A n « I I I I S ib iiu , Duminecă, 1/13 Ianuarie 1895 M S S O ?

O

1

PP 5!

P re ţu l Abonamentului:Pe an an . • . . . 2 fl. (4 coroane). Pb o jumătate de an . , j fl. (2 coroane)

Pentru România 10 lei anual. Abonamentele se fac la Institutul Tipografic in Sibiiu

Apare în flecare Duminecăi n s e r A t e

se primesc în b i r ou l a d m l n f s t r a ţ i u n i l (shad»Măcelarilor nr. 21).

Un ifir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr.

noştri., (*) Numărul acesta al foii noastre în­

tră în casele multor Români. El va re­vedea pe mulţi din aceia pe cari de lungă vreme „Foaia Poporului“ nu i-a revă­zut, în casa cărora demult n’a întrat, ori doară nici odată... Şi unora şi altora, şi cunoscuţilor şi necunoscuţilor, şi abo­naţilor şi neabonaţilor, Românilor buni uturor şi de pretutindenea, el le duce n dulce salut dela fraţi binevoitori, şi

iin caldă inimă românească le zice:Bine am găsit!Fie ca noul ân în care intrăm , bel­

şug în noroc şi mulţumire s i aducă tu­turor 1 Cu mult mai mult bine, cu mult mat mult noroc, şi cu mult mai multă 'ulţumire, ca aceea pe care în a l vecl-

lei neumplut sin acum îngropatul an■ adus l ...Cât despre noi, cei-ce am luat a-

pra-ne sarcina de a scoate această k >aie, deşi peste mari greutăţi am tre- c|ut şi numai în doi ani decând ea vie- ţiieşte, şi deşi cu multe primejdii împre­unată este munca la această foaie atât

f i ’ ' .' y.e urgisită de procurori şi de stăpânire:noi cu dragă inimă'declarăm,"că neclin­tiţi vom sta şi mai departe lângă ea, şi cerca-vom a da printrensa iubitului nos­tru popor românesc, tot felul de îndru­mări şi învăţături de care credem că are lipsă atât pentru trebuinţele lui de

\ toate zilele, cât şi pentru lărgirea şi îm­

bogăţirea cunoştinţelor lui sufleteşti, cari se-’l ridice la înălţimea altor neamuri înaintate, ba se-’l facă se strălucească chiar între ele!

Nu ca o vrednicie a noastră voimse o scoatem la iveală, ci numai ca peun îmbucurător adevăr, că mai ales în ceidin urmă doi ani, de când s’a dat viată > )şi vFoii Poporului“, multă lumină s’a versat în poporul nostru, multe lucruri din acele ce lui îi erau cu totul streine, azi le cunpaşte cu de-amănuntul şi lim­pede, şi în multe inimi cari pănă aci stăteau îndoelnice, şovăitoare: încolţit’a curagiul şi a prins rădăcini şi a cres­cut, tare şi frumos a crescut ! Acelaşi lu­cru voim noi se-’l facem şi în viitor! Cu vorba şi cu fapta să lucrăm la trezirea şi cultivarea tot mai mult a dragostei de neam, credinţă şi limbă, şi alipire la acestea pănă la cel din urmă picur de sânge ! aşa ca la anul mai multe, cu­vinte să avem de a ne mândri cu acest popor că tot mai strălucită e ţinuta şi faptele lui româneşti!

Si dee D-zeu ca asa s6 fie!) y„ Foaia Poporului “ işi va pune

toate puterile muncind în acest înţeles, pe această brazdă.

încălziţi de aseste planuri şi nă­dejdi, întrăm în noul an, dorind încă o- dată tuturor cetitorilor noştri:

A n n o u f e r i c i t ! ..

Vieaţă şi putere.Fapte mari, care hotăresc pe timp

mai îndelungat mersul vieţii comune, totdeauna şi pretutindenea numai mulţi oameni împreună au săvîrşit. "Srulacesta e a tâ t de invederat, ^ V&, i- prinde mila, când îţi ese ’n * 0 / un biet de muritor, care nu e} re■osă-’l înţeleagă şi-’şi î n c h i p u e ş t e , * şi el prin sine sS fie factor ho tărito r in vieau obştească. Nu ni-e dată, fără, îndoeală^ tu turor deopotrivă, putinţa de a înţelege mersul vieţii comune, şi to tdeuna sftnt între noi oameni, care v8d departe îna­inte şi simt azi ei singuri ceea-ce mâne vom sim ţi cu toţii, voesc astăzi ceea-ce noi ceialalţi abia mâne ori poate chiar poimâne vom voi. E i pornesc dar’ înainte, îşi dau silinţa s6 ne dumerească^ asupra propriilor noastre poi ...lne înduplece a merge după d 'rue şi ne îmbărbătează. Nu A meni de rînd aceştia, şi e firesc sim^>- mentul de admiraţiune ce ne cuprinde în faţa lor după-ce am ajuns în tr’un târziu acolo, unde ei cu m ult mai na- inte ne văzuseră: e în adever ceva pro­videnţial în prevederea lor, în tăria de convingeri, în hotărîrea lnr bărbătească şi ne e ca-şi-când lucrurile ai* fi ti îbt se vină cu totul altfel, dacă n ’a r fi fost şi ei la mijloc.

Şi dacă avem noi simţământul ace­sta, e lucru potrivit cu firea omenească

Unei îndrăgite..Când dornică ’# fereastră stai Şi ochii aţintiţi îi ai Departe ’n sări spre Risărit, Gândind ac etăţi gând tubit, — lSfatul, sburdalnic salt săltând, Vieduhuri vine despicând,Şi ’n fa ţa ta ricori suflând î ţ i face joc în ferul tiu . . Suflând întrensul, tot mereu El ’ţi-’l împlete şi desplete.Şi, dragi îi sunt a tale plete, Jăci le sărută lung şi p iu . .. Dar" obidit de-al tiu dor viu,~J în urechi, cu graiuri rari,V suflă vorbe dulci, de cari 'rumoşii Ui ochi negri, mari, rivesc în giur mai fericiţi...• 'ţi-a f i spus, numai voi ştiţi,

D ar' p a f că-’ţi dă o bună ştire, Căci tu zimbeşti cu mulţumire. . . Hei, ventul înse-’i hoţ din fire, Căci el, stafet crescut fugind, Obrazuri june recorind.N u -ţi poartă veşti pe-a lui suflare Fără vre-o plată onre-care...Ear’ plată dela fa ţă mare Ce iei cu drag ca sărutat/De-a ta frumseţă fermecat E l te desmeardă şi te ’ngână,Şi, în plăcerea lui păgână,Sărută lung alba ta mână,Ş i te sărută pe obraz,Pe sin rotund, pe alb grumaz,Pe ochii mari şi visători Ce’n inimile de feciori .Trezesc atât de dulci f io r i.Ş i vesel bate ear pămentul / . .

O cât aş vrea se fiu eu ventul / . . iSSip. loan Mota.

Rusul la tîrg.La un tîrg odată-un Rus Nişte boi se vânză-a dus,Şi ’ntrebat de-un oare-care De-’i sftnt boii de vânzare,El răspunde ’n data mare:

— „Se ’nţelege, vrem yundut! „Pentru-ce se mai ţinut!!„Eu de dînşii săturat!„Că la mine cât el stat „Sufletul de-ajuns muncat!„Cât eu tras cu dînşii, las,„Las şi alţii se mai tras.

— „Vre-a sS zică nu-’s bani boii? îl întreabă omu ’ndată— „Ba el bun, respunde Rusul, „Bata-’l scârba lui s’o bată.„Că el par’că vinovat„Când eu piost şi cumperat /> „Şi parale mult turnat.. •*„Că eu dat la bani, săracul! 1 „Şi colo... el bun ca d racu l' /

p* F O A I A P O P O R U L U I Nr. 1

s6-’l aibă şi ei înşişi. Marii propaga­tori de idei, oamenii de stat şi mai ales monarchii, care au avut succese mari, ar trebui sg fie prea sus în scara des- voltării omeneneşti, pentru-ca sS se poată mulţumi cu gândul: Am avut norocul de a trăi într’o epocă de desvoltare şi de darul de a înţelege timpul, în care trâesc. Dacă e adevăr, că nu ’şi-au dat silinţa da a împedeca desfăşurarea firească a lucrurilor, suntem îngădui­tori faţă cu dînşii şi le iertăm preten-, ţiunea, altfel ridicolă, pe care o au, când zic: Eu le-am făcut toate, fără de mine lumea ar fi rămas tot în miseria de mai nainte şi e destul să voesc eu, pentru-ca să fie bine veit!

>T|U putem însă şi nici că avem să fii iăduitori, când pretenţiunea acea- st* Are vre-un om, care în vieaţa lui

'"ytoi / \ da t numai dovezi, că nu e în j | înţeleagă desfăşurarea firească

~ ^.olăţii, în care trăeşte, si to t­deauna a fost pedecă în lucrarea co-

/ mună.Suntem cu toţii pătrunşi de simţă­

mântul, că ne pregătim pentru o faptă mare, care va hotărî pe timp îndelungat mersul vieţii noastre comune. Eram mai nainte o mare mulţime de oameni răsleţi, care nu însemnam nimic, fiindcă n’aveam o vieaţă, comună.

.^.Vieaţa noastră se începe din ziua, în care am început să ne adunăm la un Joc, să ne înţelegem între noi, să simţim î să voim la fel, şi cu cât mai mulţi

’ne vedem adunaţi, cu cât mai strînsâ e înţelegerea între noi, cu atât mai viuă ni-e vieaţa şi cu atât mai tari ne simţim noi înşine şi mai puternici ne socotesc alţii. Cum isvoarele de prin înfundăturile

“âlor se scurg unul câte unul şi se adună /a i [, vâlcele şi rîuleţe, pentru-ca se se

.unprjeune în cele din urmă toate în rîu cu ailbie largă şi adâncă, pe care nimic nu-’! mai poate opri în curgerea lui, aşa ne-am adunat noi Românii, mai nainte

risipiţi, în popor ce merge cu hotărîre înainte, încât lumea, care mai nainte nici nu ne ştia, priveşte spre noi uimită, par’că am fi răsărit aşa deodată din pă­mânt, şi e cuprinsă de simţământul, că are să ţină seama de noi în toate combina- ţiunile ei.

Cum oare am pută să fim îngădui­tori faţă cu oamenii, care, neînţelegend rostul închegării noastre şi voind să ne abată din calea noastră fireasă, ne des­part şi ne fac să ne mistuim puterile fră- mântându-ne între noi! ?

Acela, care ne socoteşte rău porniţi aşa cum sântem, proşti ne socoteşte pe noi şi cuminte se socoteşte numai singur pe sine. E numai urmarea acestei pre- tenţiuni ridicole, dacă-’i răspundem: Ba prost eşti tu, care tot n’ai ajuns încă să înţelegi ceea-ce mii şi mii simt şi ştiu!

Mai departe însă n’avem să m er­gem.

Prostia omenească e a toate covîr- şitoare, şi omul se împacă mai uşor cu miseriile din lumea aceasta, dacă primeşte fără de reservă principiul, că ori-şi-ce mişelie e, în cele din urmă, o prostie. Nu însă ori-şi-ce prostie e totodată şi mi­şelie, şi prostia aceasta nu e mişelească, nu are deci să deştepte în inimile noastre simţăminte de repulsinne.

Ce să-’i faci omului, care nu e în stare să înţeleagă ceea-ce lumea toată voeşte ? •' ' :

Nu-’ţi rămâne decât să-’l plângi!Să-’i plângem şi noi pe aceia dintre

noi, care până chiar şi astăzi umblă răsleţi, dar’ să nu-’i urîm, ci mai vîrtos să-’i iubim şi să-’i cruţăm. Poate că mâne ori poimâne tot vor ajunge şi ei să în­ţeleagă, şi deschis trebue să le fie în toată clipa drumul spre albia cea mare a curen­tului naţional.

Yieaţa noastră şi puterea noastră este iubirea, pe care o avem în toate împregiurările unii pentru alţii: prin ea

ne-am renăscut, prin ea avem să ne n dicăm mai presus de cei-ce ne aPas să nu lipsim de ea până chiar nici pe cei-ce nu ţin s’o aibă şi se pun Pe s’ne In gândul lor ridicol mai presus de obştea românească.

Ceea-ce noi facem astăzi nu e decât continuarea unei lucrări pornite de oameni luminaţi, cărora iubirea, ie neam li-a dat destoinicia de a împlini o -menire pro­videnţială : tari în gândul, că pe drumul croit de dînşii numai bine putem să mer­gem, n’avem să ne mai perdem timpul cu nimicuri.

I o a n Slavici.

Din legile noastre.Am făgăduit în artieolii scrişi anul trecut, sub

titlul ,,Ihri{uriic şi datorinţele cetăţeneşti'', că votn pu­blica in traducere în foaia noastră, acele legi, cari li j sftnt mai neapărat de lipsă poporului se le cunoască ca sS nu poată greşi prea uşor, ca sS ştie ce drepturi i şi ce datorinţe are. Cu ziua de azi începem. Dii deocamdată legea cea mai nouă despre economi a j poliţia de câmp (jitărit). i

ID espre fo losin ţa av e rii de păuient.

§ .1 . Averea sa de pământ ’şi-o poate folosi fiecine, între marginile legii, cum ti vine la socoteală. Privitor la folosirea pădurilor sflnt de ţinut îndrumările date de legea dis 1879 (articolul 31). j

§. 2. Dacă undeva şi pe vremea P trarii în vieaţă a acestei legi, pământul sef crează după „econom ia de o g o a r e at douo treimi a acelei moşii, pe temeiul hotărîri judecătoreşti, se pot lucra şi mai parte după felul de până aci, de „econom de ogoare", şi anume atunci când: ^

a) ea zace pe un hotar ori parte de hotfi t ! necomasat; \ j

b) când se află pe hotar comasat, dair e ruptă In mai multe părţi; j

c) când nearătorul ei stă din parţele ut: pământ aşa de mici, cât acelea mai nu se pot folosi de păşunat.

La aceste moşii adunarea (sfatul) stăpâ- j

nilor moşiei, vor hotărî ei chipul sămănării,; ; precum şi rînduiala după care sftnt a se folosi ţelinile, cum ,«6nt a se păşuna miriştele, livezile şi ogoarele. j

X

Omu-acl cătând la ei,Zice:— „Tare-’s mititei!— „Mititel, respunde Rusul.„Că nici pele mult n’avut „Unde mare se crescut!„Dar’ măcar că nu-i prea mare „EI batrin, batrina tare!— „Da! Betrâni, mai zice omul, „N’au nici dinţi cu ce mânea.— „ O! ho, ho! respunde Rusul,„Ba mâncat şi pe mata!„Mititel, dar’ la mâncare „El mâncat ca unul mare!„Şi ’ncă el mai iuti mâncat,„Că el nici nu mestecat!..— „Ce uriţi sUnt! zice omul,„Slabi, uscaţi subţiri la gât,„N’au nici carne, nici de fel!...— „Hei! U rit! oftează Rusul:

* „Dumneata fi mai urît,„Dacă fi bolnav ca el.“

î T h . D . S p e r a n ţa . !

H o ra noastră.Luna-i noauăŞi ear’ plouă. . .

Las’ se ploauă foc şi pară Doar’ s’a face bine ’n ţeară,Că de reu şi de bănat Pănă ’n gât ne-am săturat!Las’ se plouă plumb şi foc Se ne strîngem la un loc Cete mândre de Români,C’aşa zice din bătrâni: „Buturuga mica ’n cale Carul mare îl prăvale! “Că şi ploaia conteni-va,Şi ca mâne resări-va Din durerea nedreptăţii Sfântul soare-al libertăţii...Plouă Doamne şi resbună Şi trăsneşte şi detună Temniţele cu zăbrele Se scape robii din e le !..Plouă Doamne şi resbună Şi te ’ndură şi ne’mbună,Că-i demult acum că noi Sub jug gemem do nevoi!..

Io a n B er tscu ,

Poesii poporale.Din Zarand,

culese de P e tr u M oga, învăţător.

Trandafir cu patru foi M’au cernt la maica doi Unul Mercuri şi-altul Joi,Unul betrân şi bogat Altul tiner şi sârac,Spune’mi, spune’mi pui-de cuc După care sS me duc?La-ă-’l focului betrân,Că dacă merge la fen Vine seara tot oftând Şi din gură ocărînd,Dar’ cel tinăr fluierând Se duce ziua la fân Cu dorul mândruţi ’n sîn,Şi vine seara cântând La dorul mândrii gândind

Bade, dorul dela tine Peste multe dealuri vine Şi nu-’l poate opri nime,Nici ţigan cn cetera Nici Român cu fluiera Numai eu cu inima.

Nr. 1 F O A I A P O P O R U L U I Pag. 3

§. 3. Pustele de sine stătătoare nn pot fi silite să primească şi ele rîndueala „eco­nomiei de ogoare", precum nici părţile de sine stătătoare din un hotar comasat, nici grădinile îngrădite de stat, ori viile. Alte locuri numai atunci pot fi scutite de supunere acelor rîndueli, dacă prin felul lor de cul­tivare nu se îngreunează „economia de ogoare" de pe pământurile vecine. Un loc aspra căruia nu se întinde „economia de ogoare", nu se poate bucura nici de favoru­rile (uşurările) ce să îngădue aceleia.

§. 4. Unde şese ani dela întrarea în yigoare (putere) a acestei legi s’a lucrat tot după „economia cu o g o a r e a zecea parte a stăpânilor pe eare îi priveşte (vecini s’au părtaşi pe aceeaşi moşie) pot cere încetarea acestui fel de muncire. întâia instanţă ju­decătorească, dacă rugarea a fost făcută în toată rîndueala, chiamă după chipul obicinuit, pe toţi cei-ce-’i priveşte, la un sfat în comună, înştiinţând despre asta şi pe cei-ce ar fi pe­trecând departe undeva.

Terminul ţinerii adunării (sfatului) nu poate fi pus mai scurt ca 30 de zile dela ziua în care s’a luat hotărîrea pentru ţinerea acelui sfat

§. 5. Adunarea va fi condusă de pretor (solgăbireu), de căpitanul oraşului, ori de locu- ţiitorii acestora, ca preşedinte, care atrage luarea aminte a celor de faţă asupra însem­nătăţii economice a hotărîrii ce vor se aducă, apoi ia la protocol cuvintele aduse pentru propunere (de a părăsi felul de până aci a economiei) şi contra ei, şi hotărîrea. Hotărîrea ridicată la valoarea de drept (putere) dacă ea a rîn- duit de aci încolo economia liberă (slobodă, fiecare cum vrea) atunci e obligatoare pentru două din trei părţi ale moşiei, ear’ dacă s’a hotărît rămânerea pe lângă „economia schim­bătoare atunci alţi şese ani mai departe, ea nu se poate schimba.

§. 6. în ce priveşte păşunile cari for­mează proprietate (avere) obştească (a mai multora) şi nu să pot împărţi, acolo adunarea stăpânilor are să rînduească chipul cum e a să păşuna, cum sflnt a se cultiva vitele, şi ţinere^ taurului.

Dacă dreptul la pâşunat e îndoelnic că anume cât să cuvine unuia fiecăruia dintre proprietarii în comun (tovarăşi), şi îndreptă­ţirea, adecă partea fiecăruia nu s’a statorit încă prin judecătorie, atunci până judecata va hotărî, organele administrative vor statori ele deocamdată dreptul de păşunat. Va urma.

Din trecntnl nostru.Una din cele mai frumoase po­

doabe ale sufletului unui om, este cu­noaşterea deplină şi curată a trecutului neamului seu.

Fiecare popor în vieaţa sa mai lungă ori mai scurtă, a trecut prin bine şi prin rău, prin împregiurări prielnice care ’l-au ridicat şi întărit, şi prin zile fără noroc, care ’l-au ţinut locului, ’l-au împins poate chiar tot mai jos, mai înapoi, şi a le şti pe acestea toate, este lucru de mare folos, căci atât din zilele de bine cât şi din cele de rău, omul cuminte va putea scoate cuveni­tele învăţături pentru vieaţa de azi şi cea viitoare, că adecă cum are se-’şi îndrepte paşii sei şi lucrarea sa, ca se nu mai dee peste zile rele, ori cum se scape de ele şi la bine să ajungă.

Este acesta un adevăr foarte mare, şi el a fost recunoscut încă din zile străvechi, de pe vremea vechilor Ro­mani, cari ni-au lăsat vorba, că: «Isto­ria este magistra (învăţătoarea, căliuza) vieţii/»

De multe rele te vei putea feri cunoscend păţaniile altora din istorie, şi multe primejdii vei putea încungiura, şi multe pilde bune de mari şi eroi- ceşti fapte te vor însufleţi ca se le urmezi!

Dar’ nu numai pentru asta e bine se ne cunoaştem trecutul, ci şi pentru aceea, că întrând poate vre-odată în vorbă cu vre-un străin, care ni-ar spune că şa, că pe dincolea, şi ar încerca se ne hulească, şi numai pe al seu neam se-’l laude: ştiind bine istoria întreg po­porului românesc, vei putea să-’i spui numai decât, că de ce anume suntem noi aşa cum suntem, ceva mai rema înapoi, şi cine poartă vina la asta; v^. şti să-’i spui că e încă o nespus de mare vrednicie a noastră, că astăzi tot mai trăim ca Români şi încă atât de limpezi şi de neînfrânţi; că alţii ar fi murit de zece-ori până la cel din urmă fiiu, de ar fi trăit vremile pe cari noi le-am trăit; şi asta dovedeşte tocmai, că suntem un popor cu puterea de vi­eaţă a aurului, pe care nici focul nici apa, nu-’l poate schimonosi, ci tot aur

ese şi din foc şi din ap ă! Şi-’i vei pu­tea număra pe rînd toate figurile mari, care în decursul vremii ridicate din si­nul acestui popor, au săvîrşit fapte prin care au pus lumea în uimire şi au um­plut cu spaimă inimile trufaşe ale îm­pilatorilor lui!

Mare este trecutul poporului ro­mân, şi plin de frământări şi de sbu- cium. începutul lui este plin de mari nădejdi, strălucit, încântător, fericit!.. Urmează apoi o lungă, foarte lungă vreme de fel şi fel de neajunsuri, greu­tăţi, nenorociri, cari ’l-au cufundat în întunerec, în nevoi, în ispite. Valuri mari şi turbate de foc şi fer, pismuindu-’l, se aruncă asupra lui ca se-’l nimicească, el însă rămâne, obosit ce-i drept şi despoiat de multe din podoabele sale, dar’ tot curat, tot venjos, şi în vremea din urmă părtaş făcutu-’la D-zeu de o soarte ear’ mai bună, care seamănă cu cea dela început, deşi nu peste tot locul pe unde Români sânt, şi ear’ se înalţă, repede şi frumos, şi ear’ o să ajungă sus, tare şi mare, cum era odi­nioară, şi cum vrednic e se fie, ca po­por de mare viţă! Cu un drug de aur îl poţi asemăna trecutul lui, la în­ceput şi la sfîrşit strălucind, ear’ cu mijlocul întunecat de smoala negrelor şi vrăşmaşelor vremuri!

Când vei cunoaşte temeinic istoria, trecutul poporului român, şi cineva va încerca să-’ţi zică o vorbă rea despre dînsiil, nu te vei supăra, ci vei zimbi de neştiinţa şi prostia lui, şi-’i vei spune: Dacă acest de voi hulit popor ar fi trăit vremuri aşa de bune cum altor anumite popoare dat li-a fost să trăească: nu acolo unde voi, Uugurii spre pildă, sunteţi, ci de zeci de ori mai sus ar sta, căci mari puteri vîeţuesc întrînsul, cu mult mai mari decât în voi, puteri însă cari au fost împedecate în desvoltarea lor prin împregiurări neatîrnătoare de noi!

Eată cuvintele pentru cari am fă­găduit că vom începe publicarea unui şir de articoli istorici, şi, după acestea, cu numărul viitor vom , şi face-o, luând firul dela început, dela descălecarea noastră pe aceste plaiuri. j. m .

De lAngă Arieşculese de I o a n V esa înv.

De-aş ajunai zile multe,Să mă duc la vară ’n munte, S’aud brazii yijăind,Pe mândra ’n frunză zicând. S’aud glas de păsărele,,Ca glasul mândruţii mele,S’aud cucul şi mierla,Să mă ’ntâlnesc cu mândra..

Mult mă ’ntreabă urîtu Doru-mi-’i de bădiţu,Foaie verde iasomie,Dar’ eum, Doamne, să nu-’mi fie!.

Bate, Doamne, bate rău,Talpa leagănului meu,In care m’am legănat,Că de mult năcaz am dat!..Dela leagăn până-acum N’am avut noroc nici eum.

Dela Ctbleşculese de C o n s ta n tin M â n u , înv.

Vină, lele, şi nu mere La oala cu rumenele.Vină, lele, nu fugi,Şi pe nas nu te mânji! Rumenele, ia-le drace Face pe lelea de-’ţi place. Rumenele din potică,Face pe lelea voinică,Şi pe badea de nimică.

Lasă, lasă, mândră, lasă, Oamenii să se rărească Se-’ţi dau gură să-’ţi tignească, Oamenii să se cam ducă Se-’ţi dau gura să-’ţi ajungă.

Frunză verde şi-un bănuţ Am avut şi eu drăguţ,Şi n’am ştiut să ’mi-’l cruţ. Dar’ de ’l-aş ave acum ’L-aş ţine ca p’un păun.

Din Vaşcău,culese de V a sile S a la , înv.

Crişule, Crişule,Apă mergătoare,De-ai fi grăitoare Eu te-aş întreba .N’ai văzut mândra?— Nici trei zile nu-’s De când e-a s’a dus..— Bat-o focu bată,Mare blăstămată,Că ea că s’o dus Şi ea ’şi-a lăsat Car cu patru boi Şi-o turmă de oi.Plug cu patru junei Şi-o casă cu prunci.Bat-o focu bată Mare blăstămată,Că ia că s’a dusŞi ea ’şi-a lăsat Un bărbat înalt Ca un fir de brad De umblă tot bat...

Pag. 4 F O A I A P O P O R U L U I

De ce-a căzut guvernul ?De când ministrul Wekerle a depus

frânele cârmuirii ţerii în manile Maies­tăţii Sale Monarchului, sau mai drept zis, de când Maiestatea Sa ’l-a alungat din fruntea ţerii, a trocut' mai mult de o sfiptgmânâ până sS se poată afla alte per­soane cu care Maiestatea Sa s6 cerce a câvmui mai departe.

Drept pricină a alungării lui.. We­kerle şi Szi’âgyi dela cârmă, se spun doue lucruri:

"Wekerle, ca ântâiu ministru, el avend mai mult de lucru cu Mai.-Sa, se purta pu­ţin frumos faţă de domnitor. Aşa, spre pildă dupâ-ce legea căsătoriei civile a fost la a doua probă trecută cu chiu şi vai şi prin casa magnaţilor, Wekerle tot mereu ruga pe Maiestatea Sa sâ-’i sfinţească le­gile, subscriindu-le. Maiestatea Sa însfi nu voia, ’i-a făgăduit însă odată, că poate că totuşi, după anumite schimbări. Tre­cuse vreme multă şi Maiestatea Sa nu întărea legile. Wekerle atunci merge odată Iu Yiena şi-’i zice : „Eu me încred în cuvintele Maiestăţii Voastre apostoleşti!“... Ceea-ce însemna că: in6 ţin de făgăduinţa dată, întăreşte-le odată !! Deşi Maiestatea Sa, nu-’i făgăduise de-adreptul întărirea.

Această urîtă păşire a lui Wekerle, a înscârbit nespus de mult pe Maiestatea Sa, şi după-ce a sfîrşit de vorbit, îi zise ministrului cu voce aspră:

„Bine I Dacă, zici că am făgăduit, voiu sfinţi legile, deşi îm i aduc aminte, că făgăduinţa Mea am făcut-o atîrnă- toare de lucruri pe care d-ta nu le-ai împlinit. In trebile bisericeşti ai mers fă ră îndoeală prea departe. Pas de pas a i cerut dela mine învoeli peste învoeli şi poate că umbli cu gândul se p u i o nouă manevră de felul aeesteia la cale. E u vreau se am linişte, d a r’ nu o a ţitare şi mai departe a spi­ritelor. A şa nu poate se m ai m e a rg ă !“ .

F U L G I I .Drag li-e oehilor se vadă Flutureii de zăpadă Cum se cern uşori prin zare Pe întreaga ’ndepărtare Pe aripi purtaţi de vânturi Peste sate, peste câmpuri...Cum pe pomi de crengi se leagă, Paturi moi cum se aşează Peste câmp de îl albesc...Alţii ’n geamuri se isbesc Ca se vadă daeâ ’n casă Lângă vatră, ori la masă Nu se ’ntemplă-un lucru mare, Bună-oară-o sărutare.Ear’ apoi sdrobiţi cad jos Aşternând covor frumos...

Be i u ş . A l. I /u c ia n -B o lc u .

* * * Nici un râu nu e mai mare ca acela ciad oile nu-’şi cnnose ciobanul care bine vrea se le păzească, sau când nu ştiu deosebi pe cioban din urs, care le vrea perirea! Dar’ de bună-seamă că şi cio­banul trebue se-’şi cunoască oile ce yin după sine, şi dacă ra fi una hoinară, se o arunce ca s6 nu se mo­lipsească şi altele!...

G eorge C ă r ţa n , cioban.

Wekerle se fâcîx palid ca pâretele şi ruşinat-plecându-se zise: „Din cuvin­tele Maiestăţii Voastre voiu şti trage ur­mările*4., Adecă va şti că nu mai are altă de făcut decât sâ părăsească cârma!..

A doua pricină a căderii lui şi a per- derii încrederii în faţa Maiestăţii Sale, e purtarea cea nespus de păgână fa ţă cu popoarele nemaghiare ale ţen t, pe care le-a împins până la cele mai din afară margini, şi le-a aţîţat încât în fiecare zi se poate aştepta chiar isbucnirea nemul­ţumirii în formă primejdioasă. Şi această, ’i-s’a spus, şi acum se caută oameni mai de pace.

Semnele înfrăţirii.Apropriarea între apăsatele neamuri

nemaghiare deopotrivă nedreptăţite de stăpânirile ungureşti, înaintează tot mai mult; cu atât mai mult, cu cât mai tare cei dela cârmă se năpustesc asupra noastră a tuturor. Şi e numai prea firesc acest lucru. Loviţi toţi de acelaşi impilator, nu e oare firesc ca sS ne dăm cu toţii mâna în contra lui şi se cercăm a-’i băga minţile în cap? Spre aceasta nisuim, spre această ţintă înaintăm.

Semnele de apropiere între apăsatele popoare în timpul din urmă, se dau tot mai des. Când e un proces românesc vine şi-’l apfiră un Slovac ori Sârb, când e un proces serbesc vine şi-’l apfiră un Român şi un Slovac, şi aşa mai departe. Când anul trecut erau pe astă vreme în temniţă toţi redactorii „ Tribunei“, şi domnişoarele române au hotărît s6 dee fiecărui câte un dar de Anul -Nou, ele au dat şi luptătorului slovac Hurban Va- janszky , care zăcea în aceeaşi temniţă cu ai noştri pentru acelaşi pScat: cutezarea de a se fi pus în faţa celor ce lovesc în iubitul seu neam! — o frumoasă cunună de laur, din foi de argint lucrată ’i-s’a dat.

S’a, început apoi, şi s6 poarţă până azi, un călduros schimb de scrisori între D-şoarele slovace şi române, întră stu­denţii slovaci, şerbi şi români, între frun­taşii şerbi, slovaci şi români.

Doamnele şi d-şoarele slovace drept rgspuns la darul românelor, au trimis acestora un prea frumos album (carte) lucrat de minune frumos, în care le mul­ţumesc şi încredinţează de r dragostea lor, subscriindu-’l mai multe mii de femei fruntaşe, d-şoare şi ţerance slovace chiar!

In zilele din urmă s’a dat ear’ un frumos semn despre aceea cum inimile tinere ale confraţilor apăsaţi cu noi sânt: studenţii şerbi din Pesta, din prilegiul bravei ţinute a d-şoarelor române în faţa judecătoriei unde au fost duse pentru pur­tarea colorilor naţionale, le-au trimis aces­tora o prea frumoasă adresă scrisă pe o mare coală de hârtie fină şi cu multă măiestrie lu­

crată şi împodobită, pe care e scrisă o frQ, moaşă poesie sârbească ce sflrşeşte la fiecare strofă eu vorbele J o tu lp e n tru naţiune/* in frunte purtând titlul „Eroinelor mâne/* Deasupra poesiei e o frumoasă, legătură în jumătate din tricolor româ­nesc, juraâtate sârbesc, pe coloarea din mijloc scris româneşte şi sârbeşte: „ Totul pentru, naţiune / “ Au subscris-o 21 de studenţi sârbi aflători la universitatea din Pesta!

Foarte frumos şi îmbucurător!

Semne acestea, toate ne încredinţează că al nostru e viitorul, şi că lupta ce azi o ducem, mai frumoasă şi mai fâ- găduitoare de isbânzi are s6 fie de azi încolo încă! Dee D-zeu câ aşa s& şi fie t Şi toate semnele vremii aşa ne spun că va fi!

însufleţite şi încântate de reuşita ce-a avut întreprinderea de-a aduna tot felul de lucruri dela femeile române, care sâ fie vândute pe cale de loterie In Bucureşti, şi din venitul cărora s6 se ajuture fami­liile iubiţilor noştri întemniţaţi, —• dom­nişoarele romăne din Braşov publică o scrisoare cătră femeile romăne de pretu­tindenea, în cart între* altele zic:

Scumpe Surori !

„Am apelat cătră D-Voastră, scumpe su­rori, cu toată încrederea. Am fost conduse de cel mai nobil simţeinânt, de simţământul iu­birii de neam, când am făcut aceasta. Şi am fost sigure, că acelaşi simţomânt încălzeşte as­tăzi piepturile D-Voastre, ale tutora. Dorinţa inimi noastre s’a împlinit, fapta pentru care ne-am întrepus noi s’a sevîrşit. Şl atât de însu­fleţite v’aţi aretat în chestia aceasta, încât o măr­turisim cu bucurie, acuma când ne putem da seamă de ce s’a adunat, că s’a dobândit o is- bândă, de care putem fi mândre, o isbândă vrednica de causa pentru care ne-am întrepus!

„S’au adunat aproape 5 0 0 0 de obiecte frumoase şi preţioase şi afară de acestea

8 fl. j j cr. în 8 Decemvrie a fost la noi stimata domnă Henrirtia Sikleattu, nobila fe­meie română din Bucureşti, care a început pornirea aceasta, şi sub conducerea că­reia se face loteria c’A '^ucureşti. Şi d-na Sihleanu a fost peste aşteptare mulţumită şi încântată, văzând cu câtă alipire cătră causa neamului nostru, şi cât zel faţă cu soartea lui, se ştie purta femeia română de aici! A zis cele mai lăudătoare vorbe la adresa dă- ruitoarelor.

„Cu prilegiul acesta am dat în seamă d-nei Sihleanu toate obiectele ce s’au adunat pânx acum şi s’au trimis la Bucureşti.

Scrisoarea se încheie apoi cu cuvintele:

„VS adresam tuturora, cari aţi contribuit îa urma apelului nostru, felicitări şi mulţu­mite sineere!*

Braşov, Decemvrie r . 1894.

Mariana Tulia Stănescu. M ari a Steriu, Agapi* Nicolau, Elena Stănescu, Elena Nastasi,

Victtria Branisce, Marieta Ilasievici,

Nr. 1 F O A I A P O P O R U L U I

SCRISORI.învăţători bravi.

Porceşti, a doua zi de Crăciun,; 1894.

Dle Redactor!Obosit oare-cum de ale vieţii de oraş în­

cordări şi fumuri, ca fiu «1 poporului, deprins cu greul şi cu binele vieţii de la sat, şi chiar

în răul acelei evlavioase vieţi aflând adese mai m ult farmec decât în „binele“ celei de oraş, dori am tare se mai petrec un cias două la sat, In aceste zile de sărbători.

Şi-am plecat din Sibiiu spre Porceşti, la un prieten ca se petrec după-ameaza zilei de Crăciun acolo. Când am ajuns în sat abia vedeai :icî-colo câte un băiat, ori o femeie. Ca pustiu. JEra tocmai vremea bisericii. Toţi era» la bi­serică. M’am dus şi eu de-adreptul acolo. Şi dacă altă plăcere nu ’mi-aş fi găsit, aş fi fost pe deplin răsplătit prin mulţumirea sufletească cu carea m’am depărtat din biserica văzând cele-ce acolo s’au petrecut. Se sftrşise vecernia şi învăţătorii puseseră, potrivit obiceiul sătesc, pe eâţiva băieţi îmbrăcaţi ca „Irozi cu steaua", să se producă în faţa poporului Întreg, In fru­moasa şi marea biserică zidita de Mateiu Ba- sarab-Vodă! .. Şi au început şcolarii a de­clama cunoscuta piesă cu Irod-Implrat, faţă de Craii Valtezar, Gaspar, Melchior ş i Ânge- rul, şi au predat-o frumos, respicat, şi poporul, ■de care numai puteai mişca prin biserică, as­culta cu veselie şi mulţumită, după care au în­ceput „craii“ să colinde „O ce veste minunată“, frumoasa colindă, pe care însă poporul nu a mai ascultat-o tăcând, ci au început cu toţii, bărbaţi şi femei, biserica întreagă a cânta după «oral de şcolari, până la sfîrşit. Un „craiu“ apoi a încheiat producţia prin obicinuita mul­ţumită, poftind tuturor sărbători fericite, şi ca „naşterea lui Christos se le fie de folos*, şi apoi s’au depărtat toţi în bună rîndueală, mul­ţumiţi şi veseli de isprava frumoasă a tineri- lori. Şi are drept poporul din Porceşti să se bucure, căci roade frumoase arata ostenelele ce domnii învăţători Orlea şi Banda şi le dau cu învăţarea fiilor poporului. Şi dacă după ameaza zilei de Crăciun a adus bucurie bunului po­por din Porceşti, vrednicia de buna seamă a d-lor învăţători este.

Despre poporul însuşi ’mi-s’a spus, că e deştept, harnic şi mai pre sus de toate evla­vios. Ţine la credinţă şi biserică. în Dumi­neci tot aşa cânta anumite cântări, după cor sau cântăreţi, întreg poporul, cu bărbaţi, c» fe­mei, precum am auzit eu cântând colinda alăturea cu „craii". Foarte evlavioşi. Şi bine e, până aşa e!

Eu am venit napoi vesel şi aducând cu mine încredinţarea, că în Porceşti noi avem un popor brav şi bravi învăţători!

im .

„Cindarui Poporului",„Institutul Tipografic" din Sibiiu de zece

■ani tipăreşte un călindar întocmit întru toate J>otnvit trebuinţelor poporului însuşi. în el aflăm tot ceea-ce ne lipseşte în decursul unui an şt în deosebitele împregiurări în care ve­nim. După obicinuita parte calendaristică ari- tănd în fiecare s i călindarul vechiu ş i nou, cu sfântul ori slrbătoarea lui, — aflăm aci însemnarea tuturor domnitorilor din Europa. Urmează îndrumări privitor la treburile ce le avem cu posta şi telegraful, apoi „scala timbrelor" fstempelelor), că adecă pe ce rugare ori cuitanţă cât timbru trebue pus, ca s l nu ie poată pedepsi finanţul. Urmează mp oi nu­

mirea căpeteniilor celor doui biserici române dela noi. Acestea sunt toate lucruri de folos. Dar' ,folosul“ vine a se împreuna şi cu fru ­mosul “! Ş i în scopul acesta în „Călindarul Poporului" se află tipărite ş i mai multe lucrări literare frumoase, de petrecere.

Oea dintăiu este „ Vldnvele", novelă de Barbu Stefănescu Delavrancea, unul din cei mai meşteri scriitori români. Novela e un ade- virat boboc literar şi e mai mare plăcere a o ceti! Aflăm apoi pe „Moţul şi Domnul", o istorioară hazlie scrisă de Ioan Vesa, învlţător.

Ş i ear' urmează ceva de folos. Sub titlul „Economic" se dau temeinice sfaturi „Despre stîrpirea omidelor", despre cum se poate pre­găti „Sirop de smeură şi de cireşe". Şi ear’ ceva frumos, de desfătare: Poesia: „Cu flori, ai ramuri verzi", scrisă-martirilor noştri de P. Dulfu; apoi minunata şi însufleţită poesie: „Lnpta vieţii" de George Coşbuc, cel mai mare poet român în vieaţă. După acestea sânt câteva pagirie de haz, de voe bună ş i de câteva ghi­cituri. In urmă e pusă >Însemnarea tîrgu- rilor« din Ungana, Ardeal, România:, şi o mulţime de „inserate", adecă îndrumări ca voind sl-’ţi cumperi anumite lucruri de tot felul, unde s l scrii după ele.

CăUndarul are format mic, drăguţ la înfăţişare şi de folos la întrebuinţare, şi deşi se întinde pe nu mai puţin ca sece coaie tipărite costă numai 20 cr., mai ieftin decât toate că- lindarele noastre de pretutindenea l

Dm parte-ne îndemnăm pe toţi cetitorii s l cumpere acest călindar cerendu-’l dela In­stitutul Tipografic din Sibiiu. Preţul se tri­mite aşa, că în o epistolă punem un timbru de 20 cr. şi pentru trimis prin postă unul de j er. .......

Invitare de abonament.Cu 1 Ianuarie st. v. »Foaia P o ­

porului» întră în al treilea an al vieţii sale. Ne luăm prin aceasta voe a atrage de cu vreme luarea aminte a abonaţilor noştri, că cu sfîrşitul lui Decemvrie stil vechiu, le-a încetat abo­namentul pe anul de faţă, şi îi rugăm se binevoească a grăbi cu reînoirea lui pentru-ca se nu fim siliţi a opri tri­miterea mai departe a foii.

»Foaia Poporului« va apare re­gulat şi de aci înainte, şi preţul îi va re- mânâ acelaşi, şi anume:

Pe nn an întreg . . 2 fl. (4 coroane) Pe jnmetate de an . . 1 fl. (2 coroane).

Pe timp mai scurt, nu putem primi abonamente, nici dela alt termin, decât dela începutul şi dela mijlocul anului (1 Ianuarie şi 1 Iulie st. v.)

Abonaţii noi, sânt rugaţi a-’şi scrie numele lor şi al comunei foarte curat şi ceteţ, însemnând posta din urmă.

Rugăm pe toţi bunii noştri spri- ginitori, s£ nu ne lipsească nici pe viitor de caldul d-lor sprigin în schim­bul căruia noi ne vom strădui a le da o foaie bună şi folositoare.

A d m in is t r a ţ ia

„Foii Poporului".r » y r r » w r '«r »

CRONICĂ;A leg erea d e r e p r e s e n ta n ţ i c o m u ­

n a l i i n S a tu -n o u s'a ţinut în 23 Decem­vrie, cu puţină îngrijire din partea alegăto­rilor, caci din 1200 alegători abia au votat 600. Au fost două partide româneşti, una a inteligenţei, care a avut de coiteşi pe câţiva Jidani, ear’ alta care a avut câţiva corteşi şerbi. Partida inteligenţei a învins cu mare majoritate de voturi. Dela această alegere acei alegători, cari au spart ţinerea laolaltă a Românilor din Satul-nou, s’au putut încre­dinţa, că dacă inteligenţa română s’a împreu­nat într’o partidă puternică spre adevlratul folos a l comunei, trebue şi ei să se alăture la acea partidă, ca se fie toţi Românii una şi să nu mai aibă lipsă de lifte Btrăine la ale­geri. Avem toată nădejdea, că de aci înainte în Satul-nou toţi Românii vor ţină laolaltă.

Un econom.*

U n ostaş v o in ic . Montecucculi a fost numele unui general mare de-ai împărăţiei noastre. El a murit acum două sute şi vre-o patrusprezece ani. în vieaţa lui s’a bătut cu

- Turcii şi cu Unguri (eu Racoţi) şi cu Nemţi şi cu Svedezi, cu aceştia din urmă într’un resboiu mare care a ţinut treizeci de ani. Dar’ ghi­nărar voinic are şi cătane voinice. Eată ce ’i-s’a întâmplat lui cu o cătană de-a sale:

Generalul Montecuculli poruncise într’un marş ca sub pedeapsă de moarte, nimeni să nu treacă prin lanuri de grâu.

Un soldat întroducendu-se dintr’un şanţ şi necunoscând ordinul, trecu printr’o cărare prin mijlocul unui lan.

Montecuculli, care-’l zări, porunci să fie spânzurat. Atunci soldatul apropiându-se spuse că nu-i vinovat, căci nu auzise ordinul.

Montecuculli nu vrii se asculte nici cu un preţ.

Atunci soldatul, care nu fusese încă des- armat, strigă plin de furie: N’am fost vinovat dar’ am să fiu acuma.

Apoi întinse puşca, trase în general şi nu-’l nimeri! Montecuculli a iertat pe sol­datul îndrăsneţ.

C eî m a i m a r i b o g ă ta n i î n U n­g a r ia , sânt, după cel mai nou extras din foile catastrale, 3191 de mari proprietari de bunuri (moşii întinse). întâiul mare proprietar e însuşi statul ungar, cu 2,816.418 jugăre catastrale. între privaţi cei mai bogaţi sân t: Prinţul Nicolae Eszterhăzy care are o moşie de 421,052 de jugăre; prinţul Cobuorg cu 214,838 jugăre, Principele de coroană Albrecht cu 157.751, principele Iosif cu 56.939, apoi ceialalţi membri ai familiei domnitoare au toţi laolaltă 86,912 jugăre. Dintre „grofii* ţerii au: Ervin Schonborn peste 226,021 jugăre; Tasilo Festetich peste 153,541, Societatea pe acţii a căilor ferate austro-ungare 225,159; fondul religionar 170,000. Dintre capii bise­riceşti, cel mai avut ieste episcopul romano- eatolic dela Oradea-mare, care are un bun de 189,934 jugăre, şi deloc după el urmează e- piscopul greco-catolic român tot din Oradea- mare, care are un bun de 130,808 jugere; primatele din Kalocsa are 23,143 jugăre; E- piscopia dela Erlau cu 91,702, primatele ca ceva peste 1000. între oraşe, cel mai bogat e Dobriţinul, cu un bun de 91,618 iugere; Seghedinul cu 72,127. Mai sânt bogaţi ba­ronii: Armin şi Berthold Popper cu câte 23,900 jugăre; sânt apoi 31 de inşi cari au mai puţin ca 50,000 dar mai mult ca 30,000 de jugăre: 54 inşi au mai mult ca 20,000 de jugăre ţi

Pag. 6 F O A I A P O P O R U L U I Nr. 1

mai pnţin ca 30.000 ; 197 de inşi au mai puţin ca 10,000; peste 5000 de jugăre au 226 de inşi; mai mult de 1000 de jugăre 1655 de inşi; ear’ între 750 şi 1000 de ju­gere au 981 de inşi! —

Eatâ cum sânt date atât de mari averi pe mâna alor câţiva ©ameni, cari să-’şi poată petrece vieaţa în zile dalbe, pe când noi su­tele de mii şi milioanele de muncitori, mun­cim eu palmele până ne sleim de puteri şi întrăm înfrânţi sub glie, şi tot n’avem cu ce ne hrăni şi îmbrăca cinstit pe noi şi fiii n o ş tri! ..

*

„JE conon tu lu, adaus Ia „Foaia Popo­rului*, începând cu numărul acesta ântâiu al anului de faţă, va fi paginat (numărate feţele) deosebit de cele ale „Foii Poporului«. Am aflat-o de bine asta, pentru cuvântul Ca ceti­torii se poată păstra „E co n o m u lşi la capătul anului se-’l poată lega deosebit, spre a avâ la îndemână îndrumările dintrînsul, — ear’ foaia se poată fi ear’ deosebit pusă laolaltă.

*P e n t r u s c u m p i i î n t e m n i ţa ţ i evla­

via în popor creşte mereu. Din Tăuni ni să scrie, că poporul de acolo a hotărlt, din iu- * bire faţă de scumpii noştri martiri, că pe timpul cât vor fi întemniţaţi, în fiecare sep- tămână într’o ziuă să se slujească o s. litur­ghie, şi anume în săptămâna I Luni, în a II Marţi şi aşa mai departe până se gată, şi apoi eară se începe din cap. S. jertfă o dau pe rînd câte 4— 5 familii.

Această faptă creştinească s’ă şi început de 3 săptămâni.

*

B a n c ă n o u ă . Pe 31 Ianuarie 1895, e eonchemată la Bucium-lsbita adunarea ge­nerală (a tuturor celor-ce au drept) a acţiona­rilor băncii „Detunata“, care se înfiinţează cu un capital de 30.000 fl. în adunare se vor lua hotărîri privitoare la începerea lucrării băncii şi la fiinţa ei. Capitalul e asigurat, ac- ţiile fiind subscrise toate.

*D i n JBozovici ni-se scrie, că acolo la

sărbători mai mari totdauna a cântat corul în biserică, anul acesta însă dl învăţător, doar’ din nepăsare, n’a mai învăţat corul, ci a mers ca şi în alte Dumineci şi a ţinut numai strană, lucru pentru care s’au supărat rău poporenii de acolo, mai ales că la astfel de zile mari vin şi străini la biserica română. Cu părere de rău luăm însemnare despre această negli- giare a d-lui învăţător D. Verindianu.

*D i n T ic v a n u l m a r e primim din par­

tea bravului plugar Timoteiu Stanim ir o scri­soare mai lungă, în care ne împărtăşeşte, că pe la D-lor sânt cu toţii foarte înscârbiţi pen­tru păcatele pe care le-a severslt foaia „Drep­tatea'* din Timişoara în vremea din urmă, şi pe care le-am înşirat şi noi în numărul 49 din anul trecut. Ni-se spune că poporul de acolo e foarte însufleţit de causa naţională: s’au dus mulţi la Cluj la procesul Memoran­dului, ear’ pentru Iancu în scurtă vreme s’au adunat peste 50 fiorini; că merg multe foi în comună, şi altele. Ne veselim de aceste veşti şi laude aducem bravului popor român din Ticvanul-mare!

* 'D e s ă v ir f i r e a lu c r u r i lo r d -x e e ft i .

Cât de desăvîrşite sânt lucrurile şi făpturile lui D-zeu, în asămânare cu tot ce mâna ome­nească încearcă să facă, se poate vedâ şi din următoarele cercări ale multor învăţaţi. S’a pus sub microscop (un fel de ochian care mă­

reşte de zeci şi şute de ori un lucru decum îl vedem cu ochii, tăişul unui briciu foarte fin ascuţit, şi aşa privit el se arată vederii foarte neregulat cu o mulţime de ştirbituri şi rupturi. Acul cel mai subţire se vede ca un drug mare de fer. însă acul unei albine, ori-cum ’l-am învîrtl sub microscop, totdeauna ni-se arată, neted şi fără vre-o greşeală, şi se va termina cu un vîrf abia de văzut!

Firele celei mai gingaşe ţesături de mână omenească, le vom vede mai groase decât nişte funii de corăbii, dar’ tortul paiangenului este neted, strălucitor şi de aceeaşi grosime peste tot locul! Punctul cel mai mic, făcut pe hârtie cu peniţa cea mai subţire, formează o pată grozav de neregulată. Dar’ punctu- leţele de pe aripele fluturilor ne par foarte rotunde şi regulate şi de multe-ori iau figuri aşa de regulate şi frumoase, încât aprind mi­rarea şi admiraţiunea privitorului. Aşa de mare e deosebirea între lucrurile de mână omenească şi cele ale firii, a lui D-zeu!

*

C o m u n ic a ţ iu n e în t r e r u p tă . în părţile Panciovei din pricina unui mare viscol cu zăpadă comunicaţiunea (umblarea pe dru­muri) a fost cu totul întreruptă. Chiar şi umblarea trenurilor Panciova—Becîcherecul- mare şi Yîrşeţ—Cubin, a încetat de mai multe zile. S’au întâmplat şi nenorociri între călători.

*

V a s ile M o ld o v a n , p r e fe c t d e le- g iu n e î n 184819 , a reposat de curând şi a fost îumormîntat la 22 Dec. v. în Boziaş. Dînsul era în verstă de 70 ani, şi în lup­tele din 1848 a avut parte însemnată, ca pre­fect de legiune. A trăit în cinste, a fost un caracter nobil şi dâ o mare bunătate de inimă. Era iubit şi cinstit de toată lumea, şi era un naţionalilt înfocat. Fie-’i ţărîna uşoară!

*H y m e n . în 24 Decemvrie v. c. s’a

logodit îu Sibiiu amabila d-şoară Eugenia M a te iu cu dl Adalbert S o s t a r i e d e L e - to v a n ic , sublocotenent în regimentul de ar­tilerie al corpului de armată 12.

#

M o n u m e n t l u i T u d o r V la d im i- re sc u . Precum ne-am apucat noi se ridicăm un monument lui Iancu, aşa se apucă acum şi fraţii noştri din România să facă şi ei unul lui Tudor Vladimirescu, despre care îndată vom spune cine este. Eată ce cetim-într’o ga­zetă din Ţ eară : Mai mulţi studenţi din Gorj au luat hotărîrea de a ridica în Tîrgu-Jiu o statuă lui Tudor Vladimirescu şi care va fi aşezată în faţa catedralei din acel oraş. O co- misiune de studenţi gorjeni s’a presentat dlui Lascar Catargiu pentru a-’i cere autorisaţiunea se deschidă liste de subscripţiuni. Ministrul li-a dat această autorisaţie. Vladimirescu s’a născut în judeţul Gorj, de unde sânt se vede, şi studenţii pomeniţi mai sus, care vreau să-’i ridice monumentul. La 1821 el a făcut o răscoală în Ţeară, de-a gonit pe nişte domni Greci, pe care Turcii îi puneau pe-atunci să eârmuească pe fraţii noştri din Ţeară. De a tunci s’au trezit şi fraţii noştri din Ţeară, care au căpătat ear’ prinţi români, şi de atunci, dela revoluţia aeeea, li-a mers tot mai bine până-ce au ajuns acum de au craiul lor şi ni­meni nu le mai porunceşte. Pe Vladimirescu ’l-au omorît, nu-i vorbă, Grecii, cu vicleşug, dar neamul românesc nu uită ce bine ’i-a făcut, şi acum îi ridieă monument în semn de recunoş­tinţă.

R î S.Bolnavă rău.M ama: Vai, Jetiţa mea, tot m ’ţi-e

bine ? Ce zici, sS, trimit după doctorul R....Fata: D ’apoi bine, mamă, nu ştii

că e logodit deja.....#

—- Tândală, spune-’mi ce e tele­fonul ?

— închipue-ţi un câne cu o coadă lungă dela Giurgiu până în Bucureşti, î l strângi de coadă în Giurgiu şi latră la Bucureşti...

*

Tin^r cuminte.— De ce te duci totdeauna cu lo­

godnica d-tale la gard ? — întreabă unul pe un pretin al seu.

— Bentru-că ne putem săruta fără sfială, deoare-ce oamenii cred că ne luăm rămas bun...

*Pe uliţă.— Vezi pe omul acela ? Zbicirea

multor lacrimi o a ajutat dînsul!..— Cum, e vre-un mare binejacăor!— Dar’ de unde! E fabricant de

năfrămi de buzunar!*

Un jidan întră într’o prăvălie (boltă) şi cere s6-’i dee nişte pinteni, ca umblă dumnealui mult călare. Stăpânul îi aduce o ’păreche. ’ ^

— Cât de scumpi ? întreabă jidanul.— Doi florini — răspunde boltaşul.— Atunci te rog pentru unul —

zise Jidanul tntinzend un florin.— Cum aşa? Ce faci numai cu

unul ?— Destul um d! dacă eu bate cu

el în o lăture a calidui şi ala merge, atunci merge şi ceealalta !...

PO STA REDACŢIEI.Dlui Is. Rad. !n Crusoveţ. Nu-’i ce publica din

toată ştirea. E dureros dar’ nimeni afară de D-voastră Înşiră nu v$ poate ajuta. Faceţi repartiţie in popor şi plătiţi ce nu vi-se ajunge, şi nu vă mai căciuliţi nici ministrului nici altora, cari nu v8 ascultă.

D-sale P. B. In Boroşineu. Eşti vrednic de toată lauda că ai trimes’o. De a o ■ publica şi în foaie, nu mai e lipsă.

Ţeranilor Pavel Monea, Constantin Fol*, Ioan Dragomir şi Ioan Roşea In Streza-Cârţişoara. Vfi mulţumim din inimă pentru prea caldele cuvinte de dorinţă de bine, ce ne trimiteţi, şi vă dorim şi noi, la rindul noetm ; an nou fericit!

Dlui I. B. In Cetea. Noi nu vS putem ajuta dacă un mişel v’a înşelat. Dacă D-voastră nu-’l puteţi afla şi silî s8 trimită banii, cu atât mai puţin li va trimite în urma unei provocări prin foaie. îi pasă la ta un stricat de aşa ceva ?

Comloşenilor. Vom pomeni în numSrul viitor. Nu voiam ehiar în acest de anul nou.

D-sale Zacharie Dobrota în Şeica-mare. Vom folosi din ele în oare-cari numeri viitori I

Mai multora care ni-au trimis material de foiţă. N’am mai biruit cu cetitul. în numărul viitor băgăm cât putea, ear’ rămăşiţei dăm respnnsuri.

T uturor cetitorilor:A N N O U F E R I C I T !

Pentru redacţia ţi editură rdepanzător: I o a n C io a ta» . Proprietar: T . L t r l n A lb iu l .

Nr. 1 F O A I A P O P O R U L U I Pag. 7

LO TER IE.Tragerea din 5 Ianuarie n.

Budapesta: 6 ‘21 85 2 8Tragerea din 9 Ianuarie n.

Sibiiu: 76 61 41 21 69

Publicaţiune.Primăria comunei A v r i g aduce la

cunoştinţă, că în 22 Ianuarie v, 1895 (3 Februarie st. n.) se va da în arândă, pe calea licitaţiunii publice păşunatul din munţii Avrigului, a. c., şi anume : S uru l, A v rig e l şi Clăbuceţ. [i'o ]i-s

Licitaţiunea se va ţinti în cancelaria comunală, unde stau puse şi condiţiunile mai deaproape spre vedere publică.

A v r i g , 8 Ianuarie st. n. 1895.P r im ă r i a c o m u n a lă :

Ioan David,notar.

Ioan Răduţiu,primai*.

T o c m a i a a p ă r u t şi se află de vânzare la librăria Institutului Tipografic în Sibiiu:

Cestiomea Naţionalităţilorşi

MODURILE SOLUŢItmn SALEÎN

U N G A R I ADE

AUREL C. POPOVICI.

P re ţu l 50 cr v. a.

cu trim itere poştală SS cr. v. a.------

- - -imlj

A eşit de sub tipar şi se află de venzare la Institutul Tipografic:

A L X-lea PKOCESA L Z IA R U LU I

„TRIBUNA"ŞI

O PREFAŢĂ RETROSPECTIVĂ.

D esbaterile urm ate înaintea curţii cu ju ra ţi in siua de 17 M artie n. ţi a n u m e : D iscursul de acusare şi rep lica procurorului D r. A urel L azar. R&spunsul ţ i duplica de apărare a dlui I . R ussu ŞLrianul, — precum şi articolul incrim inat si cere* rea d e punere sub acusaţie a ziaru lu i » T ribuna* .

Preţul 25 cr. sau 60 bani.

INSTITUT TIPOGRAFIC în SIBIIU.A doua editiune»

din

TINEREA VITELORide

Eugen Iîrote ,ipresident al „Reuniunii române de agriculturi din

comitatul Sibiiu“.

P re ţu l unui exemplar 12 c r . r . m.

> O O O O S O O D O 0 O O O D O O D O O O O O O O D D O D D D D G S

Foaie ilustrată pentru familie ®

„ V A T R A“,sub direcţiunea —

t l l o r I . S l a v i c i , I . L . C a r a g i a l e € r . C o ş b u c . g

Această revistă ilustrată este dirigeată de unii dintre cei mai apreţiaţi scriitori români, cu menirea de a ©feri onor. public cetitor român, cele mai bune scrieri ale celor mai talentaţi scriitori români din toate părţile locuite de Români.

Trebuia în pftrşit o foaie, care să ocupe un loc de cinste pe masa fiecărei familii româneşti. ■ -

Nu va fi cruţată nici o jertfă pentru ajungerea acestui scop; grija de căpetenie fiind a nu lăsa se se strecoare în această revistă nimic nepotrivit cu tradiţiile nea­mului nostru şi cu moravurile familiei.

Cele mai bune novele, romane, povestiri, poesii etc. originale şi alese, vor ocupa primul loc şi numai întâmplător în al 2-lea rînd traducţiuni. Toate însă în cea mai curată, mai aleasă şi mai frumoasă românească.

Artele, ştiinţa, recensiunile teatrale şi musicale, noutăţile literare, evenimentele însemnate, partea variată şi humoristică, toate îşi vor av6 coloanele speciale reser- vate în această foaie, cu competenţă şi cu onestitate redactate.

Nici vieaţa casnică nu va fi neglijată: Sfaturi bune din punctul de vedere al educaţiunii, higienii, îmbrăcămintei, a traiului economic, felurite îndrumări folositoare economiei casei, vor fi tratate cu multă grije.

Ilustraţiunile vor fi alese pe cât e cu putinţă din istoria neamului nostru, copii după tablourile artiştilor noştri şi a celor străini, vederi felurite din ţeara noastră şi de pretutindenea unde locuesc Români. .

în aceste condiţiuni se va presenta onoratului public român, foaia ilustrată pentru familie

„V A T R A",a un mărgăritor al literaturii noastre naţionale, şi va apăre de 2-ori pe lunăadecă 24 fascicule pe an de câte 4 coaie 4 0 mare, tipărită cu îngrijire pe hârtie velină*

Preţul abonamentului pe un an este:Pentru Austro-Ungaria: coroane 24. Pentru ţerile Uniunii-Latine: fr. 24.

Vânzarea cu numărul: coroane 1.10 (Austro-Ungaria), franci 1.10 (ţerile Uniunii-Latine).

Subsemnatul, văiroagă se primiţi cu simpatie apariţia acestei publicaţiuni româ­neşti, şi se-’i asiguraţi continuitatea prin binevoitorul d-voastre sprijin, abonându-vă la ea.

A b o n a m e n te se p r im e s c ş i î n l ib r ă r ia „ I n s t i tu t u lu i T ip o g r a fic “ S i b i i u , S tr a d a M ă c e la r ilo r i f r 21 . Cu deogebită gtimă;

O . S F E T E A ,[476] 18-so ' librar-editor. — BUCUREŞTI. g

m O O Q Q m €m @ O O O O Q O O O O €tO O O Q ® Q ® ® Q Q Q Q Q B

m

Sl■■silA

de m ână şi cu m otor, cu efect d u p lu sau sim plu, cu sau fUrâ v en tila ţie .

Piue pentru curăţit, cerealelor, M aşini de sortat cu trior, P rese de fen şi de paie,

de mână, stabile şi mobile.Maşini pentru pregătirea de nutreţ,

T ăietoare de nutreţ,T ăietoare de napi şi cartofi, p^-ioPiue de bucătit si sdrobit,5 5 'A parat pentru muiatul nutreţului,Cuptoare cu cazan de economie pentru nutreţ de vite etc.

de construcţia cea m ai excelentă, şi m ai b u n ă fab rică

PH. MAYFARTH & CO.fabrici imp. şi reg. excl. priv.

de maşini agricole, turnătorie de fer şi ferârie cu vapor.VIENA, II., Taborstrasse Nr. 76.

Cataloage gratuit — Representanţi şi comisionari sunt de dorit»

t§

M

............................... . 1 2

Pag. 8 F O A I A P O P O R U L U I Nr. 1

Hârtie de scrisoricu inscripţia

„Totul pentru Naţiune!“lozinca sublimă, a Fetelor Române efectuează I iib ră r ia „ In s titu tu lu i T ipografic41 în ori-ce m ă r i m e de hârtie, cu diferite arabescuri, în cutii

sau fură cutii.

A eşit de sub tipar:

H O M O S u m .ROMAN

G BO RG B E B E R S.

Pretai 1 II. saa 2 lei 50 bani.

Institutul Tipografic în Sibiiu,

La „In stitu tu l T ip ografîo“ înSibiiu se află de venzare:

Portretai domnnluiDr. IO A N EA ŢIU .

Cu 5 0 c r ....UT , .. 'JJL" ■*" f 'iil1' 1 -fcgg

Portretul domnuluiD c . ¥ . L U G A C I U .

în mărime de 38x28 cm.Cu 50 cr.

T A B L O U L

Cu 2 II.

T A B L O U LCONFERENTEI NAŢIONALE".

în mărime 33x50 cm.Cu preţul de fl. l .ttO , ear’ cu trimiterea prin

postă fl. 1 .7 0 .

Tabloul condamnaţilor

PROCESUL MEMORANDULUI.Cu 8 f l .

Tabloul apărătorilor.Cu 8 fl.

T A B L O U LBIUROULUI DE PRESĂ.

Cu 8 fl.

50O

5C-o©.

O00»>-4cS

©

£3o■p*>Sh4>«2

sT«c

si3©•H© © aj 03 « ©

CCsst&

Toate reparaturile de oroloage şi optice conştientios, bine şi ieftin!!!

Cel tiiai mare şi tnai frumos deposit de tot felul de oroloage bine regulate J g w şi reparate. Numai oroloage de buzunar veritabile elveţiene cu preţuri â la w w fabrica numai pe lângă plătire în bani gata în

P?cro,ca

SIBIIUs t r a d a C i s n ă d i e i n r . 4 1 .

Oroloage rem*utoar de argint pentru bărbaţi ş i | g g? Şt g “ " s ^ iu p lu 7— 8 fl.— Oroloage remontoar de nikel pentru dom ni^W ^ i» © AL 50 cr., foarte fine cu marca Urania 5— 6 fl. — Oroloage remoriwaa «Ş/gr .pentru domni veritabile elveţiene cu capac duplu 5 fl., foarte fine marca |> j?50 cr.— Oroloage ruseşti de argint veritabil de tuia 9 fl., cu capac duplu şi "încrustate cu aur, anker 15—16 rubine 12— 20 fl. — Oroloage remontoar de aur pentru dame cu sticlă de cristal 15 fl., cu capac duplu (masiv) împreună cu cutia 20 fl.— Oroloage remontoar anker de argint pentru domni cu capac duplu foarte masiv, toate 3 capacele de argint 10—16 fl. — Oroloage remontoar anker de aur pentru domni cu sticlă de cristal cu capac duplu 22—30 m. împreună cu cutia 30— 37—50 fl. — Oroloage bune de părete, închise, cu mecanism de bătut mergând 36 oare, cu gravură frumoasă, veritabile de Schwarzwald 3—4 fl.— Deşteptător veritabil american în căsulie de nikel cu şi fără dată, deasemenea foarte bune 2—3 fl. — Orologiu cu pendul veritabil vienez, tras odată merge 8 zile, cu şi fără mecanism de bătut 10— 13 fl. — Lanţuri de argint pentru doamne şi brăţare dela 1 fl. 50 cr.. până la 4 fl., inele de argint şi double 30— 80 cr.— Cercei de argint cu briliant simili frumos împreună cu cutia 4 fl. 50 cr., cu diamant -veritabil 22—36 fl. — Lanţuri de argint bărbăteşti pentru civili şi militari dela 2 fl. până 4—o fl., medalion de argint dela 30 cr. în sus. — Inele de aur bărbăteşti şi femeieşti dela 5—10 fl., lanţuri de aur femeieşti ! 1 —24 fl., bărbăteşti dela 25—-50 fl. — Afară de cele sus amintite am tot felul de articli de acest soiu precum şi mărfuri optice. — Ochelari numai cu sticlă fină de cristal dela 40 cr. până la 14 fl., de oţel, nikel, double şi aur. Comandele din afară, indicând numărul sau trimiţend sticla cea veche se execută bine şi repede şi în mod specialist. Lcrgnete, ochianuri de câmp 4 fl. 50 cr. — 13 fl., foarte fine achromatice. Eeparaturi de oroloage şi obiecte optice se execută în modul cel mai conştienţios bine şi ieftin. Mărfuri neconvenabife se schimbă în decurs de opt zile sau la cerere se înapoează banii. împachetarea se compută în preţul spcselor proprii, la comande de oroloage cu pendul rugăm a se alătura 5 fl. Oroloage do buzunar dela 2 fl. 50 cr., până la specialitatea cea mai excelentă am de tot soiul în deposit, de aur, de argint, nikel, albe, şi de goldin. (Un orologiu goldin cu capac duplu,.cu căsulie foarte frumos gravată 6 fl.)

Itug&ndu-mă pentru comande cât de multe, semnezcu toată stima [3] 2—52

■ T O L O T H B 0 E »Sibiiu, s tra d a Cisnădiei nr. 41.

Ul i i i Pentru oroloage noue şi reparaturi garanţie cinstită, <îe 2 ani! Q 0

O*-3O<=rP3Cro,S**cr®.

jCD*T=Jco

3 “poco

pa(=2~ooP»cro.era’

P»*-3caP»

cro.sat=3cro.

M M Im m m m

Mărfuri optice numai cu sticlă fină do cristal, serviciu specialist!] s m

rx.

2 medalii de aur

13 de argint %9 diplame

rie onoara ţi apreţiare.

Praful Korneuburg[482] 39—45

al lui KWIZDA pentru nutrirea vitelorcai, vite cornute şi ei.

Preţul unei cutii 70 cr., V* cutie 35 cr.De 4 0 de ani folosit în eele mai multe grajduri, la lipsă da apetit, mistuirea rea, la ameliorarea laptelui şi la augmentarea cantităţii laptelui la vaci.

Se se observe bine marca şi să se ceară expres:

Praful Koroeuburg al lui K w iz d a pentru nutrirea

vitelor.

Depositul principal:

Franz Joh. Kwizda,liferant ces. şi reg. aastro-ungar

şi reg. român. Farmacia cerouală.

K orneuburg- L V le n a .

Veritabil se poate căpăta în toate

farmaciile şi drogueriile din

A u s t ro - U n g a r ia .

lnstitot Tipografie T. Li viu Albişi. Peatru tipar reejmisaitrt losif Ma*s«b«H.

^daos la „FOAIA POPORULUI» nr. 1 — 1895 Pag. 1

ECONOMULîn s t i in ta r e .

înainte cu aproape doi ani, sub­scrisul primisem frumoasa sarcină de-a întemeia f i conduce «Economul« ca adaus la «Foaia Poporului». Deşi ocupat în altă parte f i nevoit în acelaşi timp s i alcătuesc mai numai singur întreg cuprinsul «Economului*, muncind astfel din greu, ad*se pănă noaptea târziu, cu dragă inimă m’am supus. Vorba era de jertfire cu ori-ce preţ în

folosul şi spre binele poporului.Dacă şi încât voiu fi răspuns

dorinţei numeroşilor cetitori, nu este dat mie să judec. Hotărît însă, că nu ’mi-au lipsit bunăvoinţa nici zelul de-a contribui la propăşirea economiei noastre atât de înapoiate. Prea bucuros aş f i mers cu «Economul» înainte, dar tocmai munca încordată de o parte, ear de alta peripeţiile şi luptele, prin cari am trecut şi trec de când cu procesul Memorandului încoace, mă ameninţă cu gârbovirea pute1 Hor trupeşti şi sufleteşti. Trebuinţa de-a mă reculege este foarte simţită şi chiar neapărată.

Eată ce m’a îndemnat să repăşesc cu începutul ănultii de faţă, lăsând în grija altora redactarea mai departe a «Economului».

întemeiată e nădejdea, că sub noua redacţie, «Economul» va mâneca bărbă- teşte pe calea apucată, sporind bunele poveţe, răspândind cunoştinţele folo­sitoare şi împintenând la muncă şi stăruinţă, la împreună lucrare şi îna- aintare spornică în economie şi ramurile înrudite.

F ie-m i cu acest prilegiu îngăduit săreînoesc mulţumirile călduroase fa ţă decari au lucrat pe seama «Economului»în cursul timpului amintit, poftind latoti cetitorii: i

An-JYoif fe r ic it!Vaţ, 24 Decemvrie v. 1894 .

D. Comşa.

Meseriile la Români.v i.

P reg ă tire a la m eserii.Cei mai mulţi din copiii noştri, daţi

la meserii, n ’au pregătirile de lipsă, în­ţeleg învăţătura. Mulţi nu ştiu bine nici ceti, scrie şi socoti. E a r’ aceasta e un mare neajuns. Adevărat că în oraşe sânt întocmite şcoale de meserii, în care uce­nicii urmează a se îndeletnici cu cartea în tot timpul până învaţă cutare meserie. D ar’ cine n ’are buu temeiu din capul locului, nu o să ajungă departe nici în şeoalele de meserii. Deci rămâne cu pu­ţină învăţătură şi nu destul de harnic pentru chemarea sa.

Este prin urmare un lucru de cea mai mare însem nătate: copiii, înainte de a-’i da la meserii, să aibă cât mai multă învăţătură.

Azi şi pe zi ce trece plugarul, me­seriaşul şi oamenii de-arîndul au lipsă de învăţătură tot mai multă, ca să-’şi poată îndeplini mai desăvîrşit lucrurile şi să o poată duce mai uşor în lume.

Alte neamuri o şi fac aceasta.Să luăm de pildă numai pe conlo­

cuitorii noştri saşi. Ei au în toate co­munele şcoale bune; ear’ copiii ’şi-’i dau regulat la şcoală. Cu chipul acesta ti­neretul lor este mai bine pregătit a tâ t pentru plugărit cât şi pentru meserii. In oraşe, copiii sânt şi mai bine pregătiţi.

Urmarea firească e, că astfel de co­pii fac spor mai vădit şi în şeoalele de meserii, sânt mai aplecaţi spre cetit şi cu timpul es din ei meseriaşi mai iscu­siţi. Mai târziu ei sânt în stare de a lucra cu plan şi de a fi totdeauna în fruntea altora.

Pe când la ei merg lucrurile a tâ t de bine, la noi din contră se întâmplă toate aproape pe dos. Pe lângă alte neajunsuri, se dau la meserii cei mai săraci copii, cari n ’au cercetat nici măcar şcoala din sat regulat. Şi urma» ea e, că din astfel de copii vedt-m mai târziu numai „ cârpaci “ şi m eşteri-strică".

Auzim adese pe oamenii învăţaţi zi­când: „ n avem meseriaşi români“ şi „trebue să neformâm clasa meseriaşilor, care ne lipseşte*. E adevărat,, ne lipseşte mai cu totul clasa m eseriaşilor rom âni; dar’ nu e mai puţin adevărat, că din copii fără pregătiri îndestulitoare, nici când nu vom avă această clasă neîn- cungiurat de lipsă pentru fiecare naţie.

Prin oraşele săseşti ş. a. vedem părinţi cu bunăstare dându-’şi copiii la meserii, însă după-ce mai ântâiu au în­văţat destulă carte. Din aceştia es apoi adevăraţi meseriaşi şi industriaşi, condu­când lucrările în fabrici de fer, în fabrici de hârtie, în mori cu vapor, în fabrici de ţesut, în tipografii ş. a. ;

E timpul să facem şi noi aşa.

YI.

F ru n ta ş ii eom nnelor ş i în a in ta rea m eseriilor.

Având lipsă mare de meseriaşi ro­mâni, trebue să aflăm fel şi fel de căi pentru formarea acestora.

Una din cele mai potrivite căi ar fi . fruntaşii comunelor să poarte grije si de înaintarea meseriilor. Când zicem jfruntaşii comunelor, înţelegem pe preotul, notarul, învăţătorul, primarul ş. a. Şi încă cu mai multă nădejde de isbândă ar pută iucra în această privinţă, nu singu­ratici, ci tovărăşii anume întocmite sau m ăcar: Comitetele bisericeşti şi şcolare, antistiile şi representanţele comunale. Şi cu drept cuvent, pentru ajungerea unui

lucru atAt de folositor, cum este înain­tarea meseriilor, n ’ar trebui să se mai socotească mult fruntaşii sus numiţi. A lor este datorinţa şi a lor va fi cinstea şi mângâierea, când vor vedă o clasă sdra- vănă de meseriaşi români ridicându-se din mijlncul comunelor noastre şi fikâudu-’şi loc între meseriaşii altor neamuri.

Şi fruntaşii comunelor noastre ar pută face foarte mult pentru Înaintarea meseriilor, când a r lua în mâni această causă.

Lucru de căpetenie es te : a îndemna pe părinţi să-’şi aplice copiii la meserii. Mai departe a le s ta în tr ’ajutor cu sfatul şi a pune o vorbă bună acolo unde tre­bue, când cu aşezarea copiilor la meserii.

Nu e lucru mare a mijloci din fon­durile bisericeşti şi şcolare sau din cassa comunală unele ajutoare mai mici pentru copiii talentaţi, silitori, cu purtări bune şi săraci.

Cu chipul acesta, an de an s’a r pută porni la meserie cel puţin unul sau doi copii din fiecare comună şi astfel în timp de numai 10 ani am pută avă mii de meseriaşi români. Jertfele adu 'e se vor răsplăti cu prisos, când vom avă meseriaşi de to t felul eşiţi din sinul nostru.

L ăsaţi însă de sine, oamenii noştri vor bate to t calea de până acum, feriu- du-’şi copiii de meserii şi mai bucuros îi vor da servitori, înmulţind astfel calicimea şi aşa numeroasă, în vreme-ce din mulţi copii săraci a r pută eşi meseriaşi de frunte, de cari noi avem lipsă atât de mare.

VII.

Plugftritu l şi m eseriile.Fiecare sat are trebu n ţă măcar de

un ferar, cojocar, bărdaş, cismar, măsar ş. a. Sânt însă la sate destui economi cari, din pricina că au puţină moşie, _ abia o duc de pe o zi pe alta. Dacă. aceşti economi a r şti v r’o meserie, cât de bine s’ar a ju ta ! în timp de iarnă, şi peşte tot după-ce se sfîişesc lucrurile de pe câmp, astfel de oameni s’ar da cu totul meseriei lor, lucrând, câştigând şi astfel a r pută să ducă o vieaţă cu mult mai tignită,

în multe case sân t câte 2 — 3 şi mai mulţi bărbaţi : moş, tată , feciori ş. a. Peste vară to ţi aceştia au îndestul de lucru ; iarna înse, adese eâţe 5 şi mai multe luni, to t lucrul dela casă îl poate isprăvi unul singur.

De aici urmează uu rău mare, care aduce cu sine şi alte multe rele, aum e: lipsa de lucru naşte u r î tu i ; acesta îl trage pe cel cuprins de el la cârcîmă, la joc de cărţi şi alte petreceri, de unde beutura de rachiu sau cel puţin pipa ori ţigara nu pot lipsi.

La toate aceste rele omul li-ar pută da uşor în cap, cu ciocanul, cu barda,

Pag. 2 F O A I A P O P O R U L U I Nr. 1

cu sfredelul, cu sula, cu acul şi alte unelte folositoare.

Şi cum se întâmplă cu cei mai în vîrstă, tot aşa e şi eu tineretul. Feciorii, cari sânt cu zecile şi chiar cu sutele în fiecare sat, îndată-ce înserează apucă calea şezătorilor, unde petrec în cea mai desăvîrşită nelucrare în timp de câte 5— 6 ciasuri în fiecare noapte, dar’ ţigarea şi aici nu lipseşte.

Toţi ştim, că lucrurile aici desfăşurate sânt întocmai. Ele însă nu ne fac nici o cinste nici câştig nu ne aducj dim- protivă numai perdere.

De aceea, e neîncungitirat de lipsă să aflăm mijloace pentru a ne scăpa de acest rău, care s’a încuibat în toate sa­tele româneşti.

Mijlocul cel mai nimerit este a îm­preuna plugăritu l cu câte o meserie. Sfătuim pe cărturarii şi poporul nostru să nu întârzie a pune în lucrare aceste poveţe scoase din păţăniile de toate zilele.

VIII.

R om ânii d in o raşe şi m eseriile .

Pe de marginea oraşelor noastre locuesc Români adese foarte numeroşi, cari ar trebui să îmbrăţişeze meseriile cu deosebire. Mulţi din ei se îndelet­nicesc cu economia sau grădinăritul, alţii cu transportul (căratul) de material de clădit şi mulţi alţii cu ţinerea de vaci lăptoase, cu tăiatul de lemn şi c. 1. Având la îndemână şcoale bune şi putinţa de a învăţa limbi străine, ei ’şi-ar pută uşor pregăti copiii în scopul meseriilor, ’l-ar pută ţină mai cu înlesnire şi la meserii şi când ar fi să înceapă a lucra în neatîrnare, pe seama lor, nu le lip­sesc căsuţele, cari tocmai la oraş sunt de mare însemnătate, locuinţele fiind atât de scumpe.

în anii mai din urmă, nu-i vorbă, mulţi Români dela oraşe au aşezat copiii lor la meserii. Aşa d. p. peste jumătate dintre tipografii noştri români sunt de obârşie din Sibiiu şi alte oraşe. O altă parte din ei se ocupă cu măsăritul, cis- măritul, făurăria, croitoria şi alte meserii. Ar fi însă de dorit să îmbrăţişeze mese­riile în mai mare măsură.

Datorinţa de a îndemna pe Românii noştri dela oraşe să-’şi dee copiii la me­serii, este negreşit a cărturarilor din oraşe.

Timp de perdut nu este pentru o causă atât de arzătoare ca aceasta.

Cu îndemnatul însă nu este deajuns. Familiile cărturarilor noştri orăşeneşti datorinţă ar avă să sprigineascâ pe puţinii măiestri români cu tot dinadinsul, dându-le de lucru şi cumpărând numai sau aproape numai dela ei.

Ca fiind împrejmuite oraşele de nu­meroase sate româneşti, locuitorii acestora ar trebui şi ei să razime în meseriaşii noştri, cumpărând dela străinii venetici

numai şi numai când nu ar fi având încâtro.

Grele sânt timpurile, prin cari stră­batem, pentru Români neasemănat mai grele ca pentru alţii. Avem prin urmare puternic îndemn de a ne sprigini îm­prumutat.

Nimic nu ne stă în cale, reamintesc, de a ne întări şi la oraşe, numai voinţă să avem. De altcum întemeiată nădejde avem, că Românii dela oraşe vor înainta pe calea apucată, îmbrăţişând meseriile din ce în ce mai mult.

IX.în te m e ia re a de o raşe rom âneşti.

Noi Românii din Ardeal şi din Un­garia peste tot sântem lipsiţi de oraşe româneşti aprope cu totul.

Nefiindu-le iertat a se îndeletnici cu meseriile în timpurile trecute, Românilor li-a fost cu neputinţă a întemeia oraşe şi de aceea astăzi ne găsim locuind mai nu­mai în sate; ear’ cei de prin oraşe încă nu s’au apucat de meserii, decât în timpul mai nou.

Dar’ veni-va timpul, trebue să vină, şi noi să-’l silim să vină, ca încetul cu îucetul şi după un plan bine chibzuit să întemeiem şi oraşe româneşti.

Nu suntem o naţie îmbătrânită şi fără putere de vieaţă; dimprotivă sântem o naţie tinără, care abia acum ne-am trezit „din somnul cel de moarte“ şi care, cum zice poetul G. Asachi:

„Eu de viscol amorţită Zăcui veacuri multe-aici,Şi abia me simt trezită în acest minut ferice."

„Alei mult lucru m’aşteaptă Şi mulţi câmpi voiu mai petrece!"......................... * ..................................... •

D a! Mult lucru ne aşteaptă pe noi Românii şi mult trebue să muncim pe câmpul cel înţelenit, plin de bălţi şi de mărăcini. Dar’ nici faţa lumii nu s’a schimbat încă în chip desăvîrşit. Multe sate de ale noastre, cu timpul au să devină oraşe şi atîrnă dela hărnicia noastră să se întâmple aceasta mai în grabă sau mai târziu.

în alte ţeri oraşele sânt cu mult mai dese ca în ţeara noastră; în oraşe se află şcoale bune, prin care oamenii avân- du-le la îndemână, se pot cultiva mai cu înlesnire. Cultura sau lumina minţii aduce cu sine bunăstare şi înflorire; ear’ bună­starea deasemenea face să răsară în urma ei cultură şi îndestulare.

în Ardeal însă cura stăm în privinţa oraşelor şi a şcoalelor? Rău stăm; în unele părţi de tot rău. Să luăm de pildă mai ântâiu comitatul Hunedoarei, care are la 250 mii de locuitori, mai toţi Români. Oraşe naai mărişoare sânt: Deva şi Orăştia, amândouă aşezate lângă Murăş. Cel din- taiu are şcoale mai mari ungureşti, cel de al doilea săseşti. Dela Murăş spre miază-zi

pentru sute de sate româneşti nu se află nici un oraş mai de treabă; ear’ şeoalele mai mari, cum sânt gimnasiile, şcoale; reale, de neguţătorie, de economie, de me­serii ş. a. lipsesc cu totul.

Hunedoara şi Haţegul sânt singurele orăşele în acele părţi. Măiestri români însă sânt puţinei.

în cercul cel mare dintre Belgrad, Aiud, Turda, Cluj, Gherla, Bistriţa, Oşor- heiu, Mediaş şi Sibiiu, afară de Blaj, nu se află nici un oraş cu şcoale mai mari; asemenea dela Sibiiu prin comitatul Fă­găraşului înainte, pe un drum atât de îndelungat, nici un oraş, afară de Făgăraş* până la Braşov. în alte părţi e tot aşa.

Aceste sunt foarte triste stări de lucruri pentru noi Românii. Dar’ tot aşa nu pot rămână. E timpul să se pună pe lucru oamenii noştri' din toate colţu­rile ţerii, să cerceteze de-amăruntul, ce şi cum e de făcut? Unde să se înceapă şi în ce chip să se urmeze pentru a scoate treaba la bun sfirţit?

Scopul este să întemeiem clasa me­seriaşilor şi priu ei oraşe româneşti.

8.

Pătlăgelele şi cultura lor.Pătlăgelele, numite şi plătăgele, pa-

radice, porodice sau paradaise (latineşte Lycopersieum esculeutum; germ. Liebes- apfel, Paradiesapfel; ung. paradics), sânt o legumă tufoasă cu flori gâlbinil şi nu­meroase fructe (roade) sucoase şi rotunde sau ovale, de coloare (faţă) roşie, une-ori galbină sau portocalie.

Fructele se întrebuinţează în ferturi, sosuri şi murături. Prin o cultură cât mai răspândită a pătlăgelelor atât de mănoase, spornice şi nutritoare, ţeranii noştri ar pute împăca mai cu înlesnire trebuinţele lungilor posturi, gătind din pătlăgele ferturi gustoase şi înlocuind astfel, măcar odată pe săptămână, mâncările în­datinate şi îndeosebi varza, fasolea şi ceapa.

Pătlăgelele isbutesc cu deosebire în- pâmânturile scormonite adânc, fragede, expuse arşiţei soarelui şi ferite de vânturi aspre. Prin îngrăşarea cu mult gunoiu se sporesc mlădiţele şi foile în paguba fructelor. De altcum pământul sterp, lucru firesc, nu se potriveşte.

în timpul mai nou încep a se cultiva şi la noi felurite soiuri.

Ântâietate se cuvine soiurilor timpurii şi mănoase cu fructe mari, cărnoase şi roşii.

Sămânţa încolţeşte cu anevoie. Amî- nând prăsirea răsadului, fructele nu au când se coace şi fiindcă pătlăgelele sânt gingaşe şi expuse ia frig, sămănatul se va îndeplini prin Martie, într’o răsadniţă (melegar, pat cald) călduţă,. în oale sau tipsii la fereastră sau şi în grădină. De ajuns este un petec de loc bine pregătit, care se adăposteşte, cerând trebuinţa, prin rogojini, scânduri, tufe dr brad sau alt­

Nr. 1 F O A I A P O P O R U L U I Pag 3

ceva, na cumva frigul să îmbrâncească ţinerile plante.

Pe seama răsadului, pământul se în- graşe cu gunoiu putrăd, se sapă cu hâr- leţul (arşeul, hărşeul) şi se greblează. Sămânţa se împrăştie cât mai deopo­trivă şi cam rar, asemenea grâului. Dea­supra se cerne ţărînă mănoasă în grosime de 1 y2—2 cenţi ni. cel inult. Urmează apăsarea cu dosul lopeţii şi apoi udatul cu străcurătoarea. Udatul se va repeţi, seara sau dimineaţa, de câte-ori pământul ameninţă a se usca. în timpul creşterei, răsadul se răreşte şi se curăţă de burueni în 2— 3 rînduri.

Săditul se va face în urma unei ploi calde, pe la sfîrşitul lui Aprilie. Firele de răsad să aibă rădăcini şi cotoare cât mai puternice şi sănătoase; altcum ne prind şi cresc în silă. Pătlăgelele se ră- muresc cu îmbelşugare, mai ales în verile ploioase. Ar trebui deci sădite în depăr­tare de un metru. Pe timp secetos se udă, seara pe răcoare, nici-deciim în ar- arşiţa soarelui. Săpatul se va repeţi de câte-ori încep buruenile a năpădi.

Gând plantele apucă a se răslăţi trebue legate de câte o tufă puternică şi line înţepenită. în scopul de a pripi •coacerea fructelor şi totodată a uşura legatul şi proptirea lungilor cotoare, se recomandă cultura lângă' păreţi, garduri şi c. 1. Pe la sfîrşitul verii, cotoarele mai lungi se ciupesc şi se desbracă de odraslele

mai tinere cu ajutorul foarfecilor. Această lucrare se repeţesc mai târziu. Urmarea e, că sucul nutritor (mîzga) se grămădeşte in puţinele cotoare rămase, şi că expuse luminii şi căldurii ’ fructele înaintează şi se cpc în pripă.

Fructele se culeg în mai multe rin­guri şi se întrebuinţează după-ce s’au în­roşit îndeplin.

Ca merinde pentru iarnă se reco­mandă fructele mari şi coapte, cari se «pală frumos, se despică în 3— 5 bucăţi, -apoi se ferb V2 oară fără apă şi se stre­cură prin sită, spre a înlătura cojile şi sămânţa. Acum ierberea să continuă până ce dobândim un fel de cir foarte gros, care se pune în sticle nu prea mari. După legarea strînsă cu beşică sau hârtie udă de pergament, sticlele se ferb cât mai

Îndelungat, într’o căldare cu apă s’au frigătoarea cuptorului pe o tipsie cu apă.

După o altă purcedere, cirul fert să •uscă în cuptor şi după aceea la aer pe scândurele curate şi netede până-ce s’a învîrtoşat ca pâuea, apoi se taie în fâşii de grosimea degetului şi se păstrează în săculeţ la un loc uscat.

Despre pătlăgelele vinete se va vorbi altă-dată.

Nutreţ întreg sau tăiat m&runt?Prin cercări săvîrşite cu îngrijire s’a

adeverit, că 100 chilograme de fân tăiat

mărunt înrîureşte asupra vitelor întocmai ca 130 şi chiar 140 chlg. de fin întreg, aşadar’ netăiat; 100 chlg. de earbă tă- eată mărunt preţueşte atâta cât 125 chg. de earbă netăiată; 100 chlgr. de ovăs urluit (despicat în moară) îutocmai ca 185 chlg. de ovăs întreg. Nutreţul tă:at ar trebui dat vitelor în amestec cu paie tăiate.

Maşina de tăiat nutreţul nu este scumpă. De cumva nu s*ar pută altcum, ea se cumpără prin câte 2— 3 tovarăşi. Sfătuim dar’ pe ţeranii noştri să urmeze şi ei asemenea multor economi iscusiţi, cari nu dau vitelor decât uutreţ tăiat sau altcum mănunţit.

Exaburirea spirtului.Păstrat fiind în fedeleşe, buţi sau alte

vase de lemn, spirtul exaburează prin doage în măsură neasemănat mai mare decuai s’ar presupune.

în urma cercetărilor datorite unorpricepători germani, 100 litre de spirtîndură o perdere şi anume în curs de:

2 luni . . . . . ' 2 1/2 litre11— 12 „ . . . . . 8 % „22— 24 „ . . . 1 9 % » ,4 4 — 48 „ . . . . . 2 2 „

Perderea este cn atât mai mare, cu cât spirtul este mai curat, aşadar’ mai preţios. iv,

Drept-aceea, aşa proaspăt cum s’a cumpărat, spirtul să va trage fără zăbavă în sticle inari şi bine astupate. Yasele de bleh (bleu, tinichea) alb, au scăderea, că în pivniţă ruginesc uşor.

. Găinile de soiui «Selecta0.Prăsirea acestor găini este datorită

Germanului Dr. Otto Finsch, care le-a descris ca întrunind toate cerinţele dorite, între altele zice, că se îngraşe cu deose­bită înlesnire şi ajung greutatea de 3% până 4 chilog. O însuşire preţioasă este, că produc cu începere din a şeptea lună, mulţime de ouă aevea uriaşe (60—75 grame). O altă însuşire tot aşa preţioasă e, că sânt blânde, mâncăcioase şi clocesc bucuros. Puii sânt răbdurii şi cresc în pripă. Timp de abia 2 % luni. ei ajung mărimea găinilor îndatinate la noi.

„Selecta" face parte din soiurile foarte cărnoase şi bune de ouat. Carnea e îndeplin albă,' fragedă şi gustoasă.

în deosebire de găinile negre cu luciu metalic verde s’au vioriu, cocoşii au pe spate şi grumaz pene de un alb găl- biniu. Puii sânt toţi negri.

Ouă de vândut se vor fi aflând deo­camdată aşa credem, numai la Dr. Otto Finsch în Delmcnhorst (Germania).

Tratarea purceilor înţărcaţi.O econoamă germană iscusită scrie

asupra ţinerii purceilor cam următoarele:Am crescut până acum numeroşi

purcei în economia mea. Toţi au is- butit şi în scurtă vreme S’au făcut mari şi graşi. De boale au rămas în totdeauna scutiţi. Zilnic purceii mei umblă câte 2 oare pe-afară; într’aceea grajdul rămâne deschis. Le dau se mănânce la început de câte 5, mai târziu de 4 şi apoi de 3 ori pe zi. Yara nutreţ rece, iarna călduţ. Nutreţul de căpetenie sânt cartofii (crum- penele, baraboii, picioicile), cari se dau întregi şi amestecaţi cu târîţe s’au urlu- ială, adăugând la început puţin lapte. Nu le dau decât nutreţ vîrtos.

Nu arare-ori se tânguesc oamenii pe aici de purcei ţapeni (ologi). M’am în­credinţat, că vina este lipsa de aer proas­păt: bieţii purcei nu se scot afară nici când! ' Sub cuvânt, că nutreţul vîrtos ar fi căşunând înţepenirea,: oamenii toarnă în nutreţ apă multă şi astfel purceii se gârbovesc.

Scoaterea gustului şi mirosului a glod din peşti.

Peştii din bălţi şi rîuri sau văi mo­cirloase au un gust a pământ sau a glod şi une-ori a putregaiu. Acest gust se poate scoate aşa, că în urma curăţirei maţelor, peştii se ţin câteva oare într’un amestec de sare, tărîţe, cărbuni aprinşi şi apă de funtână (puţ), Urmează spălarea repeţită cu apă moale şi limpede.

Un alt mijloc este ferberea peştilor la un loc cu coji de pâne.

Tratarea feştilei de lampă.Până a nu o fi aşez§t în lampă,

feştila se va ţină aproape de cuptorul fer- binte, spre a se usca în deplin. Scopul uscării este a îndepărta umezeala absor­bită, care îngreuiează suirea petroleului înspre flacără. Noua feştilă se retează cât mai oblu, cu foarfecile. De aci în­colo, ea se curăţă cu o sdreanţă sau se freacă cu un dop de plută, fără a o mai tăia.

O neapărată cerinţă este ţinerea feş­tilei şi a lampei în deplină curăţenie.

Cercarea spirtului.Pentru de a ştirici, dacă şi încât

cutare spirt este curat, purcedem în chipul următor: Pe o fâşie curată de hârtie albă turnăm din fiecare soiu de spirt de cercat câteva picături, fireşte dechilin. Cel mai curat va fi spirtul, care după-ce s’a avântat la aer, nu lasă nici o urmă pe hârtie. Spirtul de soiu prost lasă pe hârtie un fel de pete gălbinii unsuroase.

Pag. 4 F O A I A P O P O R U L U I Nr. 1

„Reuniunea română, de agricultură din comitatul Silului."

Comitetul central al „Reuniunii române de agricultură din comitatul Sibiiului" prin aceasta aduce la cunoştinţa economilor românii de pe teritorul acestui comitat, că având la disposiţie maşina de sămânat sistem „Gareth° cu 13 rînduri, «e a fost proprietatea „Econo­miei de instrucţiune din Răşinari*, aceasta se dă spre folosinţă la primăvara în mod gratuit în acele comune mai ales, unde până acum astfel de maşini nu se folosesc, sau nu sânt cunoscute, — sub următoarele condiţii:* 1. Doritorii de a se folosi de această maşină se se, adreseze cătră subscrisul comitet cel mult până la 1 Martie n a. c.

2. Maşina se dă în primire din Sibiiu, şi primitorul, are să o predee tot aici, pe spe­sele proprii de transport, garantând înapoiarea la terminul hotărît de comitet, precum şi pen­tru eventuale stricări ale maşinii. -

în cerere să se facă cunoscut durata timpului de folosire.

4. Dacă în comuna unde se transpoarta maşina nu se află om pricepător la cârmuirea ei, comitetul îşi reservă dreptul a angaja un pricepător de aici pe spesele primitorului maşinii.

Ar fi de dorit ca fruntaşii din comunele interesate se iee înţelegere în această afacere şi cererile se se facă în tr’una pentru mai mulţi proprietari.

Comitetul central al „Reuniunii române de agricultură din comitatul Sibiiu".

Iosif Pop, Victor Tordăşianu, 'v. preşident. secretar.

Ştiri eeonomiee.î n s t i i n t a r e . Comitetul „Reunirunei ro-J . I “

mane de agricidtnră din comitatul Sibiului“ ne trimite spre publicare o înştiinţare, pe care ministrul ung. de agricultură o face pentru întreaga ţeară. Anume că în primăvara anului 1895, se vor vinde din răsadniţele de stat o mare mulţime de pădureţi de pomi şi arbori, în cari se. se facă altoirea, precum şi altoi

-gata. Procura se pot din: Budapesta, Magyar- Ovar, Keszthely, Dobriţin, Kolosmănăstur. Kassa, Ada, Rimaszombat, Szentimre, Szerb- Szt-Miklos, Geoagiul-de-jos (Algyogy), Csâkova, Zsitva-Ujfalu, Menes, Tarczal, Ai ud, (Nagy- Enyed), Turda, şi Kecskemet. Atât pădureţii de pomi şi arbori cât şi altoii se pot procura prin ori-cine, pentru bani, dela direcţiile in­stitutelor economice din zisele oraşe. Cum­părătorul va purta cheltuielile de pachetare şi postă. Atât pădureţi cât şi altoi. Şcoale comunale de pomi, cari au grădină de pomi în rîndueală, cu cuvenita îngrădire, fftntână şi altele, şi a cărei îngrijitor (grădinar) are cu­noştinţe deajuns — pot primi în urma unei rugări pădureţi şi altoi şi gratuit. Trebue înse se dovedească vrednicia grădinii prin atestat oficios dela învăţătorul ambulant (um­blător din loc în loc) sau dela inspectorul cercului seu de pomărit. Şeoalele comunale de pomi ce doresc a avă pădureţi şi altoi grătuiţi, se-’şi îuăinteze rugările îngrijite cu cele de lipsă şi cu timbru de 50 cr. la ministerul de agricultură, până în j i Ianuarie n.. 1895. Cele mai târziu sosite nu se iau în socoteală.

în rugare e a să însemna: numele co­munei ce o face; posta ultimă, staţia drumului de fer ori portul (staţia corăbiilor) ; felul pă­dureţilor şi mulţimea ce doreşte a avă: mă­rimea grădinii de pomii ce o are, împărţirea

ei şi planul de sădit pentru primăvara viitoare. Pe seama şcoalelor comunale de pomi, a reu­niunilor, preoţilor, învăţătorilor şi economilor se împart grătuit 369.350 bucăţi, felurite so­iuri de altoi. Cererile de felul acesta se pot face în scrisori simple şi date de-adreptul cătră direcţia ori-cărui institut dm oraşele numite, până la 15 Februarie n. 18 95 . Cheltueala de pachetare şi de postă însă au se o poarte ei, cei-ce vor primi pădureţi sau altoi grătuiţi, când îi ridică dela postă.

. Bogăţia pământului. Cu prilegiul celei din urmă exposiţii din Paris, Francezul M. Courist (cet. Curio) a făcut o cercetare despre bogăţiile ascunse în sinul pământului! Vorba era de minele (băile) de cărbuni, aur, argint, fer şi aşa m. d.

Productele minelor din toată lumea re- presentă pe fiecare an suma uriaşe de peste 10,000,000,000 fr. (lei aproape 5,000,000,000 fl.). în această sumă totală aurul şi argintul nu ocupă locul dintâiu. Aceste metale pre­ţioase fac numai cam a şeptea parte din ceea-ce se scoate în fiecare an din păment. Cărbunele de peatră ocupă locul de frunte cam 3V2 miliarde (1 miliard = 1000 milioane). Urmează ferul peste 11/a miliarde. Pro- ducţiunea de cărbuni este întreit de mare decât a minelor de aur şi de argint, ear’ din această mare cătăţime de cărbuni ce se scot anual, Anglia are partea cea mai covîrşitoare; ea desgroapă cărbuni în preţ de peste 1 miliard de franci, din care vinde întregei lumi pentru 250 milioane franci.

întinderea minelor engleze de cărbuni de peatră este socotită la 33,000 chilom. pă­traţi, a Stateior-Unito la 490,700 chilom. pătraţi, ceea-ce aleătueşte o bogăţie de cărbuni mai mare decât a celoralalte ţeri împreună.

După Anglia vine Germania cu 31.000, apoi Rusia cu 28,000 şi Francia cu 5581 chilom. pătraţi.

Couriot socoteşte producţiunea totală de aur la aproape 600 milioane franci.

Mai mult aur se scoate şi astăzi în mi­nele din California, Columcia, Statele-Unite şi Meric, apoi di America.de miază-zi, Brasilia, Veneţuela, Argentinia, Canada, Australia, India şi Ardeal.

C u m sa s c u m p e ş te v i e a ţ a . Cetim în „Vatra" din Bucureşti următoarele:

Astăzi ne plângem, că toate lucrurile se scumpesc, mai ales cele de neapărată trebuinţă. Şi cu drept cuvent. Pe la începui veacului acestuia, în România preţurile erau aşa de mici, încât nu-’ţî vine a crede. Pe vremea Nemţilor cu coadă (se numiau aşa fiindcă soldaţii îşi împleteau perul în cozi ca fetele) ocaua (peste un chilog.) de pâne era 1 para (bănuţ),ocaua de jimblă 2 parale, ocaua de brânză 7 parale, ocaua de de carne de vacă2 parale, ear’ carnea de miel 4 parale.

Un car de lemne costa 3— 7 lei vechi O vacă se vindea până la 10 le i; r o păreche de boi buni costa 25—30 lei. Un cal 20— 30 lei, <* oaie 21/2 lei, un berbece 3 lei, o gâscă dela 6— 8 parale, un curcan 10 parale, o găină4 parale şi tot 4 parale o păreche de pui. într’un chrisov dela începutul veacului aflăm că un ţerau din judeţul Dâmboviţa a dat un munte pentru un cal, ca să aibă cu ce merge ca hagiu la Ierusalim. Un munte, o moşie întreagă pentru un cal care costa pe atunci 25 lei!

Obârşia spicoaielor şi rinului.Grâul trece între spicoase de cel mai vechiu. Se cultivă în toate ţerile, afară de ţinuturile pururea geroase. Spre miază-noapte ae cul­tivă grâu până la insula (ostrovul) danez See- land. Grâul a fost cunoseut străvechilor Egip­teni, Patria dintâiu a grâului este tocmai Egipetul, Grecia şi Asia-mică.

Tot în aceste ţeri este a se căuta obâr­şia orzului, care însă s’a răspândit târziu în urma grâului.

Despre seeară se face pomenire abia. în veacul dintâiu d. Chr.

Ovesul îşi trage obârşia de lângă Ma- rea-nordică în Europa. Cultura lui s’a început în evul de mijloc, în părţile de mează-noapte ale Alpilor.

Vinul era cunoscut pe timpul lui Ho- mer şi în Grecia cultura viiei era înfloritoare eu 1100 ani înainte de Chr. în Asia se face amintire despre viie pe timpul lui Noe, aşadar cu vre-o 2000 de ani înainte de Chr. Se pre­supune, că viţa de viie s’ar fi trăgând din Caucas.

Inaulă căutătoare. în lacul Man- stibach din America de mează-noapte este o insulă (ostrov), care noaptea cântă, dând nişte tonuri jalnice şi duioase. Locuitorii altor insule nu voesc nici să se apropie măcar de ea, în credinţă, că acolo locueşte un Zeu vor­bitor. Causa tonurilor auzite sânt. stâncile de cuarţ (bicaş) de-alungul ţărmurilor. Pe lângă maluri sânt bănci (grueşte) de nesip mărunt, boabe vîrtoase, cari se isbesc de stânci şi dau un sunet ca oţelul lovit de ciocan. După cum joacă valurile, aşa se mlădie şi cântecul năsipului săltăreţ şi dă mii de tonuri, ase­menea multor clopote trase în depărtare.

Călătorii europeni opresc noaptea coră­biile şi ascultă acest cântec, mai ales când bate ventul dinspre mează-noapte, par’că sâut nişte şoapte prin văzduch, neşte plângeri tânguioase şi nespus de dulci.

Trăinicia paserilor. Lebeda este paserea, care ajunge vtrsta uimitoare de 300 ani chiar. în cartea sa „Naturhistoriker" în­văţatul Knauer spune între altele, că ar fi văzut un şoim de 162 ani. Despre vultur şi uliu (hârâu) aduce pildele ce urmează: Un vultur de mare, prins la a. 1715, a murit în a. 18i9, aşadar’ după 104 ani; un uliu cu capul alb fu prins la anul 1706 şi a murit în a. 1826 în parcul împărătesc din Schon- brun lângă, Viena, unde a trăit deci 120 de ani. Papagalii şi corbii ajung vîrsta de peste .100 ani.

Chiar şi în colivii trăesc cioicele (ceu- cele) câte 25—30 de ani. Cocoşul priveghi- toarea numai 10 ani prinsoare, ear’ mierla şi canarul 15 ani.

POSTA REDACŢIEI.Dlui St. Negru, prop. in M. Reu destul, că aţi

remas în aşteptare până ce jnpânul Iţig a stors măduva unui sat întreg! Din scrisoarea cam încurcată a D-tale nu putem ştirici, ce voiţi cu vre-un „neguţător mare ro- mân“. De voiţi se împrumutaţi bani pe ipotecă (zălogire) adresaţi-ve la o bancă românească din apropiere, ear’ nu la singuratici. Despre „băncile săteşti11 foloasele şi purcederea de urmat când cu înfiinţarea lor, afli

lămuriri amănunţite în „Economul11 din a. c. Sfatul nostru ar fi să încredinţaţi prăvălia de înfiinţat unui om isteţ, sprinten, cinstit şi avut, înfiinţarea şi conducerea în tovărăşie fiind anevoioasă şi nepractică. Prin mijlocirea „Economului11 aşa de răspândit s’ar pute afla, cerend trebuinţa, vre-un neguţător român de aiurea care se se aşeze în comună.