A N U L X X I X . ARAD, 13/26 februarie 190b. Nr. 7.

Biserica ţi Scoală F o a i e b i s e r i c e a s c ă s c o l a s t i c ă , l i t e r a r ă şi e c o n o m i c ă .

Apare odată în săptămână : DUMINECA.

PREŢUL ABONAMENTULUI. Pentru Austro-Ungaria:

P e u n an 10 co r . — p e ' / i a n 5 co r . \ P e n t r u R o m â n i a şi s t r ă i n ă t a t e :

P e u n an 14 fr. : p e j u m ă t a t e a n 7 fr.

PREŢUL INSERŢIUNILOR :

P e n t r u , p u b l i c a ţ i u n i l e d e t r e i or i ce c o n ţ i n c a m 150 c u v i n t e 6 cor . ; p â n ă la 200 c u v i n t e

8 c o r . ; şi m a i s u s 10 c o r . v . a.

C o r e s p o n d e n ţ e l e să se a d r e s e z e R e d a c ţ i u n e i

,,BISERICA şi ŞCOALA'' E a r b a n i i d e ]> r e n u in e r a t i u n e a

T I P O G R A F I A D I E C E S A N Ă în A R A D .

N.rul 7050/1904.

Tuturor oficiilor . protopiresbiterale şi parohiale de sub jurisdicţiunea Conzistorului gr.-or. rom.

din Arad.

După ce prin dispoziţ iunea noastră de la 1 1 / 2 4 Ianuarie 1904 Nr. 136 am revocat tutu­ror funcţionarilor acestei diecese în memor i e o-bligământul de a se interesa şi de a luă cunoşt in ţă de celea publicate în organul oficial al diecezei »Biserica şi Şcoala« abonându-1 fiecare ori din resursele sale propri i , ori în contul oficiului res­pectiv, am aflat de lipsă şi de aceea înda to răm a c u m pe toţi conducător i i oficiilor protopresbi-terale şi parohiale ca, exemplarul procura t din banii Bisericei sau a Cultului, care şi a l tcum formează proprietatea parohiei , sâ-"l conserve şi aşeze în ord cronologic, iar la finea anului să-'l dee la compactor pentru a-'l pune în tăbliţe trai­nice şi astfel legat să-'l depună în arhivul paro­hial sau protopresbi teral ca şi avere a parohiei respective a tractului .

Şi până atunci însă, în vederea că exem­plarul procura t din banii parohiei nu este numai pentru preoţi ci şi pentru învăţători , înda torăm pe conducător i i oficiilor parohiale, ca fiecare nu­m ă r al organului oficial mai sus numit să-'i dee şi preoţi lor celorlalţi dacă sunt p recum şi învă­ţătorilor din c o m u n ă când îl vor cere, având fie­care dintre ei a adeveri pr imirea şi cetirea prin subscr ierea numelui lor pe fiecare n u m ă r la or­ganului amintiţi şi aceasta cu atât mai vâr tos , eu cât neştiinţa şi aşa nu scuză, iar noi voim să dăm ocaziune tu turor pe cari îi priveşte, a cunoaş te mersu l lucruri lor şi cuprinsul ordinaţ iunilor su­per ioare publicate în numitu l organul oficial a diecezei.

Toţi P . O. D. protopresbi ter i tractuali pri­mesc îndator i rea ca din incidentul vizitaţiunilor,

ce vor face în comunele bisericeşti lor subma-nuate , să controleze riguros, dacă ordinul nos t ru Nr. 1 3 6 / 1 9 0 4 şi respective acest ordin al nos t ru s'a efeptuit ori ba şi în rapoar te le lor ce v o r subşterne aici să rapor teze despre aceasta sub punct special,

A r a d , 4 /17 Februar ie 1 9 0 5 .

Joaii j . pap]} E p i s c o p .

P R O G R A M E L E s i

NOUA LEGE DE PREDARE ComunieaFe făeută la Congresul din Niirnberg din

Aprilie 1904. ( U r m a r e şi fine.)

Schimbarea felului de act ivi tate cere însă o tensi­une tot mai mare a atenţiei si o muncă de adaptare con ­tinuă. Şi cu cât schimbul se face mai des, eu cât un i ­tăţile de timp dest inate fiecărui obiect sunt mai mici, cu atât risipim forţele copilului mai mult şi mai fără folos. P lăcerea pe care o dă schimbnl, senzaţia de nou, de altceva, îşi a re de sigur va loarea sa în procesul de asimilare, dar nu compensează efortul de adaptare , efort pe care îl facem pentru a lua nuanţa specială a ideilor din fiecare obiect de învăţământ .

Profesorii de curs secundar •au făcut de sigur cu toţii u rmă toa rea observaţie: Abia după 20—30 de m i ­nute de la Intrarea în clas simţeşti clasa încălzită, unifi­cată în gândire, vibrând sub puterea convingere) d-tale. Acum s'a făcut abia a d a p t a r e a !

Şi a tâta muncă nerodnică să risipim noi la copii de câte 4 — 6 ori pe z i ? '

Dar chiar în afară de consideraţ ia aceas ta a i«to-virei fără nevoe, nu vi se pare că deprinzând copiii se t r eacă aşa de curând de la o disciplină la alta, ii î n ­drumăm spre superficialitate ?

Mie, o mărtur isesc, ori cât m 'a r costa lucrul, dis­poziţ iunea aceas ta şcolară, îmi place impres iunea unei sistematice feminizări a minţ i lor . . . Se zice că intel ige­nţa feminină este carac ter iza tă tocmai prin saltul — cu

şi fără rost — de la o idee la alta, în t r 'un timp foarte r e s t r âns . Oare în aces t sens să se realizeze izbânda fe­minismulu i?

Fenomenu l de supra -muneă , la care am ajuns şi noi pe al tă cale, a fost. semnala t sunt acum 20—25 de ani ; se a t r ibue numărulu i mare de cunoşt inţe , progra­melor încărca te şi îndreptărei act ivi tate! copilului exclu-ziv în sensul intelectual. Ca corectiv s'a propus munca fizică.

Pă re rea noas t ră este că oboseala nu vine de la în­că rca r ea programelor ci de la organizarea cunoşt inţelor şi dela metodele de predare . Acelaşi stoc de cunoş t i ­nţe s 'ar putea da, cu rezul tate osebite, în t r 'un t imp mai scurt , dacă am supr ima tot ce iroseşte mintea fără să-i dee un folos echivalent şi dacă am modifica ordinea în ca re să se prezinte ele.

Am semnalat în t reacăt ceea ce cred nepotrivit sau nefolozitor dintre lucrări le şcolare. în privinţa organi-zărei cunoştinţilor, chest iunea e prea complexă pent ru ca să între în cadrul unei aşa de modeste comunicăr i .

Ziceam că nu e număru l de cunoşt inţe care os ­teneşte . Poa te mă înşel, insa eu socot că crierul îşi a re şi el toanele şi răzvrăt ir i le lui instinctive, că 'n t r 'un timp dat numărul de cunoşt inţe asimilate e s tatornici t în primul loc tot de plasticitatea lui, ori care ar fi e-fortul profesorului . Câţi elevi şi-au însuşit toate cele spuse de către profesor? Cu ajutorul lenei, cu acel al fantaziei sau al amintirei , mintea copilului îşi caută h r a n a aiurea, de îndată ce noţiunile explicate nu se impun conştiinţei lui dela sine. Dar, or i -ce ar gândi e-levul, el e ţ inut să s tea neclintit , să simuleze s tarea care p resupune pr iceperea şi să o simuleze cu toată tensi­unea de care e capabil timp de 4—5 ore pe zi. Acesstâ t ens iune e, după mine, cauza ostenelei . Atenţia, fie ea rea lă , sau simulată, iată activitatea care toceşte minţi le , c a r e ne iroseşte puteri le .

S 'a propus ca remediu munca manua lă . Această m u n c ă este de sigur un derivativ însemnat ,

meni t să evite mul te excese . Dar după 7—8 ore de a-ct iv i ta te cerebrală , cum o cere învăţământul secundar , mai poate copilul în t repr inde şi muncă fizică?

Dr. Mosso a dovedit, că gimnastica în şcoli nu-i d e cât u n supliment de supra muncă intelectuală.

Acelaşi lucru îl pu tem spune despre ori-ce muncă m a n u a l ă supraveghiată şi t ransformată în activitate si-multanee. Pent ru ca munca fizică să fie un derivativ o-dihni tor al minţei, ea t rebue lăsată să se modeleze după energia de care dispune elevul în fiecare moment , după gustul şi fantazia lui din fiecere clipă. 0 reg lementare a aceş t ia ar rezulta din însuşi forţa lucruri lor , fărâ in ­tervenţ ia noast ră . Oare jocur i le copiilor sunt fără o rd ine?

Ori ce emulaţie, impusă mai ales, ori ce simul-tane izare , încordează minţi le p rea tare şi le osteneşte.

Din acest punct de vedere , găsesc că absurdi ta ta-tea cea mai izbutită pe care au invetat-o pedagogii tu­tu ro r vremurilor , este metoda lucrului de m â n ă din şco­lile de fete.

Lucrul de mână este dexter i ta tea care se poate face fărâ un efort intelectual , ca re se poa te mecaniza de la început. Maestrele actuale o t ransformăm într 'o luc ra re intensiv conşt ientă . Ele silesc 50—60 de copii s ă lucreze a b s o l u t e u a e e e a ş i r e p e g i u n e , în a c e e a ş i m i ş c a r e , u rmăr ind explicaţiunile teoret ice pe cari ele le fac pe tabelă. Şi ce t e o r i e ! . . . Cum se scade sau se îmul ţeş te la colţun, pe unde se bagă acul la cu tare sau cu ta re punct e t c . . . .

Asta e ca şi cum a m sili copiii să nu meargă fărâ să observe locul unde pun fiecare picior şi fără să numere

sau să de termine cu fel de fel de vorbe mişcarea ce o fac! Ca şi cum am cere elevului ce cân tă la clavir, s ă spună numele fiecărei note cu degitaţ iunea şi tonul e i ! etc . . . Acolo unde na tu ra ne-a învăţat să ne lipsim de lumina obosi toare a conştiinţei, de munca migăloasă a acesteia , noi să impunem conş t i in ţa !

D dr. Gustave Le Bon, a formulat o defininţie, ca re • greşită în general izarea ei, expr imă foarte bine o lă­

ture a valoarei educaţ iunei . *E1 z i ce : „educaţia este trecerea conştientului în incnoştient".

Tot ce putem t rece în inconşt ient este de sigur o achiziţie definitivă pentru individ şi poate chiar p e n ­tru generaţ iuni ul ter ioare . Şi t rebue ca omul să e v o ­lueze în acest sens, nu pent ru a deveni un automat , cum s'ar putea crede in terpre tând rău formula, ci p e n ­tru a folosi iumina cunoşti inţei pen t ru noi cucerir i , în n o u ă domen i i !

Când silim copiii să gândească intensiv, acolo u n d e nu e nevoie, nu numai că-i ostenim fără folos, dar n e împotrivim mersului firesc al evoluţ iunei lor.

Câte mijloace de secătuire a inteligenţei n ' au î n ­văţat şi pedagogii! !

Să încheiem. Caracter is t ica genera lă a î n v ă ţ ă m â n ­tului nost ru şi a metodei de predare în vigoare, m a i ales în învăţământul inferior, este clarificarea şi orga­nizarea de timpuriu în conşiinţă a unui număr cât mai mare de cunoştinţe. Această clarificare ar t rebui să în ­semne economie de t imp. Economia nu se face însă de îndată ce copilul munceş te tot a tâ tea ore şi tot atâţ ia ani , ca şi cu metoda v e c h e ! 0 reformă, şi aceasta n u ­mai în scopul de a ne conforma pe deplin spiritului metode i în vigoare, ar fi să r educem număru l anilor de şcoală, sau şi mai bine, să r educem orele de lucru zil­nic, lăsând cât mai mul tă v reme muncei manua le libere, activităţei spontanee a copilului.

Eu însă găsesc o primejdie în însăşi spiritul m e -toadei de p redare . în adevăr , metoda actuală , cu mul -tiplele-i mij loace de concret izare , cu procedeur i le ei de reproducere , pune conşt i inţa copilului în depl ina p o ­sesiune a cunoşt inţelor primite . . . dar o potenţiază, dă conşti inţei o acuitate pe care vrâşta nu o îngâdue. Or­ganizând cunoşt inţele de la început , direcţionând min tea

• spre cerce ta re şi general izare , metoda nouă crează ne­voi intelectuale nepotrivite cu evoluţia firească! De aci precoci ta tea care ne dă iluzia izbândei, dar care face că la 18 ani t iner imea să fie neuras ten ică . P rea mult se slugeşte metoda nouă de mijloacele de investigare ştiinţifică şi p rea puţin ţ ine seamă de încetineala cu ca re evoluează în mod firesc mintea omului . învă ţământu l nostru previne, întimpină, aticipează, satisface nevoi in­telectuale cari abea l icăresc, le c reează cât odată pe de-a 'ntregul , pe când ţânta lui, menirea lui, ar fi să fie numai satisfacerea acestor nevoi atunci si acolo unde ele există.

Dacă observaţiunile p receden te sunt juste , o r e o ­rganizare fundamentală a învăţământului se impune în interesul igienei sufleteşti, în interesul bunei stări m o ­rale a generaţ iuni lor cari se ridică.

Nu e potrivit cu puter i le mele să ară t în ce sens a re a se face aceas tă reorganizare. Sis temele de edu­caţ ie sunt creaţiuni măre ţe , pen t ru cari nu ori c ine poa te fi chemat .

„Goncepţiunea nepătată". Revin la „contingentul abundan t " de dovezi, pr in

cari Dl I. Bălan în numeri i 4, 5, şi 6 a. c. din „Uni­r e a " se încearcă a dovedi , că noaua dogmă a biserici i

apusene despre concepţ iunea nepă ta tă „nu e s t ră ină de doctr ina bissericii vechi" , ceeea ce „se vede din c i ­tatele aduse . . . . mai ales din cele luate din Mineu şi dela Galiatowski şi Baranonowi" .

„Amintesc odată şi pen t ru to tdeauna şi încă aici la început" , că biser ica „neuni tă" nu făureşte dogme din teologumenele singuratici lor teologi, nici din docu­mentul oficios „autent icat de conzulul francez" al con-venticolului — căci n ' a r e criteriile unui sinod — din Aleppo, pus la cale sub influinţa puteri lor romano-ca ­tolice de zeloşii iezuiţi, pent ru a câştigă prozeliţi în orientul or todox, ci în doctr ina ei rel igioasă se raz imă numai şi numai pe fundamentul cel solid al bisericii vechi ecumenice, păs t rând nevă tămat şi mărtur is ind con­s tant în confesiunile ei acea credinţă, ca re s'a p ă s ­t rat şi mărturis i t to tdeauna, p re tu t indenea şi de că t ră toţi .

Dacă dl Bălan se simte dispenzat, ca în „cons­t ru i rea dogmei" să nu ţ ină cont de doctr ina S-ţilor Păr inţ i şi de părer i le doctori lor şi mari lor dascăli ai bisericii apusene — „în capul că rora n ' a încăput dogma aşa uşor" , deoarece „ei au un sistem după care îşi explică t oa t e lucrur i le" , să ne fie şi noau iertat a nu pune deosebit temeiu pe socotinţa izolată a unor „stâlpi" de înăl ţ imea unui Baranovici , Galiatowski, Ignatius, Bălan, Andreas e tc .

Cumcă biserica veche n 'a ştiut n imc de „pr ivi­legiul P reacura te i " , ci mai vârtos a mărturisi t , că s in­gur Iisus Hristos — unicul prin care ne-am rescumpărat (Efes. 1, 7, 8, I T im. .2 , 3—6) — s'a conceput şi n ă s ­cut fără păcatul original, s'a dovedit în numeri i 51 şi 52 din „Biserica şi Şcoa la" cu citate şi sen ten ţe în -t r ' adevăr „abunden te" din scrierile S-ţilor Părinţ i , car i sunt chemaţi a testa —• ear nu Baranovici şi Galia­towski - ce a crezut şi mărturisi t biserica lui Hristos în t impuri le ei clasice.

Cine a scris articolul respect iv şi ce ediţii a fo­losit din S-ţii Păr inţ i nu impoar tă . Redac ţ iunea e r e s -ponzabi lâ pent ru tot ce se publică în coloanele amin­titei foi. Dl Bălan pu tea să stea cu ea de vorbă . In loc să-o facă aceasta , se espectorează con t ra p ropr iu ­lui autor Guetée în t r 'un mod caracter is t ic pen t ru spi­ritul de to lerenţă al unor elevi ai congregaţiei „de propaganda fide" dintre cari unul , compăt imind u -ne pent ru „s tarea de tot delăsată şi vrednică de c o m p ă ­timit", în care ne aflăm noi „neuniţ i i" , roagă pe P r e a ­cu ra t a să ne tr imită o rază de lumină, care l uminân -du-ne mintea să ne r eaducă la calea adevăra tă ţ„U-n i rea" feuilletonul din Nr. 5 a, c.)

Reproduc din cuvânt încuvânt , ca onoraţi i ce t i ­tori ai acestei foi să vază şi să înţeleagă cum se „zdrobesc a rgumente le" : „Guettee e unul , c a r e a p ă ­răs i t steagul, căruia i-a ju ra t credinţa, pen t ru astfel de ostaşi „Dienstreglement"-ul a re un paragraf, ce spune , că aceştia t rebue împuşcaţ i . Cu astfel de criminali nu stau de vorbă. — Citatele îngrămădite , ce se aduc în acei doi numer i , nu le pot luâ în conziderare , căci în un operat , unde vreai să argumentezi ceva n u aşa se c i tează" .

Dlui Bălan nu-i p lac „ci tatele îngrămădi te" din S-ţii Păr inţ i . P r icepem supă ra rea şi nu ne mirăm. P a ­gubă, că nu e în floare încvisiţ ia — sanc tum oficium — care avea obiceiul „evanghel ic şi c reş t inesc" de a tr imite pe rug nu numai pe eretici , ci şi pe toţi aceia, ca r i cutezau a avea o al tă pă re re pe te renul teologiei sau al şt i inţelor profane decât lumea oficioasă papală . Azi nu e la modă a rderea pe rug, ci „Dienst reglement"-ul prescr ie b a g s e a m ă : puşca , ca un mijloc de convin­gere pent ru cei oponenţ i , apostaţ i şi eretici .

Se mai onorează din par tea dlui Bălan erudi tul a rh imandr i t Dr. W. Guetee — care bărbă teş te a s ta t în faţa lumei critice a |Occidentului , deci şi pu t ea să-1 învrednicească cu binevoi toare a ten ţ iune — şi cu epitetul de „aposta t" , ba se numeş te indirect şi „gunoiu" .

Ei b ine D- lo r ! Nu mer i tă oare în măsu ră şi mai mare epitetul de „apostat" urzitorii „sfintei un i r i " , pen t rucă părăs i ră steagul, căruia credinţă i-au j u r a t ? Eu nu-i voiu numi asfel, ci voiu respecta pă re rea unu i distins şi venera t membru al clerului greco-ca to l ic : că. t r ece rea la o al tă biser ică cu instituţiuni apostolice, cu o preoţ ie şi sac ramente rec iproc recunoscute , nu este încă apostasie . Să nu cruţe dl Bălan la ocasiuni b ineveni te cu epi te te de „criminal i" pe aceia, cari „după r ă u obiceiul lor" (Şincai) sub ordinile arhiepiscopului Coloniei din Strigoiu făcură o traducţiune falză în limba latină de pe manifestul de unire . . . 0 traduc­ţiune din cele mai miseleşti şi criminale, falsificarea unui document public, a unui tractat politico-bisericesc pen t ru a supuue poporul român Catolicilor şi a desfiinţa b i ­serica r o m â n ă de Alba-Iulia.

Noi n ' avem „nici în chin, nici î n m â n e c ă " cu a -semenea „învinuiri grave" , ci un distins istoric şi fiu credincios a l bisericii greco-catol ice.

Am fost rugat pe dl Bălan să ne aducă a rgu­men te din scrierile Sfinţilor Părinţ i , dovedind astfel în mod clar şi evident noua dogmă a bisericei a p u ­sene, dar şi mai nouă a bisericei uni te . Zic şi mai nouă, aducându-mi aminte de „adunăr i le secrete p e n ­tru sch imbarea religiunei s t rămoşeşt i" din 1872 şi de cuvintele nemuri torului Bariţ iu: „De câţiva ani se p ropun câteva doc t r ine . . . cari nu se cuprind în s im­bolul credinţei adopta t de biserica noastră , ca re şi până acum au produs cele mai mari îngrijiri şi n e o -dihne a spiritelor. . ."

In loc să ne „doboară" cu astfel de a rgumen ta re ce „o recunoaş te toată lumea" , ne aduce ci tate şi explicări „de unde nici n 'ai c r e d e . . . din Is lam", con t ra căruia cruci ta te de ext i rpare au întrepr ins papii şi popoare le creşt ine.

Noi aşa ştim şi mărturis im, că izvorul dogmelor creşt ine e reve la ţ iunea d-zeiască, depusă în sfânta scr iptură şi t radi ţ iune. Este învă ţă tura lui Mohamed, cupr insă în Coran, revela ţ iune divină? Dacă teologii romano-catol ic i o recunosc de a tare , pot cita din e a cu deplin succes, pot conzul tâ în deplină linişte a conştiinţei, „pe cei mai buni în t rupaţ i cadi ac i" . Noi „neuni ţ i i" nu o recunoaş tem de izvor al credinţei n o a ­stre, ci am rostit în t impuri le v e c h i : ana tema lui Mo-hamed, învăţă ture i sale şi celor ce se ţin de ea" . Ce „ p u ­tere de a rgumenta re" poa te avea deci „expl ica rea c a -dilor", când e vorba de o dogmă specială creştină, ca re nici „în capul doctori lor" n ' a încăput numai dl Bă lan o va ş t i !

(Va, u r m a . )

Strana. (Cântări bisericeşti aranjate pe note de Trifoii

Ltigojanu.)

(A) Un element de mare importanţă, pen t ru a influenţa asupra sufletului omenesc, este cân ta rea .

Variat iunea si frumsetea cântărilor noas t re bisericeşti, fără îndoială sunt podoabe ale ritului oriental .

Dar modul cum aceste melodii au fost t r e -

cute din vremi asupra textelor bisericeşti în limba română, nu în to tdeauna a corăspuns cerinţelor muzicale şi celor de limbă.

Satisfacerea exigenţelor de aceasta natură 'şi a pus-o de ţântă dl Trifon Lugojanu, profesor de rituale, cant şi muzică, la seminarul nostru diece­zan din Arad, dându-ne un volum de cântări bi­sericeşti, în cari, fără al terarea textelor autentice şi a melodiei originale din dieceză, cântările sunt arangiate unisono, ritmic şi corăspunzător prozo­diei limbei române.

Prin această publicaţiune, în afară de mo­mentul relevat, to todată se şi fixează melodiile bi­sericeşti, salvându-se din primejdia transformărilor necompetente, la cari erau expuse, transmiţându-se numai prin auz, din generaţ ie în generaţ ie .

Din punct de vedere didactic, în publicaţiu-nea dlui Lugojanu vedem un moment de progres, o uşorare a învăţăturii cântărilor bisericeşti, prin întrebuinţarea mijloacelor moderne şi în acest ram, prin fixarea melodiilor prin note.

Atâ t din punct de vedere muzical cât şi din punct de vedere didactit-practic, dl Lugojanu a făcut un bun lucru, prin publicaţiunea sa.

în fruntea cărţii, într 'o judicioasă expunere, autorul schiţează istoricul cântării bisericeşti în general şi în special în biserica română ; indică apoi principiile cari l-au condus în lucrarea sa.

P e 127 pag. se estind apoi cântările: irmoase, pricezne, glasuri, t ropare, stihoavne, pri-pele, podobii, laude, etc. pentru toa te sărbătorile. •

Recomandăm cu toa tă căldura valoroasa carte a dlui Lugojanu, ca o lucrare de bun folos şi de valoare netăgădui tă , în l i teratura noastră muzicală.

Reflexiuni la

„Fondul preoţesc şi clasificarea ajutoarelor".

In număru l 6 al foaiei „Biserica şi Şcoa la" din 1902 am scris u rmătoare le :

Adevăra ta r a n ă nu e lipsa unui fond de pensiuni preoţeşt i , g ravamenul ser ios e faptul tr ist că se rmanele preo tese în conţ inu le amenin ţă sabia lui Damocles, c ă r e m â n â n d văduve, n ' au din ce să se susţ ină, iară orfanii r ă m â n fără creş tere spre ruş inea clerului şi a bisericii noas t re . Aşadară dacă fraţii preoţi voesc să a d u c ă jertfă pent ru as igurarea familiilor lor, a tunci să u r c ă m cvotele anua le ce le plăt im în fondul preoţesc , în măsura , în care putem şi voim să asigurăm p r e o -teselor ajutorul vidual. Aici apoi pu tem pre t inde ca aces te cvote de ajutoare să n u fie penden te dela nici o împre jurare ci numai dela anii de serviciu şi dela t axe le solvite fără deosebire , că cutare preot în ce fel de paroh ie se află, respect ive, ca preotul de cl. II să a i b ă drept — dacă poate — a solvi taxele anua le p r e ­

scrise şi impuse celor dela parohi i le de frunte, s tabi ­lind numai minimul şi maximul cvotelor de a ju toare şi în măsu ra aceas ta şi taxele anua le solvinde din p a r ­tea p r eo ţ ime i ; aceas ta pen t ru as igurarea fondului p r e ­oţesc de ajutoare.

Aşadară faţă cu pă re rea păr inte lui Nicolae Cr i ş -mariu, desfăşurată în nr. 6 al foaiei „Biserica şi Şcoa l a " din 1905, eu cred, că e corectă clasificarea a ju toa re ­lor după pa roh i i ; să se enun ţe însă, că preoţii dela parohi i de clasa II şi III — dacă pot şi dacă voiesc — au dreptul şi dânşii să p lă tească cvotele impuse ce lor din parohii de cl. I, şi conform taxelor de solvire să aibă şi văduvele lor dreptul la ajutoarele stabilite pent ru văduvele preoţi lor din parohii de clasa I.

Astfel nime nu se poate plânge, că familia Iui e scur ta tă şi neîndreptăţ i tă , sau că i-se impun fără voie taxe şi sarcini nesuportabi le .

B . - C o m l o ş , la 8 Februar ie 1905. Miliai Păcăţiati,

paroh.

Ne face p lăcere a da loc acestei op in iun i ; da r în t rucât ştim noi, cercuri le hotăr î toare nu sunt apl i ­cate a în t ră în nici o reformă, p â n ă ce nu vor fi a-rangiate taxele res tante şi preoţ imea va dovedi p r in aceasta , că ştie, că numai prin împlinirea da tor in ţe -lor poa te ajunge la drepturi .

Bedacţiunea.

Tot în chestiunea catehizării. Reflexiuni.

( U r m a r e ş i fine.)

Eram şcolar în satnl natal şi pare-mi-se Ia să r ­bă toarea sf. Ştefan, după Utrenie frig fiind, credincioşii se aduna ră în sala şcoalei. Pe r icoapa evangelică p re s ­crisă pentru acea zi e s t e : pilda s tăpânului casei, ca re a sădit vie, si ceti tă fiind la Utrenie, învăţătorul î n ­cepe a vorbi despre pildă c ă : cât e de frumoasă şi cum de minunat zugrăveşte pe oameni i cei ră i şi fără de lege. Un fruntaş îl î n t r e rupe : oare să se fi în tâm­plat aşa cum scrie evanghelia despre acei oameni ? La aceas ta învăţătorul r ă s p u n d e : nu dragii mei, aceas ta este o pildă prin care dl Hrs. ara tă , că aşa au făcut oamenii cei necredincioşi cu prorocii , cari au fost servii lui D-zeu, şi aşa pr imesc şi pe fiul său.

Iată tablou. Un creştin fruntaş, care cerce ta sf. biserică regulat, de câte ori a auzit pilda aceasta , — dar ce folos avea, dacă nu înţelegea. De aici pu tem c o n c h i d e : că oare fost-au mai pricopsiţi ceialalţi ? Şi ce pu tea fi cauza ? Apoi să t ragem consecvenţa pen t ru generaţ iuni le vii toare, cari t răesc între pocăiţ i , şi p e cari cat ihet ica modernă îi va creşte fără a-le amint i măca r de pildele lui Iisus. Şi e în t rebare , că dacă planul şi manuale le le eschide, oa re cum îi va mai t rece cuiva pr in minte a se ocupa şi cu lucruri de a s t e a ? In predică ori exo r t a r e? Dar pent ru aces tea n u este controla, nu examen, aces tea sunt afaceri, cari apar ţ in conştiinţei, — iar conşti inţe de aces tea sun t rari şi t rebue să le cauţi , ca să le afli.

Una e cert, că: în alegerea materiei religiunii esperimentâm. A dovedit-o aceasta în mod clasic dl Dr.

. Barbu cu comunicarea de esperienţe despre „Baba nesăţi­oasă". Va să zică, tocmai pentrucă esperimentâm, în-

ir'un loc acceptăm piese nepotrivite, iar în altul omitem pe cele potrivite. Besultă din acestea că, în alegerea ma­teriei încă mai are loc libertatea cuvântului.

După ce a m făcut premisele , car i le -am crezut <îe lipsă, revin la plan şi la cărţ i le de religiune ale dlui Dr. Barbu, stabilind rapor tu l lor cel adevăra t , cu a tâ t mai vârtos, că aceste 2 obiecte au să n e se rvească de mijloace aucs i l iare la p ropune rea religiunii. P l anu l In forma exis tentă este busola, care regulează, r e s ­pective dă direcţ iune ca tehizăr i i ; iar căr ţ i le dlui Dr. Barbu vor fi escluzivu) isvor al materiei de religiune, — încât sunt informat , că în u rma ordinului Ven. Consistor, ca numai ace le cărţ i să fie admise în şeoalele noast re , cari apa r în tipografia diecezei n o e s t r e : că r ­ţ i le dlui Dr. Barbu acolo se t ipăresc .

Să vedem mai întâi neajunsuri le planului . începând cu clasa a I l-a piesele sunt binişor alese

şi ar corespunde pieselor cupr inse în manua lu l dlui Dr. Barbu .

La clasa a I l-a planul nu este consecvent . La început pre t inde p ropune rea is tor ioare lor biblice din viaţa Judecător i lor , fără a indică în special piesele a-farâ de Iisus Navi. Mai încolo, deşi piesele nu sunt in­dicate destul de precis şi în ordinea cuviincioasă (Iov e luat mai pe urmă) a r corespunde aşteptări i . Dar e-conomia divină prin care s 'a lucrat mântu i rea omului c e r e a se şti, şi evenimentul robiei din Asiria şi Ba -bilon, prin care s'a pedepsi t cerbicia poporului a l e s ; deşi metodica în p ropune rea religiunii nu u rmăreş te scop istoric, dar biserica a re lipsă să ştie creşt inul deosebitele forme prin cari bună ta tea lui D-zeu s 'a m a -

- nifestat faţă de om. Doară aceas ta a r fi cauza, pen t ru care biserica a luat în r i tualul său cân ta rea : „Lariul Vavilonului" ce se cân tă în 3 Dumineci consecutiv. Aces ta e fundamentul pe care biserica docehs c lădeşte învăţă tura de mai târziu. în legătură cu s tarea din r o ­bie este apoi a -se p ropune despre Daniil şi Tovit (deşi ca r tea nu e canon ică dar stă în r apor t cu robia Asi-riei). La finea Testament . V. l ipseşte piesa de încheiere care ar fi să fie: „Aşteptarea r ă scumpără to ru lu i " .

Trecând la Testam. Nou planul a re mai mari cu­sururi . Din momente le din viaţa lui Iisus, cari sunt baza sărbător i lor bisericeşti l ipsesc : în t impinarea Dom­nului, Tă ierea capului St. Ioan Botezătorul şi Schim­barea la faţă.

Din parabole l i p se sc : Vameşul şi farizeul, Boga­tul nemilostiv.

Dintre minuni prescr ie numai 3, şi nu cele mai î n s e m n a t e : m i n u n e a din Cana, Slăbănogul din Caper -naum şi pescuitul cel bogat. Lipsesc însă cele mai de frunte c a : înv ie rea tânărului dela Nain, a fiicei lui Iair, Sa tura rea mulţ imei din pust ie şi m inunea învierii lui Lazar, care stă în rapor t cu să rbă toa rea Flori i lor .

Despre manualu l „Istorioare bibl ice" al D-lui Dr. Barbu, cu privire la Testam, v. am de zis c ă : piesele clasa a Il-a sunt bine alese. Şi dacă ar corăspunde recer in ţe lor de mai sus observate planului la classa a IlI-a aş fi îndestulit . Dar cele 4 piese dela Moise până la încheerea Test. v. nu acopăr golul, ce s tă deschis, şi vai, ce greuta te colosală causează cat ihetului adu­ce rea în concordan ţă a mater ie i din manua l cu cea prescr isă de plan. Constat că firul cel de aur, cu în­cheerea istoriei lui Moise s'a rupt .

Alegerea şi a ran ja rea mater ie i în Test. n. îmi place mult. î ncepe nimeri t cu fecioara Măria şi în ord natural se ocupă cu toate momente le din viaţa D-lui Hrs. cari au da t naş tere sărbător i lor bisericeşti . î n c h e ­e r ea o face cu înă l ţarea D-lui, ce e corect .

Omite Insă şi d-1 D r Barbu parabole ca c e l e : Despre sămănâtor , Lucrător i i viei, Fiul cel pe rdu t , Despre neghină, Bogatul nebun.

Iar dintre minuni l ip sesc : Fi ica lui Iair şi î n v i ­erea lui Lazar.

Aceste goluri umplute , a tâ t în plan, cât şi t a Car tea a I l -a a d-lui Dr. Barbu, după vederile m e l e ar corespunde aşteptăr i le genera le .

La istoria biser icească o singură observare a m : Piesa despre perzecuţ iuni le creştinilor prescr isă în p lan , nu ar t rebui să l ipsească din ca r tea des-amint i tă .

Cu aceste obsevări cred, că am descris în c o n ­turi generale destul de evident punctu l meu de v e d e r e , pen t ru care nu sunt satisfăcut cu planul şi m a n u a l e l e de religiune ale D-lui Dr. Barbu şi cred că cel ce a r e bunăvoinţa a j u d e c ă ches t iunea din punct de v e d e r e bisericesc aşa, ca mine, nu poa te fi de al tă pă re re .

Bărăteaz, la 26 Ianuar ie 1905.

Nicolae Crişmariu paroh.

Guvânt festiv rostit, cu ocaziunea sfinţirii nou clâditului edifi­ciu şcolar confesional al parohiei gr-ort. rom. Buhani, prin Ioan Muntean parohul locului (14/27

XI 1904.)

^înţelepciunea a edificat sieşi casă* ( P r o v e r b i i l e lu i S o l o m o n I X 1)

( U r m a r e ) .

Lângă aceşti 21 de învăţător i salarizaţi , ca să n u să detragă meri tul şi lauda cui se cuvine, înş i răm e a recunoş t in ţă pe benevolul învăţă tor — ca instruitor. privat, însă gratuit , actualul epi trop secundar şi p e r ­ceptor la comuna civilă, adevăra t binefăcător , can to ru l Teodor Ardelean, cel ce a instruit pe cantori i Pau l Ageu al lui Pe t ru şi Terenţ ie Crişan.

în r ea sumarea anilor de func ţ iune : Cari din ce i 21 de învăţători , câţi au funcţionat aici aflăm : P e I o a n Maliţa cu peste 26 a n i ; Paul Agen 7 a n i ; Ioan Lucac iu buteanul 6 ani. Ceialalţi 18, cu câte V 2 — 1 2—3 an i .

Onora t public evlavios ! Din istoricul şcoalei parohiei Buhani şi al învă­

ţători lor , ce din timp în t imp s'au perondat , şi din l u -minele Inţelepciunei , ce au ajuns ei aici, in căr turar i i fruntaşi, cântăreţ i i , pe cari i-am amintit , — v'aţi pu tu t convinge, că şcoala este o ajutoare a casei in ţe lep­ciunei, adecâsf. biser ice îi este ochiul. Cu alte cuviute , şcoala face începutu l , ca c rea toare a virtuţilor, a d e c ă a faptelor bune , şi în acelaşi t imp, invers este s t r ică­toare a viţiilor, adecă a păcatelor , va să zica, ea în ­deplineşte tot aceeaşi misiune pent ru cei mici, ca şi sf-ta biser ică pentru cei mar i .

Şcoala înstrueşte , învaţă pe pruncii de ambele s exe cari acuşi vor fi bărbaţ i şi mat rone , şi anume, pe b ă r ­baţi b lândeţe le , religiune, aşa ca civilizaţiunea creş t ină , să se afirme şi manifeste în aceea , illud p r a e c l a r u m vorba marelui nost ru mitropoli t Andreiu — că oamen i

-de diferite confesiuni şi naţ ionali tăţ i , pot conveţui u -n u l lângă al tul ; în pace şi iubire, — de unde răsa re pat r io t ismul adevăra t , iubi rea de neam, creşt inismul nefalzificat, preînchipui t de profetul Isaia, pr in leu şi miel. Cu cuvintele în ţe lepciunei din car tea Proverbi i lor împăra tu lu i Solomon (c. IX v. 10) z i c e m : „ începutul în ţe lepc iunei este frica Domnulu i" adecă t emerea de B-zeu, să învă ţăm iubirea de lucru şi osteneală , c ru­ţ a r e a ; vom crea nu numai agronomi, industriaşi , c o ­merc ian ţ i şi diregători buni, ci mai pe sus de toa te e -conomi buni .

Pe fetete de azi, cari acuşi vor fi femei, le ins -t rueş te şcoala, să nu fie iubi toare de lux, trufie în vest­min te , ca re risipeşte averea , ru inoasă casa şi moşia s t răbună , ci să fie cum se cade creşt inelor, simple în Imbrăcămân t , avute în evlavie, nemişcate în omenie şi t ăcu te , fiind t ăce rea coroana frumoseţei femeeşti, zi-c â n d u - l e tot din Proverbi i le biblice (c. XI v. 2 2 ) : „O femee frumoasă fără educaţ iune , este ca o scroafă cu o fundă (pantlică) de aur pe cap" , şi tot din aceeaşi c a r t e a înţeleptului Solomon (c. XXI v. 19) : „Mai bine e s t e (bărbatului) a locui în t r 'un deşert (pustietate surdă) d e câ t cu muierea ce r tă rea ţă şi furibundă".

Ca să nu lungim prea mult cuvântul festiv de azi , pe scurt r e p e t : în ţe lepc iunea lui Dumnezeu care a m invocat-o azi şi o doresc ferbinte, ca să se să lăş -lueascâ pe veacur i înainte, în casa aceas ta naţ ională confesională de î nvă ţ ămân t publ ic-poporal , a re de scop final, a se instrui t iner imea de ambe sexe, prunci , fete d in cursul de toate zilele, juni i şi june le din cursul de repe t i ţ iune , în virtuţi le creştineşti şi civice, ca să le prac t ice , ia ră viţiile, păcatele , să le încungiure, să se fe rească de ele, căc i numai în est mod ese la a ră ta re demni ta tea omului creşt in, făcut după chipul şi a semă­n a r e a lui D-zeu.

Din stima ce datorim celor încă în viaţă, din pie­t a t ea ce datorim celor mutaţ i Ia o viaţă mai bună, — car i toţi ne -au crea t izvoarele de venite , din cari s'a c lădi t acest nou edificiu şcolar, mai ales pen t ru cei ce n u ştiu, spun aci, că s'a r idicat acest edificiu confe­sional prin conţe legerea parohiei , după zisa s t r ă b u n ă : „Concordia res parvae crescunt" .

Şi concordia noas t ră în pr ima linie a crea t -o p r eabunu l D-zeu, şi bătrâni i pr in al ipirea cu credinţă c ă t r ă rel igiunea o r t şi că t r ă l imba noas t ră românească , — Aceasta concordie ne-a susţinut aşa, că astăzi, din daru l lui D-zeu, toţi p â n ă la unul , în aceas ta p a r o h i e : Ortodoxi şi Români suntem !

Resursele de venite au fos t : I Din munificenţa Măriei Sale D-Iui Iulian Torok

d e Varad mare propr ie tar în Dezna şi Buhani , ca re a dona t toată pea t ra la fundament, căruia şi din acest a c u m sfinţit local îi aducem şi expr imăm profunda noas t r ă mulţumită .

II Din venitul ar ini lor confecţionaţi în sute de met r i , ce înainte de aceas ta i-au segregat înţelepţi i bă ­t r ân i ai parohiei Buhani, în pascul urbar ia l pe lângă r i u l Desnişoara .

III Din a rânda de 4 ani a casei de duchean , ca, propr ie ta te a sf. bisericei noas t re de aici.

IV Din a rânda de 2 ani a solului eimiteruluL, plus pre ţul prunelor d int r 'un an, de ai, apoi veni te le a rânde i de u n an, a întraşi extravi lanului sf. biserici .

V Din veni tele mesteacăni lor pascului c o m u n i -tăţei urbar ia le de pe 2 ani .

VI Din vecturăr i le parohiani lor cu vite de tras^ şi din laborea cu mani le , a celor ce n ' au vite de t ras .

VII Din jertfirea adusă de întreprinzători i consă ­teni , cu t răsuri le şi m a n i l e : Petru , Ignatie, Atanas ie Ageu şi Elie Ardelean, că ro ra abia le-a rămas ceva re t r ibu ţ iune -

(Va u r m a ) ; •

Convocare . P e baza §§-lor 42 şi 45 din Statutul Organic pr in

aceas ta convoc sinodul pprezbi teral ordinar al t r a c t u -lui Siria pe ziua de 24 Februa r i e — 9 Martie 1905 orele 10 a. m. la şcoala învăţă torului Aexă Doboş din Siria, în şedinţă.

Obiectele de per t rac ta t s u n t : 1. Rapor tul prezidiului despre s tarea şi act ivi ta­

tea anului de gestiune 1904 în afacerile biser iceşt i , şcolare şi fundaţionale din acest protoprezbi terat .

2. Alegerea alor 2 membri i în scaunul p ro toprez -biteral (1 ordinar, 1 suplent.)

3. Aprobarea socotii casei t rac tuale pe anul 1904 4. încuvi in ţarea prel iminarului de spese al acesteia

pe 1905. 5. Eventuale propuner i . On. membri i sunt poftiţi să respecteze §-ul 43 din

Stat. Organic, observând că sinodului îi va premerge sf. Liturgie.

Ş ina , la 8/21 Februar ie 190J.

Trăiau Terebenţ tiflm. ppresb.

A V I Z La administraţiunea tipografiei diecezane din-

Arad se află spre vânzare „Tălcuiala evanghe­liilor' de fericitul Loga tipărite cu Utere cirile-în Buda la anul 1835. Preţul de exemplar 2 cor.

C I I O N K ' A . Hirotonire. loan Korosladányi a fost h i ro­

tonit întru preot pe parohia din Nadăş . Ministerul e u l t e l o r ş i i n s t r u c ţ i u n e i p u b l i c e , a

dispus,ca res tanţe le de cult pen t ru bisericile gr. or. rom. să se încaseze pe viitor pr in antistiile comunale şi in cazul când conspecte le res tanţ ier i lor ar fi provăzute n u ­mai cu subscr ierea şi sigilul oficiului protoprezbi tera l conce rnen t ; nu ca în trecut, când conspectele aveau să fie vidimate de consistorul diecezan.

Bal r o m â n e s c în Timişoara. Ni se scrie din T i ­mişoara, că comitetul parohial dela biser ica s. Ilie din Timişoara-Fabr ic a luat măsur i pen t ru a ţ inea şi în anul acesta, a n u m e în 9 Martie n. balul său î n d a ­t inat în favorul bisericei şi şcoalei române .

Moartea unui z iar i s t b u c o v i n e a n . Din Cernăuţ i n e vine şt irea tristă despre înce ta rea din via ţă a lui Eusebiu Ştefanelli fiul venera tu lu i a rh imandr i t Juvena l Ştefanell i . Regretatul a fost unul dintre puţinii bărba ţ i bucovinen i din genera ţ iunea mai tânără , car i cu in imă şi entusiasm au luat par te act ivă la luptele poporului bucovinean din ultimii 10 ani. A avut mul te desilusii in timpul activităţii sale, a r ămas insă neclinti t la pos ­tul său şi s'a distins pr in t r 'un deosebit zel şi abnega-t i u n e . Vara t recu tă a condus biroul pressei la se rbă ­rile de lângă mormântu l lui Ştefan cel mare din Putna . Odihnească în p a c e !

f Vas i l i e Petr i învăţătorul şi profesorul luminat dela Năsăud, mare le pedagog român , excelentul m e t o ­dist, a reposat . — Cu dânsul dispare unul dintre cei mai valoroşi bărbaţ i pe terenul pedagogic la noi, la Români dispare una dintre cele mai măre ţ e figuri, pe terenul instrucţiunii , în deosebi la noi Români i din monarh ia Austro-Dngară.

Din operele şi manuale le sale de mare va loare pent ru şcoală şi învăţător , amint im la acest l o c : 1) Primul Elementar sau Abcdar, compus Ia însărc inarea mări tului Ordinariat din Gherla apăru t la 1864. 2) Scr ip-tolegia sau modul de a învăţă cetitul scri ind, o car te foarte instructivă pent ru învăţător i , u n fel de î n d r e p ­t a r la t ra ta rea Abcdarului . A apărut la an . 1872. 3) Instrucţ iune, pr ivi toare la t rac tarea cărţ i lor scolast ice, •an. 1 8 7 : . 4) Noul Abcdar românesc , t ipări t la 1878. Din acest Abcdar, cel mai bun Abcdar din câ te c u ­noaştem până acuma, a apăru t până acuma în 15 e-diţii, din care s 'au t recut până în prezent peste 100.000 de exemplare . 5.) Legendar sau car te de cetire pen t ru şcoalele poporale , întocmit pentru an . al III-lea şi lV-lea de şcoală, apăru t în 1878. Legendarul acesta, t ipărit în a XIII-a ediţie, este introdus şi azi, ca şi Abcdarul , în toa te şcoalele popora le din ra ionul r eu ­niune)' învăţ. „Mariana". 6.) Sistemul metric, separa t pentru şcolari. 7.) Plan,-de lecţiuni, pent ru şcolari . 8.) Plan de lecţiuni, pen t ru şcoalele popora le române , în­tocmit pe 30 săptămâni , o car te foarte instruct ivă în m â n a învăţătorului . Legea de penziune, pen t ru învă ţă ­torii poporal i din Ungaria. Vasile Petri a mai redac ta t tncă , începând dela an. 1876, revista pedagogică „Şcoala română , " iar mai târziu „Şcoala prac t ică" , eşind din fiecare câte 4 tomuri . Aceste reviste peda ­gogice şi astăzi sunt ceti te cu mult interes de invă ţ ă -tor imea dornică de îna in tare şi progres, pen t ru lecţ iu-nile model, ce cuprind ele şi pen t ru poveţe le prac t ice pe car iera învăţă torească .

R e c t i f i c a r e . In Nr. 6 al foaiei noas t re , la arti­colul „Tot în chest iunea catehizăr i i" , s'a s t recura t o eroare , ce al terează senzul. Anume : pe pagina a V - a co loana I pasigiul ultim, rându l al II-lea, în loc de „pun fundament istoric''1 — a se rectif ica: „pun

fundament statornic11.

C o n c u r s e . Pent ru îndeplinirea definitivă a parohiei de cl. III.

N e a g r a , se escrie concurs , cu te rmin de 3 0 zi le , dela pr ima publ icare , în foaia „Biserica şi Şcoala" .

Venitele acestei parohi i sunt : 1) usufructul 1 / 2 se-sii pământ estravilan, 2) birul şi stolele îndat inate şi 3) întregirea venitelor dela stat, amâsura t cvalificaţiunei fiitorului preot .

Recurenţ i i sunt poftiţi, ca recurse le adjustate c u documente le prescrise şi adresa te comitetului paroh ia l gr. or. rom. din Neagra, să le subş tearnă la Oficiul p r o -toprezbi teral gr. or. rom. din Buttyin (com. Arad), a -vând a se prezentă în care -va Duminecă, ori s ă rbă toa r e , în s-ta biserică, spre a-şi a ră tă dester i ta tea în cele r i ­tuale.

Comitetul parohia l

In conţelegcre c u : Ioan Georgia pprezb. Buteni loi-

— • — 3 - 3 Conform ordinului Veneratului Consistor a r a d a a

de dto 21 Ianuar ie (3 Februar ie) 1905 Nr. 123/905, s e escrie de nou concurs pen t ru parohia vacan tă d i a Tornea cu condi ţ iunea cualificaţiunei de clasa a I l -a şi cu termin de 3 0 de zile dela pr ima publ icare îa foaia oficioasă „Biserica şi Şcoa la" .

Emolumente le s u n t : 1. Venitul unei jumătă ţ i de sesiune pa roh ia lă

cons ta ta toare din 24^j j jug. ca tas t ra le . 2. Birul p r eo ţ e sc uzuat . 3 . Stolele legale. în t regi rea dela stat conf. legii.

Văduva reposatului preot Pavel Moga beneficiază jumă ta t e din toate veni tele până în 10/23 Nov. 1905.

Recurenţ i i sunt poftiţi ca recurse le inst rui te c u documente le prescrise, adresa te comitetului pa roh ia l din Tornea, să le subş tearnă oficiului p ro topopesc din. Arad, având a se presenta în sfânta biserică din Tornea , spre a-şi a ră t a dester i ta tea în cele r i tuale şi ora tor ie .

Arad, 24 Ianuar ie (6 Februar ie) 1905.

Pe baza autorizări i pr imite dela comitetul p a r o h i a l :

Vasilie Beles, p ro topop.

3 — 3

Cancelar ia arhitectului r o m â n

Ioan BJiga A R A D , St rada Atzel Peter Nr. I.

(lângă Crucea Albă).

Pregăteşte planuri şi specificări de spese p e n t r u edificii publice şi private, pr imeşte lucrări în sfera a r ­h i t e c t u r a mai înalte, cenzurăr i , colaudări . Ca specialist în ritul nostru or iental edifică şi res taurează biser ic i in mod artistic, din care cauză îl r ecomandăm îndeo­sebi dlor parohi . Trimite planuri , schiţe, specificări ş i serveşte în lucrări arhi tectonice cu desluşiri gratuit.

5-10

UNÌ

ii! H

II!

Să S p r i l l i l i n i

propria noastră artă română!

II

Domnii preoţi şi învăţători! Sunt rugaţi să ţină de s/ântă datorinţă

ca. toate recyisitele necesare sj. bi­serici şi şcoli, să "şi-Ie coman.de

direct şi cu încredere deplină dela

Tipografia diecezană î n A r a d

strada Révay nr. 10 (visévis de Gonzistor).

4

Toate tipăriturile privitoare la comptabilitatea

preoţească şi înyăţătorească, se capătă numai la tipografia noastră, în &

a cărei deposit sunt toate cele de lipsă comunelor noastre bisericeşti-confesionale.

munca cinstită

i m p u n e f r a ţ i l o r t o t s p r i j i n u l ! O