Revistă Parohială, nr.8, Luna Februarie 2014

„De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele.” (Ioan 14. 15)

Despre iubire nu se va spune niciodată totul și în cuvintele omenești niciodată nu se va cuprinde

esența iubirii. Sfântul Evanghelist Ioan zice că Dumnezeu este iubire, adică este originea și continuitatea

iubirii. Din iubire Dumnezeu i-a făcut pe Îngeri; din iubire Dumnezeu l-a făcut pe om; din iubire

Dumnezeu l-a răscumpărat pe om din robia păcatului prin întruparea Fiului Său. Chiar dacă Adam a

greșit prin neascultare, Dumnezeu i-a făgăduit răscumpărarea și mântuirea, întărind făgăduința prin

Prooroci și împlinind-o la plinirea vremii. Mântuitorul Însuși îi spunea lui Nicodim că Dumnezeu atât de

mult a iubit lumea, încât pe Fiul Său L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

PATRIARHIA ROMÂNĂ

Episcopia Ortodoxă Română a Australiei şi Noii Zeelande

Parohia Ortodoxă “Sfânta MARIA”

511 Adelaide Road, Berhampore, 6023,

Wellington, Noua Zeelandă

Telefon: 0064 4 389 1630;

e-mail: preotnicolae.wellington@yahoo.com

website: www.orthodoxrowellington.org.nz

CUVÂNTUL ROMÂNESC

DE

WELLINGTON

Din cuprins:

Despre Împărtășanie;

Sărbători în Februarie;

Evenimente Parohiale;

Învățături

duhovnicești;

Jurnal de gospodină;

Povestea vorbei;

Colțul copilăriei;

Să facem cunoștință...;

Sfatul medicului;

Meditații.

Programul liturgic pe Luna Februarie 2014

2 Februarie 2014: Întâmpinarea Domnului, Duminica a 17 – a

după Rusalii (a Cananaeencei); ora 09:00 Utrenia; ora 10:00

Sfânta Liturghie;

9 Februarie 2014: Duminica a 33 – a după Rusalii (a Vameșului

și a Fariseului); ora 09:00 Utrenia; ora 10:00 Sfânta Liturghie;

16 Februarie 2014: Duminica a 34 – a după Rusalii (a

întoarcerii Fiului risipitor); ora 09:00 Utrenia; ora 10:00 Sfânta

Liturghie;

23 Februarie 2014: Duminica Înfricoșătoarei Judecăți (a

lăsatului sec de carne); ora 09:00 Utrenia; ora 10:00 Sfânta

Liturghie;

Din iubire Domnul nostru Iisus Hristos S-a întrupat, primind cu Trupul Său patimile cele de viață

făcătoare, răstignirea și moartea pe Cruce, înviind a treia zi. El a făcut totul pentru noi și în schimb, ca

dovadă de iubire, nouă nu ne cere decât să păzim poruncile, cuvintele Lui.

Iar noi oamenii păzim cuvintele Lui, fiecare după cum ne place. Când auzim că trebuie să nu

disprețuim pe frații noștri mai mici ai căror Îngeri văd pururea fața Tatălui ceresc, noi îi disprețuim mai

tare, pentru că nu faptele noastre, ci cuvintele trebuie să ne arate credința. Este de ajuns ca noi să zicem

că avem credință, iar obligația de a iubi este doar a lui Dumnezeu. Când auzim că trebuie să fim

milostivi, atunci ne facem mai nemilostivi, pentru că nu suntem obligați la milostenie. Auzim iarăși că

trebuie să iertăm din inimă orice avem împotriva aproapelui atunci când ne rugăm, ca și Tatăl să ne ierte

nouă. Dar noi, fiind convinși că Tatăl ne iartă oricum, nu numai că nu iertăm aproapelui, ci, mai mult, ne

rugăm pentru pedepsirea lui și doar pentru folosul nostru. Auzim pe Mântuitorul învățându-ne ca atunci

când dăm cu împrumut, să nu dăm celor de la care nădăjduim să luăm înapoi întocmai, cum fac și

fățarnicii. Ci să dăm celor care nu pot să ne mai dea înapoi. Dar noi, lăudându-ne în fața lumii ca să fim

văzuți făcând un bine, facem deja destul, dând cu împrumut celor care nu pot să dea înapoi și mai ales că

nu cerem dobândă, cerem înapoi întocmai ceea ce am împrumutat și suntem în stare să-l vindem pe

aproapele cu femeia și cu copiii lui până când ne va plăti și cel din urmă ban.

Iubitorul de oameni, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, ne învață să nu ne arătăm oamenilor că postim, ci

Tatălui, Care vede în ascuns. Dar pentru a fi siguri că nu pierdem răsplata ostenelii noastre, mai tare ne

arătăm în fața oamenilor că suntem mari postitori. Ne învață iarăși Mântuitorul să nu fim ca fățarnicii

cărora le place să se roage prin piețe și prin târguri și să li se închine lumea și să-i numească învățători.

Noi nu suntem ca fățarnicii, pentru că nu ne rugăm în piețe. Ne rugăm în Biserică și ne place să fim

numiți nu doar învățători, ci profesori și stăpâni. Auzim că nu trebuie să apună soarele peste mânia

noastră. Dar noi abia așteptăm ziua următoare ca să născocim alte planuri de răzbunare, mai mari și mai

aprige. Se zice în Evanghelie că cel ce va zice fratelui său „nebune” este vrednic de gheena focului. Dar

pentru unii din noi, toți ceilalți sunt niște nebuni, niște nemernici și îi facem cum ne vine la gură,

asemănându-i cu animalele necuvântătoare, nerespectându-le demnitatea și fără să fim măcar puțin

îngrijorați că pentru orice cuvânt deșert scos din gura noastră, vom fi judecați.

În alt loc se zice să nu ne adunăm comori pe pământ, ci în cer, pentru că unde va fi comoara noastră,

acolo va fi și inima noastră. Dar noi zicem că avem pe Dumnezeu comoară în cer, pe care nu am adunat-

O noi. Și cum pentru moment suntem încă pe pământ, iar inima noastră e încă la noi, de aceea ne

străduim să ne facem palate pe pământ și case, ca să ne facem un renume și să se spună despre noi că am

făcut lucruri mărețe. Avem suflet de la Dumnezeul cel Ceresc, dar comoara noastră o strângem pe

pământ, unde molia și rugina o mănâncă și unde furii o sapă și o fură, având și inima lipită de pământ.

Acum rămâne să ne întrebăm pe noi înșine, cu sinceritate: chiar Îl iubim pe Hristos? Și dacă Îl iubim,

de ce ne gândim numai la noi atunci când vine vorba de păzit cuvintele Sale? Nu cumva vor merge

înaintea noastră în Împărăția Cerurilor, cei mici, pe care i-am disprețuit și nedreptățit? Sau credem că

înaintea lui Dumnezeu putem umbla cu ocaua mică și cu ocaua mare în același timp?

Să ne întoarcem inima spre cer și acolo să ne adunăm comoara! Să ne amintim măcar câte o dată în

fiecare zi cuvintele Mântuitorului și meditând la ele, poate vom ajunge să-L iubim și să-I împlinim

poruncile, păzindu-le din toată inima.

Preot Nicolae Floroiu

DESPRE ÎMPĂRTĂȘANIE (1)

În cele ce urmează, vom prezenta prima parte din Învăţătura de Credință Ortodoxă despre Sfânta

Împărtășanie, urmând ca în numărul următor să continuăm cu partea a doua.

*Ce este Sfânta Împărtăşanie?

Sfânta Împărtăşanie este Taina prin care creştinul se împărtăşeşte cu însuşi Trupul şi Sângele

Domnului, care păstrează numai pentru ochii noştri trupeşti chipul de pâine şi de vin.

*Când a fost aşezată această Sfântă Taină?

Sfânta Taină a Împărtăşaniei a fost aşezată de Mântuitorul la Cina cea de Taină, când a luat pâinea,

S-a rugat şi a binecuvântat-o zicând: „Luați, mâncaţi, acesta este Trupul Meu”. Apoi a luat paharul, a

mulţumit, 1-a binecuvântat zicând: „Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi,

care pentru mulţi se varsă spre iertarea Păcatelor„ (Matei 26, 26-28; Marcu 14, 22-24; Luca 22, 19-20;

Ioan 6, 35; I Corinteni 11, 23-25). Apoi a adăugat: „Aceasta s-o faceţi întru Pomenirea Mea” (Luca 22,

19; I Corinteni 11, 24 şi 25).

*Cum ajung pâinea şi vinul Trupul şi Sângele Mântuitorului?

Prin prefacerea lor în Trupul adevărat şi Sângele adevărat al Mântuitorului cu puterea Duhului Sfănt

invocată asupra lor de epsicopul sau preotul liturghisitor (epicleza). De aceea Sfânta Împărtăşanie este

prelungirea întrupării Domnului.

*Ce este această prefacere?

Încă din timpul vieţii Sale, înainte de Patimi, Mântuitorul Se înfăţişează oamenilor ca „Pâinea vieţii”

şi ca adevărată mâncare şi băutură: „Eu sunt pâinea vieţii... Eu sunt pâinea cea vie, care S-a pogorât din

cer. De va mânca cineva din pâinea aceasta, va fi viu în veci; iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa

lumii este Trupul Meu... Dacă nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea

viaţă în voi. Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua

cea de apoi. Trupul Meu este adevărata mâncare şi Sângele Meu este adevărata băutură. Cel ce mănâncă

Trupul Meu şi bea Sângele Meu întru Mine rămâne şi Eu întru el” (Ioan 6, 48, 51, 53-56). Mântuitorul ne

asigură că noi vom mânca Trupul Lui şi vom bea Sângele Lui cu adevărat, nu în închipuire, cum

pretindeau ereticii timpurilor vechi şi unii dintre protestanţi. Sfântul Apostol Pavel întăreşte acest lucru

prin cuvintele: „Oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie vinovat

va fi Trupului şi Sângelui Domnului” (I Corinteni 11, 27). Dar cum se preface pâinea şi vinul în Trupul şi

Sângele Mântuitorului este o Taină care depăşeşte puterea noastră de înţelegere. Sfinții Părinţi susţin că

puterea Sfântului Duh, care Se coboară la rugăciunea preotului, preface pâinea şi vinul. Iată ce spune în

această privinţă Sfântul Ioan Damaschin: «Însăşi pâinea şi însuşi vinul se prefac în Trupul şi Sângele

Domnului. Iar dacă întrebi de chipul cum se petrece (aceasta), ţi-e de ajuns să auzi că prin Sfântul Duh,

este aşa cum Domnul Şi-a luat Luişi în Sine trupul din Sfânta Născătoare de Dumnezeu prin Duhul Sfânt.

Nu ştim nimic mai mult decât că este Cuvântul adevărat, lucrător şi atotputernic al lui Dumnezeu, dar

chipul cum, nu poate fi cercetat. Nu e lipsit de interes să spun şi acest lucru că după cum în chip firesc

pâinea prin mâncare şi vinul şi apa prin băutură se prefac în trupul şi sângele celui ce mănâncă şi bea şi

nu ajung un alt trup pe lângă cel dintâi, tot aşa pâinea punerii înainte, vinul şi apa, prin chemarea şi

venirea Duhului Sfânt, se prefac într-un chip mai presus de fire în Trupul şi Sângele lui Hristos şi nu sunt

doi, ci unul şi acelaşi... Pâinea şi vinul nu sunt icoana Trupului şi Sângelui lui Hristos – să nu fie! –, ci

însuşi Trupul îndumnezeit al Domnului, pentru că Domnul Însuşi a zis: „Acesta este nu chipul Trupului, ci

„Trupul Meu” şi nu chipul Sângelui, ci „Sângele Meu”».

*Pâinea şi vinul se prefac în Trupul şi Sângele Mântuitorului din timpul vieţii Sale pământeşti, sau

în Trupul şi Sângele de după Înviere?

Ele se prefac în Trupul şi Sângele luate de Fiul lui Dumnezeu la Întrupare din Fecioara Maria, Trupul

cu care a pătimit pentru păcatele noastre şi a înviat. Din momentul prefacerii, Domnul rămâne continuu,

întreg şi acelaşi, sub amândouă chipurile şi în fiecare parte în Sfânta Împărtăşanie (Euharistie).

*Când are loc prefacerea şi se săvârşeşte deci această Taină?

În timpul Sfintei Liturghii şi anume atunci când preotul, ridicând mâinile, fruntea şi inima către cer, se

roagă fierbinte lui Dumnezeu, în taină: «Trimite Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi peste darurile acestea,

ce sunt puse înainte şi fă, adică, pâinea aceasta, cinstit Trupul Hristosului Tău; iar ce este în potirul

acesta, cinstit Sângele Hristosului Tău, prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt! Amin. Amin. Amin.»

Pâinea şi vinul se prefac acum în Însuşi Trupul şi Sângele Domnului. În timpul acesta la strană se cântă

«Pe Tine Te lăudăm».

*Sfânta Împărtăşanie e numai o Taină sau e mai mult decât atât?

Sfânta Împărtăşanie este şi jertfă. Lucrul se vede întâi din înseşi cuvintele de întemeiere a acestei

Taine unde se spune: „Acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi” (I Corinteni 11, 24). „Acesta

este Sângele Meu, al legii celei noi care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor” (Matei 26, 28).

„Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi” (Luca 22, 19). „Acest Pahar este Legea cea nouă întru

Sângele Meu, care pentru voi se varsă” (Luca 22, 20). Despărţirea trupului de sânge arată firea de jertfă

a Sfintei Împărtăşanii: Trupul se frânge şi Sângele se varsă numai în jertfă. În al doilea rând, Sfânta

Împărtăşanie face prezentă şi continuă jertfa de pe Golgota. Mântuitorul e şi jertfitor şi jertfă. E jertfitor

ca Arhiereu şi jertfă nouă întocmai ca sfânta Sa jertfă pe Cruce.

*Care sunt roadele împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Domnului?

Cel ce se împărtăşeşte cu Trupul şi Sângele Domnului se uneşte tainic cu Domnul şi prin aceasta îşi

umple sufletul cu har şi cu toate bunurile duhovniceşti pe care le aduce o asemenea unire: „Cel ce

manâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el” (Ioan 6, 56). Îşi sporeşte

viaţa duhovnicească: „Cel ce Mă mănâncă va trăi prin Mine” (Ioan 6, 57); „Cel ce mănâncă pâinea

aceasta va trăi în veac” (Ioan 6, 58). Sfântul Ignatie Purtătorul de Dumnezeu susţine că Sfânta

Împărtăşanie «este leacul nemuririi». Acelaşi lucru îl învaţă şi Liturghiile Sfântului Vasile şi a Sfântului

Ioan Gură de Aur. Acestea din urmă au cuvintele: «Mă împărtăşesc eu (se împărtăşeşte) robul lui

Dumnezeu... spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci». Sfânta Împărtăşanie păstrează şi strânsa

legătură cu întregul Trup al Bisericii, în care Domnul Se află fără întrerupere.

SĂRBĂTORI ÎN FEBRUARIE

2 Februarie 2014: Întâmpinarea Domnului

Astăzi, la 40 de zile de la mântuitoarea Întrupare, adică de la Nașterea Domnului Iisus Hristos din

Fecioara Maria, cinstim ziua ducerii Pruncului dumnezeiesc la templul

din Ierusalim, de către Preasfânta lui Maică și de către Dreptul Iosif,

ascultând de porunca Legii Vechi și împlinind această poruncă.

Dar tot astăzi, cinstim și ziua când bătrânul Simeon, mișcat de Duhul

Sfânt, a venit și el, la templu, unde i s-a împlinit, înainte de moarte,

așteptarea de a-L vedea cu ochii pe Mesia, precum i se făgăduise. Iar în

Pruncul cel adus la templu el a văzut, cu ochi proorocesc, noua putere de

mântuire, pe care Dumnezeu a dăruit-o lumii, puterea de mântuire fără

margini a credinței în Hristos, putere mai tare decât toată Legea Veche.

Bucuros de această descoperire, bătrânul Simeon a venit în

întâmpinarea Pruncului Iisus, L-a binecuvântat și luându-L în brațe, plin

de recunoștință, și-a cântat minunata lui cântare de preamărire, care ne

arată ce a văzut el despre pruncul Iisus.

Pentru el, Hristos este puterea cea mare de mântuire a lui Dumnezeu

în lume, Hristos este lumina tuturor popoarelor, Hristos este slava lui Israel cel vechi și a lui Israel cel

nou.

Astfel, astăzi, prin glasul bătrânului Simeon, se întâlnesc, în templu, Legea Veche a literei, cu Legea

cea nouă a Duhului Sfânt. Și Mântuitorul împlinește porunca Legii Vechi, în numele nostru al tuturor, ca

să ne facă pe toți liberi față de Legea Veche, dar totodată ne cheamă și să primim Legea cea nouă, putere

de mântuire a credinței în El, mai tare decât Legea Veche, puterea de mântuire a tuturor popoarelor

lumii. Această veste bună este darul cel mai de preț al întâmpinării Domnului de astăzi, de către Dreptul

Simeon, la templu.

E ca și când fiecare din noi ar lua pe Pruncul Iisus și ar zice, ca și Simeon: "Ochii mei Stăpâne, au

văzut mântuirea Ta, pe care ai gătit-o pentru toate neamurile". Iar rugăciunea lui Simeon: "Acum

slobozește pe robul Tău, Stăpâne", nu vrea să spună numai că acela care a primit pe Iisus poate muri în

pace, ci ea înseamnă ca și cel care a primit pe Iisus și puterea Lui de mântuire, are cu sine puterea de a

trăi și viața de aici, împăcat cu Dumnezeu, departe de robia păcatului și liber de tirania celui rău.

Bucuroși și îndatorați de această tainică veste bună, să rostim, deci și noi, cu bătrânul Simeon,

cântarea lui de recunoștință, astăzi: "Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace,

că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor; lumină spre

descoperirea neamurilor și slava poporului Tău Israel" (Luca 2, 29-32). Amin.

10 Februarie 2014: Pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic Haralambie și

Sfânta Muceniță Valentina

Sfântul Mucenic Haralambie a trăit în vremea împărăției lui Sever (193-211)

și s-a făcut vestit cu puterea credinței sale și cu râvnă în propovăduirea lui

Hristos. Și era acest Episcop în Magnezia, din Asia, iar mai-marele cetății era

Luchian dregătorul. Deci, acesta, nesuferind cuvintele și zelul propovăduirii

bătrânului Episcop, a poruncit ostașilor să fie prins și, dus fiind la judecată

înaintea lui Luchian, Sfântul a mărturisit cu strălucire și fără frică, pe Hristos;

drept aceea, dregătorul a poruncit să fie dezbrăcat de hainele sale și, după ce i-au jupuit tot trupul, cu

unghii de fier, i-au tăiat fâșii de piele de pe trup. Iar Sfântul Haralambie, rău rănit, a zis: "Mulțumesc

vouă, fraților, că, strujind trupul meu cel vechi și bătrân, m-ați înnoit, îmbrăcându-mi sufletul cu haina

cea nouă a suferințelor pentru Hristos".

Și văzând cei de față răbdarea Mucenicului în atâtea chinuri și neîncetatele lui rugăciuni pentru toți,

mulți din ei, bărbați și femei, s-au lepădat de idoli și au crezut în Hristos; iar dregătorul, cercetându-i și

chinuindu-i, fără milă pe aceștia, a poruncit să li se taie capetele. Se zice că însăși fața împăratului,

Galina, auzind de tăria de suflet cu care Sfântul Haralambie a răbdat cele mai grele chinuri, a crezut în

Hristos și s-a botezat.

Deci, istovit de atâtea cumplite chinuri pe care a trebuit să le îndure, a fost osândit la moarte, prin

sabie. Și Sfântul Haralambie s-a mutat la Domnul, dându-și sufletul în temniță, asteptând să i se taie

capul, și s-a numărat cu Sfinții.

Tot astăzi sunt pomenite și sfintele două fecioare Enata și Valentina și

Sfântul Mucenic Pavel. Dintre aceste douã fecioare, Enata era din ţinutul

Gaza, iar Valentina din Cezareea. Când ighemonul Firmilian stătea la

judecată, a fost adusã viteaza fecioară Enata, care fiind întrebată dacă

se leapădă de Hristos, şi ea mărturisind că Hristos este Dumnezeu, a fost

chinuită cumplit. Atunci cinstita Valentina şi ea fecioară fiind şi

nesuferind să vadă neomenia şi cruzimea celor săvârşite, s-a umplut de

îndrãzneală, şi când i s-a poruncit să aducă jertfă idolilor, căci acolo

lângă scaunul de judecată, se găsea un jertfelnic, ea l-a izbit cu

picioarele şi l-a surpat împreună cu focul ce era pe el. Atunci tiranul

mâniindu-se, a chinuit-o cumplit şi pe ea. Şi încetând a le mai chinui, a

hotărât sã fie arse în foc. După aceasta a fost adus la pătimire sfântul

Pavel. Şi după ce a suferit mai multe chinuri şi s-a arătat mai presus de

patimi, cu harul lui Hristos, a fost osândit la moarte de sabie. Iar el, mulţumind lui Dumnezeu şi rugându-

se pentru cei de o credinţă cu el, a primit tăierea cinstitului său cap, dându-şi duhul în mâinile lui

Dumnezeu.

22 Februarie 2014: Aflarea Moaștelor Sfinților Mucenici din Evghenia

În vremea paăgânilor împărați ai Romei, multe și sângeroase

prigoniri s-au abătut asupra creștinilor și nenumărați

mărturisitori au îndurat chinuri și moarte de mucenici, pentru

statornicia lor în Legea cea nouă, a Mântuitorului Hristos.

În lumea veche, în care cel slab era robul celui puternic,

credința cea noua a creștinilor, care propovăduia dreptatea,

iubirea, pacea și buna învoire între oameni, era socotită un

înverșunat vrăjmaș, iar repeziciunea cu care se răspândea noua

credință, dovedea sfârșitul lumii vechi. Cei ce trăiau din

asuprire și din silnicie nu puteau vedea cu ochi buni ridicarea

robilor, din truda cărora se îndestulau. De aceea, a și fost

prigonită cu atâta ură, cu atâta sete de sânge, cu atâtea chinuri

cumplite, credința creștinilor. Nu s-au cunoscut în viața omenirii

chinuri mai grele, ca cele îndurate de creștini în primele trei

veacuri după Hristos. Niciodată n-au fost dați morții oameni

nevinovați și fără apărare, ca în vremea prigoanelor împotriva

credinței creștine.

Până și trupurile celor uciși cu grele cazne, nu erau îngropate, ci lăsate pradă păsărilor și fiarelor

sălbatice, spre mâncare. Creștinii le luau în taină, înfruntând primejdia morții și le îngropau cu cinste,

prin case, prin grădini și prin locuri ascunse de prigonitori. În acest chip, au fost îngropate și în părțile

Evgheniei, mulțime de moaște de Sfinți Mucenici, răpuși pentru credința în Hristos. Și vreme îndelungată,

au stat acolo, neștiute și necunoscute de nimeni.

Prăbușindu-se însă stăpânirea împăraților păgâni, iar așezările dreptei credințe liniștindu-se, pe

vremea dreptcredinciosului Împărat Arcadie (395-408), au început a fi scoase, din sânurile pământului,

moaștele celor uciși pentru credință, că făcea Dumnezeu semne la locul unde erau îngropate, dând prin

ele tămăduiri bolnavilor și mare și bună mireasmă, vrând Dumnezeu, în acest chip, ca să fie robii Săi

preamăriți. Și s-au aflat atunci, și moaștele multor Mucenici, din părțile Evgheniei, al căror nume, numai

Dumnezeu îl știe. Și mergând acolo, Episcopul Toma, Arhiereul Constantinopolului, împreună cu mare

sobor de preoți și de credincioși și aflând sfintele moaște întregi și nestricate, le-au așezat pe ele în

Biserică, cu psalmi, cu cântări și cu miresme, după cuvântul Domnului: "Păzi-va Domnul oasele lor, nici

unul din ele nu se va zdrobi."

Și așa, Mucenicii Domnului, cei necunoscuți, se pomenesc din rânduiala lui Dumnezeu, la 22

februarie, în ziua aflării cinstitelor lor moaște. Dumnezeului nostru, slavă!

28 Februarie 2014: Cuvioșii Părinți Ioan Casian și Gherman din Dobrogea

Cuviosul Ioan Casian, născut în jurul anului 365 și Cuviosul Gherman, născut în jurul anului 368,

erau amândoi străromâni din părțile Dobrogei (după

tradiție, din Casimcea-Tulcea), iar numele celui dintâi se

regăsește în toponimia zonei respective: Podișul Casian,

Peștera lui Casian, de nu cumva și numele localității

Casimcea stă tot în legătură cu el. Nedespărțiți toată

viața, cei doi au apucat de tineri calea călugariei,

mergând mai întâi la Locurile Sfinte (Betleem), apoi în

pustia Egiptului, unde au deprins nevoința duhovnicească

de la marii anahoreți ai timpului. În jurul anului 400, cu

un grup de 50 de monahi nemulțumiți de nedreptățile

făcute lor de arhiepiscopul Teofil al Alexandrei, au mers

să-și afle dreptatea și pacea la Constantinopol, sub

oblăduirea Sfântului Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul marii cetăți. Acesta i-a primit cu bucurie sub

ocrotirea sa (pe Gherman hirotonindu-l preot, iar pe Ioan Casian - diacon), dar curând prigoana avea să

se abată și asupra lui, din partea unor episcopi și dregători asmuțiți de împărăteasa Eudoxia. Casian și

Gherman au primit misiunea de a merge la Roma, ca să-l înștiințeze pe Episcopul acesteia, Inocențiu I, de

suferințele Sfântului Ioan Gură de Aur. Cuviosul Gherman a răposat în Cetatea Eternă, iar Cuviosul Ioan

Casian, după ce a rămas acolo timp de 10 ani și a fost hirotonit preot, s-a strămutat în sudul Galiei

(Franța de astăzi), în cetatea Marsiliei, unde a întemeiat o mănăstire de bărbați (Sfântul Victor) și o alta

de fecioare (închinată Mântuitorului), pe la anul 415, cărora le-a dat rânduiala de viețuire obștească

păstrată în cartea sa „Instituțiile cenobitice”. De la el ne-a rămas și o vestită carte de Convorbiri,

adevărat monument al literaturii patristice. Cuviosul Ioan Casian s-a mutat la Domnul către anul 435,

fiind pomenit până astăzi ca părinte al monahismului apusean. Moaștele sale se află în Mănăstirea

Sfântul Victor din Marsilia.

EVENIMENTE PAROHIALE

Anul Nou a debutat cu săvârșirea Sfintei Liturghii a Sfântului Vasile cel Mare în ziua de 1 Ianuarie, de

praznicul Tăierii împrejur a Mântuitorului și a pomenirii Sfântului Ierarh amintit. După Sfânta Liturghie,

s-au citit și Molitfele Sfântului Vasile, pentru folosul credincioșilor.

În zilele de 2, 3 și 4 Ianuarie s-a făcut colindul tradițional de Bobotează. Astfel, în ziua de 2 Ianuarie,

s-au colindat și s-au binecuvântat cu apă sfințită casele românilor din zona Upper Hutt, Lower Hutt,

Paparangi și Tawa. În data de 3 Ianuarie s-au colindat familiile de români din Levin, Otaki,

Paraparaumu, Porirua și cartierul Oriental Bay din Wellington. Sâmbătă, 4 Ianuarie s-au binecuvântat

casele românilor din celelalte cartiere ale orașului Wellington.

Duminică, 5 Ianuarie, în ajunul Botezului Domnului, după Sfânta Liturghie, s-au colindat și s-au

binecuvântat casele familiilor de români din Palmerston North.

Luni, 6 Ianuarie, de praznicul Botezului Domnului, s-a săvârșit Sfânta Liturghie, după care s-a făcut

sfințirea apei celei mari, adică Agheasma Mare.

Duminică, 12 Ianuarie, după Sfânta Liturghie, s-a făcut o ședință de Consiliu Parohial în care s-a

analizat situația contractuală și financiară a preotului paroh, precum și stadiul proiectului de consolidare

a Bisericii.

Marți, 14 Ianuarie, în cursul dimineții, a venit la Biserică domnul inginer care se ocupă de întocmirea

proiectului de consolidare a Bisericii, pentru efectuarea ultimelor măsurători. Totodată s-a făcut

solicitarea din partea preotului paroh ca în realizarea proiectului să se prevadă și construirea unui

drenaj care să ducă la eliminarea apei de sub pardoseala Centrului Pastoral Misionar, precum și un

sistem de ventilație mai eficient.

Duminică, 19 Ianuarie, ne-am bucurat de o vizită surpriză a Prea Sfințitului Amfilohios, Episcopul

grec ortodox al Noii Zeelande, care a asistat la săvârșirea Sfintei Liturghii. În scurtul cuvânt de

învățătură rostit după încheierea slujbei, Prea Sfinția sa a evidențiat ajutorul pe care îl primim prin

rugăciunile Maicii Domnului și a felicitat comunitatea pentru eforturile depuse la menținerea unei

Biserici atât de frumoase și de primitoare ca a noastră.

Joi, 30 Ianuarie, s-au prăznuit Sfinții Trei Ierarhi, mari Dascăli ai lumii și Învățători: Vasile, Gigorie

și Ioan, sărbătoare ce a încheiat șirul sărbătorilor legate de Crăciun și Anul Nou.

ÎNVĂȚĂTURI DUHOVNICEȘTI

Să nu căutăm la fața omului. Fățărnicia și plăcerea

omenească le aflăm pe amândouă, prihănite și lepădate de Sfintele

Scripturi, de vreme ce cuvintele celor fățarnici sunt viclene și

laudele lor mincinoase, aducând materie lesne stricăcioasă în

firea omului, ca lemnele și fânul care ațâță focul. Despre ei, a zis

Proorocul: "Cei ce vă fericesc, vă înșeală pe voi și, în loc de folos,

vă fac pe voi a păcătui. Că bogatul adună prieteni mulți, iar

săracul se desparte și de cel ce-i este prieten adevărat; și moartea

săracului nebăgată în seamă va fi". Iar nouă nu se cuvine a face

așa, ci datori suntem a ne sfii unul de altul, și nu trupește să

căutăm pe aproapele. Și să ne ferim ca între noi să nu fie nimic

din cele ale prietenilor celor fățarnici; ci, adică, în Hristos, să

scoatem pe sărac din mâinile păcătoșilor și să-l izbăvim pe el. Pentru că zice Psalmistul: "Dumnezeu a

risipit oasele celor ce plac oamenilor; rușinatu-s-au că Dumnezeu i-a urgisit pe ei" (Psalmul 52,7). Că nu

este bine a fi rușinat la judecată. Că zice Scriptura: "Să nu primești sprijin omenesc pentru sufletul tău,

nici să te învoiești cu vreun dregător la judecată". Căci a zis dreptul Iov: "Căutând la fața voastră nu voi

minți". Iar Iacov zice: "Frații mei, nu căutând la fața omului să aveți credinta în Domnul nostru Iisus

Hristos, Domnul slavei. Căci dacă va intra în adunarea voastră un om cu inele de aur în degete, în haină

strălucită și va intra și un sărac, în haină murdară, iar voi puneți ochii pe cel care poartă haina

strălucitoare și-i ziceți: Tu șezi bine aici, pe când săracului îi ziceți: Tu stai acolo, în picioare, sau: Șezi

jos, la picioarele mele, n-ați făcut voi, oare, în gândul vostru, deosebire între unul și altul și nu v-ați făcut

judecători cu socoteli viclene?" (Iacov 2, 1-3). Că nu știți ce fel de suflet este în acel sărac, nici în cel cu

haina luminoasă și n-ați luat seama că este și un judecator al gândurilor celor rele. Și iarăși, mai zice:

"Dacă pliniți Legea lui Hristos, adică să iubești pe semenul tău ca pe tine însuți, bine faceți. Iar de vă

uitați la față, păcat faceți, și veți fi mustrați, de Lege, ca niște neascultători". Asemenea și la Pilde, zice:

"Nu este bine a se sfii de fața celui necurat și nu se cuvine a se abate de la dreptate, la judecată. Că cel ce

zice celui necurat, că este drept, blestemat este de noroade și urât între neamuri. Iar cel ce mustră pe cel

necurat, îi face lui bine, ca să vină către dânsul binecuvântarea". Și Pavel zice: "Nu este fățărnicie la

Dumnezeu; cei ce se socotesc, aici, a fi mari, acolo, nimic nu vor fi. Că Dumnezeu nu se uită la față. Că i-

a zis Dumnezeu lui Samuel, pentru fiii lui Israel: Să nu te uiți la față și la mărimea lor, că omul la față

caută, iar Dumnezeu la inimă privește". Încă și Domnul, auzind de la unii: "Iată mama Ta și frații Tăi

stau afară, vrând să Te vadă, a răspuns și a zis, întinzându-Și mâna Sa spre ucenicii Săi: Iată mama Mea

și frații Mei. Că oricine va face voia Tatălui Meu, acela Îmi este Mie frate, soră si mamă". A Căruia este

slava în veci. Amin.

JURNAL DE GOSPODINĂ

TIRAMISÚ

Ingrediente:

500 gr. mascarpone;

400 gr. pișcoturi;

250 ml. cafea tare;

3 ling. zahăr pudră;

3 ouă;

1 ling. cacao;

3 lingurițe amaretto sau 1

linguriță esență migdale.

Modul de preparare a rețetei:

Se separă gălbenușurile de albușuri. Gălbenușurile se amestecă cu zahărul pudră până când acestea

își schimbă consistența și culoarea. Peste compoziția obținută se adaugă mascarponele și se continuă

mestecarea cu mixerul până când crema se leagă, apoi se pune lichior amaretto sau o linguriță cu esență

de migdale.

Se bat spumă tare albușurile cu un praf de sare, după care se toarnă peste crema mascarpone și se

amestecă ușor, de jos în sus cu o lingură. Apoi se introduce crema în frigider până când se prepară

primul strat de pișcoturi. Se trec rapid prin cafea ambele părți ale fiecărui pișcot. Cafeaua pentru

tiramisu trebuie să fie neîndulcită și rece, amestecată cu trei lingurițe de esență de vanilie. Așezăm în tavă

primul strat de pișcoturi peste care întindem jumătate din crema mascarpone. Așezăm deasupra un al

doilea strat de pișcoturi și apoi peste acesta turnăm restul de cremă mascarpone.

Prăjitura tiramisu se pune la frigider pentru 2-3 ore, după care se pudrează cu o lingură de cacao

înainte de a fi servită.

Jurnal realizat de doamna Preoteasă Mariana Floroiu

POVESTEA VORBEI

A umbla cu ocaua mică. Ocaua, precum se ştie, a fost pe vremuri la noi o măsură de greutate şi de

capacitate. Dar nu puţini erau negustorii ce foloseau pe atunci „ocaua mică", adică un cântar fals.

„Pe măcelari şi pe brutari - povesteşte Ion Ghica - când îi prindea ca ocaua mică, îi ţintuia d-o ureche

în mijlocul târgului". De atunci expresia: „A prinde cu ocaua mică" înseamnă a prinde pe cineva cu o

înşelăciune, a-l descoperi cu o minciună, cu o pungăşie. „De te-o prinde cu oca mică, greu are să-ţi

cadă" - scrie şi Ion Creangă.

Domnitorul Cuza luase măsuri severe, spre a stârpi păgubitorul obicei. Vinovaţii fiind aspru pedepsiţi,

negustorii, de teamă, începură să dea ocaua plină, ba chiar peste măsura regulamentară. Astfel „ocaua

lui Cuza" a rămas, în vorbire, sinonimă nu numai cu „măsura justă", ci şi cu noţiunea de „mult", peste

ceea ce se cuvine.

Vasile Alecsandri consemnează acest lucru în poezia Hora lui Cuza-Vodă: „De când Cuza s-a domnit/

Pâinile s-au mai dospit/ Ocele s-au mai mărit."

DESPRE LENE

Adaptare după Anton Pann

Căldura după ce trece

Și începe vântul rece,

Țiganul ușor în pene

Nu-și fãcu bordei de lene;

Acum vede că îi pasă

Dar lenea tot iar nu-l lasă;

Iarna iar nedându-i pace,

Ia și el, un plocon face

Și-n sat la zapciu se duce,

Grăbind din somn să-l

apuce;

Când el veni în mâini cu

ploconul,

Iacă ieși și coconul:

-Ce vrei, țigane? îl întreabă.

-Te rog, cocoane, d-o

treabă!

Dă-mi un dorobanț, fă bine,

Ca să stea astăzi de mine,

Cum o ști, să nu-mi dea pace,

Un bordei până mi-oi face.

Deci luând el dorobanțul,

Jucă într-acea zi danțul.

Că, dacă începu a-l bate

Cu gârbacele pe spate,

Bordeiul gata îi fuse

Și în el copiii-și puse,

Zicând: -Bogdaproste, frate!

Mă cam burdușiși în spate,

Dar îți mulțămesc de casă,

Că de-acum de frig nu-mi

pasă.

Lenea când este mai mică

Tot știe și ea de frică.

Dar când este lenea mare,

Nici un ac de cojoc n-are.

Se vede arzând pe el în casă

Și-i e lene ca să iasă.

COLȚUL COPILĂRIEI

Mioriţa de Vasile Alecsandri

Pe-un picior de plai,

Pe-o gură de rai,

Iată vin în cale,

Se cobor la vale

Trei turme de miei,

Cu trei ciobănei.

Unu-i moldovan,

Unu-i ungurean

Şi unu-i vrâncean.

Iar cel ungurean

Şi cu cel vrâncean,

Mări, se vorbiră,

Ei se sfătuiră

Pe l-apus de soare

Ca să mi-l omoare

Pe cel moldovan,

Că-i mai ortoman

Ş-are oi mai multe,

Mândre şi cornute

Şi cai învăţaţi

Şi câni mai bărbaţi.

Dar cea mioriţă,

Cu lână plăviţă,

De trei zile-ncoace

Gura nu-i mai tace,

Iarba nu-i mai place.

- Mioriţă laie,

Laie, bucălaie,

De trei zile-ncoace

Gura nu-ţi mai tace!

Ori iarba nu-ţi place,

Ori eşti bolnăvioară,

Drăguţă mioară?

- Drăguţule bace,

Dă-ţi oile-ncoace,

La negru zăvoi,

Că-i iarbă de noi

Şi umbră de voi.

Stăpâne, stăpâne,

Îţi cheamă ş-un câne,

Cel mai bărbătesc

Şi cel mai frăţesc,

Că l-apus de soare

Vreau să mi te-omoare

Baciul ungurean

Şi cu cel vrâncean!

- Oiţă bârsană,

De eşti năzdrăvană

Şi de-a fi să mor,

În câmp de mohor

Să spui lui vrâncean

Şi lui ungurean

Ca să mă îngroape

Aice, pe-aproape,

În strunga de oi,

Să fiu tot cu voi;

În dosul stânii,

Să-mi aud cânii.

Aste să le spui,

Iar la cap să-mi pui

Fluieraş de fag,

Mult zice cu drag;

Fluieraş de os,

Mult zice duios;

Fluieraş de soc,

Mult zice cu foc!

Vântul, când a bate,

Prin ele-a răzbate

Ş-oile s-or strânge,

Pe mine m-or plânge

Cu lacrimi de sânge!

Iar tu de omor

Să nu le spui lor.

Să le spui curat

Că m-am însurat

C-o mândră crăiasă,

A lumii mireasă;

Că la nunta mea

A căzut o stea;

Soarele şi luna

Mi-au ţinut cununa.

Brazi şi păltinaşi

I-am avut nuntaşi.

Preoţi, munţii mari,

Paseri, lăutari,

Păsărele mii,

Şi stele făclii!

Iar dacă-i zări,

Dacă-i întâlni

Măicuţă bătrână,

Cu brâul de lână,

Din ochi lăcrimând,

Pe câmp alergând,

De toţi întrebând

Şi la toţi zicând:

"Cine-a cunoscut

Cine mi-a văzut

Mândru ciobănel,

Tras printr-un inel?

Feţişoara lui,

Spuma laptelui;

Mustăcioara lui,

Spicul grâului;

Perişorul lui,

Pana corbului;

Ochişorii lui,

Mura câmpului?“

Tu, mioara mea,

Să te-nduri de ea

Şi-i spune curat

Că m-am însurat

C-o fată de crai,

Pe-o gură de rai.

Iar la cea măicuţă

Să nu spui, drăguţă,

Că la nunta mea

A căzut o stea,

C-am avut nuntaşi

Brazi şi păltinaşi.

Preoţi, munţii mari,

Paseri, lăutari,

Păsărele mii,

Şi stele făclii!

Ghicitori pentru copii

Șade “domnul” pe un banc

Numa-n cizme și în frac.

(luniugniP)

Zeci de umbreluțe mici,

S-au unit să fac-o floare,

Dar trecu vântul pe-aici

Și le risipi în zare.

(aidăpăP)

Un rotund puțin turtit,

În livadă găzduit,

Are frunză şi codiță,

Mustăți, dar nu-i pisicuță.

Pe-o jumătate-i înfocat,

Pe cealaltă-i luminat.

(lurăM)

Frunze n-are

Nu-i nici floare

În păduri și pe ogor

Prin grădini și-n deal la vie

Stă mereu într-un picior.

(acrepuiC)

Am o pasăre rotată

Stă cu coada-nvolburată

Și te-aleargă-n curtea toată.

(lunacruC)

Noi muncim vara întreagă,

Să o dăm din casă afară,

Că-i urâtă și murdară!

(acsuM)

Rugăciuni pentru copii

Rugăciunea serii

Doamne, ziua s-a sfârşit,

Seara iarăşi a venit,

Peste zi ne-ai ajutat,

De-am lucrat şi-am învăţat.

Ajută-ne, Doamne Sfinte

Şi de-acuma înainte,

Binele să-l săvârşim

Fiii Tăi iubiţi să fim.

Rugăciunea dimineții

Doamne noaptea a trecut

Şi noi linişte-am avut;

Al Tău înger preaiubit

Cu-ngrijire ne-a păzit.

Doamne, dă-ne ajutor

Ca s-avem la lucru spor

Voile să-Ţi împlinim

Fiii Tăi iubiţi să fim!

Bătrânul și moartea

de Jean de La Fontaine

Un biet bătrân, cu snopul de vreascuri în

spinare,

Pe-o cale din pădure mergea cu pași sărmani

Spre mica lui colibă, purtând cu trudă mare

Povara lui de lemne, de gânduri și de ani.

Apoi, de-atâta umblet, bătrânul ostenit,

Lăsându-și legătura în iarbă, a gândit:

"N-avui în viață parte, nicicând, de nici un bine;

Nu-i pe pământ un altul mai necăjit ca mine.

Nu odihnesc o clipă și-adorm pe nemâncate;

Soldații, birul, claca cu logofeți în spate,

Copiii și nevasta,

Acestea-mi sunt pe lume blestemul și năpasta.

Doresc să vină moartea..." Și moartea a venit.

- Ce vrei? L-a întrebat curtenitor.

- Aș vrea să-mi dai o mână de-ajutor

Să urc aceste vreascuri pe umăr... Sunt grăbit.

Murind, durerea n-o mai suferim,

Dar a pleca din viață nu-i ușor;

Oricâte să-ndurăm, dar să trăim!

Aceasta e dorința tuturor.

Pagini realizate de doamna Preoteasă Mariana Floroiu

SĂ FACEM CUNOȘTINȚĂ...

Pila Karpen – Nicolae Vasilescu-Karpen

O pilă electrică, de producție românească, furnizează energie de 56 de ani,

fără întrerupere. Inventatorul minunii, Nicolae Vasilescu-Karpen, om de știință,

inginer, fizician și inventator a declarat, cu o jumătate de secol în urmă, că ea va

funcționa veșnic. În Muzeul Național Tehnic "Dimitrie Leonida" din București

există un obiect de patrimoniu care stă într-un seif metalic blindat, chiar în biroul

directorului muzeului. Este vorba despre "Pila termoelectrică cu temperatură

uniformă", cunoscută sub numele de "Pila lui Karpen", realizată în 1950.

Aparatul este, de fapt, un perpetuum mobile, adică un dispozitiv care

generează energie la nesfârșit fără intervenție din exterior. Deși ar fi trebuit să se

oprească de multe decenii, "Pila lui Karpen" se încăpățânează să funcționeze, așa

cum a prevăzut inventatorul ei. Construirea unui perpetuum mobile a fost visul de secole al omenirii. Un

aparat care să se miște la nesfârșit, fără să primească impulsuri exterioare, ar rezolva definitiv setea de

energie a civilizației actuale. În epoca modernă însă, acest vis a fost abandonat pe considerentul că ar fi o

utopie. Cei ce au continuat totuși să caute soluția, au fost marginalizați, lumea oamenilor de știință

considerându-i nebuni. Perpetuum mobile nu poate exista. Cu toate acestea, un fizician român s-a

încăpățanat să-l construiască. Si se pare că a reușit. Nicolae Vasilescu-Karpen a început să lucreze la

teoria unei pile electrice care să genereze energie la nesfârșit încă inainte de Primul Război Mondial.

"Pila" a fost brevetată în 1922. Era vorba, în fapt, despre două pile electrice legate în serie, care pun în

mișcare un minimotor galvanometric. Acesta, la rândul său, mișca o paletă conectată la un întrerupător.

La fiecare jumătate de rotire paleta deschidea circuitul, pentru ca la a doua jumătate de rotație să-l

închidă. Timpul de rotație a elicei era calculat în așa fel încât pilele să aibâ timp de reîncărcare,

respectiv pentru refacerea polarității în perioada cât circuitul este deschis. O astfel de pilă de proporții ar

putea alimenta o navă spațială.

SFATUL MEDICULUI

Pneumonia. Pneumonia este o infecție la nivelul plămânilor care este cauzată de o multitudine de

microorganisme. Netratată, pneumonia duce la complicații foarte grave, până la deces. Este o boală

gravă, însă în primele zile îmbracă aspectul unei răceli. De aceea simptomele pot fi ignorate, agravând

boala. În primele zile pneumonia are aceeași simptomatologie ca a unei răceli, urmând ca în celelalte zile

să se agraveze. Simptomele variază în funcție de vârstă, de imunitatea fiecăruia și de cauzele apariției

bolii (unii microbi determină stări mai grave). Cele mai comune simptome sunt: febra, frisoane ce țin o

perioadă mai lungă de timp, sau chiar un frison unic ce poate dura chiar și jumătate de oră, un "junghi"

puternic în spate, simptom caracteristic pneumoniei, tuse, respirație însoțită de șuierături, dureri toracice,

oboseală marcantă, pierderea apetitului. Sugarii și copiii mici au simptome foarte nespecifice și de aceea

pneumonia este foarte greu de diagnosticat la ei. Printre acestea menționăm diaree, inapetență, agitație,

etc. Tratamentul este foarte divers, în funcție de microorganismul care a produs infecția. Infecțiile

bacteriene, cel mai frecvent cu Streptococcus pneumoniae, sunt tratate cu ajutorul antibioticelor:

Penicilină, Amoxicilină. Pneumoniile determinate de viruși nu răspund la tratamentul cu antibiotice, de

aceea sunt lăsate să se vindece. Se administrează antibiotice în doze mici pentru a preveni apariția

complicațiilor. Infecțiile cu fungi sunt rare; se folosesc antibiotice: amfotericina B. La pacienții cu un

sistem imunitar scăzut se asociază complexe de vitamine, care ajută organismul în lupta cu microbul

infectant. Scăderea febrei, un simptom foarte neplăcut, se realizează utilizând antitermice (Paracetamol,

Algocalmin, etc.), dar și acestea în doze stabilite de medicul dumneavoastră. Nu uitați de hidratarea

organismului, consumați minim 2 litri de lichide. Tratamentul trebuie însă dat numai de medic după un

consult amănunțit și după ce s-a identificat cauza. Nu luați antibiotice fără sfatul medicului deoarece

diagnosticul devine dificil, iar boala poate avansa foarte mult.

Rubrici realizate cu ajutorul domnului Doctor Daniel Dinică.

MEDITAȚII

Acum și de acum

Picuri de sânge și lacrimi amare

Din inima tristă, făcută bucăți,

Ăsta-i destinul, e o chemare

Fără milă, ne dă lecții la toți.

Să suferi, să plângi, să înveți

Nu-i pasă, e neștiutor...

Din lacrimi, greșeli, iei poveți

În drumul spre viitor.

Nicicum nu-i cum vrei,

Cum visezi în nopțile calde

Șansele vin două, trei,

Sau pentru tine sunt prea departe.

Asta e soarta, unică pentru fiecare

Ierarhia, rânduită de Cel de Sus.

Te-nvață să-L respecți mai tare,

Să speri, când visele s-au dus.

Nu plânge, lumea îți spune,

Putea fi mai rău și o știi.

E una din șansele bune

Profită de ea, nu glumi.

Învață să speri, să muncești

Și roadele se vor vedea!

Fii sigur, ai să primești

Ce e frumos, de-ai merita.

Tu ești puternic, o știi

Și poți să faci mai mult.

Propune-ți să demonstrezi lumii

Că nu e pentru că n-ai putut.

Încredere-n El și în tine

Nu-i acum capăt de lume,

E șansa ta, nu o respinge

Fii optimist, mergi înainte!