Revistă deanaliză şiinformaţieculturală

Anul VII • Nr. 95 • februarie 2014 • editat de INTOL PRESS - ECOSTAR 21 • www.culturaarsmundi.ro

www.globalartfusion.com • www.pcichirdan.go.ro • cichirdan@yahoo.com

ISSN 1844 - 2358ISSN-L 1844 - 2358

PRIN LUMEA VĂZUTELOR ŞI A NEVĂZUTELOR: CUCONSTANTIN ZĂRNESCU

ŞI CONSTANTIN BRÂNCUŞI

Am fost, cândva, coleg de ser-viciu, cu fratele lui

Constantin, Pavel Zărnescu, laaceeaşi întreprindere, unde Pavel,neînsurat (şi eu de asemenea)„fluiera după gagicuţe şi le plimba cuelectrocarul prin curte, zicând că îşiplimbă viitoarea nevasta cu trăsura”.Era un tânăr şugubăţ şi îl îndrăgeamcu toţii. Astfel, am fost şi pe la ei peacasă, la Zărneşti – Lăpuşata şi i-amcunoscut pe părinţii lor – oamenideschişi, harnici, iubitori. Acolo,Pavel chiar m-a luat cu el, într-o zi,cu căruţa prin sat, să îl însoţim la împeţit. Aşa era obiceiul peacolo: cel ce merge împeţit umplea căruţa cu 5-6 flăcăi şimergeau la împeţit, la diverse fete, dorite sau nedorite, înbăşcălie, să mănânce şi să chefuiască împreună, o oră – două, încurtea gazdei, în contul ei. N-a ieşit însurătoarea când am fost,atunci, noi, dar le-a ieşit altădată, şi iată-l pe Pavel, acum,însurat şi cu copii de douăzeci şi cinci de ani, bine – sănătoşi,cu toţii la casele lor.

Pavel îmi povestea despre fratele lui, Constantin, redactor laRevista „Tribuna”, proaspăt angajat acolo de însuşiD.R.Popescu, marele scriitor,acesta remarcându- l peConstantin încă din aniifacultăţii terminate la Cluj. PrinPavel, am primit chiar şi roman-ul „Clodi primus”, cu autograf,când nu ştiu câţi să fi auzit, laVâlcea, despre ConstantinZărnescu, scriitor debutant – laCluj.

Am fost şi la nunta lui Pavel,unde ne-am distrat bine la masaburlacilor şi unde s-a cântat înneştire celebra „Bidineaua n-arecoadă”, cîntec de nuntă, cântecla modă, deochet şi hazostotodată, spre hazul tuturormesenilor şi s-a cîntat şi s-adansat, în jurul mesei naşilor, „Dansul găinii” – care trebuiedăruită, pe o covată, naşilor. Naşi: Lucia şi ConstantinZărnescu. Constantin era îmbrăcat într-un costum alb, impeca-bil, fiindcă tocmai se întorsese din Grecia, cu un grup de scri-itori, şi numai aşa, ne spunea, îşi închipuise a vedea Acropolele– îmbrăcat în costum alb…

M-a poftit pe la „Tribuna”, la Cluj, şi astfel am publicat şiacolo de câteva ori. Luam acceleratul din gara Râmnicului laora 0,30 şi la 7 dimineaţa eram direct la Cluj. Mai aveam timppentru o cafea la „Tosca”, în apropierea redacţiei, şi la ora 8 măprezentam la revistă, mai coboram o dată la o cafea cu cinevadin redacţie şi la 12 aveam trenul de întors. La ora 19 eram „îngara noastră mică” şi mai că nici nu se băga de seamă că lip-sisem din oraş. La ora 19,30 eram în centru, pe terasă, la cele-brul „Ursuleţul”, cu un „Ci-co” şi un rom în faţă, ca toţi ceilalţicomeseni: Traian D. Lungu, Goange Marinescu, VladimirMicicovschi, Alfred Garoescu şi mai tinerii G. Achim, NeluGuriţă, Virgil Toia, Costel Preoteasa, Marin Marian, Nei Darie,

cu toţii aflaţi în cautarea vocaţiei, aspiranţi, idealişti. CuNei Darie m-am oprit la Cluj, venind dinspreMaramureş, şi ne-au găzduit Constantin Zărnescu şisoţia sa Lucia, în apartamentul lor din Mănăştur, undeîşi aveau locuinţa, în tinereţe. Întotdeauna mă întreabăConstantin: „Ce mai face mareşalul Nei?” Îi apăruse, peatunci, lui Constantin Zărnescu, cartea „Aforismele şitextele lui Brâncuşi” cu Prefaţa de Marin Sorescu şieram tare încântaţi, cu toţii, de această capodoperă pecare am rumegat-o, apoi, pe îndelete. Zărnescu vedeanumai romburi şi ovoide peste tot: pe feţele şi petrupurile oamenilor, pe garduri, pe stâlpi, prin copaci, lao fereastră, la un balcon de bloc, pe ziduri, pe porţi, laintersecţie de străzi…

Cu vorba lui pasională – atunci ca şi acum – creeazărevelaţii. Opera lui Constantin Zărnescu aduce, în actu-

alitate, foamea de idei. „Eu am văzut idei”- pare să spună, înpaginile sale muncite, de Sisif care răstoarnă cuvinte iar cuvin-tele se rostogolesc peste el. În Constantin Zărnescu văd unConstantin Brâncuşi – aşchiind cuvintele şi dând la luminăopere magnifice scăldate în lumina hiperboreeană.

Nu am expus, în rândurile de mai sus, decât câteva clipe deviaţă ocazionate şi însăilate pe respectul ce-l port dulciloramintiri nătângi, adeseori, faţă de un prieten, de un frate maimare, de un om şi un scriitor de o mie de ori mai mare decâtmine, de o mie de ori mai mare decât mulţi dintre contemporanii

săi.Să-i dea Dumnezeu să izbândească de

o mie de ori mai tare decât până acuma, întimpul care ne-a mai rămas, smuls ca unfulger din cerul imens al Eternităţii.

Să-i dea Dumnezeu sănătate şi luminăîncepând din această primăvarăbinecuvântată cu ploi rodnice, ca oBunăvestire ce ne-a fost dintotdeauna, cao Binecuvântare ce se aşează, în chip deporumbel, peste creştetele capelor noas-tre.

Ne caracterizează, şi pe el şi pe mine,dintotdeauna, următoarele versuri înti-părite în minte şi tipărite pe aceastăpagină:

***

Felix SIMA

legată este cartea precum eşti şi-i descifrezi în taină slova

vechela umbră între tomuri bătrâneşti cu literă albastră la ureche

din foaie se ridică fără greş o seceră de vorbe - către tâmplă şi cade toată floarea de cireşpe mâna-ţi ridicată (cum

se-ntâmplă)

rămân nedesluşite înţelesuri şi cărţii îi redărui primul dor din viaţa ticluită cu eresuri şi cu capitol unic - muritor,

aduc cu mine un cuvânt cu carul revărsat din nori călătorind pe roţi subţiri şi şchiopătez adeseori

şi ce culori şi ce cocori mă înveşmântă când iubesc la răsărit şi la apus de timpu-acesta cât trăiesc

mi-e tare dor de-o poezie care să spună tot ce sunt, ce merg, ce fac în lumea vie precum în Cer şi pre Pământ

s.f.

o, suflete, coroana mea de brad prin care zilnic înverzesc

şi cad,

ŞTEFANDUMITRESCU

1 MARTIE

Iubito,dragostea este ca Pământuleste atât de mareîncât ca să o vezi ar trebui să

te îndepărtezi de easă te înalţi deasupra ta şi

deasupra eisă ajungi pe LunăŞi atunci o vei putea

vedea învăluită într-o aurăgalben verzuienespus de dulceca un suflet imens

Dar nu vei putea niciodată să te înalţi

deasupra ta şi deasupra eisă ieşi din sfera eide gravitaţie

Dacă te culci pe pământŞi-ţi desfaci larg braţeleca şi cum ai lua pământul

în braţeatunci eşti răstignit pe ea

ca şi cumai fi Iisus Christos care s-a întorsşi şi-a luat crucea în braţe

Mergând în iad cântând în gura mare

cu crucea în braţe.

Dacă te culci pe faţa eicum te-ai culca pe

pământşi-ţi desfaci larg braţelecu privirea pierdută în

înaltul ceruluiIisus se mai răstigneşte

încă o dată prin tine

Atunci îl vezi pe DumnezeuCum te priveşte blând cu omelancolie nesfârşităaşa cum este răstignit pe cerşi cum vine

Fiind atât de aproape de ealipit de ea tot timpulneputând s-o cuprinzi cu privireanu vei cunoaşte

dragostea niciodată

Numai gravitaţie eine pătrunde dulceca nişte raze auriiŢipătoare

Ea ne hrăneştefăcând seminţele să încolţeascăsi spicele de grâu şi tulpinile

porumbilor să pornească înalte înspre Dumnezeu

ne dăruieşte apa fragedă rece şi înmiresmatămirosind a fragia izvoarelorcare sunt mâinile ei întinse

către noi să ne mângâie

Ea ne dăruieşte dimineţiledulci şi fragede ca rouacântecul ciocârliilor şi mareaaurie de cântece a greierilorcare sunt fraţii noştri născuţi dinea şi hrăniţi de ea

Noi suntem ca eacăci din ea ne-am născutşi în ea ne vom întoarcela început

Ea se întinde înlăuntrul nostru lanesfârşitŞi dinăuntru nostru se înalţăîn afara noastră la nesfârşit

Noi nu putem să fim în afara eiŞi nici gândi şi iubi în afara ei, plini de ea fiind până în adânculnostru.

Aşa cum Dumnezeu afăcut cerurile şi pământul

Ea a fost făcută de Dumnezeuînainte de a face pământul

şi cerurilecăci ce este Dumnezeudecât Dragoste

Şi dacă ea este Dumnezeuatunci ea a făcut cerurile

şi pământul

De aceea noi suntem fraţi cupământulpe care-l sărutăm toată viaţa

cu tălpile noastrecând mergem desculţiiar cerul ne mângâie tot timpulcu aerul lui luminosşi înmiresmatmirosind a cântece de

privighetoribeat

Ne naştem din eaNe hrănim din eaTrăim în eaApoi când obosimCoborâm şi ne odihnim în ea

IUBITO, DRAGOSTEA ESTECA PĂMÂNTUL

C. Zărnescu dând autografe,1994, Teii înfloresc pentru

Irina, ediţia a II-a

2 CULTURAvâlceană februarie 2014

Curios, poate, sau de neîngăduit pentru vârsta şi stareamea socială, dar n-am fost niciodată până acum într-o

saună. Iar deunăzi, am primit, iată, prima invitaţie pentru oasemenea experienţă. Cum invitaţia venea de la Cineva, în prea-jma căruia te simţi ca la examen când trebuie să demonstrezi odificila problemă de matematică şi nu intuieşti de unde să începişi încotro să-ţi îndrepţi gândul pentru a alici măcar ceva care săte salveze de ridicol, închipuiţi-vă că am refuzat politicos,rugându-l să nu se supere, să rămână invitaţia pentru altă dată.

Atunci, acel Cineva, ghicindu-mi gândurile, se ridică delângă mine, merse în bibliotecă, de unde îmi aduse o carte pecare mi-o întinse, dăruindu-mi-o cu prietenie.

Am cântărit-o din priviri, aşa cum fac de obicei la librărie :George Păun, Ultima saună, Editura Dacpress, 2006, o sută şiceva de pagini, proză, desigur roman, apreciez eu după o primărăsfoire în grabă, derulând sub priviri câteva dialoguriîntâmplătoare dintre personajele cărţii.

Invitaţia la saună ar fi fost pentru joi după-amiază.Au trecut două zile de la vizita mea şi mi-am amintit că toc-

mai în aceste momente aş fi putut fi în saună, dacă aş fi acceptatinvitaţia. Mi-am amintit brusc de carte şi am început s-o citesc.

La început mi s-a părut că nu voi putea ţine firul într-opoveste cu personaje ale căror nume străine nu le puteam repedememora, fiind nevoit deseori să reiau pagini anterioare pentru afixa sintaxa dintre personaje: Grieg, Martti, Timo, Nikos, Leilya,Luc, şi unul dominându-le pe toate prin filozofia vieţii, prin forţaspirituală, dar şi prin copleşitoarea forţă fizică. I se spunea înmulte feluri, Tarzan, Bunicul, Bătrânul, Ahab căpitanul,Vikingul, Ursul, Sălbaticul, Colosul şi, îndeosebi, Profesorul.Dar după primele zece pagini lucrurile au început să se lege,fiindcă autorul se dovedea a fi o minte bine organizată, de parcăpunea premisele unei demonstraţii. Acţiunea romanului sedesfăşoară în cadrul unei Universităţi dintr-o ţară nordică, lanivelul unui grup de cercetători în matematică conduşi deProfesor, o somitate în domeniu cu numeroase cărţi şi articolepublicate, cu doctorate la numeroase Universităţi, dar şi un

împătimit al saunei. Titlul romanului, apoi primul cadru,construit contrapunctic cu finalul, asigură cheia de lectură.Perspectiva narativă este una subiectivă, din unghiul lui Grieg,cercetător român, proaspăt sosit în grupul celorlalţi cinci.Romanul adună la început personajele în jurul catafalculuiProfesorului, mort la vârsta de 65 de ani, apoi întreaga acţiuneeste dată retrospectiv până la acest moment. Cititorul descoperădouă planuri ale romanului, unul faptic, în care «grupul celorşase » conduşi de Profesor, admiraţi de unii, invidiaţi de alţii, seconfruntă într-o lume în care, deşi academică, este roasă de vier-mele invidiei, şi altul, cu totul deosebit, un plan al reflecţiilor,construit mai mult eseistic, deşi susţinut de dialogul dintre mem-brii grupului şi Profesor, unde ideea de saună nu este unexerciţiu de igienă, ci un ritual de purificare spirituală, o filozo-fie a vieţii. Fiu al locurilor acelui oraş universitar finlandez,internat la spital în urma unor tulburări de metabolism, după ceîi condusese pe membrii grupului pretutindeni arătându-le locu-rile copilăriei, platoul de sus al oraşului şi derdeluşul din aniiinocenţei, Profesorul lipseşte de la Universitate o săptămână,lăsând un gol imens în atmosfera entuziastă a grupului.Simţindu-şi sfârşitul aproape, trimite în secret lui Grieg un plictestamentar, prin care cere apropiaţilor săi ca după moarte să fieincinerat în sauna de la ţară, una dintre cele mai vechi dinFinlanda, după cum spunea el, şi, în acelaşi timp, îi invită pe toţiîn prima joi de după ieşirea din spital la sauna din apartamentulsău, care va fi, de altfel, ultima saună, motiv ce dă şi titlul roma-nului. Avea pentru saună o adevărată veneraţie. Invitându-i pecolaboratorii proiectului său la saună, săvârşea un ritual iniţiatic.Este semnificativ pasajul dintr-o carte a bătrânului Enola, buni-cul actualului său rival de la Universitate, pe care-l rosteşte maiîntâi în finlandeză, pentru a-i păstra cât mai mult caracterulsacru, abia apoi traducându-l pentru a fi înţeles de ceilalţi : Suntnăscut în saună şi în saună mi-am petrecut cele mai plăcuteclipe ale vieţii. Tot în saună vreau să mă sfârşesc, pentru că sobaşi pietrele şi căuşul şi vihta din ramuri de stejar şi ulm şi bănciledin scândurile cărora răşina a picurat pe podele şi pereţii dincare răşina s-a prelins ca nişte lacrimi de chihlimbar, toateacestea mă cunosc aşa cum nici un om nu m-a cunoscutvreodată, mă iubesc aşa cum nici un om nu este în stare să

iubească, mă simt al lor mai mult decât al oricărui altcuiva. Iarcând va veni clipa, când Dumnezeu va hotărî acea clipă, îL rogs-o potrivească la mijloc de saună şi-L mai rog să deschidătavanul saunei mele, astfel încât sufletul să-mi pornească spreEl împreună cu ultimul löyly pe care mâna mea va mai fi în staresă-l arunce, iar voi cei care mai rămâneţi, să nu ştiţi dacă prinacoperişul desfăcut este numai löyly, sau este şi sufletul meuridicat în văzduh, pentru a se răcori după ultima saună a trece-rii mele pe pământ. Acesta este testamentul meu, ruga de a măsfârşi în saună. Spiritul acestui pasaj se regăseşte armonic cătresfârşitul romanului, când Profesorul, ca un sacerdot, predă parcăiniţiatic ritualul ultimei saune: Sauna e un templu, Nikos, şi tu artrebui să ştii ce este un templu. Înăuntru nu ne purtăm cumdorim, ci aşa cum trebuie. Şi pentru a intra în templu şi pentrua intra în saună, trebuie să te pregăteşti dinainte Îţi laşi gându-rile întunecate afară, pornirile rele, gândurile de mărire, derăzbunare, ura, ranchiuna, nimicnicia, toată deşărtăciunea ţi-olaşi afară, îţi pui halatul, îţi pui prosopul pe după gât, staicâteva minute într-un fotoliu, taci intri în tine,te inspectezi pen-tru a vedea dacă eşti gata de ritual, îţi aduni ki-ul, cum ar spuneun înşelept japonez, abia apoi te dezbraci şi deschizi uşa saunei,desculţ şi fără haine, fără ochelari, fără zorzoane, fără ceas –Doamne fereşte,pentru că în saună nu există timp – ca la botez,pentru că sauna este un repetat şi binefăcător botez, pe care ţi-l oficiezi singur. Înăuntru nu trebuie să fii decât tu, cel maiautentic şi mai curat tu posibil, pietrele încinse, löyly şiDumnezeu. Löyly făcând legătura între tine şi El, purificându-te,topind şi luând din tine toată zgura vieţii. După saună trebuie săte simţi curat la suflet, ca un nou născut, Nikos.

Am terminat cartea în numai câteva ore de lectură, cu sufle-tul fremătând încă de frazele desprinse parcă din texteleşamanice orientale. Am mângâiat copertele lucioase, descope-rind pe cea din faţă desenul lui Ion Aurel Gârjoabă sugerândrugul de incinerare a Profesorului, iar pe cea din spate un frag-ment din citatul de mai sus, ale cărui reverberaţii îmi răsuna încăîn minte.

Intr-adevăr, acum mă simţeam pregătit să dau curs invitaţieila saună. Am deschis calculatorul şi i-am scris un e-mail celuicare-mi dăruise cartea, autorul însuşi, mulţumindu-i pentrucarte, dar şi pentru invitaţia la saună, şi rugându-l să măprimească într-o joie în care iarna românească va scânteia de gerca iernile finlandeze

Prof. Marian MIHĂESCUCurtea de Argeş

INVITAŢIE LA SAUNĂ…

Luni 29 ianuarie 2014, ora 19Sala “Lahovari”

Orchestra simfonică a FilarmoniciiDirijor: Alexandru Ganea

Solişti:Alexandru Tomescu – vioarăEvgheni Tonka – violoncel

În program:Jean Sibelius – Vals tristJohannes Brahms – Concert pentru vioară, violoncel şi

orchestrăFranz Schubert – Simfonia a IV-a

*Alexandru Ganea s-a născut pe 19 mai 1971, Alexandria,

jud. Teleorman.Absolvent al Liceului de Artă “George Enescu“ din

Bucureşti, specialitatea vioară, 1990. Absolvent al Academiei de Muzică din Bucureşti, Facultatea

de Interpretare Muzicală, specialitatea vioară, clasa prof. univ.Cornelia Bronzetti, muzică de cameră, clasa prof.univ.dr. DorelPaşcu Rădulescu, 1995.

Master la vioară şi muzică de cameră, 1995-1996 în cadrulAcademiei de Muzică din Bucureşti, Facultatea de InterpretareMuzicală.

Absolvent în 2001 al Universităţii Naţionale de Muzică dinBucureşti, Facultatea de Compoziţie, Muzicologie şi Dirijat,specialitatea – dirijat orchestră, clasa conf. univ.dr. DumitruGoia.

Cursuri de perfecţionare (dirijat orchestră) cu Sabin Pautza,2004, 2005.

Doctor în muzică al U.N.M.Bucureşti, 2010. 2008, dirijor al Filarmonicii din Piteşti. (Fragment din CV

personal)*

Alexandru Tomescu (n. 15 septembrie1976, Bucureşti) este violonist român,câştigător a numeroase premii naţionale şiinternaţionale la festivalurile de muzicăclasică. De la debutul său din 1985, a susţinutpeste 200 de concerte şi recitaluri în 26 de țări(Franța, Olanda, Japonia). Pentru măiestrialui, i-a fost acordat de către statul român pri-vilegiul de a cânta pe vioara Stradivarius carefusese anterior în posesia muzicianului IonVoicu. (Fragment din CV personal)

*Un spectacol atât de aşteptat!...Atracţia a fost, desigur, acest

Dublu concert pentru vioară şi violoncel de Johannes Brahms,cântat de mai multe ori la Râmnicu Vâlcea, cu atâta succes…Noi l-am reţinut pe acela din stagiunea 2004-2005, cândSebastian Tegzeşiu şi Olga Bianca Mănescu, vioară şi violoncel,l-au interpretat cu atâta patos şi elan tineresc…Dar ne-amamintit şi de memorabila imprimare discografică din 1970 cuJosef Suk (vioară) şi Andre Navarra (violoncel)… Scriam în2005: „Johannes Brahms a compus acest concert într-o perioadăa vieţii plină de optimism, imediat după ce a împlinit 53 ani,atunci, când a bătătorit mult spaţiul natural sălbatic, când a prac-ticat sportul nautic, când a iubit ocazional, strecurând toatetrăirile şi simţirile sale sufleteşti în acest opus de extraordinarăalură romantică. Din această cauză, cred eu, a combinat vibraţiabaritonală a violoncelului cu vibraţia de sopran a viorii.

Orchestra sclipeşte în tonalităţi şi energii de încredere, întrăiri tumultoase, frumoase, are un curs paralel, şi, deseori intrăîn aprig dialog cu cele două instrumente soliste.

Partitura viorii şi violoncelului este parcă ruptă dintr-unfenomenal estetic, şi patetic, cvartet de coarde, rolul viorii doi şiviolei fiind preluate de orchestra simfonică” (Info Puls, aprilie2005, şi „Interferenţa Artelor. Critice. Muzica”, Ed. Intol Press,2011, pag. 139).

În seara concertului din luna ianuarie anul curent melomaniiau venit mai ales pentru Alexandru Tomescu şi celebra sa vioară,

pentru Evgheni Tonka, care, amândoi, au fost aplaudaţi la scenădeschisă. A existat şi un incident neprevăzut!...chiar „celebra savioară”- atât de vestită - le-a jucat tuturor festa, în timpulDublului de Brahms, partea I, dezacordându-se fatal!... Dupăcâteva secunde concertul a fost reluat...Partea a treia a permiscelor doi solişti, care s-au întâlnit cu orchestra în ziua concertu-lui (vă daţi seama ce a fost în capul şi sufletul dirijorului-să intreîntr-o armonie, rezonanţă sclipitoare, demnă de numele celor doisolişti, de lucrarea-cum spuneam şi mai sus-a lui JohannesBrahms, una dintre cele mai frumoase din literatura muzicalăscrisă pentru cele două instrumente...) să intre în reala rezonanţăcu lucrarea mult aşteptată.

În partea a doua a seratei muzicale de la Filarmonicavâlceană, din 29 ianuarie, melomanii au avut ocazia să asculteSimfonia „Tragica”, a IV-a, de Robert Schumann, o lucrare încare dirijor şi orchestră s-au completat-conlucrat atât de bine,rezultând produsul atât de căutat şi la care aspiră toţi, şi care secheamă...arta interpretativă! Un simfonic foarte atractiv, şireuşit!...

Petre CICHIRDAN

Alexandru Gane

ALEXANDRU TOMESCU ŞI EVGHENI TONKAÎN CONCERT EXTRAORDINAR

EvgheniTonka

AlexandruTomescu

3februarie 2014 CULTURAvâlceană

Opiesă de teatru în XIV Tablouri scrisă de ŞtefanDumitrescu în 1981, în acelaşi an fiind şi premiată de

către Secţia Dramaturgie a Uniunii Scriitorilor. Un text-teatrucare trăieşte alături de piesa „Tuer sans gages” („Un ucigaş fărăsimbrie”) apărută în 1958 la Editura „Gallimard”, scrisă deEugen Ionescu. Iată, un debut promiţător al tânărului dramaturgŞtefan Dumitrescu, născut în 1950 în Valea Mare, judeţulVâlcea, şi căruia Ana Blandiana, în 1971, în revistaContemporanul, îi prevedea un mare viitor...Aşa ni se pare şinouă că este vorba în 1981, când scrie această piesă, pe care ocitim acum, şi suntem cu gândul la acele vremuri ale anilor ’80în care puteam citi teatrul lui Eugen Ionescu atât prin cărţileEditurii „bpt” cât şi prin intermediul revistei „Secolul XX”... Şi,iată ce spune şi celebrul om de teatru Liviu Ciulei, în anul 2000,despre piesa lui Ştefan Dumitrescu...“Înţeleg de ce acum treizecide ani Teatrul Mic a pus piesa (piesa de teatru “Râsul” n. n) lasertar. Desigur i-a speriat – pe atunci, stilul modern al piesei – şiîşi făceau gânduri despre posibilele aluzii şi comparaţii cuprezentul” (Liviu Ciulei, 20 iulie 2000).

„De ce se râde”? se întreabă Ivan Haraşov, unul dintre per-sonaje, şi-l întrebă şi pe doctorul psihiatru Jean Alen şi care îirăspunde: „Atunci când cineva spune o glumă-care intră în con-trast cu imaginaţia noastră”... „Da aşa este, un prieten de-al meuzice că între om şi un animal este un contrast foarte mare, şi, deaceea, râde întruna”. A observat el că atunci când împuşcă opasăre, se opreşte din râs...şi de atunci împuşcă păsăriîntruna...Nevasta prietenului râde şi ea, dar nu ştie de ce...Separe că lumea din insula respectivă, unde se petrece acţiunea,este cotropită de o molimă a râsului, doar, că acest râs, în capulspecialiştilor poate să ducă la o creştere vertiginoasă aproducţiei, prin creerea de bună dispoziţie.

Dar, să privim puţin realitatea deceniului opt, atunci cândconducerea de partid şi de stat sugera arhitecţilor, directorilor deîntreprinderi să creeze spaţii care să aducă buna dispoziţie a

muncitorilor, salariaţilor...Se introdusese radioul în secţiile deproducţie şi era...oribil! se cânta muzică populară... strungariifluierau în timp ce strunjeau. Se pare că ideea le veniseconducătorilor, de la chinezi sau japonezi...Nu a durat mult, căciaparatele s-au închis, şi s-au deschis, în chiar în 22 decembrie1989, când, I. Caramitru sau M. Dinescu strigau că dictatorul afugit!...aşa am aflat eu de Revoluţia din 1989, din care cauză nuam primit carnet de revoluţionar fiindcă în zorii anului 1990, num-am prezentat la Comitetul Central să lucrez la ziarul„Dimineaţa” ( datorită colegilor care îmi ascundeau notele tele-fonice primite de la Bucureşti). Acum înţelegem de ce piesa aintrat la sertar, după cum ne spune Liviu Ciulei...Dar de ce nu sejoacă acuma? De ce nu a fost pusă în scenă de cei care strigau în1989?

Desigur, acest conţinut de teatru, în XIV Tablouri,rivalizează cu piesa lui Eugen Ionescu şi ea este supărătoarepentru orice vreme, dar mai ales pentru acele timpuri şi la acelepopoare care exagerează, în mod laş, făcând haz de necaz,ascunzând viclenia înăscută, târgoveaţă, în spatele aşa ziselorbancuri, transformând realitate în ceea ce nu suportă ea să fie,mistificată! Această mistificare care ne înnebuneşte de laCaragiale încoace, trece în developare şi pe la Eugen Ionescu, nueste iertată de tânărul nostru compatriot, din 1981, care odesţeleneşti brutal, aşa cum o face mai târziu şi în „Caragiale sepupă cu Stalin” (2004)...Stau şi mă-ntreb de ce teatrele dinVâlcea, publice şi de stat, nu ni l-au făcut cunoscut pe acestgenial scriitor de la Tulcea şi pe care Uniunia scriitorilor dinRepublica Moldova l-a propus pentru premiul Nobel! Oare câtmai trebuie să râdem noi, nu de prostiile noastre, ci de vai, vaidegetul arătat între degete!

...Atâta dispoziţie se dezvoltă în diverse domenii ale vieţiidin insula lui Ştefan Dumitrescu, din piesa cu titlul „Râsul”,Ministerul Economiei (pe lângă faptul că toţi s-au îngrăşat),obţinând recorduri în producţie de cinci ori mai mar!!! La feldoamna Elisabeta Coman şi domnul Henri Coman, şi cei doi

copii, îngăşându-se de râs,pentru Premiul Nobel primitpentru „pedagogia bazată perâs”! E he hei, până şiviitorogul LI TAI NE şi doam-na sa se propădesc la propriu şila figurat de râs... Ce mai,terapia a dat roade, numaiprostia poporului din insulăa exclus sintagma-sagaromânească, aceea că, „dupărâs vine şi plâns”!...

Fiindcă rezultatele au fostpromiţătoare, ţările vecine,

întreg mapamondul este cuprins de prostie, şi aplică aceeaşitehnologie, fiind mai mulţi, având şi şanse de depăşire aproductivităţii, a profitului, globalizarea, punându-i înfrunte...Însă, începe declinul din insulă, dar nu înainte de declin-ul mapamondului, neexistând antidotul râsului, decât poate„râsul de râs” care nu poate duce delirul mai departe, acestasfârşind, umflându-se precum buhaiul de baltă!

O piesă admirabilă, pe care Doru Moţoc o vedea jucată maiales în străinătate! eu, eu, nfiind de acord cu domnia sa deoareceeste bine să râdem noi de noi înşine şi după aceea să-i facem şipe alţii să râdă, de ce nu, să plângă! Un text ca lacrima, limbajuniversal, alură interioară shakespeeriană, un teatru care scoateautorul şi publicul său cu faţa la lumină, curată!

Băşcălia, ironia, la prezentul şi trecutul unei comunităţi estedezarmantă...spune Henri Coman după primirea PremiuluiNobel: „Lucrarea asta o aveam în cap de douăzeci de ani şi, nuam scos-o de teamă să nu râdă lumea de mine! Acum, însă, iauPremiul Nobel cu ea”!...Colosal! câtă asemănare cu timpul deastăzi, când în zece, paisprezece ani, românul a ajuns de câtevaori mai mai prost!...ca un cârd de gâşte mânate de la spate de o„Coană Pipa”, care să le spună când să aplaude sau să iasă lavot! Da, tragică soartă se prevede pentru omul secoluluiXXI...spune LI TAI NE: „Râsul este o penibilă boală, şi ridicolă,de care va pieri, omul!”

Cickirdan

Sala de conferinţe a Complexului Spiritual-Cultural„Sfântul Antim Ivireanul”, din incinta Centrului

Eparhial al Arhiepiscopiei Râmnicului, a găzduit pe datade 20 februarie 2014, începând cu orele 11.30, a X-a ediţiea Simpozionului „Misiunea Bisericii în lucrarea pastoralăşi culturală a Patriarhului Justinian Marina şi aMitropolitului Bartolomeu Anania”.

Tema centrală a simpozionului a reprezentat evocareapersonalității emblematice a doi mari ierarhi ai BisericiiOrtodoxe Române, vâlceni la origine: Patriarhul JustinianMarina şi Mitropolitul Bartolomeu Anania.

Manifestarea religios-culturală dedicată omagierii celor doiiluştrii ierarhi, a fost organizată de către ArhiepiscopiaRâmnicului împreună cu Seminarul Teologic „Sfântul Nicolae”Râmnicu Vâlcea, Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul”Vâlcea – Secţia Împrumut Carte pentru Adulţi şi Sala deLectură, Societatea Culturală „Anton Pann” şi Asociaţia LigaFemeilor Creştin Ortodoxe din Râmnicu Vâlcea. Evenimentul seînscrie în cadrul anului omagial euharistic (al Sfintei Spovedaniişi al Sfintei Împărtăşanii) şi a anului comemorativ al SfinţilorMartiri Brâncoveni în Eparhia Râmnicului.

În deschiderea manifestării Pr. Constantin Cîrstea, ConsilierCultural în cadrul Arhiepiscopiei Râmnicului, moderatorul

întrunirii, a transmis participanţilor cuvântul de binecuvântare alÎnaltpreasfinţitului Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmniculuişi al Preasfinţitului Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop-Vicaral Arhiepiscopiei Râmnicului şi a rostit un cuvânt dedicat vieţiişi activităţii pastorale şi culturale a celor doi înalţi prelaţiortodocşi români.

În continuare Prof. Augustina Sanda Constantinescu,Directorul Bibliotecii „Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea aţinut un cuvânt dedicat momentului comemorativ.

Dintre temele ce au fost dezbătute în cadrul simpozionuluiamintim: „Biserica Ortodoxă Română slujitoare a valorilorcreştine şi identităţii naţionale” – Pr. Prof. Dr. Ioan Gavrilă,„Jertfa Euharistică ca moment de intensificare a unirii între

Hristos şi mod de prelungire în om a relaţiilor de iubireintratreimice, în interiorul Bi¬ sericii” – Pr. Prof.Dr. IrinelCojocaru, „Patriarhul Justinian Marina – preot de parohiela sat şi oraş” – Pr. Constantin Mănescu, „BartolomeuAnania – mare scriitor, teolog şi ierarh al BisericiiOrtodoxe Române” – Conf. Univ. Dr. Ioan Şt. Lazăr,„Patriarhul Justinian Marina în conştiinţa contempo-ranilor” – Prof. Dr. Nicolae Dinescu, „Mari Ierarhi Vâlceniai Bisericii strămoşeşti” – scriitor Zenovia Zamfir şi„Legăturile Preotului Ioan Marina cu Mitropolitul IrineuMihălcescu” – Mădălin Trohonel, Radio „Renaşterea” –

Cluj.În încheiere a avut loc festivitatea de premiere a copiilor

participanţi la Concursulşcolar„Patriarhul Justinian Marina şiMitropolitul Bartolomeu Anania – Slujitori harnici ai Bisericiistrămoşeşti”.

Manifestarea cultural-istorică a adunat la Centrul Eparhial alArhiepiscopiei Râmnicului istorici, cercetători, jurnalişti, profe-sori, preoţi, seminarişti, elevişi alte personalităţi ale vieţii cultur-ale vâlcene.

Source: arhiram.ro

SIMPOZION DEDICAT PATRIARHULUI JUSTINIAN MARINA ŞI MITROPOLITULUI BARTOLOMEU ANANIA

ŞTEFAN DUMITRESCU: „RÂSUL”

FEREASTRA FRUMOSULUI DIN NOI - ARTA

Se spune ca ochii sunt fereastra sufletului.Arta este izvorâtă din sinceritatea trăirii, din mirarea în faţa

frumuseţii naturii şi aoamenilor. Arta este în esenţă cea maiprofundă expresie a creativităţii umane.

La sfârsitul lunii februarie 2014, la Centrul de Recuperarepentru Persoane cu Handicap Vâlcea, s-a desfăşurat cea

de a XI-a ediţie a Salonului artiştilor - persoane cu dizabilităţi -sub genericul „Arta - fereastră a sufletului”. Evenimentul a fostorganizat de Centrul de Creaţie Vâlcea.

În cadrul manifestări au expus: Robert Angheloiu, AdelinaArdeleanu, Bogdan Ardeleanu, Sorin Duican, Florin Duţulescu,Mirela Ghiţă, Alin Ionescu, Ileana Ionescu, Gabriel Medvedov,

Diana Mitulescu, Bogdan Olteanu, Dana Rădău, Paul Stănişor,Rodica Vişinescu, Dumitru Zamfira. A urmat un recitalul poeticşi muzical susţinut de Rodica Vişinescu care a încântat asistenţa;scriitorul Ilorian Păunoiu şi-a prezentat noile « proiecte cultu-rale », scriitorul Marian Pătraşcu a vorbit despre realizările şiîmplinirile persoanelor de la Centrul de Recuperare pentruPersoane cu Handicap Vâlcea . Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai luiDumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cubunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare.Îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă arecineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum şi Hristos v-aiertat vouă, aşa să iertaţi şi voi. Iar peste toate acestea,îmbrăcaţi-vă întru dragoste, care este legătura desăvârşirii.

Zenovia ZAMFIR

4 februarie 2014CULTURAvâlceană

Dedicaţie pentru noi, iată, de la autorul cărţii: ARINA-roman-Editura InfoRapArt, 2013... „Una după alta/

când negre când albe/ filele anotimpurilor/ presează ca pe-ofloare uscată/ crochiul destinului/ gri”. Am citit, am citit fără sănotez pe carte, apoi, am notat şi am citit în continuare, şi, iată ceam găsit: „Şi când simţi asta-adaugă vocea interioară-nu se maipoate să nu-ţi dai seama că, într-adevăr, pentru a fi fericit, omulare nevoie în realitate de mult mai puţin decât ar fi tentat să crea-dă”.... „Octombrie. Ziua pe sfârşite, cenuşie şi umedă, dădea târ-coale pereţilor casei ca o căţea hoinară şi flămândă în căutareavreunui colţişor uscat, în care să se culcuşească.”... „ Ce senti-mente, ce empatie, ce romantism, ce etică, atunci când dinumbră măcar, dacă nu cu cuţitul la os, îl pândesc reumatismul,guta, prostata...ce denumire, cred că nu întâmplătoare...prost-tată, că nici asta, în marea lor majoritate, bărbaţii nu reuşesc săfie.”... „Tineri, cei mai în vârstă păreau să fi avut doar puţinpeste patruzeci de ani, plini de morgă şi îmbrăcaţi la patru ace,Parcă vin de la nuntă, gândise Arina, privind către ei.”... „Acolosus, unde se aşteptase să întâlnească fizionomii distincte, vedeaca într-o oglindă strâmbă, reflexiile groteşti ale unuia şi aceluiaşichip, ce-şi divizase într-un mod inexplicabil trăsăturile hâde:prostia, lăcomia, aroganţa, narcisismul, toate laolaltă adunate,îşi roteau de jur împrejur ochii hămesiţi, dornici să mai culeagăfie şi din mers măcar câteva licăriri de admiraţie.”... „Un adevă-rat asalt, o adevărată invazie de clănţăi ce se căţărau hulpavi, valdupă val, pe toate treptele ierarhice, mitraliind în dreapta şi stân-ga cu vorbele lor goale, rânjind slinos şi plini de satisfacţie, oride câte ori nu erau prea ocupaţi de contemplarea propriilorimagini, reflectate în strălucirea castelelor de sticlă în care pre-ferau să se închidă, spre a se feri de muritorii de rând”

O primă constatare, imediată, personajul nostru, Arina, seaflă în acel punct de viaţă cotidiană, în care ne uitămîn urmă sausuntem afectaţi tot mai mult de trecut, acel trecut care ni se parelogic, determinant în trăirea vieţii pe care ne-o dă vârsta, şi spe-ranţa, astăzi, tocmai de această stare sufletească care ne lipseşte,inevitabil, nemaiputând face uz... Aşa că ne uităm-gândim cuciudă la tot ce este mai rău în prezent!...visul nopţii trecute,bunăoară „o noapte care se spărgea pe neaşteptate în mii de cio-buri”, perspectiva unei zile care nu promite nimic... Ba nu, existăpromisiunea unei cafele pe care „fără grabă şi-o turnă în ceaşcă”

şi în care, înainte de a se îndrepta dinnou spre dormitor „îi adăugă u n vârfde linguriţă de Cardaman”. Tot perso-najul nostru gândeşte dispreţuitor lareclama TV de la şapte dimineaţa, laauzul căreia te apucă groaza, că nugăseşti explicaţie la această barbariede necalitate care ne-a invadat viaţa,acest moment, în care „printre clăbucide săpun” auzi „Asta-i pohta ce-ampohtit”!...el personajul idiot, dinreclamă, sugerând fericirea descope-ririi unui produs de calitate (normal,falsă! dar răspândită printre oameni-farsă la care protecţia consumatoruluiînchide ochii), săpunul...Da, reclamăla detergenţi, care este esenţa vieţiinoastre şi prin care dorim - sisific -inutil - să facem diferenţa între sat şioraş...

Cam aceasta este esenţa, Arina şi viaţa ei-singurătatea, per-sonajul Taniei Nicolescu; sigur, un alterego vizibil de cum des-chizi cartea, de cum deschizi oricare carte scrisă de acest autor.Ar fi şi imposibil să fie altfel, în viaţă, litera unui scriitor serios-experienţa, stările, trăirile proprii, fiind hrana esenţială a lucruluisău căutat şi de alţii...Arina, cum ziceam, descoperă în aceadimineaţă că cel mai bun lucru care-l poate face este să arunceun ochi asupra gospodăriei-casei nelocuite rămasă ei în custodiedupă încetarea din viaţă a unei surori mai mari...O casă ca şisufletul Arinei, părăsită de speranţă, amândouă aşteptându-şiimplacabilul sfârşit conform aritmeticii timpului...Un roman„gri” care se întinde pe câteva zeci de pagini, un roman secvenţăde viaţă, pe care autoarea tot una cu pesonajul îl ţine cu măestrieîn mâna cu care scrie şi oferă şi celorlalţi această experienţă-sec-venţă din viaţa unui om singur, doar cu unul sau doi prieteni. Sausingur, doar el şi gândul său. Descrierea acestei stări care atestărelaţia dintre gând şi realitatea care-l reflectă, naraţiunea mişcă-rii gândului şi statica obiectelor din împrejur este admirabilă. Petext, trebuie să salutăm intrarea Taniei Nicolescu în lumea fru-moasă şi sănătoasă a prozei literare româneşti...O fluidă mişcarea cuvintelor în propoziţii şi fraze atestând personajul Arina îndrumul său însetat de trăire în viaţă, de iubire faţă de viaţă, dedorinţă şi neputinţă pentru mai mult, de esenţializare a ei prinvoinţa de a trăi chiar şi atunci când speranţele încep să se clatine,

ca şi omul, responsabil de el însuşi- oricare ar fi el, obligat să-şiducă la bun sfârşit menirea...Se pare că vedem deja, în Tania

Nicolescu, un scriitor cu simţiri şi trăiri înlumea aflată la egală distanţă între plus şiminus, echilibrat, tonalitatea gri pe care ofixează vieţii, cărţile ei aducând, în schimb,după lectură un surplus de lumină în fiecarecititor...Iată şi o expresie tipică pentru scriitoa-rea noastră al cărei scris se înscrie pe linia uneinoanţe expresioniste... „Odată cu dogoarea soa-relui, parcă se mai domolise şi agitaţia care-ifăcea pe oameni să semene cu nişte furnici peal căror muşuroi călcase din greşală cineva.”

*Ce naiba de academii avem, de uniuni de

creaţie (monopolizante), dacă nu reuşim săcreăm o piaţă a muncii adevărată, în literaturăşi artă! Cartea, ca şi lucrarea de artă, trebuiearătată, şi distribuită unităţilor de achiziţie şimarcheting; sunt necesare înlesniri create pen-tru aceste unităţi! Ce este mai trist, că, în orica-re muncă, da, trebuie să gândim o nouă organi-zare după modelul anilor 70, normal, fărămodelul politic. O carte care trebuia premiată şi

dăruită celor pentru care este scrisă!...da, cetăţeanului român,harnic. Nu mi-o luaţi în nume de rău, dar această ţară, dacă nu-şi va iubi cetăţeanul, neglijat atâta amar de timp, va muri!...Nicimăcar în oraşul tău, oriunde o fi el în România, nimeni nugestionează cartea, producţia literară, locală, arta adevărată. Nule fac publice, contrar legilor statului. Cartea şi arta există caofertă în spaţiul public doar atunci când ambele linguşesc politi-cul!

Când am citit această carte am căzut în melancolieblegoasă… Ce rău îmi pare că nu toată lumea o cunoaşte, nupoate s-o citească. Cartea aceasta a Taniei Nicolescu este odelectare intelectuală, oglindeşte viaţa reală, da, adevărată, ceade zi cu zi…De ce aia a măsii noi în România trăim aceste vre-muri perverse, aceea de a nu ne iubi şi respecta contemporanii,scriitorii pe care-i avem-fără patalama, doar fiindcă există scri-itori şi artişti cu patalama?…De ce facem asta când am declaratsus şi tare că am abolit monopolismul. Trăim în standarde evo-cate de piaţa liberă!...O ţară care nu ştie să circule cartea, artaadevărată, se va fărămiţa în zeci de mici ţărişoare!...Ce ţară, ceRomânie?..când eu în ciuda unei politici năruitoare de adevăr şivaloare, în anii 70, aveam o Societate culturală de literatură şiartă, neşcolară, aveam şi una şcolară, aveam timp să învăţ, să facpoezii, să muncesc!...

Petre CICHIRDAN

TANIA NICOLESCU: „ARINA”

(Coloseni 3:12-14)Evenimentul “Arta - fereastră a sufletului” oferă comunităţii

prilejul de a se bucura de roadele muncii persoanelor cudizabilităţi. Prin talentul artistic cu care au fost înzestrate, aces-tea creează sculpturi, picturi, arte textile, obiecte decorative,scriu cărţi de poezie, proză.

Autorii lucrărilor expuse, pictori, sculptori, poeţi au primitaprecieri din partea publicului. În cuvinte frumoase şi alesedoamna director Elena Stoica a vorbit de harul şi talentul persoa-nelor care au etalat o parte din lucrări, iar de-a lungul anilor auexpus la Galeriile „Constantin Iliescu” din Râmnic, şi mai nouîn locaţia amenajată cu trudă şi pasiune de domnul DumitruZamfira.

Doamna Mioara Plop, specialist în pictură şi iconografiea prezentat autorii şi lucrările lor. La eveniment a participat şi

doamna subprefect de Vâlcea , Aurora Gherghina care a fostimpresionată de talentul lor, de pasiunea creatoare şi dăruirea

acestor oameni devaforizaţi de soartă prin dizabilitatea înnăscutăsau dobândită, dar mângâiaţi de destin prin talentul artistic cucare au fost înzestraţi. „Arta, nu este un meşteşug, este transmi-terea sentimentului pe care artistul l-a simţit” (Lev Tolstoi).

Paul Stănişor, Ilorian Păunoiu şi Laura Vega au recitat dinpropriile creaţii. Din modestie, domnul Dumitru Zamfira a lăsatfaptele să vorbească despre sine, albumul de pictură, lucrărileexpuse, cărţile publicate. M-am bucurat să vad în sală mulţitineri.

Într-o perioadă în care dezbinarea între oameni se mani-festă în toate relaţiile individuale şi de grup, manifestarea “Arta-fereastra sufletului” reprezintă o sursă fierbinte de întreţinerespirituală a forţelor de iubire aduse de Hristos pe Pământ. A fosto clipă “de frumos şi bucurie“ cum rar se mai întâmplă. Felicităriiniţiatorilor şi în egală măsură organizatorilor.

Marian Pătraşcu

Ilorian Păunoiu

155 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE

În multitudinea manifestărilor pe care le iniţiază ForumulCultural al Râmnicului, un loc important îl ocupă mar-

carea unor evenimente de rezonanţă care au schimbat cursulistoriei noastre. Şi în acest an a organizat pe 23 ianuarie, înparteneriat cu Asociaţia Seniorilor şi Serviciul Judeţean Vâlceaal Arhivelor Naţionale, o acţiune interesantă, sub genericul“Semnificaţia istorică şi actuală a Unirii Principatelor înconştiinţa românilor”, în sala de studiu “AurelianSacerdoţeanu”, la care au participat oameni de cultură, istorici,cercetători, profesori. De la început trebuie să evidenţiem vi-ziunea organizatorilor care şi-au propus ca în cadrul sim-pozionului aniversar să fie abordate aspecte referitoare lasemnificaţia istorică, dar şi la cea actuală a Unirii Principatelorîn conştiinţa naţională. Chiar în cuvântul de deschidere DoinaGlăvan, directorul SJVAN a subliniat că momentele importantedin viaţa ţării trebuie să constituie repere pentru dezvoltarea ei

continuă, de aceea trebuie să prezentăm în mod obiectiv şi săîntelegem corect evenimentele istorice, pentru a proiecta ceea ceavem de făcut. Specialişti cunoscuţi pentru competenţa lor auabordat o tematică diversă şi au reuşit să pună în luminăvalenţele istorice şi actuale ale evenimentului sărbătorit, perso-nalitatea lui Alexandru Ioan Cuza, domnul Unirii, care a deschisdrumul României moderne.

Prof. dr, Gheorghe Dumitraşcu, moderatorul acţiunii, şi alţivorbitori s-au referit la factorii interni şi externi care au făcutposibilă această realizare epocală. Unirea s-a înfăptuit ca urmarea conştiinţei unităţii naţionale a românilor, într-o conjuncturăinternaţională favorabilă exprimării şi impunerii ei prin efortulmaselor şi al elitei poporului roman. Se dorea constituirea laDunăre a unui stat naţional românesc, care să devină un obstacolputernic în această parte a Europei, în calea tendinţelor expan-sioniste ale Imperiului Rus. În acest proces un rol important l-ajucat gruparea de intelectuali patrioţi animaţi de idealul unităţiinaţionale.

Cel care a reuşit să propulseze România modernă în circuituleuropean a fost Alexandru Ioan Cuza, un domnitor al reformelor.

Conf. univ. dr. Ilie Gorjan a accentuat că de numele lui Cuzase leagă cuvântul reformator şi s-a referit, mai ales la ReformaJudiciară în România modernă. Un rol important în lupta pentruUnirea Principatelor l-a avut Mihail Kogâlniceanu, care deşi nua participat direct la mişcarea revoluţionară din 1848 s-aîncadrat prin ideile sale în ideologia paşoptistă. După Unire, înperioada în care a fost ministru şi apoi prim-ministru alRomâniei (1863-1865) a avut o contribuţie de seamă laadoptarea unor legi democratice, la reformele care s-au înfăptuit.Înfiinţarea Consiliului de Stat, Legea Consiliilor Judeţene,Legea Comunelor şi altele au modernizat administraţia publicădin România. Actualizând, dl. general Ilie Gorjan a opinat căastăzi, în statul nostru de drept este necesar un parlament bicam-eral, altfel ne întoarcem la Marea Adunare Naţională. Perioadalui Cuza a fost una înfloritoare.

Lector universitar la Universitatea „Spiru Haret”, Filiala

Gheorghe PANTELIMON

5februarie 2014 CULTURAvâlceană

Râmnicu Vâlcea, Loredana Bârzan a vorbit despre reformele fis-cale din timpul lui Cuza, care au contribuit la relansareaeconomică şi la dezvoltarea statului, care au fost apoi perfectatede Carol I. În urma secularizării averilor mănăstireşti s-a pututînfăptui reforma agrară.

Maiorul Sorin Pancu a făcut referiri ample la reformareaArmatei României moderne în timpul lui Alexandru Ion Cuza,când armata a trecut sub administraţie unică.

În context s-a amintit că o contribuţie însemnată la moder-nizarea acesteia a adus generalul vâlcean, Ion Emanoil Florescu.

Un rol important în înfăptuirea momentului crucial de la 24ianuarie 1859 l-a avut Biserica Ortodoxă Română. Prof. dr.Florin Epure a vorbit despre numeroşi ierarhi din Moldova şiŢara Românească, patrioţi înflăcăraţi, luptători activi pentruUnire, printre care: Sofronie Miclescu, mitropolitul Moldovei;mitropolitul Nifon Rusăilă; episcopii Filotei şi Filaret Scriban,arhimandritul Neofit Scriban, ierarhul ardelean Andrei Şaguna,şi mulţi alţii, care au cultivat ideile unioniste şi au militat ca râulMilcov să nu mai fie o graniţă între români.

Inginerul dr. Mihai Sporiş a abordat o paletă diversă deaspecte. Evenimentul Unirii aparţine unui proces de lungădurată, cu acumulări succesive. Cuza a fost domnitorul Unirii,care a rezolvat problemele păturii de jos a populaţiei. Se pare cădebarcarea lui era necesară, dar modul în care a fost realizatăeste discutabil. El a fost silit să renunţe la putere în 1866, a fostexilat şi a trăit la Viena şi Florenţa, iar în 1873 s-a stins din viaţăla Heidelberg, în Germania. Un rol excepţional a avut domni-torul Carol I (1866-1881), confirmat prin referendum la 10 mai

1866, care s-a identificat cu interesele noului stat, contribuinddecisiv la independenţa ţării şi la procesul de modernizare aacesteia, de aceea Cuza nu trebuie pus niciodată în raport deopoziţie, în conflict, cu, Carol I.

Prof. Ionela Niţu a conturat aspecte importante referitoare laafirmarea pe plan extern a Principatelor Unite. Unirea s-aînfăptuit într-un context european extrem de favorabil, mai alessub oblăduirea Franţei. Dubla alegere ca domnitor a lui Cuza tre-buia să obţină acceptul puterilor garante. Reformele lui carepuneau probleme de acceptare pe plan extern au avut implicaţiidiplomatice foarte puternice. Este esenţial că politica externă dinperioada lui Cuza a constituit la primii paşi pentru obţinerea, decătre România, a statutului de independenţă.

O influenţă pozitivă a avut Unirea şi asupra artelor care aurenăscut şi s-au dezvoltat constant, până în prezent. În opinia luiPetre Cichirdan arta plastică cultă s-a născut în jurul anilorUnirii, s-a dezvoltat până în 1950, apoi a decăzut, făcândexcepţie cazul celor doi sculptori de alură universală, ConstantinBrâncuşi şi Constantin Lucaci. Şi muzica a dat o figurăluminoasă, pe Ciprian Porumbescu, înaintaş de seamă al muziciiromâneşti. Petre Cichirdan a mai pus în opoziţie două eveni-mente ale istoriei, de atunci: la Unire, Basarabia istorică revineMoldovei, deci şi Ţării Pomâneşti, iar în 1878, Carol I dă înapoiBasarabia istorică, Rusiei. A mai subliniat, poziţia lui MihaiEminescu faţă de abdicarea lui Cuza: detronarea domnitorului aînsemnat (spune poetul în publicistica sa), unirea Transilvanieicu Ungaria!

Unirea a reprezentat un moment istoric, de glorie. De aceea,

Cuza este una dintre cele mai mari şi mai luminoasepersonalităţi politice şi culturale ale României.

Faptele lui mari rămân înscrise cu litere de aur în istoriapoporului român, iar figura sa se va păstra neştearsă în mentalulcolectiv. Şi în judeţul nostru, în diferite zone există urme ale tre-cerii domnitorului, iar vâlcenii îşi amintesc cu veneraţie dePrinţul Unirii.

Prof. Dumitru Garoafă s-a referit la localitatea Popeşti dinvalea Luncavăţului, unde au fost împroprietărite mai multefamilii de moşneni, iar comunitatea a dat acestei zone numele„Linia lui Cuza”.

Prof. univ. dr. Alexandru Popescu Mihăeşti, preşedinteleForumului Cultural a insistat că este necesar să legăm trecutul deactualitate să ne vedem viitorul. Românii ştiu să-şi preţuiascăînaintaşii, valorile, eroii. În cadrul adunării s-a păstrat unmoment de reculegere în memoria celor doi eroi – martiri,Aurelia Ion şi Adrian Iovan, care în luna ianuarie a.c. şi-au pier-dut viaţa într-un tragic accident aviatic, în Munţii Apuseni, întimpul unei misiuni umanitare.

Am participat la „Arhive”, la un moment evocator înălţător.S-au elucidat probleme controversate, dar sunt şi multe întrebăricare frământă poporul român. De la Mica Unire a lui Cuza s-aajuns în prezent la marea dezbinare. Ne întrebăm tot mai desdacă mai avem un ideal naţional de unitate, de coeziune şi ceviitor are România?

Numai Unirea-n cuget şi-n simţiri ne va împlini visul nostrude prosperitate, într-o Europă Unită.

ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ DIN HOREZU GÂNDEŞTEÎN PERSPECTIVA ANULUI 2020

Oraşul Horezu va avea o nouă strategie de dezvoltareeconomico-socială, vizată fiind perioada 2014 – 2020.

În urmă cu peste două luni, administraţia publică locală ademarat programul de elaborare a Strategiei de dezvoltare eco-nomico-socială a oraşului Horezu pe perioada 2014 - 2020.Elaborarea strategiei se realizează prin metoda consultării pu-blice, întregul proces beneficiind de sprijinul şi coordonareaFundaţiei pentru Dezvoltare Locală Bucureşti, organizaţie spe-cializata în elaborarea unor astfel de planificări strategice con-sultativ-participative şi un vechi partener al administraţiei pu-blice locale din Horezu în implementarea unor proiecte.

Pană în prezent s-au parcurs următorii paşi:1. Evaluarea direcţilor strategice, a programelor şi măsurilor

stabilite în anul 2006 pentru Strategia de dezvoltare economico-socială pentru perioada 2007 – 2013. La procesul de evaluare auparticipat principalii actori locali, ONG-uri, cetăţeni, personalulprimăriei, organizaţii profesionale, etc. În urma analizăriifiecărei direcţii în parte, gradul de realizare a obiectivelor sta-bilite pentru perioada 2007 – 2013 a fost evaluat la peste 60%.

2. Elaborarea Studiului integrat al potenţialului de dezvoltareal oraşului Horezu. Studiul a fost conceput de specialişti dincadrul Fundaţiei Parteneri pentru Dezvoltare Locala Bucureşti şiai Institutului de Cercetare Dezvoltare în Turism Bucureşti pebaza informaţiilor culese de la instituţii specializate în prelu-crarea datelor statistice, precum şi a celor deţinute de primărie.

3. A fost efectuată Analiza SWOT în vederea elaborăriiStrategiei de dezvoltare economico-sociala a oraşului Horezu peperioada 2014 – 2020, cu participarea actorilor locali, ONG-urilor, cetăţenilor, personalul primăriei, organizaţii profesionale,etc. La baza analizei au stat şi cele 92 de chestionare completatede agenţii economici din Horezu şi 480 de chestionare comple-tate de cetăţeni. În procesul de consultare nu au fost omişi copiişi tineretul. Pentru ei, au fost lansate două concursuri, pentrucopiii din clasele primare şi gimnaziu concursul de desene„Oraşul meu, Horezu, în anul 2020”, iar pentru tinerii din claselede liceu, concursul de idei de afaceri „Mici antreprenori pentruHorezu – oraş de mare viitor”.

Analiza s-a efectuat pe următoarele domenii principale dedezvoltare:

- Servicii publice, utilităţi, infrastructura tehnică şiadministraţie publică locală;

- Economia locală şi infrastructura aferentă;- Patrimoniu cultural, turism şi infrastructura aferentă;- Agricultura, silvicultura, protecţia mediului şi infrastruc-

tura aferentă;- Mediul social, sănătate, asistenţă socială, educaţie, tineret

şi sport şi infrastructura aferentă.

În zilele de 16 si 17 ianuarie 2014, la Casa de cultura Horezu,a avut loc Conferinţa de Planificare Strategica "Horezu - 2020".Conferinţa a fost moderată şi condusă de specialiştii FundaţieiParteneri pentru Dezvoltare Locală Bucureşti (FPDL). Laconferinţă au participat principalii factori locali interesaţi(reprezentanţi ai primăriei şi consiliului local, reprezentanţi aiinstituţiilor, ONG-urilor, asociaţiilor profesionale, agenţilor eco-nomici, cetăţeni, etc.) persoane cu spirit civic, cu atitudine con-structiva şi cu dorinţa de implicare activă în dezvoltarea socio-economică a oraşului Horezu, care, pot contribui cu idei,expertiză şi experienţă la procesul participativ de elaborare aStrategiei de dezvoltare economico-socială a oraşului Horezu peperioada 2014 - 2020. Pe parcursul a două zile, peste 60 departicipanţi au lucrat pe ateliere, dând contur viziunilor fiecăreidirecţii în parte, viziunii generale „Horezu – 2020”, obiectivelorstrategice majore şi specifice, programelor şi proiectelor care nevor călăuzi întreaga activitate administrativă a oraşului peurmătorii 7 ani. In cadrul conferinţei s-a făcut evaluarea celorpeste 150 de desene ale copiilor şi a celor 13 idei de afaceriprezentate de grupurile de tineri din oraşul Horezu.

Premierea celor clasaţi pe primele trei locuri se va realiza încadrul festivităţilor prilejuite de „Zilele Liceului „ConstantinBrâncoveanu”. În finalul conferinţei a fost constituită StructuraLocală de Implementare şi Monitorizare a Strategiei de dez-voltare economico-socială a oraşului Horezu 2014 – 2020,structură care cuprinde consilieri locali, reprezentanţi ai compar-timentelor funcţionale ale primăriei şi ai instituţiilor din oraş,reprezentanţi ai agenţilor economici, ai ONG-urilor locale,

culte, cetăţeni, etc.După elaborarea formei finale a proiectului Strategiei de

dezvoltare economico-socială a oraşului Horezu pe perioada2014 – 2020, acesta va fi supus dezbaterii publice prin afişaj şipostare pe site-ul oficial al primăriei www.orasul-horezu.ro,urmând ca, la sfârşitul lunii februarie, să intre în dezbatereacomisiilor de specialitate şi a consiliului local în vedereaadoptării ca document de planificare strategică până în anul2020.

La încheierea conferinţei, domnul primar, Fârtat Ilie, a spus:„ Strategia adoptată în anul 2006 pentru perioada 2007 – 2013şi-a dovedit din plin eficienţa, administraţia publică localăacţionând pe direcţiile stabilite prin consultarea largă apopulaţiei şi a actorilor locali, indiferent de numele primaruluisau de forţele politice aflate la putere. Cred că, şi această strate-gie se va afla la baza multor proiecte de viitor pentru oraşulHorezu, în consonanţă cu voinţa cetăţenilor, potenţialul econo-mico-social al oraşului şi forţa administraţiei publice locale de ale implementa. S-a dovedit că, numai printr-o largă consultare şiparticipare publică, proiectele au viitor, sunt susţinute depopulaţie şi converg către o viziune clară”

Ilie FÂRTAT

6 CULTURAvâlceană februarie 2014

PETRACHE POENARU - 215 ANI DE LA NAŞTERE

În 2014 se împlinesc 215 ani de la naşterea lui PetrachePoenaru, matematician, inventator şi pedagog.

S-a născut în satul Beneşti, comuna Bălceşti, judeţul Vâlceala 10 ianuraie 1799. Părinţii săi: tatăl, Constantin Poenaru, vtori-vistiernic şi mama, Smaranda, născută Otetelişanu, erau miciboieri şi au avut 6 copii, în ordinea naşterii: Evgheriţa,Gheorghe, Petrache, Toma, Sevasta şi Constantin.

Petrache Poenaru, la vârsta de 5 ani, a fost dat în grija uneirude pentru a învăţa limba greacă. La vârsta de 10 ani copilulcunoasşte greaca modernă şi clasică. Era un băiat inteligent şisârguincios, îi plăcea să înveţe. A fost luat apoi de unchiul săuIordache Oteteleşteanu (1775-1844) la Craiova. Acesta erainginer hotarnic şi a avut mai multe funcţii administrative. În1812 a intrat cu sprijinul acestuia ca bursier la Şcoala de laMănăstirea Obedeanu din Craiova. După ce a terminat-o, ovreme a fost copist la Bucureşti. Dar în 1819 a fost numit înlocul lui Eufrosin Poteca, profesor de elină la „Sf. Sava”.

Concomitent a urmat cursurile Academiei greceşti de laSchitul Măgureanu. În anul 1821 a ajuns secretar al cancelarieilui Tudor Vladimirescu. După moartea acestuia s-a dedicatstudiilor . Sprijinit de rudele sale, a plecat în anul 1822 la Viena.Peste doi ani, în 1824, a reuţit să obţină o bursă de 4 ani pentrua se specializa în Franţa la Şcoala Politehnică în matematicileteoretice şi practice. În anul 1825, pe când studia la Paris, aprimit vestea morţii tatălui său.

Între timp devine un bun cunoscător de limbă franceză,latină, italiană şi germană. La Paris urmează din 1826 cursurilede inginerie, mineralogie şi geologie. Şi tot aici, la Paris, ainventat un „condei portăreţ fără sfârşit alimentându-se simplucu cerneală” care a precedat stiloul. Această invenţie a fostbrevetată la 27 mai 1827 la Paris. După absolvire efectuează, învederea completării ştiinţelor teoretice, o călătorie în Franţa.

Peste puţin timp, în 1830, s-a dus şi în Anglia, tot la studii. Înanul 1832 s-a întors în ţară şi a fost numit profesor de fizică şimatematică la „Sf. Sava” şi inspector, apoi director la EforiaŞcoalelor. În 1832 folosindu-şi experienţa sa apuseană,redactează un regulament al şcolilor care reprezintă prima încer-care de organizare a învăţământului în Ţara Românească.

În anul 1848 Petrache Poenaru, care fusese membru şi încomisia pentru eliberarea robilor ţigani, a fost o perioadă scurtăde timp arestat. În 1864 domnitorul Alexandru I. Cuza l-a numitîn Consiliul de Stat.

A participat şi la viaţa culturală şi socială a ţării. În 1833 afost printre cei care au înfiinţat Societatea Filarmonică, în 1845face parte din Asociaţia Literară, în 1850 a lucrat la proiectul deortografie cu litere latine, a înfiinţat Societatea Agronomică şiŞcoala de Agricultură de la Pantelimon. Împreună cu bunul săuprieten dr. Carol Davila, Petrache Poenaru înfiinţează laMănăstirea Cotroceni, azilul „Elena Doamna”, unica şcoală destat pentru surdo-muţi. Petrache Poenaru a fost cel dintâi care astrâns date despre tezaurul de la Pietroasa. Prin grija sa, acesttezaur a fost transferat în anul 1842 la Muzeul „Sf. Sava”, dinBucureşti.

Destoinic discipol al lui Gh. Lazăr, Poenaru s-a dedicat de-alungul vieţii, învăţământului românesc. În calitatea sa de direc-tor al Eforiei Şcoalelor (1832-1848) s-a străduit să facă dinşcoală o instituţie de stat cu caracter permanent în care limba depredare să nu fie greaca şi franceza, ci româna. El credea cănumai reformele culturale ar putea contribui la îmbunătăţireastării morale şi materiale a poporului. Preocuparea pentruînvăţământ se reflectă şi în cuvântările sale la fetivităţiileşcolare. A publicat multe articole în reviste şi ziare: CurierulRomânesc, Muzeu Naţional, Gazeta Teatrului Naţional,România, Foaie pentru minte, inimă şi literatură, TrompetaCarpaţilor etc. Articolele conţin sfaturi practice folosite îngospodărie.

La 1 octombrie 1843, Poenaru scoate foaia „Învăţătorulsatului” cea dintâi publicaţie gratuită şi oficială destinată mediu-lui rural. O parte din articole au fost strânse într-un volum:„Învăţături pentru prăsirea duzilor şi creşterea gândacilor demătase adunate şi întocmite pe clima Ţării Româneşti”, 1849. Apublicat şi proză de factură didactică: „Bogăţia muncitorului”sau „Tainele lui Moş Stan”. Poenaru a întocmit mai multe cărţide şcolă. Împreună cu Florian Aaron şi G. Hill elaborează unvocabular francezo- român (I-II 1840-1841). A publicat cel din-tâi manual de geometrie şi algebră: „Elemente de geometriedupă Legrendre” (1837), „Elemente de algebră dupăAppeltauer” (1841).

După vârsta de 35 de ani Petrache Poenaru a avut şiresponsabilităţi extraşcolare: comis (1834), mare clucer (1841)şi agă (1851). A făcut parte ca deputat de Dolj din ObşteascaAdunare (1841), director în Serviciul Poştei (1850-1855).

La vârsta de 47 de ani se căsătoreşte la 19 mai 1846 cuCaliopia, fiica cea mică a familiei Hrisocole Constantin şiElenea. Din această căsătorie au rezultat trei fete: Smaranda,Elena şi Caliopia.

Pentru prodigioasa sa activitate Petrache Poenaru a fostnumit membru al Academiei de Ştiinţe din Paris, membru deonoare al Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şiCultura Poporului Român, vicepreşedinte şi preşedinte alSocietăţii pentru Învăţătura Poporului Român, membru titular alSocietăţii Academice Române (10 septembrie 1870) cu discursde recepţie „Georgiu Lazăr şi şcoala română” (18 septembrie1871).

Petrache Poenaru s-a stins din viaţă în ziua de 2 octombrie1875. Slujba de înmormântare a fost săvârşită de mitropolitulprimat Calinic Miclescu. A fost înmormântat în Cimitirul Beludin Bucureşti.

Gheorghe MĂMULARU

ALEXANDRU IOAN CUZA ŞI CĂLIMĂNEŞTIULAlexandru Ioan Cuza, domnitorul Principatelor Unite (24

ianuarie 1859-11 februarie 1866), în cursul domnieisale a vizitat localitatea Călimăneşti şi Mănăstirea Cozia. Înperioada aceasta a realizat mai multe reforme care au influenţatviaţa religioasă de la Mănăstirea Cozia şi situaţia social-economică a locuitorilor din Călimăneşti.

La 17/29 decembrie 1863 a fost votată Legea secularizăriiaverilor mănăstireşti. Moşiile mănăstirilor pământene cît şi alecelor aparţinând mănăstirilor închinate „Locurilor sfinte” –Muntele Athos, Patriarhiei din Constantinopol, Antiohia,Ierusalim etc, şi care cuprindeau circa 25% din teritoriul ţării,reintră în stăpânirea statului şi în circuitul economic naţional. Înurma aplicării acestei legi, 1235 hectare din toată moşiaMănăstirii Cozia au trecut în proprietatea statului. Şi tot acumizvoarele minerale ale localităţii noastre intră în proprietateastatului. Menţionăm că timp de 475 de ani, de la Hrisovul din 20mai 1388, dat de Mircea cel Mare (1386-1418) şi până la secu-larizarea averilor mănăstireşti (1863), aceste izvoare minerale aufost proprietatea Mănăstirii Cozia.

La 10/22 mai a avut loc Plebiscitul care a aprobat nouaConstituţie, numită prudent, „Statutul dezvoltator al Convenţiei

de la Paris” şi o nouă lege electorală.La 14/26 august 1864 Alexandru Ioan Cuza a promulgat

Legea rurală care avea să intre în vigoare la 23 aprilie – 5 mai1865. Această lege rurală eliberează pe ţărani de sarcinileboiereşti şi îi împroprietăreşte cu loturile de pământ pe care leaveau în folosinţă. În urma aplicării acestei legi, la Călimăneşti,suprafaţa de1235 ha care a trecut din proprietatea MănăstiriiCozia în proprietatea statului, a fost folosită la împroprietărireaa 389 de locuitori.

Cu prilejul aplicării Legii secularizării a avut loc şiînlocuirea arhimandritului Ipolit, egumenul acestei mănăstiri, cupreotul Radu Şapcă. Ipolit, grec de origine, a fost stareţ la Coziaîn perioada 19 decembrie 1850 – 8 ianuarie 1869. Acesta nu s-aocupat de întreţinerea şi disciplina în rândul călugărilor. La 29aprilie 1864 D. Bolintineanu, ministrul Cultelor, l-a propus cura-tor civil, la Mănăstirea Cozia, pe Radu Şapcă. Pe data de 4 mai1864 Alexandru Ioan Cuza a aprobat numirea acestuia în funcţiade curator civil la Mănăstirea Cozia. Natural că fostului stareţ,Ipolit, nu i-a convenit această numire şi, împreună cu ceilalţicălugări din mănăstire, i-au făcut lui Radu Şapcă o mulţime dereclamaţii. A încercat noul curator să facă ordine şi să introducă

disciplina în rândul călugărilor, dar n-a reuşit. Şi-atunci a ceruttransferul la o altă mănăstire. Radu Şapcă a fost curator laMănăstirea Cozia de la 4 mai şi până la 10 august 1866.

La 31 martie 1864 Alexandru Ioan Cuza a promulgat Legileadministrative pentru organizarea comunelor rurale şi urbane şipentru înfiinţarea consiliilor judeţene. Atunci s-a organizatadministrativ-tertorial şi comuna rurală Călimăneşti.

La 5/17 decembrie 1864 apare Legea Instrucţiunii prin careînvăţământul devine unitar în întreaga ţară, stabilindu-se anii destudiu (primar 4 ani, obligatoriu şi gratuit, secundar 7 ani şi uni-versitar de 3 ani). Legea intră în vigoare în 1865. Alexandru IoanCuza, având în vederea scopul formării unei populaţii informateşi productive, a propus ca învăţământul să fie accesibil tuturorclaselor sociale şi să asigure satisfacerea nevoilor reale alesocietăţii româneşti. În acest sens a promulgat această Lege princare acorda atenţie particulară învăţământului primar.

Alexandru Ioan Cuza, în cei 7 ani de domnie a realizatreforme care au dus la dezvoltarea economico-socială alocalităţii Călimăneşti.

Gh MĂMULARU

TREI VETERANI DE RĂZBOI ŞI DE… VIAŢĂ

II

Dumitru Teodorescu, zis şi Mitică Căţea, s-a născut înanul 1919 în Boişoara, sat vecin cu satul Grebleşti,

între ele fiind o distanţă de 7 km, ambele aflate atunci în judeţulArgeş. Au fost patru fraţi la părinţi, trei fiind mai mari decât elşi vitregi (fraţi de tată). Când a împlinit 20 de ani, a fost luat înarmată, fiind repartizat la infanterie, de unde i se trage şi porecla(Regimentul 2 „Vâlcea”, cu aria de recrutare judeţele Argeş,Gorj şi Vâlcea, se mai numea şi Regimentul 2 „Căţea”, iar„Căţea” i se spunea mitralierei). Era un flăcău înalt, slab, darbine legat şi arătos. La începutul anului 1941 a fost recrutat cajandarm la Centrul de Instrucţie Nr. 9 – Găeşti. După aproapeşase luni de instrucţie a plecat pe front (22 iunie 1941 – OrdinulMareşalului Ion Antonescu: Soldaţi! Vă ordon: treceţi Prutul!).De la Iaşi, în două zile a ajuns la Chişinău unde s-a formatInspectoratul de Jandarmerie al Basarabiei, care l-a repartizat la

Legiunea de Jandarmi Lăpuşna. Misiunea jandarmilor era, înprincipal, aceea de a anihila grupările de partizani comunişti dinspatele frontului care atacau mişeleşte, fiind în legătură cu foştifuncţionari comunişti.

În seara zilei de 22 august 1941, Mitică Teodorescu era desantinelă în postul nr. 1 al Legiunii de Jandarmi din care făceaparte şi care dislocată la Hânceşti, deoarece ruşii spărseserăfrontul, iar trupele române şi germane au fost nevoite să se retra-gă dincoace de Chişinău. La câteva minute după ce a luat în pri-mire postul, ruşii au început un atac în forţă, el fiind nevoit sădea alarma. Jandarmii români au început din nou să se retragă…Când s-au apropiat la 5 km de Huşi, s-au întâlnit cu o trupă denemţi al cărei comandant i-a spus căpitanului de jandarmi: Husii– kaput! În acel moment, un avion nemţesc a încercat, să bom-bardeze poziţiile ruşilor dar fără succes ba, mai mult, punând înpericol vieţile soldaţilor români şi nemţi care s-au împrăştiat îngrabă. Până atunci, Mitică Teodorescu era înarmat şi îmbrăcat înuniforma de jandarm. Fiindcă ştia cât îi urau ruşii pe jandarmii

români şi temându-se că va cădea prizonier, a aruncat închizăto-rul şi arma în locuri diferite şi a luat-o la fugă. Ajuns la o margi-ne de sat, a pătruns în curtea unei gospodării cerându-i uneifemei de acolo să-i dea repede nişte haine civile în schimbul uni-formei de jandarm. Femeia i-a dat nişte haine, cerându-i să pleceimediat fiindcă, dacă ruşii îl văd la casa ei, îi omoară pe amândoipe loc. S-a schimbat repede şi a început iarăşi să fugă… Dupănici o sută de metri, a fost somat de trei soldaţi ruşi să se predea.Ruşii l-au întrebat dacă este ofiţer, iar el le-a răspuns că nu este,dovedindu-le aceasta prin prezentarea unor fotografii în care eraîmbrăcat militar. Ruşii l-au percheziţionat, spunându-i că, dacăar fi fost ofiţer, l-ar fi împuşcat pe loc. Pe drum au fost ajunşi dinurmă de un tanc rusesc, al cărui comandant l-a oprit şi i-a ordo-nat să urce. În tanc mai era un prizonier, un ofiţer german.Comandantul tancului l-a percheziţionat şi el, s-a uitat la foto-grafii, aruncându-le una câte una. Când a ajuns la ultima foto-grafie, Mitică Teodorescu l-a prins pe comandant de mână şi i-aspus că este mama lui, să n-o arunce şi pe aceea. Rusul s-a uitat

Marian PĂTRAŞCU

7februarie 2014 CULTURAvâlceană

la el câteva clipe şi apoi i-a răspuns foarte frumos: „ Da,mama…”. După aceea însă, a rupt fotografia în patru şi a arun-cat-o, iar pe el l-a dat jos din tanc.

Mergând pe jos escortat, a ajuns din urmă un grup de prizo-nieri format din 4 români şi 50 de nemţi, căruia i s-a alăturat. Laun moment dat, înainte de o cotitură, grupul de prizonieri a fostoprit şi românilor li s-a ordonat să meargă mai departe, iar nem-ţii au fost reţinuţi pe loc. După ce românii au luat cotitura, auauzit în urmă rafale de pistol-mitralieră, prizonierii germanifuseseră lichidaţi! Mult mai târziu a aflat că cei care-i lichidaserăatunci pe prizonierii nemţi, erau panduri români, în fapt – prizo-nieri cărora li se promisese, pentru aceste crime, că dacă ajungîn ţară vor fi puşi în cele mai mari posturi… Ajunşi în satulCărpineni, cei cinci prizonieri români s-au alăturat altor câtevasute de prizonieri români, germani şi italieni strânşi la margineasatului şi înghesuiţi unul în altul. La un moment dat, a aterizatlângă ei un avion rusesc iar un ofiţer rus (aşa scrie M. T. în auto-biografie, dar eu sunt aproape convins că era român! – n. a.) s-asuit pe el şi li s-a s-a adresat prizonierilor români (în limba româ-nă) spunând: Fraţi români! Lăsaţi armele jos (?! – n. a.) şi văveţi duce la copiii voştri, la soţiile voastre şi la casele voastre!Prizonierilor li s-a ordonat să stea jos nemişcaţi şi aşa au statpână dimineaţa (24 august 1941), când au fost încolonaţi şi auplecat pe jos spre Tiraspol, evident, flămânzi şi morţi de sete. Pedrum, de o parte şi de alta, erau numai prizonieri împuşcaţi, ceimai mulţi dintre ei fiind nemţi. Prizonierii răniţi sau care nu maiputeau merge de epuizare, erau împuşcaţi la margine de drum…În special, o femeie ofiţer, călare pe un cal alb, avea o plăceresadică să facă aceste execuţii… Nemaisuportând comportamen-tul rusoaicei aceleia, un neamţ curajos a reuşit s-o omoare peînserat… Două zile a durat drumul acela de coşmar… LaTiraspol, Mitică Teodorescu a stat două săptămâni, după care afost dus, alături de mai mulţi prizonieri, într-un lagăr din Donbas(Dambaş – aşa a scris eroul nostru în autobiografia din 2007,unde titlul este grafiat Autobiografia lui Думитру Теодореску,iar textul are din loc în loc litere ruseşti!).

În Donbas, prizonierii au fost puşi să muncească în minele decărbuni şi în fabrici. Raţiile de hrană pentru cei care munceau lasuprafaţă erau de 700 de grame de pâine şi aromă caldă (apăfiartă) iar pentru cei care munceau în subteran – de până la 900de grame de pâine, care ziceai că e balegă de urs…Prizonieriiromâni şi maghiari au fost de acord să muncească, în schimbgermanii au refuzat. Până la a sfârşitul lunii octombrie 1941intraseră în lagărul din Donbas 3000 de prizonieri; în aprilie1945 mai erau în viaţă 800, cei mai mulţi pierind în iarna1944/1945… Pământul fiind îngheţat, cadavrele nu puteau fiîngropate cum trebuie de către cei rămaşi în viaţă ci, erau răstur-nate din căruţe într-un canal lung de 100 de metri, săpat de pri-zonieri anterior, când pământul nu îngheţase; au mâncat corbiidin ei toată iarna, ţi-era şi frică să stai în apropierea canal’lui(sic!) – spune Mitică Teodorescu în autobiografia sa. După dez-gheţ, în aprilie, au tras pământ peste ce mai rămăsese din ei…Eroul nostru a suferit şi el, ca mai toţi prizonierii, de tifos exan-

tematic, dizenterie şi a slăbit foarte tare, ajunsese la 37 de kilo-grame în luna aprilie 1945 când lagărul a fost controlat de ocomisie militară americană. De atunci încolo condiţiile s-au maiîmbunătăţit – hrana era mai bună şi mai multă, în fiecare blocdin lagăr s-au amenajat băi, munca era mai bine organizată; sefăcea comisie în fiecare lună iar prizonierii erau repartizaţi petrei categorii de muncă: în subteran (categoria I-a), la construcţiide blocuri (categoria a II-a) şi la gospodărirea lagărului (catego-ria a III-a). Norma zilnică în minele de cărbuni a fost însă ridi-cată treptat de la 3 tone, la 10-15 tone de cărbune pe care trebuiasă-l dai la lopată! Din 1947 li s-a permis prizonierilor să scrieacasă, li se dădeau periodic nişte cărţi poştale-tip, cu rubricile înlimba rusă şi franceză, pe care se puteau scrie câteva rânduri.Dar nu toate ajungeau în ţară fiindcă multe nu treceau de cenzu-ra ANVD-ului sau a poliţiei lagărului. Mitică Teodorescu „s-aprins” repede cum să facă pentru ca acele cărţi poştale să ajungăîn ţară, la ai lui: A trebuit să fac politică în ţară…, părinţilor şifraţilor spunându-le să se treacă la colectiv şi că eu trăiesc foar-te bine…

În 1949 a fost transferat în lagărul din Nikolaev. Acolo, alucrat la construcţia de blocuri. În 1950 a fost transferat în lagă-rul din Odessa, unde a lucrat la o fabrică de pluguri. Înainte defiecare transfer şi periodic, era supus unor interogatorii dure…În Odessa, până la 1 aprilie 1951, a trăit cu numai 250 de gramede pâine pe zi. Într-o bună zi toţi prizonierii au făcut greva foa-mei. La prizonierii români au venit de îndată Ana Pauker şi PetruGroza care i-au întrebat dacă sunt cu adevărat români, fiindcă einu-i cunoşteau… După 1 aprilie 1951 au început să primeascăceva mai multă hrană. La 25 decembrie 1951, Mitică Teodorescua fost eliberat şi adus până la Sighetul Marmaţiei împreună cualţi prizonieri români, maghiari şi germani. Acolo, a ve’nt (sic!)câte o delegaţie pentru fiecare naţie (remarcaţi, vă rog rimainvoluntară; de altfel, citindu-i autobiografia, am constat că neaMitică este un foarte bun povestitor), care i-a luat în primire,românii fiind duşi la Bucureşti. Aici a mai stat încă o lună dezile, noile autorităţi comuniste i-au tot studiat dosarul cu decla-raţiile date sovieticilor, a dat şi la Bucureşti altele… În sfârşitl-au trimis acasă cu ordinul ca în cel mult trei zile să se prezintela Comisariatul Militar al Raionului Brezoi. Comandantul comi-sariatului, un rudar analfabet, după ce i-a prezentat dovada deeliberare şi i-a cerut unui soldat ce făcea munca de secretariat să-l ia în evidenţă, l-a luat la întrebări şi într-un târziu i-a propus căîi va da un serviciu bun, că va fi delegatul partidului şi se vaplimba prin tot raionul Brezoi, având sarcina de a lămuri oame-nii să se înscrie în colectiv. Mitică Teodorescu, gândind că, scă-pat fiind din lagărele nimicirii din Uniunea Sovietică, ar fi cul-mea să-i vină de hac tocmai comuniştii din ţara lui (auzise şi elîntre timp de închisorile politice şi lagărele de muncă forţatăcare „funcţionau” încă „din plin” în România), a răspuns că tarear dori să contribuie şi el la edificarea noii societăţi aşa cum avăzut-o el la eliberatorii României de sub jugul fascist, dar că-ieste cu neputinţă, fiindcă este grav bolnav de plămâni iar mediciii-au recomandat să nu facă efort, să se ferească de stres, să

mănânce bine şi să stea cât mai mult la aer curat, de munte. Aşaanalfabet şi prost cum era, rudarul-comandant de comisariatmilitar, ştia şi el că plămânia să ia, şi l-a lăsat în pace… Întorsacasă, în Boişoara, a fost luat în primire de comisiile de colecti-vizare care mişunau zi şi noapte prin Lovişte. A refuzat mereu săsemneze cererea de intrare în colectiv spunând că pământul nueste al lui ci, al părinţilor (până la urmă, singura gospodărie agri-colă colectivă din Ţara Lovitei, tot în Boişoara s-a înfiinţat, iarla Câinenii Mari s-a înfiinţat doar o întovărăşire cu terenul dinMalu Podului şi cu cel din… Câmpu Sărăcineştilor).

Refuzul lui constant de a se înscrie în colectiv, a dus la undenunţ la cadrele superioare ale partidului cum că el este împo-triva regimului democrat-popular. Imediat, i-a venit un ordin deconcentrare şi, în seara următoare, s-a format un transport spe-cial cu delegat (nu numai el era împotriva regimului, evident,încăpăţânaţi rău loviştenii ăştia chiar şi astăzi!) care a plecat dingara Lotru şi, a doua zi spre seară, a ajuns la Poarta Albă (laCanal). Acolo nu a lucrat decât o lună de zile, fiind apoi eliberaţitoţi cei care ajunseseră acolo pentru acelaşi motiv – refuzul de ase înscrie în colectiv. Ce s-a întâmplat? Începuse în RomâniaFestivalul Internaţional al Tineretului şi, o delegaţie formată dintineri francezi, belgieni şi americani a fost dusă să viziteze şan-tierul de construcţie a Canalului, regimul voia să arate că înRomânia se realizează obiective grandioase numai fiindcă dispă-ruse exploatarea omului de către om (aiurea!). Tinerii de pestehotare au intrat în vorbă şi cu muncitorii de acolo, aceştia nime-rindu-se să fie chiar cei aduşi prin ordine de concentrare. La unmoment dat, străinii i-au întrebat dacă sunt bine plătiţi pentrumunca lor, iar ei au răspuns că, dimpotrivă, nu sunt plătiţi delocşi că au fost aduşi acolo cu forţa, fiind pedepsiţi fără nicio vinăşi fără a fi judecaţi pentru vreo încălcare a legii…

În anul următor, 1953, Mitică Teodorescu s-a căsătorit cu ofată mult mai tânără decât el – Filofteia Frântu din Grebleşti,zisă şi Tia lu’ Vulpoi, iar după căsătorie – Tia lu’ Mitică Căţea.S-au stabilit în satul soţiei lui, unde şi-au făcut o gospodărie fru-moasă pe un teren vecin cu gospodăria părinţilor soţiei şi undetrăiesc şi-n ziua de astăzi. Au doi copii, băieţi, amândoi cu studiisuperioare – unul inginer electrotehnic, celălalt inginer agronom–, sunt „la casele lor” şi ajunşi în funcţii importante. La cei 95de ani ai săi şi după 11 ani de prizonierat în Uniunea Sovietică,nea Mitică este astăzi (ianuarie 2014) încă în putere, muncind înrând cu consătenii mai tineri. La munte, cea mai grea muncă estecositul ierbii pentru fân. Ei bine, în vara anului trecut (2013) neaMitică şi-a cosit voiniceşte, singur, toate livezile (locurile cuiarbă pentru fân)! În finalul autobiografiei sale, el spune căperioada de comunism… a fost condusă mai mult de Ceauşescu,care afirma prin Radio şi TV că partidul comunist va cădea doaratunci când soarele va răsări de la apus şi că în acea perioadă,cei ca el erau socotiţi fascişti şi legionari şi fără nici un drept dinpartea statuli (sic!) iar în prezent veteranii de război au toatedrepturile de care dispuneau [aceştia] după Primul RăzboiMondial.

... va urma

„FEERIE DE IARNĂ” LA FILARMONICĂUn anotimp greu, apăsător, dintre ani-bătrâna iarnă, iată,

capătă o alură de substanţială speranţă prin spectacolulde la Filarmonică, prin feeria muzicală cu adevărat de vis, prindorinţa de viaţă pe care o imprimă ascultătorilor, speranţă surve-nită datorită optimismului unui program dificil, dar de o forţăconstructivă nemaiântâlnit de dinamică, de un simfonism exa-cerbat pe care numai nişte lucrări ca ale lui Rossini (părinteleoperei dar cu accente inovatoare în forma şi conţinutul simfonic-să nu uităm că în epoca lui Beethoven, la Viena se vorbea maimult de...Rossini), de Ceaikovski, Borodin, Strauss sauHaciaturian (vedeţi ce interesantă este arta aceasta a muzicii, căpermite alăturarea asta pe parcursul unui secol şi jumătate-aproape o istorie a muzicii). Seara de 3 februarie a adus pe scenaprimei noastre instituţii artistice (ca greutate, din istoriaRâmnicului) o adevărată şi solidă-unică aproape... feerie demuzică! Au fost prezenţi în sala de la Lahovari, orchestra simfo-nică, condusă de Meda Stanciu-concertmaistru, dirijorul-de ospontaneitate şi mobilitate dublate de o mare concentraţie-VladAgachi-permanent al Filarmonicii din Piteşti, şi foarte mulţimelomani care au ştiut să se bucure de muzică! Să menţionămcă orchestra a avut partidele completate, la dimensiunea cerutăde partitură, spuneam, una amplă, care solicită atât coardele darmai ales suflătorii. Aceştia, împreună, sub bagheta „firavului”dar faimos, şi sensibil şef de orchestră, Vlad Agachi au glorificatînsăşi arta sonoră, muzica! Dar cum să nu se întâmple acestlucru când programul a debutat cu Uvertura „Coţofana hoaţă”,de Rossini-lucrare care solicită la maximum interpreţii, dar şipublicul, şi care, acesta din urmă, trebuie să suporte ritmuri şilinii melodice „nebune” care răscolesc întreaga natură...Avem dea face în această lucrare cu muzica programatică, muzica senzo-rială, sinestezia formelor sonore-artelor de tot felul-cum ar

spune dragul nostru compatriot C.Zărnescu! Dar când vorbim deartele de tot felul, legate sintetic şi sinestezic, sărind peste „Dansnapoletan şi Mazurkă” din „Lacul lebedelor” de P.I. Ceaikovski-lucrare la fel de frumoasă dar neconducând spre acordurilestraussiene-de mai târziu-ajungem la un alt moment de vârf dinmarea muzică-prilej de afirmare interpretativă: „Dansurilepolovţiene” de Alexandr Borodin...acorduri, care ne învăluieprecum cele finale din simfonia „Oda bucuriei”, a IX-a, de L.v.Beethoven, Requiemul de Mozart sau din uverturile wagnerie-ne...Un program fără comentariu ce ţine de travaliul „sisific” încare orchestra şi dirijorul au realizat momente de spectacoltotal...Bela Bartok-Dansuri româneşti-de obicei acestea se cântăîmpreună cu Benjamin Britten-Simfonia simplă, ArturoMarquez-Danzon 2, iată, primă audiţie, Nikolai Rimsski-Korsakov-Capriciu spaniol-Fandango Asturiano...JohannStrauss-fiul-Uvertura la opereta „Die Fledermaus”, „KaiserWalzer”, „Polka Ohne Sorgen”, „Polka Tritsch Tratsch”, Iosif

Ivanovici-„Valurile Dunării”, Aram Haciaturian-Vals din Suita„Mascarada”...

*Dirijorul Vlad Agachi s-a născut în anul 1982 la Cluj-

Napoca. A absolvit cursurile de trombon şi de dirijat aleUniversităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti la clasa conf. dr.Petru Andriesei şi conf. dr. Dumitru Goia, în prezent fiind doc-torand la aceeaşi universitate sub îndrumarea Prof. Dr. DanDediu, specializându-se în opera mozartiană. A obţinut nume-roase premii şi burse, în ţară şi străinătate. În 2006 a obţinut obursă de studiu în Polonia la universitatea Karol Lipinski dinWroclaw unde a studiat cu dirijorul Marek Pijarowsky,perfecţionându-se apoi în cadrul unor cursuri de măiestriesusţinute de dirijorii Christian Badea, Jorma Panula şi Yoel Levi.Activitatea sa muzicală include concerte în România, la pupitrulFilarmonicilor George Enescu (Bucureşti), Dinu Lipatti (SatuMare), Muntenia (Târgovişte), Mihail Jora (Bacău); în afaragraniţelor, a susţinut concerte în SUA (Tanglewood MusicCenter Orchestra), Portugalia (Filarmonica din Porto – Casa daMusica), Polonia (Orchestra R20 – Wroclaw) şi RepublicaMoldova (Filarmonica națională « Serghei Lunchevici » şiOrchestra naţională de cameră din Chişinău). Este membru fon-dator al orchestrei şi activităţilor Notes&Ties din Cluj-Napoca.Din 2011 este dirijor permanent al Filarmonicii din Piteşti.

În anul 2012 a fost invitat ca dirijor în cadul festivalului dela Tanglewood, beneficiind de bursa de studii Seiji Ozawa, cola-borând cu artişti ca Emanuel Ax, Charles Dutoit, Andre Previnși Miguel Harth-Bedoya. (CV site Filarmonica din Piteşti)

Simion PETRE

8 februarie 2014CULTURAvâlceană

ARS

Când am citit pentru prima dată, în anul 1976, cu ocaziaCentenarului Brâncuşi, o selecţie din aforismele lui

Constantin Brâncuşi, atunci când scriitorul şi brâncuşiologulConstantin Zărnescu a venit la Târgu Jiu, în compania unor maribrâncuşiologi ai lumii, dar şi ai României, şi mi-a făcut cadoucartea „Omagiu lui Brâncuşi”, volum editat de revista „Tribuna”din Cluj, am avut parte de o iluminare, descoperind un altBrâncuşi, un Brâncuşi filosof, un gânditor, un iniţiat, un„Cioplitor în Duh”. Costică Zărnescu, cel care a făcut selecţiaaforismelor, a fost scânteia aprinderii interesului de a studiaaforismele brâncuşiene.

Trecusem de sute de ori pe lângă Masa Tăcerii, îi ascultasemvalţurile de moară ce macină Timpul, iar Scaunele ce oînconjoară, horind-o, 12 clepsidre ce măsoară eternitatea, apoi,la pas domol, parcusesem Aleea Scaunelor, 30 de străjeri aiTimpului, trecusem prin Poarta Sărutului, sfătuind de fiecaredată însoţitorii mei să-şi sărute domniţele, aşa cum procedasemşi eu de nenumărate ori, imaginându-mi cum a fost sărutul pri-mordial, şi, apoi parcurgând alert Calea Eroilor mă opream cupioşenie în faţa Bisericii „Sfiníi Apopstoli Petru şi Pavel” şiîmpins de gestul cristic făceam câteva rugăciuni închinateeroilor neamului nostru, şi ajungând la Coloana Infinită con-statam cum, această Unică operă de artă, A Opta minune a lumii,aşa cum, de alt fel, a numit-o şi Brâncuşi, este conectată cuCosmosul.

Am făcut această scurtă introducere, plecând de laAforismele lui Brâncuşi, care pot fi comparate cu aforismelemarilor gânditori ai lumii, cum ar fi Confucius, Socrate, Platon,Aristotel, Seneca, şi de ce nu şi Nicolae Iorga, Mihai Eminescuşi Emil Cioran, trecând apoi la sculpturile lui din Târgu Jiu,unice în lume, ca să pot face o linie de legătură între modestialui Brâncuşi, ca om al cetăţii, dar şi ca artist, şi geniul său.Trebuie să recunoaştem, din capul locului, că românulConstantin Brâncuşi a fost un geniu, un iniţiat. Să ne mândrimcă şi noi, românii, avem două genii, pe Mihai Eminescu şi peConstantin Brâncuşi. Că nu ştim şi nu vrem ca să-i punem în va-

loare, asta-i marea lipsă de opinteală a noastră, a tutu-ror, dar mai ales a celor care ar trebuie s-o facă.Căutând prin librării vom constata că nu se găseştenici o carte despre viaţa şi opera, nici a lui Eminescu,nici a lui Tudor Arghezi şi nici a lui Brâncuşi, ori înGorj ar trebuii să fie, în fiecare colţ de cultură,librărie, casă memorială şi centru cultural, zeci decărţi ale celor amintiţi. Cărţile, nu puţine, ale SoraneiGeorgescu-Gorjan, ale lui Ion Mocioi, ale luiConstantin Zărnescu şi ale altor autori înstelaţi deBrâncuşi nu e normal să lipsească din simfoniaculturală a Gorjului.

În cartea „Aşa grăit-a Brâncuşi”, d-na SoranaGeorgescu-Gorjan ne dă spre studiu o adevărată operăştinţifică a Aforismelor brâncuşiene. În această carteam găsit şi referiri ale celor care l-au cunoscut,aprecieri din care reiese modestia sa. Asfel, IrinaCodreanu, elevă a sculptorului între 1923 şi 1930,spunea că „Ideile şi le exprima cu simplitate şi plasti-citatea ţăranului. Le formula în axiome, le colora cuimaginaţia sa bogată şi plină de improvizaţiineprevăzute”, iar prietenul său Petre Pandrea, care apurtat lungi conversaţii cu sculptorul, îl caracterizeazăca pe „un umanist polivalent, un inelectual rafinat, unfilosof şi un moralist, un spirit esopic grefat pe unfond de filosofie stoică milenară rurală a strămoşilorsăi ţărani şi moşneni...mânuind oralitatea cea maifascinată şi că dăltuia în scris , ca în marmură, uti-lizând aforismul aşa cum ţăranul utilizează proverbul,iar aforismele de largă circulaţie ale lui au reprezentatmaieutica şi propaganda artei moderne”. Criticul deartă Ionel Jianu ne-a relatat că Brâncuşi i-a spus: „Nu-mi place să vorbesc despre mine sau despre arta mea.Operele mele vorbesc singure şi nu au nevoie de nicio explicaţie”. Completînd această mărturisire cu alta în carespune: „Am făcut paşi pe nisipul Eternităţii”, când face un bilanţla întreaga sa creaţie, ne pune în lumină modestia artistului, câtşi geniala sa gândire. E conştient că va rămâne în Eternitate, prin

opera sa, dar, ca artist, simte că acesta este un lucru efemer pen-tru Univers, că „a făcut paşi pe nisip, dar un nisip,totuşi, al Eternităţii”. E ca în versurile „Tot astfelcum al nostru dor, Pieri î-noaptea adâncă, Luminastinsului amor, ne urmăreşte încă”, din poezia „Lasteaua” a lui Mihai Eminescu. Este genială aceastăasociere între nisip-Eternitate şi lumină-stinsă.

Studiind câteva biografii ale sculptorului,printre care aş aminti „Viaţa lui Brîncuşi” scrisă deIon Mocioi (bine ar fi dacă s-ar reedita), apoicartea „Brâncuşi” a lui Alexandru Buican, ambele,din zecile care s-au publicat, ne arată un Brâncuşimodest, cu o locuinţă aranjată în stil ţărănesc, cumobilier cioplit de el, cu o vatră ca cea din Hobiţa,totul scăldat în albul pur al pereţilor, interior sim-plu, dar rafinat care dovedea modestia creatoruluide geniu, care se îmbrăca normal, fără ca să iasăcu ceva în evidenţă, cum făcea de exempluSalvador Dali, nu a dus o viaţă zgomotoasă, cuma fost viaţa lui Picaso, care a avut şapte neveste, afost membru al Partidului Comunist Spaniol şi înanul 1961 a luat Premiul Lenin pentru Pace. OriBrâncuşi nu a făcut parte din nici-un partid şi i-aurepugnat premiile, nu-i plăcea să se fotografiezeprea des şi nici să se facă filme despre el,Modestia fiind singurul său premiu ce-l accepta.

Şi totuşi, trebuie să reţinem că Brâncuşi eraconştient de valoarea sa, de geniul său. Acestlucru ni-l mărturiseşte chiar sculptorul prin maxi-ma: „Nu mai sunt de mult al acestei lumi: suntdeparte de mine însumi, desprins de propriul meutrup, mă aflu printre lucrurile esenţiale”.

Doresc să închei cu ceea ce a spus şi scriscriticul de artă Jammes Farrel în revista „Tribuna”nr.40 din 7 oct 1965: „Lângă Shakespeare şiBeethoven se mai află un Dumnezeu: acesta esteromânul Constantin Brâncuşi”. Brâncuşi a murit

în data de 16 martie 1957, iar Farrel scrie aceasta în anul 1965,la 8 ani distanţă. De mare importanţă e tot ce a spus criticul, darcuvântul ROMÂNUL, e de mare însemnătate şi el, mai ales căştim că Brâncuşi a murit fiind cetăţean francez. Păcat!

BRÂNCUŞI ÎNTRE MODESTIE ŞI GENIU

Ştefan I. STĂICULESCU

”Orice om din popor care încrustează stâlpul casei sale,povestește un basm...” spunea cândva Tudor Vianu.

Bineînțeles că primele obiecte confecționate de om au fostsută la sută utilitare. Dar, chiar dacă a primat necesitatea obiec-tului în sine, nu a durat mult până la apariția decorațiunilor,adică, meșteșugul a devenit aproape concomitent un meșteșugartistic. Este unanim recunoscut de istorici faptul că evoluțiameșteșugurilor artistice coincide cu evoluția omenirii. Căutândo corespondență între forma obiectului și destinația lui,făuritorul devine, fără să vrea, un artist. De aici și până laafirmația de mai sus a lui Tudor Vianu nu mai este decât un pas,similaritatea dintre cioplitor și povestitorul de basme devineevidentă, ei sunt creatori de artă alături de creatorii atâtor și atâ-tor alte specii și genuri de artă practicate de om încă de laînceputuri.

Meșteșugurile artistice care au evoluat de-a lungul timpului

pe teritoriul României sunt studiate de științespecializate care au avut de la început în atențieceramica de Hurez ca pe un subiect de mareimportanță. Ea a atras dintotdeauna atenția princalitățile ei, calități care trezeau specialiștilorrezonanțe istorice și întrebări la care trebuiau sărăspundă.

Astfel am aflat că la noi, primele semne ale confecționăriiobiectelor din ceramică datează de acum 5-6 mii de ani, dinneolitic, în momentul în care oamenii și-au schimbat radicalmodul de trai. Dacă până atunci își obțineau hrana dinvânătoare, pescuit și culesul produselor oferite întâmplător denatură, neoliticul înseamnă nu numai perfecționarea și eficienti-zarea armelor și uneltelor din piatră pe care le foloseau (prinșlefuire, găurire pentru montarea cozii...) dar le aduce oameniloro nouă concepție despre organizarea vieții: încep să-și creascăsinguri animalele și încep să lucreze pământul, producându-șiastfel cele trebuincioase vieții. Pentru a putea realiza acest lucru

ei încep să încropească primele așezări umaneconstituite prin construcția de case simple,primitive, cu gospodăriile aferente anexate.Acest lucru le aduce un plus de siguranță înlegătură cu ziua de mâine dar și o nouă listă deunelte necesare producției agricole și deobiecte casnice folositoare întreținerii noilorcondiții. Așa ajung ei, printre altele, să învețe sămodeleze și să ardă lutul. Sunt multe punctelede pe harta României în care, prin săpături arhe-ologice, s-au descoperit dovezi ale acestui sta-

diu de dezvoltare al societății omenești, stadiu în care ceramicadevine o componentă importantă a ei. Vom aminti aici doarlocalitatea Cucuteni din Moldova, cu celebrele ei vase unice înEuropa, cultura Hamangia din Dobrogea, cea care a dat”Gânditorul de la Hamangia”, o statuetă din lut ars de ofrumusețe specială, a cărei valoare i-a determinat pe unii istoricisă o propună drept brand de țară pentru Romania și, de curânddescoperitele plăcuțe de lut de la Tărtăria care sunt în prezent înatenția întregii planete ca posibile purtătoare ale primului scrisal umanității .

( va urma )

CERAMICĂ DE HUREZ ( IX )Cristian SIMA

Marţi, 14 ianuarie a.c., de la ora 10.00, la BibliotecaJudeşeană "Antim Ivireanul" Vâlcea are loc festivi-

tatea de premiere a câştigătorilor etapei judeţene a Concursului«Vâlcea - colţ de rai 2013»

* - http://bibliotecivalcene.ro/resurse_det.asp?l=25

Sunt invitaţi cei 16 bibliotecari care s-au implicat voluntar înaceasta ediţie a proiectului şi 33 de elevi premianţi.

Vor fi decernate premii şi menţiuni în cadrul secţiunilor:«Proză», Poezie», «Desen», Pictură» şi «Pictură pe temăreligioasă».

Premiantilor - pe langa gratitudinea noastra - le vor fi oferitediplome si alte surprize, materiale si imateriale. Este probabil capatru sau cinci dintre premiantii celor cinci sectiuni ale concur-sului sa primeasca drept recompensa si o excursie de cateva zilein Ungaria, Cehia si Slovacia.

Bibliotecarii si elevii care trebuie sa fie prezenti marti la ora10.00 in sala de conferinte a Bibliotecii Judetene Valcea sunt dinlocalitatile:

Berislavesti (bibliotecara Carmen Necsoiu): Elena Nutu,Elisa Paraschiv, Petronela Vilcu, Adelina Durescu.

Copaceni (bibliotecara Eliza Matei): Denisa Barbu, Carla-Simina Iepure, Francesca Grozavu

Danicei (bibliotecara Ioana Stoica): Mihaela CernatescuFauresti (bibliotecara Constanta Tudorascu): Ionut MihaiGlavile (bibliotecara Maria Catana): Andrei TucneanuGradistea (bibliotecar Ilie Firtat): Elena Alina Dinu, Maria

Melisa Marin MihalacheHorezu (bibliotecara Aniela Badea): Andrada Badea, Denisa

Ionela MenteaMaciuca (bibliotecara Livia Maria Ion): Stefania Anisia

Popa, Laura Maria Fumureanu, Silviu TanaseMilcoiu (bibliotecara Alina Petrica): Elena Patricia Petrica,

Andreea Elena Patru Ocnele Mari (bibliotecara Violeta Perian): Cristina

Pavelescu, Narcis Berbecel, Ovidiu Mot

BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ VÂLCEACONCURSUL COLŢ DE RAI

9februarie 2014 CULTURAvâlceană

Pausesti Maglasi (bibliotecara Ioana Goran): Teodora Bojin,Dimitrie Goran

Pietrari (bibliotecara Crina Popescu): Cristina Serban,

Patricia SimaRuncu (bibliotecara Similia Constantinescu): Mihaela

Mihalcea, Diana Constantinescu, Luiza EneTetoiu (bibliotecara Gheorghita Mihai): Mihai RosianuValea Mare (bibliotecara Viorica Stroe): Ana Maria Tudora,

Iulian Barbut, Alexandra MireaVladesti (bibliotecara Ana Maria Ciobotea): Elena Bianca

ArvintePrimariile comunelor susmentionate vor primi din partea

Serviciului Marketing Dezvoltare al Bibliotecii Judetene "AntimIvireanul" Valcea scrisori de multumire si apreciere pentru acti-vitatea bibliotecarilor si bibliotecilor pe care le finanteaza.

Creatiile elevilor premianti la nivel judetean impreuna cu aletuturor participantilor la etapa locala a proiectului se afla laadresa - http://bibliotecivalcene.ro/evenimente_det.asp?e=1734

Valentin SMEDESCU

MUNDI

PREMII CONCURS VÂLCEA – COLT DE RAI 2013Secţiunea ProzăTeodora Bojin – Pauşeşti Maglaşi – pentru creaţia „Mormintegoale”Cristina Serban (Pietrari) pentru creaţiile „Paparude” + „Satulmeu natal”, ex aequo cu Badea Andrada (Horezu) pentru „Mesajdin timpul meu, din lumea mea...”Cristina Pavelescu (Ocnele Mari) pentru „ Un colţ de rai” şi„Cetatea”, ex aequo cu - Andreea-Maria Cioran (Copăceni) pen-tru eseul „Zăpada şi ghioceii” Menţiune: toţi câstigătorii locurilor I la nivel local dinlocalitaţile neclasate în acest an pe podium, care au avut candi-daturi la această secţiune: Denisa Barbu (Copăceni), Elena Nuţu(Berislăveşti), Elena Alina Dinu (Gradiştea), Elena PatriciaPetrică (Milcoiu),

Secţiunea PoezieDimitrie Goran – Pauşeşti MaglaşiElena Nuţu – BerislăveştiMihaela Mihalcea – RuncuMenţiune – Carla-Simina Iepure – Copaceni; tot menţiuneprimesc câştigătorii locurilor I la nivel local din localitaţileneclasate în acest an pe podium, care au avut candidaturi la

această secţiune: MihaelaCernătescu (Dănicei), IonuţMihai (Faureşti), MariaMelisa Marin Mihalache(Gradiştea), Denisa IonelaMentea (Horezu), AndreeaElena Pătru (Milcoiu), NarcisBerbecel (Ocnele Mari), AnaMaria Tudora (Valea Mare). Secţiunea DesenIulian Barbut – Valea MareDiana Constantinescu -RuncuMihai Roşianu – TetoiuMenţiune: Andrei Tucneanu(Glavile); Ştefania AnisiaPopa (Măciuca); AdelinaDurescu (Berislăveşti).

Secţiunea PicturăElena Bianca Arvinte – VladeştiDimitrie Goran – Pauşeşti MaglaşiOvidiu Moţ – Ocnele Mari; Elena Alina Dinu – Gradiştea

Menţiune Alexandra Mirea – Valea Mare; Luiza Ene (Runcu),Laura Maria Fumureanu (Măciuca); Silviu Tănase (Măciuca)Secţiunea Pictură temă religioasăElisa Paraschiv – BerislăveştiPetronela Vilcu – BerislăveştiPatricia Sima – Pietrari; Francesca Grozavu – Copăceni

V S

EMINESCU ŞI CULTURA NAŢIONALĂÎn judeţul nostru, ca dealtfel în întreaga ţară s-a desfăşurat

o suită de evenimente tradiţionale, dedicate Zilei CulturiiNaţionale şi memoriei celui mai mare creator român, MihaiEminescu, de la naşterea căruia s-au împlinit, pe 15 ianuarie2014, 164 de ani. Cu acest prilej, pe 14 ianuarie a.c. ForumulCultural al Râmnicului şi Asociaţia Seniorilor din Educaţie,Ştiinţă şi Cultură, în parteneriat cu Biblioteca Judeţeană „AntimIvireanul”, Facultatea de Litere Râmnicu Vâlcea a UniversităţiiPiteşti, şi în colaborare cu unităţi de învăţământ din municipiu(Colegiul Economic, Liceul Teologic „Sfântul Nicolae”, ŞcoalaGimnazială „Take Ionescu”), au organizat colocviul „Eminescuşi cultura naţională - tradiţie şi perspectivă”, o manifestarecomplexă, de mare consistenţă, care s-a bucurat de apreciereaunanimă a auditoriului, format în mare parte din tineri. Despresemnificaţia Zilei Culturii Naţionale, despre viaţa, opera poetică- o adevărată comoară - istorică şi politică a marelui poet clasicnaţional Mihai Eminescu au vorbit personalităţi veritabile aleculturii vâlcene: Carmen Lelia Farcaş, Marinela Capşa, MihaiSporiş, Ion Soare, Emil Diaconescu, Ioan St Lazăr şi IoanaPârnuţă, ultimii doi, fiind organizatorii principali ai acţiunii,cărora li s-au alăturat studenţi şi elevi.

Istoria reală ni-l prezită pe Eminescu ca pe un om puternic,de o luciditate excepţională, bine ancorat în realitatea socială şimai ales politică a vremurilor zbuciumate în care a trăit, un mi-litant activ pentru drepturile românilor din Ardeal şi pentru uni-tatea naţională, un ziarist de excepţie, un vizionar, un reformator.A fost un romantic prin temele universului său poetic, dar mo-dern, prin contribuţia esenţială la dezvoltarea limbajului poetic.Elementele de la care porneşte concepţia lui literară suntraţiunea şi fantezia. A creat un stil şi un model, eminescianismul,stabilind unul dintre reperele ferme ale literaturii române. Caziarist a scris peste 3000 de articole privind diverse aspecte alevieţii contemporane a României.

Vorbitorii au adus un omagiu poetului, „omul deplin al cul-turii române” cum îl numea Constantin Noica, a cărui operă arămas la loc de frunte în istoria literaturii române.

Profesorul Emil Diaconescu a vorbit despre personalitateapoetului naţional şi universal, Mihai Eminescu, un reper în isto-ria literaturii noastre şi s-a referit la activitatea lui, precizând căgeneraţiile care au urmat nu mai scriu ca el, dar se revendică dinel, fiindcă este contemporanul tuturor timpurilor şi are valoareperenă. Pentru profesoara Marinela Capşa, Eminescu este sufletromânesc, noi suntem suflet din sufletul lui, iar opera sa nupoate fi minimalizată. L-a legat o profundă prietenie de IonCreangă, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, ş.a., dar o parte dintre

prieteni l-au trădat şi l-au părăsit. Eminescu este celebrat şi pestehotare, spre exemplu în Elveţia, de aceea Institutul CulturalRomân şi nu numai trebuie să facă demersuri sistematice, capoetul universal Eminescu şi cultura românească să străluceascăpe toate meridianele lumii.

La rândul său, Mihai Sporiş, un poet al ideilor, în stilul săuenciclopedic cunoscut a spus că Eminescu este o pasăremăiastră, iar 15 ianuarie, Ziua Culturii Naţionale este o coloanăinfinită a valorilor româneşti, care are deasupra o stea, MihaiEminescu, prin care retrăim spiritualitatea veche. Acesta a fostun promotor al culturii naţionale şi un om al istoriei care s-aimplicat în mişcarea spirituală de înnoire de la mijlocul secolului19, când ajunge şi la noi, consistent, romantismul.

Distinsa profesoară Carmen Farcaş, doamnă a limbii româneîn Râmnicu Vâlcea cum a numit-o moderatorul acţiunii, Ioan StLazăr, a abordat tipologia romantică a lui Eminescu, încomparaţie cu opera poetului romantic rus Mihail Lermontov,format sub influenţa lui Puşkin şi Byron, care a scris poeme delargă respiraţie epică şi lirică străbătute de elanul aspiraţiei cătrelibertate, dominate de eroi frământaţi, răzvrătiţi, pasionali, saude sentimentul înflăcărat al dragostei de ţară. „Demonul” ler-montovian a fost raportat la „Luceafărul” eminescian, douăpoeme romantice, prin excelenţă, axate pe o temă comună, aceeaa dragostei.

Ion Soare, vicepreşedinte al Forumului Cultural a apreciatiniţiativa legislativă a Parlamentului României, cu privire lasărbătoarea Zilei Culturii Naţionale. Noi suntem o parte dinRomânia eternă şi profundă, în frunte cu Mihai Eminescu, iarcurentul de recuperare a spiritualităţii noastre traco-dacice tre-buie să-i datoreze mult acestuia. Îl consideră pe Eminescu undomn al poeziei româneşti, o personalitate copleşitoare care s-aluptat pentru păstrarea identităţii noastre naţionale, care înprezent se confruntă cu procesul de globarizare. Totodată a atrasatenţia că opera lui nu trebuie interpretată tendenţios.

Contribuţii valoroase au adus studentele Alexandra MariaNica şi Melania Zmău, de la Universitatea Piteşti, Filiala Rm.Vâlcea, care au abordat temele: „Modele folclorice în liricaeminesciană”, respectiv „Trăirea antinomiilor în romanul GeniuPustiu”, demonstrând că au o cultură temeinică.

Consideraţii cu privire la opera ilustrului poet au făcut şi ele-vii de la Colegiul Economic Râmnicu Vâlcea îndrumaţi de pro-fesoarele Andreea Simion, Magda Godeanu şi Maria Dumitru.De aceeaşi apreciere s-a bucurat şi primul documentar despreEminescu realizat de Octav Minar în 1914 şi prezentat deRoxana Militaru, masterand. Expoziţia de carte, facsimile şi

fotografii aparţinând lui Eminescu, momentele poetice şi celemuzicale susţinute de Gheorghe Cărbunescu, care a interpretatromanţe pe versurile poetului nepereche au intregit conţinutulelevat al acţiunii. Temperament pasional, solitar şi meditativ,trecând de la stări euforice la melancolie, Eminescu a avut oexistenţă tragică. Se ştie că în prezent sunt multe controverse,care, cu siguranţă vor continua, legate de moartea marelui poet,considerat de unii prima jertfă politică pe altarul Daciei Mari.Dar aşa cum sublinia şi Mihai Sporiş acest subiect nu trebuie dusîn derizoriu. În ciuda disputelor legate de viaţa şi opera sa,Eminescu rămâne un poet de geniu, „luceafărul” poezieiromâneşti, poetul României eterne, un voievod al limbii române,a cărei operă de valoare inestimabilă în literatura naţională şiuniversală trebuie cunoscută şi preţuită peste ani. Fiindcă a fostşi va rămâne cea mai copleşitoare mărturie despre formainegalabilă pe care o poate atinge geniul creator românesc, atun-ci când se alimentează din adâncimile fertile ale unui fond aut-entic.

Într-adevăr, pe Masa Tăcerii a artistului român de geniu,Constantin Brâncuşi nu poate sta decât opera unui alt mare cre-ator de geniu, Mihai Eminescu. Să ne aducem pururi aminte demarele nostru poet naţional, de opera sa fascinantă, de marilevalori româneşti.

Gh PANTELIMON

CH

IOR

EA

N, W

hat r

emai

ns a

fter..

.

10 februarie 2014CULTURAvâlceană

CONSTANTIN HERŢOIUCOMBATANT, PRIZONIER ŞI VETERAN

AL CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

Ca urmare a ultimatumului dat de Uniunea Sovietică, înurma Pactului Ribbentrop-Molotov, România a fost

nevoită în iunie 1940 să evacueze şi să cedeze Basarabia,Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, iar la 30 august 1940, prinDictatul de la Viena, să cedeze Ungariei partea de nord aTransilvaniei, adică mai mult de jumătate din teritoriul acesteia.De asemenea, prin Tratatul de la Craiova, din 7 septembrie 1940,ca urmare a presiunilor politice germane asupra guvernuluiromân, Cadrilaterul (Dobrogea de Sud) este restituit Bulgariei.

Odată cu venirea la putere, la 4 septembrie 1940, ca prim-ministru şi conducător al statului român, a generalului IonAntonescu, ridicat prin decret regal, la 22 august 1941, la gradulde mareşal, la promisiunile lui Hitler, în dorinţa de a-şi recuperamăcar teritoriile de răsărit răpite de URSS, România îşi schimbăalianţele şi se implică în cel de-al doilea conflict militar mondialde partea puterilor Axei: Germania nazistă, Italia fascistă şiJaponia imperialistă, ca mari puteri, Ungaria şi Bulgaria atrasede partea acestora, a celorlalte state de tip marionetă: Slovacia,Croaţia, Serbia, Muntenegru, Albania, Grecia, şi Finlanda ca statco-beligerant.

Aşa se face că în dimineaţa zilei de 22 iunie 1941, în urmacelebrului ordin dat de generalul Ion Antonescu către armată:„Ostaşi, vă ordon: treceţi Prutul”, românii alături de germanideclanşează campania antisovietică. Câteva zile mai târziu, la 5iulie 1941, primele trupe române intră în Cernăuţi după care auurmat: Hotinul, Soroca, Bălţi, Orhei, Chişinău, Ismail, ChiliaNouă, Vâlcov, Cetatea Albă etc.

La 27 iulie 1941, Hitler îl felicită pe Ion Antonescu pentrueliberarea teritoriilor româneşti şi îi cere să meargă mai departealături de armata germană şi să ocupe teritoriul situat întreNistru şi Bug. Misiunea armatei române fusese îndeplinită,ţinuturile româneşti de răsărit erau eliberate dar, cu gândul laTransilvania, aflată jumătate sub ocupaţie maghiară, Antonescudecide să treacă Nistrul. După ocuparea Odesei, în urma scrisoriiprimită la 12 septembrie din partea unor români refugiaţi dinArdeal, care îi cereau să nu-i uite, mareşalul Ion Antonescuspune: „Nicio brazdă românească nu se uită. Nicio umilire nurămâne nerăzbunată. Jertfele pentru Odessa nu sunt numai pen-tru graniţa răsăriteană, ci pentru împlinirea tuturor drepturilor şinăzuinţelor neamului”, dând prin acest mesaj o vie speranţăromânilor ardeleni aflaţi sub talpa maghiară. (Alesandru Duţu,Mihai Retegan şi Marian Ştefan, România în al doilea războimondial, în Magazin istoric, iunie 1991, p. 39)

Se pare că textul acelei scrisori l-a determinat pe mareşalulAntonescu să meargă până la victoria finală. Aşa se face că, dupătrei ani şi două luni de lupte împotriva URSS, armata românăajunge până în stepa din nordul Caucazului. Sunt de amintitcelebrele şi sângeroasele bătălii de la Odessa, din Crimeea,Caucaz, Stepa Calmucă, Kuban, Cotul Donului şi Stalingrad.Bătălia de la Stalingrad, din 21 august 1942 – 2 februarie 1943,soldată cu circa 3 milioane de morţi şi foarte mari pierderi mate-riale de ambele părţi, a fost punctul de cotitură al ofensiveideclanşată împotriva URSS.

Pierderile românilor la Stalingrad au fost uriaşe. Armatele a3-a şi a 4-a, care la 19 noiembrie 1942 aveau un efectiv de228.072 ostaşi, la 7 ianuarie 1943 mai aveau doar 73.062 ostaşivalizi. Factorii principali ai acestui dezastru au fost: proastaechipare şi dotare cu tehnică de luptă; presiunea germanăprivind angajarea forţelor militare române „oriunde şi oricum”,folosirea abuzivă a trupelor române şi despărţirea acestora decomandamentele organice; folosirea artileriei grele, a aviaţieietc. doar în folosul trupelor şi sectoarelor germane, fără a ţinecont de nevoile sectoarelor româneşti; atribuirea de misiuni tru-pelor române care le depăşeau capacitatea tactică şi operativă, lacare se adaugă alte şi alte nereguli de ordin tehnic şi tactic.

În Bătălia de la Stalingrad, considerată cea mai mare şi maisângeroasă bătălie din istoria omenirii, a căzut prizoniersărbătoritul nostru de astăzi, venerabilul veteran ConstantinHerţoiu din comuna Câineni, judeţul Vâlcea.

La 23 august 1944, la insistenţele partidelor politice din opo-ziţie, Regele Mihai şi-a dat acordul pentru înlăturarea prin forţăşi arestarea mareşalului Antonescu în urma refuzului acestuia dea semna armistiţiul cu Naţiunile Unite. În aceeaşi zi, la orele22.00, Regele Mihai a transmis „Proclamaţia pentru ţară”, prin

care anunţa încheierea războiului cu Naţiunile Unite şi întoarce-rea armelor împotriva Germaniei hitleriste. A urmat invazia şiocupaţia sovietică şi, chiar dacă acum eram aliaţi, odată cuîntoarcerea armelor, peste 135.000 de ostaşi români au fost luaţiprizonieri şi duşi în Uniunea Sovietică, alăturându-se altor sutede mii de prizonieri luaţi în timpul ofensivei antisovietice, undemulţi dintre aceştia au pierit în lagărele de muncă forţată, printreei aflându-se şi bunicul meu patern care a fost luat prizonier laIaşi, în propria ţară, după 23 august, dar, care, s-a întors acasădupă mai mulţi ani de chinuri suferite într-o carieră de piatră dinM-ţii Ural.

După cum ştim, participarea României la cel de-al doilearăzboi mondial s-a caracterizat prin două campanii distincte: ceadin Est, ca aliat al Axei, pentru eliberarea Basarabiei, Bucovineişi Ţinutului Herţa, campanie pierdută şi Campania din vest,alături de Naţiunile Unite, pentru eliberarea Transilvaniei deNord, campanie câştigată.

La 25 octombrie 1944, după măcelul de la Oarba de Mureş,sunt eliberate ultimele localităţi româneşti: Carei şi Satu-Mare.Urmează eliberarea Ungariei şi Cehoslovaciei, pentru careRomânia mobilizează cca. 567.000 de soldaţi. Remarcabil estesacrificiul românesc în lupta pentru eliberarea Budapestei şi înluptele din Munţii Tatra.

Din păcate, chiar dacă întoarcerea armelor împotrivaGermaniei a avut un rol major în eliberarea Ungariei şiCehoslovaciei şi urgentarea sfârşitului războiului, pe plan diplo-matic doar participarea noastră de partea Axei a fost luată înconsideraţie, astfel că la Tratatul de Pace de la Paris, din 1946,România a fost considerată stat duşman, învins.

De la intrarea României în război şi până la încheierea aces-

tuia (22 iunie 1941 – 12 mai 1945), peste 1, 2 milioane deromâni au fost victime ale acestui conflict militar; vorbim desute de mii de morţi, răniţi şi dispăruţi, şi de peste jumătate demilion de prizonieri. Dintre aceştia, 445.153 de militari româniau fost luaţi prizonieri de către Armata Roşie, astfel: 309.533 petimpul Campaniei din Est şi alţi 135.620 după 23 august, mulţidintre aceştia, aşa cum spuneam, fiind făcuţi prizonieri în pro-pria ţară.

Cele 260 de zile de participare la ofensiva antihitleristă,încheiată la 12 mai 1945, a permis întărirea influenţei sovieticeîn România. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, tăvălugul sovieticvenit peste noi a adus la putere regimul comunist totalitar şi ateude sorginte sovietică, regim care la rândul său a adus Românieisuferinţă, umilinţă şi pagube imense; peste două milioane deromâni opozanţi având de suferit, din care peste o jumătate demilion fiind ucişi în cele peste 70 de puşcării, colonii de muncăforţată şi lagăre de exterminare psihică şi fizică ale regimuluicomunist.

Preacucernici părinţi, doamnelor şi domnilor

Herţoiu Constantin, nenea Din Herţoiu cum îi spun local-nicii, s-a născut la 28 februarie 1914 în satul Câinenii Mici (fostCâineni de Argeş), comuna Câineni, Judeţul Vâlcea, el fiind al3-lea din cei şase copii ai familiei. A urmat cursurile şcolii din

sat, iar la vârsta de 20 de ani a fost încorporat pentru satisfacereastagiului militar obligatoriu la o unitate de Vânători de Muntedin Sebeş-Alba. După doi ani de instruire militară, în cadrul uneisubunităţi de artilerie montană şi încă doi ani concentrare, înanul 1941 a fost trimis pe frontul de răsărit al celui de-al doilearăzboi mondial, iar în anul 1943 a căzut prizonier la Stalingrad.Timp de 3 ani nenea Din a fost implicat în acest conflict armat,cel mai dezastruos din istoria omenirii, iar alţi 5 ani, până în1948, anul eliberării a pătimit în condiţii inumane în lagărelesovietice din pustietăţile răsăritene. Pentru eroismul său a fostdistins cu Medalia „Bărbăţie şi Credinţă”, clasa a III-a, cuînsemne de război.

După revenirea acasă s-a căsătorit cu Ioana din familiaDaneş, o femeie harnică şi „roditoare”. Cei doi au avut împreună6 copii, care, la rândul lor, au îmbogăţit familia veteranului nos-tru cu 12 nepoţi şi 5 strănepoţi. În 2006 a rămas văduv, Ioana,femeia care i-a stat alături la bine şi la rău, plecând în lumea dedincolo.

Până în 1976, anul pensionării, a lucrat în domeniul energieielectrice „la înalta tensiune”, cum spune acesta.

**Am vorbit ceva mai sus de Ţinutul Herţa, un toponim istoric

ce face referire la teritoriul românesc situat în regiunea Cernăuţi,între Bucovina de Nord şi Basarabia de Nord, teritoriu ocupat desovietici şi aflat pe nedrept în stăpânirea Ucrainei. Etimologiatoponimului se află în antroponimul masculin Herţa.

Conform specialiştilor în lingvistică, foarte multe dintrenumele de familie româneşti sunt de origine toponimică, eleindicând locul de origine al unei persoane, al unui grup de per-soane, al unei familii sau al unui grup de familii, al unui neam.

Cunoscând faptul că de-a lungul veacurilor, datorită invazii-lor maghiare, tătare, turceşti etc., a molimelor, a impunerii alteicredinţe decât cea ortodoxă, strămoşească (a se vedea cazurileromânilor transilvăneni şi bucovineni sub imperiul austro-ungar) etc., numeroase familii de români au fost nevoite să pleceîn pribegie şi să se stabilească uneori la mari distanţe de locul debaştină, noii lor vecini numindu-i generic după locul de origine.

Numele de familie al distinsului nostru veteran, Herţoiu,indică o posibilă origine a strămoşilor săi din istoricul şi legen-darul ţinut românesc Herţa, situat la nord-est de graniţa actualăa României, Herţoiu din Herţa, veniţi aici într-un moment deli-cat al istoriei noastre.

Mergând însă pe firul antroponimiei locale aflăm că în afaranumelui de familie Herţoiu, aici se află mai multe familiipurtătoare al numelui Herţa. În această situaţie interpretareaanterioară se anulează. Explicaţia numelui Herţoiu fiind foartesimplă. Cândva, cei din familia Herţa s-au divizat în: Herţa şiHerţoiu. La baza acestui fenomen a stat probabil apariţia a doibăieţi în familia Herţa, ceea ce a dus la apariţia celui de-al doileanume de familie: Herţoiu. Pentru ai distinge pe urmaşii celordoi, localnicii le-au spus urmaşilor unuia din fraţi „ai lui Herţa”şi urmaşilor celuilalt frate, „ai lui Herţoiu”. Probabil că băiatulcel mare a păstrat numele original, Herţa iar cel mic numeleatribuit distinctiv de localnici, Herţoiu.

***Astăzi, 28 februarie 2014, venerabilul veteran Constantin

Herţoiu împlineşte 100 de ani de la naştere. Cu acest prilej,dumneavoastră, locuitorii satului Câineni Mici, împreuna cureprezentanţii Garnizoanei Râmnicu-Vâlcea, ai CentruluiMilitar Judeţean Vâlcea, ai altor organizaţii şi instituţii vâlcene,la invitaţia Preacucernicului Părinte Nicolae-Laurenţiu Ceauşu,preot paroh al Parohiei Câineni 2, iniţiatorul acestui eveniment,a primarului localităţii, dl. Ion Nicolae organizatorul principal alevenimentului şi a subsemnatului, în calitate de preşedinte alAsociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria” – FilialaJudeţeană Vâlcea, co-organizator, ne-am adunat aici să-i fimalături, să-i urăm „La mulţi ani!”, să-l cinstim cum se cuvinepentru eroismul său şi pentru întreaga viaţă trăită cu demnitate şicredinţă în Dumnezeu.

La mulţi ani cu sănătate, neică Dine! (Alocuţiune rostită cu prilejul Medalionului aniversar

„Constantin Herţoiu, veteran al celui de-Al Doilea RăzboiMondial, 100 de ani de la naştere”, 28 februarie 2014, comunaCâineni, judeţul Vâlcea)

Bibliografiea la purtător

Eugen PETRESCU

11februarie 2014 CULTURAvâlceană

INTERVIUL ANULUI. UN MONAH LA 75 DE ANI

VENIAMIN MICLEARHIMANDRITUL DE LA MÂNĂSTIREA BISTRIŢA

(III)

Aţi venit aici, la Bistriţa, în 1983, după ce în 1959 mânăs-tirea se desfinţase... fusese preluată de Ministerul

Muncii! Inteligent şi bine orientat, cunoscător al realităţilorperioadei respective aţi reuşit să recuperaţi în timpul acesta din-tre ’83 şi ’89 una dintre mânăstirile reprezentative din EparhiaRâmnicului. Spuneţi-ne mai multe date istorice, dar, mai ales,am dori să cunoaştem monumentele de la Mânăstirea Bistriţa,şi care sunt perioadele de definire a acestui aşezământ mona-hal?

Bistriţa, ca vatră monahală, are o vechime de peste 650 deani, despre care arhimandritul Chiriac Râmniceanu afirma, în„Cronica” sa, că „la leat 1300 şi mai ceva, după Domnul nostruIisus Hristos”, existau aici călugări sihaştri. Într-o perioadă atâtde îndelungată, era firesc să fi fost înzestrată cu numeroase clă-diri, dintre care, unele au dispărut, iar altele s-au păstrat. Se ştiecă boierii Craioveşti au fondat aşezământul lor în preajma aceleivechi mănăstiri isihaste, cu hramul „Schimbarea la Faţă”, pecare documentele o atestată în jurul anului 1350.

Pe noi ne-a impresionat că, înainte de 1500, boieriiCraioveşti ctitoreau în aceste locuri dovedindu-şi, astfel, pute-rea... Ce se cunoaşte documentar despre această ctitorie, cea,pe temelia căreia s-a construit actuala sfântă şi modernămânăstire? Eu, în această sintagmă, sfânt şi modern, prevădesenţa credinţei trecute şi viitoare a acestei regiuni a Olteniei desub munte şi care face legătura cu Occidentul!...

Ctitoria boierilor Craioveşti, care datează din jurul anilor1490, este cunoscută dintr-o serie de documente. Cea mai vechereprezentare a bisericii este redată de o „Planşă” tipărită înOctoihul ieromonahului Macarie, din anul 1510. Biserica, con-struită din piatră cioplită, are planul treflat, iar deasupra naosu-lui, pe o bază pătrată, se înălţa turla poligonală a Pantocratorului,fiind dominată de o cruce cu trei braţe, iar opt ferestre mari lumi-nau interiorul sfântului locaş. Gravorul o priveşte din laturanord-vestică, iar în partea sudică se vede turla clopotniţei cu celedouă clopote, câte avea atunci mănăstirea. La fel apare şi în„Tabloul” ce ilustrează plecarea banului Barbu Craiovescu lacălugărie (1521). Alt document este „Planimetria” ingineruluimilitar, maiorul Iohann Weiss, întocmită în anul 1731, din ordi-nul autorităţilor austriece, care administrau atunci Oltenia(1718-1739); ea constituie unica mărturie cunoscută până azi aplanului bisericii, având formă de treflă, cu pronaos, naos şitransept. Din documentul lui Weiss, se constată că biserica eraamplasată în mijlocul incintei; clădirile formau o cetate dreptun-ghiulară, cu partea sud-estică semicirculară, determinată, proba-bil, de existenţa unui lac. Clădirile erau împrejmuite cu un zidputernic, iar curtea exterioară, în partea vestică, era înconjuratăde un zid masiv, întărit cu contraforţi, din care se mai păstreazădouă fragmente la colţurile „Casei egumeniei”, precum şi turnulde apărare din colţul nord-vestic. Accesul în incintă se făcea prinpartea sudică, pe drumul care străbătea două porţi dominate deturnuri înalte; primul, amplasat în zidul care înconjura clădirile,era prevăzut cu două ferestre, iar al doilea, mai înalt, deasupraporţii de pătrundere în incintă. De asemenea, maiorul realizeazăşi o vedere panoramică a Mănăstirii, din care rezultă monumen-talitatea construcţiei, motiv pentru care era asemănată cu un cas-tel medieval. O contribuţie la cunoaşterea monumentelor bistri-ţene ale Craioveştilor aduce şi ieromonahul Dionisie Eclesiarhul(1790), prin miniaturile sale, care reprezintă edificiul bisericiiconstruit din piatră cioplită, ca în planşa din Octoihul macarian.Deşi restaurată în anul 1820, iar biserica pictată din nou, demarele ban Grigore Brâncoveanu, mănăstirea a cunoscut însecolul al XIX-lea o degradare progresivă; în timpul Revoluţieilui Tudor Vladimirescu, clădirile au fost grav avariate, fiindincendiate de turci, mai ales că egumenul Teodosie arhimandri-tul, recunoscut ca „rebelist”, era susţinător convins al ideilorpromovate de conducătorul pandurilor, apoi cutremurele din anii1838 şi 1840 le-au scos definitiv din folosinţă.

Prea iubite şi stimate Arhimandrit Veniamin Miclespuneţi-ne care este cel mai vechi monument păstrat laMânăstirea Bistriţa?

Din fericire, cel mai vechi monument, biserica „Schimbareala Faţă”, cunoscută sub denumirea de „Biserica Bolniţă”, s-apăstrat, în ciuda vicisitudinilor istorice abătute peste acest renu-mit aşezământ monahal. Stilul ei arhitectonic ridică însă o seriede probleme, pentru istoricii de artă medievală, care fac eforturisă o încadreze într-o anumită epocă. Totuşi, Alexandru Efremovsusţine că arhitectura acestei construcţii este puţin obişnuită înŢara Românească, fără să se încadrează în arhitectura epocii,când apar inegalabilele monumente de la Dealu (1501) şi Curteade Argeş (1517); Cornelia Pillat constată că nu preia nici un ele-ment artistic de la cele două biserici, ci respectă tipul de bisericăsală, apărut pe teritoriul ţării noastre prin secolele X–XI; autorii„Istoriei Artelor Plastice în Româ nia” scriu că este de „o extre-mă simplicitate”, iar Carmen Laura Dumitrescu afirmă că for-mează „un edificiu atât de mărunt”, având dimensiunile de7,60/5,03 m. Construcţie de plan dreptunghiular, terminată la estcu altarul în cinci laturi, construită din piatră şi cărămidă, tencui-tă simplu fără ornamente, ferestrele înguste, acoperişul din şiţă,lipsa turlei, pridvorul mic, înconjurat de o prispă joasă, cu stâlpizvelţi de lemn ce susţineau streaşina proeminentă a bisericuţei,are înfăţişarea „unora dintre casele ţărăneşti”, scriu aceiaşiautori ai „Istoriei Artelor”. Pridvorul original, format dintr-oprispă joasă, cu stâlpi zvelţi de lemn, ce susţineau streaşina, afost înlocuit în anul 1710 cu cel actual.

Din lipsă de cunoaştere a istoriei monahismului, cercetătoriiau emis, referitor la această biserică, o serie de ipoteze lipsite defundament istoric. Bazându-ne pe studii de specialitate, caredemonstrează că în secolul al XIV-lea bisericile din ţara noastrăerau construite în plan dreptunghiular, cum a demonstrat ŞtefanAndreescu, precum şi pe evoluţia vieţii monahale de la noi, şimai ales pe faptul că, după introducerea stilului arhitectonic tre-flat, adus de Sfântul Nicodim de la Tismana, care a venit în ŢaraRomânească la anul 1369, nu s-au mai construit, timp de douăsecole, în incinta mănăstirilor biserici stil sală, ci numai subformă de treflă, se poate afirma că acest monument este anteriorvenirii sale la noi. Se ştie că printre ucenicii Sfântului GrigorieSinaitul din sihăstria Paroria de la sudul Dunării, au fost şimonahi români; după trecere la cele veşnice a marelui isihast,care a avut loc în anul 1346, ei s-a reîntors, cum prevedeaTestamentul dascălului lor, în teritoriile de origine, unde au înte-meiat mănăstiri. Deci, rămâne foarte plauzibil anul 1350, în jurulcăruia a fost construită biserica.

Acum câţiva ani am venit aici, la Bistriţa, şi am fost conduşisă vizităm peştera în care a ctitorit Grigorie Decapolitul.Atunci, n-am suportat lipsa de spaţiu şi înaintarea de-a buşileaprin tunel, spre peşteră, şi m-am întors!...Am aflat că înăuntruar exista nişte biserici! Şi atunci, reformulez sau completezîntrebarea de mai ’nainte... Mai există monumente religioasevechi legate de Mânăstirea Bistriţa?

Da, mai există două bisericuţe amplasate în Peştera SfântuluiGrigorie Decapolitul: Ovidenia şi Sfinţii Arhangheli. BisericaOvidenia a fost fondată în jurul anului 1500 de egumenul bistri-ţean Macarie ieromonahul, fiind construită într-una dintre celemai întunecoase galerii ale Peşterii, având rol de tainiţă, adicăloc de ascunzătoare pentru tezaurul Mănăstirii, în vremuri deprimejdii. Aici a fost ascuns întreg tezaurul, precum şi moaşteleSfântului Grigorie, în anul 1509, datorită voievodului Mihneacel Rău, şi în 1530, când „au jefuit ungurii Mănăstirea şi au tăiatpe călugări”. În anul 1609, a fost restaurată pentru adăpostireatezaurului, ţara fiind ameninţată de invazia lui Gabriel Báthory,principele Transilvaniei. Tot acolo erau sfintele moaşte şi în1613, când voievodul Radu Mihnea a venit, împreună cu patriar-hul Chiril Lucaris al Alexandriei, să se închine SfântuluiGrigorie. În timpul războiului ruso-turc (1768-1774), bisericaeste restaurată de egumenul Grigorie ieromonahul, care adăpos-teşte aici sfintele moaşte, împreună cu tezaurul. A treia oară esterestaurată în 1828, datorită altui război ruso-turc (1828-1829),pentru adăpostirea tezaurului. Lucrările începute de ieromona-hul Daniil, egumen al Mănăstirii între ani 1827-1828, au fost ter-minate de urmaşul său, arhimandritul Gavriil Petrovici, careaşează următoarea Pisanie: „Această sfântă biserică, ce prăznu-

ieşte Ovidenia, acum la al treilea rând s-a preînnoit şi s-a împo-dobit cu zugrăveală de Sfinţia Sa robul lui Dumnezeu chirGavriil arhimandrit şi egumen al sfintei şi dumnezeieştiiBistriţa”.

Biserica „Sfinţii Arhangheli” este amplasată în „fereastra”mare a Peşterii, fiind ctitorită în anul 1635, pe temelii mai vechi,de episcopul Teofil al Râmnicului. Documentar este menţionatăîn anul 1642, iar în 1657 este vizitată de patriarhul Macarie alAntiohiei; însoţitorul său, arhidiaconul Paul de Alep consemnea-ză: „Am cercetat cu evlavie biserica zidită într-o mare înfundă-tură ce comunică cu exteriorul, şi alături de ea este o chilie cura-tă, locuită întotdeauna de un călugăr”. Căzută în ruină, a fost res-taurată de ieromonahul Macarie, în anul 1737. Incendiată dejefuitorii Peşterii, bisericuţa a fost restaurată prin anii 1781-1782, când locuia în Schit pustnicul Daniil, potrivit inscripţiei:„Daniil ot Peştera. 7290”. Atunci a fost refăcută şi pictura, pro-babil de Efrem zugravul, care pictase în anul 1779 Schitul deSupiatră din Pietreni. Pictura din bisericuţă cunoaşte a treia refa-cere, în 1829, lucrarea aparţinând renumitului zugrav PartenieZoba, monah din obştea bistriţeană. Schitul este menţionat şi îna doua jumătate a secolului al XIX-lea de unii vizitatori cărtu-rari, cum au fost Alexandru Pelimon, în 1858, şi Lancelot, în1860; de asemenea, tot în ultimul an, Alexandru Odobescu scriacă ambele bisericuţe „sunt pustii”.

Spuneţi-ne, vă rugăm, tunelul acela de intrare în peşteră esteunic? ...Un mare ierarh, în vârstă, poate să intre în peşteră?...Noi, nu am reuşit, poate, şi fiindcă nu am ştiut care este lungi-mea acestui tunel?...Ni s-a creat în minte o claustrare pe care nuam putut să o depăşim...

Da, tunelul este unicul prin care se poate pătrunde în Peşteră.Într-adevăr, în faţa deschiderii înguste şi joase, care duce spre olume subterană, necunoscută, în sufletul fiecăruia se nasc senti-mente şi emoţii greu de exprimat; trăite intim, mărturisite sauredate în scris, ele transpun pe oricine între realitate şi mister.Lung de aproximativ 30 de metri, tunelul a fost străbătut de-alungul secolelor de numeroase personalităţi, atât religioase cât şicivile. Primul care descrie „intrarea anevoioasă” în Peşteră a fostarhidiaconul Paul de Alep; unii au numit-o „un fel de anticame-ră, cu o lature deschisă deasupra prăpastiei”; alţii, „un tunel foar-te jos, care nu-ţi permite mersul normal, ci numai foarte aple-cat”. Grigore Alexandrescu afirma că: „Intrarăm pe brânci caîntr-o vizuină”, iar Alexandru Odobescu scria că „se intră de-abuşilea printr-o crăpătură îngustă”. Emoţiile trăite de unul dintreînsoţitorii episcopului Atanasie al Râmnicului sunt redate admi-rabil, prin cuvintele: „Strâns de stânci într-un spaţiu aşa de mic,o icoană de nimicnicie ţi se înfăţişează în minte şi o înfiorarezguduitoare te cuprinde, şi când ai pierdut nădejdea de a da desfârşitul acestei intrări subpământene, deodată spaţiul se lărgeşteşi se înalţă, înfăţişând privirii încăperi îndemânatice, locuinţe aleunor fiinţe fantastice din Peşteră”.

În ciuda acestor dificultăţi, Peştera a fost vizitată, nu numaide simpli credincioşi, ci şi de personalităţi renumite, care suntconsemnate în documente. Printre ele, se numără patriarhulChiril Lucaris al Alexandriei Egiptului, în anul 1613, însoţit dedomnul Radu Mihnea al Ţării Româneşti; patriarhul Macarie IIIZaim al Antiohiei, împreună cu arhidiaconul său Paul de Alep(1657); mitropolitul Neofit I al Ţării Româneşti (1747); genera-lul Pavel Kiseleff (1832); arhimandritul Ghenadie Enăceanu(1876), fără să mai trecem în revistă mulţimea oamenilor de cul-tură, în interes ştiinţific.

Poziţia naturală a Peşterii a devenit de-a lungul zbuciumateinoastre istorii un loc ideal de refugiu. Arhidiaconul Paul deAlep, informat de localnici – martorii oculari ai evenimentelor –scria că, atunci „când domnii erau ameninţaţi de vreo primejdie,îşi trimiteau comorile, împreună cu soţiile, în aceste peşteri”.Aici a fost adăpostit mitropolitul Matei al Mirelor, unde erau şicălugării bistriţeni, împreună cu egumenul Teofil, ascunşi lacumpăna anilor 1610-1611, de frica năvălirii oştilor principeluiGabriel Báthory. În interior, totul năştea sentimente de siguranţă.Paul de Alep constata că, după ridicarea scării de la intrare şibaricadarea interioară a uşilor, „nici chiar dracii nu-şi pot facedrum” spre cei adăpostiţi acolo; şi tot el consemna: „Nu ne

12 februarie 2014CULTURAvâlceană

venea să dăm crezare simţurilor noastre când am ieşit la luminazilei şi ne-am coborât din nou la Mănăstire”.

Ştim că aici, la Mânăstirea Bistriţa a locuit o perioadăMareşalul Ion Antonescu... Ce altă clădire veche mai există laMănăstirea Bistriţa?

În ordinea cronologică, este clădirea cunoscută sub numelede „Casa egumenească” sau „Casa preoţilor”, fiind amplasată înpartea de vest a incintei mănăstirii. Clădire etajată, iniţial avea laparter trei camere, fiecare cu câte un dormitor, iar la etaj, şasecamere, un salon şi balcon cu geamlâc. Deşi se afirmă că ar datadin anul 1700, fiind atribuită egumenului Ştefan arhimandritul,totuşi documentele o atestă mult mai nouă. Ea nu apare în„Planimetria” inginerului Weiss din 1731, dovadă că atunci nuexista. Din „Pomelnicul Mănăstirii”, aflăm că, printre numeroa-sele realizări ale egumenului Costandie, care a condus obşteamonahală între 1796-1806, a construit şi o casă egumeneascădeasupra fântânii, deci n-ar fi exclus ca aceasta să fie construcţiarespectivă. Totuşi, Grigore Alexandrescu, care vizitează mănăs-tirea în anul 1842, după ce descrie starea jalnică a principaluluimonument, relatează că egumenul „a zidit pentru sine, afară demănăstire, o pereche de case destul de lumeşti, dar minunatepentru odihnă”. Deci, ar rezulta că lucrarea aparţine arhimandri-tului Gavriil Petrovici, mai ales că frontispiciul sudic păstreazăinscripţia: „13 sep(tembrie) 1836”, trasată în tencuiala proaspă-tă. Luând în consideraţie cele relatate cu privire la „Casa egume-nească” a arhimandritului Costandie, care greu ar putea fi iden-tificată în altă parte, presupunem că egumenul Gavriil a reparat-o şi, eventual, i-a adus unele îmbunătăţiri.

După demolarea vechilor construcţii, clădirea a servit ca adă-post pentru călugări, până la terminarea celor noi; apoi esteabandonată, încât în anul 1864 se afla în ruină. Restaurată, a pri-mit diferite destinaţii: „Şcoala sătească din Costeşti” (1866),apoi „Locuinţă pentru călugări”, cât timp a funcţionat „Şcoala desubofiţeri” în spaţiile Mănăstirii (1883-1903). Ulterior, stabilin-du-se în Mănăstire, Societatea „Acoperământul MaiciiDomnului” (1913-1948), fiind locuită permanent de preoţii slu-jitori, a primit numele de „Casa preoţilor”. În această clădire alocuit generalul Ion Antonescu, în lunile iulie-august 1940, fiindexilat aici de regele Carol al II-lea (1930-1940). În perioada1960-1982 a fost ocupată de „Şcoala ajutătoare” din localitate;atunci i s-au adus unele modificări: cerdacele sudice au fosttransformate în patru camere, două la parter şi două la etaj. Înanul 1987, am reuşit să înlocuim vechiul acoperiş de şiţă, aflatîntr-un avansat stadiu de degradare, cu unul de tablă galvanizată,iar ulterior i-a adus unele reparaţii din veniturile personale. Dinnefericire, deşi monumentul are un atât de bogat trecut istoric,prezenta conducere îl neglijează, lăsându-l de izbelişte.

Mănăstirea Bistriţa este o bijuterie a arhitecturii din ţaranoastră. Ea este o mărturie a modernităţii aplicate în construc-ţiile de cult. După părerea noastră, nu există o replică în arhi-tectura românească şi, mai mult, ea reprezintă un real însemn deecumenism cu specific românesc, atenţie, încă din secolul XIX...Vorbiţi-ne mai mult de ceea ce s-a construit aici, în mânăstire,şi despre clădirile din jur...

Ruinele în care ajunsese renumita ctitorie a Craioveştilor îldetermina, în anul 1845, pe egumenul Gavriil arhimandritul săînainteze domnului Gheorghe Bibescu un memoriu, solicitândintervenţia sa pentru salvarea sfântului aşezământ, fiind recu-noscut pentru ampla acţiune de protejare a vechilor monumentenaţionale. Se ştie că domnitorul apelase la arhitecţii vienezi:Ioan Schlatter, Iulius Fraywald şi Anton Heft; primul este numitarhitect mănăstiresc. Proiectul refacerii mănăstirii aparţine luiIulius Fraywaid, cum notează economul, viitor egumen bistri-ţean, Teodorit Zăgănescu: „Fraywald arhitector a făcut planulacestei sfinte Mănăstiri”. Lucrările au început în anul 1846, subconducerea lui Iulius Fraywald. După demolarea vechilor clă-diri, s-a nivelat terenul şi s-au construit ziduri puternice pentrusprijinirea teraselor formate la sud şi vest de viitoarele clădiri.Spre est, construcţia are o puternică temelie, înaltă de 8 m, rea-lizată din piatră cioplită. Lucrările avansau rapid, potrivit rapor-tului din toamna anului 1847, în care arhitectul Ioan Schlatterinforma Departamentul Credinţei că principalele clădiri,împreună cu clopotniţa şi clădirile economatului se vor finalizapână la sfârşitul anului viitor, de va fi vremea favorabilă, iarbiserica se va găti numai din roşu. Din nefericire, se ivesc pro-bleme tehnice şi, mai ales, evenimente politice neprevăzute.După terminarea pivniţei de sub pavilionul nordic, apare unizvor de apă care o inundă. Pentru protejarea ei, s-a impus exe-cutarea unui canal de-a lungul curţii economatului. Dacă proble-mele tehnice au fost rezolvate de iscusiţii arhitecţi, evenimentelesociale şi politice, cauzate de Revoluţia din 1848, au determinatabdicarea domnului Gheorghe Bibescu. În consecinţă, şantierulde la Bistriţa şi-a încetat lucrările. Ele au fost reluate abia în anul1852, fără a mai cunoaşte ritmul iniţial; totuşi, în 1855 se termi-

nă biserica, fiind sfinţită la 15 august de mitropolitul Nifon alŢării Româneşti, în prezenţa Domnului şi a Doamnei Ştirbei,însoţiţi de înalţii demnitari ai statului.

Mai aproape de realitate, prin ce se caracterizează arhitec-tura actualelor clădiri ale Mânăstirii Bistriţa?

Actualele clădiri ale Mănăstirii Bistriţa impun prin monu-mentalitatea lor; faţada cu mulţimea ferestrelor, turlele înalte,crenelurile de pe acoperişuri, porţile masive încadrate în portalulde piatră cioplită, creează înfăţişarea unui vechi castel.Ornamentaţia arhitectonică, obţinută din numeroase profiluri,solbancuri, nişe, arcade din cărămidă aparentă, îndulcesc înfăţi-şarea destul de severă şi rece a construcţiei.

Prin poarta sudică, se pătrunde în incinta Mănăstirii, undeeste amplasată biserica. La extremitatea de est, clădirile suntprevăzute cu câte un turn înalt; aici, incinta este marcată de unparapet, având la mijloc un foişor înălţat pe stâlpi de piatră cio-plită, ornamentaţi la bază şi capitel cu motive florale. În parteade vest, pavilioanele sunt unite printr-un rând de clădiri fără etaj;la mijlocul lor, se înălţă impunătoarea clopotniţă, prevăzută cuun gang prin care se pătrunde spre cele mai vechi monumenteale Bistriţei: Bisericuţa Bolniţei şi Peştera Sfântului GrigorieDecapolitul.

Biserica, la prima vedere, apare aproape lipsită de monu-mentalitate, dar domină întreg ansamblu. Zidită, după grandioa-sele proporţii ale secolului al XIX-lea, este aşezată pe temelii cese înalţă pe un soclu masiv, realizat din piatră şi ornamentat cuciubuce în partea superioară. Paramentul bisericii creează unaspect plăcut monotoniei generale a clădirii, datorită unor ele-mente arhitectonice realizate din profiluri, ante, arcaturi oarbe,pervazuri din cărămidă aparentă la ferestrele rotunde, arcuri ase-mănătoare deasupra celor semi-rotunde, precum şi frontoane,unul pe latura sudică, altul pe cea nordică. Cornişa din piatră,tencuită şi ornamentată cu profiluri, înconjură partea superioarăa zidăriei, peste care este aşezat acoperişul în două ape. Sprevest se află un fronton încadrat de două turle cu patru laturi,având acoperişuri prevăzute cu câte o cruce. Deasupra naosului,pe o bază pătrată din zidărie, se înalţă turla centrală cu opt laturi;cupola, asemenea unui dom, se termină cu un turnuleţ lanternă,format din opt stâlpi. Crucea de fier încoronează întreg edificiul.

La intrarea în biserică, un număr de opt trepte conduc într-unmic pridvor, format din patru stâlpi de zidărie, uniţi prin arcuriterminate în boltă. Uşa masivă de stejar, montată în chenare dinpiatră cioplită, permite intrarea în sfântul lăcaş. Interiorul, domi-nat de lumina transfigurată ce pătrunde prin numeroasele feres-tre înalte, prezintă spaţiul imens al bisericii, asemănătoare cate-dralelor, în contrast cu modestele biserici mănăstireşti.

Şi despre alura arhitectonică?

Ansamblul arhitectonic al Mănăstirii Bistriţa constituieexponentul reprezentativ, specific mişcării cultural-artistice deafirmare naţională şi de imitare a valorilor europene, de dupăanii 1848. Este adevărat că se îndepărtează de arhitectura clasicădin ţara noastră, dezvoltată sub influenţa Ortodoxiei răsăritene,concretizată în strălucitul stil românesc, care atinge apogeul înctitoriile brâncoveneşti.

În fond, întreg ansamblu arhitectonic bistriţean este o con-strucţie neo-gotică, rezultată din combinaţia stilului tradiţionalromânesc, de factură bizantin-ortodox, şi stilul gotic, apusean.Se ştie că în epoca respectivă, exista puternicul curent de afirma-re naţională şi de imitare a valorilor europene, MănăstireaBistriţa rămâne ca exponentă reprezentativă a numitului „stilpaşoptist”, potrivit opiniei emise de Rodica Stăncioiu care scrie:„Secolul al XIX-lea a însemnat pentru ţările române începutulafirmării naţionale, racordarea la circuitul civilizaţiei continen-tale...; ele au făcut eforturi de modernizare a suprastructuriibazate, atât pe realizări proprii cât şi, în parte pe asimilarea unorelemente ale culturii din Europa apuseană”. Prin construcţiile dela Bistriţa, se crede că s-a făcut un pas prea mare spre Occident,creându-se un stil neo-gotic, obţinut din combinarea elementelorgotice cu cele bizantine.

Raportată la celelalte construcţii de cult din Europa, dinsecolul XIX, unde se află această arhitectură de la Bistriţei? Caaşezare trebuie să fie unică... Eu mai cred că mânăstirile noastreau jucat rolul vechilor cetăţi medievale, sigur, cu limitele res-pective. Mai ales în Valahia Mică, dar şi în Moldova de nord.

Arhitecţii austrieci au realizat un monument grandios, dardestul de rece, caracteristic abaţiilor occidentale, lipsit de atmos-fera intimă a mănăstirilor orientale. Ioan Schlatter era satisfăcutde opera înfăptuită; într-un raport înaintat Ministerului Cultelor,la 28 iulie 1848, scria: „În cele din urmă, trebuie să reamintesccă Mănăstirea Bistriţa, socotindu-se a ei osebită frumuseţe şipitorească poziţie, se poate compara, atât prin buna construcţie,cât şi prin a ei frumoasă arhitectură, cu cele mai frumoase ase-

menea aşezăminte din Europa”, iar în altă parte, referindu-se lacel care a supravegheat şantierul, afirma că, lucrarea „fiind toto-dată şi prea bine executată de domnul Iulius Fraywald, conducă-torul acestei clădiri, care prin neîncetata silinţă şi râvnă ce a ară-tat în slujba sa, merită multă laudă, căci la o mulţime de lucrătorineînvăţaţi, care se aflau acolo, şi la un asemenea loc neregulat,numai prin neostenita silinţă a numitului Fraywald s-a pututsăvârşi o lucrare aşa de grea şi întinsa”.

Dacă ne referim la opiniile vizitatorilor, familiarizaţi maimult sau mai puţin cu stilurile arhitectonice, constatăm că suntfoarte diferite cu privire la actualele clădiri ale mănăstirii. Astfel,peisagistul francez, August Lancelot care, în 1860, ilustra monu-mentele reprezentative din Oltenia, remarca: „Mănăstirea e zidi-tă după un plan modern. Faţada, care se prezintă călătoruluivenind din vale, e rece dar corectă, având în stânga un turn pseu-do-gotic, iar spre mijloc, turla bisericii, mult prea îngustă, înscri-indu-se rău în ansamblul de clădiri”.

Spre deosebire de artistul francez, românii sunt entuziasmaţi.Vizitată în anul 1858 de Alexandru Pelimon, scriitorul esteimpresionat, ceea ce îl determină să consemneze: „Bistriţa ceamai frumoasă! Re-edificată cu o nouă arhitectură, formând ocetate sau un strălucit castel... Mănăstirea aceasta cuprinde niştepalate frumoase, cu biserica la mijloc, cu numeroase încăperi,dezveleşte cu mândrie pompoasele sale turnuri şi domurile bise-ricii”, iar protoiereul vâlcean Meletie Răuţu are o impresie admi-rabilă, scriind în 1908: „Când o vezi în întregime, şi oricât de deso vezi, un fior de dumnezeiască admiraţie te cuprinde, şi ţi separe mai mult un miraj fantastic, o halucinaţie de visător, decâto realitate. Atât este de grandioasă, atât este de fermecătoare pri-veliştea, încât ţi se pare că, pentru un moment, trăieşti în lumeabasmelor şi în preajma locuinţei zmeilor din poveşti. Măreţiaclădirii, stilul medieval-modernizat, cum nu se afla alta în toatăŢara Românească, ar pune în mirare pe locuitorii celui mai mareoraş din lume, şi cu cât omul este mai cult, cu atât îl va impre-siona mai adânc, şi cu cât omul va fi mai umblat în lume, cu atâtva contempla mai mult această modernă şi măreaţă clădire”.

Dumneavoastră, personal, ce impresie aveţi despre ansam-blul bistriţean?

Prima dată am luat contact cu Mănăstirea Bistriţa în anul1957, fiind elev la Seminarul Teologic din Cluj. Atunci s-a orga-nizat o excursie, la care au participat mai mulţi seminarişti, vizi-tând mănăstirile din sudul ţării, începând de la Tismana şi pânăla Căldăruşani. Crescut în şcoli din oraşele transilvănene SatuMare şi Cluj-Napoca, unde predomină arhitectura de stil euro-pean, dintre toate mănăstirile vizitate m-a impresionat aceasta;mi-a plăcut armonia liniilor, înălţimea zidurilor, mărimea feres-trelor, crenelurile, toate, având imaginea unui adevărat castel.Nu mi-am imaginat atunci, că ulterior, peste aproximativ un sfertde secol, mă voi stabili aici şi voi contribui la restaurarea monu-mentului care m-a fermecat în adolescenţă.

«NASTRATIN HOGEA»LA TEATRUL

MUNICIPAL ARIELMarilena CAPŞA

Compozitorul de muzică religioasă, folcloristul, poetul şiliteratul Anton Pann a venit în România din Bulgaria,

împreună cu alţi doi fraţi, în anul 1806.După o trecere prin Cernăuţi, s-a stabilit la Bucureşti în iarna

anului 1812. Vorbea româna, greaca, bulgara, turca şi rusa. Astudiat arta muzicii şi a învăţat meşteşugul tiparului.

În 1826 îl găsim instalat ca ” dascăl de muzichie” la şcoalade pe lângă Episcopia Râmnicului şi cântăreţ la Biserica „BunaVestire”. Aici a contribuit la modernizarea muzicii, predândlecţii de muzică la Mânăstirile „Dintr-un Lemn” şi „Surupatele”.

În Râmnicu Vâlcea a locuit în imobilul de pe strada Ştirbei-Vodă, o casă într-un stil curat românesc, azi Muzeul „AntonPann”.

În anul 1848 era în Râmnicu Vâlcea când a izbucnitRevoluţia, pe care a sărbătorit-o în Parcul Zăvoi, unde a fostcântat, pentru prima oară, viitorul Imn al României, „Deşteaptă-te, române!”.

Pe lângă piesele muzicale de curte şi de cântecele de lumeinspirate din melosul bizantin şi otoman, tipărite de el, AntonPann a compus romanţe şi cântece de lume: „Bordeiaş, bordei,bordei”, „Şi noi la Ilinca”, „Sub poale de codru verde” etc.

Anton Pann, „finul Pepelei, cel isteţ ca un proverb”, cum l-anumit Mihai Eminescu în poemul „Epigonii”, este asemuit cu

13februarie 2014 CULTURAvâlceană

Păcală prin snoavele şi povestirile lui, prin isteţimea, umorul şiperspicacitatea în a observa lumea cu păcatele ei. A scris fabule,culegerea de proverbe şi zicători „Povestea Vorbii”, volumul„Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea”(1853) şi multe altele.

Nastratin Hogea este un personaj satiric care a trăit înAnatolia, Turcia. A fost un învăţat care îi sprijinea pe oamenii derând în defavoarea elitelor. De-a lungul timpului, povestirile saleamuzante şi anecdotele s-au răspândit în lume.

Personajul Nastratin este pus de Anton Pann în situaţii încare, aparent, se umple de ridicol, împreună cu măgarul său. Dinaceste întâmplări se trag învăţăminte care te obligă să fii atent la

toate câte le faci în viaţă.Regizorul Mihai Panaitescu, directorul Teatrului de Artă din

Deva, a avut ideea de a dramatiza textele lui Anton Pann. Astfel,în colaborare cu Teatrul Municipal Ariel, a pus în scenă piesa„Nastratin Hogea şi Povestea Vorbii”. Premiera naţională a avutloc, duminică, 9 februarie, orele 12, pe scena TeatruluiMunicipal Ariel de la Cinematograful ”Geo Saizescu” dinOstroveni, în prezenţa unui numeros public şi a regizorului.

La intrarea în sală, spectatorii au fost întâmpinaşi de dervişiilui Nastratin, care rememorau cuvintele de origine turcă exis-tente în limba română, o adevărată lecţie de lingvistică.

Minunată ideea regizoarei Doina Migleczi de a crea acestmoment la începutul spectacolului.

Publicul de toate vârstele a cântat, a râs, s-a bucurat defiecare moment artistic realizat cu talent de către actoriiTeatrului Municipal Ariel. Costumele, muzica orientală, dansulcadânelor, imaginile de epocă din fundalul scenei, totul a fostrăsplătit cu repetate aplauze de către publicul deosebit de încân-tat de evenimentul teatral pe care întreaga echipă a Teatrului li-loferă de fiecare dată.

Este un spectacol ce merită să fie văzut de către toţi specta-torii tineri, de la 8 la 80 de ani.

Am stat mult în cumpănă până m-am hotărât să scriuaceste rânduri. Iată-mă, scriindu-le. Mi-am amintit că

am trudit cândva la constituirea Autorităţii Teritoriale de OrdinePublică (ATOP) şi că ceea ce ne lipsea cel mai mult la evaluareastării de ordine şi la observarea implicării instituţionale pentruaceasta era lipsa de informaţie, nepartizană, adică nepărtinitoareşi oarecum în timp real. Încercam tot felul de soluţii pentru cascena publică să fie mai reactivă, să-şi înfrângă temerile faţă denăravurile cu răzbunări, puneri la index, ţinutul minte, adicăreflexele exersate ale unui sistem nedemocratic. Se întâmpla cuceva ani în urmă pe când aveam şi calitatea de consilierjudeţean.

Invitaţi fiind la un proiect cultural, dedicat aniversăriinaşterii lui Constantin Brâncuşi,Simpozionul Naţional Brâncuşiana,Târgu Jiu, 19-20 Februarie, am par-ticipat la invitaţia organizatorilor laacţiunile programate la Târgu Jiu şiCraiova. După finalizarea programu-lui la Craiova, în seara de 20 Feb.,urma să ne întoarcem la RâmnicuVâlcea cu maşina binevoitorului omde cultură Petre Cichirdan, cel ce vafi asigurat, pe speze proprii, trans-portul pentru onorarea invitaţiei făcută de gorjeni. Larugămintea altui vâlcean, stabilit la Cluj-Napoca, cunoscutulscriitor Constantin Zărnescu, drumul de întoarcere trebuia să nepoarte prin Bălceşti să-l lăsăm la baştina sa din Lădeşti, să-şivadă rudele. O seară specială, cu un povestitor neîntrecut, cu omemorie fabuloasă începuse să se ducă uşor în noapte. Drumulpeticit, cu marcaje precare, cu un trafic extrem de lejer, cu

oamenii prin casele lor, lungeadrumul şi ne bucuram de aminti-rile lui Zărnescu. Trecând prinpădurea din vecinătatea SilişteiGumeşti, locul ivirii lui MarinSorescu, ne-a povestit că pe aicihaiducii opreau căruţaşii, barân-du-le drumul cu câte un copac doborât în cale şi îşi cereau obolultrecerii… Ei…, a fost odată, concluzionez eu pripit, uitândatenţionarea vâlceanului de la Măciuca, Dumitru Drăghicescu,care în vorba de duh românească sună cam aşa: năravul din firen-are mântuire!

Seara s-a lăsat de-a binele iar drumul înnoptat trecea printr-o ceaţă difuză în zonele de vale, iar prin localităţi, din cauzaluminatului public, destul de economisit, era destul de obositorpentru şoferul nostru care circula cu cca. 40 de Km pe oră.

Specialist în semaforizare rutieră, pre-ocupat de siguranţa circulaţiei maislobozea câte-o înjurătură faţă de mar-cajele lipsă, starea drumului, lipsavopselei reflectorizante pe tablele de larăscrucile de drumuri. Maşinile eraufoarte rare, dar, din când în când câte unlocalnic, cunoscător al stării drumuluine depăşea, ori din sens opus se apropi-au, schimbând intensitatea farurilor,lucru la care se răspundea firesc. La

ieşirea din Bălceşti, spre Horezu (Rm.Vâlcea), ne aţine caleaomul legii. Maşina poliţiei rutiere, proţăpită în mijlocul drumu-lui, cu semnalele acustice şi sonore pornite abrupt. Întreb, înşagă, pe omul de lângă mine : pe cine ai călcat Petre? Numaifrâna, îmi răspunde, gustând întrebarea, pentru că marcaje decirculaţie nici nu văd printre peticele astea de drum. Am oprit să-şi facă misia creştinul acesta, că pentru asta este pus, poate face

controale de rutină. Dar ce să vezi? Creştinul lui Petre, unul fărănume şi prenume, se dezlănţuie, la intimidare, de parcă am fifost tâlhari la drumul mare. Toate actele la control! Toate? Toatebă! N-ai auzit? Asist intrigat la acest dialog, constatând că celplătit din banii noştri îşi cam dă în petic. Petre caută toate actele(asigurări, rovignetă etc.) în timp ce miliţianul –asta este înfapt!- s-a dus să tragă maşina din mijlocul drumului undeobstrucţionase circulaţia şi se apropia o maşină, cu farurile deceaţă luminându-i faţa. Se întoarce, la fel de important şi cererovigneta, la care Petre îi spune că îi are numărul şi evidenţa esteinformatizată. Nu slăbea tonul de fel! Avansează… oferta:amendă pentru că aţi folosit farurile de ceaţă şi puncte depenalizare! Petre nu reacţionează, nu răspunde ofertei. Mergeţişi scrieţi procesul verbal! Eu am martori la înscenarea asta,dumneavoastră sunteţi sigur că nu comiteţi un abuz şi că nu văcomportaţi cum trebuie? S-a retras cu actele în cabina maşinii săcomită procesul verbal! Ne-a ţinut vreo 25 de minute, timp încare m-am gândit să-i aflu identitatea după nr. maşinii pe care oconducea. Petre nu a semnat procesul verbal şi i-a sugerat să-şiducă procedura la bun sfârşit. În portbagajul maşinii voi fi pozato canistră pe care nu reuşise s-o umple… De! Haiducii dealtădată mergeau la sigur, miliţienii singuri, cu năravurilemoştenite au mai pierdut din deprinderi. Bine-ar fi să selecuiască de tot, spre binele tuturor.

Pentru identificarea agentului de circulaţie şi pentru oeventuală declaraţie, consecvent spiritului civic care ne animă,stăm oricând la dispoziţie.

Mihai SPORIŞ

Foto: Andy PARASCHIVESCU

MILIŢIANUL DIN… BĂLCEŞTI

ÎN ROMÂNIA POŢI FI EXECUTAT FĂRĂ JUDECATĂIstoric

În 20 10 2010 staţia de urmărire plată Rovinietă de la Seacamă semnalează electronic şi sunt înştiinţat pe 22 03 2011

printr-un P-V, lipit pe uşa apartamentului, semnat de SDNVâlcea, cu martor (?).

Achit în 25 03 2011 Rovinieta pentru următoarele 12 luni.Nu am fost de acord cu plata amenzilor: 125 lei plus 28 euro, dinPV CNAND, datorită modului defectoas de înştiinţare-comuni-care după şase luni de la faptă...Mai ales că Seaca este la trei kmde a doua locuinţă a mea, crezând că nu am părăsitlocalitatea...De la neplata accidentală a unei roviniete (2010) şipână la 2200 lei plătiţi în 2013 (1100 la fisc) şi în 2014 (1100 laBCR Craiova şi la Executor Judecătoresc) e cale lungă, calecare arată cum este prostit românul printr-o legislaţie ruşinoasă,numită înşelăciune publică!... Legislaţia în România este ruptăde realitate, este scrisă pentru UE şi aplicată într-o ţarănepregătită pentru standarde europene...

InfracţiuneaEu am trecut pe la Seaca să duc presa la Călimăneşti. Am

neglijat faptul că părăsesc localitatea Rm Vâlcea, caz în careneplata Rovinietei se sancţionează. Asta s-a întâmplat pe 20octombrie 2010. Dacă mă oprea omul legii şi mă sancţiona, totulera conf. legii, ok! Dar, viclenia a invadat România şi toatălumea poate amenda prin urmărire electronică, fără comentariu,fără protestare, fără judecată. Da în România poţi fi executat fărăjudecată aşa cum eu am fost executat în 2014 pentru minorafaptă din 2010. Asta-i Justiţia asumată de oganele poliţieneştidin instituţiile civile ale statului. Dar unde esteinfracţiunea?...Mai întâi că ochiul electronic sesizează înoctombrie 2010 şi la vinovat ajunge înştiinţarea lipită pe uşă îmmartie 2011. De aici imposibilitatea aplicării reducerii lajumătate, a amenzii. CNAND Bucureşti face P-V de sanţionare,nesemnat, în Martie 2011. Eu plătesc Rovinita în martie 2011,dar...Ochiul electronic mă fotografiază de şapte ori în contin-uare, din oct 2010 până în martie 2011. Şapte P-V CNAND îmisosesc în continuare pe tot parcursul anului 2011 cu aceeaşi

sumă standard, când, din martie mi-am făcut datoria faţă deţărişoară şi comunitate, care de 24 de ani mi-au tot luat şi nu mi-au dat nimic. În 2013 fiscul îmi blochează subţirea avere că nuam plătit rovinieta, când ea a fost plătită de la primul PVCNAND...În 2014 am fost executat!

ConcluziaDeşteaptă-te române, şi nu o fă numai în imnul naţional! Nu

v-am pus eu, români get beget, să vă vindeţi produsele şi materiaprimă în Europa, pe banii Europei, şi munca directă-manoperas-o vindeţi pe banii stabiliţi la BNR Cuca Măcăi. Capitalism aţivrut, capitalism sectorial aveţi...şi anacronic! Liberalizare aţivrut, monopolism aveţi. Justiţie aţi vrut, miliţieni electroniciaveţi. Ei...până mâine putem vorbi, căci de mult nimeni nu nemai aude...Ce bine era, dacă acum 14 ani, nu schimbam regimulde atunci şi ne cumpăram alt regim, alt Stat, altă Românie!

pcickirdan

14 februarie 2014CULTURAvâlceană

FORUMUL CULTURAL AL RÂMNICULUI, O ATITUDINE ÎN SPAŢIUL PUBLIC?

Ca membru fondator al acestei organizaţii mi-am pusîntrebarea, căreia încerc să-i argumentez răspunsul prin

ultima Adunare Generală, desfăşurată pentru descărcarea anului2013, la Biblioteca Judeţeană în 27.02.2014, ora 16.00.Adunarea a strâns cvorumul necesar statutar (numărul total alforumiştilor, cu acte în regulă este de 35 de membrii, nu toţi pre-zenţi la eveniment!), a avut ca invitaţi de marcă reprezentanţiidelegaţi de Consiliul Judeţean, Primărie, iar Prefectul a fostreprezentat la deschidere de Aurora Gherghina. Formal, totuls-a desfăşurat ca la carte, votul a fost unanim, constatându-seadevărul celor spuse. Evaluarea celor prezentate, chiar dacă vomsupăra pe mulţi, spune un lucru foarte dureros! Forumul este decâtva timp dus pe o linie moartă, şi din el, ca din hoitul econo-miei lăsată în derivă, profită cei ce se pricep, ca peste tot, băieţiideştepţi. Să încercăm să argumentăm, afirmaţia.

Cu ani în urmă se fonda în Râmnicu Vâlcea ForumulCultural al Râmnicului, cu obiectivele definite în statut, conso-nante ideii de… forum (vezi Dex!). Permanent în această orga-nizaţie, apolitică, nonguvernamentală, au existat cele două ten-dinţe, în permanentă dispută:

- Conservatorii, paseişti, în apărarea tuturor „valorilor” tre-cutului, inclusiv a realizărilor măreţe la care au contribuit printrecutele instituţii aservite propagandei; opozanţi ai unei inte-grări europene, „globalizante”, de teama pierderii identităţii(niciodată definită clar şi folosită doar propagandistic, fără sepa-rarea otrăvii, pusă de cei 50 de ani de ateism pe substratul tradi-ţional, evident sănătos, într-o încurcătură de borcane, ca o forţatăcântare… impusă cândva, să mărească deruta şi să maschezearestarea lui Dumnezeu!). O obiectivare a acestei tendinţe neoferă laureatul premiului Nobel, Alexandru Soljeniţîn în studiulsău din 1991, privind Rusia (Căderea imperiului comunist, sau,Cum să reîntemeiem Rusia, Ed. Rampa şi Ecranul, Bucureşti1991). Fostul disident rus spune : „Distrugerea sufletelor noastretimp de trei sferturi de veac – iată cel mai groaznic lucru”. „…o clasă conducătoare pervertită nu este în stare să renunţe la niciunul din privilegiile smulse cu de-a sila… „ op.cit. p.35;

- Dezbaterea ideilor în circulaţie, pentru a putea intra în con-certul european, printr-o integrare în care să aducem valorilenoastre, valori adăugate unui patrimoniu comun, fără inhibiţii şideplină deschidere, promovând respectul de sine şi pentru parte-nerul… câştigat. Soljeniţîn, citat mai sus, constată că Provinciatrebuie să se elibereze, inclusiv cultural, de capitale, de centru.Lucrul acesta fiind intuit şi de noi la fundarea Forumului,„Capitalele nu şi-au păstrat nici măcar fundamentele care să per-mită preluarea renaşterii ţării, după ce provincia a fost lăsatăpradă foametei, umilinţelor şi nimicniciei…”p.28. (vezi meteh-nele centraliste conservate la, încă nereciclata, Uniune aScriitorilor şi la alte asociaţii naţionale gratulate cu… utilitatepublică şi alocaţii bugetare…; nu cumva tot pentru perpetuareaunui organ de propagandă?).

Cele două tendinţe, fiecare cu partizani ei, au coexistat, însăraportul a fost dominat, cu timpul, de aripa paseistă, cu multenume notabile şi o experienţă a … dedublării si a disimulăriiincontestabile şi mai apoi prin controlul puterii executive aForumului şi a resorturilor de comunicare, adică a revistelor şi aporta-vocii la evenimentele publice. Observaţiile publice, inmod continuu, de peste cinci ani, an de an, cele din dezbaterilelunare, venind dinspre adepţii dezbaterilor, ai descentralizării, aurămas strigăte în pustiu. Ursul nărăvit ştie să ignore… criticile.Adunarea Generală, invocată mai sus poate fi citită, în ciudaaparentului succes, ca o fidelă stare de fapt la actualul ForumCultural al Râmnicului. Să ne lămurim!

Este posibil ca adunarea generală de descărcare să nu înre-gistreze niciun vorbitor la dezbateri, propuneri, amendamente?Despre ce Forum putem vorbi, când în restul anului în formaaceasta decizională nu ne mai întâlnim? Nu cumva faptul că totceea ce s-a hotărât anterior şi despre care nu s-a suflat o vorbă,nu a fost luat în seamă a provocat… lehamitea şi dezinteresul. Ocitire a inutilelor procese verbale anterioare poate lesne demons-tra afirmaţia noastră şi dacă acestea s-au pierdut agendele noas-tre personale pot reconstitui propunerile neluate vreodată înseamă.

Care o fi legitimitatea Forumului să se erijeze în expert îndomenii străine competenţelor celor chemaţi să jurizeze şi săpremieze (fără bani, dar cu diplome!)? Dacă un singur domeniunu este corect acoperit, ca evaluare, impostura devine evidentă!Nu cumva valoarea se atestă prin cvorumul…(?!) neavizat de unminim CV? Între premianţii anului 2013 au fost, pe lângăoameni excepţionali, prin ceea ce au realizat, cât şi „personuli-tăţi” remarcate prin faptele lor urâte! (stăm la dispoziţie cu docu-mente… înregistrate public!). Nu cumva acest nefericit amestecface un deserviciu prestigiului Forumului?

Nu cumva noi centrăm, noi dăm cu capul, noi înscriem golulşi tot noi îl validăm? Adică în interiorul celor 35 de membrii,dintre care doar vreo 15 activi, suntem propunătorii, cei ce juri-zăm, dar în marea noastră majoritate tot noi, ori foarte apropiaţiinoştri, cei premiaţi? La prima vedere nu se observă pentru cănumărul celor remarcaţi este foarte mare şi nu se vădeşte… con-flictul de interese. Aici se remarcă efectul de turmă, aplicat cusucces în bulversata noastră societate, în toate domeniile. Pelângă cei mulţi, trec şi intruşii, nechemaţii, interesaţii… Despreacest lucru vom discuta cu alt prilej, pentru că acest fapt a per-mis tuturor şmenarilor sa-şi facă rost de diplome, pentru nivelulde performanţă dorit, banii iliciţi slujind cauze, aparent licite.

De ce să ne sărbătorim „oamenii” doar din cinci în cinci ani?,când putem să ne facem de râs anual, cu medalioane, lansăridedicate, temenele, premii pentru, mereu opera omnia?

De ce să recunoaştem că unora ni se tipăresc cărţile (nu lecontestăm valoarea!) când putem susţine, ipocrit, că suntem tru-ditori fără de arginţi? Cine ne impune minciuna, gratuită, înlocul demonstraţiei utilităţii publice ca singur argument valabil

pentru alocarea resursei bugetare, absolut legal şi evident… pemerit!

Forumul, declarat apolitic, face sluj premiind notorietăţipolitice, pentru a intra în graţii?! Oare de ce? Sunt şi aici exem-plele necesare. O anumită fundaţie este confundată cu numeleunui valoros senator! Oare de ce? Cândva am girat, împotrivajustiţiei, un cetăţean de onoare, călcând în picioare spiritul civic!Acum, prin vreo două persoane, Forumul este făcut preşPrimăriei, în loc să-i ofere acesteia spiritul nealterat, neutru,echidistant pentru suportul decizional în transparenţă publică şiincontestabilă echidistanţă. Apoi deciziile luate în cvorum ad-hoc, ori modificate ulterior, ca să constaţi că ceea ce fusese res-pins cândva printr-o decizie, afli că s-a reluat discuţia în absenţăşi că s-a votat altfel. Există aici un bun plac evident, o subminarea regulilor, delegări de competenţă necunoscute, ori poate asu-marea acestora fără delegare, datul apoi la pace, pentru evitareascandalurilor. Cu vechime de peste zece ani, este posibil ca oorganizaţie cu un prestigiu câştigat prin contribuţia individuală amultora, să nu lucreze instituţional, să nu-şi adapteze formele decomunicare cu mediul? Fiecare avem acasă comunicare internet,dar la Forum comunicăm la nivelul evului mediu, iar consemnă-rile din Procesele Verbale nu le mai citeşte nimeni, că de aplicatnu se pune problema decât a celor… de interes pentru … vreuninteresat. Aici ne ajută, din nou, înregistrările istorice.

Cei care confundă Forumul cu necesara socializare săptămâ-nală, ca într-un club de prieteni în care domneşte armonia, s-arputea să nu se fi dumerit asupra funcţionării acestuia că despremenirea sa, deja ştim! Forumul este demult doar un pretext pen-tru unii, un instrument pentru alţii, iar pentru cel ce consemnea-ză este un proiect ratat, dus pe linie moartă, departe de scopulpentru care a fost creat: Forumul trebuie să-şi asume rolul…forumului de dezbatere!

Forumul, cu tot derapajul său, trebuie să-şi recâştige funcţiapentru care a fost creat. Soluţia? Separarea apelor! Cele douătendinţe trebuie să se separe şi să-şi promoveze, fără amestec,acţiunile şi să se organizeze în infrastructura comună, fără supra-punere. Lansăm pe această cale membrilor să adere, liber con-simţit, la una din tendinţe şi din evoluţia în continuare să sepoată impune calea de urmat! Îmbătrânirea cu 35 de ani, în fie-care an, a Forumului, fără putinţa întineririi ne obligă la acestgest radical. Fac acest apel, în calitate de membru fondator, spe-rând în scoaterea Forumului dintr-o fundătură prin recâştigareaprivirii în faţă, temperarea supralicitării sindrofiilor personale, aexcesului de temenele, a oricărui partizanat politic. Avem nevoiede forţe tinere, de reflecţia lucidă a ceea ce ni se întâmplă înlumea noastră, de reacţie faţă de abaterile de la normalitate şimai ales de implicarea în făptuirea transformărilor, permanenteîn societatea oamenilor. Am fi rosti aceste gânduri în şedinţapublică, aşa cum am făcut-o în fiecare an , dar starea de sănătatenu m-a ajutat. Oricum scripta manent!

Mihai SPORIŞ

LEGEA CIRCULAŢIEI RUTIERE SAU...EXISTĂ AŞA CEVA?

Ce lege este asta? care permite oricărui potentat cu bastonîn mână-bastonul justiţiei-să-ţi fure identitatea, sensibi-

litatea, onestitatea; să te îndobitocească, să te înjosească, să tetransforme într-un supus iobag al unei democraţiiimbecile...Iată, pe lângă atâtea legi, o altă lege proastă ne estedată, în contrasens cu legile UE.

În loc să ne cumpărăm alt Stat facem concubinaj între Miliţieşi „tânărul” nostru Stat. Poliţia, numită astfel încă din 1990, aluat locul Miliţiei; Poliţia, cum am scris de atâtea ori fiind orga-nul de putere cel mai democratic apărut, reaşezat după 1989...Iată însă că după chinuitorul an 2003 şi de atâtea responsabil,mai ales acum, după reducerea forţată a cheltuielilor din Poliţie,spiritul malefic al Miliţiei, Procuraturii cu cei mai mulţi sportivi,renasc în societate, ajutate şi stimulate şi de noile legi atât decomentate la posturile de televizune defăimătoare de oameni...şiapărătoare de fiscalitate; defăimătoare de SRLuri şi apărătoarede etatizare şi stat poliţienesc.

Înainte de 1989 înjuram miliţienii ascunşi în tufe, dupăcurbe, care paralizau prin amenzi programate, şoferii! I-am con-damnat la Revoluţie, şi astăzi, în plin proces de Involuţie îireactivăm...Unde? pe străzile din „localităţile” înecate în noapte(fără iluminat public), cu gropi, şi nemarcate, încât să nu şti peunde mergi...cu panouri, mai nou, prost reflectorizante (judeţulVâlcea, comuna Bălceşti sau împejurimi). Când? noaptea sau la

lăsarea nopţii, cu ceaţă pe alocuri sau fum!...Maşina poliţiei cuun singur „miliţian” (călcând, ce Lege? da, a Protecţiei Munciişi PSI) stă pe mijlocul străzii cu luminile stinse, şi când teapropii cu fază scurtă, îţi sare-aprinde totul în faţă, să-l ocoleşti!să încalci Legea...Îţi ia toate actele, toate, şi pleacă în spate lavreo doăzeci de metri să te judece, singur.... Te jigneşte, îţivorbeşte urât fiindcă întrebi, fiindcă poate nu auzi. Apoi teplesneşte, dându-ţi o amendă de patru milioane şi un sfert.Jumătate din salariul minim, jumătate din pensia ta de rahat,inelectual din pătura săracă a acestui Stat, de împrumut, pe caremiliţianul îl apără după ce mai deunăzi l-a scuipat pentru dimi-nuarea salariilor, în plină criză...M-am uitat atent, individul aveapeste 50 de ani şi, în portbagaj, avea o canistră de plastic treisferturi cu benzină...El are voie? În Anglia capitalistă de acum osută de ani, dacă se întâmpla aşa ceva, englezul ar fi băgat cuţitulîn el...Să iei tu printr-o amendă nepenală jumătate din costul realde viaţă? Păi al cui Stat eşti tu, măi „stat din flori”, fără părinţi?Cum vei demonstra tu, miliţiene, judecătorului sau colegilor tăi,că pe o asemenea vreme eu am circulat cu reflectoarele de ceaţăaflate sub botul maşinii?...a dracului ea de maşină şi Lege a sta-tului de hoţi!...vă daţi seama, mergeam şi cu treizeci la oră! căcidoar luasem curba, şi nu ştiam pe unde merg...Să merg laJudecătorie, să contest, în două zile lucrătoare să contest nu laPoliţie, ci la Registratura Judecătoriei care lucrează de la ora 8la ora 12 (cum se respectă dreptul celor două zile lucrătoare pen-

tru contestaţie?), şi să chem în judecată, Poliţia din Bălceşti? Săbat drumul pentru o cauză pierdută din start? să plătesc de treiori mai mult şi să pierd timpul şi omenia prin sălile de judecată?Ptiu, Satana timpului modern protejată de Lege!, păi ai uitat căeu am fost instruit jumătate de secol să trăiesc normal, în respectfaţă de lege, şi nerespect faţă de simbolica ta fiinţă? ...Căci, nude astăzi este poema populară învăţată din clasa întâi de laşcoală primară: „Lung e drumul şi bătut/ Din Siret şi până-nPrut,/ Nu-i bătut de cai şi boi,/ e bătut tot de nevoi./...Arde-ofocul răzeşie,/ Eu chiteam că-i boierie/ Dar e numai o sărăcie./...Eu umblam la judecată,/ copiii-mi plângeau pe vatră”. Astarealizează România de la 1989 încoace, şi de la şapte ani deconvieţuire în UE!

De ce nu putem şi noi să facem PV de sancţionare la tot ceeste rău legat de drumuri şi să le trimitem prin poştă, ca să vadăşi ei, miliţienii, cum este moartea care vine prin poştă fără dreptde apel! Să vadă şi ei, şi să plângă, cum este să mori pe trecereade pietoni, la semafor neperformant, şi să trimiţi în puşcărie unşofer nevinovat şi nu pe responsabilul de trafic rutier, care mainou se cheamă, miliţian. Şi, iarăşi îmi vine în minte un alt posibiltitlu: Tâlharii de la drumul mare! aşa ca să fiu în ton cu valorosulmeu coleg de trafic rutier, din acea seară infernală, după oluminoasă zi!

Csaky E POE

15februarie 2014 CULTURAvâlceană

IOAN MARINAMODEL DE PREOT DE PAROHIE LA SAT ŞI LA ORAŞ

Biserica noastră dreptmăritoare a rânduit ca în fiecare an,la Apostolul de la Sfânta Liturghie din ziua de 30 ianua-

rie, la sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi şi ai lumii mari dascăli,Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, să secitească o pericopă din Epistola către Evrei a Sfântului ApostolPavel, capitolul XIII, 7 - 16. În acest capitol final al Epistolei,Apostolul Pavel dă îndemnuri la credinţă curată şi sfaturi pentruo viaţă creştinească adevărată, între care şi acesta: „Fraţilor, adu-ceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântullui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şiurmaţi-le credinţa” (Evrei XIII, 7).

Aducerea în actualitate, cu diverse prilejuri, a celor plecaţidintre noi, arată că uitarea nu se aşterne niciodată peste sufletelemari şi că, aşa cum spunea Nicolae Iorga, „Cine uită, nu merită”.Pe de altă parte este o datorie de suflet, transmisă de strămoşiinoştri, geto-dacii şi romani, aceea de a ne apleca asupra propriu-lui trecut, pentru a ne stabili identitatea, locul nostru sub soare şicaracterul ca naţiune, adică pentru a stabili cine suntem, de undevenim şi încotro trebuie să mergem. Romanii vorbeau despreacel „genius loci”, prin gura poetului Publius Vergilius Maro (70– 19 î. de Hr.), care, în poemele sale didactice intitulate„Georgicele”, elogiind însuşirile morale legate de muncile agri-cole, prin cuvântul „geniul denumea divinitatea proprie naturiifiecărui loc, lucru sau om. Cu alte cuvinte, fiecare loc georgraficde sub soare, fiecare lucru sau om, are o poveste, o istorie a lui,are ceva să ne spună, are un glas asupra căruia trebuie să ne aple-căm şi să-l ascultăm.

Acelaşi „mirabilis spiritus loci” ne-a reunit în fiecare an,ierarhi, preoţi şi credincioşi ai Eparhiei Râmnicului, pentru aaduce un prinos de recunoştinţă, un omagiu şi un gând curatcelui care, născut pe meleaguri vâlcene la 22 februarie 1901, însatul Suieşti, comuna Cermegeşti, a fost, timp de 29 de ani, lacârma Bisericii Ortodoxe Române, de la 6 iunie 1948 până la 26martie 1977, în vremuri tulburi şi grele ale istoriei neamului nos-tru. Iniţiativa acestui simpozion, organizat la ArhiepiscopiaRâmnicului, aparţine distinsei doamne prozatoare, ZenoviaZamfir, născută pe aceleaşi meleaguri unde a văzut lumina zileiPatriarhul Justinian Marina. Dintr-un imbold lăuntric, dat deDumnezeu acestei doamne, dintr-un aşa numit patrio-tism local, din dorinţa de a spune şi altora că la Suieştis-a născut un mare slujitor al Bisericii şi neamului nos-tru, Zenovia Zamfir s-a străduit în fiecare an să aducănoi şi inepuizabile mărturii, de la cei mai vechi şi de lacei mai noi, despre personalitatea marelui patriarh alnostru, dovedind, o dată în plus, rolul societăţii civile,al laicilor sau mirenilor în lucrarea minunată, ca aju-toare ale clericilor, în ogorul Domnului.

În octombrie 2011, Înalt Preasfinţitul Calinic spu-nea: „Ceea ce mi s-a părut relevant la acest dinamic şiunic Patriarh a fost duhul de cuprindere, în egală măsu-ră, a celor două foste pastorale ale Bisericii: preoţia demir şi monahismul”. Nu putem înţelege personalitateaPatriarhului Justinian Marina fără a cunoaşte activita-tea sa ca preot de mir, la sat şi la oraş, desfăşurată între anii 1924- 1945, care face trimitere la cei patru factori ai făuririi persona-lităţii, despre care vorbeşte psihopedagogia modernă: ereditatea,mediul, educaţia şi autoeducaţia. Cu prilejul împlinirii vârstei de70 de ani, Patriarhul Justinian Marina îşi amintea cu nostalgie deanii copilăriei: „Depănând mereu amintiri transmise din gene-raţie în generaţie, din viaţa preoţească a părinţilor şi strămoşi-lor ei, mama mi-a sădit în suflet dragostea fierbinte faţă decomorile nepieritoare ale învăţăturii creştine, învăţându-măcum să mă rog lui Dumnezeu, ducându-mă încă de mic la bise-rică, îndemnându-mă să iubesc pe Dumnezeu din toată inima

mea, din tot sufletul, din tot cugetul şi cu toată puterea, fără săuit că sunt dator, de asemenea, să respect şi să iubesc pe toţioamenii”.

Dacă ne ducem cu ochii minţii în trecut, vom vedea un tânăr,pe nume Ioan Marina, care în iunie 1923, la vârsta de 22 de anişi câteva luni, era absolvent al Seminarului Teologic „SfântulNicolae” din Râmnicu Vâlcea, obţinând în acelaşi timp diplomade învăţător. Paşii vieţii aveau să-l îndrepte spre comuna Băbeni,unde a funcţionat mai întâi ca învăţător la şcoala primară, înce-pând cu 1 septembrie 1924, apoi ca preot, fiind hirotonit la 14octombrie 1924 de către episcopul Vartolomeu Stănescu (24aprilie 1921 - 1 noiembrie 1938). A slujit ca preot în mijloculcredincioşilor din Băbeni timp de opt ani, până la 1 noiembrie1932, iar ca învăţător, şase ani, până în 1930, luminând minţi şicălăuzind suflete spre mântuire.

În persoana lui Ioan Marina se îmbina slujirea de preot cucea de învăţător, ceea ce reprezintă suprema satisfacţie a unuiom: aceea de a fi în acelaşi timp un adevărat apostol al luiHristos şi un formator de caractere, un pedagog, un luminător alunei comunităţi umane, împlinind cuvintele Mântuitorului adre-sate, în Predica de pe munte, atât ucenicilor săi, cât şi nouă, tutu-ror credincioşilor: „Voi sunteţi lumina lumii... Aşa să luminezelumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptelevoastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri”(Matei V, 14 - 6).

Mulţi oameni au o idee greşită despre ce înseamnă fericireaadevărată. Pe aceasta nu o poţi obţine prin satisfacerea poftelorpersonale, ci prin fidelitatea arătată unui scop demn de preţuire,după cum afirma o scriitoare americană din secolul trecut,Hellen Keller.

Dornic de autoper-fecţionare şi de de-săvârşirea studiilor, totîn această perioadă,între anii 1925 - 1929 aurmat cursurile laFacultatea de Teologiedin Bucureşti, obţinândlicenţa cu o lucrare des-pre Mănăstirea Govora,

susţinută la catedra de Istoria Bisericii Române.După cum Mântuitorul Iisus Hristos a venit pe pământ pen-

tru a îndeplini trei misiuni, slujiri sau demnităţi (profetică, arhie-rească şi împărătească), tot aşa şi preotul, în parohia în care acti-vează ca un trimis al lui Hristos, luminat şi susţinut de DuhulSfânt, are o întreită misiune: de a învăţa cuvântul Evangheliei,de a săvârşi cele sfinte şi de a conduce pe credincioşi pe caleamântuirii. Toate aceste trei slujiri le-a îndeplinit cu cea mai mareresponsabilitate preotul Ioan Marina. Pe linie învăţătorească, s-aremarcat prin predicile duminicale, fiind apreciat ca un buncuvântător bisericesc, prin înfiinţarea corului bisericii şi prin

constituirea uni comitet cultural, împreună cu care a organizatserbări populare şi şezători săteşti. Pe linie administrativă, pute-rea sa de muncă şi spiritul de bun gospodar s-au vădit din plin laBăbeni, unde a refăcut şi înzestrat cu cele necesare cultului celetrei biserici pe care le-a găsit într-o stare jalnică, aproape înruină. Aceste calităţi au fost consemnate de consilierul referenteparhial, care i-a făcut inspecţia la parohie în anul 1933: „Plinde energie şi cu spirit organizatoric, bun slujitor şi predicator,preotul Ioan Marina este animat de cele mai alese sentimentefaţă de enoriaşii săi, este dotat cu simţul realităţii şi, mai presusde orice, este un preot cu mult prestigiu moral.”

Manifestând însuşiri ce depăşeau ogorul de activitate al unuipreot de stat, Vartolomeu Stănescu, Episcopul RâmniculuiNoului Severin, l-a chemat lângă sine şi l-a numit, la 1 noiem-brie 1932, director al Seminarului Teologic „Sfântul Nicolae”din Râmnicu Vâlcea. Preotul Ioan Marina se afla deja laRâmnicu Vâlcea, unde fusese transferat, la 1 septembrie 1933, înpostul de paroh la parohia Sfântul Gheorghe. De la această datăpână la 3 iulie 1945, va desfăşura activitatea de preot de oraş, darînfruntând greutăţi mai mari decât la ţară. Aici l-a aşteptat o altămuncă istovitoare, tânărul preot găsind o biserică în faţa pieţiipublice, cu crăpături în zid şi acoperiş, încât ploaia pătrundea însfântul locaş, precum şi o casă parohială veche de două sute deani, susţinută de propte şi acopetită cu şiţă, care era gata să cadă.Acestea erau într-un puternic contrast cu o casă măreaţă alături,în care funcţiona Banca Naţională. Cu efoturi mari, a reuşit sărepare biserica şi să construiască o nouă casă parohială, demnede centrul oraşului Râmnicu Vâlcea.

La acestea se adaugă activitatea publicistică, culturală şi deinteres obştesc, manifestată într-o capitală de judeţ în momentedificile ale ţării, când parcă toate cărţile erau făcute sau zarurilefuseseră aruncate. Soarta lumii se decisese la Ialta, între 4 - 11februarie 1945. Evenimentele luaseră un curs inevitabil. În aces-te condiţii, Dumnezeu rânduia ca un preot de mir şi paroh vâl-cean, rămas văduv la vârsta de 34 de ani, să urce în ierarhiaBisericii Ortodoxe Române până la cea mai înaltă treaptă a ei.Noi afirmăm cu tărie, ca vâlceni, că părintele Ioan Marina, înmomentul alegerii sale în treapa de arhiereu vicar al MitropolieiMoldovei şi Sucevei (12 august 1945 a avut loc hirotonia), nuera un simplu preot de sat, cum afirmă astăzi unii necunoscători,ci un preot de frunte al clerului vâlcean, bine cunoscut în toatăOltenia, la Bucureşti şi mai departe, în ţară. Legat sufleteşte prinobârşie de păturile de jos, cărora le-a închinat cu dragoste şidăruire toată viaţa şi munca sa, părintele Ioan Marina avea strân-se legături şi cu intelectualii vremii, în rândurile cărora, de ase-menea, era cunoscut şi bine apreciat. Prin muncă fără contenire,prin voinţă hotărâtă, prin clarviziune şi realism, dublate de cin-ste, demnitate şi moralitate exemplară, el s-a înălţat în elita cle-rului de mir, din care s-au recrutat arhierei de mare valoare aiBisericii noastre.

Viaţa şi activitatea preotului de mir Ioan Marina rămân unmodel pentru posteritate. Preotul trebuie să fie puternic ancoratîn comunitatea în care trăieşte, în realităţile societăţii lui: pasto-rale, sociale, culturale, economice. El trebuie să fie un om altimpului său, încercând să pună în slujba semenilor toate calită-ţile cu care l-a înzestrat Dumnezeu şi să dea dovadă în primulrând de smerenie, de modestie, adică să nu uite de unde a plecat.

Se cuvine să apreciem ca demnă de toată lauda iniţiativaacestui simpozion anual dedicat marelui Patriarh JustinianMarina, iniţiativă ce aparţine mereu neobositei ZenoviaTrandafir, colega noastră de la Societatea Culturală „AntonPann” din Râmnicu Vâlcea.

Fie ca această întâlnire de suflet, iniţiată în 2009 şi ajunsă laa şasea ediţie, să ne aducă an de an amintiri plăcute despreJustinian Marina, pentru a desprinde curata mireasmă creştinădin vorbele, din purtarea şi din faptele sale.

Pr. Constantin MĂNESCU - HUREZI

Primarul Sorin Ghiţăcu gândul la activi-tatea productivă dinHervil, 1981-1988

VLĂDEŞTI COLŢ DE RAI

VIZ

ITA

ŢI

ww

w.c

ultu

raar

smun

di.r

o

Patriarhul Justinian învizită la Muzeul

„Gheorghe Petre -Govora”, 1973

februarie 2014CULTURAvâlceană16

NOTĂZiarul apare cu 16 pagini, când poate, ca să respecte Legea 186/2003! Ziarul se adresează cetăţenilor

cu diverse preocupări culturale de la sat şi de la oraş. Articolele, grafica, fotografiile nesemnate aparţineditorului. Autorii păstrează responsabilitatea conţinutului.

Tipărit la Prodcom, Tg. Jiu

Cornel Soaredirector Sano Vita

Ion HoriaHorăscu, unprimar carepreţuieşte

cultura

MAURICE RAVEL ŞI CAMILLE SAINT-SAENCEPE SCENA DE LA LAHOVARI

Luni 27 ianuarie 2014, ora 19.00Sala “Lahovari”

Orchestra simfonică a FilarmoniciiDirijor: Florin Totan

Solistă: Mihaela Manea - pian

În program:Maurice Ravel – Concert pentru pian şi orchestră în sol majorCamille Saint-Saёns – Simfonia a III-a în do minor, op. 78

„Micuţa Mozart din Târgovişte” - aşa o numea adevă-rul.ro din 20 oct. 2009 pe pianista Mihaela Manea,

tânăra pianistă de astăzi - născută în 1996 la Târgovişte - şi solis-tă în simfonicul din această seară avându-l la pupitru pe FlorinTotan...

„Mihaela a început să ia lecţii de pian la vârsta de 6 ani, cândpărinţii au luat-o de mână şi au dus-o la Liceul de Arte BălaşaDoamna din Târgovişte. Pot să spun căcel mai important rol în viaţa mea deartist îl au părinţii mei. Ei m-au adus şim-au înscris la această şcoală acumşapte ani. Ei mi-au descoperit aceastăvocaţie. Eu nu realizam atunci că amtalent sau că aş putea într-o zi să inter-pretez ceva la pian în faţa a mii deoameni, spune Mihaela.

Anul 2006 i-a adus Mihaelei treimari premii, dintre care două interna-ţionale. La vârsta de numai 9 ani, micu-ţa pianistă a câştigat locul al doilea laConcursul Naţional de la Suceava Lirade Aur. Au urmat două premii I, la con-cursurile internaţionale Rovere D’oro,respectiv Lorenzo Perossi. Linia succe-sului a culminat în anul 2007, cândeleva a obţinut trei premii întâi, din caredouă internaţionale (Rovere D’oro şi Lorenzo Perossi) şi unul laTârgovişte, în cadrul concursului Mozart. Anul trecut Mihaela acâştigat Premiul I la Concursul Internaţional SimonedelberteFrevier. Anul acesta pianista şi-a adăugat pe lista succesului omenţiune câştigată în cadrul unei olimpiade desfăşurată la nivelnaţional şi premiul al II-lea, obţinut la Concursul Internaţional

Rovere D’oro” (ibidem).Am văzut şi noi în gala de la Filarmonică alura poetică şi

hărnicia unui copil înzestrat cu mare talent, atât de curajos, şibenefic pentru melomani, încât să vină în faţa lor cu un concertmodern, dificil, mai puţin cântat de cei de vârsta ei, un concertcare ne-a produs atâtea satisfacţii...Bine interpretat, noutate(1931) în estetica muzicală-în contrasens cu atonalismul lamodă, noutate pentru noi-cei de aici, modernitate...Dintr-o datăparcă ne-am simţit altfel, mai ales că, în partea a doua, aveam săurmărim un Saint-Saence de excepţie...Simfonia a III-a, cu orgă!Şi Ravel, şi Debussy au dus programatismul foarte departe, suntaproape unici, ei, alături de Richard Strauss şi ruşi-sovietici,ducând fiorul muzical estetic foarte adânc în secolul XX...

O surpriză, nici că se putea mai mare, ne-au făcut cei de laFilarmonică, programând un asemenea program, programând-ope Mihaela Manea alături de Florin Totan, cunoscut fiind, aces-ta, în realizarea concertelor mari-cu tineri talentaţi-concertelor

fără vârstă! Doar în muzi-că, când învăţătura se des-făşoară foarte devreme,tinereţea trebuie exploata-tă, aceasta, nefiinţând caîn interiorul sloganuluipolitic: să promovămtinerii!...În muzică, tine-reţea este un atuu al inter-preţilor pe care nu li-lpoate da şi nici excludenimeni...Aşa s-a întâm-plat şi în concertul pentrupian, de Ravel, acesta,aducând noul suflu-alartei adevărate în sala deconcerte, în mintea noas-tră...Notam în timp ce sedesfăşura audiţia: „..câtă

nevoie avem de noua muzică în acest prag de secol XXI...” „Da,prima parte, formă de sonată cu rădăcini în muzica sfârşitului desecol XIX-răsar primele forme ale impresionismului. Auzimcâteva măsuri, visătoare şi melancolice, parcă din Gershwin;minunat, feerie, poezie, se termină partea a II-a; uite, ce rondo,ne amintesc de Prokofiev, de Şostakovici!... pianista cântă atât

de frumos, se leagănă, priveşte undeva spre stele, visează cuochii deschişi şi degetele-i aleargă pe strune-pe clape- doream săspun! Bravo, Florin Totan, bravo gesticii tale, orchestrei simfo-nice pe care o conduci! Şi iată că, după acest concert de Ravel,în partea doua am avut prilejul să ascultăm una dintre capodope-rele muzicii universale, simfonia cu orgă a lui Camille Saint-Saence...Sarcină grea pentru noi, cei de aici, de pe malul Oltuluişi de lângă Cozia. Muzica aceasta este scrisă pentru orchestrecare-şi numără existenţa în mai multe decenii, în care lemnele şialămurile prind culorile istoriei şi locului...o ce loc, lângă noieste Capela, Catedrala Episcopală, muntele Cozia!...După intro-ducerea din prima parte, romantică, ce adagio frumos auzim în adoua parte! Minune, Saint-Saence trece la impresionism, nearată cum se naşte, din nou, muzica!...orga deschide ochii-onouă geneză-face duo pe fond cu pianul-iată simfonia cu orgă şicu pian!..să nu uităm, este scrisă înainte cu cinsprezece ani deînceputul secolului XX!... Formidabilă parte, şi ce coda extra-ordinară. Nici nu ştim ce fragmente să alegem, să dăm pe secţiu-nea noastră de video din Cultura Ars Mundi...Oare am înregistratsecvenţele care trebuie, bine? să nu dezavantajeze pe nimeni?Am plecat de la concert atât de veseli, de bucuroşi, că am înre-gistrat momentele esenţiale, că putem să le dăm şi la alţii, să ştieşi alţii de ce ne bucurăm noi, să ştie şi alţii ce minuni pot să senască în această clădire de piatră, dăltuită de italienii lui Copetti,aici lângă Episcopie, Arhiepiscopie, ce arhimagnifică muzică,ascultăm noi.

pcickirdan

Mihaela Manea în extaz

Florin Totan înainte de concert

Arhitectură ciudată

Te uiţi, te-ntrebi şi nu-nţelegi,De ce nu fac pe la bodegi,La crame şi la dicoteci,Un singur drum… ci trei poteci!

Utilitatea unei cărţi

La un volum cu poezii,I s-a făcut, cu fast, lansare,Ş-a fost expus în librării,Să aibă şoarecii mâncare.

Anaconda

Pe şeful meu l-am tot săpatŞi locul lui l-am ocupat,Dar azi îmi dau cu pumnii-n cap…De secretară nu mai scap!

Pedagogică

Câţiva elevi din satul meu,Căzând la bac în astă vară,În două luni se angajară,Suplinitori la un liceu.

Între palate

Intră azi coabitarea,În vigoare efectiv;Dar se pune întrebarea:Cine este cel activ?!

Omniprezenţă

Olteni cu ferme rădăcini,Trăiesc şi între mărăcini,De-i răsădeşti uşor răsarŞi-n posturi de conducere apar!.Echivalenţă Azi în procesul de votare,Toţi candidaţii de aici,Ne răsplătesc cu nişte mici,Că doar de-atât avem valoare.

Epigramistul ingenios

M-a prins soaţa-n pat c-o damă,Ce scandal şi ce mai dramă,Dar i-am spus să n-aibă teamă,Că-i fac doar … o epigramă!

Spovedanie tentantă

Vine-o doamnă cu trăsuraLa un preot pe-nserate,Ca să-i ierte din păcate,Că a maigreşit, cugura.

Către premier

Rog impozite să pui,Pe prostia romậnească,Iar bugetul o să crească,Pentru că vom fi destui!

În decembrie

L-a vizitat o crăciuniţă,Pe un nabab din cei trei sute, Cu dragoste, să îl ajute, Atunci când şade pe oliţă.

Ziar de cultură realizat de SC INTOL SRL Editura INTOL - PRESS.

Director: Petre CICHIRDANConsilier editorial: Constantin POENARUSenior editor: Arhim. Veniamin MICLEColaboratori: Felix SIMA,

Mihai SPORIŞ,Vasile GREVUŢU, Simona Maria KISSGheorghe PANTELIMONAdina DUMITRESCU

Tehnoredactare computerizată: Bogdan CICHIRDAN.Corector: Leontina RUSAdresa: Calea lui Traian 169, bl. 5, sc. E, ap. 3Tel/Fax: 0250.736615, 0350.401254, 0746.029824, E-mail: cichirdan@yahoo.comParteneri media: www.globalartfusion.com, RevistaInterferenţa Artelor, www.publiconline.ro, www.pub-lictv.ro, www.pcichirdan.go.ro

Preţ: 3 lei

EPIGRAMEIon MICUŢ