtapuse, ci și-aplămădit din ele sufletul și identitateaproprii, o personalitate distinctă, vali-date ulterior de fecunditatea și origina-litatea realizărilor tehnice, cultural-artistice și sportive obținute.

***Pentru unii oameni, îndeosebi

pentru cei creatori - artiști, poeți, filosofietc.- stările de privațiune și disconfortau și alte consecințe decât celeîmpărtășite în comun cu oameniiobișnuiți. În cazul lor, dincolo deinsatisfacții, nemulțumiri și frustrări,suferințele îndurate aduc la lumină, înperimetrul conștienței, și energiile cre-atoare eliberate din adâncurile psiho-logice ale eului secund .

***Lucrurile finite : singurele pricini de

poticnire în economia curgerii infinite amateriei.

***Slujbașul șpăgar : persoană care

își îndeplinește sarcinile de serviciu,doar animată de sentimentulreciprocității: do ut des.

***Noțiunea: rafinat al minții

omenești, utilizat ca substitut pentru in-finitatea exemplelor concrete care arputea s-o ilustreze .

***Rezistența prin austeritate: sur-

montarea perioadelor de mariprivațiuni materiale, nu doar prinmuncă și alergătură neobosită, ci și cuajutorul mijloacelor psihologice formatede timpuriu: 1) deprinderea sobrietății,,la vorbă, la mâncare, la băutură și laorice altă plăcere``,2) înclinația de-a,,trăi în săul propriu” și 3) obișnuința de-a te mulțumi ,,cu ceva mai puțin decâtai”.

***Colonia de odinioară s-a revanșat

față de metropolă, devenind între timp,cârja demografică, și nu doardemografică, a fostelor state-adminis-trator.

***Împăunarea în lumea sportului –

atitudinea de-a te făli cu diplomele,medaliile și trofeele performerilornaturalizați.

***Învățătura-i șchioapă, zic vorbelebătrâne, când nu-i însoțită de minte,caracter și noroc.

***În ultimul timp s-a scris şi s-a vor-

bit frecvent despre slăbirea unităţiinoastre de neam, despre faptul că nupărem a mai fi o naţiune în adevăratulsens al cuvântului, ci mai degrabă o,,populaţie’’. Se pare că simplacunoaştere a substraturilor ce explicăunitatea naţională - comunitatea delimbă, de teritoriu, de viaţă economică,politică, culturală şi de factură psihică-nu mai este suficientă şi pentrumenţinerea ei.

Miscelaneea

Vir

gil

Mo

can

u

Nu m-ar mira ca într-o zi săavem o struţo-cămilă de tippreşedinte - rege, consfinţită chiarprin Constituţie. Spre exemplu, unpreşedinte ales de popor care se vacăsători cu o moştenitoare a tronuluiRomâniei (sic!), practic reginaRomâniei. Şi reciproca poate fiviabilă. Şi uite aşa ne pricopsim cuun preşedinte şi un rege / regină!Pare absurd şi totuşi suntem ţara tu-turor posibilităţilor şi inepţiilor! Decâtsă construim o economie puternicămenită să asigure dezvoltare şicivilizaţie, să stabilizăm valorileintelectuale în ţară, construiminstituţii politice care să extindă şimai mult circul mediatic. Conformlegii lui Murphi: dacă un lucru mergeprost trebuie să-l facem să meargăşi mai prost! Pe bună dreptate sespune: poporul îşi alege conducătoriidupă chipul şi asemănarea sa. Dupăce am avut o clasă conducătoareformată din şmecheri şi golani demaidan, care au ras tot ce se maiputea rade adunând averi fabuloase,acum avem o clasă politicămediocră şi submediocră, în fruntecu exponentul său numărul unu. Princonsecinţă, la un popor mediocruprin structura sa intelectuală şimorală avem o clasă conducătoarepe măsură manipulată din spate de,,băieţii inteligenţi cu ochi albaştri".Prin definitie, „o guvernare nu areconstiință. Uneori are o politică, darnimic mai mult.“ spunea AlbertCamus, citat despre guvernare sauo altă definiţie care vine ca omănuşă dată de Edward R. Murrow- O țară de oi merită un guvern delupi. Cred că la noi se poate vorbi deun popor de lupi, căţelandri şi oi,condus de o şleahtă de berbeci!

Avem olimpici şi inventatori carecăştigă premii la cele mai maricompetiţii de gen din lume. Un gu-vern mediocru care nu poate / saunu vrea să găsească resurse şisă sprijine transferul inventiciiromâneşti în producţie de serie. Săreţină pe cei mai buni studenţi prinburse substanţiale şi să rămână înţară. Fără aportul acestor valori nuvom reuşi să ne dezvoltăm, să avemun cuvânt de spus în Europa. Credcă este firesc să ne întrebăm: nucumva mai marii lumii nu dorescdezvoltarea noastră ca popor şinaţiune, mai degrabă ne considerăun rezervor de inteligenţă pentru

propria lor dezvoltare?!Un alt paradox este cel legat de

infrastructura rutieră a ţării. Româniaare cel mai proastă infrastructură şiunul din cele mai scăzute nivele detrai din Europa. Totuşi suntem înmedia europeană la număr de auto-turisme pe cap de locuitor. Cca. 2,5locuitori la un autoturism. De aseme-nea, împreună cu R. Moldova sun-tem campioane la numărulautoturismelor de lux ce revin pecap de locuitor. Avem cel maiscump combustibil din Europa, cutoate că avem o producţieimportantă internă de petrol şirafinării proprii. Şi totuşi?...Se circulăîn draci, cu toate că avem salariimici, cel puţin pe hârtie! Trăim prostdar ne îmbrăcăm bine, chiar de lamari case de modă din Europa! Cumaltfel se explică faptul că până în celmai sărac cătun vom găsi televizorşi telefoane mobile, chiar dacă casa

e un bordei nenorocit din lut şi în locde sticlă la geamuri are polietilenă şiîn loc de uşă un ţol şi o mulţime depuradei. Vezi efectul indian! Şi totuşiatât în mediul rural cât şi în cel pe-riferic urban, speluncile şi crâşmelenu dau faliment. În timp ce satele seruinează crâşmele prosperă! Nueste acesta un paradox? De-a lun-gul acestor ani s-au investit banipublici în modernizarea de şcoli încătune îmbătrânite fără perspectivedemografice, se construiesc bisericiîn aceleaşi comunităţi fără viitor.Facem investiţii de dragulinvestiţiilor, pentru ca nişte băieţideştepţi să – şi mai sporeascăaverea. Actualmente singurele flu-xuri financiare care intră în co-munele îmbătrânite ale patriei sunt:pensiile foştilor agricultori saunavetişti care lucrau pe şantierele deconstrucţii din oraşe, ajutorul socialşi alocaţiile copiilor. Aceste fluxuriîncă ali-mentează micile magazineşi crâşme din aceste comunităţi. Dinpăcate viitorul e mai mult decât sum-bru fiindcă pensionarii dispar cusutele anual, din urmă alţii nu maiintră în sistem, copiii sunt din ce înce mai puţini. Astfel vor dispărea şipuţinele firme de comerţ care maiprimenesc lumea sărăcită a satelor.Ca un făcut, veştile proaste seadună în nori negri peste cerul seninal patriei. Astfel după ce am demolatindustria, agricultura am pus-o pechituci (cca jumătate din suprafaţacea mai productivă am vândut-o lastrăini), pădurile le decimăm, culturaa devenit cenuşăreasa guvernan-ţilor, iar învăţământul a devenit uncâmp de veşnice experimentări dincare nimeni nu mai înţelege nimic, avenit rândul şi ultimei speranţe de fio naţiune respectată ca valoare –sportul. Rezulatul de la J. O. de laRio de Janeiro este edificator. Dacămai aveam o speranţă de bucuriepentru sufletul încercat al acestuipopor să iasă din servilism, a pieritşi aceasta. Acesta e rezultatul apeste douăzeci de ani debălăcăreală politică, cu politicienilipsiţi de responsabilitate pentru des-tinul acestui popor, de abordări su-perficiale de către politicienimediocri, pentru că cei sclipitori sunttrimişi la beciul domnesc de cătreaceştia, iar valorile pleacă în valurispre alte zări mai promiţătoare. Unpopor este mare când produce oa-

meni mari, spunea G. Duhamel îndiscurs către nori. Să încheiemtotuși optimist şi să nu uităm că lunaseptembrie e luna Bacovia. Anulacesta se împlinesc 135 de ani de lanaşterea marelui spirit românesc,care poate alături de Cioran este celmai apropiat de sufletul trist şi hu-moristic al acestui popor. Puţini aureuşi din marii creatori să surprindăcu atâta subtilitate zonele absconse,frustrante, umbrite de neîncredere şisperanţă, de boli morale şi fizice, deagonie şi extaz al spiritu lu iex is tenţ ia l românesc. G. Ba-covia rămâne actual ieri, astăzi,mâine şi oricând vor exista oamenicopleşiţi de probleme şi depresiiexistenţiale. Vă aşteptăm cu drag lamanifestările dedicate marelui poetsub marca: Toamnă bacoviană –ediţia a VI-a, la statuia poetului dincentrul oraşului Bacău şi a caseimemoriale din acelaşi oraş.

DE LA UN GÂND LA ALTULParadoxuri (1)(Continuare din pag.5)

revistă de atitudine

PLUMB 114

pagina 19

Omul ăsta, de când îlștiusem, le avea cu suptul pa-harelor. De când ne cunoșteam?Păi ar fi cam mulți anișori deatunci, ehei, de pe vremea cândalergam amândoi după fuste,tineri fiind, ne țineam de sportulăsta. Eu însă nu le prea aveam cudrojditul, nu că l-aș fi ocolit ca-tegoric, ci pentru că serviciul nu-mi permitea. Seringa nu facecasă bună cu licorile bahice. Înastfel de misiune non stop, cumera atunci, dacă mai e cazul s-ospun, trebuie să ai, în afara tim-pului rezervat somnului, mintealimpede.

Bărbatul, vecinul meu decasă, muncea la pădure. Urcamunții luni și cobora sâmbătăseara, câteodată noaptea târziu cuțapina pe spinare, uneori șistrângând mânerul drujbei. Du-minica se îmbrăca în straienaționale (care astăzi nu se maipoartă de tineri doar cu anumiteocazii mai deosebite). Le-aulocul locul gecile și blugii.

Personajul nostru numitCostea, deci, duminica, atuncicând nu mergea la biserică o tăiacătre prăvălia Măriucăi din cătun,unde se încurca la paharul devorbă, cu cine nimerea dar trăgeala pahar cu... măsură. Rar se în-torcea acasă împleticindu-se în-trucât își știa năravul. Șinevasta-i era frumușică foc, oiubea, n-o atingea, chiar cuholerca-n cap, nici măcar cu undeget. Ea îi „dăruise'' ca rod alcăsniciei, două fiice. Anii sescurseră și preocupat cu munca-n codru Costea trebui să-și deaseama că i-a albit părul pe la tâm-ple și Rozalia lui observase căodrasla, mai împlinită deja, areanumite înclinații pentru cântec.Pentru cântecul din zonă auzit înserile lungi de iarnă pe labătrânele ținutului aciuat întreape și munți, astfel că Liusiaajunsese să-și antreneze glasulsubțire, tărăgănat și dulce cudoine și cântece de nuntă, dejale... Tatăl jubila deseori de bu-curie, însă tot cu șprițul în cap.Odarca, fiică sa cea mică, ce-isemăna leit la înfățișare, dorea săse facă... doctoriță! De unde pânăunde asemenea „dorință'', se în-trebau părinții, îngrijind pe lângăcasă două vaci și câteva găini. ȘiCostea se luase la ceartă cu gân-durile. Trebuiau bani. Banii... șidin puținul rămas în bugetulfamiliei n-ar fi reușit să-șișcolarizeze fetele. Liusia ab-solvise cu brio liceul de muzicăși în perioada lui avea deja oanume faimă de cântăreață, curepertoriul ,,din sătucul ei drag'',cum își denumise o frumoasădoină. Liusia mai era însă șiambițioasă, „cucerind'' fără „pile''(barem în muzică nu-și au rostul)un loc la facultatea de profil.Odarca renunțase la planul studi-ilor superioare după care țânjise

din pricina... banilor. Nu pentrumită, care, la promovarea unuiloc de muncă este o „jignire'' -nu-i așa - și se decise caîmpreună cu maică-sa să ia dru-mul Italiei, că acolo ar existacâinii cu colaci în coadă (sâc!).Amândouă reușiseră, cu plata laoră, doar, uneori cu zilele, pentruîngrijirea unor bătrâni, printre eiși dintre aceia care nu se maiputeau ridica din pat.

Între timp, vecinul meuieșise la pensie urmând să seocupe de gospodărie și s-o ajuteel financiar pe viitoarea fiicăprofesoară de muzică și cân-tăreață. Rămas nu singur, ci cuDumnezeu, cum își spunea sieșiși prietenilor, părea să se des-curce cu hrana, cu micagospodărie până ce un ,,stranier''loco, chiar verișor cu el, venit deSf. Crăciun să-și revadă familia,tot acolo, la prăvălia Măriucăi îișoptise că Rozalia face ,,muncăde noapte'', adică sex, pentru osumă infimă de euro. Că, deși cuun venit ,,de început'' mai micnu-i mai convine să facă toaletafundului unor babe și moșnegi,nici să le mai suporte jignirile căn-ar fi bine îngrijiți.

Costea sorbi repede conți-nutul paharului cu tărie, apoi îlfăcu cioburi izbindu-l de masă,cioburi care se împrăștiară peunde nimeriră de îngroziră clien-tela prezentă și chiar făcând-o, înparte, ținta ,,schijelor''de sticlă.Bărbatul, înnebunit de știre,primi 1000 de lei „cadou''de lapoliție pentru ispravă și chiar înseara aceleiași zile vorbi la tele-fon cu soața lui:

-Bine, mersi, ce să fac... dartu?

-Când vii acasă te bat cufunia, rosti gâtuit de ciudă și urăîmpotriva aceleia de care-șilegase viața, de muierea luifrumoasă cândva și nici acumaurâtă!

-Dar pentru ce, dragul meu?Că eu mă chinui nopțile, știi cefac...

-Faceți muncă amândouă.- Adică te referi la fiica ta

Odarca?-Și la tine. Așa. De asta

suportați ,,chinurile plăcute'' alenopților...

-Dar...-Am terminat!-Noi nu. Să știi că ne-ai jig-

nit. Ne vei duce dorul cu Liusia.Noi acasă cine știe dacă maivenim degrabă. Sau poate deloc.

Costea izbi și cu celularulde podea.

Afară, gerul nopții de ia-nuarie se și instalase iar el,nereușind să-și stăpâneascănervii, o luă spre Măriuca, undese făcu ,,criță''.

Într-un târziu, mai multbâjbâind prin omătul până labrâu, se clătină amețit și își aflăculcușul în el.

Îl găsi dimineața lăptarul,care, strunindu-și iapa, îl luă înbrațe plecând în direcția dispen-sarului de vizavi, cu nădejdea cănu vor afla acolo lacătul la ușă!Nu! Se ivise o șansă pentru sal-varea vieții semenului său... Sal-varea, prin apelul format lanumărul de urgență, nu întârzieprea mult.

Dar Costea fusese trans-portat cu picioarele înghețatebocnă...

Costea

Dec

ebal

-Ale

xan

dru

Seu

l

Aveam vreo cinciani jumate în acea zifrumoasă de vară, cudoar câteva petece denor pe cer. Încă dedimineață, după cebunicul a muls vaca, ampus în coșul căruțeitraista cu mâncare. Era

umplută cu mămăligă, ulciorul cu lapteacru, ceapă verde și vreo șase ouă fiertemoi, cum îi plăceau bunicului. Într-obucată din Scânteia, ruptă dintr-un colț, eraîmpachetată o mână de sare zgrunțuroasă,ca să avem peste zi. De asemeni, în căruțapregătită de cu seară, am pus o sapă, secerași cuțitul mare, unelte trebuitoare peste zi.Cu sapa înțărna popușoii, cu secera să taiemohorul și buruiana de pe hat și oleacă derogoz din bahna mare pentru animalele deacasă. La căruță înjuga vaca numită Roșa șiboul numit Bujor. Cuțitul era luat pentru atăia nuielușe.

- Tică cel mititel, pune și cuțitul încăruță să ne facem cozi de biciușcă dinnuiele de alun din Cărătură, iar ție vreodouăzeci de bețișoare ca să te învăț anumăra și socoti.

- Bunicule, dar eu vreau să-mi fac arcdin nuia de paltin și săgeți din stuf, căci amvăzut că este în balta de la podețulCărăturii.

- Bine, o să facem ce trebuie și ce vreitu, numai să ai grijă de gite, cât oi țărnui eupăpușoii. Vezi să nu le lași în ogoare! Iarsoră-ta, Tița, are să taie iarbă si buruiană cusecera pe hat.Valeria s-o aducă la căruță.

- Da, bunicule, dar când trecem prinHuncu luăm și un harbuz de la lipoveni!

- Tița, ai pus traista cu demâncare încăruță? Ziua-i lungă vara!

- Da, bunicule, cu tot ce trebuie.- Hai Ticușor să înjugăm, că soarele-

i sus si până om ajunge în Ghiholărie avemde mers.

Am pornit din ogradă de la vale.Bunicul ducea gitele de funie, iar eu cu Va-leria să le mânăm din căruță. Tița stătea peo haină pusă-n căruță să fie dacă cumva vaploua. Din uliță de la bunicul, am intrat înulița mare care urca pe la școală, pe laToader Cotovan, Chircuș, dealul de laCrompaci și am ieșit deasupra Dumbrăviiîn capătul șanțului dinspre grădinaPopaghiuștei, șanț care aducea apele dinpădure, tocmai de sub Observator. Acestizvor, împreună cu apele din Herești șiCristești, se varsă în apa Moldovei, iar celede dincolo de Drumul Slavilor și din Pârlitase duceau spre răsărit și se vărsau în Siret.Ne-am văzut de drum pe lângă fântânile luiDorobanțu făcute de moș Ion Crompaci, zisDorobanțu și a lui Țântilă. Am cotit sprestânga în Dealul Dogăriei, pe la cruceaVameșului, după care am coborât spre fân-tâna lui Hobincă spre bostănăria lipove-nilor. Aici a oprit bunicul vacile. Lipoveniiaveau vreo patru iurte, două lângă drum șidouă spre pârâul Cărăturii care se uneștemai în vale, în dreptul Ghiholăriei, cu altpârâu ce-ș are izvoarele tocmai la FântânaDoamnei. Mestecenii parcă văruiți își

mișcau frunzele rotunde la adierea zefirului,iar soarele începea să se înalțe deasupracarpenilor și jugaștrilor prin care se zăreacantonul lui Ipati.

De la o vreme, după ce-am trecut pepodul Cărăturii, dincolo, am ajuns în bahnamare a Ghiholăriei, o pajiște lată de vreodouă sute de pași. În lungul acesteia,străbătută prin mijloc de un firicel de apăcare seca vara, creștea papură și alte ierburipăscute de animalele propietarilor ce-șiaveau ogoarele de-o parte și de alta a bah-nei. Am dejugat gitele de la căruță, lăsându-le să pască pe pajiște. Bunicul mi-a spus săam grijă de ele. Tița a luat seceră și-unoboroc din căruță și-a intrat în popușoi, pehatul dintre ogorul nostru și-al megieșului,să taie iarbă și buruiană. Bunicul a luat sapași-a început țărnuirea la popușoi; eraprășitul de-al doilea. Cuțitul mare nu maiera în căruță. A căzut din cauzazdruncinăturii și a lipsei opritorilor de lacapetele căruței.

Am luat toaipa, prinsă cu sârmă șilănțug de leucă și-am intrat în pădure să-mitai nuiele. Gitele pășteau în voie. Cam pe laamiază, bunicul le-a dus de funie, lângăpodețul din valea Cărăturii, să le adape. Peurmă, Roșa s-a culcat pe iarbă și-a începutsă rumege. Lui Bujor i-am mai scos eumohor și susai din popușoi. A mâncat, a maipăscut vreun ceas și s-a culcat mai la valede Roșa.

Bunicul ne-a strigat să venim la mân-care. A așternut sumanul drept masă pe-opală de iarbă cu mămăliga pe-un șărvăt dein, a scos ulciorul și strachina de lut dintraistă, ouăle fierte, sarea și foile de ceapă.Am mâncat la umbra căruței și la terminaremi-a zis:

- Ticușor, cât Tița și Valeria strângunde am mâncat, eu mă las oleacă, puncapul pe-o pală de fân, la umbra căruței.Vezi, joacă-te, dar să ai grijă și de gite. Și

să aduci de la izvorul de pe coastalui Ipati un ulcior cu apă rece, căciam mâncat și-i năduh mare.

- Da, bunicule, am făcut șinuiele, merg până în capătulbăhnii, în groapa Radului, unde seînalță semeț gorunul din care potvedea toată partea de pădure pânăhăt peste Mesteceni, spre fântânaMărioarei, iar în stânga, pesteMlada Omenească, până spreTopile și Valea Seacă, pe unde ahaiducit vestitul Pantelimon. Elvenea în goana calului dinspre apaMoldovei și hălăduind până din-colo de Siret prin secularii codri dela Strunga și Miclăușeni, deseori

dând târcoale conacelor și vizitând boieriibuhăiți de avere și trai fără griji.

- Să nu te sui în stejar, căci n-ai voie.Pădurarul are acolo pod pentru observare șitoacă din fier, pentru alarmă.

Cum m-am apropiat de gorunul înaltși drept, am văzut că pe tulpină până lapatul din dulachi prins cu dibăcie de crăcilecopacului și bine mascat de coroana groasă,sunt bătuți, cam din jumătate în jumătate demetru, colți de grapă, piroane mari din fier.M-am tot învârtit în jurul copacului, amcercetat împrejurimile și asigurându-mă cănu mă vede nimeni, cât ai număra până lacincisprezece am și fost sus pe platforma deobservare. Am chiuit de vreo două ori și amlovit odată toaca din fier. De sus vedeamtotul. Auzind, bunicul s-a îndreptat de șale,și-a șters sudoarea cu mâneca de la cămeșăși s-a uitat în direcția gorunului străjer. Num-a văzut printre frunzele dese, dar a rea-lizat că nu-s pe pajiște cu gitele.

A strigat-o pe Tița să întrebe de mine.Ea a răspuns că eram pe aici și crede că amintrat în pădure la umbră. Eu am coborât șiam venit prin popușoi tocmai în capătulistălalt al băhnii spre Cărătură. Soarelescăpătase după cantonul Herești, lăsându-se înspre staniște...

(Continuare într-un număr viitor)

În Ghiholărie

Toad

er R

ozn

ova

nu

pagina 20revistă de atitudine

lirice plumb 114 lirice

Camelia Iuliana Radu

nu lăsați femeile singure în bucătărie

vai și amar de zilele în care bărbatul își uită fe-meia singurăîn bucătăriemai ales pe aia care scriemai ales pe aia care scrie poeziimai ales pe aia care scrie poezii și brusc eapucatăde inspirație sau de o idee creațăvai vai femeia asta pregătește o tavă de cartofi la cuptorși numai ce ia cartofii dolofani și îi curăță și îi dă prin cimbrurosmarinprin uleiul sâmburos de strugureiat-o cum presară piper roșuiat-o cum pune sarevai cum mai șterge ea tava ovală ca biroul luiObamași cum o garnisește și cum răstoarnă cartofii mieroși râzărețicum potrivește din butoane foculventilatorul și timpulcă doar e șefa timpurilor și a vremurilor în răstriște vai vai nici nu îi trece prin minte ce ar putea să se întâmplesingurătatea ei încinge cuptorulbagă tava adânc în gaura neagră rutinele eieconomia de piață a timpului bine organizatse apleacă peste laptop și scriedar bucătăria e tapetată cu vrăji de îndrăgostiretinerețe uitată și sărutăribucătaria are prin cotloane magii prăfuiteamprente îmbrățișate sub varul ca un cearșaf albare cutii cu fericiri borcănele fără capac mângâiatvin roșu galantcine o pune să deschidă cuptorul cu gândulla explozia stelară de ierila dragostea risipităla visurile îndesate până la refuz de emoțiinecontrolatecine o pune pe ea să fie cu mintea în șpagatcu tălpile plutind deasupra cotidianuluizăpăcind instinctele amestecă în tavăîn virtual lingura de lemn tailandeză și amintirea filipinezărealitatea e nesărată și țipăa făcut un cocktail molotov a creat o bombăvai, a creat o bombă într-o minte aromatăbrăzdată roșcată si BUUUUMcuptorul scoate flăcări pe naspărul îi ia focrochia e pe jos doar fâșiivai vai femeia asta a rămas nudă chealănu mai are nimic omenescsânii îi saltă goi în aerul fierbinte și fruntea-i fără sprânceneo regină Elisabeta clonatăîn bucătăria cu ferestrele țăndăristă ca o driadă înfășuratăîn vița de vie intrată holbată pe masa șocatăce-a fost asta? se intreabă din oglindă mutantul alb rozaliu cu ochelarii pe nasnu o poate nimeni salva e singură ba numai e și sirena companiei de gaze care țiuie ca un gând fără ieșire

biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb *

De dragoste, mai ales

1nu ştiu cum te iubescnu am nici cea mai vagă ideeam traversat drumul într-o secundănimic nu mai poate fi necunoscutsau stingher

ai plonjat ca un peşte doradăca o vietate astralăai dislocat întreaga uimire instantaneutotul s-a spus s-a făcut

2am existat mii de ani în câteva zileatraşi de un sărut râvnit

a fost între sorii din noiîntre gând şi cuvântîntre buzele tremurate ale zilelor noastre

ce ne rămâne dragul meuce facem cu noi de aici înainte?timpul s-a condensata devenit istoriecum vom ajunge din urmă sărutul?

3două tristeţi străbăteau apropierea s-au privit

atraşi născoceam împreună o interfaţă

4nu a fost între pajişti cu florinici în camera de hotel a unei seri oarecare nu era loc în lumeîntr-o secundă umană de aşa mare taină

de la plânsul din leagăn până la moartetoate au fost în firescul lor banal

saţietatea râvnită a umplut viaţanetrăită în mângâieri şi tăceri

cât să nu mai încapă vreodatănici măcar o rază de stea între buzele noastre

5cai obosiţi pasc pe malul tăuiarba somnoroasă

femeia aceea se plimbă pe sub sălciiarătându-şi picioarele până susîn timp ce rochia de văzduhdansează şi se roteşte hipnotic

caii tăi pasc şi am inima strânsăfără gânduri şi alte capcanetrupul prin legi secrete va stârnivrăjitoare verzirăzboinice şi ascuţite ca tăișul de lună

6tu eştimanuscrisul ud de ploaia infiltratăprin tavanul subţirete păstrez între sâni şi uneori mă răneşticu margini tăioasealteori transpirăm împreunărămânem fără câte un cuvântcoperţile miros a parfumul meua tine

7îţi voi aştepta pleoapa să se închidăiar tu să aluneci dincolo de graniţe

mă voi ruga de zăvoareşi de închizători

voi cânta şi voi povestipaznicii vor auzi glasulşi vor zornăi cheile binevoitorivoi intrape culoarul întunecatvoi înainta printre pajuri ca ani de piatrăprintre himere şi loiale cântăriprintre căderi voi trece

somnul tău e o uşăîntr-un vis de bărbat

8degetele noastre înfloresc uneorideşi habar nu au de anotimpuri

se împleticesc bete în aerul nopţiişi chicotesc indecentdin ele croşetez şosete

va veni o vreme zic eucând ne va fi frig tu spui hai joacă-te acolofrigul este doar o sperietoare pentru străiniaici suntem doar noi

9îmi place când îţi creşte barba şi uiţicând atingi lucrurile în treacătpot crede că sunt imateriale

surâsul devine consistentmisterios şi totuşi purtând înscriscuvântul acela iubire

mai rămâi aşa, dragul meuîntr-o incoerență matinalăumblă nears printre obiectele vieţiipână la rutină

10ştii cât sunt de bătrână? da, ştiu,mi-ai răspunsochii bărbatului văd mai mult decât spun

(ce bine că eşti departece bine te pot privi în voie)

11mă voi scrie pe tine, mi-ai spuscu toate deznădejdilecu toate visele sparte voi scrijeli pielea ta

şi iar mă voi scriepe coapsă în carnemă voi încrusta adâncpână vei deveni toată o ranăroşia lună a poeţilor

la tine în braţe şi dincolo de tinevoi scrie cu minefluturându-ți cenuşa ca pe o izbândăa faptului că eşti singurul manuscrisdin lume semnat autentic

12tăcerea poate sparge rezistenţa din sângemai uşor ca şenilele unui tancmă minunez singură cum se întâmplăcând tu adormind mă trezeştide parcă ai fi o primăvară sărită din anjucând şotron în pielea mea

arunci cu pietre în fereastra închisăar trebui să dau fuga la oglindăsă îmi pieptăn părul să netezesc obrajiişi să aştept

în loc de asta mă apropii fără răspunsam toată realitatea împotrivă

îmi repeți stai cuminte râzişi îmi spui somnorosîncet, draga mea, nu sunt un cadou