CMYK

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Musceluluil Anul VIII l nr. 432 l 29 octombrie - 4 noiembrie 2009 l 8 pagini l preþ: 1,6 RON

Ascultaþi RADIO TTRRIINNIITTAASS (95,3 FM)

Cuvântul reprezentantului PatriarhieiEcumenice, Înaltpreasfinþitul Mihail,Mitropolitul Austriei, la manifestãrilesãrbãtoreºti organizate de PatriarhiaRomânã cu prilejul aniversãrii a 650 de anide la întemeierea Mitropoliei Ungrovlahiei (Bucureºti, 27 octombrie 2009):

Preafericirea Voastrã, PreafericitePãrinte Daniel, Patriarh al României,

Sanctitatea sa Bartolomeu, Patriarhulnostru Ecumenic ºi Sfântul Sinod din

jurul Sanctitãþii Sale au încredinþat smerenieimele, în calitatea de reprezentant al Sfintei ºiMarii Biserici a lui Hristos, Biserica Mamã dinConstantinopol sã aduc Preafericirii Voastre,Arhiepiscopul Bucureºtiului, MitropolitulMunteniei ºi Dobrogei ºi Patriarhul Românieiºi, prin Fericirea Voastrã, cinstitei Ierarhii,evlaviosului cler ºi binecredinciosului popor alPreasfintei Biserici Ortodoxe din România,Biserica sorã, îmbrãþiºarea dragostei din parteaSanctitãþii Sale, salutul pãcii din parteacinstitei noastre Patriarhii Ecumenice, ºiexpresia marii lor bucurii cu prilejulsãrbãtoririi solemne, astãzi, ziua pomeniriiSfântului Dimitrie cel Nou, apãrãtorul oraºuluiBucureºti, a împlinirii a 650 de ani de laîntemeierea ºi înãlþarea Ungrovlahiei la treaptade Mitropolie, în anul 1359.

Aniversarea evenimentelor istorice îngeneral, dar mai ales a celor bisericeºti,

evenimente care au înregistrat ºi au pecetluittrecutul, exprimã ºi verificã prezentul, descriudinainte ºi determinã viitorul, constituie odatorie sacrã.

Astãzi, în Bucureºti, la aceastã întrunireinterortodoxã, slãvim „cu o gurã ºi o

inimã” pe Dumnezeu, Cel în Preasfânta Treimelãudat, deoarece suntem membrii ºi fii aiBisericii, celei Una, Sfântã, Soborniceascã ºiApostoleascã; totodatã sãvârºind pomenireaunui însemnat eveniment bisericesc, careconstituie o etapã ºi cotiturã în istoriabisericeascã ºi culturalã a acestei þãri, adicãparticipând la a 650 aniversare a MitropolieiUngrovlahiei, ne ducem la începuturile deDumnezeu binecuvântate ºi cu haruri dãruiteale Preasfintei Biserici Ortodoxe din România,care, cu trecerea veacurilor, în anul 1885 a fostproclamatã Bisericã Autocefalã de cãtrePatriarhia Ecumenicã ºi din anul 1925 a fostîmbrãcatã în haina de porfirã a vrednicieipatriarhale.

Acum prin faþa ochilor minþii mele seperindã emoþii sfinte, care leagã viaþa

îndelungatã, cu haruri dãruitã dar ºi plinã deperipeþii a Sfintelor noastre Biserici Ortodoxe,Biserici surori în duh, în mucenicie ºi suferinþeºi mai ales emoþiile care unesc viaþa PatriarhieiEcumenice ºi a Bisericii Ortodoxe Române,pânã mai de curând Bisericã fiicã iar acumBisericã sorã mai tânãrã. Mintea mea se

îndreaptã cu adâncã evlavie atât spre fericitulîntru adormire patriarh al Constantinopolului,Calist I, ºi spre Împãratul Ioan al V-leaPaleologul, cãrora se datoreazã hotãrâreaîntemeierii Sfintei Mitropolii a Ungrovlahieide cãtre Patriarhia Ecumenicã, cât ºi spreVoievodul Alexandru Basarab ºi spre întâiulMitropolit al Ungrovlahiei, Iachint

Critopoulos, adus de la Vicina, care de curânda fost trecut în calendarul sfinþilor BisericiiOrtodoxe Române.

Dupã întemeiere, pe scaunul mitropolitanal Ungrovlahiei s-au urcat arhierei

strãluciþi, cei mai mulþi dintre ei fiind greci, deneam care au desfãºurat o activitate pe mãsuraprestigiului, importanþei ºi faimei acesteiMitropolii, care s-a aflat în frunte în ceea cepriveºte cultura, civilizaþia ºi progresul socialdin aceastã eparhie. În sfârºit, îmi aduc amintede Sfântul Nifon, Patriarh Ecumenic, al cãruicinstit nume este strâns legat de organizareavieþii bisericeºti din Ungrovlahia. Aceastãviaþã bisericeascã s-a continuat de-a lungulveacurilor în libertate ºi robie „prin slavã ºinecinste, prin defãimare ºi laudã” (II Cor. 6, 8)

Ne aducem bine aminte de toþi ºi suntemtuturor recunoscãtori, pentru toate! Îi

fericim pe acei Pãrinþi, Învãþãtori, mucenici ºimãrturisitori, ºtiuþi ºi neºtiuþi. Preafericirea Voastrã,

Crucea a pecetluit trupul ºi viaþa BisericiiOrtodoxe Române de-a lungul

veacurilor, pânã în zilele noastre. Semnelecuielor ateismului, indiferentismului religios ºisecularizãrii dau mãrturie despre faptul cãBiserica nu trãieºte conform stilului de viaþã„al veacului acestuia”. Rãstignitã, ea biruieºtede fiecare datã pe cei care o rãstignesc,deoarece, trãind realitatea Crucii,propovãduieºte Învierea. ªi, cu ajutorulDomnului, Preasfânta Bisericã OrtodoxãRomânã, îºi trãieºte învierea!

De aceea, Preafericirea Voastrã, PatriarhiaEcumenicã ºi Sanctitatea Sa,

Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, cunoscândfoarte bine, din experienþã proprie, aceastãrealitate, dar, în acelaºi timp, recunoscândcontribuþia însemnatã pe care PatriarhiaRomânã, la cârma cãruia, astãzi, Vã aflaþiPreafericirea Voastrã, o aduce la re-înviereaPoporului Român ºi Bisericii sale, precum ºirolul ei în ceea ce priveºte mântuirea ºirealitatea interortodoxã contemporanã, felicitãpe Preafericirea Voastrã, conducãtorulbisericesc strãlucit, recunoscut la scarãpanortodoxã. Aceleaºi felicitãri adreseazãBisericii Române cu prilejul acestui remarcabileveniment, vrednic de toatã lauda, rugându-seca Domnul sã binecuvânteze ºi sã apere ºi sãpãzeascã de toatã uneltirea vrãjmaºilor vãzuþiºi nevãzuþi, Patriarhia Românã, pe cinstitul eiÎntâistãtãtor ºi pe tot poporul român, în veaculveacurilor. Totodatã adreseazã prin gurasmeritului lor reprezentant salutul paulin:„Fraþilor, bucuraþi-vã în Domnul!”

Iar de la Domnul pacea lui, „care covârºeºtetoatã mintea! Pace vouã! Pace tuturor!”

Slavã Lui pentru toate! Amin!www.basilica.ro

Cuvântul reprezentantului Patriarhiei Ecumenice la manifestãrile organizate cu prilejul aniversãrii

a 650 de ani de la întemeierea Mitropoliei Ungrovlahiei

Troparul Sfântului Iachint,Mitropolitul ÞãriiRomâneºti

Vrednic urmãtor al ierarhilor dobrogeni ºiîntâiule între mitropoliþii Þãrii Româneºti,Sfinte Ierarhe Iachint, te-ai arãtatmãrturisitor al dreptei credinþe, lucrãtor alvirtuþilor ºi rugãtor pentru sufletele noastre.

Condacul SfântuluiIachint de Vicina

Pe apãrãtorul dreptei credinþe, pe SfântulIerarh Iachint de Vicina, cel ce s-a arãtat caun luceafãr strãlucitor în zorii MitropolieiÞãrii Româneºti ºi a împlinit celeduhovniceºti ale pãstoriþilor sãi, sã-l lãudãmcu inimi curate la prãznuirea sa cea de pestean, zicând:

Bucurã-te, sfinte slujitor al lui Hristos pepãmânt românesc.

Iachint de la Vicina, Mitropolitul ÞãriiRomâneºti (1359-1372)

Argeºul Ortodox

2

Colegiul de redacþieFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CAliNiCal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Diacon Prof. Cornel Dragoº

Redacþia:preot Napoleon Dabu (secretar de redacþie),preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori:prof. Alexandru Brichiuº, Andrei Cãnuþã, diacon Roberto-Cristian Viºan, LaurenþiuDumitru, Roxana Dragoº, Raluca Nicula,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Eduard Tomaziu, Iuliana Popa.

Art designer: ing. Bogdan Ciocîrlan ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

ªi a grãit Domnul cãtre Moise: Trimitebãrbaþi sã cerceteze pãmântul Canaanului, pecare Eu îl voi da fiilor lui Israel în stãpânire,câte un bãrbat din fiecare seminþie, pe fiecareconducãtor al lor. ªi a trimis Moise pe ei înpustia Faran dupã cuvântul Domnului, toþibãrbaþi conducãtori ai fiilor lui Israel. Deci aceºti bãrbaþi, doisprezece la numãr,

capi ai seminþiilor, au urcat în Canaan vremede patruzeci de zile spre a cerceta care þinut egras sau slab, care sunt locuitorii ºi care lesunt cetãþile, de sunt simple ºi fãrã ziduri, oribine fortificate, pentru a înþelege dacã pot fiuºor biruiþi de cãtre cei care au sporit înbãrbãþie. ªi au adus de acolo ºi niscaiva rodurispre dovedire, adevãrate minuni, un ciorchineciudat ºi poame neobiºnuit de mari, rodii ºismochine. Toate mãrturiseau desprebunãstarea tãrâmurilor acelea. Însã iscoadele erau împãrþite în pãreri. Toþi

lãudau pãmântul dovedind rodnicia lui, dar ceimai mulþi socoteau neamurile din el aspre, deneînfrânt, hiperbolizând puterea acelora pecare-i numeau giganþi.Numai doi dintre ei, Caleb ºi Iosua afirmau

contrariul, susþinând cu credinþã cã princonducerea luptei de cãtre Însuºi Dumnezeu,victoria asupra acelora era asiguratã. Peaceºtia doi a vrut sã-i omoare cu pietre poporulcare cãzuse în deznãdejde. Cãci preocupat cuvãicãreala de grija celor de jos, adicã afemeilor ºi copiilor, nu s-au mai gândit la mânaCelui Atotputernic ºi de neînfrânt, ºi care,vreme de un an de zile, atât cât trecuse de cândridicase de pe grumazul lor jugul robieifaraonului, le lucrase atâtea ºi atâtea minuni.Ba mai mult, au arãtat nebunia cea mai de peurmã, când au zis unii cãtre alþii: Sã ne alegem

cãpetenie ºi sã ne întoarcem în Egipt!De aceea, pentru o asemenea cârtire, ºi

Dumnezeu, numai dupã rugãminteablândului Moise, a rânduit cã în pãmântulpromis vor intra numai copiii neprihãniþi,dar abia dupã patruzeci de ani de rãtãcire,atât cât sã cadã în pustie oasele tuturorpãrinþilor necredincioºi. Astfel, dupã numãrul celor patruzeci de

zile ale iscodirii pãmântului fãgãduit, aupurtat pedeapsa patruzeci de ani, câte un anpentru fiecare zi, ca sã se înveþe ce înseamnãsã pãrãseascã nãdejdea în Dumnezeu. ªinumai Iosua, fiul lui Navi, ºi Caleb, fiul luiIefone, au rãmas vii (Numerii 13-14).

Moºtenirea celor ce au ales sã-L iubeascã pe Dumnezeu

Iatã cum Legea ne aratã ºi cum vomdobândi iarãºi fericirea datã nouã la început,ºi cã omul va fi din nou dus în raiuldesfãtãrii.Trimiterea celor mai cunoscãtori

doisprezece bãrbaþi de cãtre Moise,anticipeazã pe cei care se încumetã pe caleavirtuþii, de a iscodi ºi cerceta cele fãgãduite deDumnezeu. Minunatele roduri, neobiºnuit de mari,

dovedesc faptul cã în tãrâmul raiului vom aflaun alt grad, un alt ordin al realitãþii, un pluscalitativ al ei, cer nou ºi pãmânt nou, care întrecnespus pe cele stricãcioase ºi sãrãcãcioase alelumii acesteia.

Mulþi chemaþi însã puþini aleºi. Cãci se aratãcã zece dintre cercetaºi au pregetat,spãimântându-se de giganþii pe care i-au socotitpiedicã în cucerirea locurilor râvnite. Ba mai

mult au speriat toatã adunarea poporului,fãcându-se pricinuitori de necredinþã ºi de urãde Dumnezeu. Cei zece reprezintã pe aceia care cugetã ale

trupului, nevrednici de lucrarea lui Dumnezeu,cã nimeni care apucã coarnele plugului dar seuitã îndãrãt nu este potrivit pentru Împãrãþialui Dumnezeu (Luca 9, 62).Giganþii sunt diavolii interpuºi în calea

ridicãrii noastre de la pãmânt la cerurile raiului,ca duhuri ale rãutãþii care sãlãºluiesc învãzduhuri. Cãci lupta noastrã nu esteîmpotriva trupului ºi a sângelui, ci împotrivaîncepãtoriilor, stãpâniilor ºi a domniilor

întunericului acestui veac (Efeseni 6, 12).Adunarea vãicãritoare de femei ºi copii

este poporul lui Israel preocupat deslãbiciunile patimilor, lepãdat de bãrbãþiavirtuþii. Iar cei zece care au bãgat frica înadunare, aratã pe fariseii dispreþuitori aifãgãduinþei lui Dumnezeu. Ei sunt cei careau refuzat sã meargã spre ea ºi, mai rãu, i-auîmpiedicat ºi pe alþii. De aceea li s-a spus:Vai vouã învãþãtorilor Legii, cã închideþiÎmpãrãþia cerurilor înaintea oamenilor; cãnici voi nu intraþi, ºi nici pe cei ce vor sãintre nu-i lãsaþi (Matei 23, 13). Pentruintervenþia lor nesocotitã marea mulþime aiudeilor a pierdut fãgãduinþa ºi s-a fãcutnepãrtaºã de harul lui Hristos. Dar s-a mântuit prin Hristos rãmãºiþa

(Romani9, 27). Chip clar al acesteia s-afãcut Caleb, ce se tãlmãceºte toatã inima,fiul lui Iefoni, care înseamnã întoarcerea;dar ºi Iosua cel care a condus trecereapoporului viitor în pãmântul fãgãduit.

Din cei vechi numai cei doi au cunoscutmoºtenirea, cruþaþi pentru tãria nãdejdii arãtate.Ei doi s-au fãcut înainte mergãtori copiilorneprihãniþi, fii întoarcerii, adicã poporul celnou în credinþã. De aceea stã scris: Adevãratzic vouã, de nu veþi fi ca unii dintre aceºtiamici, nu veþi putea intra în împãrãþia cerurilor(Matei 18, 3).

Deci nu celor vechi, ce au þinut Legea caidol, ci unui alt neam i s-a rânduit moºtenirea.Iar tipul poporului cel nou sunt copiii duºi cuCalb ºi Iosua în acel pãmânt, dupã cum aproorocit chiar Legea.

Prof. Andrei CÃNUÞÃ

În umbrã, în Lege ºi în Scripturã (LIV)

Iscodirea pãmântului fãgãduinþei

Preoþii ung pe bolnav cu untdelemn, în semnul crucii, iarsemnificaþia crucii în aceastã ungere o aratã cântãreþul care cântãîn timp ce preotul sãvârºeºte aceastã ungerea: „Doamne, armãasupra diavolului crucea Ta ai dat nouã, cã se scuturã ºi secutremurã nesuferind a cãuta spre puterea ei, cãci morþii i-aisculat ºi moartea ai surpat“. Însuºi Hristos Cel jertfit Sesãlãºluieºte prin semnul crucii în bolnav, dându-i putereaînfrânãrii de la pãcate, a rezistenþei la orice egoism al pornirilorpãcãtoase; cu ea se va întãri sufletul lui, pentru ca sã biruiascãboala din trup. Crucea e mijlocul prin care vine puterea dinTrupul lui Hristos.

Menþionãm cã împotriva acþiunii forþelor nevãzute se cere ºiajutorul nevãzut al sfinþilor, al mucenicilor ºi, mai ales al MaiciiDomnului. Mai este de adãugat cã Maslul se face de obicei cuparticiparea mai multor credincioºi, care se roagã ºi eiconcomitent cu preoþii. Din aceastã largã comuniune, din acestsemn al dragostei pe care i-l dau mai mulþi semeni în starea luide boalã ºi neputinþã, bolnavul prinde de asemenea putere derefacere trupeascã ºi sufleteascã. Cuvântul lui Homiakov:„Nimenea nu se mântuieºte singur, ci se mântuieºte prinrugãciunile bisericii, ale sfinþilor, ale Maicii Domnului“, seadevereºte ºi la sãvârºirea acestei Taine, în special în ceea cepriveºte conþinutul rugãciunilor rostite aici. Însãºi sãvârºireaacestei Taine de cãtre mai mulþi preoþi (de ºapte, sau mãcar dedoi) manifestã voinþa Bisericii de a pune mai multe forþe ale eiîn miºcare, prin comuniunea în rugãciune ºi în dragoste,pornirea mai multora de a scãpa un membru al ei de situaþia deneputinþã ºi de durere în care se aflã. Mai ales la boalã simteomul trebuinþa simpatiei ºi a comuniunii. Dar aceastãcomuniune îi dã puteri omului nu numai prin ceea ce are

omenesc în ea, ci în primul rând prin faptul cã toþi cei ce vin ºiintrã într-o comuniune cu semenul lor bolnav, vin cu credinþã înHristos, Care a vindecat toatã boala ºi neputinþa, a biruitmoartea, a vindecat pe unii oameni pentru rugãciunile altora ºi aspus cã unde sunt doi sau trei adunaþi în numele Lui, adicã încredinþa în El ºi în dragostea între ei, este ºi El în mijlocul lor.Ei îl ajutã pe cel bolnav numai pentru cã fac transparentã ºilucrãtoare, prin credinþã ºi rugãciunea lor, prezenþa ºi puterea luiHristos, numai pentru cã înlesnesc comuniunea bolnavului cuHristos prin credinþa lui, întãritã de credinþa lor. Mãdulareletrupului sunt unse de ºapte ori în semnul crucii, dupã citirea aºapte rugãciuni, pentru cã ºapte sunt darurile Sfântului Duh,pentru cã ºapte au fost duhurile rele scoase din femeiapãcãtoasa, pentru cã numãrul ºapte simbolizeazã totalitateaformelor rãului, dar ºi a darurilor lui Dumnezeu. Dupã numãrulºapte vine numãrul opt care simbolizeazã odihna ºi fericireanesfârºite, aºa cum precizeazã pãrintele Stãniloae.

Rugãciunea la punereaEvangheliei pe capul persoaneibolnave

La finalul Tainei Sfântului Maslu preotul ia SfântaEvanghelie ºi o dã bolnavului sã o sãrute. Dupã aceasta,împreunã cu ceilalþi preoþi o þine deschisã deasupra capuluipersoanei bolnave, rostind urmãtoarea rugãciune: „ÎmpãrateSfinte, Îndurate ºi Multmilostive, Iisuse Hristoase, Fiule ºiCuvântul lui Dumnezeu Celui viu, Care nu voieºti moarteapãcãtosului, ci sã se întoarcã ºi sã fie viu, nu pun mâna mea cea

pãcãtoasã peste capul celui ce a venit la tine cu pocãinþã ºi cerede la tine prin noi iertare pãcatelor, ci pun mâna Ta cea puternicãºi tare ce se aflã în aceastã Sfântã Evanghelie, pe care slujitoriicei împreunã cu mine o þin deschisã pe capul robului Tãu (N), ºimã rog împreunã cu dânºii ºi cer iubirea Ta de oameni ceamilostivã ºi care nu þine minte rãul. Dumnezeule, Mântuitorulnostru, Cel ce prin proorocul Tãu Natan ai dãruit iertare luiDavid care s-a pocãit de pãcatele sale ºi ai primit rugãciunea ceade pocãinþã a lui Manase, Însuþi ºi pe robul Tãu acesta (N), carese pocãieºte de greºelile sale, primeºte-l cu ºtiuta Ta iubire deoameni, trecându-i cu vederea toate greºelile lui. Cã Tu eºtiDumnezeul nostru, Care ai poruncit sã iertãm de ºaptezeci de oricâte ºapte celor ce cad în pãcate, pentru cã precum este slava Ta,aºa este ºi mila Ta, ºi Þie se cuvine toatã slava, cinstea ºiînchinãciunea, Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh, acum ºipururea ºi în vecii vecilor. Amin“ Cele douã exemple aleîmpãraþilor vechi-testamentari David ºi Manase nu suntîntâmplãtoare. Fiecare a dus o viaþã diferitã. Sfântul ProorocDavid a fost un om drept, dar a pãcãtuit ucigând ºi sãvârºindadulter. Manase a fost idolatru, dar s-a pocãit când a fost luat robde babiloneni. Aceste douã exemple aratã cã Dumnezeuprimeºte pe oricine a greºit ºi se pocãieºte de relele sale. Dar, aºacum reiese din rugãciunea de faþã, foarte important este ca celbolnav sã se pocãiascã, având tot timpul în cugetul sãu siguranþacã „Dumnezeu nu vrea moartea pãcãtosului, ci sã se întoarcã ºisã fie viu”. Se puncteazã din nou milostivirea Domnului nostruIisus Hristos, adevãratul vindecãtor, „Doctor al sufletelor ºi altrupurilor noastre”, Cel care este rugat „sã treacã cu vedereatoate greºelile” celui care se pocãieºte. Ca o concluzie, în toaterugãciunile de la Maslu se aratã cu insistenþã, cã boala trupeascãºi sufleteascã în care a cãzut omul îl face inapt de viaþa normala,sau îl ameninþã cu sfârºtul vieþii pãmânteºti. El trebuie ajutat înmod stãruitor, prin puterea lui Hristos, sã se facã sãnãtostrupeºte ºi sufleteºte, sau mãcar sufleteºte, dacã sfârºitul lui seva dovedi apropiat.

Pr. Florin IORDACHE

Taina Maslului

FFoo lloossuull rruuggããcc iiuunn ii lloorr ddee llaa TTaa iinnaa SSffâânn ttuu lluu ii MMaass lluu (( II II ))

Argeºul Ortodox

3

O lume tumultoasã în careorice pare deosebit, chiar dacã seasociazã în orice fel cu pãcatul, devineatractiv. Activitatea în domeniulinformatic a depãºit de mult timpperioada când calculatorul era utilizatdoar pentru calcule numerice sautransmiterea de informaþii. Astãzi din ceîn ce mai mult se prezintã ca necesarãexistenþa unei lumi virtuale în care sãputem fi oricine dorim. O lume în carevârsta, orientarea religioasã, stareacivilã sau alte informaþii de acest genpot fi ascunse, modificate sau omisedupã bunul plac. Lumile virtuale aucâºtigat deja aproximativ 10 milioane deadepþi. Unii dintre ei petrec mai mult de12 ore pe zi în faþa calculatorului.Dincolo de dimensiunea socialã a unuiastfel de fenomen pot fi gãsite ºi alterepercusiuni ale unei astfel dedepersonalizãri. Fenomenul are dejaforme agravante întrucât doi britanici audivorþat dupã ce soþia ºi-a surprins soþulavând conversaþii intime cu un alt,,avatar”. Dincolo de aceste incidenteexistã temeri mult mai grave cu privirela consecinþele pe care le poate avea,,aventura virtualã” deoarece noilemodalitãþi de platã ºi sistemelealternative de transfer al banilor,inclusiv prin intermediul unor jocuriprecum Second Life, ar putea fi folositepentru finanþarea terorismului.Avertismentul vine chiar din parteacoordonatorului UE pentru luptaîmpotriva terorismului, Gilles deKerchove, potrivit Agerpres. „În 2006 s-au cheltuit peste un miliard de dolaripentru produse ºi servicii încomunitãþile digitale, respectiv virtuale.Deoarece aceste comunitãþi pot încãoferi un grad mare de anonimat, iarveniturile pot fi aduse în lumea realãprin transfer electronic de fonduri,existã riscul ca astfel de site-uri sã fiefolosite pentru finanþarea terorismului”,se aratã în raportul elaborat deKerchove. Motivaþia întreþinerii uneiastfel de isterii virtuale este deci din noulegatã de avantaje financiare. Dovezilecu privire la lipsa oricãrui interes pentrupersoana umanã sunt numeroase.Reclamele la astfel de produse suntedificatoare: ,, Viaþa la doar un clickdistanþã!”. Mai mult decât atât existãsusþinãtori fervenþi care susþin cã viaþavirtualã este destinul omenirii. Cei caresusþin cu tãrie efectele pozitive alelumilor virtuale sunt contraziºi denenumãratele probleme provocate de,,avataruri”, de la cele de ordin juridicpânã la cele de crimã virtualã provocatãprin piratarea identitãþii. Cei mai mulþiaderenþi, deºi susþin ,,fenomenul”, seplâng de nesiguranþa unui dialogpertinent, de mulþimea de dialoguri cutentã sexualã, de orientarea avatarurilorcãtre o lume decadentã, imoralã.

Din punct de vedere creºtin asumareaunei vieþi duse sub masca minciunii, afalsitãþii, a interesului material, a lipsei

de preocupare pentru o viaþã sãnãtoasãsocial ºi moral nu poate fi înconcordanþã cu legile lui Dumnezeu. Uncreºtin îºi asumã învãþãturile ºi lerespectã indiferent de mediul în care seaflã, fie el ºi virtual dacã avem în vederecuvântul Sfântului Apostol Pavel înepistola cãtre Efeseni capitolul 4,versetul 25: ,,Pentru aceea, lepãdândminciuna, grãiþi adevãrul fiecare cuaproapele sãu, cãci unul altuia suntemmãdulare”. Cu alte cuvinteinterrelaþionarea umanã se face înscopul mântuirii, nu pentru josniciaîmplinirii pãcatului. Învãþãtura ortodoxãne aratã cã judecata se va face ºi pentruneîmplinirea binelui, nu numai pentrusãvârºirea rãului, ori consumarea unorresurse de timp imense dedicate uneiiluzii nu poate decât sã îndepãrteze deDumnezeu. Cu toate acestea tentaþiaunei lumi virtuale în care orice esteposibil a pãtruns chiar ºi printrepromotorii religiei. Astfel, lumeavirtualã este plinã de temple zen,moschei, ba chiar ºi biserici ale uneiconfesiuni creºtine. O asemeneaatitudine nu face decât sã încurajeze uncomportament inadecvat din punct devedere religios.

Argumentele prin care se considerãcã „aceastã lume virtualã se umple debiserici, moschei, temple, catedrale,sinagogi ºi locuri de rugãciune de toatefelurile. Poate cã în spatele unui avatarse aflã un bãrbat sau o femeie încãutarea lui Dumnezeu ºi a credinþei”.,,Pãrintele ºi-a argumentat sfatul prinaceea cã tot mulþi contemporani ajungsã punã mai mult preþ pe „viaþa” lor dinlumea virtualã decât pe relaþiile din cearealã, dar ºi aceºti oameni trebuieajutaþi. „Oamenii tineri, fragili, atraºi decapcanele acestei lumi virtuale nu pot fiajutaþi decât dacã intrãm ºi noi acolo”.Astfel de argumente denotã o lipsã deînþelegere a învãþãturii creºtine. Cumpoate cineva sã îl caute pe Dumnezeuîntr-o bisericã virtualã, cum sã cauteadevãrul într-o lume a minciunii?Mântuirea presupune comuniune,relaþionare, faptã, adevãr, împlinire aporuncilor. Accesul în aceastã lumeînºelãtoare presupune renunþare lavalorile creºtine, presupune dedublare,minciunã, înºelãciune toate condamnatede Sfânta Scripturã: ,, Înþelepciuneaomului chibzuit este de a-ºi înþelegecalea lui; iar nebunia celor neînþelepþieste înºelãciune” (Pildele lui Solomon14, 8) iar la Epistola întâia cãtreCorinteni a Sfântului Apostol Pavelcapitolul 15, versetul 33 suntemîndemnaþi: ,,Nu vã lãsaþi înºelaþi.Tovãrãºiile rele stricã obiceiurile bune”(Chiar ºi cele virtuale).

Diacon Roberto Cristian VIªAN

Bucuriacarezideºte

„Bucuraþi-vã pururi!” este îndemnulSfântului Apostol Pavel cãtre tesaloniceni ºicãtre creºtinii tuturor veacurilor, printre carene regãsim ºi noi. Creºtinul este invitat labucurie. Dacã suntem atenþi la noi înºine ºi lacele dimprejurul nostru, dacã privim cu ochibuni la toate, vom sesiza cum din toateizvorãsc motive de bucurie. ªi nu este o

opinie de persoanã visãtoare, ruptã de realitate,care trãieºte într-o închipuire în care toatelucrurile apar în nuanþe de roz. Este o realitateobiectivã, evidentã oricãrui om lucid, care nusuferã de miopie sufleteascã, care poate vedeaºi mai departe de sine, care poate ieºi dinsubiectivitate ºi egocentrism. Existã o realitatece poartã numele „bucuria vieþii” ºi aceastasemnificã a te bucura pur ºi simplu pentru cãeºti. Orice persoanã cu gândire sãnãtoasãînþelege cât de bine este a fi ºi cã nu existãnimeni care sã doreascã nefiinþa. Nici chiar ceiaflaþi în nenorocire ºi care sunt convinºi cã arfi fost mai bine dacã n-ar fi trãit, nu-ºi dorescnefiinþa, ci doresc moartea nefericirii lor. A fieste întotdeauna un mare bine, este cel maimare bine. A fi înseamnã a participa la Cel CeEste, de la Care ºi prin Care toate sunt. Prinsimplul ºi minunatul fapt cã suntem, ne aflãmlegaþi de Cel Ce fiinþeazã în mod suprem.ªtiind aceasta, nu putem rãmâne strãini debucurie, de bine. Nefericirea stã însã în puþinanoastrã dare de seamã despre cum staulucrurile în realitate. Luãm tot timpul dreptfiresc ceea ce de fapt e minune; nu ne mirãmcã suntem, ci ne mirãm de ce nu suntem „maicu moþ” decât alþii. E o mare pierdere, o maresãrãcire sufleteascã.

Bucuria vieþii înseamnã deschidere sprebinele ºi frumosul sãlãºluit în fiecare lucru,spre acele elemente care sunt indicii cu privirela raþiunile dumnezeieºti puse în întreagacreaþie de cãtre Ziditor.

Cã este ziuã sau cã este noapte, cã muncescsau cã mã odihnesc, cã întâlnesc oameni dragisau necunoscuþi, cã mã plimb cu autobuzulaglomerat sau pe jos, prin iarbã sau pe asfalt,pe drum de þarã prãfuit sau pe drum de oraº cugropi, cã ascult armonia din cântece de pãsãrisau ascult glas omenesc, cã gerul îmi taie faþasau cã o adiere uºoarã îmi pare suflaredumnezeiascã, cã stau în ploaie riscând sãrãcesc sau cã zãpada mi-a intrat în încãlþãri,mã bucur. Mã bucur cã am ºansa sã trãiesc

toate acestea ºi încã mai multe, mã bucur cãpot avea mult bine preþuind puþinul.

Gândesc chiar cã Ecclesiastul exagera cândspunea „Deºertãciunea deºertãciunilor, toatesunt deºertãciuni!” Bucuria nu e deºertãciune.Bucuria e bine sufletesc, e o îmbunãtãþire amea. ªi totuºi, cele de care mã bucur suntdeºarte. În ele însele nu au nicio valoare. Câtãvreme cele de care m-am bucurat trec, bucuriade ele e deºertãciune. La nimic nu-mi va fi defolos cã m-am bucurat de zãpadã, atunci cândnu voi mai fi în trup. Acea bucurie nu-mi vaconstrui veºnicia, cãci e lucru deºert. Iar deastfel de bucurii e capabil ºi un ateu. ªi atunci,în mod firesc, se naºte interogaþia: Dacã toatabucuria e deºartã, n-ar fi mai bine sã nu mãmai bucur de nimic?

Însã ºtiu cã tristeþea ºi indiferenþa nu au de-a face cu creºtinismul. Trãiesc între lucrurilelui Dumnezeu, ºtiu cã sunt deºarte ºi nu mã potclãdi pe mine prin deºertãciuni, pentru cã nuvreau sã fiu chiar eu deºertãciune. Dacã suntaici printre toate cele cu care mã asemãn prinfiinþare în timp, prin compoziþie, prininstabilitate ºi toate cele câte aparþin creaturii,nu este fãrã rost. ªi nu pot sã nu mã bucur decele ce a fãcut Dumnezeu, de oamenii cepoartã chipul Logosului, de viaþa toatã. Deºi„Totul este deºertãciune”, „Bucuraþi-vãpururi” este cu putinþã ºi are deplinã valoare,însã doar alãturi de „Rugaþi-vã neîncetat!” (ITesaloniceni 5, 17). Bucuria fãrã rugãciune edeºartã. De ceea ce ne legãm, aceea ºidevenim. Caracterul meu nedeºert mi-l poateasigura doar Cel Care este prin fire veºnic.Prin rugãciune se transfigureazãdeºertãciunea, prin rugãciune totul începe sãmã zideascã. Bucuria de lucruri ºi de oamenidevine bucuria de Dumnezeu, împreunã cu El.Nu e de ajuns sã ºtiu cã Dumnezeu a fãcuttoate, e necesar sã conºtientizez prezenþa Luiîn toate ºi sã nu o ignor. Dacã prin lumeDumnezeu iniþiazã un dialog cu omul, atunciºi eu trebuie sã intru în dialog cu El, PersoanaSupremã prin Care particip dimpreunã cu totullumii la marele bine de a fi. Deºarte sunt toatedin care Dumnezeu e absent. ªi pline de sensºi de bine sunt toate cele puse în legãturã cu El.

Pentru cã ne-am închis la minte ºi la inimãnu ne mai putem bucura de nimic în chip real,deplin ºi sincer. Pe cei ce se bucurã îi invidiemºi ne închipuim cã dacã am avea mai multe ne-am bucura ºi noi. Dãm vina pe împrejurãri, peoameni, pe locuri, pentru neputinþa proprie dea accepta cã seninãtatea e de naturã interioarã.Aceastã perspectivã trebuie depãºitã în primulrând pentru propriul nostru bine. ªicreºtinismul ni se pune la dispoziþie pentru ane face sãnãtoºi la suflet. Dincolo de bucuriacea mai mare a învierii lui Hristos, creºtinulpoate primi bucurie de la toate, cãci Fiul aumblat printre noi ºi a unit materia cudumnezeirea. Prin rugãciune, bucuriadobândeºte calitatea de a contribui în mod realla devenirea mea ºi ea îmi devine constitutivã.

Iuliana Gabriela POPA

MMÂÂNNTTUUIIRREE îî nn ll uummeeaavv ii rr tt uuaa llãã??

NNOOUUTTÃÃÞÞII EEDDIITTOORRIIAALLEE

„Viaþa, acatistul ºi paraclisul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou“

Cu binecuvântarea Preafericitului Pãrinte Daniel, PatriarhulBisericii Ortodoxe Române, la Editura Cuvântul Vieþii, a apãrutViaþa, acatistul ºi paraclisul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou.

În cuvântul înainte, intitulat „În sfinþi cinstim harul luiDumnezeu lucrãtor în oameni”, Preafericitului Pãrinte Danielvorbeºte despre pilda Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou ºiputerea lui de mijlocire pentru cei care aleg sã rãspundãchemãrii la sfinþenie a Mântuitorului Hristos.

Alãturi de viaþa, acatistul ºi paraclisul Sfântului CuviosDimitrie cel Nou, aceastã ediþie prezintã cuvântul SfântuluiIoan Damaschin despre cinstirea sfinþilor ºi a moaºteloracestora ºi precizãri ale pãrintelui Dumitru Stãniloae despremotivele cinstirii moaºtelor.

Argeºul Ortodox

4

Încã de la începutul istoriei sale, corala prezintã o bogatãactivitate muzicalã ºi participã la diverse evenimente religioasecare se desfãºoarã la Catedrala Episcopalã din Curtea de Argeº:încoronãri ale regilor României, parastase regale, sfinþiri ale unorbiserici, vizite ale demnitarilor din þarã ºi strãinãtate ºi a unorînalþi conducãtori ai Bisericii Ortodoxe din Europa, conformmanuscrisului “Arhiva Corului Catedralei Episcopale dinCurtea de Argeº”, manuscris alcãtuit cu binecuvântarea Î.P.S.Calinic, Arhipiscop al Argeºului ºi Muscelului, de cãtre dirijorulactual al coralei, în persoana domnului Constantin Delcã, în lunaianuarie anul 2001, pentru acesta folosindu-se date de la toþicoriºtii în viaþã ce au activat în corala Catedralei Episcopale, darºi date din arhiva maestrului Gelu Ciuculescu (1941-2002).

În 1949, regimul ateu comunist desfiinþeazã EpiscopiaArgeºului, Seminarul Teologic ºi ªcoala de Cântãreþi Bisericeºtide la Curtea de Argeº. Din aceastã cauzã, implicit se va fidesfinþat ºi corala Catedralei Episcopale. În urma acestui fapt,diaconul Dumitru Gligãneanu, este chemat la CatedralaArhiepiscopalã a Tomisului, la Constanþa, unde pentru alþi câþivaani activeazã în aceleaºi funcþii.

Odatã cu desfinþarea Episcopiei de Tomis, diaconul profesorDumitru Gligãneanu este transferat la Episcopia Dunãrii de Jos,la Galaþi, însã nu rãmâne multã vreme pentru cã obligaþiilefamiliale îl aduc înapoi la Curtea de Argeº, fiind aºteptat de soþiasa, Elena Gligãneanu ºi de cãtre cei doi copii, Ioan-Viorel ºiValerian.

Reîntors în Curtea de Argeº, lucreazã pânã la pensionare înfuncþia de casier la Banca Naþionalã, într-un domeniu total diferitde pregãtirea ºi chemarea pe care o avea. Aceasta este perioadaanilor 1953-1964, perioadã în care reuºeºte nu cu puþine eforturi,ºi totodatã cu mari greutãþi sã reînfiinþeze corul de la MânãstireaCurtea de Argeº. Dupã repetate cereri adresate cãtre PatriarhiaRomânã, obþine aprobarea vrednicului de veºnicã pomenire, P.F.Iustinian Marina, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentrureînfiinþarea corului mixt (1958), având în componenþa sa mireni(unii foºti coriºti înainte de 1949), ºi câþiva preoþi slujitori aiCatedralei de la Curtea de Argeº.

Corala primeºte o subvenþie lunarã modestã din partea

Patriarhiei. Pentru a menþinestabilitatea coriºtilor, diaconulDumitru Gligãneanu renunþã laretribuþia ce i se cuvenea ca dirijor ºio cedeazã coriºtilor, încurajândastfel ºi stimulând în specialmembrii talentaþi ºi conºtiincioºi.

Corala organizeazã una sau douãrepetiþii sãptãmânale, la care coriºtiiînvaþã nu numai repertoriul coral,dar ºi aprofundeazã cunoºtinþemuzicale necesare pentru ointerpretare deosebitã a partiturilorpropuse. Astfel, corala atinge rapidstrãlucirea de dinainte de 1949repurtând nenumãrate succese pescenele naþionale.

Pentru menþinerea interesuluicoriºtilor dar ºi pentru stimulareaacestora, obþine prin cereri repetate,adresate Patriarhului IustinianMarina, modeste suplimentãri aleretribuþiilor acestora. Prin rezultatele obþinute, corala intrã rapidîn atenþia autoritãþilor comuniste locale. Primarul de la acea datã(prim secretar de partid), îi cere sã nu mai participe cu corul laslujbele religioase ºi sã treacã cu cor cu tot la Casa de CulturãOrãºeneascã, unde ar fi interpretat numai cântece patriotice cudirect specific comunist. Dacã accepta, primarul promitea pentrucoralã turnee naþionale ºi internaþionale ºi totodatã ofereadirijorului ºi membrilor coriºti subvenþii importante.

Dupã cum era de aºteptat, diaconul Dumitru Gligãneanurefuzã colaborarea cu autoritãþile comuniste. Începe de acum olungã perioadã de persecuþii atât a dirijorului cât ºi a coriºtilor,(majoritatea fiind angajaþi la diferite întreprinderi din oraº)aceºtia fiind ameninþaþi în repetate rânduri cu darea afarã dinserviciu. Dirijorul reuºeºte sã-ºi menþinã postul la BancaNaþionalã numai datoritã corectitudinii ºi conºtiinciozitãþii care

îl caracterizau, conducerea instituþiei refuzând sã îl demitã.Aceasta este o perioadã de grea încercare pentru dirijor ºi coriºti.

La solicitarea în mod repetat a intervenþiei PatriarhuluiIustinian Marina pentru ajutor în greutãþile create de regimulcomunist, este sprijinit ºi totodatã sfãtuit “sã nu mai atragãelemente coriste din partea salariaþilor de întreprinderi”(conform marturiei fiului diaconului Dumitru Gligãneanu, -Ioan-Viorel Gligãneanu- care a avut amabilitatea de a ne acordaun bogat interviu cu privire la viaþa ºi activitatea tatãlui sãu).

Pânã în ultimii ani ai vieþii îºi continuã activitatea fãcândparte din personalul administrativ al Protoieriei din Curtea deArgeº. Totodatã corala participã neîntrerupt la slujbele

religioase oficiate duminical, dar ºi la marilesãrbãtori religioase de peste an – la ParaclisulMânãstirii Curtea de Argeº. Adeseori suntprezentate ºi concerte religioase cu un gradridicat de interpretare.

În ultimii ani ai vieþii, când datoritãproblemelor de sãnãtate nu mai putea sta înpicioare în faþa corului, pãrintele Gligãneanuse retrage desemnând ca dirijor pe unul dincoriºtii talentaþi în persoana lui AchimGrigore.

Diaconul profesor Dumitru Gligãneanu afost stãpânit de o religiozitate specialã, fiinddotat cu un talent muzical ºi dirijoral rarîntâlnit, calitãþi pe care le-a pus toatã viaþa înslujba Bisericii. Posibilitãþile sale de afirmarear fi fost mult mai mari dacã ar fi trãit într-oaltã perioadã istoricã. A trãit permanent cusperanþa reabilitãrii Bisericii, a reînfiinþãriiSfintei Episcopii în Curtea de Argeº ºi asfârºitului iminent al comunismului ateu.

De asemenea, la pupitrul corului s-a maiaflat ºi profesorul protopsalt Chiril Popescu (între anii 1975-1978), revenind dupã anul 1978 ca dirijor profesorul PuiuMartinescu.

Între anii 1978-1999, dirijorul corului a fost Achim Grigore,iar din 1999 ºi pânã în decembrie 2000, a revenit profesorul PuiuMartinescu.

Din 25 decembrie 2000, la pupitrul corului a fost instalatdomnul Constantin Delcã, actualul dirijor al coralei.

Corala Catedralei Episcopale îºi continuã activitatea ºi astãzicu aceiaºi râvnã de odinioarã rãsunând cu fiecare prilej muzicalatât pe scenele naþionale, cât ºi în stranele bisericilor din EparhiaArgeºului ºi Muscelului, lãsând pentru generaþiile ce vor veniexemplul profund de pãstrare ºi promovare a tradiþiei muzicalecorale de pe plaiurile leagãnului muzichiei, Curtea de Argeº.

Diac. Drd. Dumitru-Codruþ SCURTU

„CENTRUL DE PELERINAJE SF. FILOTEIA“AL ARHIEPISCOPIEI ARGEªULUI ªI MUSCELULUI

Preot responsabil: Ciprian Constantin Vuþan;Str. George Stephãnescu, nr. 1B, cart. Gãvana, Loc. Piteºti, Jud. Argeº; Tel. 0722.35.35.11 ºi 0740.073.778; Fax 0348.80.92.64;

E-mail: pr_ciprianvutan@yahoo.com; www.eparhiaargesului.ro

PELERINAJ LA HRAMUL SF. NECTARIE,VINDECÃTORUL DE CANCER

(GRECIA, 6-12 noiembrie 2009)ZIUA 1: Plecare la ora 18.00 de la biserica Sf. Pantelimon. Traseu Bucureºti –Russe-Sofia- SalonicZIUA 2: Se viziteazã al doilea oraº ca mãrime al Greciei, Salonicul, Biserica cu Moaºtele Sf. Dimitrie ºi Sf. Teodora, Agora Romanã, Catedrala Metropolitanã cu Moaºtele Sf. GrigoriePalama, Turnul Alb, dupa care se va pleca spre Kalambaka- Cazare.ZIUA 3: Mic dejun. Se vor vizita douã dintre aºezãmintele monahale de la Meteora, iar apoi se va merge cãtre Atena. Pe parcurs se va vizita Mânãstirea Katoxenia unde se afla Brâul MaiciiDomnului (opþional). Cazare Atena.ZIUA 4: Mic dejun. Se va pleca spre portul Pireu, cel mai mare al Greciei, de unde ne vom îmbarca pe ferry-boat cãtre Insula Eghina unde vom participa la slujba Hramului Sf. Nectarie,Vindecãtorul de cancer. Dupã slujbã ne vom întoarce la Atena ºi vom merge sã ne închinãm la Moaºtele Sf. Efrem Cel Nou. Cazare Atena.ZIUA 5: Mic dejun. Plecare spre Insula Evia ºi închinare la Moaºtele Sf. Ioan Rusul, dupa care se va merge cu ferry-boat-ul spre Volos. Ne vom închina Sf. Parascheva cea Nouã(vindecãtoarea bolilor de ochi), dupã care ne vom caza în Paralia Katerini.ZIUA 6: Mic dejun. Se va pleca spre localitatea Soumela, unde ne vom închina Icoanei Fãcãtoare de Minuni a Maicii Domnului- „Panaghia Soumela”, protectoarea ºi ajutãtoarea femeilorce nu pot avea copii. Vom trece pe lângã oraºul Veria unde a predicat Sf. Apostol Pavel. Vom merge la Mânãstirea Microkastro, una dintre cele mai cunoscute mânãstiri ale Greciei. CazareParalia Katerini.ZIUA 7: Mic dejun. Plecare spre þarã.

195 EURO ºi 69 RON (pentru grup de min. 41 pers)205 EURO ºi 69 RON (pentru grup de min. 31 pers).

Dacã grupul va fi mai mic, preþul se va recalcula în funcþie de numãrul pelerinilor

Preþul include: Preþul nu include:- transport autocar conform normelor internaþionale -cv.ferry-boat Eghina ~ 21E- 5 cazãri la hotel categoria C (similar 2-3 *România) -cv. ferry-boat Evia ~ 16 E

- 5 mic dejun la restaurante clasificate conform hotelului - intrare la mânãstiri Meteora ~ 4 E - tururile de oraº din program -excursie opþionalã -10 E

- preot însoþitor - asigurare medicalã

-Interviuri cu trecutul -Diaconul Dumitru Gligãneanu ºi Corala Catedralei

Arhiepiscopale din Curtea de Argeº (III)

Corala dupã anul 1949

Argeºul Ortodox

5

Introducerea Anaforalei liturgicecuprinde un dialog dramatic între preot ºipopor care rãspunde: ªi duhului Tãu,adicã ceea ce ne-ai urat nouã, sã ai ºi tu.

Dacã noi, preoþii, suntem nevrednici demisiunea noastrã, totuºi harul sfânt nuînceteazã niciodatã sã vinã, sã adape ºi sãîmprospãteze sufletele creºtinilor. Preotuleste un instrument în mâinile luiDumnezeu, care împrumutã gura, ochii ºimâinile Acestuia pentru a sãvârºi SfinteleTaine. Oricine ar fi slujitorul ºi oricât denevrednic, Sfintele Taine se sãvârºesc ºisunt valabile, însã, niciunul dintre preoþinu este îndreptãþit sã separe viaþa moralãpersonalã de slujirea lui. Oriunde armerge, oricum ar fi îmbrãcat ºi oricum arvorbi, el este înainte de toate ºi rãmânepreot, slujitorul Celui Preaînalt. Dumnezeudãruieºte harul Sãu preotului, poporului ºiîntregii Biserici, ca ºi celelalte daruricomune: iubirea ºi împãrtãºirea.

Rãspunsul ªi duhului Tãu, estesingurul care suplineºte orice nevoie realã,iar înþelesul lui este urmãtorul: harul,iubirea ºi împãrtãºirea Sfântului Duh sã seîntoarcã în sufletul tãu care a devenit duhdeplin ºi s-a înãlþat la Tronul mãririi luiDumnezeu. Sunt momente cutremurãtoare,înfricoºãtoare, dar ºi purtãtoare de luminã!

Cu toate acestea, noi suntem sãraci, goiºi împietriþi, iar locul Sfântului Duh esteluat, din nefericire, de patimi, minciuni,egoism, viclenie, invidie ºi rãutate.

Când, însã, sufletele noastre sunt plinede Har, iubire ºi împãrtãºire, seînduhovnicesc, se înalþã ºi trãiesc în cerurica ºi îngerii, se desfatã cu tainelenecuprinse ale lui Dumnezeu, „în Bisericaslavei Tale stând, în cer mi se pare cãsunt”.

Binecuvântarea ne oferã darurile ceruluicele bogate, dar ne ºi obligã sã devenimluminã ºi duh.

Pãrintele Paisie, vestitul monah,povestea cã în timpul foametei groaznicedin 1917, cãlugãrii iviriþi au redus drasticmilostenia, de teamã cã magaziilemãnãstirii se golesc. Pe deasupra,stareþul, un om tare zgârcit, a interzis cudesãvârºire milostenia. Urmarea era ca ºiHristos sã-ªi retragã binecuvântarea Sa.Cãlugãrii, au început atunci sã sufere defoame ºi sã cârteascã împotriva lui Hristosºi a Maicii Domnului, pentru cã nu le pãsade mãnãstire. Din nefericire, însã, n-auînþeles unde era greºeala. Într-o zi,Hristos S-a arãtat portarului mãnãstirii cu

chip de cerºetor zdrenþãros, care i-a cerutpuþinã pâine. Cãlugãrul portar i-a zis cutristeþe:- Nu avem, frate, de aceea am ºi

întrerupt filoxenia (gãzduirea strãinilor).Aºteaptã, însã, puþin, casã-þi aduc porþioara meadin chilie. A alergat lachilie, a luat pâinea ºi i-adat-o, între timp, însã,a vãzut cã faþastrãinului începea sãstrãluceascã. Dupã ce aluat bucata aceea depâine, sãracul a zisportarului:- ªtiþi de ce a venit

nenorocirea aceastaasupra mãnãstirii voastre?Pentru cã aþi lepãdat douãlucruri.- Ce spui? l-a întrebat

portarul.- Daþi ºi vi se va da, a

repetat Acela.Dupã aceste cuvinte sãracul S-a fãcut

nevãzut, rãspândind o luminã, care l-auimit pe cãlugãr. El s-a pierdut cu totul ºi,înfricoºat, a alergat la mai mariimãnãstirii (care era de sine) ºi a povestitîntâmplarea.Pãrinþii, la început ºi-au stors mintea ca

sã-ºi aminteascã toþi oamenii pe care i-aualungat, apoi au înþeles cuvintele aceleaevanghelice, ºi cã Acel sãrac era Hristosîn persoanã.Aceleaºi lucruri, cu aproximaþie, le-am

auzit ºi eu în 1959, la Kareia, de la unpustnic, pãrintele Ioachim. Acesta mi-avorbit despre valoarea milosteniei,practice ºi duhovniceºti, legatã de Sfântaîmpãrtãºanie: cu cât cineva miluieºte ºi dãdin ale sale, cu atât va primi mai multedaruri materiale ºi spirituale, în special,când se împãrtãºeºte cu PreacurateleTaine. Portarul mãnãstirii Ivir, pe carel-am amintit mai sus, a experiat acestea;când s-a împãrtãºit a doua zi, a devenitluminã strãlucitoare. A simþit Sfântaîmpãrtãºanie rãspãndindu-se,întinzându-se în toatã fiinþa lui ºi odesfãtare divinã. Când a înþeles ce i s-aîntâmplat, s-a smerit adânc ºi-a zdrobitinima, ºi plângea fãrã sã ºtie de ce! Seruºina de Mântuitorul, care l-a umplut dedaruri negrãite. ªi pãrintele Ioachim aîncheiat: „încearcã ºi tu, diacone, ºi te veiconvinge în fapt”. Continuarea întâmplãriieste cunoscutã: Pãrinþii s-au cãit depãcatul lor ºi au împãrþit proviziile lorsãracilor, cãlugãrilor ºi mirenilor ºi auprimit în schimb binecuvântãrile Domnuluicele bogate.

Am relatat aceastã întâmplare, nu numaipentru a arãta necesitatea milosteniei ºi aospitalitãþii faþã de toþi, dar ºi pentruînvãþãtura acelui monah despre îmbinareamilosteniei materiale cu cea spiritualã, înrelaþie cu Sfânta Împãrtãºanie.

Protopresbiter StefanosANAGNOSTOPOULOS,

Explicarea Dumnezeieºtii Liturghii cuajutorul unor evenimente ºi a unor

experienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor,monahilor ºi credincioºilor,

Editura Bizantinã, Bucureºti, 2005, pag. 307-309.

Explicarea Dumnezeieºtii LiturghiiExperienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor,monahilor ºi credincioºilor (XXXVIII)

„„ªªii dduuhhuulluu ii TTããuu!!””1948. An de cotiturã în istoria

postbelicã a României. A murit încondiþii neclare Patriarhul NicodimMunteanu. P.C.R. s-a unit cu P.S.D. subtitulatura Partidul Muncitoresc Român(P.M.R.). Guvernul Groza a revizuitCodul Penal, copiind multe conceptesovietice, iar noua Constituþie, votatãdupã „alegerile” parlamentare, a fostformulatã dupã cea bolºevicã din 1946.S-au desfiinþat liceele militare ºi s-auorganizat primele ºantiere naþionale.În acest tulbure an, în cea mai mare

parte a zonelor muntoase ale þãrii aufost organizate grupuri armate derezistenþã anticomunistã. Dupã undeceniu de confruntãri, ultima gruparede luptã împotriva bolºevismului,„Haiducii Muscelului”, a fost lichidatãde trupele de Securitate în 1958. Dintresusþinãtorii partizanilor condamnaþi afost arestat ºi exterminat la Jilavamarilor convertiri ºi jertfe învãþãtorulºi revizorul ºcolar MucenicComãndãºescu.

Partizanii Argeºuluiºi Muscelului

Singurii luptãtori anticomuniºtiînarmaþi din þãrile „lagãrului socialist” auarãtat lumii cã românii sunt în stare sãlupte cu riscul vieþii, în loc sã accepteumilinþa, nedreptatea, teroarea. Tributullor de chinuri ºi de sânge a fost imens, darnu zadarnic. Se remarcã astfel numeleconducãtorilor unor grupãri importanteprecum: în munþii Fãgãraº Ion Gavrilã-Ogoranu, în munþii Mehedinþi NicolaeTrocan, în munþii Banatului colonelul Uþã,maiorul Dabija ºi Spiru Blãnaru, înApuseni Teodor ªuºman ºi Alexandru

Dejeu, în munþii Vrancei fraþii Paraginã,în munþii Arnota Gheorghe Pele, înOltenia generalul Carlaonþ, în Dobrogeafraþii Fudulea ºi Gogu Puiu. Trei grupãriau activat în munþii Argeºului ºiMuscelului: gruparea Dumitru Apostol peValea Topologului, „HaiduciiMuscelului” conduºi iniþial de colonelulGheorghe Arsenescu ºi apoi delocotenentul Toma Arnãuþoiu pe ValeaRâului Doamnei ºi gruparea ªerban-Voican în zona Godeni-Capu Piscului.

În aceeaºi perioadã lua fiinþã la Piteºtiorganizaþia anticomunistã „Casa Albã”,formatã în majoritate din elevi ai Liceului„Ion C. Brãtianu”.

În iulie 1949, lucrãtorii Securitãþii audepistat-o, iar la 2 septembrie 1959, prinsentinþa nr. 698 a Tribunalului MilitarCraiova, cei 33 de inculpaþi au primitpedepse între un an ºi ºapte luni.

Membrii grupãrilor anticomuniste erauvoluntari, proveneau din toate straturilesociale ºi nu urmãreau scopuri materiale.În anii 50 de tristã amintire, tribunalelemilitare au pronunþat sute de condamnãrila muncã silnicã (între 5 ºi 20 de ani) ºizeci de condamnãri la moarte în cazulluptãtorilor din munþi, atât pentru cei cuarma în mânã, cât ºi pentru cei care i-auajutat sub diverse forme. Dintre luptãtoriiargeºeni ºi musceleni au fost uciºi înlupte, executaþi cu sau fãrã condamnare ºiexterminaþi în timpul detenþiei 49 deîndrãzneþi. Prin ei se numãrã ºi eroul cunume de martir.

Cum se învaþãmucenicia...

Învãþãtorul ºi revizorul ºcolar MucenicComãndãºescu (Comãndaºu), proprietar a20 de hectare de teren în StãneºtiiMuscelului, venea pe lume de Bunavestirea anului 1881 ca fiu al Anei ºi al luiNicolae.

În iulie 1959, imediat dupã ucidereaprincipalilor membrii ai grupãriimuscelene (Toma ºi Petre I. Arnãuþoiu),este arestat pentru sprijinul acordatluptãtorilor de pe râul Doamnei ºi torturatîn timpul anchetelor de la Securitatea dinPiteºti. Judecat de cãtre Tribunalul Militaral Regiunii a II-a militare deplasat înurbea din Trivale, va fi condamnat la cinciani închisoare corecþionalã, confiscarea

totalã a averii ºi omie de lei cheltuielide judecatã prinsentinþa nr.174 din12 septembrie1959. Prin aceastãdecizie au fostcondamnaþi ºi alþi21 de partizani la222 de ani dedetenþie în total,patru dintre eroimurind în puºcãrii,iar 17 fiindeliberaþi prindecretul de graþieredin 1964, dupãcinci ani deîntemniþare.

Dascãlul cu prenume de mucenic aînvãþat într-un an cum se pregãteºte MareaÎntâlnire: a rãbdat, a iertat ºi s-a rugat. Caºi în cazul Vulcãnescu, deºi solicitaseasistenþã medicalã, nu i s-a permis accesulla cabinetul medical al PenitenciaruluiJilava, motivându-se cã nu era program deconsultaþii!

La 3 noiembrie 1960, o sincopãcardiacã i-a acordat ritmul inimii spreeternitate, lãsând peste ani drept moºtenireîn duh prenumele martiric nepotului sãu,cunoscutul medic piteºtean MucenicMãrtoiu. Fie-le amintirea vie în veci!

Diacon Prof. Cornel DRAGOª

Mucenic cu prenumele... „Mucenic”

Învãþãtorul Mucenic Comãndãºescu

(†3 noiembrie 1960)

CAMPANIA „DIN TEMNIÞE SPRE SINAXARE“

Argeºul Ortodox

Teologia ºi Slujirea Sfântului Vasile cel Mare reprezintã unmodel cuprinzãtor ºi mereu actual în ceea ce înseamnã asumareaconcretã a identitãþii credinþei creºtine mãrturisitoare. Dimensiuneacuprinzãtoare a teologiei Sfântului Vasile cel Mare este concretizatãprin gândirea profundã în ceea ce priveºte învãþãtura de credinþã,prin abordarea cu realism ºi echilibru a unor aspecte practicereferitoare la viaþa creºtinã, prin slujirea sa misionarã ºi pastoralãcopleºitoare.

Realismul teologiei ºi slujirii Sfântului Vasile cel Mare derivãdin faptul cã teologia sa reprezintã o mãrturisire consecventã ºiconcretã a Adevãrului Bisericii, fiind strâns legatã de viaþã ºirãspunzând nevoilor efective ale credincioºilor. Nu este o teologiesterilã, abstractã ºi generalã, ci o mãrturisire vie a Adevãruluiîntrupat în viaþa Bisericii care împãrtãºeºte convingeri existenþiale.

Mai ales în contextul actual în care teologia riscã sã fie înþeleasãdoar ca rezultat al raþiunii analitice, ca discurs format prin cuvintemeºteºugite, este esenþialã recuperarea ºi valorificarea aspectuluiexistenþial ºi eclesial al teologiei. Gândirea teologicã a SfântuluiVasile cel Mare nu se epuizeazã în manipularea abilã a conceptelor,nu se încrede în puterea raþiunii autonome. Teologia SfântuluiVasile cel Mare este expresia modului sãu de a crede ºi de a fi. Într-oastfel de teologie puterea de convingere a cuvântului sefundamenteazã pe forþa de viaþã a credinþei ºi fãptuirii întru Adevãr.

În societatea contemporanã influenþatã de domnia relativismelorgeneralizate, de o mentalitate bazatã pe laxism, tendinþe echivoce ºiconfuzii, asumarea dimensiunii mãrturisitoare a teologiei SfântuluiVasile cel Mare este o ºansã de întãrire a convingerilor trãite pecalea credinþei Bisericiii. Exigenþele mãrturisirii presupun tãrie decaracter, cxonsecvenþã, luciditate ºi forþa de exprimare a cuvântuluiAdevãrului.

În acatistul sãu, Sfântul Vasile cel Mare este numit „turnpreaînalt al privirilor cereºti”, „înþeleptul tâlcuitor al celorteologiceºti”, „mãrturisitor fãrã de fricã al adevãrului”. În acatistrostim urmãtoarele cuvinte: „Pusu-te-a pe tine, Sfinte Vasile,Dumnezeu-Cuvântul, tãrie bunã Bisericii Sale, cel ce cu tunetulcuvintelor tale amuþeºti gurile ereticilor”.

Trezvie ºi discernãmânt în slujirea teologicã ºi pastoralã a Sfântului Vasile cel Mare

Luciditatea ºi realismul gândirii ºi acþiunii Sfântului Vasile celMare sunt roade ale efortului sãu susþinut în dobândirea trezviei.Lucrãrile impresionante în planul concret al existenþei SfântuluiVasile cel Mare nu sunt rezutltate ale unui activism exagerat, cimaterializãri ale unei minþi lucrãtoare a virtuþii trezviei, atentã înpermanenþã la taina lucrãrii lãuntrice. Într-o lume caracterizatã de odispersie între cele exterioare, de o risipire în superficial ºiinsignifiant, este imperativã ºi de mare actualitate virtutea trezviei.Aceasta presupune un efort constant de luare aminte la noi înºine.

Este mult mai facilã o concentrare spre cele exterioare, decâtlupta interioarã cu propriile neputinþe. Taina lucrãrii lãuntricepresupune o confruntare cu sinele, o sinceritate cu noi înºine ºi unefort existenþial pentru biruirea patimilor personale. Este maicomodã orientarea înspre cele exterioare (chiar atunci când eaimplicã lucrãri ºi performanþe deosebite ca rezultate ale unei logicibazatã pe eficienþã ºi pragmatism) decât lucrarea susþinutã a trezviei.Sfântul Vasile cel Mare aratã: „fiecãruia îi place sã se interesezemai mult de treburile altuia decât de propriile lui griji. ªi ca sãscãpãm de acest cusur, poruncea spune: Înceteazã de a te interesade pãcatele altuia! Nu mai da rãgaz gândurilor sã se ocupe decusururile altora, ci «Ia aminte de tine însuþi», adicã: întoarce-þiochiul sufletului spre cercetarea propriilor tale cusururi”. (SfântulVasile cel Mare, Omilia a III-a la cuvintele „Ia aminte de tineînsuþi“, în colecþia Pãrinþi ºi Scriitori Bisericeºti 17, EdituraInstitutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,Bucureºti, 1986, pag. 371).

Întreaga teologie ºi slujire a Sfântului Vasile cel Mare ne indicãfaptul cã lucrãrile sale misionar-pastorale, slujirea sa socialãcovârºitoare sunt în strânsã legãturã cu lucrarea lãuntricãpermanentã pentru întãrirea trezviei. Misiunea socialã ºi pastoralãeste dublatã de viaþã asceticã, duhovniceascã ºi liturgicã.

Sfântul Vasile cel Mare îndeamnã spre luarea aminte la celelãuntrice. Astfel se poate dobândi mãsurã ºi discernãmânt în toate.Sfântul Vasile cel Mare afirmã: „Nu lua seama nici la cele ale tale,nici la cele din jurul tãu, ci numai la tine însuþi. Nu lua aminte latrup, nici nu urmãri cu orice chip binele trupului: sãnãtatea,frumuseþea, desfãtarea cu plãceri; viaþa lungã; nu admira averile,slava ºi puterea; nu socoti mare lucru pe cele ce sunt în slujbaacestei vieþi trecãtoare, ca nu cumva prin râvna pentru ea sãdispreþuieºti viaþa ta cea adevãratã, ci ia aminte de tine însuþi, adicãde sufletul tãu. Cerceteazã-te pe tine cine eºti, cunoaºte-þi firea ta!Nu te alipi de cele muritoare , ca ºi cum ar fi veºnice, nici nudispreþui pe cele veºnice, ca ºi cum ar fi trecãtoare. Ia seama cutoatã luarea aminte de tine însuþi, ca sã ºtii sã împarþi fiecãruia ce-i

de folos: trupului, hranã ºi îmbrãcãminte; sufletului, dogmelecredinþei, creºtere bunã, deprinderea virtuþii, îndreptareapatimilor”. (Ibidem, pag. 367-368. Precum animalele fac din instinctcele ale firii, Dumnezeu a rânduit ca omul prin luare aminte sã facãceea ce este bine. „Dumnezeu învãþãtorul nostru”. Ibidem, p. 366-367).

Prin luarea aminte la noi înºine suntidentificate în mod adecvat prioritãþile.Trezvia cultivã o atitudine prin care toatesunt raportate la Hristos. Gândul, cuvântulºi fapta sunt expresii ale relaþionãriiconstante a acestora cu Hristos. Astfelcondiþia creºtinã ca moarte ºi înviere întruHristos, ca naºtere de sus, ca o „dezbrãcarede omul cel vechi, dimpreunã cu faptele luiºi o îmbrãcare în omul cel nou, care seînnoieºte spre deplinã cunoºtinþã, dupãchipul Celui care l-a zidit” reprezintãautentica identitate a modului creºtin de afi.

Sfântul Vasile cel Mare aratã cãasumarea acestei condiþii creºtine esteposibilã prin trezvie. „Ce este propriu celorcare mãnâncã pâinea ºi beau potirulDomnului? Sã pãstreze fãrã întrerupereamintirea Celui Care pentru noi a murit ºia înviat. Ce este propriu celor carepãstreazã o astfel de pomenire? De a numai trãi deloc pentru ei, ci pentru „Cel cea murit ºi a înviat pentru ei“… Ce estepropriu creºtinilor ? sã se iubeascã unii pe alþii, dupã cum ºi Hristosne-a iubit pe noi. Ce este propriu creºtinului ? Sã-L vadã pe Domnulînaintea ºi pururea. Ce este propriu creºtinului ? Sã vegheze înfiecare zi ºi ceas ºi sã fie gata prin desãvârºirea strãduinþei de a fiplãcut lui Dumnezeu, ºtiind cã în ceasul în care nu gândeºte, vineDomnul”. (Episcop Sofian Braºoveanul, Martiri, martiriu ºimãrturie dupã Sfântul Vasile cel Mare, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2005, pag. 170-171).

Trezvia ne fereºte de amãgiri ºi de trufie. Sfântul Vasile cel Marerecomandã: „Fii treaz, sfãtuieºte-te, pãzeºte cele prezente, poartã degrijã de cele viitoare! Nu pãrãsi, din pricina lenei, cele de faþã ºinici nu-þi închipui cã ai în mânã cele ce nu sunt ºi poate nici nu vorfi”. (Sfântul Vasile cel Mare, Omilia a III-a la cuvintele „Ia amintede tine însuþi“, în colecþia Pãrinþi ºi Scriitori Bisericeºti 17, EdituraInstitutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,Bucureºti, 1986, pag. 370. Luarea aminte conduce la o cunoaºtere alui Dumnezeu, precum ºi a celor existente. „Luarea aminte ºistudierea atentã a propriei tale persoane te va conduce ºi lacunoaºterea lui Dumnezeu. Dacã iei aminte la tine însuþi nu mai ainevoie sã descoperi pe Creator în celelalte creaturi; vei contemplaîn tine însuþi, ca într-un microcosmos, marea înþelepciune aCreatorului tãu. Tot aºa ºi Dumnezeu; nu cãuta sã-L înþelegi cuajutorul ochilor, ci, îngãduindu-i minþii credinþa, cautã sã ai oînþelegere spiritualã despre El!”. Ibidem, pag. 373-374).

Exersarea trezviei, ºi a nãdejdii inclusiv în depãºirea încercãrilorºi a necazurilor favorizeazã întãrirea discernãmântului. „Sufletul nutrebuie sã priveascã necontenit la cele ce pricinuiesc întristare, nicisã se alipeascã de nenorocirile prezente, ci sã-ºi plimbe privireaspre contemplarea adevãratelor bunãtãþi. ªi vei reuºi sã te bucuripururea, dacã vei privi necontenit la Dumnezeu; iar nãdejdearãsplãtirii va uºura necazurile vieþii. Ai fost batjocorit? Cautã laslava pe care o ai pãstratã în ceruri pentru rãbdarea ta! Ai suferitvreo pagubã? Uitã-te la bogãþia cea cereascã ºi la comoara pe careþi-ai agonisit-o prin faptele tale bune! Ai fost alungat din patrie?Dar ai patrie Ierusalimul cel ceresc! Ai pierdut copilul? Ai, însã,înger, împreunã cu care vei dãnþui împrejurul tronului luiDumnezeu ºi te vei veseli cu o veselie veºnicã! Astfel, punând în faþãnecazurile prezente cu bunãtãþile”. (Ibidem, Omilia a IV-a despremulþumire, pag. 384-385).

Discernãmântul este o virtute esenþialã a vremurilor noastremarcaste de tendinþe totalitare, lipsite de nuanþe. Prin discernãmânt,Sfântul Vasile cel Mare a reuºit sã echilibreze raþiunea ºi credinþa,cuvântul ºi slujirea, contemplaþia ºi fãptuirea. El a reuºit sãdepãºeascã poziþiile unilaterale ºi reducþioniste. Astfeldiscernãmântul este o mãsurã a realismului gândirii ºi acþiuniiSfântului Vasile cel Mare.

Inclusiv, în efortul înaintãrii pe calea cunoaºterii, deºi SfântulVasile cel Mare este o persoanã cu deschideri semnificative cãtrecultura profanã, el aratã cã nu trebuie sã ne risipim exagerat într-oastfel de cunoaºtere. Sfântul Vasile mãrturiseºte: „nu este de puþinãimportanþã pentru mântuire de a nu dori dobândirea oricãreicunoºtinþe la întâmplare, ci de a cunoaºte cea mai folositoareînvãþãturã. De pe acum unii au dispreþuit învãþãtura datã decuvintele dumnezeieºti ºi s-au ocupat cu geometria, pe care au

descoperit-o egiptenii, sau cu astrologia, în mare cinste la haldeeni,sau în general cu cunoºtinþa zadarnicã despre forme ºi umbre. Pemulþi i-a preocupat poetica, retorica ºi descoperirea sofismelor, acãror materie este minciuna; nici poezia nu poate exista fãrã mit,nici retorica fãrã arta vorbirii ºi nici sofistica fãrã false

raþionamente. Aºadar, pentru cã mulþi auneglijat cunoºtinþa despre Dumnezeu, înrâvna lor dupã dobândirea acestorcunoºtinþe, îmbãtrânind în cercetarea unorînvãþãturi zadarnice, este necesarãcunoaºterea învãþãturii, pentru a alegeînvãþãtura cea folositoare ºi a evita pe ceazadarnicã ºi vãtãmãtoare”. (Ibidem, Omilia aXII-a La începutul Proverbelor, pag. 473-474.Discernãmântul presupune prudenþa.„Prudenþa adevãratã, însã, este însuºirea de acunoaºte cele ce trebuie fãcute ºi cele ce nutrebuie fãcute. Omul care urmeazã aceastãprudenþã niciodatã nu se va depãrta defaptele virtuoase, dar nici nu va fi prins deprãpãdul pãcatului. Aºadar, cel care înþelege„cuvintele de prudenþã“ cunoaºte pe de oparte pe vicleni ºi înºelãtori, iar pe de altãparte cele ce trebuie fãcute în viaþã. Prudenþase dãruieºte celui care-ºi clãdeºte luiºi casã ºipune temelia ei pe piatrã, adicã o fixeazãtrainic pe credinþa în Hristos, încât sãrãmânã neclintitã în faþa ploilor, vânturilor ºirevãrsãrilor apelor. Prin astfel de cuvinte,spuse în pilde, Domnul ne-a învãþat sã

rãmânem neturburaþi în ispite, atât în cele omeneºti cât ºi în cele cene vin de sus.” Ibidem, pag. 474).

Trezvia întãreºte discernãmântul duhovnicesc prin care sedobândeºte o cunoaºtere autenticã a realitãþii. Aceastã cunoaºterepresupune consecvenþa în cuvânt ºi faptã. Nu este o cunoaºterebazatã pe dialecticã ºi retoricã, exprimatã prin cuvinte meºteºugite ºiidei complicate. Mai ales în societatea contemporanã în careinconsistenþa în planul ideilor profunde este mascatã de formulãripretenþioase, este semnificativã atitudinea prin care se cultivãmãrturisirea clarã ºi în formulare simplã a cunoºtinþei dãtãtoare deviaþã.

Erodarea reperelor în societatea actualã determinã un mod de a fiºi de a gândi, aliniat ºi interºanjabil cu pãrerea interlocutorilor.Sfântul Vasile cel Mare, pledând pentru consecvenþã, afirmã:„Cuvântul adevãrat, care iese dintr-o minte sãnãtoasã, este ºigrãieºte totdeauna la fel despre aceleaºi lucruri; dar cuvântul feluritºi meºteºugit este foarte întortochiat ºi lucrat cu grijã; ianenumãrate forme ºi drumuri nebãnuite, schimbându-se dupã gustulascultãtorilor. Deci, când faptele sunt într-un chip, iar cuviintele leprezintã în alt chip, atunci avem o întorsãturã de cuvinte, dar, maibine spus, o stricare a adevãrului, pricinuitã de cuvânt. Iar omul,care este unul în aparenþã, dar altul în realitate, face uz de cuvintemeºteºugite, înºelând pe cei cu care are legãturi. Antitezele falseicunoºtinþe sunt ºi ele întorsãturi de cuvinte. Cã oamenii care nu semulþumesc cu simplitatea învãþãturii duhovniceºti ºi care din pricinadialecticii sunt porniþi spre contradicþie, adeseori reduc la neantputerea adevãrului prin verosimilitatea sofismelor”. (Ibidem, pag.475).

Mai ales cei cu responsabilitãþi mari trebuie sã-ºi întãreascã unmod consecvent de a gândi, de a vorbi ºi de a fi. Luciditatea ºirealismul provin din acest efort constant de cultivare a consecvenþei.Sfântul Vasile cel Mare aratã cã un adevãrat conducãtor trebuie sãfie un exemplu de consecvenþã. Pentru dobândirea unei consecvenþeautentice este importantã dobândirea ºi cultivarea conºtiinþei a ceeace este trecãtor, precum ºi a realitãþilor statornice.

Conºtientizarea efemeritãþii situaþiilor lumeºti ajutã ca minteaconducãtoare sã fie consecventã ºi echilibratã în diferiteleîmprejurãri ale existenþei. Sfântul Vasile cel Mare aratã: „Cãci ceeste conducerea decât o ºtiinþã a sufletului despre nestatornicialucrurilor omeneºti, cu ajutorul cãreia învãþãm cum se cuvine sã otraversãm? Pentru aceasta conducãtorul trebuie sã se aºtepte laschimbãri de situaþii în momente liniºtite ale vieþii, când totul i seîntâmplã dupã gustul sãu, dar nu trebuie sã-ºi piardã nãdejdea înmomentele grele, ca ºi cum ar rãmâne veºnice, ºi nici sã se ducã lafund, înecat de o tristeþe exageratã. Nu dãinuieºte mult timp nicisãnãtatea trupului, nici floarea tinereþii, nici prosperitateagospodãriei ºi nici una din situaþiile fericite ale vieþii; ci, când eºtiîntr-o astfel de stare fericitã a vieþii, aºteaptã-te ºi la furtunã.Aºadar, conducãtor inteligent este omul care se comportã faþã deevenimente potrivit naturii lor, rãmânând totdeauna identic cu sineînsuºi, fãrã sã se mândreascã în situaþiile fericite ale vieþii ºi fãrã sãfie doborât în necazuri ºi nenorociri.” (Ibidem, pag. 484-485).

-va urma-Drd. Stelian GOMBOª

Despre realismul teologiei ºi slujirii Sfântului Vasile cel Mare –

Expresie a stãruinþei în trezvie ºi în mãrturisirea adevãrului Bisericii

6

Argeºul Ortodox

7

29 octombrie1875 - La Eastwell Park, Kent, Anglia, s-

a nãscut Marie Alexandra Victoria, mareprinþesã a Marii Britanii ºi Irlandei, viitoareaconsoartã regelui Ferdinand ºi reginã aRomâniei. Regina Maria a iubit arta, poeziaºi filosofia. Trupul ei este înmormântat lamãnãstirea Curtea de Argeº (d. 1938).

1916 - Începe a doua bãtãlie de la TârguJiu, încheiatã la 4 noiembrie/17 noiembrie.Frontul românesc este rupt, trupele inamiceocupã oraºul Târgu Jiu (2 noiembrie/15noiembrie) ºi pãtrund în Câmpia Olteniei.

1945 - A murit Mihai Oromolu,guvernator al Bãncii Naþionale, de activitateacãruia sunt legate: recuperarea depozitului înaur, detinut de B.N.R. la Reichsbank (1922)ºi încheierea convenþiei pentru lichidareadatoriei statului la banca centralã în 1925 (n.1875).

30 octombrie1869 - S-a nãscut Nicolae Paulescu (foto),

descoperitorul insulinei, numit, în 1990,membru post-mortem al Academiei Române.Fiziologul roman a fãcut cercetãri importanteîn domeniul medicinei. În 1921, el a publicatîn premierã, în revista „ArchivesInternationales de Physiologie”, mai multestudii care se refereau la izolarea unuihormon pancreatic cu efect hiperglicemiat pecare l-a denumit pancreinã. Era vorba deinsulina, hormon folosit impotriva diabetului,extras din pancreas. Cu toate acestea,senzaþionala sa descoperire a trecutneobservatã. În 1922, medicul Fr. GrantBanting ºi biochimistul Ch. Herbert Best dinCanada au anunþat din nou descoperireainsulinei, fiind recompensaþi, un an maitârziu, cu premiul Nobel pentru fiziologie ºimedicinã. Prioritatea fiziologului român afost recunoscutã abia dupã 50 de ani de labrevetarea primului procedeu de fabricare ainsulinei.

1724 - Se încheiau lucrãrile de construcþiea Bisericii Stavropoleos din Bucureºti, unuldintre cele mai importante monumente de

arhitecturã din perioada fanariotã. BisericaStravropoleos a fost construitã în timpul celeide-a doua domnii în Þara Româneascã a luiNicolae Mavrocordat (1719-1730) de cãtrearhimandritul Ioanichie. Din construcþiainiþialã a incintei mãnãstirii ºi hanului s-apãstrat numai biserica, cu hramul „Sf.Arhangheli Mihail ºi Gavriil” ºi „Sf. Atanasiecel Mare”, una dintre cele mai reprezentativectitorii în stil brâncovenesc.

1837 - A apãrut Jurnalul lui AlexandruGhica, domnul Þãrii Româneºti (1834-1842),prin care era acordat sãtenilor dreptul(condiþionat) de a se strãmuta în oraºe;„Jurnalul” a fost anulat în 1843 de nouldomn, Gheorghe Bibescu (1842-1848).

31 octombrie1881 - S-a nãscut Eugen Lovinescu, critic

ºi istoric literar, teoretician al literaturii ºisociolog al culturii, memorialist, dramaturg,romancier ºi nuvelist român, cel mai deseamã critic dupã Titu Maiorescu. Este

autorul teoriei Sincronismului ºi al Mutaþieivalorilor estetice.

1918 - Se constituie Consiliul NaþionalRomân Central, ulterior numit ºi Marele Sfatal Naþiunii Române, ca organ suprem cereprezenta voinþa ºi interesele tuturorromânilor din Transilvania, Banat, Criºana ºiMaramureº, în vederea Unirii cu Patria-Mamã.

1918 - Dupã tentativa nereuºitã din 1868,se înfiinþeazã Societatea simfonicã „GeorgeEnescu” din Iaºi.

1 noiembrie1599 - A avut loc intrarea triumfalã a lui

Mihai Viteazul în Alba Iulia. Întreg teritoriulTransilvaniei a trecut sub autoritatea sa,înfãptuindu-se, astfel, prima unire politicã aprovinciilor româneºti.

1823 - S-a nãscut Lascãr Catargiu - ompolitic, fondator ºi preºedinte al PartiduluiConservator, preºedinte al AdunãriiDeputaþilor ºi prim ministru al Românieipentru patru mandate.

1835 - A apãrut, la Bucureºti, „GazetaTeatrului Naþional”, condusã de Ion HeliadeRãdulescu, prima revistã de specialitate caresprijinã teatrul ºi literatura dramaticã în limbaromânã.

1925 - A avut loc ceremonia de instalare afericitul întru pomenire Miron Cristea, primulpatriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Areorganizat Biserica româneascã printr-unstatut de organizare ºi funcþionare a ei, atipãrit cãrþi în tipografia Institutului Biblic ºide Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, iarla sugestia lui s-a fãcut o traducere a Bibliei,tiparitã în 1936.

2 noiembrie1784 - A izbucnit rãscoala condusã de

Horea, Cloºca ºi Criºan. 1816 - A încetat din viaþã cãrturarul

iluminist Gheorghe ªincai, reprezentant alªcolii Ardelene.

1854 - A murit Anton Pann (AntoniePantoleon Petroveanu), poet, folclorist,profesor ºi compozitor de muzicã religioasã,

literat, publicist, autor al culegerii deproverbe „Povestea vorbii”.

1864 - A fost emis un Decret privindînfiinþarea ªcolii de belle-arte din Bucureºti,inauguratã în decembrie 1864.

3 noiembrie1918 - S-a pus în aplicare, printr-un

decret-lege, principiul votului universal,direct, egal ºi obligatoriu.

1928 - Inventatorul Anastase Dagomir,creator al cabinei catapultate, înregistreazã,în Franþa, cererea de brevet pentru invenþia„Nouveau systeme de montage desparachutes dans les appareils de locomotionaerienne”. A obtinut brevetul francez 678566din 2 aprilie 1930. În 1950 a obþinut ºibrevetul românesc pentru „Celulaparaºutatã”.

1992 - Trecea la cele veºnice fostularhiepiscop al Vadului, Feleacului ºiClujului, Teofil Herineanu. A fost preotgreco-catolic, iar în 1949 a revenit în sânulBisericii Ortodoxe odatã cu reîntregireaBisericii noastre strãmoºeºti din Transilvania.A fost cãlugãrit la 29 iunie 1949, laMãnãstirea Cetãþuia, iar apoi a fost hirotonitarhiereu la Schitul Dragoslavele ºi întronizatca episcop al Romanului ºi Huºilor la 28august 1949, în Catedrala episcopalã dinRoman. În 1957 a fost ales episcop alVadului, Feleacului ºi Clujului, iar din 1973 adevenit arhiepiscop datoritã faptului cã Sf.Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a ridicatEpiscopia Vadului, Feleacului ºi Clujului latreapta de Arhiepiscopie.

4 noiembrie1465 - A murit doamna Oltea (Maria),

soþia voievodului Moldovei, Bogdan. 1872 - S-a nãscut Barbu ªtirbey, om

politic, om de afaceri, membru de onoare alAcademiei Române, prim-ministru.

1917 - Marele Cartier General Romândecide înfiinþarea Corpului Voluntarilortransilvãneni. Acesta se va constitui la Hîrlãusub conducerea colonelului Marcel Olteanu.

Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

Calendarul evenimenteloristorico-religioase29 octombrie - 4 noiembrie

Dupã cãderea omului ºi alungarea sa dinRai, providenþa divinã a ales ca pãstorulAvraam, cãruia teologi ºi filosofi de laMaimonide la Hans Kung, de la Kierkegaardºi pânã la Buber i-au dedicat o seamã deopere, sã punã un nou început relaþiei cuDumnezeu, întru ascultare ºi smerenie, pânãla „plinirea vremii”.

Aceastã relaþie ce se întinde pe câtevamilenii bune, scotea în evidenþã certitudineaunei religo ce avea în centru unicitatea ºiunitatea, pe care patriarhii, proorocii,judecãtorii, regii, preoþii ºi poporul erauchemaþi sã o evidenþieze ca trãire-mãrturisire.

Tora va veni în sprijinul cimentãriicredinþei în Dumnezeul Cel Unic, însã ºcolilece vor continua asidua muncã a amoraimilorºi tonaimilor, vor aduce prin Mishna ºiGemara, apoi prin Talmud o seamã de regulisau norme morale (sã ne gândim cã cele 618norme cuprinse în Talmud, au dat naºterealtor sute de reguli), pe care riguroºii rabiniiimpunându-le, vor produce o detestatãseparaþie între litera ºi spiritul legii.

Acest aspect îl va sancþiona Mântuitorul

Iisus Hristos, când va rosti cele nouã vaiuriîmpotriva fariseilor, iar mai apoi ApostolulPavel, când va afirma: „litera ucide, iar duhulface viu” (II Corinteni 3, 6), cãci „…esteiudeu cel întru ascuns, iar tãierea împrejureste aceea a inimii, în duh, nu în literã; a cãruilaudã nu vine de la oameni, ci de laDumnezeu” (Romani 2, 29).

Sfântul Vasile cel Mare înþelege ºi el cãlegea ca învãþãturã, poate avea atât o formã,cât ºi un fond al ei, atrãgând atenþia în cadrulcelei de-a treizeciºiºasea reguli morale cã„Cei care pãzesc forma învãþãturii Domnuluicu toatã silinþa ºi cinstea, se cuvine sã fieprimiþi în slava însãºi a Domnului, iar celcare nu ascultã, nici nu primeºte, sã secondamne” (Sfântul Vasile cel Mare, Regula36, PSB, vol. 18, p. 133).

Ce doreºte sã exprime prin aceastãdihotomie a legii Sfântul Vasile cel Mare? Sereferã el oare la respectarea formalã apreceptelor evanghelice?

Dacã fariseii realizaserã o dihotomienepermisã în cadrul Legii, dihotomieprovenitã din juridismul fariseic ce Îlînchisese, asemenea deismului, pe Dumnezeu

în transcendenþa Sa, Sfântul Vasile cel Marene prezintã o altã perspectivã a legii caînvãþãturã, subliniind realitatea conformcãreia în cadrul unei religii putem vorbi atâtdespre o doctrinã, ca ºtiinþã despreDumnezeu, cât ºi despre o moralã, ca sumã anormelor sau principiilor de respectat.

Aºadar, prin forma învãþãturii, SfântulVasile cel Mare înþelege aici morala creºtinã,poruncile evanghelice sau normele divine pecare creºtinul este chemat sã le împlineascãîn viaþa lui cu „toatã silinþa ºi cinstea”.

Asumarea de cãtre un creºtin a moraleihristice, în accepþiunea Sfântului Vasile celMare, poate sã aducã acestuia mântuirea,chiar dacã noþiunile sale despre Dumnezeu ºiraporturile Sale cu lumea nu sunt cunoscuteîn cel mai profund sens teologic.

Sã dãm un exemplu. Pãrintele IoanichieBãlan istoriseºte în Patericul românescdespre viaþa pilduitoare a unui tânãr, sãrac laminte, care din dragoste pentru Hristosintrase în cinul monahal. Deºi stareþul îºidãduse toatã silinþa ca el sã poatã învãþa oseamã de rugãciuni ºi câþiva psalmi, totuºi,întrebându-l ce a reþinut, acesta a rãspuns cu

faþa plinã de luminã: „Bucurã-te, Mireasã”.Înþelegând cã nu poate sã îl facã sã cuprindãcu mintea mãcar o rugãciune, stareþul îltrimite la ascultare, lãsându-i dreptul de a-ºirosti mica rugãciune.

Nimeni ºi nimic nu pãreau sã tulburebucuria monahului sãrac la minte, dar iubitorºi ascultãtor, care, purtat spre cer de aceastãaltfel de rugãciune neîncetatã, îºi va fiîncredinþat la sfârºitul vieþii sufletul înmâinile Pururea Fecioarei, pentru care anutrit atât de multã dragoste. La ceva timpdupã prohodirea monahului, fraþii careîngrijeau cimitirul obºtii au observat cã pemormântul monahului încet la minte rãsãriseun crin de o rarã frumuseþe, pe ale cãruipetale se puteau întrezãri cuvintele: „Bucurã-te, Mireasã”. ªi nu micã le-a fost mirare sãconstate apoi, cã rãdãcinile acestei planteîmpãrãteºti erau prinse chiar în inimacãlugãrului.

În concluzie: „Nu oricine Îmi zice:Doamne, Doamne, va intra în împãrãþiacerurilor, ci cel ce face voia Tatãlui MeuCelui din ceruri” (Matei 7, 21).

Pr. Napoleon Nicolae DABU

Regulile morale ale Sfântului Vasile cel Mare (XXXVI)

Respectarea poruncilor divine duce la mântuire

Argeºul OrtodoxCMYK

ªedinþã solemnã aSfântului Sinod al BisericiiOrtodoxe Române cuprilejul sãrbãtoriiSfântului DimitrieBasarabov

În cadrul sãrbãtorii Sfântului Dimitrie cel Nou,ocrotitorul Catedralei patriarhale ºi alBucureºtilor, miercuri, 28 octombrie, zi în care afost prãznuit Sfântul Ierarh Iachint de Vicina,primul Mitropolit al Þãrii Româneºti, de la orele7.30, a fost oficiatã în Catedrala patriarhalãSfânta Liturghie arhiereascã, urmatã de slujba deTe Deum (orele 9.30), la care au participatmembrii Sfântului Sinod al Bisericii OrtodoxeRomâne.

De la ora 10.00, în Aula Magna „TeoctistPatriarhul” din Palatul Patriarhiei a avut locºedinþa solemnã a Sfântului Sinod al BisericiiOrtodoxe Române cu tema „Anul comemorativ-omagial 2009 al Sfântului Vasile cel Mare,arhiepiscopul Cezareei Capadociei († 379) ºi alcelorlalþi Sfinþi Capadocieni în Patriarhia Românã”,transmisã în direct de posturile de radio ºi televiziuneTRINITAS. În cadrul ºedinþei solemne au fost evaluatecele mai importante manifestãri cu caracter religios-duhovnicesc, cultural-editorialistic ºi mediaticorganizate anul acesta de cãtre eparhiile din þarã ºistrãinãtate ale Patriarhiei Române.

În continuare, au fost prezentate succintmanifestãrile aniversare organizate de cãtre eparhiiledin cuprinsul Mitropoliei Munteniei ºi Dobrogei ºiMitropolia Olteniei consacrate împlinirii anul acesta a„650 de ani de existenþã a Mitropoliei ÞãriiRomâneºti” (1359-2009). Cu acest prilej, a fost lansatalbumul „Domnitorii ºi ierarhii Þãrii Româneºti.Ctitoriile ºi mormintele lor”, apãrut recent la edituraCuvântul Vieþii a Mitropoliei Munteniei ºi Dobrogei.

ªedinþa solemnã a Sfântului Sinod s-a încheiat cu

vernisarea expoziþiilor tematice de fotografie „2009 –Anul Sfinþilor Capadocieni. Pelerini în Capadociasfinþilor” ºi „Mitropolia Þãrii Româneºti – 650 de anide existenþã”, organizate în Sala Europa Christiana dinPalatul Patriarhiei de cãtre Sectorul PatrimoniuCultural al Patriarhiei Române în colaborare cu Centrulde presã BASILICA ºi Sectorul Cultural alArhiepiscopiei Bucureºtilor.

Fragment din moaºteleSfântului Vasile cel Mare,oferit Bisericii OrtodoxeRomâne

Dupã citirea Sfintei Evanghelii, în cadrul SfinteiLiturghii, oficiatã marþi, 27 octombrie, cu prilejulhramului Catedralei patriarhale, ÎnaltpreasfinþitulPãrinte Mihail, Mitropolitul Austriei, reprezentantulPatriarhiei Ecumenice, a dãruit Bisericii OrtodoxeRomâne un fragment din moaºtele Sfântului Vasile celMare. Moaºtele au fost înmânate PreafericituluiPãrinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,care a mulþumit pentru darul binecuvântat.

Înaltpreasfinþitul Mihail a amintit cã primulmitropolit al Þãrii Româneºti, Sfântul Iachint deVicina, a primit în urmã cu 650 de ani de la Patriarhul

Calist I al Constantinopolului, o cârjã arhiereascã,dãruind Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel o cârjãpatriarhalã din partea actualului Patriarh Ecumenic alConstantinopolului, Sanctitatea Sa Bartolomeu I.

Patriarhul României i-a oferit în dar Mitropolituluiortodox al Austriei un engolpion ºi icoanele SfântuluiCuvios Dimitrie cel Nou ºi Sfântului Iachint de Vicina.

Doi ani de la inaugurarea Centrului de Presã BASILICA

Marþi, 27 octombrie, s-au împlinit doi ani decând a fost inaugurat Centrul de Presã BASILICAal Patriarhiei Române. În toamna anului 2007, lasãrbãtoarea Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorulCatedralei patriarhale ºi al Bucureºtilor,Preafericitul Pãrinte Daniel, înconjurat de un soborde ierarhi, a sãvârºit slujba de sfinþire a studiouluiprimei televiziuni din istoria Bisericii OrtodoxeRomâne, TRINITAS TV, ºi studioul din Bucureºtial postului de Radio TRINITAS, la rându-i primulpost de radio ortodox din þara noastrã.

Din Centrul de Presã al Patriarhiei Române facparte: Radio TRINITAS, Televiziunea TRINITAS,„Ziarul Lumina“, „Lumina de Duminicã“, „VestitorulOrtodoxiei“, Agenþia de ªtiri ºi Biroul de Presã.Acestea toate au scopul de a intensifica, într-o lumemarcatã de secularizare, misiunea spiritualã a Bisericii,de a propovãdui Evanghelia lui Hristos printr-un mesajactual, accesibil publicului larg.

Dupã sãvârºirea Sfintei Liturghii, marþi, 27octombrie, în Sala „Festivitas” a Palatului Patriarhiei, aavut loc un moment aniversar. Cu acest prilej, au fostlansate patru DVDuri realizate de cãtre postul deteleviziune TRINITAS, care cuprind douã filmedocumentare, „Israel, pãmântul mântuirii“ ºi „Peleriniîn Capadocia Sfinþilor“, precum ºi douã convorbiriduhovniceºti cu arhimandritul Teofil Pãrãian de laMãnãstirea Brâncoveanu – Sâmbãta de Sus, „Putereacredinþei“ ºi „Revãrsare de luminã“. Tot cu aceastãocazie, au fost prezentate patru CD-uri audio realizatede Casa de Discuri TRINITAS.

www.basilica.ro

OOrriizzoonntt ccrreeººttiinnPreafericitul PãrinteDaniel a sãvârºit SfântaLiturghie cu prilejulsãrbãtoririi SfântuluiCuvios Dimitrie cel Nou

Preafericitul Pãrinte Daniel, Patriarhul BisericiiOrtodoxe Române, înconjurat de un sobor de 32ierarhi, 18 preoþi ºi 13 diaconi, a sãvârºit SfântaLiturghie marþi, 27 octombrie, cu prilejul sãrbãtoriiSfântului Cuvios Dimitrie cel Nou. Din soborul deierarhi au fãcut parte cei doi oaspeþi,Înaltpreasfinþitul Mihail, Mitropolitul Austriei,reprezentantul Patriarhiei Ecumenice,Înaltpreasfinþitul Pãrinte Mitropolit Vasilios,delegatul Bisericii Ortodoxe a Greciei, precum ºimembri ai Sfântului Sinod al BisericiiOrtodoxe Române: ÎnaltpreasfinþitulTeofan, Mitropolitul Moldovei ºiBucovinei, ÎnaltpreasfinþitulLaurenþiu, Mitropolitul Ardealului,Înaltpreasfinþitul Irineu, MitropolitulOlteniei, Înaltpreasfinþitul Petru,Mitropolitul Basarabiei ºi ExarhulPlaiurilor, Înaltpreasfinþitul Iosif,Mitropolitul Europei Occidentale ºiMeridionale, ÎnaltpreasfinþitulMitropolit Nifon, ArhiepiscopulTârgoviºtei ºi Exarh Patriarhal,Înaltpreasfinþitul Teodosie,Arhiepiscopul Tomisului,Înaltpreasfinþitul Andrei,Arhiepiscopul Alba Iuliei,Înaltpreasfinþitul Calinic,Arhiepiscopul Argeºului ºiMuscelului, Înaltpreasfinþitul Casian,Arhiepiscopul Dunãrii de Jos,Preasfinþitul Epifanie, EpiscopulBuzãului ºi Vrancei, Preasfinþitul

Timotei, Episcopul Aradului, Ienopolei,Hãlmagiului ºi Hunedoarei, Preasfinþitul Lucian,Episcopul Caransebeºului, Preasfinþitul Sofronie,Episcopul Oradiei, Preasfinþitul Nicodim, EpiscopulSeverinului ºi Strehaiei, Preasfinþitul Vincenþiu,Episcopul Sloboziei ºi Cãlãraºilor, PreasfinþitulGalaction, Episcopul Alexandrei ºi Teleormanului,Preasfinþitul Ambrozie, Episcopul Giurgiului,Preasfinþitul Visarion, Episcopul Tulcii, PreasfinþitulSiluan, Episcopul Ungariei, Preasfinþitul Timotei,Episcopul Spaniei ºi Portugaliei, PreasfinþitulMacarie, Episcopul Europei de Nord, PreasfinþitulCiprian Câmpineanul, Episcop vicar Patriarhal,Preasfinþitul Varsanufie, Episcop vicar alArhiepiscopiei Bucureºtilor, Preasfinþitul AndreiFãgãrãºanul, Episcop vicar al ArhiepiscopieiSibiului, Preasfinþitul Gurie Gorjanul, Episcop vicaral Arhiepiscopiei Craiovei, Preasfinþitul PaisieLugojanul, Episcop vicar al ArhiepiscopieiTimiºoarei, Preasfinþitul Sofian Braºoveanul,

Episcop vicar al Arhiepiscopiei Germaniei Austrieiºi Luxemburgului, Preasfinþitul Ioachim Bãcãuanul,Episcop vicar al Arhiepiscopiei Romanului ºiBacãului, Preasfinþitul Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureºului ºi Sãtmarului.

Dupã citirea Sfintei Evanghelii, PreafericitulPãrinte Daniel i-a invitat pe cei doi înalþi oaspeþi sãrosteascã cuvinte de învãþãturã.

În continuare, Înaltpreasfinþitul Pãrinte MitropolitVasilios de Elassona, delegatul Bisericii Ortodoxe aGreciei, a transmis binecuvântarea PreafericituluiPãrinte Ieronim, Arhiepiscopul Atenei ºi al întregiiGrecii, primind în dar de la Preafericitul PãrintePatriarh Daniel un engolpion ºi o cruce episcopalã,precum ºi icoanele Sfântului Cuvios Dimitrie celNou, Sfântului Vasile cel Mare ºi Sfântului Iachintde Vicina.

La finalul Sfintei Liturghii, ÎntâistãtãtorulBisericii Ortodoxe Române a rostit un cuvânt deînvãþãturã în care a evocat virtuþile cele mai mari ale

Sfântului Cuvios Dimitrie celNou, smerenia ºi rugãciuneaneîncetatã. Preafericitul PãrintePatriarh Daniel a explicatcredincioºilor cã rugãciunea estemãsura dragostei omului pentruDumnezeu ºi singura bazã pentrudobândirea sfinþeniei este dreaptacredinþã a Bisericii Ortodoxe. Deasemenea, Preafericirea Sa asubliniat cã Sfinþii Bisericii auîmpletit iubirea de Dumnezeu cuapãrarea demnitãþii umane, achipului lui Dumnezeu în om,prin îmbinarea filocaliei cufilantropia. Sfintele moaºte nu auo putere magicã, ci puterea carelucreazã în ele este puterea luiHristos care lucreazã printrupurile sfinþilor, care au devenitparte din Trupul lui Hristos, aexplicat Patriarhul României.