Anul VIU. Oradea, 1936. Nr. 4—7.

Foaia Şcolară Revista peőagogicő-culturalő

Organ oficial al Revizoratului şi Comitetului şcolar jud. Bihor

C U P R I N S U L

Chipuri de dascăli Dominantele pedagogiei contemporane Realizări şi tendinţe în şcoala Americană:

Gh Comicescu Aparatul psihoanalizei în educaţie Religie şi şcoală . . . Corelaţia dintre mişcare şi gândire

la copil . . Partea oficială.

Teodor Văjdea. Dr. N. Apostotescu.

Gh. Ivănescu. Pantea Torna. Pr. Căp . T. Dr. Potcaş.

Th. Petrila

REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA :

COMITETUL ŞCOLAR JUDEŢEAN O R A D E A

TIPARUL TIPOGRAFIEI DIECEZANE — ORADEA

Anul VIU. Oradea, 1936. Nr. 4—7.

Foaia Şcolara Revista pedagogica-culturala

Organ oficial al Regizoratului şi Comitetului şcolar jud. Bihor

Ch ipu r i öe öascäli încerc să desprind din noianul de amintiri două fi­

guri dăscăleşti, care puse faţâ'n fată, reprezintă un frag­ment de viaţă, aşa cum e ea în realitate, cu anomaliile ei, cu nedreptăţile ei frecvente, cu absurdul pe care-1 înfăţişează de multe ori — şi faţă de care noi cu toată organizaţia noastră socială, îngrădită în legi şi regula­mente, nu avem destulă posibilitate să reacţionăm.

Uneori tocmai fiindcă rigitatea legilor ne împiedecă. Intr'o toamnă, cu ani înainte, eram la inspecţii într'un

judeţ de munte. Inairitam pe o vale îngustă. Pădurea din jur începuse să ruginească; o iluzie sfârşită. Foi veş­tede desprinse din arbori, descriau în căderea lor vira-juri lente şi îţi picurau în suflet o vagă şi dulce melan^ colie, de zădărnicie a lucrurilor.

La un moment dat valea se lărgeşte în formă de" cupă şi apare în cuprinsul ei un sat cu case resfirate. Unele mai răsărite arătau rosturi gospodăreşti întemeiate.

In mijlocul satului se ridică mândră şi dominantă, clădirea şcoalei de curând zidită prin truda şi vrednicia sătenilor şi prin stăruinţa unui învăţător, care ulterior se transferase în altă parte. Ferestrele largi şi luminoase, spoiala albă îi dau înfăţişarea de palat, pe lângă săla­şele modeste din jur, alcătuite din bârne.

Maşina care mă ducea, împreună cu revizorul şco­lar, a stopat brusc la poartă. Un chip speriat s'a arătat la un geam al locuinţii învăţătorului şi după puţină ză-

50 F O A I A Ş C O L A R Ă

bavă, acesta, îmbrăcat Ia repezeală, cam cu furca, ne iese întru întâmpinare.

La observaţia mea, că s'ar cuveni, să-1 găsesc la da­torie, mi-a răspuns contrariat: „E numai ora nouă şi cinci ş'apoi n'am pentru cine ţine lecţii, pentrucă elevii nu prea vin la şcoală".

Mă străduiam să-i expHc că vina e a lui pentrucă nu-şi face datoria şi nu ştie să câştige dragostea elevi­lor pentru şcoală, dar el mi-a replicat: „Atâta vreme cât amenzile şcolare nu se aplică cu mai multă severi­tate şi jandarmul nu stă la dispoziţia învăţătorului, nu se poate face ispravă bună".

Când am trecut pragul clasei, fiori reci mi-au pă­truns în suflet; înfr'o sală mare, 4 sau 5 copii stăteau smirna răsfiraţi prin bănci, par c'ai fi fost chipuri sfinte pe pereţi. (D-l învăţător se căsnise pe semne să-i facă să înţeleagă, că dacă îndrăsnesc să vină mai de dimi­neaţă la şcoală, cel puţin să rui-i turbure somnul mati­nal). Şi pereţii lipsiţi de orice podoabă, goi şi reci, in­spirau groază ca de închisoare.

După încheierea formelor cuvenite, adânc mâhnit, am plecat mai departe; La câţiva kilometri în susul văii ne-am oprit într,un cătun, cu case nevoiaşe, care îşi as­cundeau nevrednicia în pâlcuri de pomi. Revizorul cău­tând eu ochii şcoala mă informă că e instalată într'o casă ţărănească şi că învăţătorul> bolnav de plămâni, a căzut de trei ori la definitivat şi e numai tolerat în în­văţământ, i;.

Cu ajutorul unei babe am descoperit ce căutam şi in­trând în tinda casei, dinspre uşa din dreapta ne-a isbit un miros ademenitor de fasole fiartă, semn că gospo­dina era în plină activitate. Dinspre uşa din stânga ve­nea un zgomot domol şi surd ca zumzetul de • bondari, care era dominai de o voce tăioasă cu sublinieri de cuvinte. , •

Am bătut la uşe şt am deschis. Impresia ce am avut în acel moment îmi va rămâne neuitată: Intr'o odăiţă scundă, de trebuia să te pleci când îi treci pra­gul şi mică, au apărut deodată zeci de capete unele abia răsărite din băncile prea mari, iar peste ele din înaltul catedrei minuscule,, plutea mâna întinsă şi scheletică a

Revistă pedagogica-calturalâ 51

învăţătorului, ce părea că oficiază o binecuvântare. Co­pilaşii mai mărunţi sau mai împliniţi câji nu încăpuseră în bănci, stăteau pe laviţe improvizate dealungul pere­ţilor, iar câţiva îşi întinseseră sumanele în faţa băncilor pe lutul ce constiuia pardoseala clasei şi deacolo ascul­tau cuvântul învăţătorului.

Nimic impus' nimic silit. Era şcoala adevărată, ba­zată pe comuniunea spirituală dintre dascăl şi elevi. Şcoala care stimulează atrage, interesează şi activează. Poate la examenul de definitivat învăţătorul n'a ştiut să expună savant principiile pedagogice, pe care atât de bine ştia să le pună în practică prin îndemnul său su­fletesc, prin vocaţia sa. Şi de fapt cu toată armatura lor ştiinţifică, aceste principii trebue să găsească loc în bu­nul simţ al învăţătorului şi să fie curăţate chiar de coaja oricărui jsavantlâc rigid, cu care ni se oferă în comerţul ştiinţei, pentruca să producă rezultate eficace.

Fire fimidă, acest dascăl la examen n'a avut cura­jul să înfrunte întrebările profesorilor. Aici în şcoală se simţea însă în largul său. Faţa i-se lumina când vorbea. Era totuşi pâlpâirea unei făclii ce se stinge. Deşi plă­mânii măcinaţi de boală, se refăcuseră puţin după odihna -verii, aerul viciat şi plin de praf din şcoală şi munca istovitoare trebuiau să-i fie fatale.

Şi gândindu-mă Ia viaţa acestui umil dascăl ano­stim, prin asociaţie de idei mi-am amintit de marele „educator ál omenireí" Pestalozzi, care totaşa a început

•ca mărunt dascăl de sat, luptând cu mizeria, cu boala sa, cu neînţelegerea oamenilor. Nemărginita sa dragoste faţă de oameni şi devotamentul său împins până la ne­firesc, l-au făcut să esclame când era bolnav şi părăsit de toţi: „Dacă-mi va rămâne o umbră de putere şi aceea -ţi-o închin ţie cu tot sufletul, popor iubit".

Aşa a făcut anonimul dascăl inspectat. Şi-a sacrifi­cat şi umbra de putere pe care o mai avea, pentruca să -aducă o fărâmă de bine în viaţa celorlalţi.

In mintea mea el ia contururi de erou social. Pen­truca eroismul nu înseamnă numai avântul de un mo­ment al cutezanţei în faţa morţii, — adeseori mânat de tin resort mecanic, ci mai ales jertfirea conştientă şi voită -a vieţii, zi de zi, und-cauze nobile.

52 F O A I A Ş C O L A R Ă \

Ca un neînsemnat şi tardiv, dar pios prinos de re­cunoştinţă închin rândurile mele în memoria lui, care ca şi alte sute şi mii de colegi, şi-a jertfit viaţa în floare,, pentruca prin greutăţi, suferinţe şi lipsuri să-şi facă mă* mult decât întreaga datorie; să facă apostolat.

Fie ca exemplul ce ni-1 trimite el de dinocolo d e . mormânt, din pacea desăvârşită a morţii, să statueze o» normă de viaţă pentru noi.

Teodor Vâjdea profesor de filosofie.

Revista pedagogidUcalturalâ 53

Dominantele pedagogiei contemporane

de prof. Dr. N. Apostolescu

Pedagogia contemporană este numai în parte o „revoluţie", — cum îi place lui Binet să spună — restul fiind simpla continuare a tradiţiei, încă cu îmbogăţirea şi precizarea unora dintre ideile ei fundamentale. Acest lucru se poate constata dintr'o cât de sumară privire critică asupra direcţiilor pe care le manifesta, în vremea noastră, pedagogia. Direcţiile acestea se desprind în modul cel mai evident şi se reduc Ia următoarele trei: 1. direcţia activistă, 2. direcţia experimentalistă şi 3. direcţia socială. Dintre acestea cele mai vechi sunt direc­ţiile activistă şi socială — în timpul din urmă dându-li-se numai o adâncime mai mare şi o conturare mai precisă — direcţia exprimentală fiind pe dea 'ntregul nouă. Dar ceeace constituie, într'adevăr, noutatea contemporană a pedagogiei, nu se găseşte în planul teoretic, pe care se situiază direcţile de mai sus, ci pe planul practic, în care aceste concepţii au determinat realizări cu totul bogate în consecinţe şi interes. Ne propunem, în cele ce ur­mează, să facem o prezentare sumară a tendinţelor teo­retice şi a realizărilor practice mai importante, prin care se individualizează faza actuală a pedagogiei.

1. Şcoala activă. Este reprezentată, în pedagogia contemporană, de următorii pedagogi — unii şi psiholgoi — mai principali: Georg Kerschensteiner (german), John Dewey (american), Edouard Claparéde (elveţian) şi Adolphe Fernere (francez). Contribuţia acestor pedagogi la conceptul de şcoală activă constă, în esenţă, din ur­mătoarele idei: a) importanţa lucrului manual şi a acti­vităţii practice pentru formarea caracterului moral, a conştiinţei profesionale şi pentru educaţia socială, b) adâncirea psihologiei interesului, conceput ca expresie a

F O A I A Ş C O L A R Ă

trebuinţei de desvoltare şi bază pentru învăţământ şl educaţie, c) lărgirea conceptului de şcoală activă asupra tuturor funcţiunilor psihofizice ale elevului (şc. activă integrală), d) adâncirea psihologiei copilului, în centrul căreia stă inatinctul jocului, şi determinarea fazelor ge­netice ale acestei psihologii (genetism şi funcţionalism),. e) studiul individualităţii elevului şi individualizarea în­văţământului „(şcoală pe măsură) V însfârşit, o ultimă contribuţie a acestor pedagogi, este f) popularizarea idei­lor şcoalei active Dupăcum se constată, ceea ce e not» în concepţia şcoalei active, este o mai adâncă întemeiere a ei pe psihologia copilului

2. Pedagogia socială. Constă, în înţelesul ei cel mai nou, din recunoaşterea adevărului că şcoala tradiţio­nală însemna, pentru copil, o coridiţiune cu totul artifi­cială, din punct de vedere social. Şi anume ea nu avea nimic* în organizaţia ei, pr n care să se facă educaţia socială a elevului. Acest neajuns vrea să-1 înlăture pe­dagogia socială, şi cărei reprezentanţi de seamă sunt: Paul Natorp (german), Georg Kerschensteiner, Emil" Dürkheim (francez) şi Fr. Frörster (elveţian). Din siste­mele acestor gânditori, se desprinde ideia ca şcoala să reprezinte o unitate socială naturală, în care, printr'un sistem de disciplină liberă şi evolutivă, şi printr'un com­plex de condiţiuni corespunzătoare celor din societatea adevărată, elevul să-şi facă educaţia cetăţenească şi mo­rală şi să se asimileze societăţii. Ideia principală, în aceste concepţii, este, după cum se vede, că şcoala nu poate pregăti pe elev pentru viaţa reală, socială, decât dacă ea însăşi îşi dă o organizaţie socială, în care ele­vul să fie încadrat şi exercitat în mod natural.

3. Pedagogia experimentală. Constă din utilizarea^ în problemele pedagogice şi mai ales în studiul indivi­dualităţii elevului, a metodei experimentale, care, spre deosebire de metoda observaţiei, permite măsurarea fe­nomenelor şi exprimarea rezultatelor în cifre, ceea ce face ca pedagogia să-şi sporească precizia şi să se ală­ture ştiinţelor pozitive. Reprezentanţii de seamă ai acestei' direcţii sunt: Binet Simon, Neumann Lay, W. Stern, Robertag, Goddard, Terman,-Claparéde, Bovet, Piaget, e tc , datorită cărora s'au înfiinţat laboratoare da specia^

Revistă pedagogicâ-culturaia

litate şi s'au stabilit procedee, obiective pentru măsurarea rezultatelor obţinute cu diferite metode de educaţie şi învăţământ şi a gradului diferitelor funcţiuni psihice, dela cele periferice, până la cele mai interioare. Rezul­tatul cel mai important al pedagogiei experimentale este stabilirea formulei de calculare, pe bază de teste, a coeficientului de inteligenţă, necesar atât pentru învăţă­mânt, cât-şi pentru orientarea profesională. Data istorică în această privinţă este anul 1905, când Binet Simon dădură la iveală „scara metrică" a inteligenţei.

Acestea sunt în esenţă caracterizările sumare ale direcţiilor pedagogiei contemporane, în ceea ce priveşte planul ei teoretic. Urmează acum să înfăţişem, tot aşa de fugar şi de concentrat realizările practice mai impor­tante, ale pedagogiei timpurilor noastre. Aceste realizări privesc unele, mai mult învăţământul, altele, mai mult educaţia. Le vom înfăţişa pe rând.

1. Realizările cu privire la buna organizare a învă­ţământului, în scopul unei cât mai. juste conformări la psihologia copilului, la desvoltarea şi pregătirea lu< pen­tru viaţă, se reduc la aplicarea următoarelor metode: a) metoda centrelor de interes (O. Decroly), după care, programa analitică se organizează pe corelaţii de. obiecte în raport cu diferitele trebuinţe şi interese ale copilului, b) -metoda libertăţii în învăţământ, cu ajutorul unui ma­terial didactic astfel alcătuit ca să-i disciplineze mintea, să-i desvolte simţurile şi să-i mărească experienţa (Mon-tessori), c) metoda şcoalelor laborator (Dalton), d) me­toda claselor mobile (Winetka), e) metoda claselor paralele (Mannheim), ultimele două asigurând o mai bună repartiţie a muncii elevilor, după aptitudini şi nivel intelectual. Din toate aceste sisteme precise se desprinde aceaşi ideie de bază: găsirea celei mai bune metode şi organizări şcolare, în care elevul să-şi însuşească cuno­ştinţele prin proprie activitate şi cât mai conform cu sine însuşi.

2. Realizările cu privire la educaţie, şi mai ales la educaţia sentimentelor şi a voinţei (caracterului), sunt abia la început şi ele reprezintă o mişcare împotriva intelectualismului didactic şi stabilirea unui sistem de mijloace speciale, pentru. educaţia sentimentelor şi a

56 F O A I A Ş C O L A R Ă

voinţei. Problema este în curs de experimentare (încer­cări se fac şi la şcoala de aplicaţie a şc. normale „losif Vulcan", Oradea (şi se manifestă prin tendinţa de a de-srobi pe elevi de sub tirania manualului didactic şi de a provoca o trăire autentică a acelor împrejurări ale vieţii reale, care sunt conforme cu idealul de educaţie şi caracter. Rămâne să se vadă în ce măsură experimen­tarea acestui sistem va justifica, prin rezultatele sale, nădejdile puse în el.

Revistă pedagogică-culturată 57

Realizări şi tendinţe în şcoala Rmericanä: Gh. Comicesccj

— Recenzie —

A u t o r u l acestui manual a căutat să n e înfăţişeze în mod -detailat, icoana fidelă a în tregulu i învăţământ american de toate gradele ce formează pârghia principală în ev o lu ţ ia p o p o ­ru lu i şi care 1-a clasat primul între popoarele ex i s t ente , d in acest p u n c t de vedere .

S i s t e m u l educat iv actual î n Amer ica a fos t determinat d e oameni polit ici ca : Ben iamin Frankl in , preşedinţi i G e o r g e Washington , T h o m a s Jefferson, A n d r e w Iackson. A b r a h a m Lincoln . O a m e n i din domeniu l pedagogiei c a : Horace M a n n 1796—1859, E m e r s o n Ralph Waldo 1803—1882, l o h n D e w e y n. 1859 la Burl ington , Wil iam Heard Kilpatrik, actual profe« sor de pedagogie şi filozofie la univers i tatea d in N e w York . Oameni din domeniu l psihologiei : James, K e e n Catte l , S t a n l e y Hall , Edward Thordike .

Motivarea caracterului specific al pedagogiei americane. Po» porul american es te preocupat, în pr imul rând, de realizări. E l , în fata u n e i noută ţ i realizabile e s t e gata ori când s'o ve» rifice s u b aspectul pract ic: Viata poporului american e s t e greu de prins printr'o privire, acolo u n d e regula e s t e : abaterea dela regulă. U n u i om stre in această viată i se pare hoatică, sgomotoasă şi foarte complicată. D e u n d e provine această viată amplificată ? D i n însăşi condit iuni le de desvoltare ale acestui popor! C e i dintâi colonişt i cari au format rasa cu caracterul dominant a u fos t din ţările nordice europene , tări cu climă umedă, cer acoperit c u nori, zi le posomori te , în care t i m p o m u l se 'nchide în cameră şi 'n suf let , căutând să.şl verif ice idei le să le pună în practică.

Coloniş t i i au fost se lecţ ionaţi şi în mod natural prin in= f luente le apei asupra o m u l u i pe care a t rebui t s'o traverseze, a jungând pe pământul Americ i i exemplarele de elită ale rasei. A j u n ş i aci au fos t sil iţi să accepte munca grea, sporind între

58 F O A I A Ş C O L A R Ă

e i spiri tul de egalitate şi independentă care se ciocnia mereuu c u tradiţia aristrocratică europeană. D e ş i populaţia aceasta la-început n u avea stabil itate, munca a lucrat ca u n nivelator al rasei, crescând în e i mereu tendinţa spre l ibertate şi d e m o ­craţie, în care fiecare individ, să=şi poată perfecţiona şi va lo­rifica s ingur capacitatea în măsura aptitudinilor.

P e teren educat iv dela început au îmbrăţişat ideia d e ­mocratică. Valoarea omulu i s'a desăvârşit prin educaţie . In A * merica difuziunea culturi i se face orizontal, în comparaţie cu. cea europeană u n d e se face vertical, adică, în America , şcoala-e s t e eşită d in nevoia poporului şi pentru popor. Gradul ş i n ive lu l de ridicare al şcoalei se judecă după cel al masei. Toată organizaţia şi susţ inerea es te o obligaţie a poporu= lui de aceea erarbia ei e s t e de dată recentă. Copi lu l e s te pri= v i t ca factor de educaţie . Şcoala îi desvoltă , îi disciplinează puter i le ex i s t en te ale copi lului în mod latent , urmând calea indicată de natură. Aflarea cunoşt inţe lor se face pe bază d e cercetări, pr in actizitate şi colaborare a întregi i clase, asemă= nătoare centrelor de interes . Şcoala n u transmite c u n o ş t i n ţ e ci formează at i tudini pentru cunoşt inţă . D u c e respectul indi= vidualităti i , până la u l t ima consecinţă de u n d e rezultă ampli= ficarea obiecte lor de învăţământ care, până în prezent, au a= juns la numărul 306.

Ps iholog ir individuală, ideia democratică şi învăţământul practic, au căzut de acord pe acest teren. T o a t e profes iuni le ' s u n t onorabile f i indcă se execută pe bază de muncă şi fiindcă s u n t necesare societăţii , de aceia între materii le de învăţământ există o egalitate, f i ind pr iv i te şi apreciate ca „activitate".

învăţământu l e s te de natură practic. E l se măsoară în u n i ­tăţi de t imp. In privinţa aceasta exper imente le psihologice au luat o desvoltare foarte mare şi serveş te la precizarea aptitu= dinelor, zi c u zi, pe toată linia şcolarităţii. S u c c e s u l e măsurat prin tes te , e raportat la normă, la succesu l t recut şi la catul de inte l igentă personală. Şcolarul american îşi v e d e mer i tu l şi culpa în formule şi curbe grafice. P s i h o l o g u l şcolar îşi face-t o t mai m u l t loc în şcoala americană, u n d e educaţia e viata,, iar efectele ei se văd în poporul robust , plin de vigoare fizică şi sufletească, dornic de muncă, plin de încredere, entuziasm, şi iniţiativă.

Americani i au realizat: 1. Pedagogia ştiinţifică pe baze de matematică.

Revistă pedagogica-cultoratâ 59-

2. Individualizarea învăţământu lu i şi principiul democraţiei . 3. A u în locui t şcoala abstractă inte lectual i s tă c u cea con==

cretă a v ieţ i i însăşi. ; 4. A u i sbut i t să aibă generaţi i de şcolari robuşt i , sănă­

toşi activi şi fericiţi.-5. P o p o r u l american urmăreşte ridicarea o m u l u i comut»,

la n ive lu l civil izaţiei moderne. E i n u ş i -au îndreptat privirea spre oameni c u apt i tudini superioare, ei au fos t ocupaţi d e ridicarea massei . A c u m s u n t în pragul, se lecţ ionări i valorilor. P o p o r u l american poate fi o pildă bună, u n m o t i v de inspi ­raţie p e n t r u - p o p o a r e l e care au trăit vremuri grele, a u rămas în urmă şi s u n t dezorientate . -

Organizarea generală a învăfămănfului primar. Ins t i tu te l e Nurss i ere , grădina de copii şi şcoli primare c u durate diferite, ca : prima copilările 4 ani, a doua copilărie 4 ani. pubertatea, adolescenta, câte patru ani fiecare. A l t e l e împart vârsta' şco-Iară în două r Junior şi Senior . A u t o r i t a t e a şcolară s'a desvol -tat pe regiuni geografice ca : districtul şcolar cu sus ţ inere pro­prie. T o n n u l ei se div ide în districte pentru înv . primar şi-comitatul care ocupă o poziţ ie intermediară între s tat şi d is­trict. Federaţia n u es te o u n i t a t e administrat ivă, ci rămâne ca u n simbol, lucrând ca u n s t i m u l e n t pentru interesul na­t ional în d o m e n i u l educaţiei . Procurarea celor necesare şcoalei se face de către comi te tu l local care are dreptu l de control asupra întregii activităţi şcolare. Dacă se găsesc în loc mai m u l t e comitate , d in alcătuirea lor aleg u n Superintendent , u n om cu rut ină în învăţământ . In cazul când directorul scoale^ es te ocupat c u lucrările d e cancelarie se sup l ineş te sau se s cu te ş t e déla cursuri , . rămânând ca u n supraveghetor asupra intregului , sau mersulu i general, al învăţământului . C o r e s p u n ­zător Minis tr . Instrucţiuni i dela noi, e s t e în Amer ica Depar­t a m e n t u l Educaţ ie i , care are în alcătuirea sa u n s u p e r i n t e n -dent , mai mul ţ i supervizori şi experţ i cu rol ambulant sau stabili în birou. P a r t e din ei s tau în legătură directă c u câte u n birou de cercetări pedagogice, ce se află pe lângă fiecare departament al educaţiei . In fine S c b o o l S u r v e y es te o cerce­tare cu o notă originală americană care urmăreşte desfăşurarea- -proceselor de educaţie .

M e d i u l în care trăieşte poporul american îi cere c o n t i n u u o pregătire şi o acţ iune de americanizare asupra n o u veniţi lor-şi colonişti lor cari se prezintă cu 'n nive l scăzut fată de localnici-

<60 F 0 A 1 A Ş C 0 L A R Ă

Acest popor simte efectele educaţiei imediat, de aceea forma, tipul de şcoală, mijloacele de realizare sunt hotărîte pe loc şi poporul capătă şcoala de care are nevoie.

Acolo există convingerea că sporirea bogăţiei şi buna stare economică a tării este în mare parte un produs al edu­caţiei ; de aceea bogăţia trebuie să restituie un capital de sus= •tinere şi promovare educaţiei, care „este lăsată în grija ei.

Mai este credinţa că şcoala promovează idealul democra-~tic şi orice jertfă ar cere ea nu se parte niciodată prea mare. Americanii sunt un popor idealist. Alcătuiesc planuri reali­zabile şi o reformă de bine, în folosul şcoalei, găseşte oriunde '•cele necesare Ia dispoziţie, pentru realizarea ei. Aceste sume pot fi sau din fondurile statelor, surse particulare, societăţi, sau persoane singuratice.

Deşi locul manualului îl tine Sufletul şi persoana învă­ţătorului, totuşi el este din toate punctele de vedere excep­ţional, de bun perfect, rămânând un mijloc de consultare.

Dintre toate tipurile de scoale primare şi planuri apli-•cate în anumite regiuni şt care merită toată atenţia, fiind con­siderate din punctul de vedere cum înţeleg să folosească des­coperirile ştintii moderne, după cum înţeleg să realizeze indi= vidualitatea şi aranjamentul localului de şcoală, care tinde să se generalizeze în America, este şcoala progresivă. In această şcoală educaţia este viata- Copilul nestingherit îşi trăieşte pro­cesele vieţii stilizate de educator. EI îi formează mediul favo­rabil îh care se realizează activitatea spontană a copilului. Materia flexibilă. Se lucrează mână 'n mână cu familia. Şcoala oferă mediul social şi familiar al. copilului. Mese şi scaune mobile, în mijloc un birou, pereţi căptuşiţi până la înălţimea •copilului cu ardezie şi biblioteca care este considerată ca al» tarul culturii.

Aceste scoale sunt conduse de un corp didactic select, pregătire excelentă, putere de muncă şi însufleţire.

O atenţie deosebită merită şi publicatiunile şcolare prin care se manifestă sufletul practic şi poetic al copilului mic şi mare. Aceste publicatiuni nu lipsesc dela nici o şcoală. Core­spondenta şi presa şcolară este bogată 'n material informativ •şi programatic şcolar şi extraşcolar.

America nu se teme de spectrul unui proletariat inte­lectual, fiindcă şcoala îi îndeamnă la muncă, nu la meditare-Eeducatia acolo este o mare operă ce inspiră încredere, admi­raţie şi entuziasm.

Revistă pedagpgicä-cultoralä 6 *

Ş i noi , Români i , să plecăm ca şi Amer ican i i dela s t r u c ­tura etnică în educaţie. Aceas tă s tructură trebuie analizată şil cunoscută maî întâi.

Şcoala noastră nu*i iubită de popor fiindcă n u porneşte-dela nevo i l e lui , nu=i democratică, activ şi n u cuprinde î n ­treaga societate . In ea n u colaborează toate funcţ iuni le s t a t u ­lui. C o r p u l didactic n u p u t e m s p u n e că»i b ine pregătit .

P o p o r u l u i românesc să=i doved im că prin şcoală n u scăpau o m u l de muncă, de trudă, ci prin şcoală se face munca r a ţ i o ­nală productivă.

Gh. Ivânescw-înv. Ceica

«2 F O A I A Ş C O L A R Ă

Aparatul psihoaoalizei in educai ie Chiar dacă „ inconşt ientu l" â d e v e n i t o n o ţ i u n e la

modă, o n o ţ i u n e populară, c o n ţ i n u t u l ei e prea p u ţ i n c u n o s c u t . U n cugetător c u n o s c u t şi apreciat de lumea ş t i in ţ i f i că , a def in i t i n c o n ş t i e n t u l ca o nega t iune . Dacă prin in trospec t iune aruncăm câteva c ipe ochii asupra v i e ţ i i noastre psihice , vom găsi că o mul ţ ime d in re» prezentări le noastre , n'au ca isvor percepţ i i le sensoriale , c i s u n t i svorâte d in in ternul nostru. A c e s t mare ade ­văr a fost descoper i t de gânditorul german S c h o p e n ­hauer , care prin v i i l e sa le in tu i ţ i i in terne , în temeiază o fi lozofie a inconş t i en tu lu i . Propr ie tatea noastră e Conştientul , pe când i n c o n ş t i e n t u l n e apare ca c e v a n e î n ţ e l e s , străin, de a cărui b u n ă - v o i n ţ ă s u n t e m d e ­p e n d e n ţ i . C i n e v a a asemănat inconş t i entu l c u o zână demonică , iar pe c o n ş t i e n t u l c u un servitor conş t i in ­c ios , to tdeauna la datorie. C o n ş t i e n t u l poate fi orân­d u i t după principii morale, e capabil d e continuă" per» fect-ionare, pe când inconş t i en tu l e s te ceva creiator. C i n e p ierde facul tatea d e a percepe in tu i ţ i i l e i n c o n ­ş t i en tu lu i , a perdut adevăratul fir al v ieţ i i . R a ţ i u n e a c o n ş t i e n t u l u i e critică, ordonă, compară, dar n u creiază, d e u n d e ree se adevărul e t e r n că o prea mare raţ iona­lizare a v ie ţ i i , — ceeace ar î n s e m n a înlocuirea per» •ceptiilor i n t e r n e prin ce l e c o n ş t i e n t e — ar fi u n mare dezas tru suf le tesc , u n desechi l ibru psihic.

I n f l u e n t e l e inconş t i en tu lu i asupra producţi i lor ar­t ist ice , s e v e d e atât d e lămurit în operi le marilor com­pozitori, la cari adesea s e repetă aceleaşi pasagii , în» "tocmai ca n i ş t e pasageri ai inconş t i entu lu i . ( W a g n e r , Oscar Vilde) .

S t u d i u l care « e ocupă c u i n c o n ş t i e n t u l e s t e psi» l ioanaliza, ale cărei baze s u n t p u s e d e către F r e u d . A c e s t pas ionat al ş t i inţe lor noalogice a ajuns la

Rgyfstä pedagogtcä-calniralä 65

inconştient: în mod întâmplător, cu ocaz iunea tratării u n e i f e t e t inere isterice , împreună c u u n pr ie ten al său, medicul Iosiph Brener , C e a mai märe parte d in date le inconş t i en tu lu i , au fost descoper i te de F r e u d p e cont propriu, fără să fi a v u t conşt intă de prede­cesorii săi. P e n t r u a putea descoperi o b u n ă parte d in date le sale, F r e u d s'a folosit d e h ipnot i sm. D u p ă multe , grele şi î n d e l u n g a t e cercetări , s'a ajuns să se precizeze, c o n ţ i n u t u l n a t i u n e i de i n c o n ş t i e n t ; el f i ind format d in exper ienţe l e şi amintiri le v i e t e i precedente , d in toate urmele v ie ţ i i trăite, d in s e n t i m e n t e l e a v u t e ş i d in do­r inţe le cari n u şi=au p u t u t găsi sat isfacţ ie . T o a t e a» c e s t ea s u n t animate d e o dorinţă d e a v e n i în con-••ştiint&>. dar s u n t împedeca te d e aceasta, care exerc i tă asupra lor o pres iune , u n fel de censură , dacă p u t e m s p u n e astfel .

O comparaţie a lui F r e u d lămureş te mai b i n e a-ceasta c h e s t i u n e . S ă n e imaginăm u n salon în care s t ă p â n e ş t e conştiinţa» iar alăturea o anticameră, u n d e s u n t îngrămădite t e n d i n ţ e l e psihice , întocmai ca oile î n t r ' u n s taul şi cari ar. vrea c u tot dinadinsul ' să iasă afară. In uşa d intre salon şi anticameră «tă u n gardian care păzeşte şi n u dă vo ie să in tre t e n d i n ţ e l e care»i. displac. Dacă se întâmplă că s'a s trecurat pe furiş , în conşt i in ţă vr'o t end in ţă în salon, asta n u î n s e a m n ă că a d e v e n i t conşt ientă , decât în cazul când o luminează , îi dă a tenţ i e conşt i inţa , care e spectacolul d in f u n d u l sa lonului . A c e s t o r t e n d i n ţ e cari pot d e v e n i conş t i en te , dar cari n u sünt , F r e u d le dă n u m e l e d e preconşt ient , .alţii su bconş t i en t . <

C e e a c e caracterizează t e n d i n ţ e l e opri te (reprimate) 4 e conşt i inţă , de a d e v e n i c o n ş t i e n t e e caracterul lor profund a fec t iv şi cari aparţin ce lui mai puternic in ­s t inc t ce stă Ia baza v i e t e i noastre, e s t é ins t inc tu l s e x u a l , n u m i t în g e n e r e de F r e u d „libidó".

C i n e e s t e acel censor a cărui f u n c ţ i u n e e s t e re ­primarea (oprirea)? E u n produs al educaţ ie i , u n fel de eu indiv idual , c e reprezintă t e n d i n ţ e l e ce le mai îna l te a l e convingeri lor , p e cari ni i»am creiat f iecare. In s e n ­s u l celor de mai sus , cu l tura e s t e reprimare. Real i tatea externă opreşte şi ea f luxul v i e ţ i i psihice» prin morala

64 F O A I A Ş C O L A R A

ei pură, prin morala socială, d e u n d e se n a ş t e n e c e s i ­ta tea educaţ ie i morale.

In deosebi î n copilărie s u n t opri te o m u l ţ i m e de-i e n d i n t e ce a lcătuesc o rezervă de energ ie psihică, p e n t r u viata d e adult , iată, dar marea importantă p e care o are jocul. O travest ire , adică o pă trundere p e furiş a i n c o n ş t i e n t u l u i , pe ecranul conş t i in ţe i e s t e v isul , care la copii mai alés, e s t e o dorinţă d in ajun.

D u p ă F r e u d , la baza v i e t e i stă u n ce d e t e r m i n a n t , ce e drept exagerat p u ţ i n d e acesta, dar r e c u n o s c u t ş i afirmat de atâţia psihologi. A c e s t de termin i sm e s t e te* meiu l în trege i psihoanalize. Raportul stabi l i t în tre c o n ­ş t i en t şi inconş t i en t , are pe lângă valoarea lui ş t i in ţ i ­fică şi o mare valoare practică. T e n d i n ţ e l e e d u c a t i v e l»au s tăpâni t t o t d e a u n a pe Freud. C u psihoanaliza s e naş te o nouă rază de lumină, în tratarea boalelor n e r ­voase cari n u s u n t a l tceva, decât u n fel de regres, c*-întoarcere la copilărie. S'a stabi l i t de o mul ţ ime d e medic i , că odată ce bo lnavu l d e v i n e conş t i en t de a d e ­văratul mot iv , îşi scade d in in f luenta sa şi apoi c u a» jutorul medicu lu i , uşor se poate v indeca . M e t o d a constă în găsirea s e n s u l u i acţ iuni lor greş i te , precum şi d irecţ ia generală a gândiri lor bo lnavu lu i şi schimbarea lor.

Intr'adevăr, morala opreş te o mul ţ ime de t e n d i n ţ e să s e exprime, f i ind însă pe depl in încredinţaţ i că a— c e s t e t e n d i n ţ e t rebuesc reprimate, apăsarea lor asupra conşt i in ţe i va fi mai mică.

Mai m u l t însă, psihoanaliza caută ca aces te t e n ­d i n ţ e bolnăvic ioase , să f ie î n t r e b u i n ţ a t e în domeni i d e ac t iv i ta te morală. C â t e lucruri mari n'ar p u t e a săvârşi cişteva, când energi i le c h e l t u i t e fără nic i u n folos ar fi îndepăr ta te în direcţ ia ş t i in ţe i , artei , e te . A p r o a p e toa te perfurbat i i le v i e ţ i i ps ihice , le a tr ibue F r e u d i n s ­t i n c t u l u i sexual , sfera căruia, însă, are u n mai mare cupr ins decât ceeace în mod ob i şnu i t n u m i m noi viată sexuală . D u p ă el, sacrificiul d e s ine , pre ien ia şi a l te m u l t e manifestări superioare ale suf le tu lu i , au ca isvor acest ins t inc t primar. A s t f e l înfăţ işat ob iec tu l ps iho- -anal izei apare ca u n progres al pedagogie i , o m e t o d ă educat ivă . Educaţ ia , cât şi v iata întreagă, n u face a l t ­c e v a decât e fec tuează o serie întreagă de reprimări , .

Revistă pedagogica culturala

îmagazinând în inconş t i en t energi i , ce duc acolo o v ia tă ocultă , gata în orice m o m e n t să i sbucnească . T e n d i n ­ţe le reprimate, s e duc iarăşi in inconşt ient , însă cât mai departe de conşt i inţă .

S ă căutăm ca acel censor să f ie cât mai superior, iar aceasta neces i tă o e d u c a ţ i e aleasă şi superioară. D e cal i tatea educaţ ie i , deci d e a conşt i in ţe i morale, atârnă întregul echi l ibru al v i e ţ i i psihice. N u m a i u n cunoscător al psihoanalizei , va ş t i pe cari t e n d i n ţ e să le reprime şi să n u respingă t e n d i n ţ e l e folositoare, prin ac ţ iunea sa educat ivă . P e d a g o g i a modernă cere să c u ­noaş tem în a m ă n u n ţ i m e suf l e tu l f iecărui copil, p e n t r u a*l p u t e a conduce potr iv i t originalităţi i sale, ori ps i -hoanaliza, în ult ima ei fază, n u e decât pedagogie i n ­div iduală .

T o i i copiii cari sufăr de frică, de ruş ine sau t imi­d i ta te exagerată, ori d in potrivă de îndrăsneală îngri ­jorătoare, copii i cari c h i n u e s c animalele , sau au t e n ­d i n ţ e de a se lăsa chinui ţ i , intră în numărul celor nervoşi . Toţi aceştia îşi găsesc tratamentu l în psiho» analiză.

îndreptarea t end in ţe lor şi pornirilor rele în direcţ ie superioară, conşt ientă , d e v i n e u n mijloc educat iv e x ­ce lent . N u constrângere , ascultare s i l i tă , moral i tate forţată, ci ascultare de b u n ă v o e , primită de copii, s a u mai b ine , ca ideal p u s de ei, în înfăptuirea căruia să găsească plăcere şi fericire.

Dacă psihoanaliza n e învaţă cum să n e purtăm c u copiii, c u m să reuş im ca mai uşor să le pă trundem în suf le t şi apoi să canalizăm energi i le ce le che l tuesc în maladii* în direcţ i i b u n e ; deci , această ramură a psi­hologie i ind iv idua le , n'ar fi in trodusă ca ob iec t de î n ­văţământ , în programa analit ică a şcoalelor normale, acum c u opt clase, spre folosul învăţământu lu i .

Paniea Torna î n v , Tileaţfd.

€6 F O A I A Ş C O L A R Ă

R e l i g i e si s c o a l ă II. L u m e a p s i h i c ă a e l e v u l u i .

Toate Lojele=Mari ale francmasoneriei de pre tut inden i u n i s o n pret ind categoric dela fiecare membru aparţinător cu= tarei filii francmasone, ca fiece revoluţ ie , care ţ in te ş te infro= ducerea educaţie i populare, publ ice , obligatorie, fără confe s iu ­ne , să o sprijinească însuf le ţ i t şi c u fiece remediu legal ce»i stă la dispoziţ ie să tindă spre aceea, ca principiile aceste să ajungă în vigoare legit imă cât mai curând în interesul pros* perării poporului . Religia nare absoluf nimic comun cu elevul.

E i bine , în fată cu această declaraţie cumpl i tă trebuie să f ixăm f a p t u l : Iníreg íemperameníul de dispozifie morală a elevului sirigă după religie. Intre lumea de lumină de dincolo de mormânt şi lumea de umbră de dincoace de mormânt , în copilărie e s t e cel mai transparent perete le de despărţire. Co= pi lu l conform imaginaţiei poet ice aude muzica sferelor şi con= versează cu îngerii. Copi lu l cu braţul său mic se apucă după s te le , aşa aproape de s ine s imte regiuni le cereşti . Copi lu l î n răsunetu l t u n e t u l u i aude glasul „ D u m n e z e u i u l u i " mânios şi urma manilor L u i o vede pe covorul înflorit al livezilor. Co? pi lul la leagănul frăţiorilor săi se interesează despre locul purcederi i şi la mormântul bunici lor întreabă u n d e s'au mu= tat. Ş i se împacă pe depl in satisfăcut cu răspunsul sp lendid al concepţie i religioase ; dela D u m n e z e u venise , la D u m n e z e u s e mută omul .

A s t a e lumea de idei a copi laşu lu i ; lume aurie, tranda= firie, plină cu zîne şi fet i frumoşi . A c u m dar c u aşa l u m e ideală, c u aşa raiu pământesc, trece fericit pragul şcoalei ele= v u l de 7 ani şi e m u l ţ u m i t a toate. î n t r e b : C i n e n'ar consi= dera d e negbiobia cea mai mare din punct de vedere didactic de a s m u l g e brusc pe e lev din această l u m e eterică ş i de a îndopa î n el cunoşt inţe le e lementare pe aşa ton, care diferă fatal de vocea dulce a mamei scumpe ? ! C i n e n'ar considera

Revistă pedagogicä-culturalä 67

<de ridiculizarea psihologiei faptul detestabi l , dacă pe e l ev ar încerca să=l clatine în credinţa-i f ericitoare pusă în cuvântu l lui D u m n e z e u — învăţătorul , al cărui verdict e l evu l e forţat să=l accepte şi să«l crează de atâte o r i ? ! Ş i cine ar putea să primească asupra sa responsabil i tatea pentru aşa dispoziţ ie cumpl i tă , ca pe elev, pe acest răsad fraged, depe .atmosfera caldă şi evlavioasă familiară să=l transplanteze pe polul rece al une i scoale ireligioase ? !

D e cunoşt inţa u n e i astfel de responsabil i tăţ i s'au înf io-rat pregătitorii revoluţ ie i franceze, dar se spăimântă încă şi azi vest i tori i englezi ai ideii l ibere. P e n t r u aceea R o u s s e a u mai întâi a v o i t să secularizeze educaţia familiară. Ca tranzi­ţia între vatră şi şcoala ireligioasă să n u fie atât de cumplită , •el părinţilor a recomandat, ca pe copil, în ceeace pr iveşte re-ligia, să-1 lase l iber în voia sa şi să n u înceapă a=i vorbi lui despre D u m n e z e u , numai în etatea=i de 18 ani. Iar cutare •englez erudif dă sfatul înţe lept părinţilor» ca pe copil numai în etatea-i de 12 ani să înceapă a-1 ins tru i religios, când şi P r u n c u l I i sus a trecut prima dată pes te pregul t emplu lu i din Ierusal im.

D u m n e z e u l e D o a m n e ! C e eronată cunoşt inţă a su f l e tu -lui pueril e asta şi ce iresponsabilă neglijentă a lumi i de idei a copi lului desvol tător ! Ca şi când copilul ar putea subsişta fără de D u m n e z e u până la etate»i de 12 ani ! Ca şi c u m î n -sufletul copi lului niciodată n u s'ár reflecta s e m n u l de între­bare a cauzei f inale şi a ţ inte i f ina le ! Parcă copi lul n u exact în etatea cea mai critică ar avea neces i tate de ajutorul pogo-rît de s u s ! C e cruz ime: întâi a lăsa pe Diavo l să intre î n suf l e tu l copi lului , numai după aceea pe D u m n e z e u ! în tâ i a ceda liber în el bestia blondă schiţată qje N ie t z sche şi numai când bestia blondă a str iv i t deja în el crinii cu polen ai s u ­f le tului său, când i=a s u p t deja energia, a p u s în b e n t e de sclav vointa=i l iberă : numai după aceea să se vorbească lui despre u n Chr i s tos triumlător, cu al Cărui har poate să î n ­v i n g ă şi cele mai tari tentaţi i . N u ! A c e ş t i a s u n t cumpl i ţ i sfetnici ai instrucţ ie i şi educaţiei .

Dar l iber-cugetători i moderni de fapt nici n u ne atacă aşa volnic . S u n t adică şi oratorii solicitatori ai şcoalei l ibere ireligioase, că D u m n e z e u es te o indispensabilă cerinţă de vieată copilului . P e n t r u aceea ei aduc alte cauze, mai ales ind i f erente ş i f i lantropice, ca religia să o poată scoate din

68 F O A I A Ş C O L A R Ă

şcoala primară. — A c e l e dresuri rationale ale orelor de c a t e -h i s m — astfel declamă ei — din p u n c t de vedere didactic pe-e l ev îl forţează să urască religia, precum mai târziu e l e v u l l iceist pe clasici. :— A d e v ă r exper imental e — adaogă alţii — că cu cât e mai multă religia în şcoală, c u atât va fi mai put ină din ea în vieaţă. P e n t r u ce ? Fiindcă s'au scârbit d e ea în copilărie deja. Iar ca teoria lor să o verifice pe cale-experimentală , aduce spre e x e m p l u sperietor pe acel învăţă» tor german d in Kiel , care pe 500 e levi i=a p u s să voteze la întrebarea: care=i cel mai plăcut obiect de învăţământ ? Şi: dintre 500 e levi numai 12, deci abia 3 °/o au vota t pe rel igie-P r i n urmare aparte cu aşa s t u d i u urît, de care elevi i se s a ­tură atât de repede ! Afară din şcoală c u instrucţ ia religiei l

C e puerilă e filosofarea asta ! Fiindcă n u e cea mai plă­cută, să se l epede d e c i ! Ca şi când c u biflarea iraţională nu-s'ar putea face ur î t fiecare s t u d i u folositor, deci şi religia. P o f t i m numai să se decidă c u votare secretă dreptul de exis*-tentă în şcoală a Cutărui s t u d i u şi prin majoritatea copleşi» toare de v o t a elevilor, cele mai m u l t e s tudi i vor dispare de-pe orarul didactic. P o f t i m numai să se pună la votare î n şcoala med ie : în ce dăinuie mai mul tă valoare de formare a-caracterului — în clasici oare sau în basmele indiene — ş t rezultatul n u poate fi dub iu .

A l t m i n t e r i d in aceea că religia n u e s tud iu l cel mat* plăcut, n ic idecum n u urmează că n u e cea mai utilă. U n s t u ­diu, care în fată c u vieata practică debutează c u atâtea pre=-t e n t i i ; care cu atât accent şi cu atâta sonoritate ne aduce aminte de datoriile noastre către D u m n e z e u şi către oameni :• nu»i mirare, dacă n u se bucură de simpatia mul ţ imi i triviale .

Toate aceste îns4 pe apostoli i şcoalei laicizate nu=i scuză-de acel jaf d iv in , ce vor să=l comită asupra copiluluî=elev. Ca. fariseii invidioşi d in Dumin ica Floriilor ei doresc ins i s tent ca to t i copiii să n u strige osana D u m n e z e u l u i apropietor. Sau-n u se t em oare de aceea, că muţen ia asta ar însemna liniştea» de moarte a pedagogiei întregi ? !

III. A r i a ş t i i n ţ e i d e a t r ă i .

In afară de cauza schiţată în capitolul precedent , ade~ reritii şcoalei ireligioase i e s la luptă p e n t r u „adevărul" lor în> h u m e l e sacru al culturi i . — Capu l e l evu lu i t rebuie să se-u m p l e n u cu formule dogmatice şi c u „basme" biblice — zic:

Revista pedagogică-culturala 69

•ei — ci cu cultură. A creşte om cult . A>1 face apt spre la-boare culturală.

T o t u l atârnă de aceea că ce în ţe legem s u b t cultură. J)acă c u l t u r ă vo im să n u m i m numai însuşirea anumi­telor cunoş t in ţe şi iscusinti , t rebuie să protestăm cât mai determinat în contra cutărei degradări a cul turi i şi şcoalei. P r o b l e m a superbă a şcoalei e s te : a educa om integru vieţ i i . Iar idealul nefalşificat al culturi i înseamnă n u numai culţ i -varea mint i i şi muşchilor, ci şi administrarea armonică a t u ­turor aptitudini lor umane . Dar n u - i deja om in tegru şi nu=i -om armonios acela, în care conşt i inţa e defectuasă şi sent i ­m e n t u l responsabil i tăţi i e s t e imperfect .

P a u l s e n istoriseşte că lui abia i-ar fi reuşit , după sălbă­ticirea şi rătăcirea vieţ i i de s tudent , să se regăsească în ora­l u l mare, numai de n'ar fi d u s c u s ine din casa părintească ş i din şcoala rurală opinii , cari v ieţ i i î m p r u m u t ă valoare şi demni ta te . A ş a dar şi conform concepţie i protes tantu lu i li­beral P a u l s e n , menirea primordială a şcoalei e s t é : pe o m a»l face apt pentru vieată cu infiltrarea unor atari idei , cari v ieţ i i î m p r u m u t ă valoare şi demnitate." Fără de asta şt i inţa e n u m a i lus tru superficial, felinar falş, ba otravă. C u pur şt i­inţă n u v o m educa oameni culţi , ci best i i culturale . Căci i i e c e cultură se înrădăcinează în idealism. Fiecare popor mai întâ i a edificat biserici şi numai după aceea hote lur i comode , cafene le confortabile şi cu asta a recunoscut suf ic ient , că î n ­c e p u t u l culturi i e religiozitatea. Ia poft i ţ i numai a in tu i a t en t pe absolvenţ i i şcoalei laicizate. C u v i n t e l e în ţe leptu lu i Sirah •se vor îmbulzi pe b u z e : »Copilul nereligios pe maică-sa o face să plângă şi încărunfeffe pe {aiăl său*.

A ş a dar încă odată : vocat iunea subl imă a şcoalei e s te să crească om in tegru vieţ i i . O m integru însă copilul va fi n u prin dresura minti i , ci prin cult ivarea caracterului. Şcoala •vrea să clădească n u n i ş te corturi provizorii de târg, al căror acoperiş îl destramă cel dintâi atac de vânt mai tare. învăţă­t o r u l e arhitect, care în vârtejul v ieţ i i trebuie să ins t i tu ie s o l i d e masse de caracter, cari se o p u n viforelor. F r u m o s se exprimă episcopul Faulhaber citat d e j a : -»Caniiiafea sitin fei jiiciodaiă nu aíinge caliíaíea conşiiinfei. In vieafă e'síe necesiíaíe nu de aşa oameni cari sfiu mult, ci cari valorează bine muli^' N u pupitre ambulante trebuiesc , ci caractere statornicite . .Poate fi c ineva în ş t i inţă m i n u n e a lumii , dar în caracter

70 F O A I A Ş C O L A R A

pate rămânea departe înapoia celui d in urmă argat. C u câfr. stă mai sus şt i inţa de traiu a nenumăraţi lor ţărani şi ţărance modeste , dar sol ide în caracter, decât şt i inţa de traiu a eroi=-lur şi eroinelor de cafenea, care se amuzează cu dans, c u chef, c u joc kazard, c u anecdote echivoce , c u cochetărie. E i bine, dar la arta şt i inţei de a trăi normal, pe ţărani i»a ajutat: şcoala religiei.

Aceas tă şt i inţă de a trăi mai are încă u n paragraf, c e cu privire la om poate fi fatal, la care şcoala are înrâurire i m e n s ă : viata sexuală. Pedagogie sexuală! — noţ iunea aceasta bizară sună m u l t în urechi le oamenilor, de atunci de când statistica a demonstrat că rădăcinile rătăcirilor sexuale î n procent înspăimântător se în t ind înapoi la anii de şcoală. De-atunci teori i le pedagogice se produc ca ciupercile pentru î m ­piedecarea conrupt ie i morale a t ineretu lu i . Dar să mărturis im s incer : cu p u ţ i n rezultat.

N o i n u n e g ă m ; prudentă lămurire sexuală, dacă derivai de pe buze versate -şi et ic serioase, fără îndoială poate s ă ev i t e mul t e rele. E i bine, dar dacă v o m neglija să ote l im voinţa , şt i inţa va mări' numai pofi a după fructul oprit. Căc i î n t r e b : ce va cercui vo inţa tînără, debilă, şovăitoare, cu sfera condiţi i lor b u n e şi cu vigoarea virilă ? P o a t e educaţia sparta» n ă ? A u încărcat=o şi fără religie a rezultat fiasco complet compromiţător. Căci deoparte a învârtoşa rezistenta corpului , a toci excitaţi i le , dar dealtăparte a nega substanţa d iv in obl i ­gatorie a conşt i inţe i e atât, cât a zidi cu o mână şi a d i s t r u g e aceeaş cu cealaltă mână.

M u l t au sperat şi dela vorba de vrajă a igienei. Dar — regretabil — şi şt i inţa igienică, cruţarea sănătăţii şi inte= gritătii fizice s'a verificat remediu fragil în fată cu cel mai puternic inst inct , precum arată urcarea cont inuă a procentu= lui boalelor sexuale . Provocarea la pudoare, la cuvi inţă şi la alte cauze pur rationale asemenea rezultă eşec în anii critici ai desvoltării sexuale . C u alte cuv in te pe nis ip edifică aceia cari îşi p u n încrederea în morala pur laică. 5prijinidu=se p e fir de trest ie , o m u l des igur va cădea. Temel i e solidă numai stânca poate da, n u mlaştina. Fără D u m n e z e u , - lege eternă,, sancţ iune de dincolo de mormânt nici să n u cutezăm a spera succese pe acest cel mai greu spaţ iu al pedagogiei .

M a i de n o u încep să crape zorile şi în tabăra adversară. M u l ţ i au căzut în medi ta ţ i e , când la cursul un ivers i tar

\ Revistă pedagogica-culturala 71

sexual-pedagogíc ţ i n u t în 1907 în M a n h e i m profesorul Foer» ster avusese curajul să ins t i tu ie t e z a : Religia este cel mai eficace sorginte de energie a educaţiei sexuale. F ireşte n u religia aceea fără de dogme şi mijloace haristice, A t a r e mixtură fără os şi sânge n a r e nici u n efect asupra vieţ i i . A c i trebuie să se înţeleagă aşa religie, care z i c e : Exis fă Dumnezeu, viează a-supra mea o voinfă sacră; corpul omului e biserica Duhului Sfânt; Dumnezeu esíe pretutindeni prezent, vede şi cele mai secrete cu­gete ale mele. A ş a religie trebuie să se înţeleagă, care d i spune de mijloace har is t ice : care în rugăciune şi în Sf inte le Ta ine oferă puternice isvoare de v igoare; care în mărturisirea pă« catelor deschide şcoala cunoş t in ţe i de s ine, iar în sfânta cu» minecătură ne dă P â i n e a celor -tari. O religie trebuie să se înţeleagă, care posedă atari axiome morale determinate şi încurajatoare : Libertatea cea mai perfectă este respectul voluntar al legii lui Dumnezeu! Cel mai frumos sceptru regal este disci­plina de sine! In simbolul resignării, în semnul Crucii voiu în­vinge! Toate aceste s u n t indispensabi le mijloace auxil iare ale pedagiei sexuale .

C i n e urgitează deci pedagogia sexuală în şcoală, să ur-giteze şi religia. Fiindcă religia es te furnizorul armelor m o -rale l icenţiată de D u m n e z e u ; religia es te capitalul de vieată al valorilor morale şi prin asta pe terenul pedagogic suve» ranitatea cea mai remarcabilă.

Dar şt i inţa de a trăi mai are încă .un capitol important r a şti să trăieşti în societate. Dela şcoală pret indem şi educa» t ie socială. Si cu dreptul . Căci o m u l nu- i f l intă izolată, ci a tom icnit în s o c i e t a t e : cetăţeanul S ta tu lu i . P e n t r u aceea şcoala să deş tepte în acel o m u l e ţ deja cunoşt inţa datoriei că­tre cetăţeni i s inguratici şi către public. Dar întreb : c u m v o m face=o asta fără provocare la principiile religiei ? Doar rădă­cinile et icei sociale se în t ind profund în solul religiei. U m a ­nitatea şi echitatea n u va fi durabilă, numai de n u - m i va dicta mie legea d i v i n ă : -»Să iubeşti pe aproapele tău ca însufi pe tine"-. ( M a t e i X I X 19). R e s p e c t u l autorităţi i se va surpa repede, numai de n u v o i u zice c u s fântul apostol P a v e l : tCi-ne se împotuiveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduelii lui Dum­nezeu. Iar împotrivitorii vor lua osândă asupra lor*. (Romani XIII 2). Când Napoleon I, în Franţa furioasă a vo i t să resta­bilească ordinea descompusă, a promulgat în l e g e : »Franta crede iarăşi în Dumnezeu*. A s t a însă e atât, cât în vieaia so­cială a recunoaşte fiascoul eticei pur umane.

72 F O A I A Ş C O L A R Ă

Consecventa finală din toate aceste es te d e c i : Dacă şcoala vrea să rămâie pe culmea meniri i sale şi pe e levi do= reşte să=i ins trueze pe seama viefii — religia n u numai că numai că nu=i permis să lipsească din planul analitic şi din orariu, ci d in contra trebuie să formeze partea esenţială a planului de învăţământ. Iar aceia cari t ind spre excluderea religiei revelate sau cari numai în morala pur laică, adică în etica socială caută surogat în schimbul ei, aceia şcoală o s m u l g de pe culmea ideală, aceia s u n t stricătorii pedagogiei.

IV. E t i c a s o c i a l ă .

O p o r t u n e să in tu im de mai aproape celebra etică so= cială. i n programul şcoalelor liberale franceze cittm că, m e n i -reu fixată a acestora es te să ofere educaţ ie ştiintifică=tehnică şi pe e levi să=i instrueze la v ir tuţ i u m a n e generale şi la mo-ravuri fireşti în afară de cadrele Biserici i şi creşt inismului , Fie noua Evanghelie comeníarul exegetic al "Drepturilor umane» în senz revolutionär. Un cefăfean patriotic, hun, — cu sentiment republican — aceasta să fie fructul si idealul şcoalei libere.

E i bine ! Proganral acesta Kau schimbat pe bani mă= runt i manualele corespunzătoare. In „Manualu l de instrucţ ie laică" e levul mic c i teşte îndată la prima pagină : "Ce este Dum= nezeu?» Ş i răspunsu l ; „Nimic nu se ştie despre El". P e pagina următoare e levul vede pe D o m n u l nos tru Chr is tos desenat într'o mutră de j idov ordinar, urît , cu caftan. In fată cu acesta stă ca spiendid contrast u n om liber, d iv in izat ; o figură de bărbat complect n u d între locamottve , maşini rotat ive , baloane şi in s t rumente de telegraf. Ş i inscripţia arogantă : "Omul în gloria sa».

Să in tu im deci pe acest om în gloria lui, dar n u pietat, ci aşa precum iese din şcoala liberă, pe arena vieţi i , v iu . C u aproximativ două decenii îna inte de asta l iberalul francez Eduard Vi l ley rezultatele et icei laice le=a schiţat cu următoa-rele c u v i n t e : "înfiorător se urcă numărul criminalilor tineri. Im-preună cu sentimentul religios în peire este la copii percepfiunea cinstei şi autorităfii către părinfi... lin aşa copil însă, care n'a învăfaf să cinstească pe părinfi, nu se va supune nici autorifăfii publice. Consecvenfa acesteia este decadenfa generală a cunoştin­ţei de datorie, în urma căreia apoi rezultă grosolănia gradată a poporului întreg. A Ş A D A R E F E C T U L E D U C A Ţ I E I P O P U ­L A R E I R E L I G I O A S E E S T E Î N J O S I R E A C A R A C T E R E .

Revista pedagogicä-culturatä 73

LOR. Şcoala liberă a educai un popor fără onoare, hărnicie fi fidelitate, un popor, în care nu există credulitate, nu este mai mult conştiinţă». („Hofer Anzeiger" Nr. 115. 1912),

Aşa se relevă în realitate acel om în gloria sa proprie, abstras dela scopu=i final şi dela Dumnezeul său. Avocatul parisian Henri Robert in 1913 a ţinui o conferiută despre criminalitatea tinerilor şi pe auditorii săi încremeniţi i=a sur» prins cu statistici uluitoare: In'franţa în 1905 au condamnat pentru ucidere 274 oameni şi a patra parte a acestora (65) au fost minori. In 1907 deja 24 000, iar în 1908 — circa 27.000 minori au stat înaintea tribunalului. Dela anul 1898 până la 1909 exclusiv în Paris 5.000 băieţi au tribuit să se încbiză pentru vagabondaj şi 16.000 fete minore pentru prostituţie. Şi cauza principală a conruptiei tineretului — conform cons» taxării sale — e criza educaţiei populare, şcoala, din care lip= seşte Dumnezeu şi religia. <(Dejeaba» — zice el — ^religia nu se poate omite la educafie. Credinţa e frâu indispensabil, fără de &a numai o generaţie conruptă asmuţăm societăfii .

' Nu=i mirare, dacă deja înainte de războiul mondial nişte spirite autoritare au protestat în Franţa contra şcoalei libere. Astfel s'au născut operele nemuritoare ale lui BoUrget. Iar membrul Academiei Franceze, René Bazin, în 1912 în paginile revistei „Echo de Paris" a publicat un foileton de mare sen= zatie. „La cruelle laícité" a fost titlul articolului, în care pro« -testează în numele poporului întreg francez contra vandalis= xnului moral al şcoalei laice şi pe părinţii creşteni îi agită cu -următoarele cuvinte : „Dacă copiii voştri se reîntorc acasă cu ştiinţa de scris, citit şi de socoată, dar fără cunoştinţă de Dum­nezeu, să ştiţi că au jefuit dela voi o bună porţiune de libertate, cea mai preţioasă: libertatea religiei. Dacă bisericile voastre se înalţă în sus melancolic şi fără dangăt de clopot sau prin mâini arbitrare rămân închise, aduceţuvă aminte că cu asta au răpit dela voi o bună porţiune de speranţă. Şi când din ţara voastră izgonesc pe călugări şi pe măicuţe, cari. v'au învăţat, v'au îngrijit pe voi şi s'au rugat pentru voi: să nu uitaţi că cu asta au furat dela voi o bună porţiune de iubire, încă cea mai rară, căci nu se poate plăti. Şi dacă în fine în casele noastre hagă pe ţuriş gazete necredincioase, pamflete imorale sau tablouri impudice, să vedeţi clar, căci atacă cinstea căminului vostru — căci inocenţa copiilor voştri şi demnitatea mamei e riscată. Să ştiţi că inamici de moarte vă suni aceia, cari ologesc sufletul vostru şi al iubiţilor voştri». (Allgemeine Rundschan 28 IX 1912).

7 4 F O A I A Ş C O L A R Ă

Tonur i lamentabile sfâşietoare de înimă s u n t aceste din— tr'o tară, u n d e ate i smul e conducătoarea idee de Stat , unde-necredinta în şcoală îşi profesează cele mai cumpl i te orgii. A c e l neam loial francez, care oarecând a donat tară patriar= h u l u i R o m e i ; acel neam cavaler francez, care a iniţ iat crucia= f e l e ; acel neam francez fidel de credinţă, care a sacrificat atâta monedă şi atâta sânge de om în misionari, popoarelor barbare în cele cinci c o n t i n e n t e ; acel neam francez g lor ios t

acum şi=a negat trecutul , când pe fiii săi în şcoala pur laică îi ins trueş te oficios spre ateism.

Dar Loja francmasonă şt ie ce face. Tâmpirea s en t imen ­tu lu i religios şi moral contrabalansează în inimile t inere ideal ismul creşt inesc adus de=acasă. D i n şcoala cea laică, n u vor ieşi în to iu l v ie ţ i i nici apostoli , nici martiri. E i bine, dar exact asta Ie trebuie cavalerilor Lojei francmasone: o n o u ă generaţie impotentă , inertă, pitică, pe care o vor entuziasma n u idei le scânteietoare, fulgerătoare, ardente, ci doar iritatia ademenitoare a del ic i i lor; care se va coborî de pe culmea ideal ismului nobi l şi va sorbi lacom bucuri i le triviale a l e prezentului . Căci din aşa generaţie pitică jună, numai g e n e ­raţie pitică virilă poate deriva, care apoi cu manile în sân , indiferent va privi, c u m vor clinti temel i i le de stâncă ale creşt inismului . La văzul u n e i generaţi i pit ice va fi l e sne apo i să se distrugă altarele, să se aducă legi separative, Să se facă pribeagă preot imea şi să se confişte avuţ i i l e bisericeşti , pre­c u m s'a întâmplat de fapt în Rus ia soviet ică. Deoarece u n d e n u es te putere , acolo n u es te rezistentă, opunere . Ş i u n d e n u este opunere , acolo necredinţa îşi profesează liber or­giile sale.

Aceas tă concepţ ie francmasonă a demonstrat -o surprin­zător consecventa. In 28 M a r t i e 1882 şi în 30 Octomvr ie 1886 au adus în Franţa legile şcolare, cari în loc de etica cea creş­tină au prescris morala generală laică „în care f iecine c o n ­simte". Iar proiectul de secularizare şi legea de separaţie chiar atunci a trecut prin parlamentul francez şi a intrat în v i ­goare de drept, când tinerii absolvenţ i ai acestor scoale n o u i laice au dobândit drept de alegere. A izbucnit atunci lupta culturală. Bătălia a repurtat-o Loja francmasonă şi în bătăl ie m o m e n t decisiv a fost secularizarea suf le tu lu i pueril . Lojele francmasone au pronunţat lozinca : a smulge pe copil de s u b t inf luenta religiei, să se secularizeze suf le tu l lui prin aceea,.

Revistă pedagoglcä-cultoralä 75-

că s t u d i u l religiei şi etica cea creştină o vor zvârli din şcoală. F ie acest fa l iment de educaţie franceză avert i sment n o u ă

şi celorlalte tări.

V . M o r a l ă f ă r ă d e D u m n e z e u ,

D u p ă cele premerse p u t e m declara curajios teza : fără de-religie nu se poate educa pentru vieafă elevul. E x e m p l u l francez şi soviet ic arată concret, că anarhie morală es te f initul a toată educaţia morală, care n u se sprij ineşte pe voinţa divină eternă.

Ia să luăm numai niţe l s u b t control obiect iv acel cate­h i sm etic oficios interconfesional francez, din care în şcoalele primare elevi i învaţă viata. Despre baza vieţ i i sociale, despre iubire, cit im următoarele p u n c t e : "-In urma firii noastre trebuie-să iubim două grupuri ale oamenilor: 1) Pe binefăcători. 1) Pe compatrioţi. 3) Apoi trebuie să iubim pe fiecare alt om, si dacă nu-i trancez. 4) Insă, nici cugeta nu se poate la aceea, ca să-f iubim pe aceia, cari au insultat pe Francezi şi in Elsas-Latbanu-gia asupresc pe consânfenii noştri. 5) Dela aceştia trebuie şă ră­pim pe fraţii noştri. 6) Altminteri în fafâ cu ei nu frebuie să răsplătim răul cu rău, fiindcă aceea ar fi faptă nedemnă de un Francez».

U i t e o mică gustare din secrete le eticei fără de D u m n e ­zeu. A c i se opreşte brusc funcţia minti i omulu i . C u m îşi ima* ginează dânşii educaţia morală ? Oare c u principii, cari îm­preună c u partidele pol i t ice subzistă provizoriu sau cad, v o r ei să dee copi lului sprijin solid şi nec l int i t spre aranjarea v ie ţ i ¥

Să p r e s u p u n e m că într'o aşa şcoală laică pe u n e lev co­legi i lui îl surprind c u minciuna. Oare ce va f i c e acum e d u ­catorul ? Va declara poate : „Băieţi, n u - i permis a minţ i" ? Sau-doar va desvolta sofistic în fata lor că minciuna pe o m îl s u ­ceşte în contradicţie internă şi pentru aceea e s t e lucru ur î t 7" Atari m o t i v e n ic idecum n u i m p u n elevilor. Dar dacă învăţă­torul acum le va vorbi despre u n D u m n e z e u pre tu t inden i prezent şi atotşt iutor , al cărui ochiu vede şi cugete le cele mai secrete, dacă le va istorisi lor despre A n a n i a şi Safira, pe cari D u m n e z e u pentru o minciună i=a pedeps i t cu moarte ; dacă le va nara lor despre sf inţi i martiri, cari pe preţu l u n e i minc iuni nev inovate ar fi scăpat l e sne de torturi le cele mai mari, dar n'au făcut=o aceea : ce brazde adânci va ara c u e le în suf le tu l elevilor, pe cari n u le va înmlăşt ina nici n i s i p u l v ieţ i i de mai târziu.

"76 F O A I A Ş C O L A R Ă

Ori să cugetăm : învăţătorul vrea să infiltreze în sufle» t u l elevi lor datoriile către părinţi. î n t r e b : cum să se apuce d e asta în şcoală, din care au exc lus instrucţia religiei creş­t ine ? Să le aducă doar în discuţ ie teza generală: Păr inţ i i voş ­tri au făcut m u l t bine vouă, aşadar pentru asta datori s u n -tezi să vă s u p u n e ţ i lor şi să=i ascultaţi ? Ori să le vorbească lor despre cutare Ionel, care a deplâns pe st igletele lui s u ­combat şi eare desigur va lăcrima încă mai bine la catafalcul

. părinţilor săi ? C e anostă exemplif icare ar fi asta ! Dar dacă a c u m cat ihetul preot le va vorbi lor despre Nazari teanul P r u n c I i sus , care în toate s'a s u p u s părinţilor Săi ; dacă le y a i s to ­risi lor despre t inerul T o v i t , care în tatăl său a c inst i t pe locţ i i torul lui D u m n e z e u şi s'a s u p u s lu i de aceea, pentrueă î n s ine s a cugetat a s t f e l : * Ceea ce iaiăl meu porunceşte aceea este porunca Ta, o, atotputernice Dumnezeule» — atunci în su» f l e tu l elevilor se vor statornici cugete , s e n t i m e n t e şi determi­nări valabile pe o vieată întreagă şi pe părinţii lor îi vor in tu i c u alti ochi.

Morala şcoalei ireligioase n u poate da merinde suf ic ientă pe o vieată întreagă. C e i mai mul ţ i copii deja în etatea de. 12—16 ani ies în vieată, vâltoarea vieţ i i ameninţă c u naufra­g i u credinţa lor 4 morala lor. V in agitatorii democraţi , cornu-. n iş t i , eretici ş i aceia încep a-i instiga la revoltă în contra or= d ine i sociale ex i s tente . Vin l ibercugetătorii , emancipaţii , ne ­cunoscători de D u m n e z e u şi de lege, cari vor să-i înhate cu s ine înşîş i împreună în mocirla conruptiei . Vin ademenitari i şi cu cântec de sirenă îi m o m e s c în abis. V ine proza v ieţ i i şi Tăstoarnă castelele de carton ale visuri lor de copil. V i n e grija palidă şi cercetează cocioaba lor mizerabilă. Vine boala şi=i do­boară d u r la pat» Vine moartea şi c u mâna=i osoasă se în t inde spre ei. D o a m n e D u m n e z e u l e ! de u n d e să-şi procure bieţi i oameni vigoare şi demni ta te umană pentru purtarea vieţ i i , dacă d in şcoala ireligioasă i=au concediat cu mâini absolut goale ş i fără cunoşt inţa une i lumi ideale ?

O aşa etică, care pretenţ i i l e sale le bazează n u pe D u m ­n e z e u şi n u pe lumea ceealaltă, poate corespunde eventua l provizoriu, până când problemele mari u m a n e amurgesc în ceata v i i torulu i depărtat ; dar pe arena vieţ i i vizavi cu expe ­rienţa se constată a fi netrebnică spumă de săpun. Vieata pri­v a t ă umană chiar aşa, precum întreaga ordine socială n'are sprijin mai puternic şi mai indispenzabil decât creşt in ismul poz i t iv .

Revistă pedagogica-culturalâ 77

P e n t r u aceea, ceice vor să=l se lecţ ioneze acesta d in şcoală, s u n t inamici lor înşişi , inamici semeni lor lor. In curând s igur în jurul şcoalei se va porni lupta cea mai vehementă . L u p t a aceasta vo im să=o purtăm glorios.

In lupta acaasta cu toţ i i t rebuie să ne al iem într'o fa» lângă irezistibilă : preotul , învăţătorul ş i poporul creşt in de.o» potrivă. N o i n u vo im să aşteptăm acel m o m e n t , când stări le franceze şi soviet ice ar fi să treacă pes te graniţa noastră. Con» tracurentul t rebuie să-1 înnăbuş im în germenul său. Părinte le-are drept la fiul său. Dacă s fatul a in trodus obl igativitatea învăţământului , t o t el să dea garantă părintelui cu iprivire la. aceea, că şcoala n u va strica ceeace a edificat precaut educa­ţia familiară : creşterea creştină.

V I . P r o e c t e f r a n c m a s o n i § t e .

încă ne aducem bine aminte de lupta nobilă şi cerbicoasă • a d o m n u l u i Nichi for Crainic, ce a init iat-o d e m n şi autor i tar în'„Calendarul", zugrumat deja, contra francmasonilor", dela noi, cari au pret ins concret şi franc ştergerea instrucţ ie i relit giei în şcoala populară şi medie. A s t a fusese la noi prima nă­vălire mai tare a logei contra şcoalei creşt ine.

A t a c u l atunci n u s'a p u t u t desvolta. Vrednici i învăţători c u s e n t i m e n t creşt inesc şi părinţii creşt ini au sufocat afacuîi în g e m e n u l său. C e au vo i t adică francmasonii ? într'o tară creştină, c u m e România, au voit , ca, învăţători i creştini să zvârle creş t in i smul din şcoalele creştine. A c e s t a a fos t a tentat contra lui D u m n e z e u , care are drept absolut la suf le tu l copi -lului=elev. A t e n t a t contra Patrie i , — fiindcă francmasonii a u v o i t să surpe fundamentu l subz i s tente i sale de optsprezece secole : creştinătatea ei. A t e n t a t contra părinţilor, a căror la-boare părintească şcoala ireligioasă ar fi stricat-o, ca grindina munca grădinarului. Ş i lângă acest atentat tr iplu francmasoni i ar fi având ambiţia de a=l comite şi al patrulea contra copilu--lui , cărui şcoala ireligioasă i-ar nega directiva chiar acolo, u n d e es te cea mai necesară aceea în formarea inimii şi caracterului , ceeace fără normele de val iditate e ternă ale credinţei şi m o ­ralei creşt ine e imposibilă.

React iunea atunci a ob ţ inut rezultat complect favorabili In poporul nos t ru a fos t încă atâta iubire creştină către s u ­f letul copilului , ca „excepţionalul" să fie solidar. Toată tara a-protestat , exprimându-ş i convingerea neclintită, că fără re l ig ie

78 F O A I A Ş C O L A R A

n u es te educaţie , că u n neam ireligios e caricatură, că o R o ­mânie după 18 secole ar deveni monstru .

La văzul u n e i atari mişcări impozante francmasonii au aflat de bine să=şi retragă vântrele le şi problema deocamdată să -o suspendeze depe ordinea de zi. La primul confl ict a în ­v ins încă aşadar energicul s e n t i m e n t creştinesc, care a apărat s u f l e t u l copi lului şi a apărat dreptul nepirescriptibil către copil a l P r i e t e n u l u i divin al copiilor, I isus, care zice : «Lăsafi copii si nu-i oprifi pe ei ca să vie la mine, că a unora ca aceşiia esfe împărăfia cerurilor». (Mate i X I X 14).

Să n u cugetăm însă că acest eşes i-ar fi indispus defi­n i t i v pe fraţii logei fracmasone. N u m a i aceea au constatat în «1 că t erenu l nu- i încă preparat pentru primirea ideilor con» rupătoare de copil. P e n t r u aceea au trâmbiţat lozinca : a fră­m â n t a familia şi a abţine pe învăţător. E i bine, conruptia fa­mi l i e i presa o execută cât mai sistematic. Linele ziare nutresc ura religiei în clasele inferioare populare cu niş te artico'i con­s e c u t i v antibisericeşti . Iar alte gazete în clasele inte lectuale răspândesc indeferent i smul cel mai ex trem fată de religie.

A b t e n t i u n e a învăţătorilor e în curs. Deja înainte de răz= t o i u l mondial au e fectuat sforţări enorme pe acest teren, ins ­piraţi de n i ş te idei nos t ime , absurde, ca acestea : «Poporul nos­tru nu poate ajunge în pozifie demnă de om între celelalte nea= muri civilizate până atunci, până când n'a scuturai depe sine ben-iele superstiţiilor milenare considerate sfinte... Credinfa şi etica pur confesională trebuie să se elimineze din şcoală". Interesant e -că deja primul paragraf al „Regulamentulu i" proiectat pentru ^Reun iun e a Liberă Didactică Româaă" se începe as t f e l : «Măre iurisim de cea mai importantă fervoare a noastră statificarea şi laicizarea instruefiei publice dela gradul cel mai inferior până la £es mai superior, aşa, ca spiritul confesional să se excludă perfect din şcoală. Asemenea credinţa şi etica cea confesională sâ se ex­cludă din şcoală, Locul acesteia în şcoalele primare şi în clasele inferioare ale şcoalelor medii să=l ocupe etica umană generală, pe care exclusiv profesori şi învăţători laici să-o instrueze».

La aceste precizări concrete n u avem ce să anexăm ca in -terpretatie . Incontestabi l e că recrutarea s istematică a învătă= torilor s u b t st indanrd francmasonist e s te în curs. Rezu l ta tu l n u ni«e permis să-1 desconsiderăm. C u deosebire învăţători i urbani acţionează — clandest in încă —• în spiritul francma­soni lor. Iar acest spirit n u poate fi dubiu . A ş a de e x e m p l u în

Revistă pedagogică-culturală 79

Rusia-Soviet ică , precum şl în alte s tate streine, se manifestă deja în brutală ură iată de religie. Spre avert i sment va fi b ine să f ixăm aci u n caz notor iu pe care consi l ierul german Ege l -haaf îl narează în Zeitfragen (1907).

»In {impui din urmă se întâmplă aşa lucruri, pe cari maj înainte le-am fi considerat imposibile. Un învâfător rural pe fie­care elev, care a cutezat să umble la liturghie sau mai cu seamă să se miruie, l=a ameninţat cu aceea că nu va primi testimoniu de ţinea anului. S'a întâmplat că o fetiţă de 7 ani s'a dus la liturghia duminicală. Luni în şcoală învăţătorul a tras-o la răs­pundere, de pedeapsă o face să s ee pe masă şi să reci teze Tatăl nostrü. Fetiţa începe: „Tatăl nostru..." — hCum aşa — o între* rupe învăţătorul — tatăl tău este in cer ? Doar adineori l-am văzut pe uliţă 1" Toată clasa râde cu hohot. «Pâinea noastră cea spre fiinţă de dă-nuo noaă astăzi..." Cum ? Tatăl tău nu-ţi dă ţie zilnic pâine ? Doar e brutar... ! — Hohot general — mititica se sufocă în ruşinea sa, dar trebuie să recifeze până la finit ru­găciunea, ître timp clasa întreagă se delectează pe contul ei.

Dumineca următoare fetiţa merge iarâs la liturgie. Luni iarăş trebuie să se urce pe masă şi să reciteze: „Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-fe, cea de plină de daruri Marie» — începe tremurând. „ Uite, dar cunoşti tu pe muierea aceea, că o feliciţi? Doar numai pe de aceia obişnuim a-i saluta, pe cari îi, cunoaştem. La asta însă se ridica un băiat de zece ani şi grăeşte astfel: «Domnule Învăţător! Ceeace faci Dumneata, aceea este foarte rea faptă şi mama fetiţei asta n'o va permite...» — Jos cu pălăria înaintea cavalerului mic — încheie Egelhaaf — care

• a cutezat să vie în a/u forul colegei sale sfrâmforafe şi acelui om impertinent, bădăran, care abuzase aşa ruşinos de vocaţianea sa, Ű cutezat sa-i spue în faţă, ca ce este el".

Iată aici se desvol tă cutezanţa învăţătorului inconş t i en t . B i n e zice fratele Lojei francmasone maghiare S o m o g y Béla : „De douăzeci şi u n u de ani în şcoala rurală totdeauna am in­s trui t ce am vo i t şi aceea o poate ins tru i fiecine, pentrucă jandarm t o t u ş n u se poate p u n e lângă învăţător".

Adică în rezultat final t o t u ş numai de învăţător atârnă totul .

VII. Ş a r l a t a n s a u a r t i s t ? r

Cineva mi-a spus că, dacă învătătorimea română s'ar •grupa sub st indardul radical-progresiv, ar fi numai o problemă a subzis tente i . D e fapt însă asta ar fi înjosirea s intezei spiri-

80 F O A I A Ş C O L A R Ă

tuale a învătătorimei noastre. Căci apărarea interese lor mate», riale n u poate fi scop exc lus iv al une i reun iun i didactice. D a r cei mai mul ţ i învăţători păşesc plini de idealism pe câmpul de luptă al vieţ i i : în şcoală v e d e factor de cultură, în s i n e însuş i purtător de cultură — fiecare învăţător conş t i ent d e vocat iunea sa. învăţătorul îndată în primul an al act ivi tăţ i i sale profesionale îşi dă seama de problema mare : de problema importantă a raportului dintre şcoală şi religie. Aşadar când

. alege reuniunea sa dintre cele mul te , alegerea lui primordial! o determină simpatia sa către această mare problemă. A s t f e l s'au înf i inţat variate societăţi , reun iun i şi asociaţii învătăto» reşti , cari reprezintă totatâtea opinii universale .

A v e m să recunoaştem că Î Q prezent a aparţinea la c u t a r e asociaţie confesională, cum e bunăoară »Oasfea Domnului" sau-»Ägrul", — se neces i tă niţe l martiriu din partea învăţătorului . Fi indcă v in colegii mărturisitori ai altei opinii universale c u obiect iuni anoste şi odioase : fuielă clericală, paienfizare biseri­ceasca sistem dogmaiic impus. Vin metaforele e locvente sau pişcăturile rânzoase despre mirosul de fămâie, despre fusfa pa­rohului, cari au c l int i t deja m u l t e suf le te debile.

E i b i n e ! Atari balauri de hârtie n'au să sparie pe u n bărbat integru. Dacă sigilarea diplomei învăţătorului din par= tea S t a t u l u i n u e tute lă , ci sorgintéle de autori tate a învăţă» toru lu i : cine va blasfema recunoaşterea autorităţi i b iser iceşt i -

c u pecetea tu te l e i spirituale ? Iar patentizarea bisericească e s t e cea mai mare glorie a u n u i învăţător creşt in. P s n t r u c ă aceea nu=i alta decât împărtăşire în mis iunea superbă, pe care învă» tătorul neamulu i omenesc a precizat=o cu aceste c u v i n t e r y>Drep{ aceea, mergând învăfafi foaie neamurile..." (Mate i X X V I I I . 19, 20). Iar acea forţă de dogmă, oare pentruce să fie n o ţ i u n e teribilă ? P o a t e S t a t u l n'are forţă şcolară ? Ş i dacă obligativi» tatea învăţământului public e s te b inecuvântare : pentruce dogma — obligatoarea lărgire în inf ini t a or izontului nos tru spiritual — să fie b les tem cu consideraţie la e l e v ? For ţa de dogmă nu>i altă decât forţa de învă ţământ a lui Dumnezeu»» ca la EI să umblăm în şcoală. S i n g u r ă dogma dă opiniei noa= stre universale temel ia aceea de stâncă, despre care exc lamăm

triumfător c u sfântul apostol P a v e l : »Şfiu cui am crezuf lui Dumnezeu". Tabăra adversară pipăie însă în întuneric . C e i luminaţ i Ia fiecare problemă a viet î i s u n t forfati să mărtur ia

Revistă pedagogicä-culturalft 8!

sească c u v i rchov: »Ighoramus ei ignorabimus*. N u ş t im şi nici n u v ö m şti niciodată.

P e n t r u aceea într'adevăr n u es te ruş ine a. fi învăţător creştin. N u - i ruş ine a mărturisi s incer şi loial principiile de educaţie creştină. A c e s t e principii áu educat omenirea de două milenii şi to tdeauna c u succes.

, A s t a însă e numai partea negat ivă a problemei. Irivătă-• torul creşt in n'are mot iv să se ruş ineze de principii le sale creştine, da"r la care .mii de cauze ca de acele să se alipească sgârcit. Adică învăţătorul e s te mai m u l t decât u n pupi tru de cărţi ambulant, mai m u l t decât o pâlnie v ie de cunoşt i inte . învăţătorul la o aşa ocupaţie individuală, ca subs i s tenta şcoa-lei, trebuie să plaseze ceva din suf le tu l său propriu, din în= saşi individual i tatea sa personală în instrucţ ie . Ei bine, chiar religia es te aceea, care individualităţ i i u m a n e î m p r u m u t ă ar» monie perfectă în toată direcţia. Fireşte numai atunci , dacă religia a deven i t chest ie psihică, cea mai int imă convingere şi n u împlineşte numai rolul culisei teatrale, ce înainte de a mi azi se uzează, după amiazi se zvârle aparte, ca la o scenă se situ» ează drept, la alta pieziş. Instrucţ ie despre lucruri rel igioase fără convingere internă — e scamatorie.

Dar dacă religia a deven i t convingere internă vie, atunci învăţătorul n u e mai m u l t pâlnie de cunoşt inţe , n u emese» riaş, n u cârpaciu, u n şarlatan, ci artist educator^ Căci religia îl va promova pe el în mai mare artist decât Phidias , doar cu dalta religiei d in suf le tu l pueril se poate ciopli protot ipul lui D u m n e z e u . învăţătorul deci trebuie să se lipească sgârcit de credinţa sa, ca să n u fie şarlatan, ci să fie artist de educaţie .

Insă, n u numai vocat iunea , sa îl indică pe învăţător la principiile religiei, ci şi lumea=i psihică caracteristică, acele speciale raporturi de viată între cari decurg zilele lui . T ineru l candidat de învăţător, şcoala normală o părăseşte pl in c u în» suf letire. Ca u n Cezar porneşte să cucerească lumea. D e u n d e provine t o t u ş faptul că deja după câţiva ani însufleţ irea învă» tătorului pentru vocat iunea sa se coboară la punc tu l de în» ghet , ia zero ? P o a t e nu=i suf ic ient de solid fundamentu l ma­terial, ca să suporte edificiul idealurilor zgârie=nor ? E i bine, atât e s igur că pentru lupta materială o m u l n u lesne scapă din evidentă ideile mari. P e n t r u aceea interesul S t a t u l u i şi societăţi i es te să asigure subs is tenta fără preocupatie a învă­ţătorului Dar sigur e şi aceea că starea bună materială încă

82 F O A I A Ş C O L A R Ă

nu dă idealuri şi că găsim cu bine mai mult idealism în colibe " decât în saloanele palatelor cu trei caturi.

N u într'atât păsul material îl indispune pe învăţător şi pune surdină pe corzile însufleţirii' sale, cât mai vârtos proza vieţii. Monotonia vieţii, surmenajul intelectual, lipsa societăţii corespunzătoare, explicaţiile eronate din partea părinţilor 'sau colegilor şi nu odată poate ediţia mai nouă a cazului învăţă-tarului roman Cas'sian, pe care conform analelor martirilor elevii l-au străpuns mortal cu ascuţitele stiluri de ardesie. Aceste suferinţe psihice răcesc văpaia însufleţirii şi diminu-ează definitiv în învăţător idealismul pedagogic.

Acum dar în cazul cutărei osteneli psihice numai religia poate picură vigoare, curaj, perseverentă şi voie bună în su­fletul descurajat şi desperat al învăţătorului. Căci acei educa­tori, cari uneori, din când în când, mai privesc şi la cruce, luptă de partea aceea norocoasă, asupra căreia de sus se .re­varsă binecuvântarea divină în snopi de raze : acesi semn vei învinge*. U n învăţător religios vieţuitor din credinţă va învinge toată osteneala, scârba, indispoziţia şi nu lesne va de­veni posomorit urîtor de lume.

Pentru aceea învăţătorii creştini să tie numai sgârcit arvuna credinţei, speranţei şi iubirii lor: Sfânta Cruce. Să iasă de partea religiei cu încredere pe arenă în cea mai mare luptă spirituală a prezentului — pentru copil. Căci copilul şi crucea — aceste două simboluri, dar nu unul fără de altul, sunt idealul învăţătorului creştin. A ceste două să fie tot pro­gramul didactic al viitoarei societăţi creştine. Să credem în conexia intimă a acestor două. Să credem în indispenzabila energie pedagogică a religiei crucii.

Religia nu suprimă idealurile umanistice şcolare, ci îm­pinge mai sus scopurile de educaţie. Creşte însă şi omul si­multan cu scopurile mai înalte. Religia este cel mai eficace aliat al părinţilor şi învăţătorilor în acea laboare grea, ca în viată să trimită oameni armonioşi, tari de caracter şi pregă­tiţi pentru orice luptă.

Pr. Căp. T. Dr. Poicaş.

Revista pedagogicä-calturalä 83

C o r e l a ţ i a d i n t r e m i ş c a r e si g â n d i r e Ia c o p i l

T e n d i n ţ a oricărei f i inţe de a se hrăni, a se mişca ş i a-şi ocro t i corpul, creiază necesitatea construiri i diferitelor aparate •care s'o pună în legătură cu mediu l înconjurător în condi-t iun i favorabile. F u n c ţ i u n i l e cari contr ibuesc la stabilirea a-•cordului în raporturile dintre organism şi mediu l înconjură* "tor, formează viata de relaţie. Superiori tatea vieţ i i de relaţie, -este în funcţ ie de gradul de desvoltare al s i s t emulu i nervos . P e n t r u aceea, viata de relaţie la animale es te foarte uniformă, iar la oameni, foarte variată. Inst inctul social, prin inf luenta lui , a favorizat multiplicarea formelor de manifestare a v ieţ i i •de relaţie Ia om, până la cea mai înaltă treaptă, necunoscută nici une i specii de animale până astăzi, a n u m e gândirea e x t e ­riorizată prin grai sau limbaj. La excitaţia u n u i s t imul , toate f l intele reacţionează, însă n u toate ía fel. M o d u l de compor­tament al animalelor es te redus la acte ref lexe şi inst inct ive , pe când al o m u l u i e s te u n complex de senzaţii , intui ţ i i , ju= •decăti, s en t imente , vol i t iuni , etc. A c e s t fel al omulu i de a se comporta, s e în ţe l ege că e s t e în trebuinţat mai d e s în rapor­turi le c u oamenii . P e n t r u a=şi exprima at i tudini le interne, •ori pentru a le masca — cazuri de nesinceritate — o m u l în-trecuintează acel i n s t r u m e n t social mai s u s pomenit , limbajul. F o r m ă de exprimare a at i tudini lor interne , poate fi observată şi la animale şi păsări, prin gesturi , s u n e t e sau ţ ipe te reflexe, formând ceeace psihologia n u m e ş t e limbaj natural, primitiv. O m u l însă posedă limbajul într 'un aspect superior, e s te vor­birea propriu zisă, vorbirea articulată, ordonată, care a dat naştere st i lului . „Intr'adevăr, pentru enunţarea celor mai mici lucruri, t rebuie ca gândirea să devină o acţ iune, expri-mându=se prin vorbire, t rebuie ca aceasta să devină uneor i pătrunzătoare, energică, voluntară, alteori vibrantă, pasionată, umilă, rugătoare, adesea ipocrită" s p u n e Charles Bal ly .

P e n t r u a ajunge la această formă de exprimare a gân= «dirii, omenirea a trecut prin m u l t e stadii, pe cari copilul s u -

84 F O A I A Ş C O L A R Ă

p u s legii „Ontogenia repetă filogenia", t rebuie să le străbatăi în cursul desvoltări i sale minta le şi fizice. As t f e l , nou l năs» c u t e s te sclavul viscerelor. Toate manifestările sale s u n t mo» t ivate de nevo i le v ieţ i i vegetat ive , copilul trăeşte în s tadiuî actelor reflex organice. Aceas ta se dăforeşte faptului că la naştere, copi lul n u are mielînizat decât măduva spinării, zona-mirosului , a g u s t u l u i şi a tactului . D i n această fază, se ridică' în -raport cu procesul de mielinizare al centrjlor corticali mo», torii. Explorarea spaţ iului d in jur se face încet şi treptat cu ajutorul s imţurilor. Când interv ine colaborarea creerului mic -

şi s'a făcut mielinizarea căilor piramidale, copilul se t ine p e picioare şi începe mişcările s imetrice. Cejatrii coordonatori ş i centrii asociativi au intrat în acţ iune. Copi lu l începe să în» teleagă şi să uti l izeze limbajul în mod conşt ient . A c e s t feno** meti, s p u n e Delacroix, n u se efectuiază pe baza u n u i s i m p l u raport între cuv in te şi lucruri , ci pe baza u n e i integrări a percepţii lor, proces care p r e s u p u n e intervenţ ia exper i enţe i trecute . Ş i dacă acest fenomeji n u poate fi deş tu l de b i n e observat, e s te pentru imperfecţ iunea mecanismelor fizice ale-copi lu lui şi pentru instabil itatea condui te i lui , cont inuă Delacroix.

D e fapt, to t ce achiziţionează copilul în acest stadiu,, es te umbri t de animismul care=l face să se înţeleagă c u jucă» riile sale, mái bine decât aeu l t i i ; egocentr i smul care=l face-să=şi creeze o lume după viz iunea sa şi de s incre t i smul care-n u permite analiza succesivă a diferitelor dif icultăţi ce i se-prezintă. P e n t r u el, cuvântu l „mamă" poate î n s e a m n ă : „uite-mama!" o r i : „mamă, mi=e f o a m e ! " . Lipsa de cuv inte , n u î n ­semnează că copilul n u gândeşte . S u n t copii cu cari ne pu= t e m înţe lege minunat , cbiar şi atunci când abia rostesc câ» teva cuvinte . Cbiar surdo=mutii — cari n u s u n t şi deb i l i mintal i — au o mental i tate asupra căreia se poate influentă­cu fo los prin gândire şi înţelegere.

P r e y e r s u s ţ i n e că copiii gândesc chiar înainte de a cu» noaste înţe lesul cuvinte lor . „Ei d ispun de o fu n c ţ iu n e de înţe legere ereditară, chiar înainte ca s i m ţ i r i l e să intre în ae= t iv i tate . N o ţ i u n i l e neereditare, n u se formează decât după-primele percepţii , primele exper ienţe . E l e s'ar asocia c u n o » t iuni le primit ive , mul ţumi tă căilor de asociaţie şi aceasta îna»-i n t e de perioada când copilul începe să vorbească".

Helmhol tz , recunoaşte că f u n c t i u n e n logică apare la co=

Revistă pedagogica cultorală 85

p i l odată cu începutu l activităţi i sens i t ive . E l le n u m e ş t e a c e s t e funcţ iuni , „concluzii m u t e , fără cuvinte". T o t aşa Ma= •zel, suspine că îna inte de a d i spune copilul de i n s t r u m e n t u l s ă u fonator, şt ie să=şi expr ime idei le prin gesturi le manei drepte. Chiar mai târziu când copi lul reuşeş te să se expr ime, însă n u des tu l de perfect ca pronunţare , el va folosi gestu* ri lé ca mijloace de expres iune . Mişcarea şi manile pentru co= pil, s u n t ca şi vocabularul p e n t r u adult . P e n t r u uni i copii, •aceasta durează până în primele zile de şcoală P r i m e l e con­vorbiri cu învăţătorul s u n t însoţ i t e şi uneor i cbiar în locui te prin gesturi cu mâna ori cu capul. A c e s t e manifestări n u ne îndreptăţesc să depreciem n ive lu l mintal al copi lului , ci ele­ne indică c u m copilul n u poate s p u n e to t ce gândeşte . Me= r i tu l educatorulu i constă în a descoperi cauza acestei l ipse •de cuv inte , datorită mai întotdeauna u n u i mediu social ne= prie lnic în care a trăit copilul, ori u n o r exper ienţe nepotri»-v i te . Va cult iva limbajul copilului , vorbind el însuş i clar, co= rect , atât ca structură gramaticală, cât şi ca exprimare afec= t ivă şi intelectuală. Să ev i te mai ales deformarea cuvinte lor ori frazelor adresate copilului , cu gândul de a fi în ţe lese mai u ş o r . , S ă dea capilului posibil itatea de a observa lucrurile, a le in tu i şi a lega în gândire, c u v i n t e corespunzătoare imagi= ne i lor. Să obişnuiască copilul a=şi exprima sent imente l e şi ădeile prin cuv in te l e cele mai potr iv i te , Ca exerciţ i i de antre* n a m e n t vor fi puşi copiii să povestească, să descrie, să în= trebe. In lecţi i le de recitări, în compoziţ i i le orale şi scrise, se va spori vocabularul şi se va insista asupra vorbirei propriu zise, ajutâpd formarea u n u i început de stil. Asoc ierea gestu= xîlor şi at i tudini lor corporale la vorbele corespunzătoare, n e v a ajuta să facem şi d in l imbajul copi lului u n produs artistic.

77?. Peirila îtivătăior la şcoala de aplicaţie de pe lângă şcoala normală „Iosif Vulcan"

din Oradea

86 F O A I A Ş C O L A R Ă

PARTEA OFICIALĂ Orâinele âin acest Buletin, vor fi întregistrate âe fiecare-

director, Directoare öe stat şi confesional, comunicate tuturor colegilor âela şcoala

respectivă şi rezoluite întocmai

No. 5154 i 1936 Reţinerea de 5%, făcute din salarul pe Iun» . Oct. precum şi aceia ce urmează a se face din salarul de pe luna Nov., pentru a nu fi interpretata drept abuz, ţinem să dăm urmă-oarea lămurire : Anul ecesta s'a Început construirea Orfelinatului pentru copiii de Învăţători, în localitatea Predeal — dar fondurile pentru completa terminare fiind epuizate şi nexistând nici alte posibilităţi pentru realiza lor, On. Min. a făcut un apel generai învăţătorimii din Bihor, adresat la sentimentul de ajutor reciproc,, pe care l'a lansat prin organele în subordine. Considerat de fie­care, că ridicarea acestui locaş, este călăuzită de un scop înaltr

suntem Îndreptăţit să credem că nu se va găsi nimeni care s* nu şi dea obolul din toată inima. E just că salarul corpului di­dactic a fost amputat, în atâtea rânduri, dar nu e mai puţin adă-vărat că tot Invăţătorimea a fost cel dintâiu exemplu de buvăvoinţ» şi înţelegere - atunci când a fost vorba de un apel la sentiment. Chiar dacă vremurile grele prin care treceau impuneau o luptă pentru apărarea şl menţinerea dreptului, de existenţă — Invăţăto­rimea convinsă de sacrificiul pretins — a cedat. Cu aceste câteva cuvinte, credem că am justificat reţinerea făcută, iar eventualele convingeri că sumele au fost îndrcmate cu destinaţia pentru care s'a făcut apelul — se va justifica prin chitanţa de depunerea » Băncu Naţionale.

No. 5155 I 1936. In vederea comemorării zilei de 1. Dec. întregul corp didactic este rugat a depune toate stăruinţele ca programul acestei sărbătoriri să fie alcătuit In aşa fel încât să rea­lizeze cel mai înalt grad de afirmare naţională.

Slujitorii şcoalei româneşti, dela care ţara a aşteptat şt aşteaptă — cu prilejul acestei sărbătoriri prin cuvinte pornite dela suflet — să arate drepturile noastre sfinte asupra Ardealului, iar de aci, cântecele patriotice, jocurile româneşti şi recitările să for­meze nănunchiul care să impună caracterul nostru naţional. Toate

Revistă pedagogicä-culturalä 87

asociaţiile culturale existente in comuna d-v se pot uni în progra­mul serbatilor pentru comemorarea acestei zile. In comunele unde străjeria este organizată, se vor face defilări şi seara şezători

No. 3525 I 1936. Ca urmare ord. On. Min. nr. 182450 | 636, Vă facem cunoscut că, în comunele absolul sărace, unde părinţi copiilor sunt duşi după muncii în alté părţi d-nii înv. vor utiliza manualele vechi. Acolo, unde sau procurat manuale noui rabatul provenit, să se depună imediat la Banca Naţională, cunoscând că din acest fond se vor da ajutoare copiilor săraci.

No. 3525| 936. Reamintim din nou că sumele rezultate din rabatul obţinut la procurarea manualelor didactice, dela şcoala d-v să se depună în sucursalele Băncii Naţionale, cunoscând că orce întârziere va atrage după sine sancţiunile disciplinare.

No. 4902 I 936; Ţinând seama de rolul cercurilor culturale este în primul rând pregătirea şi perfecţionarea membrilor corpu­lui didactic şi cum problemele ce se pun conducătoarelor dela şcolile de copii mici sunt cu totul deosebite de cele ale şcoalei primare, Vă rugăm a lua măsuri ca în localităţi unde sunt cel puţin opt conducătoare să formeze un cerc aparte de al învăţă­torilor deja şcolile primare In şedinţa de constituire vor înctomi programul de lucru cu problemele specifice acestor fel de şcoli pe cari îl vor spune aprobării D-v.

Oradea, la 17 Noemvrie 1936 Rev. Şcolar: Şt ful biroului: A. Sorescu. I. Păun.

Revizoraiul şcolar Beiuş.

No. 5004 I 1936. Se pune în vedere tuturor învăţătorilor din raza revizoratului şcolar Beiuş, cari înplinesc la 1 Iauuarie 1937, noui termene de gradaţii, să ne înainteze cererile necesare, cel mai târziu până la data de 25 Nov 1936

Cei cari nu se vor conforma prezentului ordin, şi nu-şi vof înainta cererile în termen, vor fi omişt de pe tabloul care se va alcătui în acest scop.

No. 4779 I 1936. In urma adresei No. 4351 | 1936 a O. E. T. R pentru luna Decembrie a. c. se vor chema la cursuri de străjerie, centrul de îndrumare Sf. Gheorghe, numai învăţători din revizoratul Bei ş. învăţătorii cari doresc să urmeze aceste cursuri să ne trimită imediat adeziunea spre a putea întocmi tabloul din timp. Cei selecţionaţi- vor primi ordine cu instrucţiunile necesare.

Beiuş, la 17 Nov. 1936. . Revizor şcolar, Şeful cancelariei,

Const. Bore M. Mechiu.

88 F O A I A Ş C O L A R Ă

Comitetul Şcolar Judeţean din Bihor.

No 5691 I 1936. In conferinţele ţinute pe centre de plăşi în toamna anului 1934 şi în mai multe numere din Foaia Şcolară, s'au dat instrucţiuni cu referire la repartizarea sesiunilor învătătoreşti între D-nii învăţători. Cu toate acestea mai mulţi directori de şcoli nu se conformează acestor inst.'ucţiuni şi ordine, din care cauză ne vin o mulţime de jalbe, a căror rezolvire ne răpesc timpul.

Pentru a înceta certurile dintre învăţători pe tema sesiunilo r

învătătoreşti, pentru u'timă oră se pune în vedere tuturor comite­telor şcolare, tuturor d'rectorilor de şcoli şi D-lor învăţători pentru stricta conformare, cele a ce urmează:

1. Au dreptul de a folosi din sesiunea învăţătorească învă­ţătorii şi învăţătoarele cari n'au pământ propriu mai. mult de 20 jug. cadastrale, sau nu au în folosinţă 20 jug. cad d e pământ.

2. Acei învăţători şi învăţătoare cari au 20 jug. cad. de pă­mânt, fie propriu, fie dotaţiune cu soţia sau soţul, în arândă sau sub orice altă formă în folosinţă ca dotaţiune cu soţiile respective cu soţii), nu au drept de a pretinde nimic din sesiunile învă­tătoreşti.

In acest caz sesiunile învătătoreşti se repartizează între restul învăţătorilor dela şcoala respectivă

3. Dacă la o şcoală funcţionează învăţători soţ şi soţie, la sesiunea învăţătorească are drept numai învăţătorul.

4. Dacă vreun învăţător sau învăţătoare are mai puţin de 20 jug. cad, i-se va da din sesiunea învăţătorească in partea ce i-se cuvine ca complectare până Ia 20 jug. cad. (Exemplu : Un învăţător are pământ propriu 17 jug. cad., în arendă, dotaţiune sau In orice altă formă în folosinţă, i-se va da numai 3 jug. cad. chiar şi dacă ar avea după anii de serviciu dreptul la mai mult pământ)

5. Sesiunile învătătoreşti se vor împărţii între învăţate i după anii de serviciu. De exemplu: La o şcoală funcţionează 3 învăţa-

. tori cu drepturi la sesiunea învăţătorească. Unul are 9 ani de serviciu, al doilea 5 ani de serviciu şi til treilea -2 ani de servi­ciu. Totalul anilor de serviciu face 16. Deci suprafaţa sesiunii învătătoreşti se va împărţii la totalul anilor de serviciu, prin ceeace s'a aflat cât se cuvine pe un an de serviciu. Suprafaţa ce se cu­vine pe un an de serviciu se înmulţii cu numărul anilor de ser-v'ciu al fiecăruia î n ' parte, prin ceeace s'a constatat partea fiecăruia.

Revistă pedagogică-culturală 89

Dacă suprafaţa de pămănt ce i-se cuvine unui învăţător/nu -corespunde la un număr întreg, se v'a complecta subdiviziunile la

Va sau 3/i jugăr. Dela acestea dispoziţii nu se va tolera nici o abatere. Dacă cutareva director de şcoală nu se va conforma acestor

dispoziţii, ci ar urma altă procedură, prin care ar produce ne­mulţumirea colegilor săi şi ni s'ar reclama astfel de abateri, prin ceeace ni s'ar face corespundenţă superfluă şi ni s'ar răpi tim­pul ; vom lua măsurile necesare, ca numitul director să nu mai poată folosi din sesiunea învâţătorească, ci partea ce i-s'ar cuveni, v'a trece în folosul şcoalei.

Şe iau acestea dispoziţiuni, pentru a se pune odată capăt certurilor dintre învăţători pe tema sesiunilor învăţătoreşti

No 5692 ! 1936. In diferite rânduri s'a pus în vedere D lor înv-dir ca secretari ai Comitetelor şcolare, ca în rapoartele ce ni le trimit, să se referească la numărul ordinului Ia care răspund.

Iar dacă urgitează un răspuns la un raport anterior, să amintească în raportul de urgitarea răspunsului şi numărul rapor­tului anterior.

Fafa de cei ce nu se vor conforma se vor aplica sancţiunile cuvenite.

No. 5693 I 1936 In repetate rânduri s'a pus în vedere D-lor înv.-dir. ca secretari ai comitetelor şcolare, ca Ia ordinele ce li se trimit, să ne răsdunde la timp. Cu toate acestea foarte mulţi ne răspunde cu întârzieri foarte mari, ba unii nu ne răspund nici după 5 - 6 urgitări

Pentru ultima oră facem cunoscut tuturor D-l înv.-dir. ca secretari ai comitetelor, că nu vom mai tolera nici o întârziere şi faţă de cei negligenţi se vor aplica cele mai severe sancţiuni.

No. 5694 I 1936. Comitetelor şcolare s'au trimis ordonanţe de plată, cari conţin sumele ce trebuesc decontate, fiind compe-iinţa Corn. şcol. jud. în cota ce i-se cuvine, în preţul registrelor şcol Acestea ordonanţe sunt pentru decontarea pe exerciţiul ex­pirat şi cu toate că s'au trimis cu ordine categorice comitetelor pentru semnare şi provederea lor cu chitanţe din registrele chi­tanţiere, ele nn-au fost restituite pe motivul, că comitetele au refuzat semnarea lor.

Se pune în vedere D-Ior înv.-dir. ca secretari ai Comitetul şcolare, că într'un cât ar mei obveni cazul, ca comitetele să se-fuze semnarea acestor ordonanţe şi provedera lor cu chitanţe din registrele chitanţiere, să le semneze Drnii înv.-dir. ca secretari ai

90 F O A I A Ş C O L A R Ă

comitetelor şi să le prevadă cu chitanţe din chitanţiere semnate-de D-nii secretarii.

No. 5695 I 1936. Registrele necesare la îeceputul anului şcolar sau trimis tuturor şcolilor. Cu toate acestea ne-a venit Ia cunoştinţă, că unite nici până în prezent nu le-au primit.

Acestea cazuri să ni se raporteze pentru a putea face cerce­tările cuvenite şi pentru a trimite al'ele, ca şcoala să nu suferă? din aceasta cauză.

No. 5696 I 1936 Mai mulţi D ni învăţători ne reclamă, că> au diferite pretenziuni de bani dela Comitetele şcolare ia cari au servit în anii anteriori.

Se pune în vedere tuturor D-lor învăţători, că nu se va ad­mite, ca să li-se restitue acestea pretenziuni, dacă nu vor dovedr cu procesul-verbal de predarea averii şcolii dela care au plecat,, că au vreo competinţă.

Cumpetinţele ce le are învăţătorul dela şcoala care pleacă se menţionează în procesul-verbal de prederea averü şcolii respec­tive, care proces-verbel şi I păstrează (n original şi pentru sine-

Cel ce nu va putea dovedi competinţele ce le are cu proce­sul-verbal de predere, nici să nu ne reclame cazul, deoarece ce­rerile numiţilor nu vor fi luate în considerare,

No 5706 I 1936 Pentru ultima oră se pune în vedere tutu­ror comitetelor şcolare, că sub nici un motiv nu se admite, ca să-ridice direct dela primării nici o sumă de bani pentru susţinerea şcolilor.

Toate sumele prevăzute în bugetele comunelor se vo varsă* prin percepţii Comitetului Şcolar Judeţean, care le va ordonanţa comitetelor şcolare în proporţia vărsărilor.

De orice abatere rămân personal răspunzători D-nii înv.-dir. C3 secretari ai comitetelor, cărora Ii se va aplica sancţiunile cu­venite, pentru nerespectarea ordinelor şi producerea de situaţi» neclare la încassarea sumelor pentru susţinerea şcolilor.

No. 5707 I 1936 In repeţite rânduri unele comitete trimit personal delegaţi pentru a ridica ordonanţele de sumele cuvenite şcolilor, băzându-se pe spusele d-lor notari, că au vărsat sumele prevăzute pentru susţinerea şcolilor

Comitetul Şcolar Judeţean nu poate ordonanţa nici o sumă de bani nici pentru o şcoală înainte de a se fi vărsat de primărie,

Pentruca sumele vărsate de primării să se poată ordonanţa mai urgent pentru şcoli, s'au tipărit avize (imprimate) cari au fost

Revistă pedegogicä-culturală 91

trimise notariatelor, ca odată cu vărsarea ce o face la percepţii, să complecteze acestea avize şi să le certifice cu percepţia respectivă.

Avizele se complectează cu datele următoare: Comuna care a vărsat, numărul recipisei de vărsare, suma vărsată pentru fiecare şcoală şi data vărsării.

Avizele astfel complectate şi certificate de percepţii, dacă ni-se trimit in ziua vărsării, ordonanţarea se face imediat, astfel că o sumă vărsată pentru susţinerea unei şcoli, ajunge în pose­siunea şcolii în timp de maximum 4—6 zile dela vărsare.

Fără acestea avize — complectate conform celor arătate mat sus — înzădar se vor face deplasări la Com. Şcol. Jud., că tot nu Ii se poate face ordonanţările pe cari le solicită.

No. 5708 I 1936. Pentrucă să se poată obţinea un procent: cât mai mare de vărsări a sumelor pentru susţinerea şcolilor,. Comitetul Şcolar Judeţean a cerut dela Casa Şcoalelor, ca să se aprobe să se dea remiză D-lbr primpretori din vărsările ce se vor face din sumele prevăzute atât pentru susţinerea şcolilor, cât şi din sumele prevăzute pentru construcţii şcolare.

Aceasta remiză v'a servi D-lor primpretori pentru acoperirea speselor ce le au cu deplasările pe la notariate pentru a accelera vărsămintele în favoriul şcolilor şi pentru a avea posibilitatea ca să se ia măsurile cuvenite pentru vărsare cât mai majorată a co­telor prevăzute pentru susţinerea şcolilor

In urma cererei Corn. Şcol. Jud., Casa şcoalelor cu Nr. 38198 I 1936 a aprobat:

1. Să se dea o remiză de 2 % din vărsărilor cari au ajuns cifra de 80 la sută din preavederile bugetare.

2. O remiză de 3% din vărsările cari au ajuns cifra de 90* la sută din prevederile bugetare

3 O remiză de 5% din vărsările cari au ajuns cifra de sută la sută din prevederile bugetare.

Aceasta procedură se va aplica şi Ia sumele prevăzute în bugetele comunelor pentru construcţiile şcolare.

Nr. 5709 | 1936. Unele comitete au o atitudine necuviincioasă atât în rapoartele ce le fac cât şi în redactarea hotărîrilor aduse în şedinţele comitetelor.

Sufletul comitetului e înv.-dir. şcolii ca secretar al comitetului. Aşadar şi atitudinea nu e a comitetului, ci a secretarului,,

care redactează raportul şi procesele verbale.

m F O A I A Ş C O L A R Ă

Orice atitudine necuviincioasă sau nedemnă, în viitor va fi ^spru sancfionată.

Nr. 5710 j 1936 A apărut Almanacul Crişanei editat de d-1 A. Tripon, care e de o mare valoare pentru judeţul nostru.

Acest almanah conţine toate figurile marcante ale judeţului, ^precum şi istoricul şi trecutul acestui judeţ.

D-nii colegi cari voiesc să figureze în acest almanah şi cari voiesc să-1 procure pentru şcoala ce o conduce să trimită ace­stui comitet fotografia însoţită de biografia sa şi datele de activi­tatea ce a desfăşurat până în prezent.

Preţul Almanahului face suma de lei şi se va achita din bugetul şcoalei de pe exerciţiul anului viitor, în caie Corn. Scol Jud. se va îngriji sâ fie luată.

Nr. 5711 I 1936. Peniru acest an şcolar s'au înfiinţat centre de lucrări practice pe lângă următoarele şcoli;

1. Centre de lucrări practice pentru fete la şcolile primare -de stat d in : Beiuş, Totoreni, Ceica, Sâmbăta, Cârăndeni, Vintere, Beliu, Ucuriş, Batâr, Gurbediu, lanoşda, Salonta, Sânicoiaul-Ro­mân, Cefa, Nojorid, Haieu, Sacadat, Vadul Caro! 11, Popeşti, Sârbi şi Spinuş Sâiard.

2. Centre de lucrări practice pentru băieţi la şcolile primare de stat d in: Beiuş, Vaşcâu, Ceica, Dobreşti, Bratca, lneu, Oşor-heiu, Abram, Qinşul de Criş şi Oradea Nr. 1,

3. Centre pentru lucrări agricole la şcolile primare de stat d in : Aleşd, Beiuş, Ceica, Vaşcâu şi Săcuieni

Acestea centre sunt obligaţi ale frecventa elevii şi elevele claselor supraprimare dela şcoliie din jurul acestor centre.

Pentru lipsa nemotivată dela acestea centre se vor aplica amenzi întocmai ca şi pentru lipsa dela cursurile teoretice.

De bunul mers al acestor centre sunt responzabili directorii şcolilor respective.

Prezentarea la posturile mai sus arătate ni-se va raporta de urgenţă. <

Deasemenea ni se va raporta orice negligentă sau neajuns în legătură cu acestea centre.

Obligaţii pentru acestea centre vor fi repartizaţi pe grupuri şi fiecare grup e obligat a frecventa acest centru odată la săptă­mână, ţinându se 5 ore la zi cu fiecare grup.

Directorii de şcoli cari nu vor lua măsurile cuvenite, ca obli-

Revistă pedagogicâ-colturatâ 9 Î

gaţii dela şcoala ce o conduc să frecventeze regulat acestea cen­tre, vor fi aspru sancţionaţi.

Nr. 5037 | 936. Fundaţia Culturală Regală „Principele Carol* din Bistriţa-Mehedinţi, redactează revista „Izvoraşul", revistă de muzică, artă naţională", folklór şi teatru sătesc.

E una din cele mai bune reviste şi o recomandăm tuturor comitetelor

Nr. 4585 | 1936. D 1 Augustin Clonda dir. revistei „Arta şi-Omul" face un călduros apel tuturor şcolilor, ca să aboneze aceasta revistă de artă naţională. •

Ministerul Instrucţiunii Publice cu Nr. 195543 | 1935 şi Ser­viciul de învăţământ Local cu Nr. 15186 | 1935 a făcut un căldu­ros apel şcolilor pentru sprijinirea acestei reviste.

Comitetul Şcolar Judeţean de asemenea recomandă tuturor şcolilor şî d-lor învăţători să dea tot sprijinul lor acestei reviste: de mare valoare.

Nr. 2852 | 1936. In urma ord. Nr. 17411 | 1936 a Ministe­rului Instrucţiunii Publice, recomandăm pentru cumpărare tuturor d-lor învăţători şi tuturor şcolilor cartea d-lui M Marinescu-Fâgă-raş, întitulată „Călăuza practică a învăţătorului pentru confecţiona­rea de material didactic", însă fără caracter obligatoriu.

Lucrarea a apărut în editura „Joan Lazăr" din Făgăraş şi. costul unui exemplar face Lei 50

Nr. 1567 I 1936. Potrivit ordinului Nr. 28139 I 1936 al Mi­nisterului Instrucţiunii Publice, vă comunicăm în copie pentru con­formare şi luare la cunoştinţă al ordinului mai sus menţionat-

Copie Ministerul Instrucţiunii Publice

Nr. 28139 l 1936 D E C I Z I U N E :

Noi, Ministru Secretar de Stat la Departamentul Instrucţiunii Publice.

Având în vedere lipsa de mijloace atât din partea statului, a judeţelor, comunelor şi comitetelor şcolare la procurarea fondurilor necesare pentru construirea localurilor de şcoli;

Având în vedere, că părinţi ai elevilor amendaţi pentru lip­suri nemotivate dela şcoli nu pot răsspunde băneşte la plata amen­zilor şcolare, din cauza relei stări economice, în care se găseşte-

D e c i d e m : Art. I. Amenzile şcolare aplicate părinţilor elevilor dela şco-

•94 F O A I A Ş C O L A R Ă

lile primare, care nu pot fi plătite în bani, se vor presta în natură prin lucrări manuale sau transporturi de materiale la clădirea noui-lor construcţii şcolare din comunele respective sau învecinate.

Art. II. şi ultimul, d-nul director al învăţământului primar şi normal primar, va aduce la îndeplinire dispoziţiunile prezentei deeiziuni

Dată astăzi la 15 Feb uarie 1936. Ministru:

(ss) Dr. C. Angelescu

Nr. 5191 I 1936. Pentru luarea la cunoştinţă şi pentru stricta •conformare se comunică tuturor comitetelor şcolare precum urmează în copie.

Copie:

Ministerul Instrucţiunii, al Cultelor şi Artelor. îNr. 36.075 din Octomvrie 1936

Domnule Preşedinte, 1. Din informaţiile culese de acest Departament, constatânduse :

— că, unele comitete şcolare, plasează atât fondurile de rulment, cât şi excedentul bugetar al şcolilor administrate, la diferite insti-tituţiuni bancare;

— că, altele, ţin aceste fonduri de rulment şi excedente bu­getare în casa de fier a şcoalei;

— că, în fine, unele şcoli, depun aceleaşi fonduri de rulment şi excedente bugetare, în conturi personale, la diferite instituţiuni bancare;

Vă reamintim dispoziţiile art 217 din legea pentru organi­zarea şi funcţionarea Ministerului Instrucţiunii, al Cultelor şi Artelor:

Art. 217. — .Fondurile Comitetelor şcolare sunt cele prevă­zute în prezenta lege şi în legea specială de organizare a lor; oricare ar fi însă originea acestor fonduri, ele se consideră bani publici şi nu se pot mânui decât cu observarea strictă a legii con­tabilităţii Statului şi pe baza unui buget aprobat de Casa Şcoa-lelor. Rectificări de bugete şi deschideri de credite în cursul anu­lui, nu se pot face decât cu aprobarea Ministerului sau a Direc­torului General al Casei Şcoalelor.

Fondurile Comitetelor şcolare se depun numai la Cassa de Depuneri şi Consemnaţiuni şi nu pot fi întrebuinţate pentru plăţi •de salariu de niciun fel, afară de plata casierului şi contabilului.

Revistă pedagogică-culturala 95

Comitetele şcolare pot plăti şi alt personal din fondurile pro-•venite în afară de veniturile Comitetelor prevăzute la art. 186.

Aceste aprobări sunt supuse aprobării Ministerului, odată cu •aprobarea bugetului.

2. — Deci, potrivir dispoziţiunilor acestui articol: — Fondurile Comitetelor şcolare se depun numai la Cassa

-de Depuneri şi Consemnatiuni. Depunerile unor asemenea fonduri la alte instituţiuni bancare, sau chiar la instituţiuni garantate de Stat, sunt contrate legii de organizare a Ministerului Instrucţiunii 'Publice şi atrag responsabilitatea, atât disciplinară, cât şi pecu­niară, a celor ce fac atari depuneri;

— Fondurile Comitetelor şcolare, oricare ar fi originea lor, sunt considerate ca bani publici şi, în consecinţă, nu pot fi con­semnate în conturi personale, ci nu numai pe numele Comitete­lor şcolare.

3. —, Faţă de aceste dispoziţiuni categorice ale legii de or­ganizare a Ministerului Instrucţiunii Publice, vă rugăm să bine­voiţi a lua următoarele măsuri:

a) să consemnaţi la Casa de Dnpuneri şi Consemnatiuni, prin intermediul Administraţiei de încasări şi Plăţi din judeţul Dv., toate fondurile disponibile ale Comitetului şcolar condus de Dv.;

b) să cereţi — în cazul când aceste fonduri au fost consem­nate în conturi personale, — deconsemnarea recipiselor de depu­neri şi reconsemnarea sumelor pe numele Comitetului şcolar;

c) să cereţi — atunci când aveţi de făcut plăţi legal apro­bate din fondurile Comitetului şcolar — restituirea, pe baa unei

-cereri semnată de reprezentanţii legali ai Comitetului şcolar. 4 — Scopurile urmărite de legiuitor, când a fixat aceste

norme pentru consemnarea fondurilor Comitetelor şcolare, sunt următoarele:

a) să dea cea mai mare siguranţă acestor fonduri; b) să asigure o fructificare acestor fonduri, Cassa de Depuneri şi Cortsemnaţinni serveşte o dohândă de

2 % depunerilor ce i se fac. Dacă acest procent este mai scăzut decât al altor instituţii bancare, în schimb însă aveţi siguranţa completă a depunerilor făcute şi veţi fi scutiţi de surprizele şi ne­plăcerile încercate de cei ce au făcut depuneri la instituţiile care serveau urcate procente de dobândă, dar care în momente de criză au încetat orice plată ;

c) în fine, întru cât Cassa de Depuneri şi Consemnatiuni

96 F O A I A Ş C O L A R Ă

acordă împrumuturi Comitetelor şcolare care a angajat construc-ţiuni de şcoli, legiuitorul a urmărit un sprijin mutuaî al Comite­telor şcolare prin intermediul Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni.

Dacă toate fondurile Comitetelor şcolare sunt consemnate la Cassa de Depuneri şi Consemnaţiuni, posibilităţile de finanţare ale Cassei cresc şi astfel Comitetele şcolare, în lipsă momentană de fonduri pentru terminarea construcţiilor începute, se pot adresa Casei, pentru împrumuturi, numai pe baza taxelor de construcţie r

regulat prevăzute în bugetul Comitetului şcolar şi cu garanţia Ca­sei Şcoalelor, conform art. 212 din legea pentru organizarea şi funcţionarea Ministerului Instrucţiunii Publice.

5. — Aducându-vă aceste dispoziţiuni la cunoştinţă, acum la începutul anului şcolar, adică în momentul când încasările fon­durilor Comitetelor şcolare sunt maximale, vă rugăm să binevoiţi a lua măsuri ca toate exedentele de casă, pe care le constataţi-zilnic, să fie consemnate la Cassa de Depunsri şi Consemnaţiuni,. prin intermediul Administraţiei Financiare din judeţul Dv

6. — Veţi binevoita confirma imediat primirea acestui ordin,: atât Ministerului (Administraţia Casei Şcoalelor), cât şi Cassei de Depuneri şi Cousemnaţiuni, al cărei Director General, D-l Profe­sor Ion Banciu, vă stă Ia dispoziţie pentru brice lămuriri, inclu­siv acelea necesare pentru eventuale solicitări de împrumuturi.

Ministru : Adm Casei Şc şi a Cult. Poporului Dr. Angelesat Şt Şoimescu

Copie:

Ministerul Instrucţiuni, al Cultelor şi Arteior

Nr. 15.108 din 9 Aprilie 1936.

Domnule Director,

Deoarece, în conformitate cu prevederile art. 217 din legea pentru organizarea şi funcţionarea Ministerului Instrucţiunii Publice şi al Cultelor, atât fondurile de rulment, cât şi excedentele buge­tare ale şcoalei administrate prin comitetul şcolar, trebuesc con­semnate numai la Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni. avem onoare a vă ruga ca, atât pentru a pune la adăpost de orice riscuri fondurile administrate de comitetul Dv. şcolar, cât şi pentru a pu­tea avea, la un moment dat, trezoreria necesară înfăptuirilor de construcţie şi înzestrare imediată, să binevoiţi a interveni pe lângă comitetul Dv. şcolar, spre a se conforma întocmai şi de urgentai articolului de lege, mai sus citat.

Revista pedagogică-cultarală 0?

G asemenea măsură, pe lângă satisfacerea legii invocate, vă dă minunatul prilej de a putea găsi imediat la Cassa de Depu­neri şi Consemnaţiuni întreg „creditul necesar" pentru înfăptuirea construcţiilor şcolare ce vă rriaí sunt necesare, numai pe ba za taxe­lor de construcţie, regulat prevăzute în bugetul Comitetului şcolar şi numai cu garanţia Caset Şcoalelor conform art. 212 din legea pentru organizarea şi funcţionarea Ministerului Instrucţiunii Publice :

Aducându vă aceasta la cunoştinţă, acum când suntem în ajunul sezonului de construit şi când mijloacele Statului pentru astfel de scopuri, sunt din ce în ce mai reduse, nu ne îndoim că le veţi da toată atenţiunea şi că, după ce le veţi aduce la cunoş­tinţa comitetului şcolar, imediat veţi întră în legătură cu d-1 pro­fesor I. Banciu, Directorul g-ral al Casei de Depuneri şi Consem­naţiuni, care pentru punerea lor în aplicare, vă stă la dispoziţiune cu orice informaţiuni

Măsurile pe care Comitetul şcolar le va lua, veţi binevoi a ni le aduce şi nouă la cunoştinţă, în termen de cel mult 15 zile dela primirea acestei adrese.

*

Minist. Instr. Publice Adm. Casei Şcoalelor: Dr. Angelesen Indescifrabil

Administraţia Financiară de Încasări şi Plăţi a judeţului Bihor

Nr. 14693 din 9 Septemvrie 1936.

Cătrâ Revizoratul Şcolar Oradea,

Avem onoare a Vă aduce la cunoştinţă că Cassa de Depu­neri şi Consemnaţiuni prin ordinul Nr. 50193 | 1936 repetat cu ordinul Nr. 86772 | 1936. dispune c i în conformitate cu prevede­rile art. 217 din legea pentru organizarea şi funcţipnarea Min. In­strucţiuni Publice, atât fondurile de rulment, cât şi excedentele bugetare ale Şcoalei, administrată prin Comitetul Şcolar, trebuesc consemnate numai la Cassa de Depuneri, şi consemnaţiuni de pe lângă această Administraţie financiară.

In consecinţă, vă rugăm a aduce la cunoştinţă tuturor comi­tetelor Şcoîare de sub ordine, punându-le în vedere executarea intocmai a dispoziţiunilor date de Min. Instrucţiunilor şi comuni­cate D-v cu 15108 din 9 Aprilie 1936.

Administrator financiar: Indescifrabil

Şeful secţiei • Indescifrabil

98 F O A I A Ş C O L A R Ă

Nr. 4881 I 1936. In urma adresei Nr. 210 | 1936 a Societă­ţii Cultul Eroilor" se comunică precum urmează în copie:

Societatea „Cultul Eroilor" Comitetul Central

Nr. 210 j 1936.

Domnule Preşedinte,

Societatea „Cultul Eroilor" a editat o lucrare „Lecturi-Pagini din Trecut", cu subiecte referitorare Ia trecutul nostru istoric mi­litar, în deosebi la războiul 1916—1919, fapte şi figuri eroice, comemorări, scene din război, poezii eroice, etc.

Printre autori figurează M. S. Regele Carol II. d-nii N. lorga» Nichifor Crainic, AI. Cazaban, Jean Bart, Mircea Dem. Rădulescu, St. O losif, e tc , etc

Volumul este foarte folositor şcoa'elor de toate treptele. Ci­tirea subiectelor impresianează adânc şi înaltă sufletele. Este o lucrare de educaţie naţională indispensabilă astăzi când tineretul nostru, este asaltat cu diferite scrieri menite să i destrame sufletul.

Cu onoare, vă rugim, Domnule Preşedinte, să binevoiţi a aduce Ia cunoştinţa comitetelor şcolare rurale din judeţul Dvs. lu­crarea „Lecturi-Pagini din Trecut", stăruind pentru cumpărarea unui număr de exemplare, acum la începerea noului an şcolar, pentru bibliotecile şcolare şi populäre respective etc.

Costul unui exemplar este de 40 (patruzeci) lei. Sumele ce se încasează din vânzarea acestei lucrări, se în­

trebuinţează exclusiv Ia îngrijirea cimitirelor de război şi Ia come­morarea ostaşilor căzuţi de câmpurile de luptă.

In vederea reducerii chettuelilor poştale dé expediţie cari sunt foarte mari. dorim şi vă rugăm a dispune ca răspunsurile comi­tetelor rurale să fie trimise Dv., pentruca expedierea exemplarelor comandate să o putem face în bloc, pe judeţe

Fiind dat înaltul scop urmărit de Societatea „Cultul Eroilor", suntem încredinţaţi, Domnule Preşedinte, că veţi binevoi a ne acorda tot sprijinul Dvs , pentru care Comitetul Central vă exprimă anticipat cele mai vii mulţumiri.

Director general: Director: General. N Negreanu Colonel Makarovitsch Radu

Nr. 3494 | 1936 D-l Inspector şcolar N. Leteş a inventat un

Revistă pedagogică-culturatä 99

vaş sistem de beüt apă, care e foarte higienic şi practic. Cere­rea D-sale vi-o comunicăm precum urmează în copie:

Domnule Preşedinte, Am onoare a vă oferi pentru şcolile din judeţ aparatul des­

cris mai jos, care n'ar trebui să lipsească din nici-o şcoală. D e s c r i e r e

Instalaţiunea a cărei figură se vede în anexă serveşte apro­vizionării cu apă de băut, cu respectarea tuturor cerinţelor igie­nica, fiindcă acolo unde beau mai mulţi — şcoli, cazărmi, spitale, ateliere staţiuni C. F. R. care n'au instalaţii de apeduct previne nfecţia din gură în gură

Vederea Manipularea întrebuinţarea aparatului aparatului aparatului

Această instalaţie brevetată de On. Minister al Industriei şi Comerţului cu Nr. 23772 | 1936, (vezi M. Of. Nr. 105 pag. 3348, văzuta şi aflată bună de Comisiunea de igienă a Ministerului Să­nătăţii cu Nr. 95028 din 9 Decemvrie 19<35) este construită din material solid — rezervorul din tablă ţincată capacitatea de 20 1. conductul din tavă de fier ţincata, cu orificiul şi inelul de pro-

100 F O A I A Ş C O L A R Ă

tectie aromate sau nichelate — şi exteriorul vopsit roşu, sau alb emailat foarte estetic.

Instalată pe perete apa tişneşte, prin apăsarea unui buton In gura celui ce bea — fără să atingă nimic cu gura, iar după în­trebuinţarea se Închide automat. Apa uzată se scurge într'un vas simplu, care se goleşte când e nevoie.

Toată instalaţia aceasta la o comandă d e : 1—50 ex. costă numai 1000 Lei plus 100 Lei ambalj şi transp.

5 0 - 2 0 0 „ „ 950 . „ 100 '„ • . . 2 0 0 - 1 0 0 0 „ „ . 900 „ „ 100 , . „ de fiecare exemplar.

Mercurea-Ciuc, la 24 Martie 1936. Inspector Şcolar;

(ss) N. Lateş Recomandăm tuturor Comitetelor şcclare cumpărarea acestui

vas practic.