ANUL XXXIX. - Wo. 19. 1 leu exemplarul Duminică 20 ма;« 1ь23

Universul Literar — PREŢUL ABONAMENTULUI In tară: pe un an 60 lei. In străinătate pe un an 120 lei.

Prin India minunată

îmblânzitorii de Cobras din Bombay

2 . — Nr. 19. UNIVERSUL LITERAR Duminică 20 M-.iu 1923.

Marii pungaşi internaţional! — Câteva categorii de pungaşi şj câteva sisteme de pungăşii —

Puţ ine romane de moravuri poli­ţieneşti oferă interesul documentar şî fantesia unei convorbiri cu d. Fa* ralicq. comisar la delegaţiuniie judi­ciare, literat fin, filosof sceptic şi ob­servator plin de humor.

— Să nu vă miraţi , spunea el deu­năzi, de îndrăzneala crescândă şi de 'îngeoiositatea drăcească a pungaşi­lor internaţionali . E în logica pro­gresului să fie aşa.

Hoţii la drumul mare şi-au; .trăit traiul. Ei au fost înlocuiţi de punga­şii internaţiouali, gentlemani ca se parenţă, cu educaţie rafinată şi de multe ori poligloţi, cu o cultură, su­perioară, cari se găsesc la largul lor în cele mai bune societăţi.

PUNGAŞ 11LK IN TRENURI

Pungaşi i de buzunare şi de valize de o dexteritate prodigioasă, operea­ză de preferinţă în marile expresse, ïîh cursul călătoriei sau în gările un­de e îmbulzeală mare. Ei ochesc gea­mantanele şi. gentile în сакі femeile îşi păstrează giuvaer lealele şi porto­foliile în cari bărbaţii îşi tin baniL

Dacă nenorocul face ca dese ori să nu recolteze decât accesorii de toar

.Iotă, li se Întâmplă ' însă câte o dată să realizeze profituri nesperate. Do­vadă întâmplarea a cărui victimă a fost odinioară sora amiralului A Ins ta la tă în compart imentul său. şî-a lăsat bagajele {№ banchetă, doar atâ­ta cât să. arunce o privire pe culoar. Şi clipa aceasta a fost dea june ca o mână nevăzută să îuhaţo geanta în care avea 100.000 de fanei "în giu-voericale şi 4ѲСХ0О0 de franci ban i !

De obicei, lovitura odată făcută, pungaşul da drumul gentei furate în-tr 'un geamantan cu două funduri conţinând ungerir, după care opera­ţie n 'are decât să-şi urmeze liniştit drumul mai departe, dacă cumva nu preferă să plece din gară. pierdut în imuţimea calătorilor.

FURTURI .. A M F R IC V N E Ş T I " Fur tul zis americănesc necesită

trei complici, dacă nu chiar mai "mulţi.

Pungaşul cată, prin apropierea gă­rilor în hoteluri mari sau în stabili­mente publice, cunoscuta mutră a provincialului credul sau a străinu­lui cu care să lege o convorbire i a schimbul unor servicii reciproce. * Odată ijâsca găsită, pungaşul întâl­neşte ca din întâmplare un tovarăş care declară că a venit la Paris ca să încaseze o sumă mare provenită diir t r 'o moştenire sau dintr 'o vânzare de proprietate. Tovarăşul scoate un portofoliu îndesat cu bilete de ban­că şi oferă un chef pe cheltuiala lui. I Gâscă acceptă, şampania dă curs liber confidenţelor şi pseudo-moşte* nitorul, afectând că se teme să nu-şi

piardă portofoliul simţindu-se ame­ţ i t de vin, roagă pe strein să i-I păs­treze. Ca să nu pară la rândir i neîn­crezător, gâsculiţa pe care o jenează două portofolii, oferă în schimb pe al ei. Sub un pretext oare care tova­răşul se scoală delà masă şi dă celui­lalt pungaş conţinutul portofelului streinului.

.Cheful terminat, ei se despart res-tituindu-şi . încânta ţ i portofoliile şi tocmai târziu, acasă, observă gâscă biletele falşe cari înlocuesc pe cele bune ale lui, dar când se plânge celui mai apropiat comisariat de poliţie, e

, prea târziu, pungaşii se plimbă prin Roma, Madrid, Londra sau cine ştie unde.

VARIANTE - IN ACELAŞ SISTEM

Furtul americănesc cere mai multă subtilitate decât lovitura clasică va­r ian tă la infinit de către profesio­nişti.

E de pildă de păcălit un financiar. I se propune o afacere splendidă, re­clamând u n aport mic cu^tbate ga­ranţiile trbuincioase. Financiarul, lu ându-şi precauţiile, depune 30 sau -50.000 de franci. Afacerea nu se rea­lizează şi foarte ceremonioşi punga­şii Invită pe financiar să-şi retragă depositul, sau i-l restituie ei.

Peste câtăva vreme, pungaşii ' re­vin cu .altă afacere, dar de asta dată e urgentă şi sigură: cu 250.000 de franci se poate lua o afacere indus-* trială superbă. Sunt însă la mijloc rivali cărora trebuesc să li se ia îna­inte. Telegraful şi telegounl zbârnâe înte Paris şi Londra. Trebue să ple­ce imediat. Financiarul ahia are vre­me să-şi facă geamantanul în care, fireşte, pune şi suma necesară şi o şterge.

După cinci, mult şase zile. finan­ciarul se înapoiază fără geamantan şi. bine înţeles, şi fără sumă. graţie abilităţii prestidigitative ale escroci­lor.

Mi-aduc aminte — continuă d. Fa­ra licq de-o răsunătoare afacere de

giuvaericale ruseşti, in care pseudo-vânzătorii , urmăriţi pas cu pas în-t r ' un mare hotei "parisian de giuvaer­giul care le dase o arvună de 25.000 de franci, au dispărut sub nasul lui în ascensor şi apoi pe sălile întorto-chiate ale hotelului.

P U N G A Ş » D E H O T E L U R I

Ziua : gentlemani irepoşabili, cu haz la vorbă, dănţui tori căutaţ i , ju­cători de că i ţ i nepăsători la pierderi , noaptea : umbre uşoare alunecând cu paşi^de gumelastîc pe sălile adormite

ale . hoit-iurilor, deschizând .fără zgo­m o t broaştele cu o unealtă specială, pă t runzând în odăi ţinându-şi răsu­flarea şi scotocind bagajele, sertare­le şi chiar pernele de căpătâi, fără să-şi deştepte victimele.

Pe pungaşul acesta gent leman cine poate să-1 bănuiască? Şi chiar dacă Tar bănui, nu s ' a rgăs i nimic eompro-

• miyător nici asupră-î nici în camera lui. A avut grijă să lucreze cu mănuşi Ü° cauciuc şi să 'facă-să dispară toate

uneltele odată cu produsul furtului. Falsificatorii internaţionali însă

admirabil organizaţi, sunt aceia cari realizează câştigurile cele mai fruc­tuoase în detrimentul băncilor, imi­tând prin cele 1 mai savante procedee de fotoagravură şi de imprimerie ce­curile şi scrisorile dc credit cu sem­nături incontestabile.

Banda cea mai cunoscută î ş i ' a r e laboratoriile unde-va în Europa cen­trală şi sediul ei e necunoscut com­plicilor însărcinaţi cu strecurarea ti tlurilor falsificate.

Peste 3 milioane de dolari, repre­zentând 40 milioane de franci, au fost astfel escrocate băncilor ameri­cane.

Un oarecare spaniol Litis ia Ifenséa escrocat în mai puţin de 6 luni 3.800.000 de franci. Numai întâmpla­rea a făcut să fie prins la Barcelona

şi în împrejurări în cari — ironia soartei— nu era vinovat. American Eypress, o bancă cu care nu operase, i-a refuzat din eroare plata unui cec veritabil.

Arestat pe nedrept. Pmsé recunos­cut nevinovat în această afacere, n fost găsit culpabil într 'o eută altele ş' condamnat .

Acelei ce n'a 'ntele tu'ht-0, primăvara vine cu 'mbătator airtum de ftori, Cu.mângâeri de calde raze ee-aduc in t>u.':ete flori. Priveşte-o ce fermecătoare coboară din albastre zări Ca mii de flori incirnunată, pe mătăsoasele-i cărări.

Din largul infinit, senina, ea vine 'ncet si zâmbitoare Purtând cu sin; mvefia unei regine 'n sărbăto :re, Gingoşa-i vroje e purtată рг-о cdiere de zefir — Când ia f.reastra mea ren şte un ram usc.t de trandafir

lubit-o, primăvara vine cu ţoptitoare foi de fag, Cu dulci vibraţii de iubiie, сл chipul iău frumos şi drag. De-ccum cărările pădurei vor fi aceleaşi ca 'n trecut Pt cari ei voia plânge singur durerea visului pierdut

Ion Udrişte-Olt

I

i'umnică 20 Maiu î923. Ь і Ѵ Ѵ Л . ч Б Л u i t

Alt hoţ internaţional reputat , a fost Aimeratt i , angajat sub numele de Al­gérie la vagoanele de dormit şi care a înlocuit în sacii lor plumbuiţi închişi în vagonul poştal al Orient-Expressu-lui, o() de kilograme de aur cu bul­gări de cărbuni. Poliţia franceză a [aflat că hoţul se refugiase în Germa­nia, dar chestiunea Ruhr-ului a oprit u rmăr i rea . •J Şi toate acestea dovedesc — în­cheie d. Faralicq— că graniţele s lu ­jesc de şanţuri de protecţie hoţilor in­ternaţionali cari nu mai stau Ia îndo­ială astăzi să zboare cu aeroplanul ca să scape de urmărire, ceiace înseam­nă că spre a putea lupta contra fur­tului internaţional, trebuc organizată o poliţie internaţională.

Marce l P a y s (Kxcfüsioi)

CLOCITULUI N O S T R U N E C U N O S C U T

mw m Continuând să vorbim în Universul

literar de marii maeştri ai artei, nu putem trece cu vederea pe pictorul german Frantz von Stuck, care a în­semnat ceva nu numai în ţara sa, dar în totă omenirea. După Böecklin, unul din cei mai de seamă pictori germani, Stuck ocupă cel mai de va­ză loc. şi mulţi îl cred chiar elevul lui Boecklin.

F r . AV. S t u c k : P o r t r e t a i f i i c e i s a l e

Se poate că mulţi nu vor fi admi­ratorii genului lui Stuck, care a in­t rodus în arta germană ceeace se nu­meşte secesionisniul, dar astăzi s'a ajun» ia încheerea, că lupta dintre

diferite şcoli artistice nu poate fi de cât folositoare progresului artei şt deci lucrările lui Stuck cu toate cu se îndepărtează delà arta obicinuită clasică, merită toată bunăvoinţa si atenţia».

Dar cu tot secesioni.snmi său Stuck se a ra tă în lucrările saie un elesem* nator admirabil, un admirator şi cu­noscător al artei vechi, şi în special

Necunoscutule soldat. Ci vitejeşte te-ai luptat Şi ţara noastră-ai întregit Şi neamul nosira ai unit, Erou în lumea de eroi. Fii binecuvântat de noi.

O iume 'ntre.rgă a admirat Avântul ce-ai d?sfâşurat, O lume 'ntreagâ s'a uimit De câte tu ai suferit, Nedând ѳ cjipă inapol In ftţa grelelor nevoi.

Poporul, сагг-а 'ntrezărit Ce viitor i-ai făurit, Din cânpul íuptn a luat Şi 'n Capitală-a transportat

Fiinţa-ţi — oase de eroi — Să ne 'nchinăm la ele noi.

Iar când ai fost reînhumat Chiar Regele te-a salutat, Poooru 'ntreg descoperit Sà'ngenuncheze a venit, Drapele, duse de eroi, Ţi se pleacă ca şi noi,

Necunoscutuie soldat, Nemuritor şi cd,nirat, Vei sta de-apururea sfinţit, In vezi de veci de toţi slăbit, Că:i tu — erou între eroi — Minuni făcut-ai pentru noi-

A l e x a n d r u I . Şon ţu Ш З , Ma ' .

a mitologiei greceşti din care el îşi scoate subiectele tablourilor sale şi u n puternic realist, care deşi ia din lumea fantaziilor motivele operiloi sale, ştie să le dea o viaţă reală. Cri­ticii lui explică toate aceste calităţi ale lui Stuck cu viaţa însăşi pe care

nevoile zilei şi n 'au nimic ceresc. Cu toate că Stuck a fost fascinat de lu­mea cea veche de legende mitologice şi fantasii el a fost şi un peisagist de talent, punând lumea lui antică în-tr' un decor văzut acum, după cum a fost şi un portretist de talent. Ado-

F r . W . S ä u c k : C a p u i M e d u s e i

a dus'o pictorul. Fiul unui morar să­rac, el a învăţat în condiţiuni grele şi îmbrăţişând cariera de artist, fără mijloace personale, el a trebuit să'şi câştige viaţa desenând. A fost de-semnatorul cunoscutei reviste umo­ristice germane Fließende Blätter şi a. desemnat pentru bani. portrete şi tablouri. Viaţa de mizerie şi nevoia, de a desemna M-an făcut să vadă mai real lucrurile şi să se servească de desemn în lucrările sale cu mai mul­t ă conştiinciositate.

După cele trei tablouri ale luî ^Pă­zitorii Raiului", ..Inocenţa" şi ..Lu ciţer" el devine celebu. De atunci el pictează o mulţime de tablouri, mai toa te cu subiecte luate din mitolcgie, dar a* cărui croi sunt preocupaţi de

raţ ia lui pentru corpul omenesc îl face de asemeni să dea eroilor lor în­făţişări reale, cari dovedesc cunoaş­terea perfectă a anatomiei corpului uman. Int r 'un articol succint de ziar nu se poate spune mai mult de un talent ca Stuck, iar cele câteva re­produceri pe care le facem după ta­blourile sale nu pot da impresia ade­vărată, a operei lui. Totuşi figura a-cestui pictor trebuia să fie cunoscu­tă, cum trebuiau cunoscute şi tendin­ţele lui noui pe cari le-a introdus în artă, dându-i o nouă îndrumare, de aceea ne-am D e r m i s să vorbim de eL

L e a n d r u

• .vvâ

4. — Nr. 19. UNIVERSUL LITERAR

însemnăriletrecător 1 Se zice, de obicei: „Trăim ѵічг rmiri de adâncă revoluţie".

N'um simţit mai limpede înţelesul acestei exprimări, decât că unele şe­dinţe ale Parlamentului , când între adversari politici, se încrucişau ripo­ste, în care politeţa parlamentară, cea mai selectă, era învăluită în cu­vântul „neruşinatule". i Intra 'devăr, am simţit atunci, că suntem în vreme de adevărată revo­luţie, căci limbajul par lamentar nu mai e ce-a'fost pe vremiie reacţiona­r e : schimb de Idei şi luptă de princi­pii, ci prin revoluţie, a devenit des­făşurate de impulsiune joasă şî înju­ră tură banală.

* Cine crede altfel decât mine, că

poate să existe-duşmănie mai înver­şunată, dispreţ mai accentuat şî do­r in ţă de răsbunare mai brutală ca în­t re doui foşti prieteni, e rugat să-mî dea o pildă că n 'am dreptate.

Doui prieteni care s'au despărţit prin ceartă şi şi-au ales drumuri în-tr 'adins în tabere adverse, au nu nu­mai ura unei desamăgiri reciproce, pe care au oploşit-o ambiţia fiecăru­ia, atunci când erau prieteni, dar au şi dispreţul invidios, că unul poate să înfrunte prin parvenire, mai uşor pe celait.

Să te ferească Dumnezeu de pro­tecţia unui prieten fudul. Tu, nu ai alt rost, pentru înfumurarea fuduliei lui, decât să fii prilej de discuţiţi pen­tru laudele fade, urâte şi ridicule ale îngânfatului tău protector.

Trab.

Lui Traiao Demetrescv Subtil poet, — un sensitiv debil — Ca o petală 'n rouö 'nlăcrămată ; Iţi răsfoesc as' cartea minunată Ca o 'nserare dulce de April.

Un suflet tainic — fiecare rând —(

Pareă-l mânrpîe cu un văl senin — Şi suflciu-mi, curjetător divin — Tu mi-l răpeşti cu farmecul tău

[blând ;

.....0, senzitivii, căror viaţa — haină Le pune 'n faţă harpha si durere, — Cu visu'n stele, 'nlănţuiţi de tină,

Vă căutaţi în cântec mângâere ; Şi însetaţi de viaţă de lumină Muriţi atât de trist ! „ 0 , Mlzerere'!l\

Petre Antonescu

Ѣ І I U I

l 'rantz V. Stuck : PAÎV (Vezi arikoltil „Un pictor fantast")

igiena Frumuseţii Sfaturi practice pentru întreţinerea /гіі-

mnseţti şi a sănătăţii /«menta*. D-ra L. M. Roşaţa mâinilor se com­

bate ungându-le dimineaţa şî seara cu următoarea compoziţie

Rp. Lanolin ă Parafină lichidă Va si lină Ess. de roze

M.

100 grame '25 1 „

0.10 ., I gută.

(7. E. Piteşti. Sprâncenile pentru a ş i păstra frumuseţea lor trebuesc periate zilnic, delà capătul lor spre coadă, cu o periuţă moale muia tă în apă alcoolizată sau glicerinată. Ge­nele se ung dimineaţa şi seara cu vaselină lichidă în care se topeşte a suta parte acid boric.

.4. # . W. In sfatul pe care Tara dat relativ la întărirea sânului, am în­ţeles ca pilulele să se ia în tot timpul electrizărei.

I a t ă o excelentă formulă pentru mări rea şi întărirea sânului :

Rp. Kümel dulce Extract de urzică

500 gr.

Extract , de gâlega câte 20 grame

Licoarea Iui Pearson 15 gr. MIS. A.

Câtè un păhăruţ de lichior dună fiecare masft

Marea t r a g e d i a n ă a avut o-romani? c ă ş i s i n g u r ă c ă s ă t o r i e

S'a vorbit în ult ima vreme, cu pri lej ul morţii Sa.rei Bern-hardt, de ra rele însuşiri ale celebrei tragediane :

scoţându-se în acelaş timp în eviden­ţ ă aproape toate amănuntele carac­teristice ale vieţii sale.

Un episod de care nui s'a spus pâ­nă acum aproape nimic şi care e foarte puţin cunoscut este acela ai căsătoriei celebrei arfifcte.

Sarah Bernhardt a fost căsătorită şi a t răi t vreme de câţiva ani cu A-ristide Damala, un fost sub-ofiţer în cavaleria greacă, bărbat foarte fru­mos, foarte brav luptător în războiul din 1875-78, diplomat de valoare al Rusiei mai târziu şi mai ;pe urmă, el însuşi actor jucând împreună cu Sa­rah Bernhardt .

Marea art is tă care părăsise „Co­media Franceză ' " şi care organizase un tuneu pe cont propriu, s'a pome-| nit într 'o zi cu Aristide Damala care a consultat-o asupra însuşirilor de actor pe cari el bănuia că le-ar fi a-vând.

încercarea la care fu supus de Sa­rah Bernhardt dădu rezultatele cele mai mulţumitoare, şi directoarea companiei îl făcu să apară pe scenă, a lă tur i 'de ea, succesiv, în mai multe drame.

Dragostea între cei doui tineri de pe vremuri pare să fi izbucnit deoda-; tă \iolent, de oarece se stabileşte căi amândoi, aflându-se la Neapole, înj 1882 manifestară dorinţa de a se că-' sători imediat.

Greutatea pe care o întâmpinară: pentru realizarea imediată- a acestui! proiect al lor năştea din faptul că erau de relegii deosebita şî că se gă­seau în postul Paş t i lo r : Damala era ortodox şi Sarah Bernhardi era cato­

lică. Problema fu rezolvată prin pre-

zintarea amândorora la biserica pro­tes tantă St. André, Wels. Street, din Londra, unde căsătoria fu oficiată.

Nu târziu după aceea, cei doui soţi simţiră nevoia de a se separa.

Ei O şi făcură, în termeni amicali, rămânând mereu prieteni.

La câtva t imp în urmă, Damala căzu într 'o lungă boală, care-1 ţinu până în 1889, când muri .

Tn tot timpul boalei fostului ci soţ. Sarah Bernahardt fu plină, faţă de el, de un mişcător devotament, între­vederile lor având cel mai romantic caracter . '

De atunci, Sarah Bernhardt im s'aj mai căsătorit.

\ i

Duminică, 20 Ma'u 1923. UNIVERSUL LITEKAR Nr. 13

Cântec de primăvară •AÍ-í/u, ADUS de r'niunel:, de zejiri şi DE mimoze, Şi de cârduri de cozoire, şi de fluturi şr de roz?. Şi de cúntice de pasări, şi de freamlt de pădite, Când ín epe m d:a frunza, pârâiaşul să •mumwe. Vii s'a^uci şi primăvară, împodob.Jă in mii dc FLUD, Ca să-y tr^ze.iscă firea dinire g\i\ până 'n nourii

Maia sos'l, când liliacul albe sâniri î$i d(S hide ; l,r bùtrina iarnă fu?4 în văzduhuri d? să'n hide, Blestemată de săracul ce strânsese 'ncruda-i ghi^ră D'ajuns se singur, moartea delà Domnul ca să ceară, Primăvară, toată firea căută azi: Bine-ai venit, O regină fericită şi 'ntronati 'n zenit. .- ,. •

Vii ве frunze, vii oe ramuri, Şi pe lună, şi pj stele; Ţi s'ttude in crânguri glasul, peste lunci, şi prin vâlcele, Vd ж floarea de jugastrJ, pe salcâmi, pe tei în floare. Vii re crini, pe sorti irişi, vii pe razele de soare, Şi pe doinele din frunză, din tilincă, din c val, lor ecoul grav repetă, fairhi TA din mal în mail... '

МеЛй-о povesteşte'n codri. In zăvoiu privighetoarea Ha ea o primadonă... Cornul ii jertfeşte floarea, Min.mat covor ii face, măesţritei cântăreţe Ca ín nopfiie senine peste el să se resfeţe. ЯоШ tânăr de albine sboafă şi se pierde 'n crâng; Grieri, cărăbuşi, lăcuste, neştiinţa lor ş'o ptâng.

Wiaiu, adus de răndunele, de zefiri şi de mimoze, 'N leagăne de -curcubee şi'ri gherlande de roze, De mălini, de cdbaspine, mărgăritar, iasomie, De AtroDos de сг oare mi-aminteşli acuma mie? E-i mă cheamă, când şoptirea e de 'miere a 'ntregei pi, O urmez.. că tu linfolul, Măiu, m -l faci din trandafir.

S m a r a Bucureşti, 22 Aprilie. •

J. N . ROSNY

— urmare şi sfârşit —

Gânditor în seara frumoasă, îşi plimba, ochii peste câmp şi, din când HI când, rssufla greu.

— E departe ! şopti. Apoi, c'o hotărâre repede, plecă de

lângă uşă şl se duse pipăind prin îri-tnnerec, se duse de bătu uşor pe urr.ă-rul nepotului său adormit.

— Hei, hei, micule ! Glasul îi ora foarte blând. Copilul

se deşteptă speriat aşteptându-se să fie schingiuit. Dar bătrânul îşi u rmă vorba aproape eu dragos te :

— Scoală-te, micule, scoală-te! Să vi* cu mine, că am să-ţi a ră t ceva fru­mos, o să vezi! Haide, micule, iu te !

Atunci bietul copil se ridică mirat, şi mai uimit încă auzîndu-1 pe tatăl său marc că-i vorbeşte aşa blând. A-poi. după ce bătrânul luă o fâşie de lână şi închise cu grijă uşa. o porniră hi drum în singurătatea nopţii.

Uătrânul ţ inea binişor copilul de mână! Potecile moi absorbea ori ce sgomot de paşi, şi nimeni, nimeni nu vedea trecând umbrele lor. Copilul, a cărui inimă sălbatică' era iubitoare, simţia o bucurie nespusă. Uita răuta-

i ea de până acuma a tatălui său mare . . în mersul lor ocolea vecinătăţile. Câinii cu toate acestea îi simţeau, se

luau după ei lă'trând în tăcerea cea mare. Atunci bătrânul înfiorat, se de­părta peste câmp. Si ca să încurajeze pe con îl să meargă, îi zicea:

— O să vezi... Mâine de dimineaţă o să al un dejun bun. . Şi mergeau astfel neobosiţi . Apoi;

t recând' printr 'o pădure plină de spai­mele nopţii, scoborâră într 'o vâlcea şi ajunseră la o baltă. Locul împrejurul ei era pustiu ; nu se vedea altă mişca­re şi nu se auzea alt sgomot decât fâ-şiitul trestiilor care se isbeau unele de altele.

Legat peste braţe, zăpăcit, copilul ridică ochii blânzi asupra tatălui sau* mare. Acesta, cu vorbe mângâîoase, îl iîrt după el. Deodată. îa malul bat« ţii, aplecându-se, fata lui deveni fe­roce şi pe umerii plăpânzi aj copilului se a pasară două mâini grozave. A«

,-tunci micul înţelegând totul, căzu iii -genuchi, cu disperarea unui cerb în­vins şi din ochii lui. «e porniră şirea--gur î 'de lacrime.

— T a t ă mare, o. ta tă mare!. . . Bătrânul neînduplecat îl;, ridica şi

•copilul, cuprins da spaimă nemăsura­tă, se ghemuia lângă tată-său mare, îi săruta t remurând picioarele ca să-1 îmblânzească şi bâlbâia:

— Bunicule, n 'am făcut -nimica rău nimica...

Dar bătrânul îşi băgase un picior jprmtre trestii, pe când micul da zoi mereu să-i vorbească mângâios şi să-] sura te pe unde înnemerea: în desert îl ruga.

Tn fine, neînduplecatul se tncovoaie şî îmbrânci copilul sub apa întune­coasă. Se_ svârcolea teribil micul şi apa, bolborosind, tr imetea băşici care se spărgeau la suprafaţă. O dată. ca­pul lui mic şi cu păr puţin apăru în-ţeleriit şi cu gură căscată. Bătrânul scrâşni din dinţi, c'o opintire plină de u ră cufundă iară corpul băgându-1 mai adânc în nămol, ţiindu-1 aşa până când apa rămase iar liniştită şi cele din u rmă băşici se sparseră la snpra faţă.

Şi bătrânul , pentru mal multă sigu­ranţă , mai stete aplecat încă câteva minute, cu braţul drept înfipt în no­roi.

Sălciile îşi plecau crengile posomo­râte peste luciul întunecos al apii,

-Fr. лѵ. S t u c k ; î m p ă r ă ţ i a d e sub p ă m â n t (Vezi articolul „UN pictor fantast";

П

Acolo bătrânul se opri. Vântul bă­tea mai tare, aburii se ridicau din baltă, câinii nu se mai auzeau -lă-trând. Atunci bătrânul scoase încet fâşia şi deodată o încolăci pe după braţele copilului.

— Să nu-ţi fie frică micule. Stai numai că o să vez i 1

brotăceii îşi continuau orăcăelile loî nocturne, o solemnitate nespusă se o-dihnea pe fundul.spaţiului, şi bătrâ­nul se ridică în line. Scoase cadavrul din apă, desfăcu făşia de lână înfăşu­ra tă în jurul corpului. Şi. sălbatec, mul ţumit de isprava lui, examina pe nepotul său ; îi privea faţa învineţită,; zâmbetul adormit, ochii închişi în pap

6. — Nr. 19. UNIVERSUL LITERAR /Duminică, 20 Maiu 1923^

cea veşnică, toa tă înfăţişarea rămasă delà păcătoasa făptură care mânca prea mul tă pâine de secară în coliba umbroasă.

Dar, printr 'o sfâşietură a norilor, trei steluţe prindeau din fundul ne

. mărginirii .

FULGI DE SOARE Centru LIA

Mi-ai dat o floare... O, câte ra­muri, nu mor în glastră ne 'ntrebate, şi câte n 'au perdut parfumul în um­bra plânselor perdele ?... Mi-ai dat a floare... Floarea asta ; adânc şi ne­uitat, va strânge de pe cărările —: 'nvecliite, povestea dragostelor me­le...

O, floarea cânteeilor sfinte, de când té aştept, şi câte vise, n 'au depănat făgăduinţe, în calea mea : cale pus­tie... Mi-ai dat o floare, înrourată, şi mi-aî zâmbit, cum nu se poate, să-i tălmăcesc desnodământul , printn'un acord de poésie...

Doar sunetul de clape ştei-se, lo­vit e-n fuga mâniei tale, să poată des-noda secretul, rămas nădejdilor — cântare — ...Şi într 'un târziu de ani, refrenul necercetat, sa ngenucheze, la marginile amintirii, — pe atunci îmbătrâni tă floare... '

Mi-ai dat o floare... Câte ramur i un cântăreţ ce-şi duce plânsul, dia sat, în sat, din' ţară-n ţ a ră ?... Ş t iam do mult, că o floare dată de bună voie, întruchipează; copiilor nepre-tuîrea cântărilor de primăvară;. .

Bătrânilor făgăduinţe !... Femeelor .jununi pe frunte - dar unui biet pri­beag ca mine, cu ce ar putea să-i ia­să în cale ?... Când pas cu pas mi-se desnodă a plânsului nemărginire, şi morţii trec prin golul vremii, stri­vind a viselor petale...

Ce înseamnă floarea dăruită, fru­moasa mea !... De înseamnă cântec, ascultă cântecele mele, acorduri plânse în zori de zi... Ёіе-ţi vor fi ne­despărţite şi-or duce a dragostei po­veste, spre nesfârşita închinăciune, când visele vor adormii...

De înseamnă fluturi de amăgire, te plâng, o floare dăruită, tu voi rămâ­ne în gând deapururi, acelaş cântec învechit, aceiaşi umedă curfună ce încinge o raclă, la îngropare... O, floare cu dureri pe frunte, maîjbine, nu ţi-aşi fi primit...

Mi-ai dat o ffloarc... Câte ramuri n 'au plâns în glastră, ne 'ntrebate. şi câte nu or mai plânge încă. pe ne­sfârşitele răzoare ?... Şi tou.şi. floarea dăruită — simbol din visele eterne, mi-a stors în suflet mângâerea făcli­ilor de sărbătoare. . .

Despre Filatelie „.. _ De Prof. Univ. I. Peretz

menilor mar i şi istorii ale descoperi­rilor se profilează în miniatură p» seriile festive. Copii văd pe mărcile venite din ţări străine şi floră şî fau­nă şi monumente şi colibe şi oameni sălbateci şi scene familiare şi repro­duceri de evenimente importante . Ei citesc ca într 'o carte deschisă, fru­mos i lustrată şi viu colorată, evolu-ţ iunea istorică şi economică a dife­ritelor state din lume. „Instruire cu amusant1', lozinca bibliotecilor de vulgarizare, ar putea să fie şi lozin­ca ei.

Şi pentru mici şi mari filatelia mai are şi o importanţă educativă.

Ea deprinde cu observaţiunea a-tentă . cu discernământul ascuţit, cu clasarea metodică ; deprinde cu or­dinea, cu aprecierea exactă a valori lor. Din acest punct de vedere ea tro­feu e iarăşi să fie privită cu interes, încurajată şi răspândită la noi în ţară .

Toa tă corespondenţa filatelică să fie adresată : C. Or. Universul — Fi latelia.

Rugăm pe cititorii noştri să ne în­t rebe orice-i interesează, anexând în totdeauna marca de 2 lei de răspuns.

Vom fi mulţumiţi să le dăm părerea şi sfaturile noastre a tâ t debutanţ i lor cât şî acelora cu colecţiuni îna­inta te .

Colecţiunile părăsite ne interesea­ză şi putem da indicaţiimi asupra

valoarei Joi-. P u t e m pune la îndemână debu­

tanţi lor serii interesante. în condi iiuni fericite.

Se zice, că precursorii filateliei ar fî fost elevii din colegiile Parisului, care atraşi de frumuseţea mărcilor poştale exotice, au început încă pe vremurile imperiului lui Napoleon П І să colec­ţioneze şi să schimbe între ei în spe­cial emisiunile de peste ocean.

Ce desvoltare a luat jocul copilă­resc al colegianilor, azi, când sute de mii de colecţionari sunt răvărşt ţ i în toa te ţările din lume şi când o marcă se plăteşte adesea cu sume ce întrec sute* de mii de franci, se ştie de toţi !

Filatelia a devenit o ar tă si o şti inţă în acelaş t imp.

Ar tă în mijloacele de executare, în • alegerea şi aşezarea mărcilor, în a-mestecul tot mai mare alf i latel iş t i -lor la emisiunea lor art ist ică; ştiinţă înt ru cât cunoştinţele necesare unui filatelist sunt precise, fixe, determi­nate şi după ele procedează exper­ţii, care ştiu să hotărască autentici­ta tea şi valoarea fiecărui exemplar supus cercetărilor.

Se poate sà fie o simplă modă, o pat imă de colecţionar, o furie trecă­

toare chiar, cum a fost aceia a lale­lelor în Olanda veacului al XVTf-lea,

dar se poate* iarăşi ca filatelia să nu fie o distracţiune numai, o manie ea aceia a colecţionarilor de inele, de ţigări, de cutii de chibrite sau chiar

' de cărţi poştale i lustrate. Căci la ea fantezia nu mai are rost. Ea e supusă la o anumită normă, fără de care nu mai e filatelie ci simplu capriciu, mai mult sau mai puţin costisitor.

Filatelia e soră bună cu numisma­tica. Ca şi ea se ocupă cu valori ofi­ciale. Căcî marca aplicată pe scri­soare e o hârtie monetară garanta tă de Statul, care o emite. De aceia şi ѳ primită în schimb curent îh ţara de emisiune în aceiaşi proporţie, în care e primită şi moneta de nichel sau de aramă.

Cá şi numismatica, ea are de scop adunarea sistemati valorilor scoase din uz sau în curs, a clasarei lor cronologice, a înregistrărei parti­cularităţilor diferite, a determinăreî falsificărilor îndrăzneţe.

Ca şi numismatica, ea e menită să ocupe un loc important în rândul ştiinţelor ajutătoare ale istoriei.

Din acest punct de vedere filatelia are - o deosebită importanţă : . docu­menta ră pentru cei mari, instructivă pentru cei mici.

Aşa cum e astăzi, filatelia deprin­de pe tinerii colecţionari cu numiri no*, cu situai lunile diferitelor state în lume, сгі valori monetare necu­noscute : şi un întreg curs de isto­rie şi de geografie se desprinde din vîgnetele de pe feţele mărcilor poş­tale. Re<4, principi se înşiră pe, ele, dinastii întregi se urmează pe tim brelc pomemorative, biografii aleoa-

a n d r e Theurlet

©оащца I(ti£e — U r m a r e şi s'urş't —

Spre marea mea părere de rău, luna următoare păru să se plictisească mult mai puţin. Ochii i se limpeziseră şi mersul îi era mai sprinten. Deschi­dea mai des pianul şi fredona mai voioasă romanţe sentimentale.

In acelaş timp mi se părea că dra­gostea sa se răcea pe măsură ce ocu­pam un loc mai mic în gândul său.

In sfârşit mă s imţeam neglijeat şi :mi era un mare necaz. î n t r ' o Joie, intrând în iatac, găsii instalat pe ca­napea, şi tocmai la locul meu prefe­ra t un tânăr cu păru l ' lung şi negru, căzând în bucle pe ceafă. Avea figura măslinie, barba mătăsoasă şi frizată, redingota strânsă pe talie şi chipul încruntat . D-na Luco sta lângă el şt părea foarte interesată de conversa­ţ ia lui.

Văzându-ma. se ridică, luă un al­bum de pe măsuţa si dându-mi-l:

Пгпыііса 20 /Лл''і îi UNIVERSUL LITERAR Nr. іу. — #;.

----- TJiioă ziua, micule, îmî zise dan­sa, stai cuminte pe un scaun şi dis-trează-to cu aceste poze.

Ea se reîntorsese apoi lângă dom­nul acela care întrebă cu dispreţ, ^rnângâindu-şi barba frizată.

— Cine e piciul ăs ta? — Este, răspunse ea, un mic ve­

cin... E drăguţ, şî'cmminte. Eu fui foarte amăarâfe de a fi numit

„pici" de către acest necunoscut care venea să ne atrice taifawel nostru şi începui să-1 urăsc.

Fu-i deasemenea puţin satisfăcut de primirea d-nei Luce. Ea declarase într 'adevăr că eram drăguţ dar ma i spusese că eram foarte puţin jenant . Şi această puţină impor tan ţă pe care me-o dădea îmi rănea amorul" propriu micşorându-mi i m p o r t a t a p e <eai'e mi-o atr ibueam.

Ghemuit î a і - ^ « * і ш * г ѵ а й Н ш * в -graţie mă рдаШ*шве«а-л^еас, Уааиг toa tă a ten ţ ia meA 'erapecepiităiAă-sar--prind conversaţia pe care acest in t rus cu părul lung o- avea < cu frumoasa noastră vecină.

Din nenorocire ei ѵоЫзеан în şoap­te . Din când în când prindeam din sbor câteva vorbe răsunătoare: Tris­teţe... Singurătatea inimeî— A trac­ţiunea sufletelor... adoraţie pasiona­tă.. ." Toate acestea erau o limbă ne­înţeleasă de mine dar care îmi suna neplăcut. L a urmă d. pe care d-na Luce îi zicea Aid-nEudolf pleca.

Ea îi întinse amândouă mâinile pe care el le strânse într 'ale lui. apoi se aplecă brusc şi i îe sărută . După ce plecă văzui pe d-na Luce care ridica­se un colţ din perdeaua ferestrei ur­mărind cu ochii pe d. Rodolf până Ia colţul străzeL Apoi se întoarse către mine şi băgând-seamă că eram supă­ra! : — Ce aî mititelule m ă întrebă trăgându-mă pe canapea lângă dânsa?

— Nu-mi place d. ăsta care mi-a zis pici şl care şi-a frecat barba de mâinile d-tale. Ea se înroşî, apoi puf­ni de r â s :

— Cum? Eşti gelos? murmură ea. UJte-te Ia acest pungăşel?. . . Ascultă, urma ea mângâindu-mă d. Rudolf este din aceeaşi localitate спитшс-şi ne face mare plăcere s«fcnev*vedeHw.. Fii gentil însă când va maî veni şi mai ales dacă vrei să r ămânem buni prieteni nu vorbi de el la nimeni.

0 ascultai şi пгьвривеі o vorbă des­pre vizitele d-lui eu barba frezată, na din cauza acestob«»*Arâtor om pe care nu puteam за-iettîăr dar t eama de a nu fi gonit deMa d^na Luce pu­neau în frâu poftei mele de a flecari. In toate Joile regăseam pe inevitabi­lul Rudolf instalat• îxHatac şoptind cu buna d-nă Pascal.

Câte odată, ea se aşeza Ia piano şî d. Rudolf, în picioare într'o poză me­lancolică cânta făcând să răsune re-urile romanţelor pe atunci la modă : Le chevalier hadjoute, Gast ibelzePe tite fleur de bois etc. Cu mâna pe ini­

mă cu înfătitarea fatală, cu părul vul­

voi scotea noteie cele de sus ridicau-du-se în vârful picioare!эг a runcând priviri arzătoare acompaniatoarei lui care părea fermecată de farmecul vo-cei sale. Adeseori răsfoind printre caetele de таджіей mâinele lor se în­tâlneau şi surprinideam nişte strân­geri furişe care mă turbau. Prezenţa mea trebue să fi stânjenit pe- d. Ro-dolfo, căci din timp în t imp Tmi arun­ca câte o privire necăjită şi cu o mi­mică expresivă solicită ifgonírea m e a ; d-na Luce se ţ inea tare si re­fuza să mă dea afară.

MS reţ inea еагса pe un fel de poavtă respect. Sau mai sfmpiu se servea ea de mine numai ca să salveze aparen­ţele nu ştiu. Adevărat este că mă in­vi ta tot mereu să-mi conÉámi* siatóejta si totuşi cu tot necazul^«еввюейті-І

* făcea cântăre ţe i de -штаадфе^«pşafcru nimic in lume a1 aşi fi r e l a t a t de a m a duce la dânsa, în fiecârenfoi. .

Cu toate astea intri© oarecare săp­t ămână din Iulie fui ameninţat de a fi lipsit de plăcerea mea săptămânală Nu ştiu din ce cauză profesorul meu а ш ^ că concediul de J o i xäih prin excepţie suprimat şî că vomr*v©fll la şcoalăuca şi în celelalte z i le /Aceas tă ЬЫйяатег-т і se păru groazafeă.:

./ ^ u p p i i t e a m s a m ă obişnuiesc cu ideia căyja doua zi d. Sndolf va avea singur privilegiu de a petrece cu. d-na ^ Luce, în t imp ce eu mă voi prăpădi de gelozie la şcoala mea aşa că luai ho­tărârea de a trage Ia fit nespunând a-casă că am şcoală:-şi după masă. A doua zi prin urmare luai drumul că­tre apar tamentul d-nei Luce. Tmi a-duc aminte că timpul era foarte apă­sător şi că după ce se îngroşase toată dimineaţa, norii, se rupsese într'o ploae torenţială în momentul când .soseam la etajul I ' m ă isbii de d. R u ­dolf eşea de la vecina noastră cu pri­virea zăpăci tă Îşi cu hainele în dezor­dine. El nu păru eă m 'a văzut şi co­bora cu repeziciune în stradă.

— Io fi ies t frică de vijelie m ă gân­dii eu cu naivitate şi aleargă să-şi caute o umbrelă Foar te vesel de a scăpa de acest stânjenitor intrat la

•dma Luce. Acolo deasemeni vremea prea vijelioasă. O voce furioasă se a»zea.vişi -deschizând uşa văzui pe d. Pascal care sta cu braţe le încrucişate în faţa nevestisii. Ortrul acela gros părea agitat de o emoţie extraordi­nară, obrazul lui roşu de obicei era palid, buzele-i t remurau, sprâncemle lui groase se îmbinaseră sbârlite. Că­zu tă pe canapea cu capul în mâini d-na Luce plângea încet. Mă oprisem speriat pe prag. D . Pascal mă zăr i ş i cu o pn'vire furioasă îmi strigă brutal :

— Marşi d-aici Г Eu nu mă urneam cu toate astea.

Fr ica m ă înlemnise cu gura căscată. Atuncea d-na Luce îşi scoase mâinele de Ia obraz şi figura ei îmi apăru îns­păimânta tă .

—- Hai mititelule lasă-ne! . Esii palid la rândul meu şi mul t

t imp încă din susul scării auzii vocea detunătoare a d-lui Pasca l ,

Jmi petrecu! restul ailei în cele mai mar i griji şi dormii foarte rău. Dar. mai trist e că a doua zi t rebui să mă întorc la şcoală unde s i r fe r io sdra-văsnă morală adăugată cu carceră решиги întreaga zi dar puţin îmi pă­sa; pedfeapsa mea mi ne păreai un mart i r g-âudindu-mă că зпіегеаш per­secuţie pentru iubirea d-nei Ltrce-.

Seara când m ă mtorseaPaeasă înfo­meta t mătuşa mea exclamă eu ochi" aprinşi.

— Ш b m e l S ceva nou... Ştiţi ce i s a întâmpl'at d-lui Pascal .

— Ce! întrebă tată-meu. — Ncvastăsa a fugit cu un profesor

d » beeft un d. Rudolf. — Prevăzusem că această dfcnă

Luce avea să aibă un sfârşit rău de-claă mama mea, prea era cochetă!...

A h D-ne ce are^mitttelul ăs ta? >— Eu îmi răatoriiaaam farfuria de

supă şi stani (Жіааввакжщşi cum a-şi fi primit o lovifc^aân»f)lppi

Nu mai auzu h u â î o d a t ă voriiiad«-s( de vecina noasfcrfeişknu>şfchreesVftJă eut de atunci mul ţ i ani ісаадаагнаеа-cenuşa lor pe această cppilăraa®et a Ventura dar regăsesc твагешап-" me­moria mea figura drneiLueeîJ palidă c u ochii negri mângâioşi c u ţ păru , negru ondulat cu gropiţe râzătoare îu obraz şi cu accentul ei provensal ci eşea din bruma amintire! ca acela pasteluri ale pictorului Besnard aii căror capete delicioase do sugestivi es d i n t r ' n a i i n abur de nuan ţe şi de­fecte şi-ţi privesc cu farmecul nedefi nit al lucrurilor văzute în vis.

Când doi îndrăgostiţi se desporţesc, El se prefac că asta'i lasă rece, Pe când în taină tnsä se bocesc.* Necazul totuşi mai târziu le trece.»

Dar mii, iubito, de ne-am despărţi, Jn viaţa noastră vai ! totul se curmă : Ni:i 1a,nici eu, da J nu m vom boci, Dar amândoi vom plânge mai pe urmei

Глп» L. Bertcfc

CITlft ULNIC

MARE ZÍAR СОШІкМ — Cel mai bine ikforsmt ziar din pră, eu cele din unMjkfi din hmest în­

treagă telegrafice şi teletömte.

Abonamente IN Ţ A R A :

Lei 90 ve 3 luni » 175 6 „ „ 350 12 „

ДЬопаяийе ín STRĂINĂTATE Lel 200 pe 3 Tuni

„ 375 „ 6 „ 75Э 12 »,

1 l e u e x e m p l a r u l —

8 . — No. 1 9 . UNIVFRSUL LITERAR

Răzbunarea Iul Toto