Revistă deanaliză şiinformaţieculturală

Anul VI • Nr. 82 • ianuarie 2013 • apărut în 10 februarie 2013 • editat de INTOL PRESS - ECOSTAR 21 • www.culturaarsmundi.ro

www.globalartfusion.com • www.pcichirdan.go.ro • cichirdan@yahoo.com

ISSN 1844 - 2358ISSN-L 1844 - 2358

MIHAI EMINESCU - 163 DE ANI DE LA NAŞTERE

Anul acesta, 2013, la 15 ianuarie, seimplinesc 163 de ani de la naşterea

marelui nostru poet Mihai Eminescu. S-anăscut la Botoşani în ziua de 15 ianuarie1850. A fost al şaptelea copil al Ralucăi(fiica stolnicului Vasile Iuraşcu şi aParaschivei Donţu, originari din Hotin) şi alcăminarului Gheorghe Eminovici.Eminovicii provin pe line paternă dinTransilvania. Bunicii poetului Vasile (1780-1844) şi Ioana (1782-1844) se stabilesc înlocalitatea Călineşti lângă Suceava .Gheorghe Eminovici, tatăl, a făcut studii laSuceava şi a lucrat ca administrator demoşii în Moldova. Era un om relativinstruit: ştia puţin franţuzeşte, scria cursivnemţeşte, vorbea nemţeşte, ruseşte, leşeşteşi chiar idiş. Avea în locuinţa sa şi obibliotecă în care se aflau în traducere„Istoria Cavalerului Des Grieux” deAbatele Prévos, „Alzira sau Americanii” deVoltaire, drama „Antoni” de Dumas,„Moartea lui Socrate” de Lamartine,„Mizantropul” de Moliere, scrieri deMarmontel de George Sand. În anul 1841 afost numit prin decret domnesc la rangul decăminar de domnitorul Mihai Sturdza(aprilie 1834-iunie 1849) ca răsplatăpentru slujbele pe care le săvârşise subvremelniceasca cârmuire. Decretul îi dădreptul de a se iscăli şi de a fi cunoscutde obşte cu rangul de căminar. Căminar =boier care avea în grijă strângerea dărilor pebăuturile spirtoase.

Soţii Gheorghe şi Raluca Eminovici auavut 11 copii din care 7 băieţi şi 4 fete:Şerban (1841-1874), Nicolae (1843-1884),Iorgu (1844-1862), Ruxandra (1845-moartăde timpurie), Ilie (1850-1862, Maria (1848-a murit la vârsta de 7 ani), Mihai (1850-1889), Aglaie (1852-1906), Harieta (1854-1889), Matei (1856-1929), Vasile (desprecare se ştie doar că a murit la vârsta de 1 anşi jumătate). O parte dintre cei care ausupravieţuit au murit de tineri, detuberculoză, ori s-au sinucis. Şerban careajunsese medic a murit la Berlin la vârsta de33 de ani, Nicolae a studiat dreptul la Sibiuşi s-a stabilit apoi la Timişoara, bolnav fiinds-a sinucis la Ipoteşti, când nu împlinise 40de ani; Iorgu a ales cariera militară, a făcutstudii strălucite la Academia Militară dinBerlin, un tânăr cu o fire inchisă, a murit la29 de ani. Ilie a urmat medicina s-aîmbolnăvit de tifos şi a murit foarte tânăr.Aglaie are o viaţă mai lungă depăşind 50 deani. Harieta a avut o infirmitate gravă şi amurit uitată de toată lumea; Matei, al 10-leacopil născut, a făcut studii la InstitutulPolitehnic din Praga şi a ajuns căpitan înarmata română; prin 1923 trăia la TurnuSeverin ca ofiţer pensionar.

Gheorghe Eminovici, un aprig, iute lamânie, a încercat să-şi dea băieţii la şcoli,însă ei, nu arată multă silinţă pentru carte.

Rămân repetenţi, fug de la şcoală (ca Mihai,viitorul poet), iar tatăl a fost silit să umbledupă ei şi să-i ducă din nou la şcoală.Dorinţa tatălui a fost să-i chivernisească.Nu prea a reuşit, în toate cazurile; aintervenit şi fatalitatea care a lovit fărăcruţare această familie.

Mihai şi-a petrecut copilăria la Botoşanişi la Ipoteşti, unde Gheorghe Eminovici îşicumpărase în 1848 o sfoară de moşie.Mihai a fost înscris în clasa a III a laNaţional Kaupt Schule (Şcoala primarăortodoxă orientală din Cernăuţi); la sfârşitulanului se clasifică al 15-lea din 72 de elevi,iar în clasa a IV a ajunge pelocul 5 din 83 de elevi. Nuse ştie unde a urmatprimele două clase,probabil un pension(particular) dinBotoşani sau Cernăuţi .Continuă studiile lagimnaziul german dinC e r n ă u ţ i ,unde au

intrat şi fraţii săi, Şerban şi Nicolae. În 1860s-a înscris în prima clasă de liceu. Aici,printre profesori se afla şi Aron Pumnul,autorul unui valoros „Leptuvarinromânesc” tipărit la Viena în perioada1862-1865 în 4 volume. A terminat primaclasă cu note bune. În clasa a II-a a avutprofesor de limba română pe I. G. Sbiera,suplinitorul lui Aron Pumnul. Dar, dinnefericire, rămâne repetent, pentru că nuobţinuse note de trecere la matematică şilatină. S-a constatat ca elevul Eminovicia fugit de mai multe ori de la Cernăuţi şitatăl său a fost adesea furios că trebuia să-şilase treburile gospodăreşti de la Ipoteştipentru a-l readuce pe „tâlharul ista laşcoală”. „Tâlharul” evadează din nou şitatăl trimite oameni călare să-l prindă.

Şcolarul recalcitrant se apăra de mâniapărintelui susţinând că „eu sunt învăţat şifără Cernăuţi”. În septembrie 1862 nu areîncotro şi se înscrie din nou în clasa a II a,iar în aprilie 1863 se retrage ca „privatizat”(elev particular). În februarie 1864 asolicitat bursă de la Ministerul Cultelor şiInstrucţiunii Publice pentru a-şi continua

studiile, dar nu o primeşte. În toamna anu-lui 1864 a fost angajat de ConsiliulPermanent al Judeţului Botoşani ca „secre-tar al cancelariei” de unde demisionează înmartie 1865 cu motivaţia că doreşte săurmeze studiile colegiale din GimnaziulPlenariu din Bucovina. În ianuarie 1866debutează cu versuri dedicate lui AronPumnul, publicate în broşura„Lăcrimioarele învăţăceilor gimnagiaşti dinCernăuţi” la mormântul lui, prea înaltuluilor profesor Aron Pumnul. La 25 februarie1866 „Familia”, revista lui Iosif Vulcanpublică poezia „De-aş avea” însoţită deurmătoarea notă: „Cu bucurie deschidemcoloanele foaiei noastre acestui tânăr de

numai de 16 ani, care, cu primele saleîncercări poetice trimise nouă ne-asurprins plăcut. Poezia era semnată

„M. Eminescu”. Iosif Vulcan aromanizat numele poetului. Tot înaceastă revistă apar în cursul anului1866 „O călărie în zori”, „Din

străinătate”, „La Bucovina”,„Speranţa”, „Misterele nopţii”.

Iar în foaia „Umoristul”scoasă tot de Iosif

Vulcan „Astavreau, dragulmeu”.

În „Familia”apare „Novela

s v e d i c ă ” ,„Lanţul de

aur”, tradusăîn germană de

Onkel Adam. Tot înanul 1866 face prima

călătorie în Transilvania în lunile mai-octombrie. În 1867 se află la Cernăuţi şi seocupă de biblioteca elevilor româniadăpostiţi în casa lui Aron Pumnul. Publicăîn acest răstimp poemul „Ce-ţi doresc eu ţiedulce Românie” în revista „Familia”, iar îniunie trimite poemul „La Heliade”. Înacelaşi an se află în trupa lui IorguCaragiale, iar în martie-aprilie 1868 trece întrupa lui Mihail Pascaly ca sufleur II şicopist; în lunile mai-septembrie însoţeştetrupa Pascaly în turneul din Transilvania şiBanat (Braşov, Sibiu, Lugoj, Arad şiOraviţa). Publică în „Familia”, „La oartistă” şi „Amorul unei marmure” şi tra-duce la îndemnul lui Mihail Pascaly tratatul„Die Kunst der dramatschen Darstellung”de H.T. Rötscher, rămas în manuscris.Pascally, care îl ajută să intre ca sufleur laTeatrul Naţional din Bucureşti, îl prezintăpe Eminescu ca „un tânăr român dinMoldova (...) foarte cult, foarte studios, cecunoaşte manuale de literatură germană şiromână (...) sărac şi pe drumuri”. Din 1868datează şi romanul rămas în manuscris„Geniu pustiu”.

În perioada 1868-1869 Eminescu acunoscut-o pe Eufrosina Popescu, actriţă demâna a doua, frumoasă, pe care a iubit-o.

Unii istorici au identificat-o cu personajulPoesis din „Geniul pustiu”. Peregrinările luiEminescu nu sunt pe placul tatălui său.Când trupa Pascally ajunse la Botoşani(1869) tatăl reuşeşte să-i dea de urmă şi să-l aducă la Ipoteşti, unde a fost ţinutdezbrăcat până ce trupa a părăsit ţinutul.Aceste peregrinări l-au ajutat pe Eminescusă cunoască regiunile locuite de români şitotodată să-i dea dreptul de a scrie teatru.

Colaborarea cu revista „Familia” acontinuat şi în 1869, când îi apare „Juniicorupţi” şi „Amicului F.I.”. La 1 aprilie1869 devine membru al societăţii literare„Orientul” care are menirea să strângăfolclor şi documente de istorie. Turneele cutrupa lui Pascally sunt intrerupte de tatălsău care insistă ca fiul să urmeze cursurileuniversitare la Viena. În semestrul de vară1869-1870 este student auditor extraordinarla Universitatea din Viena. În octombrie1869 se înscrie în Societatea literar-ştiinţifică a românilor din Viena şi înSocitetatea literar-socială românescă. Iar în1871 în Societatea academică social-literarăRomânia jună, unde ia parte la pregătireasărbătoririi a 400 de ani de la sfinţireamânăstirii Putna, ctitoria lui Ştefan celMare.

Publică la 15 aprilie 1870 în revista„Convorbiri literare” poezia „Venere şiMadonă” urmată, în numărul din august, de„Epigonii”. Se poate spune acum căEminescu îşi găsise stilul propriu şi căpoezia lui devine eminesciană. Publică înrevista junismistă basmul „Făt frumos dinlacrimă” (noiembrie 1870) urmat în 1871de „Mortua est”, „Înger de paz㔺i„Noaptea”. Iar în 1872 „Egipet”(octombire) şi nuvela fantastică „SărmanulDionis” (decembrie 1872 - ianuarie 1873).

În august 1871 are loc serbarea de laPutna; Slavici este preşedintele Societăţii„România jună” iar Eminescu secretar,urmaţi de congresul studenţesc carelansează ideea unităţii culturale şi politice aromânilor.

Eminescu se înscrie la Facultatea deDrept a Universităţii din Viena audiindcursurile din semestrul de iarnă 1871-1872şi în semestrul de vară, 1872. Este interesatde istoria filisofiei, dreptul roman,pedagogie şi logică, istoria dreptului,fiziologia şi anatomia microscopică,anatomia descriptivă şi topografică.

La Viena o întâlneşte, în 1872, pe AnaCâmpeanu, cunoscută sub numele deVeronica, căsătorită în 1864 cu profesorulde fizică şi chimie, Ştefan Micle, o vreme,rector al Universitatea din Iaşi. Se înfiripăîntre ei o dragoste care durează până lasfârşitul lor. Tot în 1872, Eminescuprimeşte de la Maiorescu recunoaştereatalentului său excepţional. În decembrie1872 se înscrie la Facultatea de Filosofie aUniversităţii din Berlin. Titu Maiorescu,ministrul cultelor şi instrucţionării publice,

Gheorghe MĂMULARU

Mihai Eminescu, bronz, sculptor LazărDubinovschi, 1910-1982, Rep. Moldova

2 ianuarie 2013CULTURAvâlceană

Itinerar cultural

ANUL NOU ÎN CETATEABANILOR-CRAIOVA!

Intrarea în Craiova...IAR 93, nu mai estebun decât de muzeu.

Fondatorii ziarului on line CULTURA ARSMUNDI în prag de AN NOU.

ALEXANDRU HOREZEANU AÎMPLINIT 76 DE ANI. LA

MULŢI ANI!

Mai mulţi oameni de cultură vâlceni, dar şi ziarulnostru, au participat, cu ocazia zilei de naştere a poe-tului, Alexandru Horezeanu, la locuinţa acestuia, la omanifestare culturală, ad hoc: lansarea unui nou volumde poezii, „Versuri”. Moderator, Ion Soare.

Prezentarea autorului, IonPredescu. Au fost de faţăşi au vorbit, Ilie Fârtat,primarul Horezului,Valentin şi Vetuţa Ciocan,preot Nicolae StateBurluşi - cu doamnapreoteasă, Ioan St. Lazăr,Mihai Gheorghe, Ovidiu

LUNA IANUARIE NE-A ADUSUN PREMIU

îi acordă o bursă pentru a-şi pregăti doctoratul cu gândul dea-l numi la catedra de filosofie a Universităţii din Iaşi. LaBerlin el frecventează în semestrul de iarnă 1872-1873 şide vară 1873 cursurile de filosofie, de istoria filosofiei,filosofia belgiană, istoria modernă, istoria Egiptului,studiază şi probleme de fizică şi ştiinţele naturii. Însemestrul de iarnă 1873-1874, frecventează cursurile deistoria filosofiei greceşti, istoria imperiului roman. Traduceîn februarie 1874 fragmente din „Critica raţiunii pure” deKant. Audiază în semestrul de vară, 1874, economianaţională, istoria romană, geografia fizică, prelegeriledespre psihologia popoarelor.

Se hotăreşte să treacă doctoratul şi îi scrie în acest senslui Maiorescu (mai 1874); dar se răzgândeşte şi renunţă.Călătoreşte în august 1874 la Königsberg, Cracovia şiLemberg. În 29 august 1874 Consiliul de Miniştrii, la reco-mandarea lui Maiorescu, îl numeşte bibliotecar laBiblioteca Centrală din Iaşi. Dar, în iulie 1875 este scos dela conducerea acestei instituţii. Junimiştii îl ajută să devinărevizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui. În aceastăperioadă l-a cunoscut pe Ion Creangă cu care s-aîmprietenit.

După puţin timp este destituit din funcţia de revizorşcolar şi devine redactor la ziarul „Curierul de Iaşi”.Semnează aici până la mijlocul anului 1877 cronicidramatice, articole, publică nuvela „Cezara” şi schiţa „Laaniversare”.

La 13 august 1876 a murit mama sa Raluca, o grealovitură sufletească pentru poet. Îi apare în „Convorbiriliterare”, după alte colaborări, cu versuri şi recenzii,poeziile: „Melancolie”, „Crăiasa din poveşti”, „Lacul”,„Dorinţa”, „Călin, File din poveste” şi „Strigoii”.

La sfârşitul lui octombrie 1877 se vede nevoit să plecedin Iaşi. Vine la Bucureşti şi intră la „Timpul”, ziarulPartidului Conservator. Este coleg cu Ion Slavici şi maitârziu cu I. L. E. Caragiale. Începând din noiembrie 1877are o activitate publicistică intensă. Dar munca extenuantăde la acest ziar, nu-l împiedică să aibă şi o viaţă pasionalăîn afara relaţiei durabilă cu Veronica Micle. Eminescu aveao idilă cu Cleopatra Poenaru, fiica pictorului C. Lecca,femeie nu prea frumoasă dar înzestrată spiritual. Romanţa„Pe lângă plopii fără soţi” ar fi fost inspirată de ea.

O cronică sentimentală ar cuprinde şi Mite Kremnitz,

cumnata lui Maiorescu. Poezia „Atât de fragedă” a fostscrisă pentru ea.

În 1881 sunt publicate în „Convorbiri literare” cele 5scrisori (aVI-a apare postum în 1890). În aprilie1882citeşte la „Junimea” (bucureşteană), „Luceafărul” (publicatîn 1883 în Almanahul Societăţii academice social-literare„România jună” din Viena). În mai 1883 se declanşeazăboala. Este declarat alienat mintal şi internat la sanatoriulCaritas al dr. Alexandru Şuţu. În iulie 1883 apare în„Curierul literar” poezia „Doina”.

Prin grija lui Maiorescu, poetul este trimis la Viena şiinternat la institutul Ober Dübling (20 octombrie 1883).Este însoţit de un vechi prieten Alexandru Chilici-Râvneanu. În decembrie 1883 a primit volumul „Poezii” cuo prefaţă de Titu Maiorescu. Volumul cuprinde 64 de poeziipublicate de Eminescu între anii 1870-1883. În ianuarie1884 Maiorescu îl vizitează la Ober Dübling. La 9 ianuarie1884 a încetat din viaţă Gheorghe Eminescu, tatăl său, oaltă lovitură puternică pentru poet.

Eminescu părăseşte Viena în februarie şi călătoreşte înItalia. Întors apoi în ţară, rămâne pentru scurtă vreme laBucureşti, apoi la Iaşi, unde este găzduit de MironPompiliu şi ulterior de Vasile Burlă.

În august-septembrie 1885 poetul se află lângă Odesa latratament. Peste 2 ani, în 1887, a fost la Hall în Austria totpentru tratament. Mai înainte, în noiembrie 1886 fuseseinternat în ospiciul de la Mînăstirea Neamţ.

Continuă să-i apară în această perioadă dificilă, poeziiîn „Convorbiri literare” scrise mai înainte. Este o vreme laBotoşani cu sora sa Henrieta. În aprilie 1888 pleacă laBucureşti cu Veronica Micle. Traduce din Emile Augier„Le joueur de flute” şi încearcă să-şi reia activitateapublicistică, scriind în „România literară”, ziar junimist, şiîn „Fântâna Blanduziei”.

În februarie 1889 este internat în spitalul Mărcuţa, apoila Caritas. În 15 iunie 1889 a încetat din viaţă.

Peste câteva săptămâni, la 3 august 1889 moare şiVeronica Micle. Eminescu a fost înmormântat în după-amiaza zilei de sâmbătă, 17 iunie 1889, în cimitirul Belludin Bucureşti. Printre cei care îl insoţesc se află primulministru Lascăr Catargiu, Titu Maiorescu, MihailKogălniceanu, Th. Rosetti, D. Aug. Laurian, etc.

Se ştie că Vâlcea este o vatră străveche despiritualitate, care are contribuţii remarcabile la

dezvoltarea culturii naţionale şi universale. De aici s-auridicat oameni de mare valoare care s-au afirmat îndomeniul ştiinţei, tehnicii, literaturii, artei, sportului etc.,printre care se numără şi Dinu Săraru, unul dintre cei maicunoscuţi romancieri şi dramaturgi contemporani. Fiulînvăţătorului Costică Săraru, locotenent care a murit pentrupatrie şi al Corneliei Săraru, talentatul scriitor şi om decultură s-a născut pe 30 ianuarie 1932 la Râmnicu Vâlcea.A urmat cursurile liceale la Colegiul Naţional „AlexandruLahovari” din oraşul natal şi a absolvit Facultatea deZiaristică din Bucureşti. Este consacrat ca prozator,cronicar dramatic, jurnalist, om de teatru şi de film, fiinduna din figurile cele mai marcante din lumea scriitorilor şiteatrului românesc din perioada postbelică. Cariera sa esteuna de succes. În perioada 1950-1960 a fost redactor laRadiodifuziunea Română, apoi secretar general de redacţiela revista „Secolul 20”, jurnalist la „Scânteia Tineretului”,secretar general de redacţie la revista „Luceafărul”, şef alpublicaţiilor Televiziunii Române, redactor şef adjunct şiredactor şef al Redacţiei Culturale a TVR, iar din 1977 s-adedicat teatrului. A fost director al Teatrului Mic, creator alTeatrului Foarte Mic din Capitală şi director al TeatruluiNaţional „Ion Luca Caragiale” din Bucureşti (2001-2004),nutrind un real interes faţă de dramaturgia de valoare. Înaceastă calitate a programat spectacole de mare audienţă lapublic, inclusiv la Râmnicu Vâlcea.

A debutat în proza scurtă în anul 1961, iar în 1962 aobţinut premiul revistei „Luceafărul” pentru critică. Nevom referi la câteva din scrierile sale. A debutat editorial înanul 1966, cu volumul de critică teatrală „Teatrul românescşi interpreţi contemporani”, iar în 1973 a publicat „Altreilea gong”.

„Dinu Săraru şi-a definit prezenţa în proza noastră prinpasiunea cu care spune lucruri noi, prin privirea sascrutătoare asupra sufletului omenesc, prin felul său origi-

nal prin care s-a apropiat de cititori” (Valeriu Râpeanu).Romanele sale au o evidentă tentă socială, fiind binereceptate de cititori şi de critica de specialitate, scriitoruldovedind un rafinat şi acut simţ al observaţiei, o stăpâniredeplină a mijloacelor de expresie, „ştiind să mânuiascătehnica naraţiunii vii, antrenante, palpitante şi să dezbatăcu profunzime drumul ţărănimii noastre” (V.R.).

Din Trilogia ţărănească a publicat, în anul 1974, „Nişteţărani”, roman de inspiraţie rurală, în care evocătransformările satului oltenesc după cel de-al doilea războimondial, până la cooperativizarea agriculturii. Aici modultradiţional de convieţuire se confruntă, în mod dramatic, cunoile realităţi, încă neînţelese. Romanul a fost ecranizat cutitlul „Vânătoarea de vulpi”, în 1980 şi dramatizat laTeatrul Mic, în 1981. În 1993 a publicat „Iarba vântului”,iar în 1997 „Crimă pentru pământ” dramatizat şi pus înscenă în 2002-2003, la Teatrul Naţional din Bucureşti.

În 1976 a apărut la Editura Eminescu, „Clipa”, unroman-dezbatere, care urmăreşte destinul comunistuluiDumitru Dumitru. Critica îl apreciază ca fiind un romanpolitic, polemic, realist, un roman-meditaţie, în careîntâlnim o altă lume, alţi eroi, alte probleme, toate tratatecu aceeaşi gravitate, dar cu acelaşi farmec al povestirii, cuaceeaşi supleţe şi acelaşi ritm dinamic ce caracterizeazăopera lui Dinu Săraru.

În cadrul trilogiei Dragostea şi Revoluţia au văzut lumi-na tiparului romanele: „Toamna roşie”, ecranizat în 1983,„Cei care plătesc cu viaţa” şi „Speranţa”. În 2004 a publi-cat „Ciocoii noi cu bodyguard”, ecranizat în 2007 deregizorul Şerban Marinescu, cu titlul „Ticăloşii”.

„Ultimul bal la Şarpele Roşu” este un roman captivant,de sine stătător, cu inserţii autobiografice, dar poate ficonsiderat şi o continuare a volumului „Ciocoii noi cubodyguard”. În această carte autorul portretizează super-ciocoi patibulari ai vremurilor noastre. Fără îndoială, operasa literară transmite emoţie şi poartă o amprentăautobiografică.

Dinu Săraru a colaborat la cele mai prestigioase

LA MULŢI ANI MAESTRE, DINU SĂRARU !

Gheorghe PANTELIMON

3ianuarie 2013 CULTURAvâlceană

Itinerar culturalDinică, Maria Şufană...şi alţii din anturajul intim alpoetului. S-au urmărit şi câteva filme făcute şicomentate de Alexandru Horezeanu. În desfăşurareacât mai autentică a evenimentului un rol important aavut Ilie Fârtat, un aprig iubitor şi apărător aleplaiurilor şi intereselor horezene...

ŞAH

Egal se naşte omul, egal în sine moareSpaţiul ce-l parcurge nu-i numai armonie,Zestrea dobândită e pururi migratoarePrin şahul disperării şi şahul-strategie.

Astfel gândim cu toţii, la tabla împărţită,Dorind izvorul vieţii mai mult să dilatăm!...Invidia, nepăsarea din noi să piară-odată,Spre arborele genezei mereu să cugetăm!

Oştile sunt gata, lupta poate-ncepe,Mintea sângerează şi gata stă să-nfrunte,Timpul şi adevărul în două se vor rupe,De sabia raţiunii nu poate fi mai iute!

Şahul e arta ce, în luptă-ncrâncenată,Se dăruie pe sine în nudă puritate,Făcând să câştige o minte înţeleaptăŞi pasărea discordiei să ardă-n surogate.

Pionii sunt primii ce pleacă la atacÎn marşuri triumfale, tabla arondează,De-au căzut în luptă, cu frângerea se-mpac! Şi alte garnizoane asemeni le urează.

Superbă încleştare „Învins” şi „Învingător”Oştile-şi comandă cu zelul lor curat,Iar fastul năzuinţei surâde în decor,Când glasul raţiuni veghează ne-ncetat „Şah Mat”

Al. HOREZEANU

Primarul HorezuluiIlie Fârtat oferind odiplomă de onoarepoetului Horezeanu

Ion Soare Ion Predescu

Familia State Burluşi în prim plan şiMaria Şufană

DAMNAREMihai GHEORGHE

Ne ducem crucea din născare,precum Sisif urca povara,sperând că-n viaţa viitoare,iertaţi, n-o să mai ducem tara.

Şi valuri ne izbesc în faţă,ca pe Ulise, dus în larg,revanşă-având la cutezanţăsă fim legaţi de un catarg.

publicaţii literare şi culturale din România, fiind directorfondator al unor reviste cum sunt Noi – 1990; Clipa – 1991şi 2008; Renaşterea civilizaţiei rurale româneşti – 1993, câtşi coordonator de proiecte culturale. Este preşedintefondator al Fundaţiei Naţionale pentru Civilizaţie Rurală„Nişte ţărani” şi iniţiator-organizator al FestivaluluiNaţional Eco-Etno-Folk-Film, care se desfăşoară anual laSlătioara, unde a înfiinţat şi Muzeul Ţăranului Român. Însemn de recunoaştere a activităţii sale prodigioase a primitnumeroase premii şi distincţii, dintre care menţionăm:

Premiul Academiei Române pentru romanul „Nişte ţărani”,premiul pentru scenariul cinematografic „Clipa”, premiul„Mihai Eminescu” pentru „Iarba Vântului”, premiul „LiviuRebreanu” pentru „Crimă pentru pământ”, precum şiOrdinul Naţional „Steaua României” în grad de cavaler.

Am avut plăcerea să-l cunosc pe scriitorul Dinu Săraru,unul dintre cei mai apreciaţi scriitori contemporani, în anii’70, când lucra la Televiziunea Română. Întotdeauna i-amadmirat puterea de creaţie, deschiderea faţă de valorileautentice, dragostea de ţară şi de oameni, veneraţia pentrufamilie, spontaneitatea etc. Deşi prin forţa împrejurărilor avenit în contact cu autorităţile fostului regim politic dedinainte de 1989 a repudiat obedienţa şi şi-a păstrat vertica.-litatea. L-a legat o prietenie adevărată de economistulGheorghe Stoica, fost prim-vicepreşedinte al ConsiliuluiPopular Judeţean Vâlcea, originar din comuna Stroeşti, unom destoinic, serios, care s-a remarcat prin contribuţiileaduse la dezvoltarea judeţului nostru. Fire vulcanică, DinuSăraru a spus întotdeauna, cu mult curaj, ceea ce a gândit şisimţit şi a criticat fără menajamente disfuncţiile din viaţasocietăţii. Îmi amintesc că avea o rubrică permanentă înrevista „Flacăra” a poetului Adrian Păunescu intitulată„Opinia unui alegător”, în care lua atitudine publică faţă de

unele erori şi abuzuri ale autorităţilor. Şi în prezentmanifestă aceeaşi vehemenţă afirmând că au fostmarginalizate marile valori, că au apărut jupuitorii de bronzde pe statuile naţionale, canaliile, şi e mult mai gravă bătălia,mai mare rezistenţa lor, iar drama este că tot noi trebuie sărezolvăm aceste probleme. „Ni s-au luat memoria, reperele,idealurile pentru care s-au produs sacrificiile, nu mai avemistorie, biografie, am pierdut valorile mari, o mare parte dintradiţii. Soluţia este să ne recăpătăm memoria care ne-a fostfurată, să ne redobândim verticalitatea” – afirma DinuSăraru.

A fost ancorat permanent în viaţa spirituală a ţării. Toatăviaţa a iubit cu ardoare Râmnicul şi a avut multe iniţiativecare au vizat, mai ales, dezvoltarea vieţii spirituale a oraşuluisău de suflet, căruia i-a dedicat cartea „Râmnicul meu”. ÎnRâmnicu Vâlcea a participat la numeroase manifestăriliterare, istorice, culturale şi sportive. Apreciindu-icontribuţia la dezvoltarea vieţii spirituale a oraşului,Consiliul Local i-a acordat titlul de Cetăţean de Onoare almunicipiului Râmnicu Vâlcea. De asemenea ForumulCultural al Râmnicului i-a conferit, în anul 2002, titlul demembru de onoare al acestei asociaţii, care s-a afirmat înviaţa cultural-ştiinţifică a judeţului şi a ţării. Scriitorul a fostatras în permanenţă de viaţa satului, de Slătioara, careconform propriilor mărturisiri reprezintă „purgatoriul meu,cea mai curată oglindă a zbuciumului meu ... şi leacul meu”.La activităţile organizate de Fundaţia Naţională pentruCivilizaţie Rurală „Nişte ţărani” a atras figuri proeminentedin diferite domenii: academicieni, scriitori, poeţi, regizori,artişti, slujitori ai Sfântului Altar etc., iar premiile pe care leacordă anual Fundaţia şi revista „Clipa” promovează şistimulează valorile autentice.

Incontestabil, Dinu Săraru este o personalitate deanvergură care aduce contribuţii notabile la dezvoltareavieţii spirituale a ţării, a judeţului, iar noi vâlcenii ne mân-drim cu aceste valori, cu cei care le creează şi lepromovează.

La sfârşitul lunii ianuarie 2013 maestrul Dinu Săraru aîmplinit respectabila vârstă de 81 de ani. Pe 01 Februarie2013, Primăria Râmnicului l-a sărbătorit în sala Art Gallery-Grand Hotel Sofianu, cu un program artistic festiv, unde pri-marul Emilian Frâncu i-a înmânat placheta „Râmniculmeu”, o distincţie care se acordă în semn de apreciereoamenilor de cultură, cercetătorilor, specialiştilor, care aucontribuit la afirmarea oraşului în ţară şi în lume. Astfelscriitorul Dinu Săraru a devenit prima personalitate care aprimit această distincţie. Cu acest minunat prilej îi urămviaţă lungă, multă sănătate şi îl asigurăm de întreaga noastrăpreţuire şi consideraţie.

Dinu Săraru la Hurezi (21.05.12) cu Florin Epureşi Răzvan Theodorescu

ÎNAINTESTĂTĂTORII BISERICII,ÎNAINTEMERGĂTORII NEAMULUI

Iertat să-mi fie jocul de cuvinte din titlu, dar el sepotriveşte din mai multe puncte de vedere puţinelor

rânduri care vor urma.Este un fapt evident, de multe ori subliniat, că întreaga

istorie a neamului românesc este împletită cu viaţa Bisericii- a Bisericii Ortodoxe-Răsăritene-Dreptmăritoare. Nu aducdovezi-ilustrări, lucrurile sunt arhicunoscute, dar citez spreîntărire câteva fraze din publicistica lui Mihai Eminescu.„Biserica ortodoxă a Răsăritului a luat la români o formădeosebită de aceea a altor biserici: ea nu e numai ocomunitate religioasă, ci totodată naţională. Bizanţul a avutveleităţi de papism, biserica rusească are veleităţi pericu-loase de cezaro-papism, de întindere a legii prin mijloculsabiei pentru augmentarea puterii statului; la români ea afost din capul locului o comunitate religioasă careîmblânzea prin iubire inegalităţile sociale şi care făcea pen-tru oameni o datorie din ceea ce în lumea modernă e undrept. Liniamintele organizării democratice a bisericiiromâne se arată ab antiquo. Stând cu alte biserici în legăturiformale, nu de subordinaţie, ea a înlocuit la români în timpiicei răi, organizaţia politică şi economică” (Timpul, 6septembrie 1880). Textul continuă, dar trec la un altul (pu-blicat tot în Timpul, la 10 septembrie 1880): „Lucrul asupracăruia apăsăm este absoluta deosebire între spirituldemocratic de muncă şi iubire de adevăr care stăpânea şistăpâneşte încă în multe părţi în biserica română, spredeosebire de formalismul gol al altor biserici şi de atârnareaacestora de puterea politică a statului. Ceea ce e revoltător

pentru orice conştiinţă liberă este plecarea bisericii subautoritatea statului, exploatarea credinţelor religioasepentru scopuri politice.” Şi, mai spre final: „Să venim acumla îngrijirea ce se dă acestei religii naţionale-române înRomânia liberă. (...) Dispariţiunea sentimentului religios ede regretat nu numai la noi, dar pretutindenea.”

Scoase din context, unele fraze capătă un sens nou,neintenţionat de Eminescu, dar cât de actuale rămân toate!Şi pentru că de aceea le-am reluat, cum se leagă ele de viaţaşi activitatea celui omagiat aici, Preafericitul JustinianMarina, cel de-al treilea patriarh la Bisericii OrtodoxeRomâne, păstor al Bisericii într-una dintre cele maifrământate, deci complexe perioade a istoriei noastre dinvremea din urmă( 1948-1977). Multe dintre cuvintele luiEminescu pot fi ilustrate cu fapte ale Patriarhului Justinian,de la neatârnarea Bisericii de puterea politică a statului, larelaţia cu „veleităţile cezaro-papiste” ale „bisericii ruseşti”.Nu intru în amănunte, detalii sunt prezentate, printre multealte locuri (a se vedea cărţile părintelui Constantin Pârvu şidr. George Stan, a se vedea multele articole de presă,disponibile unele şi pe internet), şi cartea de acum doi ani,Patriarhul Justinian şi locurile natale (culegere de articoleîngrijită de Zenovia Zamfir, Ed. Fortuna, Râmnicu Vâlcea,2011) pe care o am acum în faţa ochilor. Detalii vor fidiscutate, desigur, şi în volumul de faţă. Ca mai devreme,sintetizîndu-le, recurg tot la un citat semnificativ, de dataaceasta dintr-un articol al ÎPS Calinic, ArhiepiscopulArgeşului şi Muscelului, „Justinian patriarhul biruind înistorie”, publicat în revista Curtea de la Arges, în octombrie2011. Spune Înaltul Ierarh de acum, despre Înaltul Ierarh de

Acad. Gheorghe PĂUN

4 ianuarie 2013CULTURAvâlceană

Itinerar cultural

Cu libertatea-ncătuşată,parcurgem calea în tăcere,având credinţa-naripatăcă-n încercări omul nu piere.

Scrisă acasă la Alexandru Horezeanu,17 ianuarie 2013, cu ocazia lansăriide carte...”Versuri”-Horezeanu (76).

DESEN ŞI CULOARE ÎNHOLUL BIBLIOTECII

JUDEŢENE.ALEX GHERGHINA

Alex Gherghina are acum 12 ani (l-am mai văzutîntr-o expoziţie colectivă acum un an-pe 1 Martie 2012,tot la Biblioteca Judeţeană, însoţit de profesoara sa depictură-Carmen Popa, dar şi pe 27 aprilie 2012, când aexpus la Cenaclul Artelor 21-la Casa Anton Pann-participând la acea şedinţă împreună cu profesorii săi, şipărinţii) şi, iată, expune pictură-ulei (15 01 13) într-oexpoziţie personală la Biblioteca Judeţeană, holulcentral. Pare că în aceste tablouri Alex se îndepărtează

de Detaliu şi abordează mai cu curaj Ansamblul. ÎnDetaliu, două sunt direcţiile care contează: analiza şistudiul, pe când în Ansamblu se mai adaugă perspectivaşi compoziţia. Rezultă că abordarea Ansamblului estemai dificilă, lucru care se simte mai intens la pictoriicopii. Anul trecut ne-a frapat diferenţa de tehnică dintreel şi colegii săi. Anul acesta este singur şi personalitateaartistică a tablourilor sale se reliefează funcţie decultura privitorului. Repetăm pentru cine nu ştie ce-iarta adevărată, a picturii, că Cella Delavrancea spuneaîntr-o carte a ei, că „pictura este cea mai intelectualădintre arte”...Subliniind această celebră-deja sintagmă,spunem că pictura este cea mai dificilă artă, şi la aceastăcalitate-artă! seajunge devreme, darse confirmă foartetârziu...

Confirmarea, nuvine decât după untravaliu intelectual-altul decât pictura-şicare cuprinde undomeniu foarte vast.Pictorii, la fel casculptorii, fiindinconştienţi de acestatu, lucrează mult şivorbesc puţin. Canişte copii, care aueducatori severi.Când lucrul acestase întâmplă toată viaţa, atunci, arta este în defavoarealor. Alex este ca Mozart, genial, dar el trebuie protejatde această genialitate pe care o are oricum în sânge, şi,învăţat, să fie liber ca Haydn şi Bach (ca să rămânem lacomparaţie), ca Leonardo da Vinci şi Pablo Picasso, caLomonosov şi Einstein. Să ajungă întracolo, încât,pictând, să fie liber să facă ce vrea! ştiinţa să-i fielibertatea, iar între ştiinţe, să nu uite desenul şi culoarea.Atât.

Notă: tablourile cu sălcile pletoase, reprezintăinteresanta miză a acestei expoziţii .

mai devreme cu o jumătate de secol: „În arhivaCancelariei Sfântului Sinod se găsesc documenteuluitoare. Un cap limpede, o inimă cuprinzătoare şi uncondei cu putere evocatoare şi creatoare, ar putea aduce lavedere câteva tomuri cu cele mai dure realităţi cu care s-aconfruntat un om fără seamăn al Bisericii. Acolo se vorputea vedea dramele şi tragediile sufletului său de luptătorpână la capăt.

În tot ce a întreprins n-a glumit. Pentru el Biserica eraun ideal care trebuia apărat pe viaţă şi pe moarte.Lucrurile le făcea până la capăt. Aproximaţia era pentru elo nenorocire şi stăruia cu veghere multă şi neadormită caorice făcea, să fie făcut aşa cum trebuie. Sferturile şijumătăţile de măsură sunt boli de care n-a suferitniciodată. Îi învăţa şi pe cei din jur să fie la fel.”

Articolul se încheie astfel: „Cerul se veseleşte, căspaţiul acesta, de la poalele Carpaţilor, locul depromenadă al lui Dumnezeu, este gătit de nuntă. DinAltarele primenite crinii rugăciunii îşi deschid coroleleuriaşe spre zările senine ale iubirii lui Dumnezeu, iarJustinian Patriarhul îşi priveşte zidirile de suflet capotirele de aur în lumina soarelui.”

Fraza dinainte îmi prilejuieşte revenirea la titlulacestor rânduri şi la gândul care, de fapt, le-a motivat:Patriarhul Justinian s-a născut „în spaţiul acesta, de lapoalele Carpaţilor”, la Sueşti, Vâlcea, în 1901. Acolo sedesfăşoară, an de an, din 2009, la iniţiativa şi cu trudapărintelui Ion Iliescu şi a mereu neobositei ZenoviaZamfir (desigur, cu ajutorul şi binecuvântareaArhiepiscopiei Râmnicului, cu ajutorul altor oameniinimoşi din Vâlcea), ceremonii de reamintire. Sedesfăşoară chiar lângă streaşina bisericii de lemn, vechede trei sute de ani, adusă din Maramureş de Patriarh şipusă să străjuiască împrejurimile, „locul de promenadă allui Dumnezeu”.

Îmi aminteşte acest lucru de faptul că şi argeşeanulIonel Brătianu a adus din Ardeal încă înainte de MareaUnire la care el însuşi a lucrat o biserică de lemn, ctitorită,se spune, de Horea, în pericol de a fi dărâmată deautorităţile cezaro-crăieşti; a fost ridicată din noubisericuţa la Florica, lângă Piteşti. Gesturi similare făcutede doi argeşeni ai istoriei recente a neamului, dar aş maiinvoca unul: Justin Moisescu, al patrulea Patriarh alB.O.R, născut la Cândeşti-Argeş, în 2010, Patriarh între1977 şi 1986. Apropiere de nume între cei doi patriarhi, deloc şi timp de naştere şi, mai ales, de vreme în care aupăstorit Biserica Ortodoxcă Română. Doi cărturari, doiluptători.

Semnificativă mi se pare deci şi de toată laudacomemorarea anuală – iată, s-a ajuns la a cincea ediţie! îna Patriarhului Justinian. Pentru că astfel este reamintitgâdului de azi un înaintestătător al Bisericii născut pedealurile subcarpatice, acolo unde Basarabii dintâi,înaintemergători ai Neamului, au ridicat zid de mănăstiriortodoxe în calea prozelitismului apusean. NicolaeAlexandru Basarab l-a adus la Curtea de Argeş pe Iachintde Vicina, primul Mitropolit al Ungrovlahiei (1359-1372),a îtemeiat mitropolie, cu o Biserică Domnească uimind şi

astăzi prin dimensiuni şi pictură, mişcând sufletul prinharul din cărămidă şi pictură, din turle şi din icoane.Uimind şi mişcând şi prin mormintele pe care leadăposteşte. Mircea cel Bătrân, numit admirativ astfel,chiar dacă la prima vedere ne-ar fi plăcut mai mult „celMare”, a dublat zidul Carpaţilor cu şiragul de mănăstiricare străjuiesc munţii, el însuşi odihnind într- una dintreele, la Cozia.

De fapt, orice altă manifestare de felul acesta este detoată lauda şi merită plecăciunea celor de-acum şirecunoştinţa celor de mâine. Zidul de mănăstiri aleBasarabilor întemeietori era menit să stea în caleaApusului, a dorinţei acestuia de expansiune bisericească

(dinspre Roma) şi politică (dinspre Budapesta) deodată.Întâlnirile precum cea de azi sunt precum mănăstirile dinveac. Cu cât mai multe întâlniri care ne vor reaminti deînaintaşi vor fi organizate, nu numai la poala Carpaţilor,cu atât mai bine vom sta şi noi, cei de acum, în caleaLumii. De ani mulţi, globalizarea vine peste noi,inevitabilă, de dorit, dar cu multe bune şi cu multe rele –dez-naţionalizarea, dez-rădăcinarea, dez-românizareafiind relele cele mai mari. Cel puţin aşa le percepem noiazi, gândindu-ne şi la cei de mâine. Uniformizării care vanivela deci aneantiza neamuri, limbi, culturi nu-i putemopune nici producţia de oţel şi tractoare, nici pe cea degrâne, dar putem rămâne un Neam prin limbă şi cultură. Şiprin reamintirea înaintemergătorilor! A Eminescului(observaţi cum cartea lui străjuieşte Limba Română, iarstatuile lui, înşirate parcă dinadins de-a lungul graniţelor,înăuntru şi afară – de la Cernăuţi la Uzdinul sârbesc –străjuiesc fruntariile Ţării, dându-le tărie) şi a tuturor ca el,a Patriarhului Justinian şi a tuturor ca el (aş invoca „IstoriaArhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului”, apărută în 2012la Editura AEM, pentru lista completă a mitropoliţilorUngrovlahiei, de la întemeiere până la vremea SfântuluiVoievod Neagoe Basarab, ca şi pentru lista patriarhilorBisericii Ortodoxe Române). Pentru că, tot Eminescu ospune, „patriotismul nu este iubirea ţărânei, ci iubireatrecutului. Fără cultul trecutului nu există iubire de ţară”(Timpul, 22 iulie 1880).

1973, cu Patriarhul Marina laColectia „Gh Petre Govora” din...Govora!

EVENIMENT CULTURAL LA HOREZU

Joi, 10 ianuarie 2013, ora 17, a avut loc la Casa deCultură „Constantin Brâncoveanu” a oraşului

Horezu un eveniment cultural demn de toată lauda pentruacest „cuib de rândunică de la poale de Carpaţi”, cum îlnumea Alexandru Vlahuţă în „România pitorească”. Separe că această capitală a ceramicii populare româneşti,străvechiul Hurezi, atestat documentar la 5 septembrie1487 şi aflat „sub semnul Brâncoveanului”, îşi schimbămereu faţa, devenind un punct de atracţie şi pentruoamenii de cultură, ca şi pentru turişti. Evenimentul cul-tural despre care vorbim a fost organizat de primăriaoraşului Horezu şi îl constituie lansarea proaspătuluivolum intitulat „Istoria Horezului”, o carte de istorielocală apărută la Editura Offsetcolor din Râmnicu Vâlceala sfârşitul anului 2012 şi scrisă de Valentin Ciocan şiVetuţa Ciocan, profesori de istorie la Liceul „ConstantinBrâncoveanu” din Horezu, care, nu sunt la prima„ispravă” de acest gen şi care reprezintă deja un nume bunşi frumos în orăşelul în care trăim.

După cum era şi firesc, cuvântul de deschidere a fostrostit de dl. Ilie Fârtat, primarul Oraşului Horezu, cel careconduce destinele şi interesele acestei localităţi, începânddin iunie 2012, angajându-se cu toată fiinţa şi cu toată

energia în această activitate, şi care are o mare deschidereşi pentru actul cultural aducător de lumină şi de bucurie însufletele oamenilor. Aceeaşi bucurie s-a revărsat şi dinsufletul său, potrivit principiului: „Dăruind vei dobândi”,pe care şi-a exprimat-o în cuvinte alese: „Este un începutbun de an nou, pentru că, peste aşteptările mele, prezenţaîn sală a reprezentanţilor mai multor instituţii de culturădin Râmnicu Vâlcea ne onorează pe noi, horezenii. Sunt,de asemenea, foarte mulţumit, pentru că domnul prefectMircea Nadolu şi-a rupt din timpul dânsului şi a venit laHorezu. Vin în faţa dumneavoastră cu „Istoria oraşuluiHorezu”, scrisă în urmă cu optsprezece ani de regretatulistoric Corneliu Tamaş. Această primă carte-documentdespre Horezu are pe cele două coperţi Mânăstirea Hurezişi Ceramica de Hurezi, care sunt la ora actuală branduriUNESCO. Moderator al acestei întâlniri este prof. dr. IonSoare. Ne revine sarcina să prezentăm această carte, scrisăcu trudă şi cu pasiune de cei doi profesori, soţii Valentin şiVetuţa Ciocan, care nu şi-au spus încă ultimul cuvânt îndomeniul istoriei. Aşteptând pe cei ce o vor completa,pentru că avem marea datorie de a ne apleca asupra trecu-tului nostru istoric. Este momentul să ştim mai multedespre noi şi să realizăm o simbioză a spiritului civic,oarecum dispărut, al Horezului”.

Cartea are pe coperta I o imagine a târgului Horezu de

Pr. Constantin MĂNESCU

5ianuarie 2013 CULTURAvâlceană

Itinerar culturalSĂNĂTATEA

DUMNEAVOASTRĂÎNSEAMNĂ „SANO VITA”, ŞISĂ CĂLĂTORIŢI CU FIRMA

„NORMANDIA”!

Adrian Soarediretor tehnic

Elena Pavelescusoţia domnului

Gabriel Pavelescupatronul de la

„NORMANDIA”

Cornel Soaredirector

Sano Vita

„CONCERTUL ENIGMELOR”

La sfârşitul lunii Ianuarie 2013, 28, pe scena de laFilarmonică au evoluat Anton Niculescu la violoncel şiFlorin Totan, dirijor, într-un concert pe care organizatoriil-au denumit al „Enigmelor”, după titlul lucrăriisimfonice „Variaţiunile Enigma”, de Edward Elgar, unsenior al muzicii componistice din Marea Britanie care a

trăit şi compus între 1857 şi 1934. În deschiderea simfo-nicului de Luni seara, Anton Niculescu, a interpretat,împreună cu orchestra simfonică şi sub bagheta lui FlorinTotan, Concertul în La minor pentru violoncel şiorchestră de Gaspar Cassado. Destul de „enigmatic” acestvirtuoz al instrumentului, cu una dintre cele mai maricăutări dintre instrumentele de coarde, român, dar parcăvenit din afară, căruia, nu i-am dibuit complet personali-tatea, dar cu un repertoriu uriaş, şi căruia cei mai mari

la anul 1900, iar pe coperta IV, heraldica actualului oraş.Stema oraşului Horezu însumează trei elemente: unedificiu religios, care reprezintă renumita ctitoriebrâncovenească ce dă faima localităţii; acvila bicefală, unsemn specific familiei Cantacuzino, din care făcea parte şiConstantin Brâncoveanu şi care evocă ornamentulexistent pe stâlpul de la Foişorul lui Dionisie, de la ctitoriade la Hurezi, şi renumita ceramică cu cocoşul de Hurezi,chintesenţă a creaţiei populare din zonă, încadrată de douăramuri de stejar, arbore specific regiunii noastre.

În continuare, dl. Ion Soare a caracterizat acestmoment ca pe un eveniment deosebit, atât cultural, cât şiistoric, apreciind faptul că aici, la Horezu, primarul arereceptivitate pentru actul cultural. Oraşul Horezu merităacest studiu ştiinţific dedicat lui, fiind una din cele maifrumoase şi mai pitoreşti localităţi din ţară din punct devedere al turismului. Cartea este una din monografiile celemai complete, şi mai plăcute, şi este utilă în orice casă.Soţii Ciocan reprezintă un tandem fericit pentru cultura şiînvăţământul localităţii Horezu. Ei sunt şi autorii istorieioraşului Horezu, care va apărea în Enciclopedia judeţuluiVâlcea, vol. 2, dar această monografie este mai completăşi mai dezvoltată, având un echilibru în ce priveştestructura şi calitatea informaţiei. Stilul este accesibil,astfel încât cartea să ajungă la un număr cât mai mare decititori. De remarcat onestitateaautorială şi spiritul de corectitudine,deoarece autorii trec în revistă tot ces-a scris despre Horezu, menţionândcărţile principale atât despreMănăstirea Hurezi, cât şi despreceramică, prima realizaremonografică a Horezului, rămânândcea a lui Corneliu Tamaş, apărută laEditura Conphys, Râmnicu Vâlcea,1995. Meritul celor doi autori esteacela că, din punct de vedere alistoriografiei, au adus informaţia lazi şi au insistat asupra elementelornecesare pentru promovareaoraşului Horezu ca staţiune turistică.

Cuvinte de apreciere a avut şiistoricul Sorin Oane, care a arătat căal treilea brand al Horezului ar puteadeveni I. Gh. Duca, cel care-şi doarme somnul de veci laUrşani, pe aceste meleaguri, fiind centrul liberalismuluiromânesc. Aceeaşi idee a subliniat-o şi Liliana Beu,director adjunct al Muzeului Judeţean de Istorie Vâlcea,cea care gestionează memoria lui I. Gh. Duca, alcătuind oteză de doctorat dedicată acestui mare patriot, şi care sperăca în viitorul apropiat cele două cule de la Măldăreşti săfie incluse pe lista obiectivelor UNESCO. De asemenea,dl. prefect Mircea Nadolu a arătat că puţine partidepolitice se pot mândri cu un înaintaş şi conducător de talialui I. Gh. Duca, o mare personalitate a Partidului NaţionalLiberal şi a României, fost prim ministru, căzut la datoriela 29 decembrie 1933.

Doamna Doina Glăvan, director al Arhivelor Statuluidin Râmnicu Vâlcea, a spus: „Mă bucur că dindocumentele păstrate de noi reuşim să citim o carteadevărată. În condiţiile în care dascălii muncesc doarpentru cât sunt plătiţi, iată că se mai află dascăli care facceva în plus, care încearcă să onoreze localitatea în caretrăiesc. În această carte, la notele bibliografice există

citate, cărţi şi documente care se află la Arhivele Statuluidin Râmnicu Vâlcea, fiind puse la lumină spre a ficunoscute de cei interesaţi. Cartea este scrisă cu sufletul,cu dăruire şi cu foarte multe ore de muncă, de studiu, încare au fost parcurse zeci de dosare. Trebuie să găseştidatele, să le selectezi, să le ordonezi, dar să le şi daipublicului într-o formă uşor lizibilă”.

Între cei prezenţi, s-au numărat şi d-na Sanda-Augustina Constantinescu, director al Bibliotecii Judeţene„Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea, precum şi d-naElena Stoica, director al Centrului Judeţean pentruConservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Vâlceacare, în calitate de specialist etnograf, a coordonat sectorulde artă populară şi a promovat tradiţiile şi valorile pereneale culturii vâlcene. Demersul său etnografic a apropiat-oşi de Horezu, despre care îşi aminteşte momentul când amurit Nadia Duca (anul 1968) şi a fost înmormântată laUrşani, dar şi tradiţiile, obiceiurile legate de nuntă, cândmireasa era adusă în târg, sâmbăta, să-i cumpere ginerelecele ce dorea ea pentru nunta care avea loc duminica.Trebuie consemnat orice obicei care ţine de culturapopulară, aşa cum au făcut şi soţii Ciocan în aceastămonografie, care au consemnat, în capitolul VI (Cultura),pilonii culturii tradiţionale din zona Horezului:arhitectura, arta lemnului, ceramica, ţesăturile şi portul

popular, folclorul, fiecare din acestedomenii având reprezentanţii săi de seamă(Victor şi Eufrosina Vicşoreanu, familiileBâscu, Mischiu, Paloşi, Pietraru, Giubega,Frigură, Iorga, Popa şi altele).

A vorbit şi prof. Nicolae Dinescu,născut pe meleagurile horezene, fiindcopleşit de amintirea anilor din copilăriepetrecuţi în această „vatră strămoşească desub sprânceana Căpăţânii”. Referitor la ceidoi autori şi la cartea lor, domnia sa a spus:„Ce poate fi mai cald, mai înălţător decâtaceste momente, când doi copii ai acesteicetăţi, după ore de studiu, au reuşit să aşezeîntre aceste două coperţi gândurile, ideileşi sentimentele lor într-o formăatrăgătoare, plăcută, care să constituie osursă de documentare pentru generaţiileactuale şi viitoare”.

Dintre personalităţile localităţii Horezu, au luat cuvân-tul: prof. Constantin Sorici, ing. Gheorghe Niţă, fost pri-mar, prof. Mirela Toma, director al Grupului Şcolar„Constantin Brâncoveanu”, medic Emilia Mocanu şi pr.Constantin Mănescu, paroh al bisericii Urşani.

În final, autorii au adus mulţumiri tuturor celor care ausprijinit, moral şi financiar, apariţia acestei cărţi, lalansarea căreia a fost o audienţă competentă în apreciereaactului cultural, precum şi instituţiilor care le-au pus ladispoziţie materialele documentare. Dorinţa dânşilor afost să realizeze o lucrare care să fie citită şi înţeleasă atâtde către elevi, cât şi de cei interesaţi să cunoască istorialocală şi să promoveze valorile culturale şi spirituale aleHorezului.

Şi pentru ca bucuria să fie deplină, sufletele pline deemoţii ale participanţilor la această seară culturală au fostîncântate de grupul vocal „Osana” din Râmnicu Vâlcea,care a interpretat câteva cântări religioase, precum şi piesepe versurile marelui nostru poet Mihai Eminescu şi cân-tece din folclorul românesc.

din cerpicură-n noaptecuvinte şoaptetrec prin tunelulde stele, de soriprintre nori

alină inimălumină de glas ştiutcunoscut, leon suntcocoţat pe o buclă din raiprintre câinii,stăpâniicerberi la intrarea-n pădure,ce nu găsesc alinaren-aud paşi pe cărare.

ţăcănitul de taste nu mi-e uitat.te aud cum oftezi.lăcrimezidupă orele de plimbareclipele de tăcere în doi.nu plânge stăpânedupă dorul de câinec-am lăsat jos pe covorîntr-un colţ, o punguţă de păr

nu-l scuturanu-l spălaprin el stau aici şi-s acolodar mai sunt undevalângă ziduri de cruce acum şi cândvaşi mai sunt în pădure în suiş decastani.nu mă vezi, dar mă simţişi mă minţică eşti bine, că vezi de tinecă-ntre file te plimbi fără teamă,dar la ceas de-nserarede ţi-e greu tu mă cheamăde ţi-e dor.

iute cobor sunt aici şi acolo stăpâne, rămâneîmpletit firul nostru din noi,pe vecie-amândoi.

Adina DUMITRESCU

Scrisoare de la un prieten

6 ianuarie 2013CULTURAvâlceană

Itinerar culturaldirijori şi violoncelişti din lume îi aduc numailaude...Cu un instrument divin, un „Pietro Guarnierius”din 1709, cu o statură şi nişte degete, puternice, caredomină instrumentul, Anton Niculescu s-a impus cuforţă, dar şi cu sensibilitate, făcând să vibreze sala înacordurile, imitând parcă vocea umană, a concertului luiCassado (1897-1966); prelucrare a cunoscutei Sonate„Arpeggione” de Franz Schubert.

Orchestra simfonică şi Florin Totan, cu nişte şefi departide bine subliniaţi în această lucrare cu adevăratenigmatică, dar şi misterioasă; interesaţi şi dăruiţi, auinterpretat, în final, „Variaţiunile Enigma” de EdwardElgar, făcând să se reverse în sala vâlceană armoniilepostromantice (1900-premiera la Londra, sub baghetalui Hans Richter) specifice tonalităţii anglo saxone, carefoloseşte întreg arsenalul orchestral, plecând de la aluraromantică-magică şi trecând prin panoramicul-progra-matic se încheie, apoteotic.

A APĂRUT REVISTA „SEMN”NR.25 IANUARIE 2013

GEORGE MĂMULARU

DIN ADÂNC-SPRE CELE-NALTE

În Coloana Infinită a celor care sunt duşiŞi în geniul nepereche al lui Constantin BrâncuşiNi-i pecetea aşezată, peste viaţă, peste moarte,Răsărită peste vremuri, din adânc-spre cele-nalte.

Mânios dar şi sensibil, ca în vremuri vechi aezii,În cuvinte potrivite ne grăieşte, blând ArgheziŞi ne lasă moştenire, dantelată într-o carte,O rostire izvorâtă din adânc-spre cele-nalte.

Dinspre Padeş se aude o chemare către Ţară...Şi nădejdea de mai bine stă în suflet să răsarăCăci sub steagul luptei duse pentru lege şi dreptate-Domnul Tudor ni se-arată şi-n adânc-şi-n cele-nalte.

Limba vechilor Cazanii şi Credinţa şi IcoanaNi-s odoarele sfinţite la Vodiţa şi Tismana,Pe moşia strămoşească, un şirag de nestemateRevărsate, peste vreme, din adânc-spre cele-nalte...

Fierbinte e vara aceasta,Dar frig e aici, printre noi...Pândeşte în toată năpastaŞi mergem, cu toţi, larăzboi...

Un soare torid ne-mpresoarăŞi-un ger cumplit e în noi…Ce iarnă cumplită e-n vară,Ce-ndemn, inuman, larăzboi…

Şi-n lunga de vară fierbinte,Pe frontul de gheaţă încins,În loc de gloanţe-cuvinte,Prăpăstii-ntre noi amdeschis…

Războiul e-n tot ce se face,Toţi suntem soldaţi şiduşmani…Un dor nebun mi-e de pace,O pace de-o mie de ani…

VARA CONTRASTELOR

PIESE DE SCHIMB UMANE ŞIMARIONETE CELEBRE

opinii de cetăţean

Cardul de sănătate bate la uşă! Deşteptarea!Încercaţi să înţelegeţi cine are interesul să con-

troleze „utilitatea” organelor interne ale românilor.Germania a investit aproape două miliarde de euro pentruimplementarea parţială a sistemului, stopat la un momentdat din cauza marilor deficienţe. Anglia a pierdut datelea 93% din asiguraţi, iar cei puşi pe capul sănătăţii noastrepornesc acum un program virusat din start, căruia alte„civilizaţii” i-au dat „delete”. După ce sistemulromânesc de sănătate a fost pus la zid şi mitraliat, româniisînt invitaţi politicos să-şi dea acceptul, în timpul vieţii,cu privire la prelevarea de organe. „Vreţi sau nu să vădonaţi organele?” Aşa va suna una din întrebările pe caremedicii de familie o vor pune asiguraţilor la distribuireacardurile electronice în următoarele şase luni.

După caz, asiguraţii vor primi „calitatea de donator deorgane”. Nu aşa din vorbe, ci în baza unui proces verbalcu semnătură. Vor fi puse în circulaţie opt milioane decarduri pe care le veţi primi acasă, cu poşta clasică. Încazul în care nu doriţi să intraţi în circuitul apei în natură,le puteţi returna cu mesajul: „refuz cipul”. Dacă eu,Popescu, sînt compatibilă cu un miliardar, un interlop dinstructurile puterii, de pe lîngă, saucu un mare mahăr aflat însuferinţă, aş putea avea unaccident din senin sau aş dispăreafără urmă, pentru ca tovarăşii să-şitransfere gratuit piesele mele deschimb. Din moment ce au accesla toate datele personale, cu un clicde maus, vor şti sigur dacă eşti bunde dezmembrat. Nu pot da dinumeri şi să spun, lasă, va trece, aşacum în procesul trecerii anumitelucruri dispar ireversibil. În jurtotul se face praf pentru noi, şipulbere de lux pentru parveniţiivîrfurilor.

E suficient nu să-i auzi, ci să-ipriveşti ca să observi cît de mare edisproporţia dintre averile lor,intenţiile guvernărilor postdecem-briste şi sărăcia românilor. Cum sănu-i dau dreptate antropologuluifrancez Claude Karnoouh! El afirmacă „sub vechiul regim, România aveapentru antropologi farmecul ţărilor arhaice în curs dedezvoltare. Acum, că arhaismul a fost ucis decapitalismul sălbatic, cu mult mai repede decât a reuşit-oindustrializarea comunistă, nu mai rămâne decâtsălbăticia unei postmodernităţi neofeudale”.

Ce să mai zic? Pe fondul globalizării accentuate şireţelele de criminalitate s-au sofisticat. În America, depildă, de unde pleacă toate relele în lume, săptămîna şiatacul armat. Şcoli, cinematografe, universităţi, grădiniţe,zeci de victime nevinovate cad secerate de psihopaţiipurtători de arme, care se vînd precum bananele, peste totîn lume. Îi rog pe guvernaţii noştri să fie mai drastici culegislaţia în speţă, dar şi cu autostrăzile democraţiei careau înghiţit miliarde de euro. Eu aştept vremea cînd pe elevor circula maşini propulsate de energii alternative, acăror tehnologie se află perfectată şi disponibilă de celpuţin 15 ani, dar ţinută sub obroc de marile companiipetroliere. De unde ar mai stoarce ele cîştiguri uriaşe,dacă energiile alternative le-ar sufla barilul de sub nas?La noi, autostrăzile sînt ca O.Z.N.- urile: toată lumeaaude la televizor de construcţia lor, dar nimeni nu le-avăzut cu adevărat prin Patria Română. Dacă înC.N.A.D.N.R. sînt mai mulţi agronomi decît ingineri, mise pare normal ca „agronomia de pe autostrăzi” să seîncadreze în categoria S.F.

Sincer, m-am săturat de toate derapajele dresaţilor şide modul condamnabil în care distrag atenţia de la

problemele grave ale ţării. Categoria îl înmagazinează şipe eminentul inflamator al spiritelor, care a proclamatîntr-o conferință de presă susținută la Oradea că, anul2013 va fi anul autonomiei. Cred că jurnaliştii îi dau maimultă importanţă decît ar trebui. Locuitorii Ardealului îşiiubesc Patria Română şi nu vor asculta îndemnuludemerist-iredentist cu ieşitul în stradă. Fie ei unguri,moldoveni, munteni, ardeleni, secui, alte etnii trăitoare înţară, toţi au în sînge unitatea, integritatea naţională şiteritorială. Ştim cu toţii ce fapte a comis celebramarionetă a loviturii de stat, în cei douăzeci şi trei de anide democraţie silnică pentru popor! Cam ceea ce au făcuttoţi perindaţii la putere: şi-a umflat propria vistierie şiarie de corupţie. „La momentul potrivit” a fost sprijinit decătre diversionişti să ocupe funcţia de vicepreşedinte alParlamentului European, de la tribuna căruia a lansat tottimpul rachete în direcţia României, deşi rolul lui la curteera de susţinere a ţării pe care o reprezenta. Ba a fost şidecorat cu „Ordinul Naţional Steaua României, în semnde mare apreciere a curajului şi demnităţii de care a datdovadă” în lovitura de stat din 1989. Curată ticăloşie! Sădecorezi un agent al serviciilor secrete străine, care a ben-eficiat de complicitatea în formă continuată a instituţiilorstatului!

Tocmai de aceea face astăzi atîta gălăgie! I s-a urcat lacap imaginea de erou în ghilimele,confecţionată de aceleaşi serviciisecrete în decembrie '89, şicultivată pînă azi, cînd de fapt areun statut clar de marionetă. Cel mairecent şantaj care îi poartăsemnătura este un îndemn la„ieşirea în stradă” a maghiarilorpentru autonomia teritorială. Cusau fără marioneta celebră îndiscuţie, tăvălugul anticomunist totar fi trecut peste ţară. Se hotărîse lanivel înalt. Cît de înalt? Păi, nu ecazul să uităm: Gorbaciov, Bush,Mitterrand... Necazul e că întretimp marioneta s-a obrăznicit şivrea cu tot dinadinsul să rupă hatulţării noastre, cu sprijinul nemijlocital „tării vecine şi prietene” şi cuacordul tacit al Uniunii Europene.

Bun! Am scăpat de-al 183-leasfîrşit al lumii, în care nici mayaşii nucredeau, profeţii mincinoşi au intrat învacanţă pînă în ajunul următorului

sfîrşit al lumii din 10 aprilie 2014, iar eu mă rog casemenii mei să nu-şi trădeze credinţa în Dumnezeu, nicitradiţia strămoşească şi să nu se lase antrenaţi înmulţimea „apocalipselor inventate” care vor urma.Profeţii moderni au nevoie de „sfîrşitul lumii” pentru acontrola mulţimile, nu vă lăsaţi manipulaţi,dramatizîndu-vă viitorul! Cam de două ori pe an, musaisă apară cîte o apocalipsă. În ăştia 23 de ani dedemocraţie capitalistă am apucat vreo şapte apocalipse.Păcat că în acest veac nebun frica de Dumnezeu,Creatorul nostru Suprem, a fost înlocuită de frica desemeni, transformaţi în fiare, precum a glăsuit poetullatin, Plaut, în versul 405 din comedia Asinaria: „Homohomini lupus”..

În concluzie, cetatea financiar-monetară a ţăriigăzduieşte campionatul naţional de capă şi spadă. BietulDănilă, tot Prepeleac va rămîne, poate împins la marginede tot, astfel ca mugurul peren să rodească mereu în înal-ta spiritualitate a banului, păzită straşnic de cercuristrăine intereselor naţionale, în faţa căruia stă smirnă. Deieşit din schemă nici vorbă. F.M.I. îi binecuvîntează demai bie de două decenii ambiguitatea strategică, iarpoporului român i se citeşte liturghia. Nu degeaba, cidupă ce a fost incinerată Bancorex..., i s-a decernat prinanii 90, parcă, trofeul de „guvernator al anului”.

Maria Diana POPESCU

Cateterism - tempera pe sticlă -2003 - CP

7ianuarie 2013 CULTURAvâlceană

Între marile personalităţi ale culturii române, un locdeosebit îl ocupă şi cântăreţul de operă, bas, o

splendidă voce, anume Mircea Buciu absolvent alSeminarului teologic Sfântul Nicolae din RâmnicuVâlcea. El s-a născut în Dozeşti, judeţul Vâlcea, la data de7 februarie 1907. Idealul părinţilor săi a fost ca el sădevină preot la biserica din sat. Cu acest scop şi-a începutstudiile cu caracter religios şi laic seminaristul Mircea. Astudiat muzica cu prof. Ion C. Sgonea şi cu Diac. IonMardale. Despre unele aspecte ale vieţii sale mi-aîncredinţat multe amintiri părintele Georgescu Gheorghe,şi doamna Dohanici (Fara) Ilona din Voineasa, cea la carevenea în unele vacanţe pe timpul verii, începând cu anul1957.

Astfel din oglinda amintirii am înţeles că era untemperament blând, modest şi prietenos. Încă de pebăncile seminarului acesta avea darul cântecului. Întoamna anului şcolar 1923-1924, oraşul Râmnicu Vâlceaa fost vizitat de marele muzician George Enescu care aconcertat la teatrul Adriani. Elevul Mircea Baciu a fostprintre cei dintâi în sala de spectacole. La terminarea con-certului el a spus; „Sunt fericit, am văzut şi am ascultat peunul din cei mai mari artişti ai lumii”. ProfesorulConstantin Popian i-a apreciat talentul şi i-a întăritîncrederea în forţele proprii. Sub conducerea acestui pro-fesor, Mircea Buciu a jucat teatru şi mai ales a cântat

melodii populare, fiind cunoscut nu numai în oraşulRâmnicu Vâlcea ci şi în multe localităţi din întreagaOltenie. Era apreciat chiar şi de seminariştii din anii infe-riori ca: Ion Dumitrescu, Gheorghe Dumitrescu şiGheorghe Băzăvan.

În anul 1932 se înscrie la Conservatorul de Muzică şila Facultatea de Teologie din Bucureşti. A fost cântăreţbisericesc şi a cântat în diferite coruri de la bisericile dinBucureşti pentru a-şi asigura prin muncă cele necesaretraiului. Fiind strâns legat de popor, în vacanţe se ocupacu strângerea de folclor, activând în echipele de cercetărisociologice ale profesorului Dimitrie Gusti. A alcătuit uncor cu studenţii de teologie, cântând multe piese la postulde radio Bucureşti.

În anul 1941 s-a angajat la Opera Română dinBucureşti, debutând în rolul Radames din Aida. Vocea luiputernică şi caldă a fost auzită în Rigoletto, rolulRigoletto, în Faust, rolul Mefisto, în Rusalca, rolulMorarul, în Boris Gudunov, rolul Boris, în Ivan Susanin,rolul Ivan, în Trubadurul, rolul Fernando etc. În ultima

perioadă a vieţii sale a fost profesor la Şcoala Popularăde Artă şi la Conservatorul „Ciprian Porunbescu” dinBucureşti.

Pentru slujirea cu multă jertfă a acestei cariere muzi-cale, artistul a fost onorat cu multe premii şi distincţii ca;„Laureat al Premiului de Stat”, „Medalia şi OrdinulMuncii”, „Meritul Cultural” şi altele.

A cântat muzică bisericească în catedrale dar şi înbiserici de la ţară. Printre acestea şi în cea din Voineasa,împreună cu Arta Florescu, de multe ori, au datrăspunsurile la strană în timpul utreniei şi SfinteiLiturghii. În Voineasa era însoţit de Ştefănescu Goangă,Iolanda Mărculescu, Ludovic Spiess.

După o plimbare prin natura din jurul Voinesei, saudupă ce ajuta la cositul fânului, simţea nevoia de a dormiîntr-un grajd din Runculeţ (Voineasa). Socrul său erapreot în Grozăveşti, Bucureşti, iar pe soţia sa o chemaIleana. În casa părintelui Georgescu serveau masa dupăcare urmau momente de emoţii, dând glas răsunător unormelodii de mare popularitate în rândul celor de faţă.Vocea sa străbătea până departe dincolo de Lotru,lovindu-se în pădurea de brazi.

Acest preot al artei a încetat din viaţă în ziua de 27februarie a anului 1970, după o lungă suferinţă.

A rămas de la el un nume bun şi o frumoasă amintireîn rândul locuitorilor din Voineasa, care au avut bucuriade a-l asculta.

MIRCEA BUCIU ARS MUNDIPr. Nicolae MOGA

Tania, pr Moga, Şt. Stăiculescu... la FCR

STATUTELE SOCIETĂŢII “GOVORA –CĂLIMĂNEŞTI”

În nr. 81 din decembrie 2012 alrevistei “Cultura vâlceană”,

Gheorghe Mămularu publică undocumentat şi extrem de interesant arti-col despre Societatea “Govora-Călimăneşti” în perioada 1910-1916.Bogăţia de informaţii este copleşitoare.Sunt prezentate, pe larg, toateobiectivele ambiţioase ale primuluiconsiliu de administraţie, cu accent peinvestiţiile materializate în construcţiinoi, reamenajări şi îmbunătăţiri laclădirile vechi, între care de o atenţieaparte s-a bucurat finalizarea MareluiHotel al Statului, redenumit după 1986“Hotel Central”. Tot atunci s-a constru-it podul de beton armat peste un braţ alOltului care desparte oraşul de Ostrov,insulă pe care s-a amenajat un teren de sport, o pistă pen-tru patinaj pe rotile, precum şi o sală de sport transformatăulterior în cazinou. S-au mai ridicat în oraş uncinematograf şi un teatru de vară, bazele de tratament aufost dotate cu aparatură modernă din străinătate, s-aîmbunătăţit linia de îmbuteliere cu apă de Căciulata, s-aufăcut analize complete, chimice şi fizice, la toateizvoarele minerale existente, s-a început o amplă acţiunede cunoaştere a binefacerilor staţiunii, atât în ţară, cât maiales în străinătate.

O activitate aşa de laborioasă trebuia să se întemeiezepe un suport legislativ solid, care să confere posibilităţireale şi eficiente de organizare a societăţii şi care săasigure suficiente garanţii că obiectivele propuse vorputea fi îndeplinite. Eşafodajul juridic corespunzătoar afost dat de Statutele Societăţii “Govora-Călimăneşti”,promulgate cu Decretul regal nr. 1705 din 8 mai 1910, şipublicate în “Monitorul Oficial”, nr. 32 din 13 mai 1910.M-am convins de acest lucru când, în urmă cu vreo 25 deani, într-un efemer anticariat din Rm.Vâlcea, am avutnorocul de a găsi o broşură cu aceste Statute, tipărită deMinisterul Industriei şi Comerţului în 1923, la Bucureşti.

Astfel, în chiar art. 1 din Statute, se precizează foarteclar: “În virtutea Legii pentru exploatarea staţiunilorbalneare ale Statului, promulgată prin înaltul Decret regalnr. 1244 din 11 aprilie 1909 şi publicată în “MonitorulOficial” nr. 15 din 18 aprilie 1909, şi a Legii din 28 aprilie1910, publicată în “Monitorul Oficial” nr. 25 din 4 mai1910, se constituie, sub denumirea de “Societatea

Govora-Călimăneşti”, o societateîntre Statul român şi între per-soanele care vor adera la acestestatute, subscriind un capital de5.000.000 lei.

Statul depune în aceastăsocietate izvoarele de apăminerală, construcţiunile,instalaţiunile şi terenurile sale dela staţiunile balneare Govora şiCălimăneşti-Căciulata, situate încomunele Băile Govora şiCălimăneşti, judeţul Vâlcea, şiorice alte izvoare de ape mineralei-ar mai aparţine, precum şiterenurile cu izvoare minerale cear mai dobândi în o rază de 10kilometri de la aceste staţiunibalneare.”

Asadar, sunt arătate toate acelebunuri materiale pe care Statul le aduce în societate, ca şiscopurile acesteia, care, conform art. 3, sunt următoarele:de a exploata staţiunile balneare Govora şi Călimăneşti-Căciulata în toate condiţiunile prevăzute în legile specialedin 11 aprilie 1909 şi 28 aprilie 1910, precum şi astatutelor, de a face construcţiuni noi, a îmbunătăţi pe celeexistente şi a înfrumuseţa aceste staţiuni, pentru a le ridicala nivelul unor staţiuni balneare de primul rând, de a par-ticipa direct sau indirect la exploatări de alte staţiunibalneare înfiinţate în baza Legii din 11 aprilie 1909 etc. Înacest scop, conform art. 14 din Statute, “Societatea vaîntreţine în bună stare de funcţionare toate aceste imobileşi va face reparaţiunile locative, precum şi reparaţiunilemari de care se va simţi nevoie. Ea va îngriji în interiorulstaţiunilor, a căror rază se va fixa în planurile de mai sus,de întreţinerea drumurilor, parcurilor, serelor,instalaţiunilor pentru alimentare cu apă, canalurilor şiiluminatului.”

Neuitând de funcţia sa de protecţie socială, “statul îşirezerva dreptul de a înfiinţa la aceste staţiuni balnearesanatorii şi spitale pentru militarii şi sătenii lipsiţi demijloace” (art.15). Totodată, sfidând parcă mojicia şilăcomia fără margini a unor îmbogăţiţi de astăzi, care,prin concesionare frauduloasă, s-au făcut stăpâni fărăruşine peste izvoarele minerale din unele staţiuni,îngrădindu-le cu sârmă ghimpată şi bodiguarzi feroci carepercep taxe grele – în art. 21 alin.3 al Statutelor“Societăţii Govora-Călimăneşti” se dispunea ferm:“Întrebuinţarea apei minerale de băut la izvoare este

gratuită”.Pentru toate aceste înlesniri cu caracter social-uman,

dar şi pentru a-i da voie să se dezvolte şi să se întăreascăfinanciar-organizatoric, mai ales în primii ani dupăînfiinţare, cei mai grei, art. 18 din Statute prevedea că“Societatea va fi scutită pe termen de 10 ani de plataimpozitelor către Stat, judeţ sau comună, precum şi oricealte sarcini ce ar rezulta din legislaţiunea actuală sauviitoare asupra apelor minerale”. Mai mult, conform art.31, “Pentru a garanta regimul apelor şi al izvoarelor,Statul nu va putea exploata păduri sau orice alte mine saucariere ce s-ar găsi în raza de 10 kilometri dimprejurulstaţiunilor balneare Govora şi Călimăneşti-Căciulata,decât în urma unei înţelegeri cu societatea”.

Am ţinut să facem aceste mici precizări pentru aînţelege de ce era posibil, în anii aceia, 1910-1916, ca unparteneriat public-privat să funcţioneze bine, cu rezultateconcrete în îndeplinirea punctuală a obiectivelor stabiliteprin statutul de organizare al unei societăţi privinddezvoltarea unor staţiuni balneare precum Govora şiCălimăneşti-Căciulata. Informaţiile amănunţite furnizatede dl. Gh. Mămularu sunt cu atât mai preţioase, cu cât elereflectă punerea în aplicare cu inteligenţă şi pricepere acadrului legal în care această societate a fost înfiinţată şişi-a desfăşurat activitatea.

Cititorul de gazete

Constantin POENARU

Dă-mi ...

Cu floarea de cireş în mână,Şi cu capul aplecat,Mă rog iar mereu la Tine,Dă-mi, Doamne, ce mi-ai luat!

Mă tot rog la mânăstire,Unde-i locul mai curat,Să-mi aduci, Doamne, acasă,Pe cei care mi i-ai luat.

Mă tot rog, Doamne, mereuLa Tine şi la toţi sfinţii,Daţi-mi înapoi ce aţi luat,Daţi-mi înapoi ... părinţii!

Puiu RĂDUCANU

8 ianuarie 2013CULTURAvâlceană

ARS

Ne-am obişnuit să revedem artişti care au evoluat pescena Filarmonici în urmă cu ceva ani, iată,

prezentul, ni-l readuce pe Matei Corvin pe scena vâlceanăîntr-un concert deosebit de atractiv, şi dificil, destul deîncărcat... Johanes Brahms-Dansuri Ungare: numerele 1, 4şi 6; Edouard Lalo-Simfonia spaniolă; Antonin Dvorak:Dansuri slave: 1,2,3; Joaquin Turina: Dansuri fantastice-primă audiţie...

Acest dirijor de travaliu a activat pe întregmapamondul, acumulând atâta experienţă în arta muzicalăinterpretativă: flautist, o lungă perioadă de timp laFilarmonica George Enescu din Bucureşti, şapte ani după1976 - când a absolvit Conservatorul „CiprianPorumbescu” din Bucureşti (cântând sub bagheta, printrealţii, lui Sergiu Celebidache şi Kurt Mazur); apoi dândconcerte, după 1983, în afara României, în Franţa şiGermania, apoi solist la orchestra simfonică din CapeTown, din 1985. Studiază dirija-tul cu Erich Kluge. Profesor deflaut apoi doctor de filosofie înmuzică la Universitatea din CapeTown, în 2001. Din 2000 îşiîncepe cariera de dirijor, după operfecţionare cu BernhardGueler, şi până astăzi, dirijeazăaproape toate orchestrelesimfonice din Africa de Sud şiRomânia, în programe care să-isatisfacă plăcerea intimă, gustul-alura filosofică a muzicii...Aşas-a întâmplat şi luni seară, 14Ianuarie, când a dirijat numai, aproape, opusuri simfonice(aici, simţind glasul profund al muzicii-cea mai sensibilă şivibrantă artă) de substanţă: Brahms-Dansuri Ungare-bijuterii sonore în care atinge măestria, împreună cuansamblul simfonic, în dansurile 4 şi 6. „Aproape”, fiindcăSimfonia spaniolă este o direcţie muzicală dublă în opusulsimfonic: concert pentru vioară şi simfonie. Foarteimportant, dublă linie, paralele, în fapt rezultatul artisticfiind unic, satisfăcând melomanul, arta muzicii cu o maredensitate sonoră în spaţiul dintre cele două

direcţii...Neaşteptată intuiţia şi fapta lui Lalo de a scanaatât de viguros şi estetic acest spaţiu. Sigur, este cazul,acum să vorbim de solistul din această simfonie, tânărulviolonist Ştefan Tarara, fenomenal, plăcând atât de multpublicului!...ţinută clasică-eleganţă, siguranţă, mimăplăcută, dezlănţuire a arcuşului pe sensibilele coarde ale

viorii; exuberanţă! stăpân peinstrumentul său... Au cântatfiecare pe drumul său,impecabil, orchestră şi violină,şi a rezultat o mare şi densămuzică, artistică, plină depasional etic şi estetic! ŞtefanTarara are 27 de ani, cântă de la4 ani şi a cucerit de 23 de oripremiul I în Concursurilenaţionale şi internaţionale lacare a participat. În 1997, la 11ani, a câştigat la Paris premiul Ila concursul „Etienne Vatelot”.

Cântă pe o vioară „Vuillaume” - 1860, şi din 2010 esteprim concertmaistru la Filarmonica din Mannheim, iar din2011 este prim concertmaistru şi solist al Orchestrei deCameră „Hulencourt”. Filarmonica vâlceană se poatemândri că Ştefan Tarara a cântat în această Simfoniespaniolă, de Edouard Lalo, aici la Râmnicu Vâlcea, dovadăfiind şi interesul arătat de orchestră şi dirijorul invitat, careau fost la înălţimea solistului!

Îl numeam mai sus „dirijor de travaliu” pe Matei

Corvin, şi nu am făcut-o întâmplător, în concertul din 14Ianuarie, efectiv, trebuind să-şi impună programul, pe

scenă, depunând un efort susţinut, şi reuşind astfel să ţinăîn mână dificilele lucrări... I-am urmărit de aprope gestica,intenţia şi finalizarea semnului dirijoral, prin efectulorchestral, şi putem adăuga că acest dirijor este extrem depersuasiv în fiecare măsură, simţindu-i intenţia!...aşa cums-a văzut şi în ultima lucrare...Deşi credeam că ne va fipeste măsură să mai primim-urmărim şi Dansurile Slave:1,2 şi 3, ale lui Dvorak, primă audiţie, am realizat că înaceste dansuri, nu prea am remarcat o tonalitate slavă, cimai degrabă una la graniţa dintre germanic şi slav,înţelegând, că totuşi, alături de Borodin, Dvorak a avutceva influenţe în compoziţia lui Joaquin Turina (1882-1949)...Ca şi celebri compozitori slavi de origine rusă, carenu au trădat muzica tonală nici in interiorul secolului XX,din contră, dându-i mai multă splendoare pe întreg arse-nalul instrumental al unei orchestre simfonice (egală întrecorzi, suflători şi percuţie), dansurile fantastice ale luiTurina strălucesc în fantezie şi plăceri estetice imediate. Aufestivitate, plenitudine, ne surprinde chiar spiritul deîncredere în viitorul acestei lumi. Lucrarea începe cu unprim acord în forţă, după care percepem tonalitatea decoloratură maură specifică Peninsulei Iberice, care seamplifică-crescendo, precum o celebră măsură accentuatădin Dansurile polovţiene...Urmează măsuri de orchestraţieamericană pe cunoscutul fond madrilen de Zarzuelă; cadrede vis, tipare impresioniste-subliniază clarineţii, apoicorzile sugerează misticul, rezultând o lume de vissensibilă şi vie...Urmează o intrare a corzilor energică,urmate de suflătorii de flaut, oboi, clarinet, baterie creândatmosfera de basm; bucolic, reverie, natura este vie,simţim tonalitatea unui Rimski Korsakov, fagoţi şi corni;iarăşi, Monet, cu ceaţă pe malurile Senei, lângă NotreDame (Doamna noastră, Maria-Fecioara Maria), mişcarefoarte bine evidenţiată de oboi, flaut, clarinet, fagot...completată şi punctată admirabil de trompet şi trombon;suflătorii fac banii în această muzică impresionistă, omuzică sincretică în stiluri şi tonalităţi premergătoare spreun final curat, armonic, tot unitar; surprinzător delirul sin-copat-stopat-marcat...de solo-ul primului violoncel!...totul,în final, se reduce la om, fatalitatea sa gravă în univers...Ointerpretare de succes pentru orchestra simfonică şi diri-jorul Matei Corvin!

Petre CICHIRDAN

CONCERT EXTRAORDINAR DE ANUL NOUDIRIJORUL MATEI CORVIN ŞI

VIOLONISTUL ŞTEFAN TARARA

SORIN DUMITRESCU LA ARHIEPISCOPIEÎn ziua în care tot românul serba Unirea Mică, 24

Ianuarie, în sala Sf. Calinic, devenită neâncăpătoare,seara, Arhiepiscopia Râmnicului l-a invitat pe SorinDumitrescu să ţină o prelegere despre creştinism şi„creştinisme”. Sorin Dumitrescu, care predă laUniversitatea de Artă Bucureşti, fiind pictor, grafician, darşi membru corespondent al Academiei Române, calitate pecare a dobândit-o în urma activităţii intense de promovarea unei arte apropiată spiritului, în contact cu religia-ortodoxia! S-ar putea spune, şi după atâtea intervenţii pemicul ecran, şi în literatura imprimată audio, că am avut dea face cu un personaj...greu!

Sorin Dumitrescu, cum ne aşteptam, s-a acomodatrepede cu asistenţa: oameni de cultură, seminarişti, preoţide la Arhiepiscopie şi alte parohii, PS EmilianLovişteanul; a dovedit cum trebuie abordată oproblematică dintr-un domeniu, astfel ca ea să ajungă lainima şi mintea oricui, chiar şi a elevilor, care în aceaseară, nu au vrut să părăsească sala nici la îndemnulinvitatului, care le cunoştea programul de internat.

La câteva zile după ce văzusem piesa de teatru de laAriel, „Eu & Tu...”, după noi, un mare eveniment artisticşi cetăţenesc, iată, Arhiepiscopia, ca şi Ariel-ul, are curajulunei provocări şi crează un eveniment adevărat, de cultură,dând liber unei prelegeri laice şi religioase. Acest om deartă, a demonstrat timp de două ore, aici, în sala Sf.Calinic, că omul de cultură trăitor, adevărat, indiferent depregătirea sa, este mai valoros şi util decât omul de ştiinţăcare nu iese din laborator sau din spiritul catedrei depredare... În el am întrezărit interferenţa, atât de căutatăastăzi în lume şi negăsită la Vâlcea, dintre ştiinţă,tehnologie-artă şi poezie.

*Preotul Constantin Cârstea (prezentându-l): - S. D.

este pictor, grafician, şi discipol al părintelui Galeriu.Andrei Pleşu spune despre Sorin Dumitrescu, că îşi puneîntrebări pe care foarte puţini şi le-au pus...Sunt încercăriprin care a căutat să se „dumirească” (după o expresie a luiNae Ionescu)! ...ca şi în convorbirile cu Corneliu Baba, alcărui ucenic a devenit în anii studenţiei alături de MihaiCismaru, Ştefan Cîlţia, Sorin Ilfoveanu sau în grupul celor9 +1, alături de Horia Bernea, Marin Gherasim, FlorinCiobotaru, Horia Mihai, Vasile Gorduz, Napoleon Miron...

Continuăm în idea moderatorului: Sorin Dumitrescu aavut numeroase expoziţii în ţară şi în străinătate unde aprimit distincţii şi premii...Este fondator al Editurii şiFundaţiei „Anastasia”. Iniţiatorul şi curatorul galeriei„Catacomba”, al cărei program s-a remarcat în anii 1992-2001 prin „promovarea pe simeze şi în spaţiul dezbateriipublice, a unei arte de mare anvergură spirituală” (wiki, 2501 13). Între cărţile ilustrate de invitat, amintim: NichitaStănescu, „Noduri şi semne”, Editura Cartea Românească,Bucureşti, 1982; Nichita Stănescu, „Opere imperfecte”,Editura Albatros, Bucureşti, 1979. Între cărţile publicateamintim: „Chivotele ecumenice ale lui Petru Rareş, mo-delul lor ceresc”, Editura Anastasia; „Iconostasul românde la Scala Coeli. Biografia unei sinteze stilistice”, EdituraI.C.R., 2005; „7 dimineţi cu Părintele Dumitru Stăniloaie- convorbiri realizate cu Sorin Dumitrescu”, Ed.Anastasia...

A mai spus pr. Cârstea, în prezentarea sa: - PentruSorin Dumitrescu înţelegerea artei creştine este vagă, dacănu porneşte de la experienţă spirituală nemijlocită. (...)Fără trăire rituală, fără participare liturgică, fără ritmica

practică religioasă, arta icoanei este tristă repetaremecanică a unei stări lipsită de orice trăire adevărată...

*Sorin Dumitrescu: - Titlul expunerii noastre este

„Creştinism şi creştinisme”. Un titlu care datorită naturiisale, quasigenerice, îmi permite să mă mişc în voie.Creştinismul este iconic, şi este numai unul! Restulcreştinismelor sunt forme alienate. Una mai gravă decâtcealaltă, cu consecinţe devastatoare pentru biografia, nunumai a individului, dar şi a comunităţii cupricina…Primul, Albumul cu pictura mânăstirii, înainte şiacum, care era aici, dacă ar fi fost, s-ar fi numit CutiaProbotei…este vorba de Mânăstirea de la Probota, ocapodoperă a barocului bizantin, ca să-l numim aşa! I-amzis astfel, fiindcă reprezintă o cutie a Pandorei. …Gunoiula fost băgat sub pat! şi cu toate că s-a făcut restaurarea, şia rezultat albumul, nimeni, nu a avut timp (şi faptul că s-adifuzat restrictiv) să se dumirească ce se întâmplă acolo!Că în această mânăstire construită de Petru Rareş, de faptde vărul lui, Roşca, mitropolitul, capodoperă absolută apicturii universale, în 1800 şi ceva, călugării greci au pic-tat peste pictura veche! cu o nonşalanţă absolută (atât denecreştini, nici turcii nu au făcut aşa ceva vreodată) au pic-tat peste ea, efectiv, catolic! ceea ce a arătat dezvoltareadeja în cadrul ortodoxiei răsăritene a unei dimensiuni cares-a amplificat, a unui catolicism anticatolic! şi care îşiarată roadele peste tot. Astfel, este un miracol să vezi, dincând în când, cel puţin păstrate îngrijit, cum este aici ladumneavoastră, la Vâlcea, toată această grădină, care esteo minune de... măsură, bun simţ. Credinţa, ştiţi cume…Dacă stai aici, la Vâlcea, un sfert de oră, şi te plimbi,credinţa începe, şi intră la locul ei!...căci, în fapt, este

9ianuarie 2013 CULTURAvâlceană

ieşită din ţâţâni! Trebuia să vedeţi Probota. Ea a fostrestaurată de curând, la ordinele lui Caramitru (ministrulCulturii de atunci n.n); indiferent de ce păcate a avut, afăcut un lucru excepţional! a scos de dedesuptul nesimţiriicreştine, a grecilor, o pictură de o frumuseţe excepţională,doctrinară, cum este arta bisericească bizantină, adevărată.Îmi pare rău că nu am cartea ca să faceţi comparaţie întrece au făcut grecii, şi ce a fost…Eu ştiu bine că bisericacare e făcută la intrare, la dumneavoastră în oraş este osminteală! Cine a aprobat-o, s-o încaseze! Este vorba de ocatedrală care nu e nici bizantină, nici catolică, care nueste nimic! E ceva de rupt gura. Cui?...Cui are gură derupt! Ce are această critică în spate?...Este neiconică!

Domnilor şi doamnelor, onoraţi şi stimaţi înalţipreasfinţi şi sfinţi părinţi! cineva care coboară din maipresus de ceruri, în lume (atenţie! Dumnezeu epretutindeni, e şi în cele nouă ceruri angelice, dar loculSfintei Treimi e mai sus de ceruri), nu poate să vorbeascădecât iconic. Să vorbeşti iconic, înseamnă că tot ce spui, seînţelege bine. Domnul Pleşu a scos o carte, acum, în carene spune de ce ni se vorbeşte mereu în parabole!?…deoarece totul este foarte clar, dar înţelesurile, nu suntdin lume, nu sunt nici din ceruri, sunt din mai presus deceruri. Ce înseamnă asta? Că nici îngerii, nu sunt la curentcu înţelesurile astea. Iată, ce dar primim noi permanent,noi fiii Tatălui, aceste înţelesuri! …care nu sunt nici măcarla dispoziţia îngerilor. Iată, de expemplu, parabola culumina care nu se bagă sub obroc; se înţelege, toată lumeaştie asta, că, este o imbecilitate să ascunzi sub obroc olumină! şi mai cu seamă una de asemenea intensitate şianvergură, duhovnicească! Dar, ca apostol, şi ăsta eînţelesul: nu poţi fi apostol, ţinând ascuns ceva prin careascunzi splendorile pe care le vei vehicula în faţaoamenilor. Nu poţi, nu se cade, e fatalitate - ca să zic vorbalui Caragiale; o dezvălui peste tot! (…).

Peste tot, de pildă, Duminica, toţi merg la Biserică, nuca să fie văzut de alţii, ci ca să mulţumească Domnului!Creştinul a învăţat că, nu se poate să-i facă Dumnezeu unlucru, şi el să nu-i mulţumească. Este deci o întâmplare debună purtare; acesta este un gest necesar, ca şi semnul

crucii. Iată o temă creştină de prim ordin. Un semn care teapropie de undele scurte a obiectelor din jur şi cele din aer,protectoare! În asemenea situaţi faci ca Năstase, aşa (aratăpumnul sau ambii pumni n.n)! care nu este la fel precumcrucea portarului, la fotbal, atunci când se închină,invocând ajutorul undei scurte de deasupra cerurilor!Portarul e mai avansat. Aşa şi cu păcătosul care a căzut cu

genunchii în praf, şi care l-a recunoscut pe Iisus; ...a prinsscurtele! lucrurile pozitive de lângă el şi pe care, nutrebuie decât să întinzi mâna, să le atingi, să te înfrupţi dinele…Să faci bine altuia. Sfântul Kiril al Alexandriei zice ovorbă: Dumnezeu dă credinţa nedumeririi din om, şi o dăchiar dacă omul nu o cere, şi nici nu şi-o doreşte. Cums-ar spune, nedumerirea din om cheamă credinţa luiDumnezeu. O convenţie la care nici Dumnezeu nu sepoate opune. Creştinismul începe de la o nedumerire.„Urmează-mi!”...şi omul lasă tot şi îl urmează…Vă daţiseama ce nedumerire a existat în Petru, în ceilalţi, carel-au urmat?

- Domnilor, v-am dat exemple, până acum, deiconocitate scripturistică, la îndemână. Nu se poate, însă,o definiţie mai bună, a icoanei, ca aceea dată în TroparulBisericii şi care nu este semnată nici de Socrate, nici de

Kant, nici de nimeni; a semnat-o Biserica… „Pământesceste ce se vede”, iar înţelesurile sunt de deasupra cerurilor.Cum se face întâlnirea - definirea? între cele două, înicoană?...Da, e lucrarea duhului sfânt! Toată această artă aexpresiei este o artă teandrică! Ce înseamnă asta? Sf. IoanDamaschin spune următorul lucru: vorbeşte deprecomunicarea idiomilor; stă divinul cu umanul în Cristos,juxtapuşi, dar, onorându-se reciproc. Cine prinde„scurtele”, înţelege! (…) Asupra acestor idiomuri dădeaexemplu şi părintele Stăniloaie, care spunea un lucrutulburător; există în trup o dispoziţie duhovnicească! S. D.face desenul cu boul şi asinul şi, reâncepe: - Ce caută aiciBoul şi Asinul (dă la citit „Eremia”, versetul 3, unuiseminarist)?... „Boul îşi cunoaşte stăpânul, şi asinul iesleadomnului său, dar Israel, nu mă cunoaşte. Poporul meu, numă pricepe” (S. D. intonează din Simfonia a V-a, deBeethoven, „loviturile în uşă”: ta, ta, ta, taaaa! n.n). -Vedeţi domnilor? acest discurs e eshatologic. Ăsta-i scrisde Eremia cu câteva milenii de petrecerea evenimentului;Şi e valabil şi astăzi, cum s-a putut vedea; cunoaşterea luiDumnezeu este modul cum se poate recunoaşte credinţaadevărată. Nu smiorcăiala magică, ci credinţa adevărată,care este un impuls, „căci rostul creştinului este să terecunoască pe Tine părintele luminilor”. Asta e credinţa.Este vorba de Israelul care bătea câmpii. Este o mânie careţine mult.

...Sorin Dumitrescu şi-a susţinut discursul prin grafică-desen, încercând să-şi sublinieze tematica: cum a apărutEva, din Adam! dintr-o „margine”a sa, şi starea ulterioarădintre aceştia, două entităţi, şi între ele o anume tărie-stare,noi îi zicem magnetică; reprezentarea oratorului-graficianeste precum doi poli magnetici. Explică, apoi, cum apareideea de biserică, care, nu este decât ansamblul de pemuntele Moria format din rugul aprins şi miel, cel careredă viaţa lui Isaac (aşa cum Set a fost înlocuitorul luiAbel). Continuă cu o paralelă iconică între Iisus - răstignit,în reprezentarea catolică, la început, icoana lui Cimabue(un Iisus atletic), şi Iisus, iconic naiv, de pe crucea din ci-mitirul ortodox sau din icoana naivă. Lumina, Fiorul, Razape care o trimite cel de deasupra cerurilor la botezul luiIisus a fost următorul desen, şi Maica Domnului, cupurpura în braţe a fost ultima grafică cu care SorinDumitrescu a lăsat fără suflare adunarea de laArhiepiscopie…

pcickirdan

MUNDI

Constantin Cârstea Sorin Dumitrescu

P.S. Emilian Lovişteanu

…Cu tine-arzând ce-ar mai putea să ardăDe prin străfundul sufletului meuDe-ar încerca încet durerea să ne piardăVa dăinui scânteia ce va sclipi mereu

Scânteia cea Divină dintru-nceput de lumeCe ne conduce tainic spre-a noastră împlinireCuvânt-izvor din Cel ce ne-a dat numeVibrând, pulsând într-una de dincolo de fire

Chiar norii grei şi negri în scrâşnet defurtune

Umbrire de-ar aduce peste lumina noastrăAlături vom păşi în luptă spre timpurile buneCa-n zidul de-ntuneric să spargem o fereastră

Şi un mănunchi de raze va pogorî aieveDin infinit curgând prin nişa noastrăÎn suflete-aducând pulsaţiile din seveRevigorări, speranţe, spre lumea cea visată

Cu adieri în suflet tânjind spre idealuriPrin trupuri răsărinde crengi de copaci cu floriDescătuşând miresme din ale vieţii valuriMiresme dulci de viaţă visate-adeseori

Şi adăstând molatic, trecutul timp al vieţiiSpre ne-ncercate visuri, spre ţelul cel sublimDin noaptea-ntunecoasă spre luciul dimineţiiVom încerca temeinic să izbândim... să fim...

Călimăneşti, 17 apr.2012( a treia zi de Paşti)

... A mai murit o stea profundă înspre veşnicie,Spre căile pe care noi le-nchipuimŞi mai de-aici şi-nspre ce-or să fieDin visele măreţe spre un ţel sublim...

A mai căzut o stea din stelele iubirii,Din care, eu sunt sigur că-a dat rost...Plecând neîncercat din valurile firiiSpre un neant în care a mai fost

Şi, plecând brusc, un fiu din Drăgăneşti,Pe care l-am iubit şi adulat...Să ne gândim la căile de mult fireştiPe care noi, cei trişti, le-am respectat...

E Marius – ce mult ne-nţelegea,E Marian care ne binecuânta cu-a lui înţelepciune,E dom profesor care mereu vegheaSpre a părinţilor şi-a consătenilor iubire...

...Şi-a mai murit un brad frumos sub a cărui umbră multă iarbămai putea să crească, chiar dacă ar fi fost secetă grea, el regăsea, din tonul dulce

reverberat dinspre fereastră, dinspre fereastra cea veşnică-a iubirii, dinsprefereastra cea veşnic îndreptată spre lumină, şi din această mergere sprestarea firii, el mai găsea câte ceva... ca firea noastră să mai crească!

... Dumnezeu are mulţi învăţăcei, ucenici... care, poate, nu toţisunt desăvârşiţi, poate nu toţi sunt pre înţelegerea Lui. Şi în Atotputernicia Sa,a mai căutat un profesor, dinainte de toţi învăţăceii Lui, doctor pe care l-a-nţelesşi cu care s-a-nţeles spre desăvârşirea Lucrării Lui cea mare şi l-a luatspre a dirija acolo aceste mari şi desăvârşite orânduielei divine.

Drăgăneşti, ianuarie 2013

Epistole către pământeni I

prolog

uită- mă în Raiul acestaîntre apele măriiîntre bulboaneînotând printre peşti străveziicu gândurile într-o mărgea

coloratăde vise năstruşnicecare mai de care mai zvăpăiatemai realemai apropiate de existenţameaprecipitată grăbităprintre picăturile acesteade lacrimi de crocodiliprietenoşi metamorfozânu-sedin când în când în iguanetolănite pe ierburi aleseîntre munţi de nori somnoroşipe poduri suspendate devrajbacelor de josîmpovăraţi cu pietre şisă nu fiu eu ţintaşşi nici ţintaşi nu mă aşeza lângă cel ceucide, cel ce-a uciscel ce va ucidecoloratul meu visnaiv, indecis

Doamne, Ţie mă roguită-măîn acest Paradis !

VASILIAN MIRCESCU

...ARZÂND...DOR DE MARIUSBĂDIŢESCU

ELISABETA NOVAC

clip

vino şi tu în Paradisprin inel de coraliîn luxuriantalagunăsub cerul deschissă privim împreunăcum ploaia sticleştecu gingăşiecum îngeri plutescprin dimineaţaliliachieşi azi şi mâineşi ieriîngeri oieri îngeri plugaridin bogată câmpie

în grădina cu aripirespirând prin frunzarehohot sfânt de lumină

îngeri poeţi coboară

din comoara divină

Nicolae Proteasa

VasilianMircescu şiPcickirdan

10 ianuarie 2013CULTURAvâlceană

ARS MUNDI(…)

Door Times : 8pm

Tickets : £8 adv / £10 on the door

The third event in our ongoing series co-curated bySUNN O)))'s Stephen O'Malley features maverick electro-acoustic composer Mats Lindström and new works byRomanian spectralist composers Iancu Dumitrescu andAna-Maria Avram performed by The Hyperion Ensemblefeaturing the composers alongside Tim Hodgkinson, ChrisCutler and Stephen O'Malley (…).

Cafe Oto, fondat de Hamish Dunbar şi partenerul săuYamamoto Keiko, pare a fi singurul loc de întâlnire

din Marea Britanie, care are în prim plan, exclusiv, muzicaexperimentală. Este un fost depozit de magazin, din centrulde est al Londrei, care a devenit Cafe Oto… Revista"Vogue" - Italia a numit această cafenea - care serveşte o"dieta" constantă de muzică de avangardă - cel mai "cool"loc din Marea Britanie.

Pe 07 Ianuarie 2013 a avut loc al treilea eveniment dinseria de concerte ale Formaţiei "Sunn O)))" a lui StephenO'Malley pe fondul sonor, nonconformist-electro-acustic,semnat de Mats Lindstrom. La data amintită locul formaţieimetal fiind preluat de Ansamblul Hyperion cu lucrări demuzică spectrală semnate de Iancu Dumitrescu şi AnaMaria Avram, precum şi de prietenii lor, compozitorii TimHodgkinson, Chris Cutler şi Stephen O'Malley. Programulacestui concert şi prezentarea interpreţilor le-am primit dela îndrăgiţii noştri artişti-dirijori-compozitori, şi colabora-tori-ziarele noastre prezentând de-a lungul timpului amplemateriale semnate de domniile lor, şi vi le prezentăm - şidumneavoastră, în traducerea noastră.

Iancu Dumitrescu este considerat unul dintre lideriimuzicii spectrale la nivel mondial. În 1976 el a fondatAnsamblul Hyperion, propunând o estetică nouă în muzicade astăzi, hiper-spectrală, bazată pe puterea radiantă asunetului, pe care îl recompune, dintr-o perspectivăspectrală, în intimitatea complexă a microcosmicului…Îşi

centrează efortul pe principiul fenomenologic, descoperitde Sergiu Celibidache, şi îl aplică în compoziţiile lui, dar şipe ideea de acusmatic. Acousmaticul reprezintă, pentru I.Dumitrescu, nu numai "arta de a deghiza o sursă sonică",într-o abordare concretă, dar şi metafora însăşi a sunetului,infinit, cryptat în materialul sonor.

Iancu Dumitrescu s-a născut pe 15 iulie 1944 la Sibiu,România, şi este fiul unui profesor de matematică. A studiatla Academia de Muzică din Bucureşti şi a urmat studii sis-tematice de realizare a fenomenologiei în muzică cu SergiuCelibidache. Începând cu 1966, timp de două decenii, selansează într-o activitate ferventă, muzicologică şijurnalistică, muncă desfăşurată în condiţii incredibile derepresiune politică şi culturală. În acelaşi timp a lucrat îndomeniul compoziţiei, căutând rădăcinile, în timp, alesunetului; armonicile naturale, abordând microscopic uni-versul sunetului. Ideea acousmaticului şi spectralismul - aurămas în centrul compoziţiei sale.

La mijlocul anilor 70, Iancu Dumitrescu a conceputAnsamblul Hyperion, un grup închegat de artişti interpreţişi compozitori care timp de 40 de ani vor ocupa unul din-tre cele mai importante roluri din muzica românească a se-colului XX.

Dupa explorări ample îşi impune propria viziune desprelumea sunetului. Astfel, conceptele esenţiale "reducerea lafenomenologic" şi "intuiţia pură" devin funcţionale încompoziţie. Potrivit lui Dumitrescu este prima dată cândfenomenologia este utilizată ca metodă în compoziţie, carerepune în discuţie concepte esenţiale ascunse în acelmoment: inspiraţie, viziune, creativitate, imaginaţie. În1991 a inaugurat Edition Modern CD Label în colaborarecu Chris Cutler "RER Megacorp". Rezultatul afost editareamai mult de 20 de CD-uri cu muzica lui Iancu Dumitrescuşi Ana-Maria Avram.

Iancu Dumitrescu este, de asemenea, fondator şi direc-tor artistic al Festivalurilor Internaţionale de MuzicăAsistată de Calculator: Acousmania, Musica Nova, MusicaViva şi Festivalul Internaţional de Muzică Spectrală-

SPECTRUM XXI - găzduit anual în trei capitale europene.Dumiterscu a creat mai mult de 200 de lucrări de

muzică de cameră, electro acustică, muzică orchestrală,muzică de asistată de calculator etc (date din interviul luatde Rayan Kirk).

Ana-Maria Avram este compozitor, pianist, dirijor,născut în 1961 în Bucureşti, România. A studiat compoziţiala Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti şi esteticămuzicală la Sorbona, Paris. Membru al AnsambluluiHyperion, din 1988. Muzica ei este afiliată la muzicaspectrală şi include semnificaţiile exterioare de captare alesunetului arhetipal, realizarea deplinei sale dezvoltări însinteza unor surse electro-acustice şi instrumentale. Acompus în jur de 130 de lucrări de muzică pentru solişti,muzică de cameră, muzică pentru orchestră, muzicăelectronică şi muzică asistată de calculator, încasând drep-turi de autor de la "Kronos Quartet" San Francisco, "C 20Jahrhundert E" de la Viena, solişti de la OrchestraNaţională a Franţei, Orchestra Filarmonicii din Bucureşti,Orchestra Naţională Radio şi Orchestra de Cameră aRomâniei etc.

Mats Lindstrom este compositor şi muzician, cu strânselegături cu muzica live-electronică. Activează în mediuldintre elementele obişnuite-pitoreşti şi artele vizuale, ca ocompletare a muzicii, şi a compus atât pentru muzica deconcert, teatru şi dans, precum şi radio-art, a lucratinstalaţii de sunet. Fost inginer în industria electronică,Lindstrom a proiectat şi a construit o serie de instrumentemuzicale electronice, unicate, şi alte aparate. LP-ul său"МИГ", incluzând înregistrari de la Muzeul de Motoare deAviaţie din Sankt Petersburg şi piese înregistrate pentruteatru de la EMS Elektronmusikstudion au lansat unIdeologic Organ în 2012.

Ana Maria AVRAMBogdan CICHIRDAN

FORMAŢIA HYIPERION LA LONDRAIDEOLOGIC ORGAN #3 at CAFE OTO, LONDON 7th January 2013: Iancu

Dumitrescu, Ana-Maria Avram, with Stephen O’Malley, Chris Cutler, Tim Hodgkinson, Mats Lindström

Prima şedinţă a CIC, Curtea de Argeş, de la Centrulde Cultură şi Artă “George Topîrceanu”, din 2013,

Ianuarie 09, s-a desfăşurat-debut al noii conduceri, cum nu

se putea mai bine, noul amfitrion Marian Ghiţă făcându-şidatoria şi prezentând publicului volumul de poezie alpoetei Lucreţia Picui, intitulat, „Fără anestezie”! Ne-ambucurat să revedem în sală cunoscuţii oameni de culturăargeşeni, cei care, an de an, au fost prezenţi activi laîntrunirile care au făcut celebru acest Club al Iubitorilor deCultură, deja instanţă culturală, condus de la început şipână în 2012 de acad. Gh. Păun; l-am văzut în sală, şi ne-am întreţinut cu domnia sa, cunoscut poet şi matematician.L-am recunoscut, am schimbat câteva păreri, şi cu poetulDumitru M. Ion.

Au comentat literar: Elena Şerbănescu şi Florica Popa,iar Puiu Mărgescu, de la Teatrul “Al. Davila” din Piteşti, asusţinut un recital din poezia Lucreţiei Picui. Ataşămmaterialul pe care doamna profesor Elena Şerbănescu l-acitit la întrunirea-lansare volum, şi pe care, cu multăbunăvoinţă, la cererea noastră, l-a trimis CULTURIIvâlcene (care încă din 2012 se regăseşte număr de numărpe on line-ul Cultura Ars Mundi). Felicităm CIC-ulargeşean şi considerăm, că întrunirea din 09 Ianuarie esteun model de cum trebuie lansat un volum de poezie.Felicitări şi doamnei Lucreţia Picui, care, încă de la acestvolum de debut, îşi invită cititorul în a cunoaşte multcăutata stare poetică, plină de sensibilitate şi vibraţie!

spcickirdan

Lucreţia Picui, poetatrăirilor turbionare

Într-una din epifaniile sale poetice, scriitorul PanIzverna afirma următoarele:

„Poezia, un principiu imaterial al universului? Dacăeste, principiul acela nu poate fi perceput decât de cei careau simţuri de vulturi, de lilieci, de leoparzi, de delfini, de

inorogi, de şerpisinguratici şi dearmăsari de rasă.Când specia aceastase va stinge, se poatespune că a dispărut şiprincipiul. Astfel căinevitabilul lumiiexistă atâta vreme câtvor mai fi poeţi, iar einu pot fi posibili fărăexistenţa etheruluiinefabil”.

Când a scris volumul său de versuri „Fărăanestezie”, volum de debut, poeta Lucreţia Picui a trecutprin „etherul inefabil” şi a luat de acolo tot ce-i trebuiaunui poet: har creator, cunoaşterea de sine şi a lumiiexterioare, stăpânirea limbii în profunzimile şi capcaneleei, transformându-le în proza volumului, un adevăratlimbaj al zeilor. Poeta însăşi se defineşte în „Eu cartea”:„M-am descifrat filă cu filă,/ adâncindu-mă-n mine/ ca săajung miezul cuvintelor neîncepute,/ nerostite, nevăzute,/ascunse ca un sâmbure/ în carnea dulcelui fruct./ M-amînfăşurat/ ca un prunc în imaculatele/ scutece moi dezăpezi./ Mi-am înmuiat sufletul/ adânc, între scoarţelecalde,/ şi-am respirat, curate, bucuria/ şi-nţelepciuneavieţii întregi.”

Reuşim să auzim vocea poetei, sfâşietoare decele mai multe ori, dacă avem ceva din înzestrareabiologică a vieţuitoarelor enunţate în epifania poeticăcitată, căci, în poemul „Muşc”, Lucreţia Picui, încărcatăde o puternica energie, parcurge strada - strada vieţii,credem în singurătate: „E dimineaţă devreme/ şi nu-inimeni pe stradă./ Nimeni nu vede/ cum muşc cu tălpilegoale,/ ca dintr-un măr,/ trotuarul murdar/ acoperit cuzăpadă./ Şi-n urmă rămân doar/ muşcăturile tălpilor albe,/macerate de omătul/ cu dulci amintiri./

Mă depărtez cu fiecare pas/ şi musc”.Talentată, un talent ţâşnitor, poeta Lucreţia Picui

LANSARE DECARTE LA CURTEA DE

ARGEŞ

Pui

u M

ărge

scu

Lucreţia Picui,Marian Ghiţă

11ianuarie 2013 CULTURAvâlceană

posedă capacitatea de a crea un text cu înţelesuripolisemantice pentru că ştie să ilustreze mai multe temepoetice: „Un gest, un cuvânt, o privire./ Am deschis larguşa de dincolo de mine./ Ce de comori şi dureri am găsitascunse./ Nevăzute, neştiute, neplânse.../ Numai tu eraidincolo de mine”.

Iubirea este o temă dominantă a volumului. Iubireaeste uneori asemenea unui deşert-poemul „Deşertul”, esteneîmplinită pentru că cei doi sunt: „două subţiri paralele”(„Paralele”) sau „un timp suspendat” („Tăcerile”). „Ampăşit cu tălpile goale/ pe jarul iubirii la vârsta liniştii./ M-ai privit şi-ai tăcut./ Mi-am revărsat durerile peste umărultău./ Ai tăcut./ Mi-am lăsat sufletul să-ţi alunece-n palme./L-ai primit şi-ai tăcut./ Tăcerile - timp suspendat-/ adunateîn mâinile tale,/ s-au spart.”

Poeta ajunge cu trăirile, de cele mai multe ori, lalimită. Se aud sfâşietoare strigăte de durere, atât deputernice că par rupte din existenţa mitologiei. PăsăriPhoenix, ca în poemul: „Silabe sfâşiate”; „Am sfâşiat

numele tău în silabe/ şi cerul l-am scuturat de stele./ M-amlăsat locuită de visc/ şi ciopârţită de durerile mele./ M-amlipit de fiecare pas,/ şi-am rămas pe trotuar în locul/ urmelor tale, bucată cu bucată./ De silabele numelui tău/M-am lăsat devorată.”

Ciclul intitulat „Crema cu vise”, cel puţin numai în for-mula expresiei poetice, aminteşte de mişcarea oniricăîntemeiată de Leonid Dimore, Dumitru Ţepeneag, cu unimbold venit din partea poetului M. R. Paraschivescu lasfârşitul deceniului VII al secolului XX. Manifestul„onirismului esteic”, aşa cum a fost numit, proclama ideeaunui literaturi „cu atât mai lucide şi mai desăvârşite cu câtse apropie mai mult de vis”, literatura visului avândrădăcini în suprarealismul interbelic; poemul „Taci”: „N-am putut să mai car/ şi-am deşirat un sac cu vise/ lapicioarele tale./ Nu cumva să calci şi să spargi/ viseneîmplinite, cu stângăcia ta./ Nu clipi!/ Nu privi!/ Nuatinge!/ Uneori sunt atât de inocente,/ s-ar ascundedefinitiv/ după degete./ Taci!/ Piruetele vorbelor ar

nelinişti visele / cuibărite deja în amintiri ./ Taci!Unele poeme sunt construite chiar pe ţesătura diafană

a visului. Versurile poetei aşezate în volumul „Fărăanestezie” taie, de multe ori, în carnea vie a durerii printr-un lexic cu destule note de luciditate, o luciditateţâşnitoare, ca într-un ameţitor vârtej, dar nu de apă sau deaer, ci de stare lăuntrică ce se exprimă prin sfâşietorstrigăt.

N-am vorbit nimic despre îngerii din versurile poetei.I-am aşezat în cercul zeilor dătători de har poetic autoareivolumului „Fără anestezie”.

Chiar în suferinţă şi durere, capabilă să reziste lamodul existenţei „Fără anestezie”, Lucreţia Picui îşi facepărtaş cititorul pentru că e hărăzită cu un mare talentartistic.

Am numit-o pe Lucreţia Picui, poeta trăirilor tur-bionare.

9 ianuarie 2013, Curtea de ArgeşElena EŞANU ŞERBĂNESCU

RÂUL IORDANULUI: BOTEZUL LUI IISUS HRISTOS

Cântarea bisericească: „În Iordan botezându-te Tu,Doamne, închinarea Treimii s-a arătat; că glasul

Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te,şi Duhul în chip de porumb a adeverit întărirea cuvântului.Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ailuminat, slavă Ţie!”, cunoscută în termeni liturgici subdenumirea de „Tropar la Botezul Mântuitorului nostruIisus Hristos” – care se cântă la praznicul Bobotezei – nerelatează pe scurt evenimentul dumnezeiesc petrecut înrâul Iordanului. Acest râu, prin simbolistica şi fapteleistorice şi soteriologice petrecute în jurul lui, nu este unulobişnuit, motiv care ne îndeamnă să ne oprim puţin asupralui.

Râul Iordan, numit în evreieşte Nahar ha Yarden, adică„Râul care coboară”, este principala apă curgătoare dinPalestina; denumirea ilustrează altitudinea de nivel dintrelocul izvorârii şi cel al vărsării râului, având o diferenţa de800 metri. Râul îşi are sursele în Munţii Libanului – o pre-lungire a Muntelui Hermon – de unde curge spre sud, pânăîn Israel, unde se varsă în Lacul Tiberiadei sau MareaGalileei pe care o traversează peste 20 de kilometri. Se ştiecă, de la cel mai îndepărtat dintre cele trei izvoare princi-pale ale sale – Hasbeiya din Liban – râul, care are lăţimeamedie între 27–45 metri şi adâncimea de 1,5–3,5 metri,coboară aproape întruna, ajungând la un moment dat, peValea Ghorului, până la 465 m sub nivelul mării,străbătând locul cel mai adânc al unei fose tectonice.Curgând spre sud, Iordanul constituie frontiera între Israelşi Iordania, apoi între Cisiordania şi Iordania, iar după unlung traseu, caracterizat de numeroase curbe, se pierde înMarea Moartă care se află la circa 400 de metri sub nivelulconvenţional al mărilor.

În vechime, malurile Iordanului erau destul desălbatice, dar având o vegetaţie bogată şi animaleînfricoşătoare care înspăimântau pe călători, cum scrieproorocul Ieremia: „Iată, ca un leu se ridică din tufişurileIordanului spre păşunea totdeauna verde!” (Ieremia 50,44). De cealaltă parte, se întindea deşertul sau pustiaIordanului. Astăzi, malurile râului sunt amenajate cu oazede verdeaţă, culturi prospere şi obiective turistice.

Iordanul este deosebit de important, atât din punct devedere religios, cât şi cultural, fiind pomenit în SfântaScriptură de peste 150 de ori. El apare, încă din perioadaVechiului Testament ca loc al săvârşirii minunilor, fiindasemănat cu „grădina lui Dumnezeu” (Facere 13, 10) şiconceput ca o sursă de viaţă pentru întreaga regiune„Kikkar ha Yarden”.

Prima minune menţionată a avut loc în dreptullocalităţii Ierihon, pe unde poporul lui Israel, conduşi deIosua, a trecut Iordanul. În dreptul Ierihonului, râul eranumit chiar „Iordanul Ierihonului”, cum citim într-unadintre cărţile biblice: „În vremea aceea a grăit Domnul cuMoise în şesurile Moabului, la Iordan, în faţa Ierihonului”(Numeri 35, 1). În partea cealaltă a râului se întinde şesulMoabului, locul din care Moise „s-a suit în munteleNebo”, care este în faţa Ierihonului, şi a văzut pământulsfânt făgăduit de Dumnezeu urmaşilor lui Avraam. Peacest munte se află şi mormântul marelui prooroc, darlocul exact nu-l cunoaşte nimeni, fiind tăinuit deDumnezeu, ca nu cumva să se ajungă la idolatrizareaprofetului. Sfânta Scriptură istoriseşte că fiii lui Israel au

plâns vreme de treizeci de zile moartea lui Moise, şi dupăce s-au împlinit aceste zile, Iosua fiul lui Navi, împreunăcu tot poporul lui Israel au trecut în chip minunat prinapele Iordanului spre pământulfăgăduinţei. Locul exact al acesteitreceri miraculoase este identificatcu o veche trecătoare prin vadulrâului. Pentru a ajunge în Haran,Iacob traversează Iordanul prindreptul localităţii Jabbok (Facere32, 23), actuala localitate Al-Zarqa

Iordanul mai este amintit cadelimitare geografică, între triburilevremii: „Două seminţii întregi şi ojumătate de seminţie şi-au primitpartea peste Iordan, pe partearăsăriteană, în faţa Ierihonului”(Numeri 34, 15), iar Dumnezeuporunceşte lui Iosua, zicând: „Lacele nouă seminţii şi la jumătate dinseminţia lui Manase, împarte-lemoştenire prin sorţi pământulacesta: de la Iordan până la Mareacea mare de la apus să-l dai lor şimarea cea mare să fie hotar” (Iosua13, 7).

În Valea Iordanului, între Sucotşi Tartan, se afla pământ vâscos saulipicios, folosit de meşterii împăratului Solomon pentruturnarea obiectelor necesare oficierii cultului divin, cumscrie: „Căldările, lopeţile şi cupele. Toate lucrurile care le-a făcut Hiram regelui Solomon pentru templul Domnuluierau de aramă şlefuită. Regele apus să le toarne într-un pământclisos din împrejurimileIordanului, între Sucot şi Tartan”(III Regi 7, 45-46).

Cel mai important momentdin istoria râului Iordan este fărăîndoială Botezul Domnului,relatat de toţi cei patru sfinţievanghelişti ( Matei 3, 13-17;Marcu 1, 9-11; Luca 3, 21-22 şiIoan 1, 29-34), fiind recunoscutde tradiţia creştină ca locul undea fost botezat Mântuitorul nostruIisus Hristos de către SfântulIoan Botezătorul.

Sfântul Luca, istoriculNoului Testament, relatează că:„În al cincisprezecelea an aldomniei Cezarului Tiberiu, pecând Ponţiu Pilat era procura-torul Iudeii, Irod, tetrarh alGalileei, Filip, fratele său,tetrarh al Itureei şi al ţinutuluiTrahonitidei, iar Lisanias, tetrarhal Abilenei, în zilele arhiereilorAnna şi Caiafa, a fost cuvântullui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie. Şi avenit el în toată împrejurimea Iordanului, propovăduindbotezul pocăinţei, spre iertarea păcatelor” (Luca 3, 1-4); el„avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă, şi cingătoare

de piele împrejurul mijlocului, iar hrana era lăcuste şimiere sălbatică” (Matei 3, 4), şi „propovăduia în pustiaIudeii, spunând: Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia

cerurilor. El este aceladespre care a zis prooroculIsaia: „Glasul celui ce strigăîn pustie: Pregătiţi caleaDomnului, drepte faceţicărările Lui” (Matei 3, 3),prevestind venirea lui IisusHristos.

Poporul fiind înaşteptare, se întrebau despreIoan: „Nu cumva el esteHristosul? A răspuns Ioantuturor, zicând: Eu vă botezcu apă, dar vine Cel ce estemai tare decât mine, Căruianu sunt vrednic să-I dezlegcureaua încălţămintelor. Elvă va boteza cu Duh Sfânt şicu foc, a Cărui lopată este înmâna Lui, ca să cureţe aria şisă adune grâul în jitniţa Sa,iar pleava o va arde cu focnestins” (Luca 3, 15-17).Iudeii din Ierusalim autrimis la el preoţi şi leviţi, ca

să-l întrebe: Cine eşti tu? Şi el a mărturisit şi n-a tăgăduit;şi a mărturisit: Nu sunt eu Hristosul. Şi ei l-au întrebat:Dar cine eşti? Eşti Ilie? Zis-a el: Nu sunt. Eşti tuProorocul? Şi a răspuns: Nu. Deci i-au zis: Cine eşti? Ca

să dăm un răspuns celor cene-au trimis. Ce spui tudespre tine însuţi? El a zis:Eu sunt glasul celui ce strigăîn pustie: „Îndreptaţi caleaDomnului”, precum a zisIsaia proorocul. Şi trimişiierau dintre farisei. Şi l-auîntrebat şi i-au zis: De cebotezi deci, dacă tu nu eştiHristosul, nici Ilie, niciProorocul? Ioan le-arăspuns, zicând: Eu botez cuapă; dar în mijlocul vostruSe află Acela pe Care voinu-L ştiţi. Cel care vine dupămine, Care înainte de mine afost şi Căruia eu nu suntvrednic să-I dezleg cureauaîncălţămintei” (Ioan 1, 20-27), şi mai învăţa Ioan: „Iatăsecurea stă la rădăcinapomilor şi tot pomul care nuface roadă bună se taie şi searuncă în foc. Eu unul văbotez cu apă spre pocăinţă,dar Cel ce vine după mine

este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I ducîncălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc;El are lopata în mână şi va curăţa aria Sa şi va aduna grâulîn jitniţă, iar pleava o va arde cu foc nestins” (Matei 3, 10-

Veniamin MICLE

Botezul, sticlă, tempera, A3, 2002, CP

Botezul, lemn pictat, nedatat - zona Muereascade Sus. Primită de la un meşter lemnar, 1998

12 ianuarie 2013CULTURAvâlceană

12). Sfântul Evanghelist Ioan, prezentând pe Fiul lui

Dumnezeu, Care avea să se întrupeze în persoana lui IisusHristos, scrie: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era laDumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întruînceput la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără Elnimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viaţă şiviaţa era lumina oamenilor. Şi lumina luminează înîntuneric şi întunericul nu a cuprins-o” (Ioan 1, 1-5).„Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan.Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despreLumină, ca toţi să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci casă mărturisească despre Lumină. Cuvântul era Lumina ceaadevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-acunoscut. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit”(Ioan 1, 6-11).

În timpul acela, când Iisus „era ca de 30 de ani” (Luca3, 23) – vârsta majoratului la poporul evrei – a plecat dinNazaretul Galileei să fie botezat de Ioan în râul Iordanului,(Marcu 1, 9), şi „a venit în hotarele Iudeii, de cealaltă partea Iordanului” (Marcu 10, 1), însă „Ioan Îl oprea, zicând:Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că aşa secuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat”(Matei 3, 14-15). Şi „botezându-se Iisus, când ieşea dinapă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El.Şi iată glas din ceruri zicând: „Acesta este Fiul Meu celiubit întru Care am binevoit”. (Matei 3, 16-17). Atunci,Ioan a mărturisit despre El, zicând: „Iată Mielul luiDumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii. Acesta este despreCare eu am zis: După mine vine un bărbat, Care a fostînainte de mine, fiindcă mai înainte de mine era, şi eu nu-

L ştiam; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu,botezând cu apă. Şi a mărturisit Ioan zicând: Am văzutDuhul coborându-Se, din cer, ca un porumbel şi a rămaspeste El. Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimissă botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedeaDuhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Celce botează cu Duh Sfânt. Şi eu am văzut şi am mărturisitcă Acesta este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 29-37)

„Acestea se petreceau în Bethabara, dincolo de Iordan,unde boteza Ioan” (Ioan 1, 28). Bethabara – în aramaică:„loc de trecere” – este o localitate în Pereea, la revărsareaIordanului în Marea Moartă; aici şi-a început IoanBotezătorul propovăduirea sa şi botezarea celor ce veneaula el (Ioan, 1, 28). Tot aici este locul unde a fost botezatIisus (Matei 3, 16). Unele traduceri, urmând anumiţicodici şi manuscrise, au indicat Betania în loc deBethabara. Deci localitatea este aceeaşi, doar numirea eschimbată. Precizăm că mai există o Bethabara la nord, înDecapolia, dar nu acolo a botezat Sfântul Ioan, ci în„Bethabara, dincolo de Iordan” (Ioan 1, 28).

După botezarea lui Iisus, „îndată Duhul L-a mânat înpustie. Şi a fost în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit desatana. Şi era împreună cu fiarele şi îngerii Îi slujeau”(Marcu 1, 12-13). Evenimentul s-a produs în partea deapus a Iordanului, unde se înalţă muntele Carantania,având un întreit caracter, prin care au fost atacate cele treipuncte ale existenţei umane: lăcomia de mâncare, slavadeşartă şi pofta de stăpânire.

Diavolul I-a zis: „De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi capietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a zis:Scris este: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu totcuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4, 3-4);prin aceasta, Iisus respinge tentaţia de a reduce existenţaumană la nivelul biologic al hranei trupeşti, şi afirmă nece-

sitatea comuniunii spirituale a omului cu Dumnezeu.„Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe aripatemplului şi I-a zis: Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu,aruncă-Te jos, că scris este: „Îngerilor Săi va poruncipentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva săizbeşti de piatră piciorul Tău”. Iisus i-a răspuns: Iarăşi estescris: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău” (Matei4, 5-7); astfel, El respinge tentaţia afirmării egoiste aomului, fără iubire faţă de alţii. „Din nou diavolul L-a duspe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate împărăţiile lumiişi slava lor. Şi I-a zis Lui: Acestea toate Ţi le voi da Ţie,dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie. AtunciIisus i-a zis: Piei, satano, căci scris este: „DomnuluiDumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti”(Matei 4, 8-10). Prin aceasta, respinge tentaţia stăpâniriilumii materiale în despărţire de Dumnezeu, şi în stare derobie faţă de diavol. „Atunci L-a lăsat diavolul şi iatăîngerii, venind la El, Îi slujeau” (Matei 4, 11).

După cum trecerea Iordanului semnifică, pentruvechiul Israel, intrarea în Ţara Făgăduinţei şi a sfârşituluirobiei din pământul străin al Egiptului, la fel pentruBiserică – „Noul Israel”, Iordanul semnifică trecerea la onouă condiţie spirituală, naşterea prin Botez la o nouăviaţă, în vederea intrării în Împărăţia lui Dumnezeu.

De atunci – aproape 2000 de ani – Iordanul a devenitun important loc de pelerinaj cu procesiuni, la careparticipă mulţimi nenumărate de credincioşi. Înveşmântaţiîn alb, pelerinii îşi aşteaptă rândul să fie cufundaţi, precumHristos şi contemporanii Săi, în „apa sfântă” a Iordanului– simbolica poartă a Împărăţiei deschisă tainic de Hristos,Domnul Vieţii şi-al Învierii.

LA MUZEUL DE ARTĂ RÂMNICU VÂLCEA (CASA SIMIAN), EXPOZIŢIA DE ARTĂ PLASTICĂ: PETTY VELICI

Spunea Brâncuşi: ”Când nu mai suntem copii, ammurit demult...” Copilăria din noi, cea care ne face

câteodată să ne mirăm singuri de anumite gesturi, hotărâripe care le luăm, ieşiri ale noastre, când bune, când rele;...copilăria din noi ne face, din când în când, să acceptămjocul sau joaca. Aşa s-a născut această expoziţie, deschisăde artistul plastic Petty Velici la Muzeul de Artă RâmnicuVâlcea (Casa Simian). Acum câţiva ani, dintr-o (mai multsau mai puţin serioasă) joacă, a promis unor prieteni (darşi sieşi) că va deschide o expoziţie în ziua de 13 ianuarie,ora 13 şi 13 minute a anului de graţie 2013. Şi pentru că“noblesse oblige”, iat-o înfăptuită. Chiar dacă ziua şi ora(duminică la prânz) nu au picat deloc bine unora (deexemplu mie, care ţin foarte mult la prânzul de duminicăîn familie), totuşi, mulţi am fost cei care ne-am lăsat alteîndeletniciri de sfârşit de săptămână (poate mai plăcute) şiam răspuns invitaţiei, nu numai pentru că o astfel denăzdrăvănie merită onorată cu prezenţa dar, din când încând, chiar ni se face dor de Petty Velici.

De la pictura în pete mari până la lucrările de graficăunde foloseşte, dimpotrivă, un stil frământat, fărâmiţat, dela statura lui impozantă până la barba lui lungă, albă şibonomă, toate ne atrag şi ne cheamă să-i fim aproape.Plimbându-ne prin expoziţie, nu putem să nu remarcămmarea cantitate de muncă, ea acoperind toată aripa de nord

a muzeului. Laborios, artistul îşi desfăşoară forţele pe for-mate variat dimensionate, de la miniatură la lucrări de 1/1m, pe materiale variate şi este, deasemenea, atras de cele

mai diferite tehnici: ulei, acuarelă, până la graficaprelucrată pe computer. Lăudabil mai ales acest din urmăgen, pentru că este destul de rar întâlnit, în special înRâmnicu Vâlcea. Acest amestec, creat sub aceeaşi baghetăregizorală, nici pe departe nu trebuie să ni se pară derutantpentru că el nu face altceva decât să întregească opersonalitate dovedită şi de astă dată complexă. Cândfoloseşte acele griuri catifelate întâlnite la Bonnard sau laDerain, sunt sigur că Petty Velici nu se gândeşte laBonnard sau la Derain. Când creează o « impresie, răsăritde soare », un asfinţit sau o zi ceţoasă pe Dunăre, sunt

sigur că nu se gândeşte la Claude Monet, nu are timp săancoreze în porturile altora pentru că are întotdeaunaopririle lui. Petty Velici a trăit aceste culori, a trăit acesteimpresii…Petty Velici a stat prea mulţi ani la porţileromâneşti ale Dunării, unde toate astea i se perindau zilnicprin faţa ochilor...Dunărea devine plumburie trecândprintre munţii plumburii şi sub apăsarea unui cerplumburiu…toate sunt elemente ale unei imagini poeticeaşa cum şi pentru Strauss, « Dunărea albastră » era tot oviziune poetică într-o Vienă care se întâlnea în orice clipăcu valsul.

Şi nu mă mir că griurile Dunării lui Petty Velici ies dinalbie şi, iată-le apărând şi în naturile lui statice, iată-leapărând în tot ce el surprinde pe pânză: un personaj, uncolţ de natură…Până şi culorile calde şi delicate ale flo-rilor se desprind cu greu din fundalul aproape acromatic.Fundal care le pune într-o valoare specială, le potenţeazăşi le sensibilizează suavitatea. Aşa cum, în peisaje, o geanăde lumină încălzeşte deodată un versant al muntelui,înnobilându-l...Până la urmă, pictura lui Petty Velici îmipare o combinaţie fericită a modernului cu o tentă retro,sugerându-mi briza care aduce un aer istoric, suflulcautărilor plastice suprapuse ale generaţiilor artişti.

În acea duminică de 13 ianuarie a anului de graţie2013, familia mea şi cu mine a trebuit sa ne modificămprogramul şi să servim masa mai târziu…Nu mi-a părutrău.

Cristian SIMA

Între comorile aşezate pe Valea Oltului, ca paginigrăitoare de istorie a existenţei noastre pe aceste

pământuri sfinte, se află şi Schitul Ostrov. La începutul lui,schitul a fost ridicat în minunate locuri binecuvântate debunul Dumnezeu, adică în Ostrovul din Călimăneşti. Pesteani, civilizaţia secolului al XX-lea a adus lacul deacumulare. Nimic, însă, n-a putut să şteargă din strălucireaSchitului Ostrov, a cărui existenţă a continuat şi încondiţiile în care a trebuit să fie ridicat circa 6 metri, în anul1980, pentru ca apa venită dinspre Mânăstirea Cozia să-iscalde pământurile ce o înconjoară, aşa cum se întâmplă desute de ani cu acelea ale ctitoriei lui Mircea cel Bătrân.

Anul construcţiei Schitului nu se cunoaşte, dar seştie că din 1520, unul din cei mai mari ziditori de

veşnicie în cultura noastră., Neagoe Basarab, rezideşte, laopt ani de la urcarea pe scaunul domniei, Schitul Ostrov,care este atestat documentar de domnitorul Radu cel Mare,aşa cum se precizează în hrisovul din 26 aprilie 1500, pecare o găsise “părăsită de la binecinstitorii, sfânt răposaţiidomni, moşii şi strămoşii noştri...”.

Vizitatorii de azi află de pe pisania de la 1760 că :”Această Sfântă biserică făcut-o-au Io Neagoe Voevod şidoamna Despina, luna iulie 30, Văleat 7030 (1522)”.

Despre Schitul Ostrov se ştie că este prima mănăstire demaici din Ţara Românească şi că aici s-a retras doamnaDespina, fiica despotului Ioan Brancovici al Serbiei, dupăce s-a prăpădit soţul său, şi a devenit monahia Platonida,

rămânând 33 de ani la Schit.Schitul Ostrov are hramul “Naşterea Maicii Domnului”.

E o biserică, la înfăţişare, modestă, construită din piatră derâu şi cărămidă şi păstrează, întrucâtva, particularităţilestructurale ale Mânăstirii Cozia. Naosul este în formă detreflă, absida semicirculară în interior şi heptagonală înexterior; pronaosul pătrat şi boltit cilindric. Pridvorul delemn este adăugat ulterior. Turla are şi ea colonete verticalebizantine, cu arcaturi concentrice în jurul ferestrelor şiarcade cu zimţi, care amintesc Biserica din Nicopole.

Biserica a avut la început icoane pe lemn, iar treidintre ele, “Sfântul Ierarh Nicolae”, “Sfinţii Simion şiSava” şi “Coborârea de pe Cruce a trupului Mântuitorului”,de o valoare excepţională, pot fi văzute şi astăzi încolecţiile Muzeului de Artă al României. În biserică se află

Comori pe Valea Oltului

Felix SIMA

SCHITUL OSTROV

Petty Velici între Emilian Frâncu, Luiza Barcan şi Gheorghe Dican.

13ianuarie 2013 CULTURAvâlceană

EU & TU – > EI SAU NE-AM LUAT TELEVIZOR

icoana împărătească a “Maicii Domnului”,pe care sunt scrise următoarele: “Aceastăsfântă icoană veche şi făcătoare de minunis-au stricat foarte rău şi s-au dres acumprin îndemnul stareţei Platonida şi cu toatăosârdia Dumnealui Jupan (...) Văleat 1791,ianuarie 2. De Ion Zugravul”.

Ce poate admira vizitatorul: Icoana dehram de deasupra intrării; Sfinţii VarvarArapul şi Prea Cuviosul Moise Arapul(tâlhari “pocăiţi”), care străjuiesc uşa de laintrare; tabloul votiv reprezentându-i pectitorii Neagoe Basarab, doamna Despinaşi copiii lor Teodosie şi Ruxandra; SfinteleCuvioase şi Mucenice Teodora, Teofana,Irina şi Teodosia – Împărăteasa Bizanţului – pe peretele desud din pronaos; icoanele împărăteşti pictate pe ziduldespărţitor dintre pronaos şi naos; Icoana Deisis din absidadreaptă a naosului, cu multe personaje; Sfinţii autori deliturghii de o parte şi de alta a icoanei Maicii Domnului şiimpresionanta scenă în care este pictată Coborârea de pe

Cruce a Domnului Iisus şi primirea Trupului Său de cătreMaica Sa – pe care o aflăm în altar.

În turla bisericii se află lucrarea care prezintăPantocratul.

Încă un amănunt interesant: tâmpla din lemn de teiaurit datează de la zidirea bisericii.

Copacii seculari, între care se afla Biserica din Ostrov,

au căzut în anul 1980 pentru a lăsa locapelor ce mergeau să se strecoare printurbinele hidrocentralei de la Călimăneşti.Ei, cei care au stat de strajă Schitului, auplecat; Ostrovul a fost săltat deasupraapelor, iar biserica, aşa cum spuneam, s-amai ridicat spre cer cu 6 metri.

Grea lucrare, dar cu voia Domnului ea aizbândit! În perioada 1987-1988 a fostrefăcută şi pictura murală, de către pictorulViorel Grimalschi, iar la 5 iulie 1989, după9 ani în care nu s-au mai auzit, clopoteleSchitului Ostrov au fost resfinţite de către P.S. Gherasim, Episcopul Râmnicului şiBiserica a redevenit loc de închinăciune al

cultului ortodox. (Datele au fost preluate din pliantul “Schitul Ostrov”,

a cărui grafică computerizată a fost realizată de LigiaRizea şi Adrian Şuiu).

Măicuţe spală piatra şi stareţa zideşte...

Pe scena „Flacăra” a Teatrului Ariel am urmăritDuminică 20 Ianuarie 2013 piesa de teatru cu titlul

de mai sus scrisă de Andreea Radu, din Târgu Mureş, unspectacol one women show susţinut de Cătălina Sima,actriţă a teatrului. Regia este semnată de Vlad Popescu,căruia, la realizarea punerii în scenă i s-au alăturat ŞtefanRuxandra, Gabriel Popescu, Adrian Pripas, Ionuţ Vlaşcu,Nell Ciorăscu, Ionuţ Doniţă, Liviu Diaconu, Cristi Bunescu,Vadim Giumală, Marius Arniceru, şi Adela Lac-promovare.

*Un spectacol surprinzător de plăcut, neaşteptat, cu priză

la publicul tânăr, nu de puţine ori, interpreta (într-o posturădificilă-singură pe scenă-cu vocea şi mima) primind bine-meritate aplauze. Poate, de câteva ori, intensitastea sonoră adepăşit plafonul normal al decibelilor, trebuind, în paralel cuinterpreta, să fi fost în armonie! Am văzut şi în alte părţi,atunci, când se pune problema dublării vocii sau instru-mentelor, cu imaginea video-sonoră, cei de la mixaj...auprobleme. Dar, jocul inspirat, vocea formată a CătălineiSima, care a făcut spectacol de nota zece, textul uluitor deinspirat şi el, foarte aproape de cotidian, au făcut să disparăorice neregulă tehnică; toţi, unanim, declarând recitalul,jocul actriţei, conţinutul textului, la modul superlativ: bravofetelor, bravo băieţi-indiferent de vârsta voastră!

Trebuie să spunem, în plus, că spectatorul din fotoliuldin faţa scenei, la această piesă, nu are vârstă, el este repedeabsorbit de minunata actriţă-artist deja-absorbit de un textde o nemaiîntâlnită virulenţă critică la adresa socialpoliticului acestei ţări, şi pleacă de la spectacol speriat desine, impresionat de lacrimile eroinei, care cu mâna întinsăcerşeşte protecţie pentru oamenii care se nasc fără voia lor;pentru tineri şi bătrâni. Aceasta este fraţilor adevărata artă,să spui verde în faţă, să arăţi realitatea nemascată; acest actal artei meritând o parte din banii taxaţi de la cetăţean pentruca el să trăiască fără frică, să nu moară ca o găină lovită degripă...Pe când?: artişti-scriitori-poeţi locali şi naţionali, şieuropeni, spectacole cu crimele împotriva păsărilordomestice analizate la Haga şi omorâte prin asfxiere înghena de gunoi, parcă într-un dispreţ total faţă de om; omul,nefiind decât la un pas de a lua locul găinii. Spunea Bibanul,cândva (la un revelion): „De ce când se schimbă anii/ rămânfără cap curcanii,/ viceversa dacă-ar fi/ omului i-arconveni?” Felicităm administraţia teatrului pentru curajul dea monta asemenea piese, trăite de oricine. Dacăadministraţia-puterea de azi, nu-şi va întoarce faţa cătrecetăţean, atunci, acesta este pierdut! Ţara este pierdută! Darcum să şi-o întoarcă, dacă nu a făcut-o, sute de ani?

*Odată cu remarca elogioasă la adresa interpretării şi a

conţinutului din text, mai amintim reuşita creării spaţiuluisonor-ilustraţia muzicală, care realizează un prag superior înatingerea artisticului, susţinând, subliniind spectacolul,mesajul teatral... Un fond muzical cu una din Suitele pentruvioloncel solo de Bach, instrument a cărui sonoritate ţine locde partener în intriga piesei aproape pe întreg parcursul ei,este o realizare, un eveniment. Apoi secvenţa cu formaţiaHaven-Metal ţine de această stare de nemernicie în care afost aruncat tineretul...iată, salvat în final (în piesă) detonurile iluzorii ale Liber Tangoului lui Astor Piazzola! Dejavorbim de o punere în scenă cultă, de mare spiritualitate...Normal era, şi în beneficiul creatorilor, dar şi al publicului,ca pe genericul final prezentat video să fie menţionaţi aceştiautori ai muzicii din care s-a inspirat ilustraţia muzicală.Totul trebuie să fie clasă, şi lege, băieţi! ...sau cum spune

neamţul: trebuie să fie, prima!*

„Gigă” de Bach...solo violoncel, ce muzică! DoamneDumnezeule, ca un înlocuitor de voce venită din adânculsufletului. Iată, o femeie de treizeci de ani îşi face bilanţulvieţii plină de nimic. Şi e frumoasă, are zeci de perechi depantofi-scumpi, are părinţi care o întreţin, nu-i trebuie decâtun leu pe zi, după ce a lucrat cavânzătoare într-un magazin, şi după cea terminat o facultate. Astăzi, însă, nuse mai poate (şi totuşi se poate)! simtenevoia să întrebe, să se destăinue, săcritice! simte nevoia de a-şi daexplicaţii pentru a rămâne, totuşi, cu osperanţă...,că, într-o zi, va face ceva înviaţă! „Aţi fost vreodată pe bulevardulde la Cetate? Dimineaţa la şapte sauseara, cănd nu este prea cald, cândsoarele se arată printre frunze şi estedoar puţină răcoare...Vă imaginaţi cum stăm în balcon, labloc, şi ne bem cafeaua ca nişte oameni normali şi fericiţi, şifără nici o grijă? Puteţi să vă imaginaţiasta”?? ...Cine suntem? Cine sunteţi? Cinesunt, şi eşti? ...„Dumnezeu ne-a făcut dupăchipul şi asemănarea lui, deci nici El nu ştiecine e! Şi-atunci ne-a făcut pe noi ca să secunoască pe el...Vă puteţi imagina asta?” Saupoate extratereştii l-au făcut pe om, iar ei, numai sunt (ci doar ne dau din nou târcoale) şioamenii au rămas singuri. „Sunt extraterestruvenit în România, acest pământ ales...undeoamenii au fost înzestraţi cu nişte sufleteenorme, cu sincerităţi de neînlăturat, cuprincipii de necombătut! cu un curaj denesperiat! Toate astea pentru că au fostconsideraţi ca fiinţe mult superioare, iar euam venit aici ca să vă aduc veşti!... proaste?”Ce proaste? Veşti proaste, de unde? poatedoar faptul că televizorul este nelipsit dinrealitatea noastră, de unde ne luăm modelele, informaţiile!„Uneori am impresia că televizorul merge de secole întregimereu, mereu, mereu” ...Şi biblioteca noastră ce ne oferă?iată: „Cum să fii fericit în zece paşi”!...surogate deculturalizare şi educaţie. „Eu sunt AlexandraDavid! Şi am vârsta aia care nu se spune şisunt iubită; eu, nu prea iubesc, dar trăiesc înRomânia, acest pământ ales ... Am avutpăpuşi, biciclete, role...Am avut şi uncalculator înaintea lui Răzvan de la et IV;familiile noastre erau în competiţie! dacămama mea îi spunea mamei lui că mâine îmicumpără rahat, a doua zi, Răzvan avea unrahat mai bun decât al meu...Întodeauna l-aminvidiat pe Răzvan. Dacă el lua note bune,părinţii îi dădeau bani; dacă eu luam notebune, părinţii mei spuneau că notele suntpentru mine...Acum îmi dau seama că notelenu arată decât dacă eşti de aceeaşi părere cu profesorul saunu. Oricum nu m-au bătutut niciodată, nici măcar mama. Îmidădeau voie în oraş să stau cu o oră mai mult decât ceilalţide vârsta mea, până la 23. Rămâneam pe urmă cu cei mari!Dimineaţa mă jucam de-a mama şi de-a tata, iar seara...sst!Noi avem televizor în fiecare cameră şi, când eram mică,îmi doream să arunc televizorul pe geam. Încă îmi mai

doresc asta”. După ce termini şcoala „ajungi la Facultate!Eu spre exemplu, după ce-am ajuns la Facultatea asta, amzis, mai fac una! Dar m-am angajat, fără nici o legătură cufacultatea şi nici cu ce-am vrut să mă fac, vânzătoare! ...Acum nu mai lucrez. Ai mei au fost de acord să nu mailucrez; înainte, au fost de acord ei, să am şi eu un ban înplus! acum simt nevoia să-mi dea o sumă de bani pe zi!

zece, douăzeci, treizeci... un leu ţi-ajunge?” Cu sărăcia cănd te deprinzi, greuîţi mai revi, vorba leneşului din povestealui Creangă: muieţi-s posmagii, cucoană?„Sunt Alexandra David ...acum mădescompun; uitaţi, ea e mama: grijă şifrustrări; el e bietul tata: frică şi credinţă.Ea este Ioana: ea, nu este creaţă, ea esteura ce mă descompune! iar el este ultimulcu care am purtat un dialog, deloc firesc,însă cu replici bune...Iar ea este?...Ea esteRomânia! gânduri şi greşeli; tranziţii şi

minciună; frică şi nesiguranţă; morcovi şi cartofi; varză şiciorapi; câini vagabonzi, deodorant, mirosuri de omletă,

bătrâni cu mâini întinse. (...) Uite mamă, înfiecare zi te doare burta, spatele, şi mie îmispui: ai să vezi tu când o să fii mare, când osă te căsătoreşti, când o să ai copii! De ce săvăd eu mamă, nu eu te-am obligat să mă naştişi să mă faci sacul tău de frustrări; ştiu că măiubeşti, dar asta nu face decât să fiu un saciubit! Şi pentru tine, tată, trebuie mereu săfac ceva pe plac, să-ţi fac un dar; pentruIoana la fel, dar pentru mine ce-a mairămas?? (...) Să nu vă îngrijoraţi, încă mai amsperanţă! speranţa, că într-o zi te voi facefericită mamă; Ioana nu va mai fi creaţă, înRomânia vor creşte salariile şi pensiile, şis-ar putea privatiza Oltchimul! Şi-atuncimamă, nu ne va mai durea, nimic!... voi aveatreizeci de ani! voi avea copii! Doi, nu unul!şi nu-i voi întreba ce vreţi să vă faceţi când

veţi fi mari! nu-i voi obliga să facă Facultate pentru că aşase face! Să mănânce tot din farfurie, doar fiindcă aşa se face!şi cărora, nu o să le spun niciodată că mă doare, ce mădoare! O să am o carieră, şi nu pentru că aşa se face!” Visuri,

visuri... „Dar asta e România, şi eu mădescompun!...pentru că azi împlinesc 30 deani! (...) Mie nu-mi ajunge niciodatănimic! Nu ştiu să aleg şi să decid!...înRomânia, care îmi spune că nu e nevoie săaprind mereu lumina! nu e nevoie să tragmereu apa când merg la toaletă. (...)România, aia, care îmi spune că buniciinoştri nu merită croaziere. România, carenu mă întrebă niciodată dacă îmi este bineşi care, nu-mi spune La mulţi Ani, pentrucă n-o interesează. Da!...dar Dumnezeu,El, de ce nu-mi spune La Mulţi Ani? Pentrucă ne iubeşte, nu? Nu! fiindcă iubirea

apare când îţi lipseşte şi vrei ceva, şi Lui, nu-i lipseştenimic! Nici Lui, nici extratereştrilor!” Răstoarnă masa.Adunănd obiectele răsturnate obiectează din nou: „în coateîi car pe ai mei, în mâini îmi duc prietenii, de picioare măţine în lanţuri România!” şi uitându-se sus, şopteşte: „Stai deprea mult timp acolo! ...vino, să te iau acasă”!

14 ianuarie 2013CULTURAvâlceană

MIHAI SPORIŞ: „SEMNE ŞI SENSURI ALE SACRULUI ÎNARTA LUI CONSTANTIN BRÂNCUŞI”

Apărută în 2012, luna Iunie, Editura Intol Press,Râmnicu Vâlcea, cartea lui Mihai Sporiş este

rezultatul unei voinţe proprii autorului, puternică şi preci-să, de a fi prezentată la Congresul Internaţional deDacologie, Tg Jiu, 2012 (29 iunie-01 iulie).

În materialul nostru din Cultura vâlceană pe luna iunie2012, închinat acestui eveniment cu totul deosebit din viaţanaţiunii noastre-dată fiind participarea internaţională şinivelul ridicat al comunicărilor, scriam la secţiunea lucră-rilor prezentate în plen: „...A urmat Mihai Sporiş cu pre-zentarea cărţii sale, scoasă pentru acest congres, Semne şiînsemne ale sacrului în arta lui Constantin Brâncuşi - sin-gura prezentată în congres, iată, şi în plen! De remarcat laaceastă carte lipsa aproape totală a referirilor, atestând sor-gintea ei, ţinând de alura poetică a manierei de tratare aoperei brâncuşiene, cunoaşterea sensului filozofic al sem-nelor şi însemnelor-venite din vremuri străvechi şi maipuţin din lumea aforismelor atribuite celebrului sculptor,pe care, am văzut şi la acest congres, majoritatea le duc,deja, în zona derizoriului. Cartea lui M. Sporiş a fost o sur-priză de proporţii, deoarece autorul şi-a cauzat apariţiatipografică şi datorată lui Dumitru Bălaşa (bornă de pleca-re în toată această frumoasă poveste, a întregii activităţi aDaciei Revival Internaţional), care, în prima zi a congresu-lui, a fost prezentat de Napoleon Săvescu, fondatorulDaciei Revival (Dumitru Bălaşa a dominat sala prin imagi-nea sa pe ecran, la dimensiuni mărite!)”.

Având o „Introducere” de toată atenţia-frumuseţea, oadevărată radiografie a întregului conţinut, iată, o primărecenzie a cărţii, semnată de Lidia Viorica Hanaru, şi cusprijinul celor doi colaboratori, Bogdan Cichirdan şiMarinela Capşa, tehnoredactor şi corector, cu o copertăfoarte reuşită-autor chiar M. Sporiş, noua abordare a ope-rei brâncuşiene, cartea „Semne şi sensuri ale sacrului...” oconsiderăm o mare reuşită editorială. Ea scapă de capcanaaforismelor lui Brâncuşi, îndreptându-se prin maniera tra-tării eseistice, de foarte multe ori îmbrăcată în veşmântpoetic, către una dintre cele mai pertinente analize, din

care, aproape, nu scapă nici o lucrare...Înainte de a scrie cartea, Mihai Sporiş a mers la Paris să

cunoască direct, şi fără intermediarii de toate naţiile, inter-puşi aproape un secol, operele marelui maestru român con-siderat de absolut toată lumea părintele sculpturii moderne.Constantin Brâncuşi, la fel ca marii muzicieni ruşi dinsecolul XX, în domeniul sculpturii (ruşii în domeniulmuzicii) a readus clasicismul pe făgaşul normal, contem-poran, negând perenitatea modernismului, chiar şi în timprelativ; a făcut ceea ce nu a făcut nimeni, a creat un făgaşpozitiv în viitorul plastic-arhitectural al lumii. Datorită luiBrâncuşi, şi celorlalţi artişti contemporani - fani sauurmaşi, artele nu au murit aşa cum prevedeau toţi la înce-putul secolului XX (Picasso, Schönberg...ca să-i numim pecei mai puternici), din contră! s-a impus un nou clasicism(de acum, greu de schimbat!) natural, în care artele nu maiţin cont de figurativ şi nonfigurativ, suprareal şi abstract, ciprecum operele lui Brâncuşi (a lui Stravinschi, Şostakovicisau Haciaturian, în muzică) au în ele inteligenţă şi poten-ţial.

Are curajul acest cunoscut retor, poet şi eseist, istoric şiinginer, autor al cărţii, să plimbe opera lui Brâncuşi printoate sensurile şi contrasensurile, însemnurile, de-a lungulmiilor de ani, cititorul, întrebându-l şi întrebându-se, dez-voltând!...ceea ce pentru o carte este o primă necesitate,

aceea de a rămâne vie, de a folosi cuiva. Sigur, această ariede limitare a utilului se opreşte la cei care iubesc şi apre-ciază opera lui Brâncuşi. ...Aşa l-am întrebat şi noi (fiindcădin copertă în copertă dăinuie misterul şi spiritul caraceris-tic sculptorului care nu a glăsuit decât cu imaginea şi gân-dul), din ce unghi şi moment al zilei a fost operată fotogra-fia Coloanei de pe coperta prima! a cărţii? La fel, are cura-jul, dar şi priceperea de a-l întâlni pe Brâncuşi cu Dante saucu Domenikos Theotokopolis-El Greco!?...Păi unde s-amai văzut atâta tandreţe şi iubire arzânnd profund, ca iubi-rea pentru Beatrice, a lui Dante, sau „vâlva fâlfâind” şialungirea gâtului şi feţei la El Greco, aşa cum sunt ele laDomnişoara Pogany (şi Modigliani s-a inspirat după dum-neaei) sau la Prinţesa X... Şi, încheiem cu un citat din eseul„Între sacru şi profan” (pag. 128, al.1) ca să vedem maiîndeaproape acest văl poetic de care vorbeam şi care dăalura estetică a textului (căci numai titlul eseului, şi estedestul!): „Libertatea noastră creatoare, chiar sub determi-nări felurite mută linia orizontului mai departe. Departe decercurile de constrângere suntem mai liberi. În alte ţăriputem deveni...profeţi şi ne putem rosti pământul care nelocuieşte şi el ca mamă mult îndurătoare cu duhul ei, unporumbel mesager.”

Petre CICHIRDAN

CONCERT OMAGIAL „VERDI” LA RÂMNICÎnainte de a-mi scrie impresiile culese de la concertul

din 21 01 13, de la Filarmonica vâlceană, am ascultatşi urmărit pe You Tube înregistrarea din Martie 2010 de laCatedrala din Messina, Orchestra simfonică a Mediteranei,Corul Francesco Cilea din Reggio Calabria, dirijată deOrazio Baronello, „Alleluja” de G. F. Handel…Ce lucrare,ce interpretare, ce spaţiu minunat!..Şi m-am gândit imedi-at, oare ce este în sufletul unui dirijor care se urcă pe scenade la Râmnicu Vâlcea, într-un fel grotească pe lângăCatedrala din Messina, şi interpretează o asemenealucrare…Sigur, numai dragostea şi pasiunea neţărmuităfaţă de artă, faţă de un public care vrea să te asculte face capentru un mare artist, mediul, să nu aibă aproape nici oimportanţă…dar cel mai mult se bucură melomanii caretrăiesc aievea astfel de experienţe!

Ne-am apropiat cu discreţie de tânărul dirijor italian;tânăr, pentru că de prin 2003 şi-a început cariera de dirijor,şi cu discreţie, fiindcă nu mai erau multe ore şi începeaconcertul programat, „Concert omagial Verdi-200 de ani dela naşterea compozitorului”, obţinând câteva informaţiichiar de la domnia sa şi pe care, în premieră absolută, vi lecomunicăm şi dumneavostră.

*- De ce un concert întreg, Verdi?- Pentru că în acest an sărbătorim bicentenarul „Verdi,

200 de ani de la naştere”, compozitor italian născut laRoncole în 10 octombrie 1813 şi decedat la Milano în 27ianuarie 1901. Este primul concert în oraşuldumneavoastră, care se dă în România, dedicat acestuibicentenar.

- Ce semnificaţie are Verdi pentru dumneavoastră, pen-tru oricare italian ?

- Eu, ca italian, am muzica lui Verdi în sânge. El estepersonajul principal al Risorgimento italian (mişcareculturală de renaştere a poporului italian-sec XIX, şi

naştere a naţiunii italiene-sec XX-Primul Război Mondialn.n); Vivat Verdi! V.E.R.D.I.=Vivat Emanuelle Re D’Italia.Acest concert este o iniţiativă care îmi aparţine: deschidconcertul din această seară cu Uvertura la prima operă a luiVerdi, „Oberto, Conte di San Bonifacio” a cărei premieră laScala din Milano a fost pe 17 noiembrie 1839, pe cândVerdi avea 26 de ani, programul din această seară, de laRâmnicu Vâlcea, fiind o adevărată cronologie a întregiiopere aparţinând lui Verdi. O coincidenţă stranie, astăzi, 21ianuarie, este ziua când Verdi a făcut atacul cerebral (21ianuarie 1901), urmând ca pe 27 să decedeze…

- Ce ne spuneţi despre viaţa dumneavoastră de zi cu zi ?- Sunt sicilian şi trăiesc în centrul dintre cei trei vulca-

ni: Etna, Stromboli, Vulcano…De aceea cred că muzica luiVerdi este vulcanică, ne defineşte ca pe nişte revoluţionari!

- Aş putea crede că Oraziu Baronello este un maestruvulcanic ?

- Nu ştiu, dar sunt sigur că o veţi constatadiseară !...Mai departe vreau să vă spun, legat de viaţa meamuzicală, că acum zece ani am început cariera meadirijorală timp în care am colaborat cu orchestre dinRomânia, Italia…În 2009 am dirijat un concert foarteimportant, pentru Victoria Principesa Elveţiei organizat deFundaţia Bonino-Pulejo. Lucrez cu orchestrele dinRomânia pentru că sunt interesante şi în continuă creşterevalorică…cum este şi a dumneavoastră.

- Greşesc dacă v-aş spune, iată, înainte de a vă revedeape scenă, v-am mai urmărit în 15 noiembrie 2004 (vezi„Interferenţa artelor. Critice. Muzica”, Petre Cichirdan, Ed.Intol Press, 2011), că sunteţi un om plin de pasiune (unprogram Verdi-revoluţionar-romantic!), cu untemperament-energie vulcanică - „ma non troppo”,cerebral, cred, cu un gest elegant şi precis; un italian dinMediterana, care, nu de puţine ori se ascunde de atâtasoare în Catedrala din Messina pentru a se întrupa înCristos, interpretând Alleluja de Handel…

- Vedem diseară, astăzi inima mea vibrează pentruVerdi!

*Sala „Lahovari” a Filarmonicii vâlcene a devenit

neâncăpătoare luni 21 ianuarie 2013 la concertul pe careorchestra simfonică sub bagheta dirijorului italian OrazioBaronello l-a susţinut într-un simfonic omagial, 200 de anide la naşterea lui Verdi, probabil, cel mai mare muzician,compozitor de operă lirică din toate timpurile… Operele luiVerdi sunt sinonime cu dorinţa de libertate a popoarelorlumii din întreaga istorie a umanităţii. Concertul cu pricina,de la Filarmonică, înmănunchind cele mai ilustrative opu-suri-uverturi ale principalelor opere semnate de Verdi, nuface altceva decât să ilustreze ceea ce spuneam mai sus, săilustreze importanţa acestui compozitor pentru istoriapoporului italian, pentru istoria universală a operei lirice, săînflăcăreze cu ideea de libertate inimile melomanilor deoriunde…

Atât orchestra, în formă de zile mari, cât şi dirijorul,au dat atenţie fiecărei măsuri din partitura muzicală, spu-nem noi, relizând un spectacol de mare rezonanţă în timp,de referinţă, fiinţând pe scena noastră muzicală, de elită,întruna dintre cele mai înălţătoare arte. Şi OrazioBaronello, şi instrumentiştii (care, din fericire pentrumelomani, se concurează în calitate, suflători şi coarde),având două arcuşuri de mare fineţe şi valoare la vioară şivioloncel, au depus o pasiune vizibilă-palpabilă chiar, prinsunet, dorind să redea cât mai fidel, tehnic şi artistic,această muzică romantică care şi-a pus amprenta pe seco-lul XIX…

Uvertura la opera „Oberto, Contele de SanBonifacio”, compusă în 1839 şi în primă audiţie pentru noiprezintă motivele de esenţă din cadrul acestei opere, primasemnată de Verdi, care este scrisă în tradiţia operei italiene,şi care reprezintă un subiect spumos, de dragoste-cu intri-

M. Sporiş în forumulcongresului

15ianuarie 2013 CULTURAvâlceană

gile specifice dintre doi ghibelini de prin anul 1228…Flautul introduce tema, urmează mişcările cunoscute dinbelcanto italian, intriga, simţim sentimentul pro Mozart şistrălucirea lui Rossini. Un Verdi la început de drum, darcare transmite ascultătorului tenta dramatică de mai târ-ziu…Opera lui Verdi este concepută pentru a înălţa spiri-tul!

Uvertura la opera „Nabucco”, monumentală, compusăîn 1842-în acelaşi an-succes imens la Scala!...Nabuco,rege, eliberează poporul evreu din Babilon, anul 600 îen.A doua eliberare, după Egipt, a acestui întâi premergătorpopor. Libertatea unui popor, sfânt ideal al secolului XIX,an al revoluţiilor de început de drum al naţiunilor europe-ne. Verdi este primul chemat. Uvertură maiestoasă, careanunţă dreptul unui popor, în captivitate, de a spera lalibertate. Uvertura arată strălucirea lui Nabuco, careînţelege că Dumnezeu este unul şi el aparţine poporuluievreu. Se aud acordurile care anunţă celebrul cor.Excepţională orchestraţie, muzică înălţătoare, la careOraziu Baronello şi orchestra vâlceană par desăvârşite.Partidele conlucrează foaret bine sub severa şi inimoasabaghetă dând ansamblul,unul de excepţie. Toţisunt împreună, artamuzicală simfonică! estela ea acasă…şi suntemdoar la o operă lirică!

Preludiu şi marş dinOpera „Ernani”, premierăla „Teatro La Fenice” -Veneţia, 9 martie 1844.Primă audiţie la RâmnicuVâlcea. 1519, Spania:Ernani - Don Juan deAragon, Elvira - nepoataşi logodnica lui Don RuyGómez de Silva, dramă cavalerească-poveste de dragoste.Acţiunea operei se desfăşoară pe spaţii ample.Tema seschimbă, revoluţiile europene se simt pe tot cuprinsulacestui continent, începe epoca modernă chiar şi pentruaceastă artă, opera lirică. Anvergura creşte. Ernani deschi-

de calea spre valoroasele expeimente şi noutăţi ale secolu-lui XIX. Simfonismul capătă valoare, chiar şi în opera liri-că, deschizându-i calea lui Wagner! Pentru cititori remar-căm cunoscuta cavalcadă din această uvertură, dramatică,plină de greutate artistică.

Urmează Preludiu la Opera “Attila”, premiera laTeatro La Fenice - Veneţia, 17 martie 1846. Aquileia(Italia) şi împrejurimile Romei, anii 452-453. Regele huni-lor, Attila, cucereşte Aquileia, îl ucide peconducătorul oraşului şi se pregăteşte săatace Roma. Odabella, fiica celui ucis,doreşte, în ciuda dragostei lui Attila, eli-berarea patriei de sub jugul hun; precumbiblica Iudita, Odabella îl înjunghie peAttila (primă audiţie, pentru vâlceni). Înparcurs orchestral, violoncelul - şef departidă, parcă sufletul şi voceaOdabellei, descrie frumoasa poveste dedragoste. Fără îndoială, acest preludiu,descrie drama prezentului împăcat cuviitorul. Partida de violoncel a fost de

mare clasă, prima! OrazioBaronello a dat dovada unei înal-te sensibilităţi şi clarităţi în par-curgerea acestui opus! Ni s-apărut, această interpretare, unmaxim al concertului de luniseara!

...Uvertura la opera Rigoletto,cu partida de violoncel în faţă,restul în pizzicato, dezvăluiedrama şi comedia, împreună.Apoi Preludiu la Actul I la operaTraviata, a fost o reuşită-maimult decât atât-a prtidelor decorzi, o reuşită a unui dirijorului;

pentru ca, mai apoi, să asistăm la dezlănţuirea sonorităţi-lor din uvertura la opera „I vespri siciliani” (vecerniilesiciliene - acţiune bazată pe datele istorice ale revoltei sici-liene din anul 1282). Revoltele, toate, sunt precum pocne-te de bici, de foc, produse de Sfântul Ilie sau de ce nu,

chiar regele Attila! Pe un fond de Andante, la început,urmează o mişcare, două, de incredibil ritm alert, alter-nând, şi, sfârşind cu mult foc. A fost un alt moment remar-cabil de interpretare în care ansambul orchestral, şi dirijo-rul, au interpretat partitura fără cusur. Înălţător. Aproapediabolic-frumos-neomenesc-ritmul, unitatea şi dialogulîntre partidele instrumentale. Cele trei lucrări fac parte dinaşa zisa suită de „opere populare” în care succesul la

public a fost şi esteimens. Verdi a fost, şieste, compozitorulpopoarelor, nu numai alpoporului italian. Ca el,numai Ceaikovski a pututsă exprime atât de binesufletul, noanţa amplă aunui popor.

Uvertura la Opera“Forţa destinului” estecompusă în 1874, cândeste numit şi senator în

parlamentul italian. Premiera operei a avut loc la TeatrulImperial din Sankt Petersburg în ziua de 10 noiembrie1862. Locul şi perioada de desfăşurare a acţiunii: Spaniaşi Italia la mijlocul secolului al XVIII-lea. În concertul deluni, ni s-a părut că cei doi parteneri, orchestra şi OrazioBaronello, şi-au dat mâna, au realizat, iarăşi, o interpreta-re de mare ţinută, o lucrare prin care Verdi atacă tenta filo-zofică, îmbinată cu o măestrie a orchestraţiei fără seamăn.Armonie, perfecţiune artistică, tehnică; pentru acest con-cert, bravo tuturor. Publicul a fost, aproape, în delir! O lec-ţie de artă ne-a dat, nouă vâlcenilor, acest inspirat artist ita-lian, atât prin structurarea concertului, cât şi prin tehnicaetalată în arta dirijatului... În ultima secvenţă sonoră a con-certului de luni seară, primul pe acest an, a urmat operaoperelor lui Verdi, Aida, Marş Triumfal, cântată în pro-gram, dar şi bisată la cererea publicului!...Normal, amremarcat suflătorii-trompetul! ...celiştii, violoniştii, şi undirijor în extaz, dar foarte aproape de muzică, de interpreţi.

Felicităm Filarmonica şi pe dirijorul Baronello pentruacest foarte reuşit concert.

PREMIILE CURIERULUI DE VÂLCEA, 2013La Filarmonica vâlceană, pe 19 Ianuarie 2013,

cotidianul „Curierul de Vâlcea” şi-a sărbătorit al23-lea an de existenţă, al şaselea an, oferind Premiile„Curierului de Vâlcea”-23! Premiile se acordă în generalcelor care trudesc la acest ziar, şi celor care colaborează,care într-un fel sau altul îşi arată simpa-tia, prietenia, acesui cotidian...În afaraacestora, mai sunt o serie de premii, dejaconsacrate, care doresc să atesteze valorilocale , naţionale şi internaţionale!

Anul acesta s-au oferit premii pe maimulte filiere: premii de excelenţă oferitede Consiliul Judeţean prin însăşipersoana preşedintelui Ion Cîlea; premiide excelenţă şi onoare oferite deGuvernul României, Ministerul Afacerilor Interne -Instituţia Prefectului, înmânate de Emilian Frâncu; premiiletradiţionale ale Curierului de Vâlcea, înmânate de IoanBarbu şi de onorabilii săiprieteni din ţară şi străinătate.

Emilian Frâncu a înmânatcele două diplome guverna-mentale domnilor SorinAlexandru Barbu, directorgeneral al Curierului, şi IoanBarbu-director de onoare.

Ion Cîlea a înmânatdiplomele din partea CJ, dom-nilor: Ioan Barbu, Sorin Barbu,George Călin - scriitor - amba-sador în Franţa-Bruxelles,Gabiela Rusu Păsărin-scriitor,publicist, cadru universitar-Craiova, Raluca Tudor-scriitor-Bucureşti, Doru Moţoc-dramaturg, Elena Grigorescu,Valentin Gheorghe Piţigoi, Alin Tudoroiu, MarinConstantin Ciutacu, Ana Maria Constantinescu, SebastianIulian Cârţu, Bogdan Borcea, ultimii şapte fiindcolaboratori direcţi-redacţie-ai Curierului.

Ioan Barbu, secondat de Mihaela Mihai, actriţă laTeatrul Ariel din Râmnicu Vâlcea, au înmânat PremiileCurierului - 2013: Trofeul Curierul de Vâlcea - 23 a fostînmânat doamnei Elena Stoica-opera omnia-director în CJ;Premiul „Anton Pann” şi Diploma de Onoare „Curierul de

Vâlcea-23” a fost înmânat lui Ion Horia Horăscu-primarulPrundeniului-pentru iniţiative naţionale şi internaţionale şipentru proiectul european-Turismul monahal; Premiulpentru Poezie „George Ţărnea” celor doi poeţi consacraţi:Ioan Radu Văcărescu-Sibiu-vol. „Anul din luna săptămânii

de ieri” şi Florentin Popescu-Bucureşti-vol. „Obsesia păsărilor”(premiu înmânat celor doi, de FlorinEpure-director la Direcţia de Culturăşi Patrimoniu); Premiul „AlexandruOprea” pentru critică şi istorieliterară: Emil Lungeanu-scriitor-Bucureşti (premiu înmânat de DoruMoţoc); Premiul „AurelianSacerdoţeanu” pentru istorie şi

memorialistică: Emilian Frâncu (şi colab.)-primarulRâmnicului pentru „Istoria Judeţului Vâlcea” vol. I şi II;Anca Elena Călin-studentă-din Urziceni-peşedinte al

Societăţii Culturale Apollon:Premiul „Al. CerneaRădulescu” pentru promovareamarilor idei; Premiul „AntimIvireanul” pentru editarea unoropere de seamă: EmilCatrinoiu-directorulEditurii Fortuna;Premiul „DragoşSerafim” pentruJurnalism: ViorelIlişoi de la JurnalulNaţional pentru„Momente şi spiţe”;

premiul „Ionel Geantă” pentru Compoziţie şiInterpretare muzicală: Alexandara Ştefănescu;Premiul „Constantin Popian” pentru Regie şiArtă scenică: Bogdan Tudor Pelerin-regia şi sce-nariul la „Baltagul”; Premiul „Dem Rădulescu”: CameliaConstantin-pentru rolul Liubova din „Livada de vişini” deCehov; Premiul „Medi Wechsler Dinu” pentru Pictură: TinaPopa; Premiul „Dan Burghelea” pentru cercetare inventică:Ionuţ Alex Budişteanu cls. a XII-a Colegiul OltchimRâmnicu Vâlcea; Premiul „Alex Bucur” pentru debutpoetic: Ştefan Rareş Pană-elev cls. a V-a Colegiul Mircea

cel Bătrân- volumul „EU şi Dumnezeu”Ioan Barbu a mai oferit diplome de onoare: Pompiliu

Manea-om de cultură şi ştiinţă clujean, Michaela Bocu-publicist „Facla”-Cluj Napoca, Sanda Constantinescu-director BJ, Mihail Ştefănescu-director Filarmonica din

Râmnicu Vâlcea, Remus Grigorescu-inspector general adjunct, Florin Epure-director DCPJV, Nicolae State Burluşi-director Editura „Bunavestire” RâmnicuVâlcea, Grigore Predişor-colonel înrezervă şi preşedintele AsociaţieiCadrelor Militare în Rezervă şi RetragereSRI-Filiala Vâlcea, Ion Măldărescu-director revista on line „Art Emis”

Râmnicu Vâlcea, Ion Predescu-critic literar, GheorgheDican şi Petty Velici-pictori-sefi UAP-Vâlcea, Ioan St.Lazăr-preşedintele Asociaţiei Culturale „Sf. AntimIvireanul”, Gheorghe Pantelimon-vicepreşedinte alAsociaţiei „Seniorii”. O parte din cei enumeraţi mai sus,citaţi în festivitatea de înmânarea premiilor, nu au fost însală sau au părăsit-o înainte de vreme.

Spre finalul manifestării am avut fericirea, toţi, să-lascultăm pe Constantin Ceauşu, din Drăgăşani, care a ţinut

un mic show artistic,după scurta intervenţieale frumoaselor mân-dre din Ansamblul„Mândrele”, dinPrundeni, condus deCornel Roşianu, darformat-artistic deConstantin Ceauşu.Am spus fericirea,fiindcă, personal, nu-lc u n o s c u s e m - d e ş iauzisem-deaorece rar

am auzit o voce şi un timbru atât de curat, de cald, culmea!intelectualizat şi interiorizat, şi care să facă atât de multadevăratului etos popular contemporan... Şi, chiar în final,corul „Eufonia” al Filarmonicii Râmnicului Vâlcea, condusde Mihail Ştefănescu, a interpretat două cunoscute creaţiicorale româneşti întru onorarea sărbătorii Curierului deVâlcea.

Doru Moţoc şi Emil Lungeanu

Ion

Hor

ia H

orăs

cu

Emilian Frâncu, Ioan Barbu şi Ion Cîlea

Gheorghe Piţigoi şi Florin Epure

ianuarie 2013CULTURAvâlceană16

NOTĂZiarul apare cu 16 pagini, când poate, ca să respecte Legea 186/2003! Ziarul se

adresează cetăţenilor cu diverse preocupări culturale de la sat şi de la oraş. Articolele,grafica, fotografiile nesemnate aparţin editorului. Autorii păstrează responsabilitateaconţinutului.

Ziar de cultură realizat de SC INTOL SRL Editura INTOL - PRESS.

Director: Petre CICHIRDANConsilier editorial: Constantin POENARUSenior editor: Arhim. Veniamin MICLEColaboratori: Felix SIMA,

Mihai SPORIŞ,Vasile GREVUŢU, Titi Mihai GHERGHINASimona Maria KISSDenisa IACOBGheorghe PANTELIMONAdina DUMITRESCU

Tehnoredactare computerizată: Bogdan CICHIRDAN.Corector: Leontina RUSAdresa: Calea lui Traian 169, bl. 5, sc. E, ap. 3Tel/Fax: 0250.736615, 0350.401254, 0746.029824, E-mail: cichirdan@yahoo.comParteneri media: www.globalartfusion.com, RevistaInterferenţa Artelor, www.publiconline.ro, www.pub-lictv.ro, www.pcichirdan.go.ro

Preţ: 3 leiTipografia „PETRAS”, Râmnicu Vâlcea

PLANTE MEDICINALE ŞI ALIMENTECARE MENŢIN INIMA TÂNĂRĂ

(Se dedică pr. Nicolae State Burluşi)

Numai doctorii au ascultat, de multe ori, simfonia nopţilorpierdute la căpătâiul unui bolnav şi au trăit fericiri de

nedescris când un suferind pe care l-au tratat s-a vindecat sau autrăit dezamăgirea şi au suferit când bolnavul tratat a murit. În ca-binetul unui prieten doctor era afişată cugetarea:”Moartea pentrudoctor e o înfrângere”.

Inima este, conform manualelor de cardiologie, un mare şineobosit muşchi, o pompă care pompează zilnic mii de litri desânge, având o formă îngemănată între pară cu codiţa întoarsă înjos şi măr cu codiţa în sus. Este singurul muşchi care lucreazănon-stop, n-are voie să se oprească, ci numai să obosească. Inimaumană pompează zilnic mii de litri de sânge, având puterea sămuncească zeci de ani în şir, fără a-şi neglija bătăile, tic-tacul eifiind singurul semnal sonor pe care-l emite un organ, nu numaiuman, detectabil cu urechea şi aparatura medicală specifică.

(...) Atunci când povesteşti de pe poziţia omului care nu a luatîn viaţa lui nici un medicament dedicat inimii, ci a avut şi are încontinuare grijă de inimă numai cu plante medicinale şi alte fructeşi legume, ţi-e uşor să vorbeşti. Voi face o clasificare a plantelor,legumelor şi fructelor aşa cum le folosesc de ani de zile eu,familia şi o parte dintre prieteni. Voi căuta să nu folosesc preamulţi termeni medicali. De asemenea, nu voi enumera şi explicaprodusele arhiştiute care duc la îmbolnăvirea inimii, adicătutunul, sarea, zahărul, grăsimile etc., ci voi vorbi de un inamicmult mai perfid şi cam neglijat de unii oameni: STRESUL, totmai prezent în societatea contemporană.

Când nivelul stresului este ridicat (şi oboseala este o cauzămajoră şi de luat în seamă), se eliberează adrenalină, cortizon şialţi hormoni. Aceştia cresc presiunea sângelui şi oxidareagrăsimilor în sânge. (...) Stresul poate cauza spasmul arterelorinimii şi atunci când plachetele sanguine (trombocite – celule curol de coagulare a sângelui) încearcă să treacă prin artere, ele suntîmpiedecate şi se coagulează mult mai uşor.

Şi emoţiile pot declanşa o criză de inimă, pe un fond psiho-emoţional, cum ar fi stările de tristeţe, mânie, nesiguranţa,pesimismul şi îngrijorarea pot stârni o criză cardiacă. În cazulstresului inima începe să bată cu putere, tensiunea arterială creşte,precum şi fluxul de sânge pompat de inimă. Poate să aibă loc unvasospasm(o îngustare) a arterelor ce alimentează inima.

(...) Specialiştii în nutriţie ne recomandă o dietă vegetariană,dar cum nu putem s-o respectăm cu stricteţe, să încercăm săfolosim mai des sucurile naturale, legumele şi fructele crude carecurăţă sângele şi întăresc muşchiul inimii, cum ar fi:

USTUROIUL, numit şi senatorul legumelor. Cel mai bineeste să-l consumăm pisat în piuă de lemn, repet piuă de lemn, sănu ia contact cu niciun fel de metal. Substanţa activă principalăeste compusul cu sulf alicină care este eliberată numai atunci cândusturoiul se zdrobeşte. Prin reducera depozitelor de grăsime de pepereţii vaselor de sânge, usturoiul previne rigidizarea arterelor,

îmbunătăţind circulaţia sângelui, ajutând la prevenirea atacurilorde cord. Usturoiul poate dilata vasele sanguine coronariene,prevenind angina pectorală. Ca să nu ne mai miroase gura, e binesă mestecăm apoi câteva fire de pătrunjel, mentă,leuştean saumărar.

Sucul de urzică, de pătrunjel şi al orzului verde, băute separatsunt foarte bune pentru întinerirea inimii şi pentru prevenireaformării cheagurilor de sânge.

Cura cu suc de lămâie exercită un efect depurativ, neutralizantal acidităţii sângelui, tonifiant al peretelui capilar. Se consumă înprima zi sucul de la o lămâie. Se creşte doza zilnică cu câte olămâie până se ajunge la 7 lămâi pe zi, iar din ziua a opta se scadedoza cu câte o lămâie până se ajunge la o lămâie pe zi. Doctorulhotărăşte dacă se mai poate repeta tratamentul după o pauză de 2săptămâni. Este recomandat să se consume cu paiul.

ŢELINA, în afară de efectele ştiute şi presupuse că ar fi unbun afrodisiac dovedit, totuşi, după ce consumi o tonă, are şicalitatea de a scădea tensiunea arterială, de relaxare a muşchilornetezi din pereţii vaselor sanguine, ceea ce duce la lărgireaacestora. Piureul de ţelină este bun, sau ţelina dată pe răzătoareîmpreună cu morcovul şi sfecla roşie este excelentă. Stoarceţi ¼lămâie şi puneţi 2 linguri de ulei de măsline extravirgin presat larece. Consumaţi salata pe inima goală.

MĂCEŞELE au proprietăţi vasodilatatoare arteriale şidatorită faptului că au cea mai mare cantitate de vitamina C,contribuie la scăderea permeabilităţii capilarelor sanguine. Subformă de ceai sunt folosite de cei mai mulţí consumatori. Dar arfi foarte bine ca măceşele să se conserve şi să se păstreze în miere.La un kilogram de măceşe spălate, uscate şi după ce i seîndepărtează moţul unde a fost floarea, se folosesc 2 kilograme demiere. Siropul care se obţine după macerare să se consume caorice sirop. Astfel se păstrează mai bine vitaminele C şi B2,pesctinele şi acizii organici, mai ales malic şi citric, inclusivtaninii.

CITRICELE, portocale şi grape-fruit fiind bogate încumarine, substanţe ce diluiează sângele, previn apariţiacheagurilor de sânge.

Cercetătorii au descoprit că marii consumatori de ROŞII au oinimă mai sănătoasă, care are tic-tacul regulat, fiind mult maipuţin expusă la afecţiunile care apar odată cu vârsta. Explicaţia arfi conţinutul bogat de vitamina A şi complexul B conţinut în roşii,bogăţia de potasiu, precum şi efectele benefice ale enzimelor şiacizilor organici asupra metabolismului.

STRUGURII, mai ales cei roşii, au un efect anticuagulantasupra sângelui. Să-i mâncăm şi în această perioadă, chiar dacăvin din Chile, Gecia sau Italia.

MERELE consumate ca atare 3 – 4 mere pe zi, sau 1-2 paharede suc/zi. Mărul este bogat în potasiu, element atât de necesar înreducerea tensiunii arteriale, precum şi în întreţinerea inimii. Seştie că cine mănâncă un măr pe zi are o zi de viaţă în plus.

Un studiu întreprins la o universitate din California adescoperit că NUCILE se află pe primul loc printre alimenteleconsumate de cele mai imune persoane la atacurile de cord.

Consumând cel puţin de 5 ori pe săptămână câte 5-7 nuci avem unrisc de 2 ori mai mic la atacul de cord sau deces de bolicardiovasculare. Să ne reamintim că nucile conţin grăsimi omega– 3 şi sunt bogate în magneziu. Studiile au arătat că acizii graşiomega – 3 micşorează nivelul de colesterol şi, combinat cu o dietăredusă în grăsimi saturate, reduc LDL (colesterolul dăunător) câtşi trigliceridele. Sunt diluanţi naturali ai sângelui, prevenind astfelapariţia cheagurilor sanguine care produc un atac de inimă sauunul celebral. Seminţele de IN conţin şi ele omega – 3. Seconsumă 2-3 linguri de seminţe de in proaspăt măcinate.

Fiind consumator constant de nuci, recomand ca ele să fiemâncate zilnic, câte 5-7, nu ca sâmburi cumpăraţi de la piaţă, carecu timpul râncezesc, ci să mâncaţi nucile sparte în acea zi. Dacădoriţi să le păstraţi sparte mai mult timp, conservaţi-le în mierepolifloră.

După părerea mea PĂDUCELUL este un regele al plantelormedicinale bun pentru tratarea şi vindecare anumitor boli aleinimii. De la păducel se folosesc florile, frunzele cât şi fructele.Florile şi frunzele se culeg la sfârşitul lunii mai şi la începutullunii iunie, iar fructele în lunile octombrie-noiembrie.

Acţiune farmacologică: sedativ cardiac şi nervos, antispas-modic, vazodilatator în special la nivel coronarian; hipotensor,adică diminuează tensiunea arterială, tonic cardiac şibradicardizant, adică duce la rărirea frecvenţei contracţiilorinimii.

Păducelul mai poate fi folosit în tulburările cardiace cusubstrat nervos, în dereglări de ritm cardiac, în palpitaţii şi înischemii(suferinţă provocată de circulaţia sanguină). Vindecăhipertensiunea, angina pectorală, ateroscleroza şi insomniilecardiacilor. De reţinut şi respectat cu stricteţe este că o cană deceai de păducel se bea în cursul unei zile, din care cel puţin otreime seara înainte de culcare. Fructele se folosesc ca atare,toamna după coacere, dar nu mai mult de 20 de buc. pe zi. Dinfructe, după uscare, se poate face pulbere care se consumă câte olinguriţă pe zi. Tinctura de păducel se consumă conformprospectului sau prescripţiei doctorului.

VÂSCUL. Maceratul din Vâsc diminuează tensiunea arterială(hipotensor) mai accentuat decât păducelul. De asemenea este unbun vasodilatator coronarian şi periferic şi suprimă durerea. Carecomanări majore se foloseşte cu succes pentru diminuareahipertensiunii, în ateroscleroză şi tulburări circulatorii. Şi el seconsumă, ca şi ceaiul de păducel, pe parcursul unei zile. Dereţinut: Vâscul medicinal rămâne verde pestre iarnă.

TALPA GÂŞTII. Ceaiul din această plantă este şi el bun pen-tru suprimarea durerii, este tonic cardiac, sedativ nervos şihipnotic.

COACĂZUL NEGRU. Se folosesc fructele pentru gemuri,siropuri, dar şi pentru a face din ele vin de coacăze. Bând 100 mlpe zi s-a dovedit că este un excelent revigorator al inimii. Dinfrunze se face ceai care este bun pentru combaterea hipertensiunii.Fructele de coacăz prin fierbere îşi păstrează în proporţie foartemare vitaminele.

SALVIA. Pe lângă multe alte calităţi, ceaiul de salvie are şi peaceea că este un bun stimulent al circulaţiei sanguine. Se bea câteo cană de ceai după fiecare masă.

ULEIUL DIN SEMINŢE DE STRUGURI O cantitate micăde ulei din seminţe de struguri consumată zilnic, asociată cu odietă hipolipidică poate ajuta la creşterea colesterolului „bun” –HDL şi la reducerea coesterolului „rău” – LDL (lipidele –grăsimile din sânge).

Notă: Lucrare prezentată la Simpozionul de Antropozofie laSpitalul de la Maşloc-Timiş.

Ştefan STĂICULESCU