Cenzura».

Anul L 15 Decemvrie 1925. N o . 24,

Organ al Eparhii! române unite de Oradea şi revistă de cultură religioasă. Redacţia şi Administraţia:

Oradea, Parcul Şfetan Cel Marc N o . 8.

Apare (a 1 §i la 15 a fiecărei luai. Abonament: Pe un an. . . . . . . ' 120 Lei. Exemplarul . . . . . . . . . . 5 Lei .

VALERIU TRAIAN FRENŢIU Din îndurarea lui Dumnezeu şi graţia Sfântului Scaun Apostolic Episcop român unit de Oradea-Mare, Asistent al Tronului Pontificiu, Doctor în Sf. Teologie etc.

CETITORILOR DAR ŞI BINECUVÂNTARE „Cuvântul trup s'a făcut* (loan I, 14)

Fiul cel mai înainte de veci născut din Tatăl fără stricăciune şi mai pe urmă din Fecioară întrupat fără de sămânţă, Isus Chrislos Dumnezeul şl Mântuitorul noslru a fost vestit prinlr'o stea celor Irei Magi din răsărit.

Văzând ei steeua au plecat fără şovăire la drum şi ajungând după două săptămâni la Viflaim şi intrând în casă au aflat Pruncul cu Măria mama lui şl căzând s'au închinat lui, şi deschizând vistierile sale, au adus lui daruri: aur şi tămâie şi smirnă. (Mat. 2, 11). „Că mulţi vor veni dela răsării şi dela apus şi se vor odihni cu Avram şi cu Isac întru împărăţia ceriurilor, iară fii împărăţiei se vor arunca întru întunerecul cel mal din afară; şi acolo va fi plâns şi scrâşnlrea dinţilor0 (Mat. 8, 11—12).

învăţaţii Ierusalimului fiind întrebaţi au spus că s'a împlinit timpul şi trebue că s'a născut in Viflaim, dar nu şi-au luat osteneala să-1 caute pe Mesia, ca să i se închine Lui.

Magii cunoşteau proroda lui Vaiaam care zice: „Răsări-va o stea din Jacob". (Num. 24,17). Văzând steaua neîndetinală pe cer pleacă să se închine nounăscutului împărat. Sutaşul a auzit vocea lui Isus răstignit şi a crezut. Magii nu au auzit nici vocea lui Dumnezeu nici a îngerilor, ci au văzut numai steaua şi au crezut; cu cât e mai mare credinţa lor? Noi, iubiţilor, avem fericirea de a fi membrii bisericei adevărate a lui Christos, rescumpăraţi de Mântuitorul nostru pe lemnul crucii şi întăriţi cu darul ajutător în toate zilele vieţii noasfre, ier cu darul sfinţilor de câte ori voim să ne împărtăşim cu sfintele taine; avem noi oare credinţa Magilor sau a păstorilor sau măcar a Sulaşului?

Când sfânta biserică ne chiamă în Dumineci şi Sărbători la sfânta Liturghie unde Isus nu numai că se naşte din nou ca în Vifleim, ci se jertfeşte din nou ca pe Oolgota, lăsăm noi oare toată grija cea lumeesiă şi grăbim la Isus să i-ne închinăm? Deşi Jidovii aşteptau ca Mesia să fie un împărat mere şi puternic, care săi scoată din robie şi săi facă stăpâni peste toate neamurile, păstorii toiuş au crezut şi {•s au închinat iui Isus, văzându-1 mic şi sărac în peşterea din Vifleim şi nu s'au îndoit că cel micuţ e atotputernic, cel născut îa li mp e vecinie şi cel sărac e isvorul tuturor bunătăţilor. Tot aşa şi magii, deşi după prorocirea lui Vaiaam aşteptau naşterea unui împărat mare şi puternic, pe care-1 căutau în palatul împărătesc din Ierusalim, lotuşi văzând pe micuţul din Vifleim, pe care nu-1 cunoşteau nici cei din palatul din Ierusalim, nici învăţat i şi cărturarii poporului jidovesc şi nici chiar locuitorii din Viflaim au crezut, i-au adus daruri şi f-sau închine!.

Oare noi când auzim cuvintele «Acesta este trupul meu şi acesta este sângele meu" credem cu credinţă tare, că pânea şi vinul de pe sf. altar s'au prefăcut în adevăratul trup şi sânge al lui Isus Christos şi Isus în momentul acela din nou ni-s'a născut nouă? Dar magii văzând steaua nu s'au îndestulii numai să creadă că laus marele Împărat s'a născut, ci îndată cu grabă mare au plecat să-1 efle şi i-au dus daruri preţioase.

Ce facem noi, pentru cari Isus nu numai că se naşte zilnic din noii şi din nou, ci şi locueşte în mijlocul nostru zi şi noapte în biserică în s. Cuminecătură, oare urmăm pilda Magilor, ca cu ori ce oboseală să ne apropiem de Isus şi să ne împărtăşim cu sfântul său trup şi sânge zilnic, ca cei dintiu creştini? Şi aducem daruri din tot ce avem şi nea dat bunul Dumnezeu ca casa Domnului, biserica din mu na noastră, să o împodobim cât mai frumos să nu rămână aşa părăsită al rece ca pealerca din Viflţty»^ ' ,

© BCU CLUJ

t V E S T I T O R U L

Cât de mare a fost credinţa magi or, iot aşa de mare a fost şi nădejdea lor. Văzând steaua nu au întârziat nici un ceas , ci au pK cct în drumul cel greu şi lung fără de a se cugeta, că până c e vor fi departe, ce se va aîege d.3 casa şi avuţia lor. Nici ajungând în ierusalim, unde credeau să efle pre noul împărat al Izrail şi văzând că în întreg oraşm nimenea nu ştie nimic de naşterea iui Isus, nu s'au îndoit, ci cu nădejde tare au pornit spre VTlaim după vorba Iui Irod şi din nou „văzând steaua s'au bucurat cu bucurie mare foarte" (Mot. 2, 10). Iar când s l e i t a a stălut deasupra peşterei unde era proncul, nu s'au îndoit că Împăratul Împăraţilor a r putea fi aci într'un loc aşa de părăsit, ci cu nădejde tare au întrat şi căzând s'au închinat Lui.

Oare noi, avem nădejde aşa de tare ca şi magii aceş t ia? Când clopotul n e chiamă zilnic Ia l*us, nu ne temem de greutăţi? nu cumva ni e frică, că până ce stăm în biserică, ni se va risipi averea? D e am făcut cuiva pagubă sau am furat şi voim să ne pocăim şi spre a câştiga iertarea păcatului voim s a dăm înapoi cea ce am înstrăinat, nu cumva ne temem că vom păţi ruşine de vom face aceas t a? Sau nici nu ne gândim la pocăinţă şi îndreptare, fiindcă n 'a-em nădejdea de a ne îndreaptă? Şi nu ne gândim, că cel ce n e a dat durul pocăinţii ne va da şi darul statorniciei?

Magii au fost străbătuţi şi de virtutea dragostei. Nime nu le-a poruncit s ă i caute pe Isus, dar dragostea le a impus să lese toate ale lor şi să g ă b e a s c ă spre al afla pe Isus. Drumul cel lung î( fac în două săptămâni, necruţând nici o osteneală, numai să ajungă cât mai în grabă să-1 va/ă pe nounăscutul Im* parat. Ş i dreagostea deaproapelui o deprind, îmbărbâtându se unul pe altul şi explicând unul altuia însemnătatea stelei, şi apoi vestind şi lui Irod şi locuitorilor din Ierusalim naşterea Mintuiîoru'ui, îndemnându-i şi pe ei să meargă împreună să-1 afle şi să i se închine lui Şi ajungând la Viflaim stau la Isus, până-ce interul Domnului le spune în vis ca să se întoarcă acasă pe altă cale.

Ş i pe noi ne învaţă ca să grăbim la Isus şi să petrecem cât numai se poate In societatea Lui. Când ne chiamă clopotul la sfânta Liturghie să ne grăbi n ca să fim acolo dela început şi să stăm cu toată evlavia şi să ne rugăm până ce ni se spune „cu pace să ieşim".

In acest mare praznic al Njşterei Domnului să promitem, Iubiţilor, că de aci încolo ne vom arăta vrednici de darurile cc lca multe primite dela Domnul şi să ne silim ca să nutrim în sufletul nostru cât mai mult virtuţile credinţei, a nădejd i şi a dragostei.

Acestea virtuţi mulţi dintre voi, iubiţilor, le deprind. Cu bucurie am văzut cum societăţile pîi în multe parochii se desvoaltă frumos şi cum membrii acestora se întrec unul pe altul în bine. Peste un an vom serba jubilelul de 150 de oni d J a înfiinţarea diecezei noaslre, cât de frumos ar fi că în toate pa-rochiiîe noastre pe atunci să avem bisericile noastre pe deplin terminate şi împodobite ca t o a t e să fie locaşuri vrednice de mărirea lui Dumnezeu!

In cei trei ani din urmă am sfinţit multe biserici. Pentru terminarea cărora credincioşii noştrii din acelea parochii au jertfit cu multă bucurie banii de Jipsă ştiind, că c e jertfesc penlru mărirea lui Dumnezeu, nu merge în pagubă. In primăvara anului acestuia credincioşii noştri din Moftinul Mic au auzit că biserica lor nu e încă sfinţită de Episcop, fiindcă n'a fosl deplin terminată, îndată eu adunat între sine banii de lipsă pentru repararea dm nou şi terminarea pe deplin a bisericii lor şi la 1 Noemvrie cu ajutor bunului Dumnezeu am sfinţit-o. Cu oceziunea aceasta am văzut, cât de fericiţi au lost văzându şi biserica frumoasă, sfinţită, şi numai de una se plângeau, că nu au deajuns timp, ca să-şl adune rodul de pe câmp, că bunul Dumnezeu atâta le-a dat încât nici odată n'ar fi putut gândi şi aştepta, să aibă atâta. Iată Iubiţilor, dacă jertfim penlru mărirea lui Dumnezeu primim înzecit înapoi. Oare oamenii dm satele, unde crişmele sunt mari şi frumoase, tăcute din sudoarea lor, iară biserica şi şcoala delăsată, se pol mândri cu a c e a s t a ? şi se pot numi credincioşi?

S ă ne apropiem deci de sfântul altar unde şi azi se naşte şi se jertfeşte pentru noi Isus şi să-i oferim ca dar credinţa, nădejdea şi dragostea noastră adevărată şi curată, până la sfârşitul vieţii noastre. Şi cum isus pentru noi şi a noastră mântuire s'a născut şi jertfit, aşa şi noi de azi încolo să trăim singur numai pentru I sus împlinindu-ne totdeauna toate datorinţele de creştini, şi păstrându n e sufletul curat de orice păcat, până în ceasul morţii noaslre. Amin.

Darul Domnului nostru Isus Chnstos şi iubirea lui Dumnezeu Talăl şi împărtăşirea Spiritului Sfânt să fie cu voi cu toţi. Amin.

D.;t în Reşedinţa noastră cpiscopască din Oradea, cu ocaziunea Sărbătorii Naşterii Domnului, anul Domnului 1925, al Episcopatului Nostru al XUI-lea.

EPISCOP VALERIU TRAIAN.

© BCU CLUJ

V E S T I T O R U L 5

PARTEA OFICIALĂ No. 3499-1925.

Ajutor extraordinar preoţilor deficienţi, văduvelor şi orfanilor de preoţi.

Având în vedere pensiunile mici ale preoţilor dî-ficienţi, văduveler şi orfanilor de preoţi am aflat de bine, ca acestora şi pe anul 1925 să le mordăm următoarele ajutoare extraordinare:

1. câte 3000 Lei prevţilor deficienţi; 2. câte 2000 Lei văduvelor de preoţi; 3. câte 1000 Lei orfanilor de preoţi orfani de ambii

părinţi şi 4. câte 500 Lei orfanilor de preoţi orfani numai

de tată. Dintre orfanii de tată vor beneficia de acestea aju

toare numai cei minori, iar'cei mai ori numai întrucât sunt incapabili de orice câştig.

Ajutoarele de mai sus se vor putea ridica dela oficiul administrativ al fondaţiunilor diecezane pre lângă chitanţe netimbratte însă vizate de oficiile parochiale.

Oradea, 16 Decemvrie 1925. — Personale. Mon. George Voştinar paroh în

Minişel a fost numit paroh la Băifa (Bihor). — Rev* mul Alexa Pop protopop-paroh I. în Sânislău a fost încredinţat din partea Prea*. Ordinariat diecezan şi cu conducerea districtului profopopesc al Vaşadului.

- Revmul Demetrlu Nistor, paroh în Bocsîg, la cererea proprie a fost ebsolvet dela conducerea districtelor protopopeşti ale Şebişului şi Şimandului, conducerea cărora s'a încredinţat Mon, Victor Pop, protopop-paroh în Şeitin.

— Orduri mici. La sf. Nicolae, ziua patronului diecezii, P. S. Episcop diecezan a confer.t tonsura şi lectoratul următorilor clerici diecezani: loan Fântânar, Alexandru Găoruş, loan Mărcufiu, [uliu Muth şi loan Pop—Dej.

— Mănăstirea din Btxad se află sub sănătoasă reorganizare. După cum suntem anunţaţi s'a şi deschis noviţiatut cu un candidas la clericat şi cu cinci candidaţi de fraţi laici. La noviţiat se mrimesc tineri cu cel puţin şase clase de liceu pentru clericat, având să termine celelalte după noviţiat, iar pentru fraţi laici se primesc in rândul întâi persoane cari au deja pregătirea necesară pentru vre-o meserie.

Rugăm pe fraţii preoţi să îndemne pe tinerii doritori Ia această carieră atât de necesară vieţii noastre bisericeşti.

— Predici. La catedrala unită vor pred'ră: în ziua de Oăciun: P. S. Sa dr. Valeria Tralan Frenţiu, episcop diecezan; — a doua zî de Crăciun IU. Dr. Iacob Rada pre păzit — prelat papal; — / Ianuarie; P. S. Episcopul diecezan; 3 Ian.: dr. Gheorghe Mica-las, vicar general episcopesc; prelat papal; tu 10 lan: Pir. dr Aloisie L Tâuto, profesor U teologic

PARTEA NEOFICIALĂ

Mesia Aşteptarea tuturor neamurilor

Toată învăţătura Legii Vechi se razîmă pe do stâlpi neclintiţi: credinţa înir'un singur Dzeu adevărat şi nădejdea înfr'un Mântuitor, în Mesia. Credinţa nestrămutată într'un singur Dzeu a fost acel suc dătător de via(ă din care nutrindu-se ideea Mesiană a putut prinde rădăcini adânci desvoltându-se şi stăpânind cu desăvârşire sufletul poporului ales.

Făgăduinţa dată de Dzeu neamului omenesc nu s'a realizat decât după o lungă şi posomorită înşiruire de veacuri. Întreg Testamentul Vechiu a tost o pregătire treptată pentru acest măreţ act al răscumpărării neamului omenesc: visul de aur care a fermecat inimile popoarelor din lumea veche. Ca şi un limpede izvor de apă vie se răvarsă peste întreg T. V. înlănţuirea neîntreruptă a promisiunilor şi profeţiilor mesiane. Idea mesiană însă, propovăduită şi susţinută cu atâta căldură de profeţii V. T., a trebuit să fie răspândită şi printre celelalte popoare, pentrucă Isus numai aşa putea să devină aşteptarea, nădejdea tuturor neamurilor. Aceasta s'a şi întâmplat mulţumită situaţiei politice şi geografice în care s'a desvoltat poporul ales. Din {ara Haldeilor vine Avram în Hdnan şi străbate până în Egipt, cuibul atâtor misterioase credinţe şi patria străbună a cullurei antice. Aci petrecu Iosif şi Moisi pe la curţile Faraonilor, de aci conduse Moisi poporul lui Iehova prin pustiul Arabiei cătră pământul făgăduinţei. Nu se poate ca trecând ei pe acolo să nu fi lăsat urme în sufletul poporului egiptean sau să nu fi adus de acolo credinţe şi cunoştinţe de cari să se resimtă constituţia teocratică alui Moisi. In înşiruirea veacurilor poporul ales a ajuns să fie stăpân pe întreg pământul făgăduinţei până la malul Mediteranei. Stabilit aci a format puntea de trecere şi întâlnire a tuturor popoarelor antice pe unde au trecut toţi cuceritorii 1 urnei vechi, dela Nabukodonozor începând şi până ia August. Regii lor au întreţinut legături politico sociale, ba chiar şl familiare cu vecinii.

Toţi merii cuceritori de popoare cari s'au abătut peste pământul făgăduinţei au fost numai nişte instrumente vii în mâna Dzăirii în pregătirea neamului omenesc pentru marea zi a răscumpărării universale. Unitatea politică în care se străduiau a încopcia toate popoarele a iăcut cu putinţă răspândirea ideei mesiane la toate neamurile. Patru mari împărăţii — prorocite în forma celor patru animale monstruoase, prin cele patru vânturi, prin statua uriaşă din patru feluri de metale peste cere se răsturnă o peatră din vârful muntelui sdroblnd o şi devenind un munte mere, care cuprinse întreg pământul — »'au părftndat lu&ndu-şi fieşte car<

© BCU CLUJ

4 V E S T I T O R U L

partra sa io realizarea pianului providenţial. Primul şi cel mai vechîu imperiu din lume fu imperiul de aur alui Nimrod: Assyr babilonic, care "şi ajunse culmea sirâlueirei sub Nabukodonozor. Stăpânea întreagă Asia cenirală dela răsărit până la apus. Capitala fu întâi Nineve apoi Boby'on. Sub stăpânirea lui Salmanasar al Assyriei fii lui hraeî luară jugul robiei, iar sub Nabukodonozor Babylonui subjugă pe Iuda. Astfel poporul ales fu răspândit în imptriul întreg şi prorocii lui provăduiau în toate oraşele din toate colţurile jării. Aici întâlnim pe Iona, Nahum şi Sofonie ; aici Tovia spunea fiilor lui Iosif că pentru aceea ia risipit pe ei D-zea între neamuri ca să arate slava lui şi să-i înalţe pe el înaintea a tot cei viu (T. XIII); în Babilon şi Susa propovăduiau Ezeehiil, Danul şi H .baciic, iar Ieremia şi Varuh in Memphis.

Astfel străbătu prelutindenea glasul D-lui, dar fără să afle răsunet la fiii oamenilor. De aceea pedepsi Babylonui ridicând pe ruinele Iui o nouă împărăţie, împărăţia MedoPerşi ior . Cyrus, cel prorocit de îsaia cu veacuri mai înainte, supune Bubylonui, lăsă pe fiii lui Izrail să se întoarcă la vetrele lor şi — ară-fându-i Danul prorocia Isaiei c. 45 — detc poruncă să se zidească templul Ierusalimului. Nu mei puţin favorabil fa jidovilor, dintre cari mulţi n'au mai voit să se întoarcă acasă — Dariu, fiul lui Hystaspes, care făcea daruri bisericei din Ierusalim ca să se aducă acolo jertfă pentru sine şi familia s a ; sau Ar-tajterse care luă de soţie pe Esther, iar în curte avu paharnic pe prorocul Nchenia. Stăpâni pe răsărit, Medo-perşij se întoarseră cetră apus: Cambyses ocupă Egiptul şi coloniza ţermut Africei; Deriu şî Xerxes se izbii ă de Greci . Dar Marethon, Thermopile, Salamis şi Plătea vestiră lumci prăbuşirea imperiului medo-perşic.

Alexandru Macedon, — animalul cutezător şi sprinten căruia nimic nu i-se putea Împotrivi şi pe cr,re l'a văzut Daniil în vedenia sa, — pe ruinele împărăţiei Medo-pcrs lor a ridicat imperiul macedo-elin. Plecând din opus a cucerit aproape înfreagă Asia împreunând răsăritul cu apusul. Dar puterea elină educe cu sine şi cultura şi arta acestui popor cuceritor. Lumea întreagă începu a vorbi eli-neşte şl îşi astâmpăra setea sufletului la Izvoarele ştiinţei şi artei eline. Ca un fulger năpraznic moartea timpurie înfrânse pe Alexandru şi sfâşie împărăţia lui.

S e împărţiră pe ea patru generali, dînre cari Ptolomeu, fiul lui Lagos luă în stăpânire Egiptul şi Seieucus .stăpâneşte Syiria. Ptolomeu o.rupând Ierusalimul duce în prinsoare o muliime de jidovi şi-i aşază în Alexandria, iar Seieucus Nicanor îi colonizează în Aniiochia, pe când nepoiul său Antior hus îi răspândeşte aproape în toate oraşele As ie i Ptolomeu Phila-delful trimite ajutoare şi daruri pentru biserica din Ierusalim, iar arhiereul Eieazar alege din fiecare trib câte 6 bărbaţi şi îi trimite în Alexandria, în apropierea căreia

aceşti 72 înv'ăţrtji, la dorinţa şi cu cheiluiala regelui, au tradus pe gre> eşle Bibiia, care sub numele: „St'pluaginta' se răspândi în lumea întreagă. Altfel întreagă lumea cultă de pe aceea vreme, vorbind a-cejaj i limbă, cetea Biblia, şi prelutindenea asculta cuvântul D-lui din gara j ido/ilor răspândiţi în Syria, Babilonia, Egipt, Grecia, ba chiar şl în India.

D . r nu era încă destui. Grecii au adus cultura şi limba universală. Vine monstrul lui Daniil (2 ,40 ) imperiul roman, a cărui chemare fu să aducă organizaţia juridică politică şi socială. Unitatea po'itică a lumei - condiţie indispensabilă pentru răspândirea unei îdei — o realiză poporul, a cărui menire o cântă cu mândrie poetul: „ lu regere imperio populos, Romane, mornenfo." Roma a îmbrăţişat toate popoarele, le-a supus şi le-a organizai împreunând resărtul cu apusul îndepărtat. Jidovii se răspândiră şi ei în întreg imperiul roman; în Roma chiar se înmulţiră aşa de tare încât dădeau de gândit oficialităţii. „N'ai afla nici un loc pe lume — zice Strabo — unde să nu fi străbătut acest popor, şi unde să nu fi indrodus modul de viaţă şi legile sale la nenumărate popoare".

Aşa s'a răspândit idea mesiană cu poporul ales printre ţoale popoarele apusului şi a răsăritului. Aşa a devenit Mesia prorocilor: doritul tuturor popoarelor şi nădejdea neamuritor. întreg orientul dinspre apus aştepta mântuirea; iar apusul: Britania, Gallia, Italia, Roma, privea spre răsărit „Mulţi credeau — zice Tecii — că după cărţile vechi aie popilor chiar pe timpul acesta se va ridica răsăritul şi fii ludei vor ajunge la stăpânire" (Hisl. 1. v. 1 3 ) . Acelaş lucru îl afirmă SueSonius şi losephus Fiavius, care zice, că „în cărţile vechi, pe cari ei le numesc sfinte, a fost spus clar, că pe vremea eceasla se va scula un om din Jud :a şi v a lua domnia lumei întregi," „(De Bel lo Jud. 6 . )

Nu este popor, care să nul fi aşteptat: răsăritul dinspre apus, apusul dinspre răsărit, iar între apus şi răsărit ludea aştepta acasă să răsară „strălucirea luminii răsăritului, înaintea căreia amuţesc regii şi căreia se închină popoarele, nădejdea tuluror neamurilor." Acesta va întemeia împărăţia lui D-zeu pe pământ, care împărăţie însă nu va fi ca cele din lumea aceasta, căci „nu va mai fi — zice Cicero — o lege în Roma şi alta în Atena; o lege azi şi alta mâne, ci pe toate popoarele din ioate timpurile le va stăpâni o lege vecinică şi nemuritoare; unul şi acelaş D-zeu va fi fnvăţetorul şi stăpânul tuluror." (De Rep. 1. Hi.).

„Iară dacă a venit plinirea vremii" — în zilele marelui împărat August când Irod stăpânea în ludea, „Cuvântul trup s'a făcut şi s'a sălăşluit întru noi şi am văzut mărirea lui, ca mărirea unuia născut dela Talei, plin de dar şî de adevăr; „căci „a trimis D-zeu pe Fiul său cel născut din muiere, c a r t le s'a făcut sub lege, ca pe cei de sub lege să-i răscumpere, ca să luăm moştenirea fiască." Dr, N. Flueraş.

© BCU CLUJ

3

Cuvântul Papii către tinerimea catolică din lume. In zilele de 15-20 Septemvrie Asocia (ia inter

naţională a tinerimii catolice şi-a ţinut la Roma al IV-iea Congres internaţional, la care a luat parte tinerimea tilor 26 de naţiuni în număr total de 4000 de reprezentanţi. Afară de tinerimea Italiei a mai fost reprezentată tinerimea următoarelor ţări: Franţa (800 de tineri), Belgia (400), Olanda, Germania (200), Danemarca, Polonia (30), Lituania, Letonia, Estonia, Cchoslooacia (280), Ungaria (300), Austria (200), Elveţia, fagoslaoia (200), Malta, Spania (500) Portugalia, Brazilia, Uruguay, Argentina, Chiti, Mexicul, Sta lele-Uni te ale A măricei (400), Canada, Cina. A fost o privelişte grandioasă, să vezi adunaţi la Roma, centrul lumii, tinerele vlăstare alor 26 de napuni, privelişte de. cari singură Biserica catolică, cea adevărată alui Hristos, e în stare să arate. Seara, în ziua de 19IX Papa a primit aceasta tinerime în audienţă vorbindu-i improvizat şi franţuzeşte aşa de intim şi călduros, cum vorbeşte tală! fiilor săi.

Tinerime catolică din România tu când te vei trezi?

C u v â n f a i r e a P o p i i P i n 20L Plăcerea Papei pentru pelerinajul internaţional al Tinerimei catolice din lume.

lată, mu!i iubiţilor fii, o privelişte foarte plăcută, o privelişte unică in felul ei. Negreşit, Noi eni văzut în acest an multe privelişti mă;eţe. Dar niciodată n'am avut sub ochi o adunare care să fi rneriiat în aşa mare măsură deosebita Noastră atenţiune. Mulţumim bunului D-zeu pentru aceasta graţie şi bucurie mare între toate binefaceri!, 3, de cari Ne-a împărtăşit aşa de imbeişug-;! în acest an 1 Mulţumim tuturor acelora, ceri au ştiut să organizeze aşa de bine şi să conducă oşa de reuşit acest „pelerinaj". Dar acesta nici nu e un pelerinaj pe care Noi îl îmbrăţişăm cu privirea; ci esie o giwpă întreagă de admirabile pelerinaje, cari nu uşor vor putea fi întrecute. Câte naţiuni, câte limbi deosebite de pe întreg rotogolul pământului, sunt reprezentate înaintea Noastră! prin tot ce au ele moi frumos, mas scump, mai bogat în promisiuni! Cuvântul nu e î a stare să esprime ceeece inima noastră simte acum.

Iubiţi fii, Noi vă trecem în revistă într'un mod grăbit, fără îndoiala; aşa cum pretinde numărul vostru, dar cu toate acestea Noi v'am văzut de totului aproape-am pus mâna Noastră în mâna fiecăruia din voi ; fiecare a putut ceti în o hii noştri ce ace voiam să-i spunem. La ce să mai sdnugem cuvinte la acest tainic dialog, ce s'a produs între noi, într'un moment atât de mângăitor pentru inima Noasiră ?

T i n e r i m e a e c e v a s a c r u .

Totuş, doriam încă mult, să mă mat întreţin cu voi. D vigi prieteni, cine nu va dori aceasta, când insuş D. N. isus H istos, divinul nostru învăţător, a făcui din aceasta tinerime, alât de profanată la toate popoarele păgâne, un ceva sacru, — când El atât prin exemplul său; cât şi cu vorba sa, ba chier prin ameninţările sale, Ne recomandă cu atâta tăi ie să iubim Iot c e este în voi puritate şi bogăţie spirituală? Vremea trece, c e i drept, şi, ori cât Ne-ar durea despărţirea de voi discreţ'unea se impune. Dar voi aşteptaţi din gura mea o vorbă s care sa o predaţi fraţilor voştri, cu atât mat vârtos, c ă voi sunttţi delegaţii măreţei armate a Tinerimei catolice, a cărei milioane de membri, resfiraţi pe întreaga suprafaţă a pământului, se ivesc din dărălul vostru, c a o superbă visiune de frumseţp, grnţie, forţă, evlavie, dragoste, curăţenie, credinţă. C e să vă spun dară pentru camarazii vo i r i i cari n\tu putut fi aici defaţă şi cari V'au însoţit numai cu spiritul şi cu dorul. Vă voiu spune două vorbe sugerate prin însăş prezenţa voastră.

Scopul acestui pelerinaj e: a vedea în însuşi centrul său de migraţiune adevă

rata Internaţională. Voi sunteţi aici c a reprezentanţi ai Internaţionalei

Tinerimei catolice din lume. Ei bine, iubiţi fii, gândi ţi-vă la o altă Internaţională, din cere voi nu formaţi decât o fracţiune, dar o strălucită fracţiune: Biserica, aceasta sfântă, venerabilă, neîntrecută Mamă a sufletelor, a oamenilor, a veacurilor.

E x p o z i ţ i a m i s i o n a r ă d e l a R o m a f a c e s ă s t r ă l u c e a s c ă un ive r sa l i t a t ea B i s e r i c i i .

Iată adevăraţii Internaţională, ca r" de Lpt cuprinde întreaga lume, deoarece aceasta Mamă a noastră a străbătut cu credinţa şi dragostea t i chier şi acolo, unde s'a oprit orice civilizaţii-, unde n'a putut încă străbate nici srtele, nici corn riui, nici industria, nici ştiinţa. Expoziţia Noastră misionara, care aţi vizitat-o, ori o veţt vizita-o de sigur, este meritul Ei, chiar şi după ce a-ţi văzut imcomparabikle ba si'.ici şi Cată* coa.bele, — exporiţta mis onoră ".â spune, cât de departe a pătruns aceasta divina intri r a i o n a l ă a Bisericii catolice. Şi voi sţi v. nit sici ca s'o vedeţi chiar in cedrul ei, s'o puteţi îmbreţoşa cu o singură privire şi să gustaţi frumuseţea ei şi să vă adauge ţi chiar pe voi înşivă prin prezenta voastră, acestei grandioase şi formidabile privelişti, lată deci, marea, dumnezeeasee Internaţională, precum o cântaţi voi, cum o mărturisiţi voi în Credeu zicând: „Cred într'una, sfânta, catolica, şi apostolica Biserică". Iată-a sub ochii voştri, una şi universala/

Unitatea şi universalitatea Biser ic i i ! Nici odată nu s'a arătat aşa vădit; se arafă zi de zi prin multe fapte, mai eles în acest an sfânt, şi cu câtă splen-

© BCU CLUJ

V E S T I T O R U L

doare! Universalitatea sunteţi înşişi voi, cari de-a voastră parte coniribufi ca ea să strălucească.

Anul jubilar proclamă sfinţenia Bisericii . Iată sfânta Biserică! Ce v'a adus pe voi la

Roma? Inienţiunea de-a vă sfinţi. „Acesta e Anul sfânt, chemarea la rugăciune, adresată întregei lumi catolice; veniţi de vă adăpaţi din tezaurii sfinţeniei 1 Veniţi de vă îmbogăţiţi sufletele voastre cu bogăţiile jubileului 1"

Iar lumea catolică, ca prin ntr'un instinct al sfinţeniei, a înţeles invitarea Mamei, şi-a venit! Şi Mama-i aştepta: ea le-a pregătit nu numai iezauri de iertare, de rugăciune şi de. haruri, ci şi-o înaltă lecţie de sfinţenie, care-i place foarte Ei, care e marea Stăpână, marea formatoare a sfinţilor; iată în această neasemănată serie de beatificări şi de canonizări o adevărată expoziţie a sfinţeniei, potrivită tuturor condiţiunilor de viaţă, tuturor gusturilor, tuturor dispoziţiilor sufleteşti, produse de graţie.

In Roma totul aminteşte or ig ine apostolică.

Şi o mai vedeţi încă, cu proprii voştri ochi, împodobită cu o altă notă distinctivă, cu carea marele Autor divin a voit să îmbogaţiască Biserica sa, nota, de pe care oricine poate să recunoască, tn ori care moment, ca de pe un bilet de ideniitate, adevărata Biserică a lui lsus, unica Biserică dumnezeească; voi aţi găsit aceste dovezi, aceste mărturii în toate pietrile Romei. Căci în aceasta Romă sfântă, în aceasta Romă eternă şi pietrile grăiesc, şi pietrile strigă. Le auziţi proclamând îndeosebi apostolicitatea acestei dumnezeeşîi Internaţionale. Celce e de prezent ultimul wr.aş al lui Petru - nu însă numai după timp --- vă vorbeşte în acest moment tocmai ca şi cum a vorbit însuş Petru sub aceste bazilici în aceste Catacombe, pentrucă papa cel viu, ori ce nume ar avea şi ori în care moment şi-ar deprinde slujba, va fi în todeauna cel mai recent inel al acestui lanţ, de aur, prin care e legată Biserica romană, şi prin ea toate acele biserici a căror Mamă e, cu apostoli), cu Petru, „piatra de temelie"1 şi prin 'trân-sul cu Insuş întemeietorul Ei divin. Consideraţie plină de o exuberantă bucurie! Această Biserică ce-o vedem Noi, în care trăim Noi, această Biserică de prezinte atât de mere, atunci însă atât de mică, este Identic-aceeaş persoană mistică, care a uorbit cu sf. Petru, cu Hrisios I

Datoria membrilor Tinerimei catolice. A se sfinţi în şcoala Biser ic i i :

tetă, iubiţi fii, Internaţionala în care vă aflaţi şi prin voi întreaga Internaţionala Tinerimii. Aceasta observaţie, credem Noi, vă va fi spre mare încurajare, căci ea vă înfăţişează în toată frumuseţea lui, în toată importanţa lui, în toată mărimea, locul ce-1 ocupaţi

voi In Biserică, şî astfel v i va fi uşor de-a trage acum, înşivă, toate concluziile fireşti ce se desprind din acesi ansamlu de fapte ce Noi abia că le am schiţat

Prin a fi unifi, sfmfi, catolici, universali. Una, sfântă.., Iată chemarea ce vi-o adresează

Biserica şi care corespunde naturei ei, locului vostru in sânul ei : fiţi uniţi, fiţi sfinţii Catolică... Ea e universală; fiţi şi voi catolici, universali. Continuaţi a umplea pământul cu numărul vostru tot mai mare ! Când un număr devine multiplicatorul unei realităţi aşa preţioase cum e Tinerimea catolica, el îmbracă o importanţă deosebită; devine obiectul celor mai meri dorinţi, devine a poezie epică şi numărul vostru, preaiubiţi ffl, vorbeşte inimii Noastre, mei mult ca inteligenţei Noastre, prin limbajul cel mai poetici

Ascultând de urmaşii Apostolilor. Ea e apostolică, epostoîică Internaţionala din

care faceţi parte; Ea a vorbit cu Apostolii, cu divinul întemeietor. Ea a scos din însuş izvorul divin cuvintele, ideile, directivele, ce le dă mereu omenirei rescumpărate; deci Biserica e pe care trebue s'o ascultăm, Biserica e căreia trebue să ne supunem, capul Ei e către care trebue să ne întoarcem — din ori care parte a lumii am fi, în toate împrejurările vieţii, — pentru a fi siguri că n'am greşit calea şi că suntem pe colea cea dreapîăl

Pelerinajul vostru atât de pios la Roma, academia voastră poliglotă (Mafineul poliglot ţinut în faţa Papii) aşa de mult grăitoare, împărtăşirea voastră generată de azi dimineaţă, vizita voastră atât de călduroasă de azi seară la Părintele vostru comun, ne spun, ne proclamă, ce bine înţelegeţi şi simţiţi voi tot ce v'ara spus!

A se consacra acţiunii catolice ! Dar voi aţi făcut ceva mei mult, o ştim prea

bine, căci voi aţi dat ascultare unui alt apel al Bi* sericii: pe toţi ii chiamă ea la ascultare şi supunere cuvântului Ei şi legilor ei. Dela voi, Tinerime catolică, cere ceva mai înalt şi mai ales, şi voi aţi înţeles. Ea va cerut, va cerul vouă, ajutorul, colaborarea la apostolatul propriu zis. Aceasta nu e nici o noutate: aceasta e primirea unei djtorii ce-o predicau deja apostolii. Minunată întâlnire a epocei noastre cu primii ani ai Bisericii ÎChemarea ce-o îndreptă m Noi către laicii Bisericii, să ne dea concursul lor, corespunde, întru toate celor scrise de sf. Pavel, când a recomandat el pe tmpreunâlucrătorii săi tn apostolat. Pentrucă nu e posibil să nu înţelegem de ce împreunălucrători e vorba: aceştia nu erau preoţi, nu, ci erau temei. Iată deci colaborarea lnică în apostolat, colaborare care încă e un apostolat şi care e substanţa cea mai reală, cea mai sfântă şi cea mai temeinică a Acţiunii catolice, căreia v'aţi consfinţii şi voi iubiţi şi generoşi fii, dupăce v'aţi format caracterul în şcolile Bisericii.

© BCU CLUJ

V E S T I T O R U L 1

Prin apostolatul rugăciunii.

AposfoiefuJ vosim trebue să f i e mai înainte de toate un apostolat de rugăciune. Câci pe terenul pe care înaintaţi nimic nu puteţi face fără de ajutorul iui Dumnezeu, şi acest har vine prin rugăciune. Isus a zis: „Fără mine nimic nu pufeţii face" El n'a zis, cum nolează în Comentariile sala unul dintre mani noştri predecesor i— fără mine veţi putea f jce puţin. El a z is : Fără mine nu veţi putea face nimic, nihill Nimic, absolut nimic! Apostolatul rugăciunii va fi pentru voi hrana acestei vieţi de pietate, care e sufletul suf efuîui şi fără de care vă va fi imposibil să vă păstraţi cea mai mare frumseţă a sufletelor voastre: curăţenia vieţii.

Prin propaganda ideilor bune şl prin opere de caritate, pentru cari o pre

gătire e indispensabilă.

Apostolatului rugăciunii trebue să-i-se unească apostolatul cuvântului, propaganda, •— cuvânt care sună eşa de dulce pe buzele voastre, care e aşa de convingător şi irestibil, când îl pronunţaţi cu grafia caracteristică etăţii voastre, cu gingăşia inimii voastre, cu vivfacilctea sponfană a spiritului vostru. Apostolatul eficace al faptelor, al operelor, al carităţi individuale, casnice, sociale, uni ,ei sale, — al carităţii c e nu cunoaşte margini, ce se arată în devotament, sub toate formele, mai ales prin cel al claselor mai favorizate faţă de acele, cari au mai mare nevoie de ajutor întru ridice rea lor.

Dar, iubiţii mei fii, voi aţi înţeles deja cu iu{ela spiritului vostru, că nu vă puteţi da unei propagande de idei, nu vă puteţi ocupa cu succes sigur de opere, mal ales opere sociale, economice, de cultură intelectuală, de moralizare, ba nici de catehizare, fără o temeinică pregătire a mintii şi-a inimii, fără o pregătire chiar tehnică. Iată un Itren foarte vast, în mod necesar fecund şi plin de bucurie, ce se deschide acţiunii catolice.

Prin pilda vieţii întregi. In afârşit, marele apostolat al vieţii voastre,

v i a ^ expusă mereu vederii tuturor, fără arătare ostentativă, dar tot atunci neînfricoşată, în fata tuturor cari văd via}a voastră catolică, simplă, solidă, generoasă şi deschis-catolică. Poate fi un apostolat mai plin de roade, decât acela, despre care vorbeşte episcopul şi martirul sf. Ciprian prigonitorilor de pe vremea sa zicând: „A'on multa loquimur, sed vioi mus". Nu vorbim multe, dar trăim, facem. N'avem vreme să vorbim: facem, trăim, şi iată cum trăim. Pilda vieţii! Acesta e apostolatul vostru de toate zi!?le. Vă feiici-ăm şi simţim şi Noi o anumită mândrie!

P o a t e t a c e t i n e r i m e a c a t o l i c ă p o l i t i c ă ? Politica ? Noi ştim, că sufletele voastre tinere,

spirite, cum sunt ale voashe, deschise pentru toate

felurile de iniţiative, nu pot să rămână indiferente faţă de acesf subiect. N'avem intenţia î.isă să-î de-svoltăm pe larg.. Graţie Congresului voslrw, grafie d.-Iui Hoyois, care a prezentei un raport alai de excelent despre „Tinerimea catolica şi politica", două vorbe vor ajunge. Ace! raport se'ncheia rezumând directivele ce le dădusem Noi înşine, nu de mulr, Tiiierimei catolice italiene. E; bine, iubiţi fii, No! n'avem nimic de schimbat în acele direcţi e, nici de adaos, nici de scăzut. Nu Ne rămâne decât să vă îndrumăm la cea c e aţi auzit, şi a vă ruga să reflectaţi cu luare aminte asupra acelora, pentru ca să ştiţi exact ds ce vă ţinea în aceasta materie, atât de importantă şi de grea, care, evident, nu poate să vă desintereseze.

A-şi apăra religiunea, nu înseamnă a face politică. Trebue să vă feriţi de o confusie. posibilă şi

uşoară. Sunt momente, când Noi, episcopii şi clerul apărem ca şi când am face politică. Dar noi nu ne ocupăm decât cu religiunea, cu apărarea reiiyiuni şi a intereselor ei nu ne "luptăm decât pentru libertatea religioasă, pentru sfinţenia familiei, pentru sfinţenia şcoalei, pentru sfinţirea zlelor Dlui. Aceasta nu înseamnă a face politică; aceasia n'o putem crede şi nici nu o vom crede niciodată. Politica e care a atacai religii, a atacat altarul. Noi apărăm numai altarul. Acesla e rolul nostru, d e a apăra religia, conşliinţele,sfinţenia sacramentelor, aceasta ni a încredinţat o Dumnezeu Nouă, episcopatului, cierului, laicilor, colaboratorilor Apostolilor şi mai presus de toate colaboratorilor calificaţi cum sunteţi voi, iubită Tinerime catolica, oricărei naţiuni a-ţi aparţinea, din ori. are parte a lumii aji f ! . . .

Nu rămâne decât să vă dăm binecuvântarea, carea-Ji venit să o primiţi aici, în aceasta casă , ca o recompensă ce o poate da tatăl fiilor săi. Vă dăm aceasia binecuvântare, ca să fecondeze sfintele deprinderi prin cari v'tiji îmbogăţit su f i t e le cu tezauri cereşti. Vi-o mai dăm ca să replălirn toate acele rugăciuni ce ieoţi făcut pentru Părintele comun azi dini1 neaţă, în acea sfântă împărtăşanie, care v'a unit pe toţi în jurul Mesei sfinte, în îmbrăjiyarea Inimei lui Isus. Vi-o dăm însfârşit pentru ca Ea să se coboare asupra acelora, pe cari î-i iubiţi, cari sunt aici sau acasă la voi, după dorinţa inimei voastre ; să se coboare asupra Tinerimei catolice din toate ţările, şi în special asupra îndrumătorilor şi-a duhovnicilor voştri, apoi asupra prietinilor voştri, asupra familiilor cărora aparjineţi, asupra părinţilor şi a rudeniilor voastre, asupra coselor voastre, asupra patriilor voastre, a-supra tuturor împreuna şi-asupra fiecăreia în partr. Iar binecuvântarea ce se coboară acum asupra voastră să rămână în veci şi sa vă însoţească pretutndenea, iubiţii mei fii. 1)

irad. P. T.

' ) După „'.a docummtation catholiqm* No, 307.

© BCU CLUJ

V E S T I T O R U L

Şcoala neutră şi şcoala confesională.

In tonte ţările culte, unde guvernele au începu* a face politică şcolară anticreştină, tinzând la eliminarea studiului religiunii confesionale din şcoală, s'au fâculut organizaţii pentru salvarea şcolii confesionale. Cele mai perfecte organizaţii de acest fel le are Germania, Franţa, Belgia, Italia, Olanda şi Austria.

Asociaţia şcolară aushiacă, numită „S hulverein" a ţinut de curând (în Nocmvrie) o „săptămână a şcolii" Ia care a invitat conferenţiari între alţii pe fostul cancelar al Germaniei Marx, un fervent catolic şi pe celebrul pedagog olandez Dr Verhoeven, preşedintele Asociaţiei şcolare a catolicilor din Olanda.

Dr Verhoeven într'o magistrală conferenţă a arătat deosebirea esenţială dintre şcoala neuiră, aconfesio-nală sau de stat, şi între şcoala confesională creştină catolică, peniru a cărei înfiinţare pe toată linia stărue oratoriii. Traducem aici părţile esenţiale ale discursului dr-lui Verhoeven.

Dificultăţile catihetului. „Nu e uşor* - zice oratorul — să fi azi un

catolic exemplar; să resişti o viată întreagă diavolului, lumii, trupului, cu trudă şi oboseală, nefericirilor şi boalelor, amărăciunii şi multelor deziluzii ce ne ajung: să rcsişli moleşelii trupului, închipuirilor fanteziei, patimilor trupeşti, trufiei, respectului omenesc, seducerilor teatrului, şi ale cinematografului; ispitelor prin cari te cheamă cafenelele, crâşmele, saloanele de bal, locurile de întâlnire, străzile, pieţele marilor oraşe; să resişti materialismului feroce şi depravării moravurilor.

Cum se vor putea forma caractere atât de eroice, capabile a repurta biruinţe într'o luptă atât de aspră şi atât de înverşunată, numai cu două ore de religiue la săptămână, cu nici o zi de exerciţii spirituale, în şcoli de altfel lipsite de orice spirit religios?

Presupunând chiar, că profesorul de religie nu e îngrămădit cu alte ocupaţii, că ştie să se facă respectat, că ştie ţinea disciplină 'ntre băieţi, că e un pedagog priceput şi nu lipseşte nici odată dela datoria sa, rămâne totuşi adevărat, că mulţi copii sunt neatenţi, alţii netalentaţi, alţii absentează des. De multe ori o singură convorbire cu alţi copii sau a-dulţi, distrugeîntr'un moment cea zidit catihetul în multe ore şi cu multă oboseală. Părinţii încă nu prea poi suplini neajunsurile. Ei au prea puţină vreme, prea puţină voie, prea puţine cunoştinţe religioase. Câţi au măcar cunoştinţele necesare pentru a putea da catihetului ajutorul cuvenit, pentrucă să poată da elevului explicările de lipsă asupra învăţăturilor ce nici ei nu le-au prea înţeles, să poetă resolva dubiile cele obvin, să poată corege greşeli ce li se arată ? Chiar şi acei părinţi cari ar avea cunoştinţele nece

sare şî spirit adevărat creştinesc, sunt împiedecat! de deraverî să dea copiilor instrucţia religioasă cuvenită.

Considerând toate acestea nu va fi nimeni care să zică, că două ore de religiune la săptămână sunt de-ajuns.

Nu există tnoăfământ neutru. Când instrucţia materiilor profane e înterconfe

sională, neutră, areligioasă, şi şcoala are acelaş caracter; două ore de religie alăturea de 24 fără de religie, nu fac şcoala înterconfesională, neutră, areligioasă creştină-cetolică.

Propunerea materiilor profane în spirit religios reclamă profesori creştini-catolici foarte abili, un mediu şcolar creştm-catoiic, cărţi şi mijloace de învăţământ creştine-catolice, programă de studii compusă în spirit creştm-catoiic. Instrucţia religioasă şj cea profană sunt două clemente inseparabile, caşl oxigenul şi idrogenul în apă

Nu e posibilă o predare neutră a materiilor profane.

Ori cât ar încerca cineva să scoată din învăţământ tot ce aminteşte dc Dumnezeu şi religie, în lecturi, deprinderi în scris şi conversaţii," în cant, în manuale de ştiinţele naturale, de geografie, istorie, etc, nu va reuşi. Va reuşi însă să introducă în acelea elemente de ateism sau curat protivnicejreligiunii.

Nu poate fi neutru nici profesorul. Ochiul copilului e ager; el observă pe dascăl în şcoală şi afară; în câteva zile copilul va şti să supună părinţilor săi dacă maestrul său e catoiic, protestant, socialist, ori comunist. Cu cât maestrul e mai capabil, cu atâta influinţează mai mult pe elevi.

Afară deci cu teoria despre şcoela neutră şi înterconfesională: Numai şcoala confesională nepoate mântui credinţa.

Şcoala confesională se prezintă deja şi prin exteriorul ei ca alare: o cruce, o statuie a Fecioarei sau a sfântului patron, o inscripţie, o aforismă, vestesc trecătorilor eă in casa acefa se respiră acelaş aer ca în biserică, ca în o familie creştină-catolică. Pe coridoare, în sale, aceleaşi semne ale religiunii trebue să imprime mediului caracterul religios. Şcoala curat confesională fereşte pe copii de contraste, de ocările copiilor de alte confesiuni şi în urmare de o luptă precoce pentru care ei încă nu sunt pregătiţi.

învăţătorul confesional e însufleţit pentru misiunea sa, el simte sfinţenia şi respunderea apostolatului său; el găseşte mii de ocaziuni să verse în inimele fragede ale ascultătorilor săi ştiinţa despre Dumnezeu cu ştiinţa despre creaturi; legea binelui cu faptele istoriei; viaţa lui e în conformitate cu principiile lui; exemplul său încă e şcoală.

Predarea confesională a materiilor. în şcoala confesională cărţile nulresc închipuirea

copilului cu imagini cereşti, cu exemple vii de

© BCU CLUJ

V E S T I T O R U L 9

virtuţi» cu încredere în bunătatea Iui Dumnezeu: orme foarte tari în lupte vi*-ţii.

Cu ocazia scrisului se imprima în sullet axiome cari servesc copilului ca nor.ne de viaţă.

Exerciţiile de cant I-i oferă lot e c o u produs moi sublim geniile muzicale ale creştinismului. Amintirea unui cântec din copilărie a reînviat suflete ornorîte de vi jiu şi scufundate în mocirla corupţiei.

Geografie nu trece cu vederea locurile sfinţite prin viaţa Mântuitorului, cu sângele mai firilor religiunii; face cunoscute sanctuarele, catedralele, institutele de pietate fondate de înaintaşi şi venerate de credincioşi.

Istoria nu reiace persoanele cari au adus ţării adevărata religie şi cu ea adevărata cultură. Ea deosebeşte adevărata reformă de cea falşa ; apreciază persoanele v . foptele după principiile moralei creştine; împrăştie calumniile cu cari e acopertă pe nedrepiul Biserica; pune în evidenţă binefacerile nenumărate ce le-a dat Biserica societăţii omeneşti; învaţă să cunoşti şi sâ admiri în cursul faptelor istoriei Providenţa divină.

Ştiinţele naturale, propuse în spirit creştinesc, descoper copiilor măreţiile naturii, puterea şi înţelepciunea Creatorului, fără să tulbure minţile cu noţiuni şî teorii periculoase nevinovăţiei lor. Frunv seţile naturii reoglindesc frumseţile lui Dumnezeu, o rază ce încântă pe îngeri şi sfinţi în cer.

Chiar şi materii curat manuale, ca desemnul şi lucrul manual la copile, pot fi întrebuinţate spre scop religios.

Acesle puţine indicaţii «rată de-ajuns imensa deosebire intre învăţământul neutru şi cel confesional în materii prolane.

Părinţii catolici nu-şi vor despoia proprii lor fii de un aşa prejios lezaur de cunoştinţe şi impresiunî, care va da lumină şi tărie vieţii lor creştineşti în anii maturi ai vieţii. Irad. P. T.

flUPfi le f i i i .

Mărturisirile Iui I. Joergensen. Trad. de loan Fântânar teolog r. III.

(Urmare din No. 23)

Copilăria. Casa părintească}) Amintirile din copilărie, spre părerea noast'ă de

rău, sun! prea scurte. Am dori ca această mână, care ştie să exprime, aşa de gingaş, senzaţiunile fine şi efemere cari însoţesc deştepla'ea sufletului tineresc, să consacre mai multe pagini casei părinteşti şi primilor săi ani.

Svendborg este un oiăşel din Fionîa, pe malul mării, incunj )r,jt de ape şi păduri. Tata şi unchii lui loan jOrgensen erau marinari, căpitani, oameni oneşti, cari nu pronunţă niciodată o vorbă riscată. Casa, cu

•'» Subtitlurile sunt ale d-lui Coossange

mama, care părea mâna Provedinţit şî cu surorile, cu cari se juca, casa confortabilă, simplă şi curată, liniştită şi dulce, e;â un adevărat cămin. Crăciunul rezumă toată plăcerile ei şi tot ce o fă .ea atrăgătoare.

„Ah! Crăciunul în Danemarca ! Crăciun în Svendborg ! Ah! Crăciunul în vasa copilăriei m e l e ! Dulcele soare de iarnă din Italia îmi luminează hârtia, pe care scriu aceste îânduri şi clopotele Crăciunului catol ic re--sumă aşa de vesel şi par 'că d n Paradis , caşi cum le-ar trage clopotarul Fj lnt dia S v n d b o r g . Mă aflu într'un oraş de veche artă şi cultură, Intre Fiorer.ţa şi R o m a , in mijlocul munţilor albaştri . Dar dacă aşi putea dintr'o dată să trec prin tavanul casei , în care mă luminez cu un capăt de luminare de Crăciun, fixată pe o cutie de chibrituri ş! mă culc ta mansarda, f t reastrea căreia e acopentă cu multe floricele de ghiaţă, încât ar trebui să suflu pe st iclă , dacă t ş vrea să arunc o privire în depărtare şi să privesc Svendborgul sub zăpadă, ţara mea de sub elbui repezii, cu păduri negre, sub luna unei nopţi de iarnă . . . "

D e trei ori pe zi, clopotele dela Not re -Dame sunau, de-asupra casei Jorgensentfor ş i , Duminecă după masă, treceau oamenii înaintea ferestrelor lor, mergând, ori venind dela biserică.

„Aveam,

V E S TI T O R U L 10

D-2.su e care o guvernează; câ după el nu mai este apelaîă; că după E! nu este decât vidu! şi neantul...

lată prima etapă a convertirii Iul Io

V E S T I T O R U L ii

ropene, căci este în aceea ce se chiamă: „perioada izraelită* prin cei doi fraţ Brandes. Ernest Brandes îi foloseşte pe Joergensen îa | «malul său „Koebcnhavn Boers Ti-dende*. El este un sceptic desăvârşit, după părerea lui toate sunt permise; ei nu recunoaşte datoria decât în chestii de parale; dacă nu poate face faţă angajamentelor sale, se sinucide. Eduard, ministrul de Finanţe în cabinetul care a guvernat Danemarca în timpi! răsboiuiui, este ortodoxul radical şi sectar, cult, însă fără mult simţ pentru poezie. In aceasta nu seamănă cu fratele său George, care simţitor faţă de tot ce este artă, are câte odată în talentul său seducător, un ceva liric. Este primitiv şi încurajator pentru Ioan, când acesta ia 1887 publică primul său volum de versuri. Apare câteodată Intre scriitorii tineri, unde după piecarea sa rămâne până îa dimineaţă, povestind şi bând. Mlădios, gâdelitor, având câte un moment rapid de acces de superioritate sarcastică, îşi asigură stăpânirea asupra acestor generaţii prin afaiibitatea-i condescendentă.

Amintirile lui Joergensen devin din ce în ce mai fanteziste; ei părăseşte zoologia. Dacă urma studiile, putea ajunge, cum spunea un vechiu prieten al său, un savant de prima calitate. Scrie articole la „Social Democrat', pregăteşte It'Cţiiie, ce le predă ia un institut, de unde se retrage. Anarchismul il atrage tot mai m J t . Mistueşte cu neSaţ cărţile lui Tschernyschewshi, a Iul Karopoikiu •, a lui Bakounine şi a lui Herzen. „Ura mea faţă de societate, scrie el, mă îndemnă să cercetez, cum s'a născut această Insuportabilă instituţie şi citit la biblioteca Universităţii, luând note „Principes de Sociologie" de Spencer şi operele lui Tyîor, Lubbock, Morgan şi Bachofen. In cursul nopţilor senine, când aveam mai multă nevoe de somn, ceteam „Viaţa de boem* alui Mflrger,

Reacţiunea Idealista. —• „ Turnul" (Lu Tour). lu timpul acesta lumea incepeâ se scuture jugul

iui Brandes, Mal mulţi scriitori celebri s'au separat de el chiar şi pe faţa. Se desgusiase repede Joergensen de aceia, cari, găsind îumea iremediabil deşartă, voiau ca s'o ia aşa cum e. Ei nu fusese nici odată dintre fericiţii pesimişti, cari găsesc plăcere în viaţa materială, nici dintre aceia p? cari îl încântă dt scrierile viţiului, deşi în romanele sale nu se sfieşte a descrie detaiţuri murdare. A avut mereu o nemulţumire faţă de existenţă, Împreunată cu dorinţa de a pătrunde în adâncimea lucrurilor, iată toata anarhia lui; toată teosofia, csre îi făceau urîcioaje zefle mizări le aduse astonomiei de către Ernest Brandes. Scrie în jurnalul său: „Oh! tu sentiment continuu ai misteriului existenţei, ai infinitului, al minimei, tu lume. . . !" De prezent se nutreşte cu Edgar Poe, Maeterlinck, Lotl, Rollinat, Hi.ysrmns, Bar-bey, Aurury, My, Villiers de V Isie, Aclam, Gabriel — Dante Artur Rimband, luies Laforgue, de Verbalne, Rosetti. „Toţi duşmani ai vieţii" zicea George Brandes.

lntr'acestea, Ion Jdergeosen se căsători. Are o căpătuială s

V E S T I T O R U L 12

mărturisesc acest hrcru. Unui din vechii săi dascăli, Ha-raid Hoeffdirtg, vorbind despre ol, o afirmase aceasta înaintea noastră, Poate, a:est catolicism nu-! apărea lui atunci decât religia unui ama o r , şî atunci, poate, n'a produs încă efectele sa'e salutare de mai târziu din viaţa .'ui.

Dar prin glasul unu' izrailtt, Mogens BalMn Oui unui irid:;s'rlaş d^nez, care se convertise, aj-inge să cunoască Biserica catolică cu dogmele ei, cu disciplina ei şi cu toate resursele cari le oferă Ea sufletelor. Acest om tânăr, remarcabil dotat, fiul unei rasse de veche cultura, strălucit povestitor, artist, vlrîndu-s», în tot ce «Ta nou, venise la Pai îs cu un pictor olandez ce-î întâlni el la Bullier; în cusul acestei călătorii îi căztis? în mâini: „Urmarea lai Isus Cristas", care-! introduse în spiritul catolicismului. Ei îmbrăţişa acest catolicism apoi cu toată căldura, c i tot zelul, cu pasiunea intolerantă a unei rasse esenţialminte religioasa, a unui suflet arzător şi impetuos.

Văzând pe j5rgensen într'o adâncă zăpăceala ma-maierîală şt morală, Mogens Ballin, îl angaja să plece In Italia şi-i dădu şi mijloacele. Aceasta fu prima sa călătoria in străinătate, până când prietenii lui toţi fuseseră deja în Franţa, Germa.jia şi Italia. Brandes, dân-du i concediu ii făcu această malţioasă reflexie: „lat drumul romanticilor", voind să zkâ că pleacă spre catolicism, ca şi romantici germani.

(Va urma)

C R O N I C A . mm®

Programul serviciilor divine Ia Biserica Catedrală în Sărbătorile Moşierei Domnului.

In 24 Decemvrie (Joi), Ajunul Crăciunului, la 9 oare dim. Serviciul orelor, Inserat şi şi Liturghia Sf. Vasile cel Mare.

In noaptea Crăciunului, la oarele 12 Miez-noptierul, Litie şi Utrenie.

In 25 Decemvrie (Vineri) dim. la 8''/?. dim. Liturgic; la 9'/ 2 Liturghie Pontificală eu predică; la 115/s Liturghie; d. m. \A 4 ore Inserat.

In 26 Decemvrie (Sâmbătă) dim. la 7 oare Utrenie şi Liturghie; 9 1 /» Liiurghie şi predică; la 11 oare Liturghie; d, ni. Ia 3 oare Inserat.

— Serbarea de Crăciun o Reuniunii „Sf. Mana" din cauze neprevăzute s'a amânat pe ziua de 12 Ianuarie 1926 ora 9 seara tot în teatrul „Regina Măria". On. public care a currpărat bik-fe, este rugat să le păstreze fiind ele valabile şi atunci. Ajutorarea elevilor seraci se va face după rentoarecrea lor dela vacanţe.

- Dorim tuturor cititorilor ţt abonaţilor noştri cele mai vesele şi mai feric te sărbători de Crăciun.

— Dr. Iaeob Radu prepozit capitular, pre'at papal; Fundaţ'unea Episcopului Demetriu Radu. O broşură de 24 pagini, care, prelângă înşir area sumară a multelor ajutoare bă

neşti cc !e-a dat cu inimă largă acest mare arhiereu român, cuprinde literlle fondaţio îaie ale ,Fundaţiunif auxiliare Episcop Demetrîu Radu-" oi scop cultural. Broşura e o nouă trăsătura de penel la tabloul personalităţii mar! a episcopului Dimitrie Radu, ce se nizue.jte ilustrul sâu f-ate să-l lase poşte: itaţll Car ea se comandă la Tipografia rom. Oradea. Preţu '?

T I P I C . 20 Decemvrie. Duminecă înaintea Naşterii; a SS.-lor

Părinţi.'v. 3. Sâmbătă la însărat pe d, ele înv 2, ele înn'nie. serb. 2 .

şi oie SS. PSr. 2. Mărire-Şi acum. o în-lifc serb. Intrat. Paremii. Slihoavna învierii. Mărir' -Şî «cum. a înainte serb. Trop. înv. Mărise : Trop. SS. P» r Ş> acum. a Născ v. 2

Duminecă la Mânecat. Trop. ca Sâmbătă. S f delncii; şei. «ie înv. Evangh. înv. a Vl-a Cafa» Naşterii. Luminat înv. a 6-a Mărire Şi acum a Perinlilor. Ln Laude pe 4; ale înv. 2 şi ale Părinţilor 2 Mărire-Şi acum: Prcabnccuv. Doxologia.

La S. Liturghie: Fericirile v 2. După întrat Trop. înv. Mărif-Şî acum: Condacul SS. Plrinji Apostolul Duminecii înoin iea Naşterii (pag. 202) Evangh. Dum. înaintea nuşteni. şei.

La însărat. (il DectmvrU' in 'int

V E S T I T O R U L 15

Intipuiioarele dela Fericiri cu M«r, Şi acum. St'hul :. Aprip>efi-»ă. Mîrire. C-»«ta . . . Şi acum : Cwdkui. Slăbcvc . • . Tatăl no«!r«. Am-'n. Cond. Fcio^r-i - . . a4ă>rq*nd Doarane'ndn ră-te de '5 or: Pr. PreasfAnla Treime . . . Amin.

N. B. Sub recitarea InlipuHo irelor preotul îmbracă orna-e îe de Sf. Lif«»'ghf«.

Insăratul maro cu Sf. Ut urgie a Sf. Vasîl.c cel Marc. Ecianie. La Doamne str'g. pr^o'al face proscomedt*. Ut «frâna câ"i$ sf!hir>le pânS când preotul termină Mărire Si acum Intra» cu Evangelia. Prohimenul zilei. P a l m i i : e ) Panere Intru'nccput. b) Prof. ]ii I^aieî: Prunc s'a nSscui . . . Ectfma c a mică . , . Că sfâni eşti D-zeul nostru . . . Sf. D-zule. Aoo-M (Sambă!? săpt, î. Pnre-iti.i p.'3. 16b) Evanghelia Luca 11. 1. (de'a ora 111. pag 227) şe.

Joi în 24 Decemvrie la 12 ora din noapte, a) Dupâ-cinarul ce! mare, urmat de 6) Litie şi c) de Utrenia.

a) Dupâctnarul Binecuv. Anii". Pentru rug. împărate . . . Sf. Dzeuie • . . T«t«i nostru .,. . Veniţi să ne'nchirtărrt si Ps. 4 cu obişnuitul sfârşi! . . . şi apoi Ps. 24. Mărire, Şi acum. Ali'uia 3-ori. şi imediat cântăm: Cu noi este Dnmiwzen... şi terminând cetim Troparele: Ziua pcirecandu-o . . . cu Măr :re-şi acim. a-dăugând S'inle Dzeuie . . . Preesf. Treime, ToîăS nostru . . . Amin Troparul Naşterii (cântai) apoi recitativ: Doamne'n turale de 5 or-Mărire-Şi acum. Ceeace esti mai onorată . . . Iniru mimele Dlui binecuv. părinte. Pr. Peniiu rwgSciuniîc . . . şi Rug, Sf. Vasile Marele şi îndată: veniţi . . . P i . 50 Pr. Rug iui Man-si. Amin Do«mne'ndură-te, . . Ceace c*ti mai onorată . . . Intru num ie Dlui binecuv. părinte . . . Pr. Pentru rugăciunile . . . şi rugăciunea Disp. Dzeu i e . . . Veniţi să ne'nchinăm cu P « . 69 şi imediat doxologia cea m*cS apoi cant."ni.

Litia. Siihanvna: Cerul şi pămflnlu! . . . M^rire-Şi acum : Dănţuiesc. La Stihoavna S'ibira: Mare şi preamărită. Măr. Şi acum: In peşteră te-ai sălăşlui t . . . La binecuv. pâinilor: Trop. Naşterii, de 3 ori.

La mânecat. Dzeu e Dl. trop. Naşterii. Sedelnele sSfbă-torii. Polieleul cu pripei' le Naşterii. Antifo

i4 V E S T I T O R U L

să mă ridic în cnnia sufletelor cereşti. Catone, Vednicia o arată natare noa'ltă ; dorinţa flupă fericire; toain Sf. Scupiură

Inch. Eu nu cuiez să amân — z i c Sf. Bernardin — în-toarerrea. Eu mă îem să ajung în mâna D-?eoIui celui viu. Voi căula aplicările nule şi cerăr-le mele, peniru ca cei ce va veni să csuie cu făclia în mană Ierusalimul, s& nu afle nimic rău în mine". Ami,

POŞTA RED. ŞI ADM. MB®

— „Index" ului dela „Legea românească" No. 23. Vă răspundem bucuros la întrebării? pu«e cu o S'mu'ere ad«»vSrat flrecesscă în No. 23 al „Legii", Nu pentrucă dv. n'a|' fi luminat. Sunt- Ji, — dflr, vezi, simularea e caracteristica Orcului. — O facem pentru cei ce cu adevărat ar «vea nedumpriri în chesle.

Cu ce pâine a slujit mitropolitul Ia Roma ? Cu dospită. O şlie toată lum^a. Aşa slujim şi noi 1o|i. Sfântul Părinie a rostit Crezul cu ori fără „si dela Fiul"? L'« rostit cu „şi dela Fiul", pentru că 1-a rostit latineşte; iar a^ist^nt». 1-* rostit greceşte fără ,ş< dela Fiul", pentru dvoasiră. Cu ce « consa- rai mitropolitul ? Vă asigurăm, că nu pr ;n nepicleză", cî prin cuvintele Domnului: „Luafi mânca/i şcl.", pentrucă asa a consacra! şî Domnul Hristos şi «şa au consacrat şi Părinţii bisericii răsăritene toţi, înainte de Fotie şi de dv, cari aţi falsificat tr«difia cea genu nă a Biserici', numai să vă deosebi}' de latini. De donţi vă putem lumină şi în privinţa aceasta, pumni să nu vi se facă iar rău. încolo, v'ar putea fi ruşine sfi numiţi „le*!ru" slujba sfântă a bisericii noastre Ia Roma. Dumnezeu vă ierte pr ntru o astfel de insultă, că suntem de Crăciun.

— „/?* ului dela „Legea românească" No. 24. Care va să zică „a doua zi după înscăunarea noului Patriarh s'au adunat Ia Patriarhie reprezentanţii bisericilor surori" înţelege: Ruşii, Grecii, Bulgarii, Sârbii etc. Increstăm. Dar atucni de ce vă doare că noi am adus câţiva călugări francezi, adevăraţi fraţi de sânge cu noi, ca profesori de limba franceză la institutele noastre, cari se jertfesc pentru cultura fiiior noştri şi cari într'un an au învăţat româneşte şi au îmbrăţişat ritul român, numai ca să poată fi întru toate una cu noi ? Statul n'a adus vre-o 200 de profesori francezi la şcolile sale şi aţi strigat : vin fraţii noştri francezi?! Şi-acum ziceţi: „aduc călugări şi călugăriţe streine catolice de profesori în şcolile lor", . . „e o îndepărtare şi mai mare de biserica românească". Die R, când aţi fost sinceri ? Nu vă doară capul intr' atâta de noi. Noi ştim cari sunt interesele superioare ale neamului nostru, interese, pe cari dv, se vede nu le înţelegeţi. DÎ ce vi-e scris, nu veţi scăpa. Spiritul vremii care cere un re nu cu Grecii, Ruşii, Sârbii e tc , ci cu adevăraţii noştri fraţi din Apus vă va strivi.

Dealtfel, dle R, nu cumva eşti ua „grecoteiu cu nas subţire", ascuns sub un pseudonim onomatopeic şi hlamidă româneas c ă ? Atunci am înţeles totul. Şl aceea, de ce urăşti intr' atâta nobila noastră rassă latină.

— Abonamente achitate. Michiş V. şef ctb. jud. Oradea Traian Târnaş prof. Beiuş. Ludovic Oologi Oradea, Alex Nistor notar Borodul-Marc ; Dr. Ne* Cornel şef medic Beiuş Of*. Par, Pocola, Minişel. Pobicău, Chelea, Gidani, Vcztndiu şi Âmaţ câte 120 Lei. Of?. Par. Vadu Crişului, Pop Ilie înv. Haieu Dr. Hica notar public Oradea cAfe 60 Lei. Ember A Bcitiug 3o Lei Sarea S. teolog 40 Le i ; Ţfilan Teodor şi Rus Avram proprietari din Bâr/ava nch'ia! pe Noemv ie şi D'cemvr'c.

— Se semnează Concordatul . Consiliul de miniştri ţinut Duminecă (23) sub prezidiul d Iui 1. C. Bră-tiwiu a hoi&rîi iscălirea Concordatului cu Vatricanul.

„VESTITORUL" Indice alfabetic.

Anul 1925. I . P a r t e a o f î c l a t i ă .

Abonarea obligatoare a „Vestitorului" No. i . Ajuloare diecezane preoţilor deficienţi, văduvelor şi

oifanilor de preoţi pe 1925. No. 24. Ajutoare de stat preoţiior deficienţi, văduvelor şi or

fanilor de preoţi. No. i ; No. 15—16. Aniversarea sinodului ecumenic dela N cea. No. 11. Avertisment preoţilor eu privire la agitaţiile în vacanţa

beneficiilor parohiale. No. 6. Căsător i i le de rit mixt. No. 10. Comisiile sinodale. No 18. Comisiunea agrară diecezană (înfiinţarea el) No. 3. Conci rs la paroli iii? Islrău şi doineşti. No. 4. — la

parorhia Nogiorid Noi. 7. — de coruri la Sătmar No. 10. — la parochia Sârsig No. 10. — la pa-rochia Soncoiuş No. 13—14; — la o catedră de religie dela şcolile secundare de fele din Oradea No. 13—Î4; — Ia un loc dela şcoala de meserii „Sf. Iosif" din Blaj No. 15—16; —pentru burse la liceul „Gojdu" No. 1 7 ; — pentru catedra de matematici la liceul de fete Beiuş No. 18.

Condithmi de primire în institutele diecezane şi la Sf. Teologie. No. 12.

Conferinţe populare de economie. No 10. D a t e pentru vem,:tismul istoric diecezan. No, 22. Declaraţie pentru impozitul global. No. 2. Despăgubiri de războiu. No. 7. Determinarea sufragiilor pii pentru preoţii adormiţi.

No. 13—14. Dispcziţiuni caiihetice. No. 2t. Excomunicarea preotului loan Raţiu. No. 1. Gradaţii preoţeşti. No. 12 . Hirotonire de preot şi conferirea ordurilor mici. No 9* H rotoniri (Gr. Riţiu, Mih. Silaghi, Gh. Nagy şi Gh.

Miculaş). No. 1 1 , împărţirea sf. Mir, No. 9. înlregirile de salar preoţilor pe Martie—Aprilie. No. 10. Justificarea achitării impozitului global pe anul 1925.

No. 23. M ă s u r i în contra predicatorilor sectari. No. 2. Mănăs t i rea Bixad No. 24, 9 . N e t rog : Mon. Bogdan Andrei. No. 13—14. —- Vicar

foraneu, Arhidiaron Marchiş Romul. No 9. — On. Muntean Petru. No 7. — M. On. Mihalca M.No. 12.

Orduri mici : No. 24. No. 9. Pas to ra l e pentru „Anul sfânt" a P. S. Sale Episco

pului diecezan Dr. Voleriu Tr. Frenţiu. No. 1. Pastorală de paraclis a P. S. S. Episcopului diece-

cezan Dr. Vai. Tr. Frenţtu. No. 15—16. Pastorala de Crăciun No. 24. Păstrarea monumentelor de artă. No. 15—16. Planul învăţământului religios penlru şcolile normale

No. 21.

© BCU CLUJ

V E S T I T O R U L 15

Prezc-niart la vizele mililare. No. 21. Prezentarea preojilor din raza cercului de recrutare

Arad. No. 4 . Primiri la Sf. Teologi*?. No. 17. Protocoale pentru fun (luni sacre No. 3. Raportul dintre preoţii militari activi şi parochii lo

cali. No. 10. Salar i i le preoţilor pe lan.—Febr. 1925. No. 6 ; — p e

Maiu—Iunie, No. 13—14; — pe Iulie—August No. 17; - - pe Sept.—Oct. Î925. No. 21.

Sărbători neîegete din punct de vedere şcolar. No. 10. Schimbări în clerul diecezan : (Alexandru Ghera, Iuliu

Pop. No. 10. I. Voştinariu, Pop Alex., Nistor Dem. No. 24.

Serbarea zilei de 1 D .'cemvrie, No. 23. Sinod diecezan. No. 17. Statul personal diecezan pe 1925. No. 2. Spor de salar preojilor pe 1925. No. 3. Ştergerea din clerul diecezan a clericului Gheorghe

Orha No. 4. Stipendii şi ajutoare din fundajiunea ep. Dr. Dem.

Radu. No. 15.

II. P a r t e a neof îc îo lâ . Studii.

] . C a r r e r e : Pentru ce esie Roma eternă Nrii 3, 4. P . D e j e u : Parohia şi Biserica Românilor gr. cat. din

Oradea-Olosâg. No. 5, 7. P . D e j e u : Biserica Românilor din Oradea-Mare şi

judeţul B h o r . No 8, 15—16. V. He tcou : Pentru ce este Roma eternă (îrad.)

Nrii 3, 4. Dr. Gr . P o p : Anul jubilar. Nrii: 3—6.

» „ Pe marginea unui bpel. No. 7. Dr. I. R a d u : Samuil Vulcan Nrii. 8—14. Dr. A l . L . T ă u t u : In ce ne deosebim. Nr. 8.

„ „ „ Pe ce se rad mă primatul de ju-risdicjiune al episcopului dela Roma. Nrii: 11, 13—14, 17, 23.

Articole Gh. Bârna : Anul naşterii D lui. No. 1.

„ „ Azimă sau pâine dospită. No. 8. Prof. C . : înviere. No. 8. C a t o : Răspunderea No. 10.

„ Rusaliile. No. 11. Coresponden t : Expulserea pairiarhuiui grec din

Constantinopol. No. 5. Aug . C o s m a : Peştera Viflaimului. No. 3.

„ „ In fat,a crucii Iui Hristos. No. 9. „ „ Căutaji mai întâiu împărăţia lui Dum*

nezeu. No. 15—16, Nic . Fântânar: Religiunea Iui Ronsard. No. 3. Ion Fântânar: Mărturisirile lui I, Jorgensen, (trad.)

23, 24. Dr. N. Flueraş: Temeiul vieţii sociale. No. 1.

, . Patrîarhatele. No. 4,

„ „ Mormântul Domnului. No. 8 . Mesia No. 24.

F r . N i c h i t a : Impresii dela Roma. Nr. 12. „ „ Opera Congregajiunilor religioase. No.

15—16. Â . Păcurar iu: I'-.fluinta creştinismului asupra drep

tului roman. No. 21. Prof. Gh. M . Pteancu: Hiererhia Bis . Cat. No . 10. Dr. I. R a d u : O mărturisire preţioasă despre originea

maghiarilor gr. cat. No. 5. Redacţ ia : Programul nostru. No. 1. P ă r . Dr. Al. L. Tăutu: Spre cetatea eternă. Nr. 2

, „ Putoliji patimile. Nr. 3. i, „ De ce nu se face unirea.

Nr. 9. „ S'nodul diecezan. No . 18.

, De ale sinodului No. 20. „ „ Investirea Patriarhului. No . 22.

g b : Trei Ierarhi. No . 2 P . T. Cu cine are legături Roma papală Nr. 9.

„ S f Nichta Rvmesienul. No . 12. „ învăţământul religios. No . 16. » întâietatea noastră. No. 23. » Şcoala neutră şi şcoala confesională. No, 24. » Reducerea schismei ortodoxe. No. 23, , Cuvântul Papii către tinerimea cat. din lume

(trad.) No 24. t.: Bobotează. Nr. 1. . Forja de expansiune a B i s . cat. No. 1 , N i c e a (325—1925). No. 11. Un preo t : O dorinţă vie. Nr. 8. Un preot arhidiecezan: Viaţa spirituală a preotfmei

No. 23. ( — ) : Directorul Vasile Ştefănică 1852—1924 No. 6, — Un gias ieşit dm suflet românesc (Aug. Scriban)

No. 23.

Cronică şi informaţiuni. N o . i , — Expoziţia misionarică la Roma (p. 5) Inau

gurarea solemnă a Instilutului teol. gr. cat. din Orade, — Stalua Papei Benedict XV. — Caritatea creştinească la Crăciun în Orade. — Pelerinajul la Roma.

N o . 2. — O nedreptate: Cazul D-nei dir. Teodorescu dela şcoala normală de fele din Orade. — Patriarhatul. — Caritatea creştinească la Crăciun în Arad. — D.rectorul Academiei române către „Vestitorul". —- „O propagandă culturală" a lic. „Moisă Nicoară" din Arad. — Calendarul „Presa bună". — Cei dintâi pelerini Ia Roma cu oca-ziunea Anului sfânt. — f Card. Oreste Giorgi. —• Convertirea iui S. A. Lux la catolicism. — Lupta Catolicilor şi a protestanţilor din Statele Unite împotriva şcoalei laice. -— Catedră jurnalistică la Univ. cat. din Lille.

N o . 3. — Sionistul englez Socolov la Orade. Ratificarea concordatului între Bavoria şi Sf.

© BCU CLUJ

16 V E S T I T O R U L

Scaun. f Iţjn. I. episcopate cat. ta vreau un pelerinaj

Papp al Arabului - 3 rtoui Bolivia. Fr>-Sii ortodocşi Io Ierusal im Palnarhul

-~ A'ţi mebri i k ioan Gură de aur"

nd«iorişi pe viată a Soc. „Sf. • f Epp. Aug Fiseher-Colbrie.

din Constaniinopoi, expulzat de Turci, cere sîră mutare provizorie la Bucureşti —- „Apostolul" curierul Arhiep. ort. din B 'V. şi Bs , Ramei. -12 studenji univ. convertiţi la catolicism în Cham-palgne (Illinois II. S„ A. — Strgie Dabith, ce! dintâiu prelat rus trecut Ia catolicism. — Congresul tinerilor cal, din B.Jgia. - Retipărirea manualului Doc ni, ai I. P. SS Meirop. Suciu dela Blaj. — Nrul evreilor d n lume, Nrul bisericilor din Roma. — Ncu institut de misionari la Qjiebec! (Conad carea la Lourdes în 1924.

Nr, 7. — Mare serată muzicală, - Exercifii spirituale — Organizata undară a bis. ort. rom. — Instalarea noului erhiepp. latin-catolic din Bucureşti — Bacalaureatul în licee. — O nouă episcopie

ort. română. — întrebări. — Legea penziilor. Nr . 8. — Avem Scriptură! — Ce a produs unirea cu

Roma? (p. 11). — Programul serviciilor div. în Bis. caledr. uniiă în sapi. Paştilor şi Sărbătoarea Inv.|—Conferinja episcopatului nostru. — Moartea patriarhului Tichon. — Căderea guv. H« rriot. • N-rul evreilor din Palestina. — Decoraţii, t Romul Marchiş.

N o . 9. — La Roma (p. 1). •— Sărbătoare la mănăstirea de călugărite din Obreja. — Sinodal Vil! ecumenic el ortodcx'ti-oricntaie ia Ierusalim zădărnicii. - - Progresul catolicismului in Scoţia. — Catolicismul în Norvegia. — Donaţiune. - - Mui-tămită publică.

N o . 10. — Noui membri foii datori ai soc. sfud. în teol. „Sf. Ioan Gură de aur*, (p. 6) — Alegerea de episcop la Arad. — Mere concert religios-naţional în Oradea. Congres geografic la Oradea.

N o . 11. — Ziua eroilor (p. 3) . — Mare concert religios cu piesă teatrală. Sf Tereza de pruncul lsus — O vorbă foarte la loc. -— Legi cari prejudecă Concordatului. --- Reuniunea femeilor rom. din Beiuş. - Sărbătorile recunoscute de stal. —- Şi numele (Constantinopol) i se şterge din Istorie.

N o .

N o .

No.

— Marea aniversare a Sinodului dela Nicea la Roma. 12. Lr-titul-ii oriental la Roma. — Serbarea fes

tivă a Reuniunilor Mariane din O rade. — Hirotoniră episcopului din Arad, Dr. Origorie Comşa. — Unirea cu bis. cai. în Anglie. 13—14. Hirotoniri. — „Altarul", soc. tem. ortodoxe rom. din Orade, — Apelul şcoalei normale diecezane din Orade. —- Congresul Prof. dela Academiile noastre teol. în Orade — Noul vicar foraneu al Cercilor, - Patronajul servitoarelor rom. d n Orade. 15—16. Sfaturi din bătrâni (p. 9.) - Noul epp. cat. el Iaşilor. - - Instalarea epp. orlod. din Arad. Ignoranta celui mai învăţat prelat ortodox. — Orieutelii la liturghia din ziua de Rusalii în San Piefro din Roma. — Alegerea noului patriarh „ecumenic" dela Constaniinopoi. — Păreri juste de ele Dlui Ghibu. - Tolerantă ortodoxă. — Majorarea penziilor văd. şi orf. de preoţi pe a. 1925. Programa Institutului oriental din Roma. pe. a. 1925/6. — Referitor la alegerea patriarhului din Constantinopol. •• Al doilea pelerinaj 'a Roma.

No. 17. Congresul prof. de teol îa Slana de vale, —~ Pelerinaj la ierusalim. — Trimbiţări pripite. — „S ntim la dela Vest." — leremia Românul (l55o—1625) — In atenţiunea patronilor de servitoare. — Apostolatul de stradă, — Cu cine se însoţesc ortodoxii. 18. — Comisiile sinodale. — Apelul pafrona*

jului servitoarelor, — „Astm" Ia Reghin. — Congresul dela Stockholm.

N o . 19. — Consacrarea noului episcop al laşilor. — Regretabil — Bis. autocheală polonă.

N o . 20, — Congresul prof. de teol. — 150 ani de dela înfiinţarea diecezei gr.-cat. de Oradea Mare. — Trecerea Dlui S. Vilatle, episcopul veterocat. la catolicism. — Comunicatio în Sacri».

N o . 21. Comisiuniîe Spirituale (Păr. Dr. Tăutu). - -Convertirea criiim. F Moro^ow la catolicism, (trtd V. Hetcou teol.) — Investirea Patriarhului Românilor ortodocşi. — Sfinţirea copt lei episcopale, — Aniversarea Sinodului niceeen la Roma. 22. — Serbarea de Crăciun a Reuniunei Mariane. Activitatea Soc. îit. „ 5 / Ioan Gura de aur", Sfud. dela Acad. teol. unită. — Consacrarea Bis. unite din Cărei. 23. — .Ortodoxie şi ortodoxie". -— Solemnităţi religioase în Suplac. 24. — Serbarea de Crăciun se amână. — Fun-datiunea Ep. Dern. Radu,— Prog a inul serv. div. de. Crăciun. — Semnarea Concordatului, (p. 14).

Tipic, schiţe de predici Pentru toate Duminecile şl Sărbătorile anului.

Bibiiiografie. Poşta Red. şi Adm,

N o .

N o .

N o .

N o .

.Tipografia fi Librăria Românească* Orad«aw r-r... Redactor r « » p . : Păr. Dr. AMmlu L Tăutu.

© BCU CLUJ