INTERVIU CU AL. POPESCU MIHĂEŞTI

Publicaţie anuală de informare, analiză şi bilanţ, editată de Forumul Cultural al Râmnicului

Nr. 5 • martie, 2011

9 ani de existenţă 2001-2010

9FORUMOMULE, FIINŢĂ FIRAVĂ ŞI TRECĂTOARE,

NU TE MAI CREDE DUMNEZEU!!! ...pag.3

ASPECTE INEDITE PRIVIND APLICAREACODULUI CIVIL ÎN JUDEŢUL VÂLCEA

GHEORGHE PETRE GOVORA, 100 de ANI

...pag.4

ADUNAREA GENERALA A FORUMULUICULTURAL AL RÂMNICULUI DIN 11 03 10 ...pag.7

...pag.13

...pag.25

Activităţi Forum • Personalităţi • Comemorări

• Aniversări • Program 2010 • Program 2011

ZIUA RÂMNICULUI SĂRBĂTORITĂ LAARHIVELE NAŢIONALE ...pag.29

REPERE ISTORICE CU PRIVIRE LA IMNULNAŢIONAL AL ROMÂNILOR ...pag.34

Mon

umen

tul A

l. Io

an C

uza

din

Pia

ţa U

niri

i Ia

şi 1

912,

Raf

fael

lo R

oman

elli

, la

bază

: N

egri

, Kog

ălni

cean

u, C

reţu

lesc

u, F

lore

scu

ROMULUS POPESCU, COMEMORAT LABIBLIOTECA JUDEŢEANĂ ...pag.36

ROM^NIA MARE }I {NV~|~MINTELE ISTORIEI-Interviu cu Gh. Dumitraşcu

DIN CUPRINS:

ARTA DE A TR~I S~N~TOS ...pag.39

...pag.41

TRĂIM CONVENŢIONAL ŞI JUDECĂM COMPARATIV ...pag.46

ORAŞELE TALLINN ŞI TURKU - CAPITALECULTURALE EUROPENE ÎN 2011 ...pag.49

PROGRAMUL ACTIVIT~|ILOR CULTURALEPENTRU ANUL 2011 ...pag.50

PROGRAMUL ACTIVITĂŢIILOR PE 2010 ...pag.48

Andr

ea H

ereş

anu p

ictor

-pro

fesor

la Şc

oala

Gene

rală

din

satu

l Gre

bleşti

- Vâ

lcea

CURRICULUM VITAE

NUME: HeresanuPRENUME: AndreeaDATA NASTERII: 25.09.1984ADRESA: sat. Greblesti, com.Caineni, jud. ValceaNATIONALITATE: romana

STUDII:2007 absolventa a Facultatii deArte, Timisoara, sectia Pictura,

Professor coordinator:Romul Nutiu01.10.2006- 15.02.2007- bursain Polonia la Institutul de Arta,Rzeszow

EXPERIENTA PROFESIONALA:2010 – expozitie colectiva“Nod”, Centrul de Afaceri ,Timisoara

- expozitie colectiva ,“Salonul de iarna”, Muzeul deArta, Timisoara

- expozitie colectiva ,Salonul Judetean de Arta alUniunii Artistilor

Plastici Valcea, GaleriileArtex

- expozitie colectiva,“Natura statica”- flori, GaleriileArtex, Ramnicu

Valcea 2007 – expozitie colectiva,“Schimb de identitate” Galeria

Helios, Timisoara 2005 – expozitie colectiva,“Peisaj urban”, GaleriaTransilvania, Timisoara2004 – expozitie colectiva“Autoportret”, Art Club,Timisoara

Expozitie colectiva,Palatul Parlamentului, Bucuresti2003 – premiul III, pictura, laOlimpiada de Arte Plastice,Pitesti2002 – premiul II, picture,Olimpiada de arte Plastice,Miercurea Ciuc2001 – premiul II, pctura, laOlimpiada de Arte Plastice,Bistrita

3

Forum

Omule, fiinţă firavă şitrecătoare, nu te maicrede Dumnezeu!!!

Alexandru POPESCU MIHĂEŞTI

Omul, “creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”, secrede “măsură a tuturor lucrurilor” şi are convingerea şi

aroganţa, că a ajuns la acel nivel al dezvoltării ştiinţelor, altehnicii şi al cunoaşterii, încât, prin puterile sale creatoare, poatedomina şi transforma natura pământeană şi pe cea cosmică dupădoleanţele şi interesele sale subiective şi egoiste.Ce rătăcire!... Ce rătăcire cu urmări nefaste pentru omenire şipentru tot ceea ce găseşte omul în mediul creat de Dumnezeu!!!Omul, dacă ar fi mai smerit şi s-ar trudi să intre mai mult încomuniune cu Dumnezeu, ar înţelege că, faţă de creaţia Divină,puterile transformatoare ale fiinţei umane - fără ajutorul luiDumnezeu - pot fi asemuite cu forţa transformatoare a unuivierme care vrea să distrugă planeta Pământ, săpând la rădăcinaunei plante.Sunt colosal de multe energii şi forţe – izvorâte din interrelaţiilefiinţei umane cu micro şi macromediu – care au urmări determi-niste transformatoare, pe care omul (ce se crede atotcunoscător şipotent) nici nu le-a identificat, nicidecum să le dominetransformator şi creator.De pildă, există complexe interrelaţii între zestrea genetică, dinmomentul conceperii copilului şi starea biopsihică, afectivă şicomportamentală a părinţilor; între transformările fătului dinperioada intrauterină şi mediul în care se dezvoltă fătul, faţă decondiţiile de sănătate, de alimentare, de stress sau de afectivitatetonică a mamei (Copilul simte dacă este dorit sau socotit ca onenorocire. El se dezvoltă neuro-afectiv sub această influenţă).Există numeroase interrelaţii între noul născut şi mediul familial,interpersonal, mediul natural, economic, istoric, tehnic,cultural(deci mediul educogen), chiar şi mediul astral.Omul nu sesisează cât este de marcat de energiile existente dinfenomenele neînsufleţite, de energiile animalelor şi ale plantelorcu care se interinfluenţează.Recomandările nutriţioniştilor au în vedere numai substanţele,compoziţia chimică a legumelor şi a fructelor, a elementelornutritive în general pentru sănătatea omului.Toate fenomenele lumii viului şi neviului, ca şi plantele,legumele, fructele, conţin, pe lângă elemente chimice şi energii,care, între ele se cumulează sau se resping.Şi apa conţine energii tonice sau dăunătoare, atât cea din izvorulnatural cât şi cea care, după ce intră în contact cu alte energii,dobândeşte altă structură energetică.Fiinţa umană, de regulă, nu ştie că sub pământul pe care îl calcăîncălţată sau desculţă pot exista izvoare cu compoziţii radianteenergetice, că piatra, pusă ca fundaţie la casă, sau cea din gardulde piatră, piatra de moară, râşniţa, pot să conţină energii radiantecu compoziţie de uraniu sau de alte substanţe care îi pot fi de folossau pot fi dăunătoare omului. (continuare în pag.33)

C.C. BURICEA - MLINARCIC

(23 mai 1951 - 04 niembrie 2009)

Traducător, dramaturg, autor dramatic. Secretarliterar la Teatrul Odeon, Bucureşti (1991-1994).

Redactor la Grupul editorial AII (1996-1999).Conferenţiar la Facultatea de Teatru şi Televiziune aUniversităţii „Babeş Bolyai”. Titularul cursului„Prelucrarea textului de sprectacol”. Membrufondator şi senior editor al revistei „Man In Fest” (din2003). Membru al UNITER. Membru al AICT(Asociaţia Internaţională a Criticilor de Teatru).

Autor al volumelor: „5 divane ad-hoc” în colaborarecu Miruna Runcan), Ed. Unitext, 1994, reeditată în2008 de Liternet; „Leonid Andreev şi dubla căderefilosofiei, Ed. Alfa, 1999; „Tragicul & alte notesubiective”, Ed. Eikon (Biblioteca TeatruluiImposibil), 2004.

Lucrări dramatice reprezentate (selective):“Penitenciar”-scenariu realizat după povestirea“Însemnările mele” de Leonid Andreev - TeatrulNaţional Cluj (2001); “Bordel”-scenariu realizat dupăpovestirea “Bezna” de Leonid Andreev - TeatrulNaţional Cluj (2002); “Împăratul muştelor” - musical- (în colaborare cu Miruna Runcan) versiune scenicădupă romanul lui William Golding, Uniunea Teatralădin România, 2003; “Ciornîi terrier” - spectacollectură, teatrul Dramatic Elvira Godeanu, Tg. Jiu,2007; “Penthouse” (Ex ossibus ultor) - TeatrulNaţional din Cluj (în colaborare cu Facultatea deTeatru şi Televiziune U.B.B.), 2007. “Playlist(Ringasd al magad”) - Teatrul de Nord, Satu Mare,2010.

A tradus teatru şi proză din opera lui LeonidAndreev, A. P. Cehov, Vladimir Nabokov, NikolaiErdman, Mihail Roscin.

Peter VENCZELCluj-Napoca

În volumul “TEATRU-Trilogia Omar (3x9 tablouri)”apărut la Ed. Limes, Cluj, 2010, C.C.Buricea-Mlinarcic prezintă pe parcursul a trei piese de teatrusituaţia ( drame adevărate) cetăţeanului în familie şisocietate ante şi post 1990, cu o rezultantă definitivăşi efectivă înpresent!...Una dinmarile cărţi a anului2010 care trebuiesccitite şi pe care noi(Ed. Intol-Press) ampropus-o pentru pre-miile FCR pentruanul 2010 la capi-tolul “Teatru”… deautor!

P.CICHIRDAN

4

Forum

ASPECTE INEDITE PRIVIND APLICAREACODULUI CIVIL ÎN JUDEŢUL VÂLCEA

Efervescenta perioadă a domnieilui Alexandru Ioan Cuza a con-

stituit terenul propice de manifestare pentru personalităţipolitice de excepţie, care prin reformele concepute şiimplementate atunci au reuşit să scoată Principatele dinliniştitul somn al unui Ev Mediu întârziat pe aceste meleagurişi să le înscrie definitiv pe calea modernismului. Prezentulstudiu evidenţiază câteva probleme punctuale ale aplicăriiCodului Civil în judeţul nostru, mai exact, aspecte aleimplementării legislaţiei de inspiraţie vest europeană referi-toare la consemnarea evenimentelor de stare civilă: naştere,căsătorie, deces. La un nivel macro al istoriei perioada la carefacem referire este una de vii transformări ale societăţiiromâneşti, care intră definitiv pe calea unei autenticemodernizări, în spiritul secolului XIX. Se pune întrebarea, aconştientizat populaţia efectul progresist al reformelor imple-mentate? A aderat ea la toate aceste reforme fundamentalepentru modernizarea tânărului stat român, sau implementarealor a creat o anumită efervescenţă în sânul comunităţi?Documentele epocii nuanţează ideea pe care o istoriegeneralistă o aruncă asupra perioadei. Lupta politică,rezistenţa unor clase sociale afec-tate de aceste reforme, slabacapacitate administrativă a ţării audeterminat carenţe, întârzieri şirepoziţionări în aplicarea uneilegislaţii de inspiraţie apuseanărealităţilor din Principate.

Numeroase dezbateri asuscitat şi aplicarea Codului Civil,aprobat prin Înaltul Decret alDomnitorului numărul 1773 înanul 1865, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 1866. Ele vizau înprincipal: -eforturile financiare importante pe care normele de aplicare alegii le impuneau cetăţenilor, pentru eliberarea certificatelorde naştere, căsătorie şi deces; prevederile care aduceauatingere atât normelor tradiţionale de consemnare a naşterii,căsătoriei şi decesului, cât şi bisericii, deţinătoare în trecut aprerogativelor de consemnare a acestor evenimente; afir-marea, prin aplicarea prevederilor noului cod, a suveranităţiinaţionale, prin obligaţia ce revenea cetăţenilor supuşi uneiputeri străine de a se conforma noilor prevederi de declarare anaşterii, căsătoriei sau a decesului în faţa unui funcţionarromân.

Pentru a acoperi cheltuielile impuse de întreţinereanoilor birouri de stare civilă, legea prevedea plata unor tarifepentru eliberarea certificatelor de naştere şi căsătorie, eliber-area celui de deces fiind gratuită1 : -2 lei şi 10 parale certificatul de naştere; -9 lei certificatul de căsătorie.

Dar cele mai vii proteste împotriva prevederilorCodului Civil erau legate de procedurile birocratice greoaie

pe care le impunea eliberarea unui certificat de naştere saucăsătorie, proceduri determinate însă de inexistenţa anterioarăa unui sistem modern de stare civilă în Principate. În primulcaz, declararea naşterii trebuia însoţită de doi martori, con-comitent cu prezentarea copilului ofiţerului de stare civilă.Anchetele ordonate de autorităţi au arătat numeroase cazuri încare părinţii au întâmpinat greutăţi în a găsi astfel de martori,care „au anevoinţă a se urni de către părinţi”2 .

În cazul căsătoriei, în lipsa unui bilet de naştere,vârsta se proba cu 5 martori ale căror mărturii trebuiaulegalizate la Tribunalul Judeţean. Prin aceste formalităţi, noualege a determinat „smăcinări, pierderi de timpu şi cheltuieliestravagante”3 . În special împotriva acestor formalităţi deîncheiere a căsătoriei, protestele au fost vehemente, existândameninţări „de a merge să se cunune la biserica apuseană”.

Neliniştea populaţiei faţă de noua lege a atins o astfel deefervescenţă încât a determinat Ministerul de Interne sărealizeze o anchetă cu privire la neajunsurile acesteia şi săceară ofiţerilor stării civile din teritoriu propuneri în vedereaîndreptării lucrurilor. Anchetele efectuate cu această ocazie auadus legii anumite amendamente care o făceau mai flexibilă în

aplicare: eliminarea martorilor de ladeclararea naşterii, noul născut să nu maifie înfăţişat ofiţerului stării civile, fiindde ajuns declaraţia moaşei sau a tatălui,legalizarea declaraţiilor privind vârstapersoanelor care se căsătoresc la primăriacomunală şi nu la Tribunalul Judeţean.Printre amendamentele propuse normelorde aplicare a Codului Civil s-a numărat şiideea ca preotul să rămână un liant întrepopulaţie şi autorităţile statului, în cazul

naşterilor sau al morţii, el putând să certifice data evenimen-tului, caracterul nelegitim sau legitim al copilului sau cauzamorţii, în caz de deces.

Numeroase controverse în sânul populaţiei au ridicatşi atingerile pe care noile norme de înregistrare pentru naştere,căsătorie şi deces le aduceau obiceiurilor tradiţionale. Dinacest punct de vedere, autorităţile recunoşteau că „noua legeeste o îndestulu de eficace armă în mâinile opozanţilorregimului actualu, pentru a alarma prin felurite insinuări şi reainterpretare a legii pe populaţiunea care nu ar fi în stare săînţeleagă singură că dispoziţiunile prescrise de noua lege nupreschimbă întru nimicu obiceiurile religioase şi sociale”4 .Documentele vremii reflectă îngrijorarea reprezentanţilorguvernamentali faţă de valul de „nemulţumire din interiorulţării” şi faţă de posibilitatea ca opoziţia populaţiei să ne „discrediteze în ochii naţiunilor civilizate”, ca „nepregătiţi aprimi o astfel de reformă, care în alte state este deja introdusăde mai multe secole”5 . Percepţia populaţiei, amplificată şi dedezinformarea realizată de opozanţii regimului, era că noulCod Civil încearcă să substituie reglementările civile ritualuluibisericesc al naşterilor, căsătoriilor şi înmormântărilor,

Bogdan ALECA

Bogdan Aleca la Sala de Lectură a Arhivelor Statului

Forum

5

consecinţă directă a dispoziţiilor legale privind interdicţiaexplicită impusă preoţilor de a boteza noul născut şi a cununape cei doi soţi dacă, în prealabil, aceste evenimente nu eraudeclarate şi încheiate în faţa ofiţerului stării civile. Legeaprevedea, în plus, nelegalitatea unei căsătorii încheiatăexclusiv religios, în faţa preotului, cu tot şirul de efectejuridice civile pe care le atrăgea acest fapt. Autorităţile iaumăsuri spre a fi explicate populaţiei anumite aspecte: legeacivilă „nu este în contra legii bisericeşti, oamenii fiind liberia-şi exersa obiceiurile cele vechi”; ceremonia de botez esteobligatorie după înregistrarea naşterii pentru ca individul să nupiardă mai multe drepturi civile şi politice pe care legile învigoare în 1866 le interziceaucelor de altă religie, decât ceacreştină; dispoziţiilereferitoare la căsătoria civilănu erau de ajuns pentru a seconsidera împlinită căsătoria.Cununia civilă trebuia urmatăde cea religioasă pentru ca ocăsătorie „ să fie consideratăsăvârşită şi legală”.Legea menaja, astfel,sentimentele religioase alepopulaţiei prin obligativitateaca actele de stare civilă laicesă fie sancţionate princeremonialul religios –botezul şi cununia.

Numeroase proteste aridicat obligativitatea declarării numelui celui născut imediatdupă naştere, în momentul declarării copilului în faţaofiţerului stării civile, deoarece tradiţia cerea ca numele să fieales de naş, în momentul săvârşirii ritualului religios albotezului, iar numele acestuia din urmă să apară în actul denaştere. Printre propunerile de amendare a legii, au figurat şi uneleopinii radicale, în contrast cu spiritul modern la Codului Civilromânesc, dar care ne dau o imagine a spiritului conservator

care domnea în sânul unei părţi a populaţiei. Cetăţenii dinDrăgăşani propun de „a nu fi slobod la căsătorie un ortodoxcu alte rituri” 6.

Aplicarea Codului Civil a determinat apariţia unorsituaţii a căror rezolvare, prin respectarea noilor prevederilegale, era de natură a întări suveranitatea PrincipatelorRomâne, preoţii comunităţilor religioase de alte rituri decâtcel ortodox din cuprinsul judeţului neacceptând, fărăîmpotrivire, implicarea autorităţilor române în înregistrareaevenimentelor de stare civilă ale membrilor comunităţilor derit catolic sau protestant existente în principate. La 22 ianuarie1866, funcţionarii primăriei din Rm. Vâlcea au fostîmpiedicaţi de preotul catolic din localitate să afişezepublicaţia de căsătorie a supusului chesaro-crăiesc PaulMarton cu văduva Diac Ana, în opinia acestuia, cei doinefiind obligaţi a respecta legile româneşti, consemnareacăsătoriei urmând a fi îndeplinită de reprezentantul bisericiicatolice din localitate, după prevederile legilor austro-ungare.Sub acelaşi pretext, Alexandru Beg, Paul Marton şi FriedrichSneider refuză să declare la primărie naşterile copiilor lor7 .Reacţia autorităţilor române trebuie să fi fost energică, devreme ce, în scurt timp, cel din urmă renunţă la atitudinearefractară faţă de respectarea legii; în plus, Friedrich Sneiderîşi exprimă chiar dorinţa de a trece de la religia protestant-apuseană la ritul ortodox, împreună cu soţia şi cei 6 copii, prinbotez8 .

Documentele consemnează şi nelămurirea funcţionaruluiromân, care cere aprobarea forurilor superioare pentrueliberarea certificatelor de naştere pentru toţi membriifamiliei, astfel încât botezul să poată avea loc.

Documentele de arhivă reflectă situaţii inedite pe care apli-carea reformelor adoptate în timpul domniei lui AlexandruIoan Cuza le-a generat. Ele ne ajută să înţelegem spiritulvremii, modul în care populaţia de rând a îmbrăţişat anumiteprevederi ale noii legislaţii, disponibilitatea de a înţelege şi aasimila noile realităţi dar şi de a prezerva tradiţiastrămoşească. NOTE: 1DJAN Vâlcea, Prefectura judeţului Vâlcea, dos.23/1866, f. 6; 2Ibidem, f. 252; 3Ibidem, f. 253; 4 Ibidem, f. 33; 5Ibidem; 6Ibidem, f. 264; 7Ibidem f. 193;8Ibidem, f. 345.

UN CONTRACT PĂGUBOS PENTRU RÂMNIC:REABILITAREA SISTEMULUI DE ADUCŢIUNE A

APEI POTABILE ÎN ORAŞ ÎN PERIOADAREGULAMENTARĂ

Memoria documentelor de arhivă atestăexistenţa a trei cişmele publice în oraşul nos-

tru în perioada Regulamentelor Organice: una în PiaţaTârgului, una în Uliţa cea Mare şi a treia în Uliţa din Vale (înMahalaua Sf. Dumitru). Apa care alimenta aceste fântâni eracaptată din izvorul de pe dealul Capela, ce „este mai sus decârciuma Sfintei Episcopii” şi purtată prin olane de lemnpână la „olanele cele vechi de zid zdravene prin care are acurge apa la câteştreele cişmele” . Din păcate, în anul 1832

starea sistemului lăsa foarte mult de dorit: o parte din olaneerau înfundate şi „vreo două sparte” şi „răsuflă apa printrânsele afară şi curge prin uliţele oraşului, cauzând mareîmpiedicare preumblării orăşenilor şi sănătăţii acestora” ,datorită bălţilor şi noroiului pe care le forma în tot cuprinsulRâmnicului. Dar una dintre ele avea o reputaţie universală înoraş şi anume „balta noroioasă din Piaţa Târgului” cauzatăde apa ce se scurgea permanent din cişmeaua din centruloraşului, intra în curtea „dumnealui Iancu Lahovari” după

Al.

Ioan

Cuz

a în

Pia

ţa U

niri

i di

n Ia

şi,

bron

z, s

culp

tură

de

Rom

anel

li 1

912

6

Forumcare inunda toată uliţa mahalalei Sf. Gheorghe, aceasta fiindmereu „înfundată de noroi şi putoare de nu putem umbla, nicieşi du prin casele noastre” , aşa cum arată o parte amahalagiilor într-o jalbă adresată magistratului orăşenesc.Din această cauză uliţele oraşului erau „stricate foarte, de nupoţi trece pă acolo cu picioarele şi cu trăsurile”, situaţiaatrăgând atenţia chiar Episcopului de Râmnic careinterpelează autorităţile şi cere ca „de va fi ceva stricat ladânsele, să puie a să drege ca să nu stea în nelucrare” , cu atâtmai mult cu cât Episcopia contribuise cu suma de 1500 de leila clădirea celor trei cişmele.

Lipsa fondurilor pentru reparaţii a făcut ca situaţia săse permanentizeze, iar în momentele în care devenea denesuportat, autorităţile orăşeneşti luau măsuri pentru oprireatotală a curgerii apei prin aceste cişmele publice. Lipsa apeipotabile cu care „toţi orăşanii ne putem ajuta la trebuinţelecasei ce avem, precum şi la vreo întâmplare de foc” făcea,însă, mai mult decât necesară funcţionarea lor.

Aceasta a fost şi cauza pentru care DepartamentulTreburilor din Lăuntru ia hotărârea ca întreaga sumă necesarălucrărilor de reabilitare a sistemului să fie suportată de buge-tul central. În sarcina autorităţilor locale a căzut alegereacelui mai potrivit pentru executarea lucrării. În acest context,Radu Chivovici, negustor din Râmnic, face o ofertăOcârmuirii Judeţene pentru „aducerea apei la fântânile dinoraş” contra unei sume de 7000 lei, faţă de oferta „unor sârbicare sânt aici”, de 8500 de lei. Apa urma să fie adusă prinolane de lemn de brad, „cum se obicinuieşte în ţaranemţească sau cu olane zmălţuite. Antreprenorul se obliga sărealizeze proiectul cu forţă de muncă calificată, şi anume„meşteri sau aceşti sârbi ce să află aici, sau chiar meşterinemţi cositori” . Îşi ia angajamentul de a suporta oricecheltuială ce trece peste suma de 7000 de lei cerută pentrulucrare. Semnarea contractului este împiedicată de clauzaprin care Radu Chivovici era obligat să ia asupra sa acordareaunui termen de garanţie pentru lucrare de 5 ani. În acestecondiţii, Magistratul oraşului acordă contractul lui Ioan şiVasilie Naum, fântânari din Craiova, care acceptă executarealucrării tot contra sumei de 7000 lei. Un rol hotărâtor pentrualegerea celor doi a fost chezăşia pe care Ioan Lahovari le-adat-o „pentru temeinica lor lucrare şi ţinere pe mai multăvreme” prin care acesta se obliga a suporta orice cheltuială„dacă se vor strica în vreme de 5 ani”. Contractul este semnatla 30 aprilie 1838 şi cuprindea următoarele obligaţii: captareaizvoarelor de sub Capela astfel încât să se asigure un debit de„până la optzeci dramuri de apă bun măsurate”; „apa să oaducă prin olane de lemn de brad sau de plop până unde săvor găsi olanele cele vechi de zid zdravene prin care are acurge apa la câteştreele cişmele”; „olanele să fie bine lucrateşi încheiate unul cu altul, spre a nu se strica şi a nu se pricinuicurgerii apei vreo împuţinare”; „apa ce va cădea dinşuruburile ţuţuroaielor cişmelelor să curgă într-o visterie,făcută într-adins în pământ, spre a nu pricinui câtuşi de puţinnoroi pă uliţe”; să repare fântâna din curtea lui Ion Lahovari,pentru 100 de lei pe an; să acopere cişmeaua din UliţaTârgului cu piatră cioplită, pentru a o feri de stricăciunilecauzate de ploi . Apa captată din izvoare urma a fi adunată într-o „vistierie”situată la poarta hanului lui Ghiţă Capeleanul şi distribuită

celor trei cişmele ale oraşului. În scurt timp, autorităţile au imaginea unor lucrări

care nu merg aşa cum şi-ar fi dorit. Chiar Iancu Lahovari,conştient de delăsarea celor doi meşteri sârbi, atrage atenţiaMagistratului că „pomenitul (Naum Fântânarul) facelucrurile fără nici un temei care poate să să strice peste cinci,şasă luni”. Grija acestuia era determinată de faptul că doreasă renunţe la chezăşia acordată meşterilor pentru realizarealucrării: „dau ştiinţă cu acest înscris al meu acum, când esteînceputul lucrurilor, (…) pentru că sânt eu dator a înlesnilucrurile ce sânt spre folosul obştesc, dar nu să-mi stric şicasa mea” . Departamentul Treburilor din Lăuntru respingecererea stolnicului ca fiind „cu totul fără temeiu”, cuvântuldat fiind „sfânt” până la „înplinirea celor coprinse încontractul pentru care s-au chezăşit”.

Lucrările au fost întârziate de depăşirea termenelorde livrare a olanelor şi de amplasare a acestora în şanurilesăpate în cuprinsul oraşului. În luna mai 1838 au fost angajaţidoi meşteri „săpători de piatră” de la Călimăneşti pentru a „sătăia câteva lespezi” ce împiedicau săparea şanţurilor pentruolane . În luna decembrie a anului 1838, contractul fusese parţialrealizat, sumele de bani plătite, dar autorităţile aveau multede reproşat calităţii lucrărilor. Râmnicul se confrunta încontinuare cu aceleaşi probleme: noroi pe uliţe din cauza apeiscurse din olanele sparte, lipsa debitului necesar, mai ales înzilele de vară, o stare permanentă de mizerie în PiaţaTârgului. A fost şi cauza pentru care documentele anilor1839, 1840 şi 1841 consemnează eforturile deosebite pe careMagistratul le face pentru readucerea la Râmnic a lui NaumFântânarul în vederea îndeplinirii corecte a obligaţiilor salecontractuale. Este silit chiar să „intre în tocmeală cu alţimeşteri în socoteala pomenitului Naum şi a chezaşului său”şi să oprească curgerea apei la „fântâna din uliţa sărdaruluiGhiţă Capeleanul, ca să oprească noroiul ce să face pe uliţe”. O inspecţie realizată în luna august a anului 1840 arăta căizvoarele nu au fost captate în totalitate şi „au răsuflat apa,nefiind temeinic lucrate”; apa „a răsuflat prin acele olane şinecurmat să află murdalâc prin oraş”; olanele nu au fostlucrate bine „şi încheiate unul cu altul cu asigurare spre a nuse strica şi a cerca curgerii apei vreo înpuţinare, din carecauză mai totdeauna au fost cişmelele lipsite de apă”; nu afost acoperită cişmeaua din Uliţa Târgului cu piatră cioplită,pentru a o feri de stricăciunile cauzate de ploi . Situaţia devine şi mai grea, la 21 iulie 1841, Magistratularătând Ocârmuirii Judeţene că Naum Fântânarul,contracciul fântânilor din oraş, nu era de găsit, apa cişmelelorse oprise din curgere, „urmând atâta stricăciune încât acum,de s-ar cheltui îndoiţi bani precât s-au cheltuit, tot nu să poateaduce la un sfârşit bun”. În această situaţie, autorităţilecentrale se întorc împotriva chezaşului lucrării, IoanLahovari căruia îi cer „să aducă în cea mai bună starecişmelele din oraş în soroc de cel mult două luni”. Astfel, înseptembrie 1842, stolnicul Ioan Lahovari îl expediază laRâmnic pe Naum Fântânarul şi cere Ocârmuririi „a nu-lslobozi până nu va săvârşi dregerea fântânilor, căci în urmănu mai poate pune mâna nimeni pe dânsul, precum şi eu numai poci fi sub nici un fel de răspundere, căci datoria mea mi-am îndeplinit”

7

ForumSosirea iernii determină amânarea lucrărilor pentru

primăvara anului viitor, dar între timp Naum Fântânarul sestinge din viaţă, motiv pentru care Departamentul Treburilordin Lăuntru obligă pe Ioan Lahovari să termine lucrărilepentru care s-a pus chezaş în anul 1838. În primăvaraaceluiaşi an, stolnicul angajează pe vătaful fântânarilor,Hristea Sfetcul, pentru a realiza lucrările necesare la matcaizvoarelor din dealul Capela. În luna mai a anului 1843, IoanLahovari arată Magistratului orăşenesc că „stârpirea venitu-lui apii la fântâni nu este din pricina meşteşugului fântânilor,

ci este din putearia dumnezeiască, căci la ploaia cea mare şirepede ce s-a întâmplat atunci când s-au stricat fântânile,viind Valea Mare, au surpat malul întreg, cu izvoarele cumatcă cu tot, încât nu mai e putinţă a să face altă matcă” . Şiastfel, documentele păstrează amintirea încă a unui contractpublic prost gestionat pe care nu nepriceperea sau reauavoinţă a omului l-a făcut să eşueze, ci chiar „puteariadumnezeiască”.

material prezentat de Bogdan ALECA

ADUNAREA GENERALA A FORUMULUI CULTURAL AL RÂMNICULUI DIN 11 03 10

Adunarea Generală a Forumului Cultural alRâmnicului (FCR) din 11 03 10 ţinută la

Biblioteca Judeţeană a avut două părţi, şi, pentru prima dată,şi aşa va trebui să se întâmple mereu, ele s-au desfăşuratavând intercalată o pauză. După cum era şi normal, primaparte fiind destinată acordării premiilor FCR, instituţiilemedia au transmis în direct acest eveniment de interes public,după pauză, urmând darea de seamă şi dezbaterile pe seamaprogramului de activităţi pe 2010, media a părăsit sala,precum şi cei premiaţi, care nu erau membri în Forum.

Premiile au fost acordate de un juriu (numit absolutfără nici un avantaj, deşi stabilirea lor a durat câtevasăptămâni, datorită opiniilor diferite, consumându-se destul

efort) din care nu a făcut parte nici un laureat…În şedinţăfinală, de acordare a premiilor, Mihai Sporiş şi-a dat demisiadin consiliul de conducere, datorită variaţiilor de propuneride la o şedinţă la alta şi nerespectării unor propuneri maivechi... Unele, validate la ultima şedinţă nu au mai fost vala-bile în ziua premierii, strecurându-se şi neclarităţi întrepersoana premiată şi cea nominalizată. Din păcate, în fiecarean din cei ultimii patru, premiile au ieşit din Forum într-ostructură şi, după semnătură şi tipărire, s-au întors modificateori în textul de prezentare, ori ca număr sau destinaţie. E binede ştiut, pentru a nu fi răstălmăciţi, că cei de regulă 5-6oameni care cunosc activitatea culturală a “guberniei”noastre nu trebuie să se ghideze numai după un vot, care, îngeneral, este purtătorul unui sentiment (sau ambiţie)personal(ă) - o anume înclinaţie, ci pe o motivaţie care săconvingă, care să ducă la consens (mult mai nimerit şi de-

mocratic), mai ales atunci când bagajul de cunoştinţe alfiecăruia este atât de diversificat…

Prima parte (premiile)

Rugăciune: „Tatăl nostru” rostit sub coordonarea pr. NicolaeState Burluşi.Preşedinte: În programul ordinei de zi pe care l-am întocmitşi care este distribuit în sală, noi prevăzusem să începem cudarea de seamă, prezentarea programului, raportul cenzoruluişi dezbateri, aprobări... Dar a apărut o situaţie: avem invitaţidin alte localităţi, timpul este afară cum este şi am vrea săîncepem cu punctul 2, cu acordarea premiilor F.C.R., pentruca să poată pleca cei din altă localitate şi care au şi alteobligaţii, apoi, după o pauză de 10 minute să rămânem,inclusiv cei ce vor să asiste, să participăm la celelalte puncteale progrmului nostru. Dacă sunteţi de acord cu aceastăschimbare, care a fost propusă, putem începe.Forumul Cultural al Râmnicului consecvent unui program pecare l-a avut de la început, când nu mai era alt Forum-ONGîn ţara noastră, a mers cu ce s-a putut, cu colegii care au pusumărul să se constituie, cu un program pe care noi l-amgândit cum am ştiut în condiţiile date, depinzând de forţanoastră de muncă, un program care este perfectibil, socotindcă experienţa noastră a sporit în fiecare an; drept urmare ammai îmbunătăţit din ceea ce nu era bine realizat în aniiprecedenţi. Ceea ce se întâmplă acum nu socotim că estepunctul terminus, pentru că dorim ca în continuare din pro-punerile care vin, din sugestii, şi din modul cum se angajeazăfiecare să rezolve probleme propuse forumului, să mai apară

8

Forumîn progamul nostru şi alte lucruri şi să îndepărtăm ceea cepoate fi criticabil. Sigur că au fost de multe ori ecouri dinafară, cu note critice;... noi le mulţumim că ni le-au trimis,dar au fost şi note critice false cu care s-a încercat denigrareaforumului, pentru ca să fie discreditat,... de ce ? ...nu ştiu! Înmod normal când cineva propune ca forumul să facă ceva,trebuie să se angajeze, să şi facă! Noi ne angajăm la ceea ceputem noi face. Sunt lucruri la care şi noi ne gândim că armai fi putut fi rezolvate, dar nu avem forţe pentru acestea.Drept urmare ne-am gândit că pe viitor când cineva vine cuo sugestie despre ce ar mai trebui sa facă forumul, să seangajeze şi la rezolvarea acelei probleme. După cum ştiţisuntem în forum nu mulţi, dar „forţoşi” înceea ce priveşte cercetarea ştiinţifică şicreaţia; forţa noastră constă în muncanoastră - de altfel neplătită, de aceea îmipermit sa ne autointitulăm „doctori fără dearginţi”. Pentru că unii au crezut că noicâştigăm ceva... nu!... dăm chiar şi dinpungă!... sute de ore pentru a realiza ceeace realizăm noi sunt făcute voluntar cusuflet românesc, patriotic dacă vreţi,pentru a pune în practică ceea ce noinumim „progres”.

Vrem acum să îl rugăm pedomnul vicepreşedinte Soare să dea citire, ca să fim şioperativi, la premieri. ...Să spunem că s-au făcut propuneri şidin afară şi din - năuntru, s-au selectat prin vot propunerile,astfel încât selecţia a fost făcută prin votul prezent. Poate uniiau mai făcut lucruri vrednice în anii precedenţi, dar de carenoi nu ştim şi nu avem nici o vină, că ei nu sunt prezenţi înpremiere. Am propune ca pentru anul viitor, de pildă, tot cese realizează într-un trimestru, cine socoteşte că de exemplua făcut nişte cercetări deosebite sau a lansat o carte sau afăcut ceva demn pentru a intra încompetiţie pentru o diplomă, să ne facădin timp cunoscută fapta pentru a puteaemite judecăţi de valoare. Poate sunt alţiicare au trudit sau au realizări deosebite decare noi nu am aflat... Le spunem acelaşilucru! Îl rugăm pe domnul Soare să iacuvântul ...pentru că (glumind n.n), „dacăafară nu a facut soare, să facă atunci aici,înăuntru”!.I. Soare: Progrmul manifestării noastre,care are loc odată pe an, va fi cât se poatede concis. Aşadar nu vom citi, nu vom citi nominalizaţii, carese vor publica ulterior cel puţin în cele două publicaţii aleForumului şi CULTURAvâlceană de care se ocupă domnulCichirdan, dar şi în alte publicaţii vâlcene. Nu este nevoie sărepet sau să completez ce a spus domnul preşedinte alForumului Cultural al Râmnicului, dar avem atât de mulţicreatori valoroşi în acest oraş încât a fost foarte greu de alespe cei ce vor primi distincţii. A durat 3-4 şedinţe pentru adecide. Ne cerem aşadar scuze pentru cei nepremiaţi, primimşi criticile pe care le avem în vedere pentru anul viitor.Aşadar am început cu istoria, ... ştiţi, se spune că totul esteistorie în ultimă instanţă, deci la istorie am acordat diploma

de excelenţă colectivului de autori ai lucrării „MonografiaCălimăneşti” pentru ţinuta ştiinţifică a lucrării, precizăm cădin partea vâlceană au colaborat domnul Silviu Purece, fiulregretatului Sergiu Purece şi doamna Fenia Driva; poate maisunt şi din ceilalţi cu origini vâlcene, dar nu îi cunoaştem noi.Au lucrat ca un colectiv serios şi a ieşit o lucrareexcepţională.

La literatură, alegerea noastră s-a oprit asupra a doiscriitori de marcă ai literaturii noastre, domnul ConstantinMateescu pentru volumul de proză „Drum spre Alaska”, văreamintim, dumnealui, care a împlinit anul trecut 80 de ani -deci este şi un premiu omagial, nu a putut să vină şi i-l vom

transmite noi. De asemenea domnul NicolaeManolescu pentru volumul de memorii„Amintiriile unui cititor de cursă lungă”; nicidumnealui nu este prezent. Pentru arte, domnul Adrian Roman

primeşte diploma pentru managementul deexcepţie care a contribuit esenţial la constru-irea noului teatru de stat „Anton Pann” dinRâmnicu Vâlcea. În domeniul artelor plastice, primeşte

premiul de excelenţă pentru sculptură dom-nul Petre Cichirdan pentru monumentuldestinat deţinuţiilor politici care a fost

dezvelit în vara anului trecut.În domeniul cercetării ştiinţifico-tehnice, domnul

Dumitru Popescu, din Drăgăşani, care a realizat şi realizeazăîn continuare o acţiune excepţională, de nivel european,pentru aeronautica naţionlă; printre altele, împreună cucolegii, a lansat o primă rachetă românească în cosmos.Premiul este decernat pentru coordonarea echipei ce a lansatîn cosmos prima rachetă românească.

În domeniul cercetării socio-umane se acordăpremiul de excelenţă pentru lucrarea dedoctorat, susţinerea şi tipărirea ei, tânăruluiCosti Mihai care a realizat „Teza de doctorat”susţinută la Bordeaux anul trecut.

În domeniul publicisticii avem doi oamenide excepţie, unul mai bun decât altul; domnulConstantin Poenaru, vâlcean de origine, darcare îşi desfăşoară activitatea la Bucureşti, aprimit diploma de excelenţă pentru studii şiarticole publicate, iar domnul Ion Olteţeanuprimeşte aceeaşi distincţie pentru competenţa şiconsecvenţa cu care publică articole şi studii în

domeniul muzicii.Tot pentru publicistică avem o piteşteancă, dacă nu mă înşel,dar o mare prietenă a Vâlcii, care îşi desfăşoară activitatea înprincipal în Germania şi care este printre întemeietorii şisusţinătorii revistei „Agero”, o revistă online ce a promovatcultura românească şi cea vâlceană în particular. Numele eieste Maria Diana Popescu. În domeniul muzicii se conferă diploma de excelenţă domnu-lui Florin Totan, binecunoscut tuturor, pentru calitatea deexcepţie a prestaţiilor sale în cadrul Filarmonicii „IonDumitrescu” din Rm. Vâlcea (Florin Totan a fost propuspentru succesul obţinut la Festivalul Internaţional „George

Dana Rădulescu, CIC - Europe Direct

pr. Nicolae State Burluşi

9

ForumEnescu”, Bucureşti, 2010, unde a dirijat concertul unuiadintre câştigătorii Concursului Internaţional în chiar gala fes-tivalului, eveniment de recunoaştere şi cotaţie internaţionalăn.n).Există în Vâlcea un domeniu mai puţin cunoscut, dar care seridică la rangul de artă, arta fotografică. ...Se conferă diplomade excelenţă clubului „Floarea de Colţ”, preşedinte dr. IoanGăvănescu.Am ajuns la învăţământ şi educaţie. Un om modest cu osolidă pregătire, cu responsabilitate didactică, domnul dr.Mihai Sandu primeşte diplomă de excelenţă pentru activi-tatea în cadrul „Centrului de Pregătire Astronomică de laCălimăneşti”.În domeniul turismului şi ecologieise conferă diplomă de excelenţăScolii Nr.10 pentru participarea cusucces la un program internaţional deecologie.În domeniul culturii populare, doioameni, anul trecut au excelat prinnişte studii egale ca valoare sau unulmai bun ca altul, domnul EmilIstocescu din Drăgăşani pentru publi-carea volumui „Gh.N. Dumitrescu-Bistriţa şi culturapopulară din Vâlcea”, şi domnul profesor Bartolomeu Todecipentru publicarea volumului „Poeţii din Vaideeni”.În domeniul debutului editorial, domnul rector universitarAdrian Marinescu primeşte diploma de excelenţă pentruvolumul „Mănăstirea Sf. Ecaterina de la Sinai şi legăturile eicu Ţările Române”.În domeniul culturii religioase, un om nu numai prolific darşi cu o profundă cultură religioasă dar nu numai, părintelearhimandrit Veniamin Micle, de la Mănăstirea Bistriţa,primeşte diploma de excelenţă pentru volumul „IeromonahulMacarie-tipograf român (1508-1512)”.Am ajuns la domeniul sportului. Diploma de excelenţă îndomeniul sportului se conferă doamnei Luminiţa Huţupanpentru performanţa de a fi fost cel mai bun portar al lumii lahandbal feminin în anul 2009.Cum se obişnuieşte, trebuiau de fapt săfie primii, poate vom schimba ordineape viitor, dar de obicei se lasă OperaOmnia la urmă, avem doi oamenipropuşi şi aprobaţi cu brio: domnulGeorge Mirea, un scriitor de importanţănaţională, un scriitor vâlcean cum îlconsiderăm noi, adoptat de Vâlcea,unde şi-a petrecut mult timp şi îşi vamai petrece - totalul şederilor în Vâlceaadună 7 ani de zile... Cu ocazia unei vârste rotunde primestediploma de excelenţă pentru calitatea epică a creaţiei sale.George Mirea: Vreau să spun că am împlinit anul trecut 100de ani fără 20! Sunt cetăţean de onoare ale oraşului BăileOlăneşti şi mă mândresc cu acest lucru, pentru că de 45 deani, datorită colegilor mei de facultate care sunt mai micidecât mine cu 15 ani, dar cu care am fost colegi cot la cot, şiacum ei sunt de vârsta mea sau eu sunt de vârsta lor... rămânede stabilit! Să ştiţi că nu sunt deloc modest, şi ca să vă arăt ochestiune de orgoliu şi de „învâlcenire” peste „olăneştenire”,

am aplicat o metodă: am mers „per pedes apostolorum” de laPătrunsa până la Stănişoara şi mi s-a părut că este un lucrufoarte uşor; m-am întors şi le-am luat pe rând: Arnota , Dintr-un Lemn, Govora şi până la Olăneşti, până la Perişani, lacatedrala sfiinţită; de curând eu îi spun catedrală; ...LaOlăneşti suntem 3 cetăţeni de onoare: părintele arhidiaconGroşănoiu, un tânăr matematician, şi mai puţin tânărul eu!Dacă vă spun de câte ori am primit observaţia că nu se potţine după mine profesorii, peste dealuri şi peste văi....Ion Soare: ...Şi cel de-al doilea premiat al nostru este domnulprofesor Laurenţiu Stilea, părintele voleiului vâlcean, şi nunumai al voleiului, cu realizări şi în alte domenii. Un

profesor excepţional, de sport, cunoscut întoată ţara.În afară de aceşti oameni avem nişte premiispeciale cărora le voi da citire: Premiul special se conferă domnului FelixSima pentru publicarea volumului de versuri„Poezie volatilă”; domnului prof. conf. dr.Doru Moţoc la împlinirea unei vârsterotunde, pentru întreaga activitate; Doru Moţoc: Dacă domnul Mirea are 100

fără 20, eu am 20 + 50 şi dacă tot îmi acordaţiun minut aş vrea să menţionez ceva: cred că forumul nostrusub conducera domnului Mihăeşti a intrat pe un trendexcepţional, în primul rând chiar valoarea oamenilorpremiaţi astăzi o spune, în al doilea rând axarea pe proiecteserioase. Forumul a finalizat anul acesta unul din marileproiecte ale Vâlcii, Enciclopedia Vâlcii. A fost o muncăuriaşă la care au participat mulţi oameni coordonaţi de dom-nul Ion Soare; am fost martor al acestor strădanii, repeturiaşe, astăzi există această lucrare şi va pleca spretipografie. O a doua relizare este că forumul nu se maimărgineşte doar la disciplinele umaniste ci încearcă săcuprindă un cerc larg de preocupări cum ar fi arhitectura,chimia, biologia. Forumul este pe un trend foarte bun,multumesc pentru această distincţie şi vă mărturisesc că suntonorat de compania în care mă aflu.

Ion Soare: Un general scriitor sau un scriitorgeneral este domnul general Nicolae Mazilu,primeşte premiul special pentru întreagaactivitate pusă în slujba ţării şi deopotrivă înslujba literaturii. Domnul colonel conf. univ.Mircea Vladu, un militar desăvârşit, primeştepremiul special pentru activitatea pusă în slujbaarmatei române, a cercetării pusă în slujbadomeniului militar şi deopotrivă a literaturii.Centrul de Informare Comunitară din cadrulBibliotecii Judeţene „Antim Ivireanu” condus

de doamna Dana Rădulescu, profesoară de ani de zile, oactivitate excepţională să spun aşa, pe scurt, în domeniul„europenizării”noastre.Un premiu special se conferă asociaţiei naţionale „Cultuleroilor” filiala Vâlcea, asociaţie, care, în ultimii ani, mai alesde când la conducerea ei a venit tânărul Eugen Petrescu, afăcut lucruri excepţionale.O asociaţie care este cel mai bun partener al Formului, estevorba de „Asociaţia Seniorilor din Educaţie Ştiinţă şiCultură”, i se conferă premiul special.

Gheorghe Deaconu, director Ed. MeşterulManole

Ion Măldărescu, publicist

10

ForumAlexandru Popescu Mihăeşti- preşedeinte AsociaţiaSeniorilor: Unde este o activitate neplătită, hop şi eu !Mulţumim celor care s-au înscris aici, care sunt activi şi careau realizat primul exemplar al revistei şi pentru multeactivităţi bogate pe care le fac cei care se numesc „seniorii”.Mă bucur că îi revăd pe oamenii care erau la o anumită vârstăşi care s-au strâns atât de mulţi, unii care erau părăsiţi decopiii lor, şi de soartă, şi care au făcut lucruri deosebitepentru învăţământul vâlcean sau au fost neglijaţi. Noi cândam hotărât să înfiinţăm această asociaţie am decis că eimerită toată aprecierea... Vom fi alături de aceşti minunaţioameni, în continuare, care încă produc ştiinţă.Ion Soare: ...În domeniul învăţământului se conferă diplomade excelenţă doamnei profesoare Simona Tămaş de la liceulMircea cel Bătrân pentru promovarea învăţământului deperformanţă. Aceaşi distincţie se conferă Şcolii I-VIII, SpiruHaret, Râmnicu Vâlcea, cu prilejul împlinirii centenarului dela înfiinţare.

În domeniul muzicii populare, secţia, să-i spuneminterpretare vocală, se conferă diplomă domnului BogdanCioranu, de la Vaideeni, pentru prestaţia în domeniul muziciipopulare, şi o diplomă de excelenţă se conferă domnuluiCosmin Drăghici, şeful filialei Drăgăşani al Cultului Eroilor,pentru stimularea tinerelor talente. Acest băiat este deasemenea scriitor, reuşind să creeze un volum referitor laŞtefan Ciripescu, originar din Drăgăşani.

Un premiu special se acordă, cum îl numim noi,„argintului viu” al Vâlcii, un om cu o energie nestăvilită -după domnul Deaconu, mi se pare, al doilea om „maşină demuncă”... domnului Nicolae Dinescu, printre alte funcţii,preşedintele Academiei Olimpice, filiala Vâlcea, pentru rea-lizrea de emisiuni televizate, pentru implicarea în viaţacomunităţii.Nicolae Dinescu: Poate sunt oameni în sală, care nu cunoscrolul pe care îl au aceste structuri... înfiinţată în urmă cu 5 ani(cu aceată ocazie lansez invitaţia ca în luna iunie, tot în acestan, să participaţi cu cea mai mare plăcere la aniversareaAcademiei) a avut şi are menirea de a dinamiza lansareaolimpică din această vatră de unde au plecat mari sportivi... Ion Soare: Un premiu special a fost acordatÎnaltPreasfinţitului Arhiepiscop Gherasim Cristea laîmplinirea unei vârste rotunde, pentru slujirea Râmnicului şia Arhiepiscopiei Râmnicului.Un premiu special se acordă preotului Nicolae State Burluşipentru promovarea spiritualităţii ortodoxe chiar şi în condiţiigrele, de pe patul de spital.Nicolae State Burluşi: Am oftat adânc pentru că trebuie să vămarturisesc că sunt sincer onorat, şi vă mulţumesc din sufletcă îmi daţi aripi, pentru că mă dusesem dincolo, să mai facceva; ...şi pentru că Dumnezeu m-a iubit, m-a lăsat să mai facceva! Dar sunt foarte mâhnit că zilele trecute am fostreclamat şi i s-a cerut arhiepiscopului să mi se interzică săîmpart lucruri în fiecare duminică, şi culmea, de către cine?...pentru că paharul cu răutate şi cu invidie s-a umplut... doicolegi de ai mei, popi, căci nu pot să îi numesc preoţi... Lemulţumesc că mi-au dat aripi.

Ion Soare: Se acordă premiul special domnului profesorGheorghe Deaconu pentru întreaga activitate desfăşurată în

folosul învăţământului şi pentru modul în care îi cultivă pevaloroşii noştri înaintaşi. Un premiu special se acordă dom-nului profesor George Voica pentru publicarea volumelor„Epistole către veneţieni”, „Elegie în amurg” şi „1001aforisme”.

Am acordat mai înainte premiul de excelenţărevistei „Agero”. Două premii speciale se acordă doamneiMaria Diana Popescu, redactor şef la revista „Agero” dinStuttgard, în semn de preţuirea pe care o arată faţă de culturaromână, pentru remarcabilul mers de cunoaştere şi pro-movare a românismului, pentru coagularea elementelorromâneşti, pentru contribuţia deosebită adusă culturiiromâne,...şi domnului Lucian Hetco, editor şi redactor alaceleaşi reviste pentru dinamica activitate de-a lungul anilorca poet, eseist şi jurnalist de elită, de o reală sugestivitatepentru credinţa misiunii asumate, de cinstire a tuturorvalorilor româneşti, a demnităţii românilor de pretutindeni.

Ion Măldarescu : Ţin să mulţumesc încă odata forumuluipentru frumosul gest şi cu menţiunea, că revista „Agero”împlineşte 10 ani de existenţă. Doamna Diana Popescu îşiexprimă recunoştinţa pentru gestul dumneavoastră, rugându-mă să prezind mulţumirile de rigoare.

Ion Soare: Aceştia sunt numai câţiva dintre mulţi cei care aumeritat aceste premii, permite-ţi-mi să vă prezint pe alţicâţiva, care meritau; pe scurt: îl avem aici pe domnul Gh.Dumitraşcu, acest om devotat până la sacrificiul vieţiizilnice, vieţii culturii vâlcene, cercetării istorice, Forumuluişi Asociaţiei Seniorilor deopotrivă, care îşi datorează o foartemare parte din activitate forţelor acestui om, capacităţiilorsale organizatorice excepţionale; premii asemănătoaremeritau un Nicolae Dobrică, Ioan St. Lazăr care anul trecut apublicat două cărţi, dar cum acesta are un spirit de mare drep-tate a refuzat premiul deoarece lumea nu le-a citit. MarianPătraşcu cu o carte publicată, domnul Gigi Udubae, domnulGeorge Achim, nu ne rămâne decât să ne cerem scuze că nuam putut să îi marcăm pe toţi în acest sens, dar îi aplaudăm.

Partea a doua, dezbaterile

După pauză Gh. Dumitraşcu a prezentat darea de seamă, iarprogramul pe 2010 l-a citit, succint, Ion Soare… Al Popescu Mihăeşti, preşedintele în exerciţiu al FCR ainvitat participanţii la discuţii:- Suntem un mănunchi de oameni, care nu câştigă nimic şicare, unii, munceasc f. mult…Toţi suntem şi colaboratori, şimembri, şi la FCR, şi la Asociaţia Seniorilor, şi la AcademiaOlimpică Română-Filiala Valcea etc…Gheorghe Deaconu (a intervenit primul): - Forumul va împlini, la anul, 10 ani de existenţă. Este nece-sar ca în fiecare trim. al acestui an să facem câte o dezbatere,noi între noi, pe câte o problemă… Să dovedim că Forumuleste ceva trainic! Să ne deschidem către tineret! Să fim maisolidari cu lumea culturală…Mă doare, cu cât înaintăm întimp, că rămânem tot mai singuri…Cum de nu există nici undirector de instituţie culturală în sală, acest lucru trebuie săne înspăimânte. În 2001 eram mai mulţi! Toţi directorii deinstituţii erau în sală!…Avea dreptate domnul Soare când

11

Forumspunea să nu mai facem atâtea activităţi culturale. Mai puţineşi mai bune! „Atrag atenţia”, spunea undeva domnul Soare,să nu mai facem întruniri care ţin de provincialism. Să ieşimdin căderea noastră provincială, să ieşim în lume! LaBucureşti să mergem, la Craiova… Acum, că anul viitorfacem 10 ani, vin cu un proiect (domnul Soare spune că eusunt omul proiectelor) tocmai pentru ca Forumul să fie maivizibil. Vă propun să organizăm, din acest an, „ColocviileRâmnicului” şi vă propun, aşa, îmi vine acum în minte...“Râmnicul, un spaţiu cultural specific” sau “Râmnicul,eşantion reprezentativ al şcolii româneşti”, unde atât de multse poate vorbi de Spiru Haret, şi unde atât de mult a construitdomnul Gheorghe Dumitraşcu… Să invităm la acestecolocvii zece nume grele ale culturii naţionale, de laBucureşti, Craiova, care să ne arate nouă cum se vede Vâlceade acolo, de unde sunt ei! Vor fi 10 secţiuni: …Civilizaţietradiţională şi cultura populară, Cultura scrisă, Artele specta-colului, Ecologia mediului…Ion Măldărescu a socotit de cuviinţă să propună, alături deobiectivele lui Gh. Deaconu, şi câteva-personalităţi pestecare nu trebuie să se aştearnă uitarea: cea a lui DragoşSerafim; atragerea în conducerea Forumului a noilor veniţi:generalul Ilie Gorjan, promovarea mai intensă a acestui”argint viu” - Nicolae Dinescu, precum şi a mult „preamodestului” Nicu Dobrică…Costea Marinoiu, cu binecunoscutu-i bun simţ, a sugerat cape viitor personalităţile care compun cele două structuri cul-turale (referindu-se mai mult asupra membrilor SocietăţiiCulturale “Anton Pann”, dar şi ai FCR), să aibe mai multăgrijă pentru calitatea manifestărilor, şi aşa cum s-a stabilit şiaici, la Forum, ca preşedintele şi secretarul să fie purtătorii decuvânt; tot aşa şi la SC „A.Pann”, singurii care pot reprezentasocietatea sunt preşedintele şi cei doi vicepreşedinţi…Nici osocietate (din cele două) nu se poate angaja politic, sub nicio formă! Votul majoritar este cel mai nimerit, a adăugatC.Marinoiu, referindu-se la acordarea de premii, dar, asolicitat mai multă simplitate la nominalizări. A mai adăugatcă, şi este foarte important, nu cei angajaţi în serviciile re-tribuite sau cu avantaje patrimoniale, din instituţiile culturalesau ONG uri profesionale, trebuie să fie în vizorulForumului...I.St. Lazăr (şi-a început prelegerea ca şi Doru Moţoc, caresublinia la primirea premiului, faptul că Forumul a reuşit săstrângă la un loc umanişti şi oameni de tehnică):- Foarte bine! Numai, continuă vorbitorul, că diferenţele deconcepţii-opinii au dus la nedorite discrepanţe… DomnulDeaconu a vorbit, şi sunt cu dumnealui de acord, că trebuiesă facem apel la solidaritate. Se fac campanii ascunse; numaide câte ori a fost atacat domnul Soare!... S-a ajuns la situaţiiîngrozitoare! Cum este posibil să fie premiat un copil de 19ani la fel ca şi un profesor, care, poate aşteaptă o viaţă să îşidea un doctorat… Are copilul timp să primească premii…Păice s-ar fi întâmplat dacă eu aş fi propus la premii studentelemele de la Facultate, dar, am zis: să mai aştepte… au timp!...dar un profesor nu mai are timp! ...Unde este colecţia deForum V? Nu mai este nimic! Există însă tot felul deinterese!... Îl critică, aceştia, pe omul aceasta, NicolaeDinescu! Om care face treabă… Nu se poate aşa ceva!… Ceau, Doamne, cu domnul Soare? Păi putem noi să nu zicem

nimic? Să se spună că nu am intervenit la timp? Păi aşa se vaspune dacă nu se schimbă nimic! Trebuie să lucrăm peechipe! Există faţă de anumite instituţii poziţii foarte rigidefaţă de care, însă, trebuie să avem o atitudine maicooperantă! ...Am observaţii faţă de programul domnuluiSoare în legătură cu aniversarea anuală a lui D.Drăghicescu… Să facem simpozion, dar trebuie să ţinemcont de actualitate! Foarte bune ideile domnului Deaconu,dar să punem problema „localismului” la general şi nu încotidian… Şi vă rog să ţineţi cont de ceea ce vă spunem: “noiavem o experienţă de lucru pe care nu o au alţii” (!)... Pânăacum parcă am fost izolat, nu am fost ajutat să-mi desfăşoranumite proiecte… Să-l lăsăm pe domnul Deaconu să neorganizeze, să vedeţi ce bine o să ne fie! În acest sens trebuiesă-l rugăm să primească funcţia de primvicepreşedinte! Săînfiinţăm funcţia de primvicepreşedinte! De unde mi-a venitaceastă idee? Păi nu de mult , la o şedinţă, cei doivicepreşedinţi, unul dintre ei, vorbea peste celălalt…

Vasile Grevuţu: - Domnilor, cred că în sală trebuia să fie câte un reprezentantde la instituţiile culturale… Chiar şi de la Bibliotecă; măcarun reprezentant, dacă şefii nu au putut fi prezenţi…În continuare Ion Soare a atras atenţia confraţilor, celor preapasionaţi privind îmbunătăţirea activităţii, că nu trebuie să seuite de lipsa de angajament oficial al membrilor, că nutrebuie cerut “absolutul”, că nu putem avea un consensgeneral, „cum spunea şi Mihai Sporiş”; nu acesta fiind sensulactivităţii de Forum…A salutat şi el propunerile lui Gh.Deaconu, “să fie atraşi toţi directorii”, şi a dat dreptate dinnou domnului Lazăr, “un excelent organizator”, şi că „trebuiemai multă atenţie acordată domnului Nicolae Dinescu…”A mai adăugat Ion Soare: - FCR- consiliul de conducere va emite un regulament deordine interioară (sigur, de parcă ar fi o „unitate” cu maimulte servicii şi birouri care are nevoie de un regulament deordine interioară, de o organigramă a fluxuluiinformaţional!!... observaţia şi sublinierea ne aparţin) în carevom introduce toate aceste observaţii, care s-au ridicat aici:prezenţa şi participarea la activităţi, modul de desfăşurare alactivităţilor propriuzise, modul de adresare între noi (ho, ho,ho, de ce suntem în stare...n.n), şi toate ca să nu mai existediscuţii; ... să remarcăm loaialitatea unor membri ai forumu-lui (cum?... aducând indivizi din afară care să jigneascăForumul şi valorile istorice ale oraşului?... şi mai apoi, să ledăm şi premii, să le publicăm şi ideile?), şi să stabilim şimăsurile care trebuiesc luate faţă de aceştia - care încalcăregulile sau care una spun în faţă, alta spun în spate (da,plecând cu premiile aprobate de Forum la primărie şi, întor-cându-te cu altele?... n.n)Marian Pătraşcu: - Nu aş vrea să se rămână cu o anumirtă impresie, şi răspunddomnului Lazăr; înţeleg, că o parte din divergenţele apăruteîn ultima vreme au venit din zona noastră, zona tehnică, oparte din divergenţe au venit din partea dumneavoastră-zonaumanistă... Să spunem că de mâine, noi care venim din zonatehnică, ne dăm demisia!...F.bine!...noi o să rămânem cu ceştim mai bine, iar dumneavoastră o să rămâneţi ca acum 5-6ani când vă refereaţi la cultură numai prin prisma literaturii-

12

Forum poeziei... Aţi vorbit de grupuri de interese!...Ce interese?...ceinteres am eu, Marian Pătraşcu?...Poate aveţi, alţii!...Nicolae State Burluşi: - La observaţiile domnului Deaconu trebuie adăugate douălucruri: este nevoie mai mult ca oricând de dialog şicomunicare... Am simţit şi eu aceste distorsionări...Rolulnostru, al preoţilor, este de a-i uni pe oameni; dialogul şicomunicarea trebuie să ne ducă la solidaritate! Nicolae Dinescu a subliniat lipsa de participare: „la premiiam fost 50 şi la şedinţă am rămas 30”; a reclamat lipsa dinsală a conducătorilor instituţiilor de cultură, a explicat că listade semnături pentru acordarea titlului de cetăţean de onoarea domnului Mircia Gutău a fost o problemă a AcademieiOlimpice (în 1980 fostul primar a reprezentat România laJocurile Olimpice de la Moscova cu echipa de judo) şi nu aFCR...Gheorghe Dumitraşcu a încheiat şirul intervenţiilor, dând şinişte răspunsuri pertinente, necesare… A pus capăt, parcă,unei campanii electorale de creere a unui “triunghi” al uneinoi grupări, posibile prin creerea unui post deprimvicepreşedinte…Un post nestatutar dealtfel. A spus Gh. Dumitraşcu: - Să nu exagerăm! Cum Dumitraşcu are limite, aşa au şiceilalţi! Se fac mari confuzii! Mulţi nu au venit la adunare,nu vin la Forum, pentru, zic ei – şi au dreptate, că ne-amtransformat în purtători de cuvânt, politici! Amintiţi-vă decele câteva intervenţii din afară, din politic, dar cu sprijinulunora din interior… A fost o greşală ce s-a întâmplat, de maimulte ori, cu listele de semnături; nu suntem noi meniţi pen-tru a lua atitudine de grup. Sentimental, poate face fiecare ce-i dictează conştiinţa, dar în grup, în numele Forumului, nu!S-a ajuns prin unele demersuri, făcute de inşi în particular, săse spună că ba suntem spre liberali, ba spre ştiu eu ce, sprestânga… Domnule Lazăr, toţi avem dreptate! Şi Sporiş aredreptate, şi dumneavoastră aveţi dreptate, şi Soare, şi eu amdreptate. Cine nu suportă această diversitate nu are ce căutaîn Forum! Forumul este al celor care există în diversitate…Domnule Măldărescu: şi generalul Ilie Gorjan, şi NicolaeDinescu, şi Nicu Dobrică, sunt în conducereaForumului…Vă rog să-mi daţi voie a vă reaminti structuraconsiliului de conducere al Forumului…Popescu Mihăeşti,Ion Soare, Petre Cichirdan, Gh. Dumitraşcu, I.St. Lazăr,Mihai Sporiş, N. Dobrică, Gh. Pantelimon, Ilie Gorjan,Florin Epure, D. Andronie, M. Pătraşcu, pr. I. Gavrilă , pr.State –Burluşi, Cătălin Siulescu, Nicolae Dinescu, VasileGrevuţiu, Vasile Nelu, Ion Olteţeanu, d-na Rotomeza...şidirectorul economic….

Îmi permit, cel care redă în scris atmosfera de la AdunareaGenerală pe 2009, pentru a nu fi supuse uitării, câteva dinfaptele deosebite care s-au petrecut în Forum, şi care au fostpublicate în media imediat după ce au avut loc, aşa, ca pentruîmprospătarea memoriei celor care în acele perioade lucraucu retribuţie la diversele instituţii şi nu participau la şedinţedecât ocazional, dar, care acum, vor să facă, zic ele, Forumulmai cunoscut, şi, suferind de nebăgare în seamă de cătreinstituţiile puterii, cum este firesc, ele fiind în opoziţie cucomunitatea de Forumu-în general, păcătuiesc prin a spunecă Forumul trebuie “să se facă mai cunoscut”, ca şi cum până

acum şi-ar fi ascuns existenţa sau nu ar fi fost, calitativ, laînălţimea pe care o are!! Până să fie dată în funcţiune Biblioteca, dar şi după aceea,până la schimbarea directorului dintr-un moft politic,Forumul a avut foarte multe întruniri, simpozioane,comemorări, în care s-a căutat promovarea spiritualităţiivâlcene şi naţionale în legătură cu acestemeleaguri…Forumul a organizat dezbateri în care s-aucriticat realităţi pe care nimeni şi niciodată nu a încercat să lelaude sau critice. Forumul a iniţiat publicaţiile “StudiiVâlcene”, „Forum V”, şi “Forum 5 (6,7,8…)” - oglindă aactivităţii Forumului - a activităţii reale, culturale, aleoraşului şi judeţului nostru. Forumul a sprijinit apariţiarevistei culturale de literatură şi artă “Povestea Vorbei”.Forumul, activând intensiv prin membri ei pensionari, daractivi în câmpul creaţiei ştiinţifice şi literare, şi nu prin pris-ma titlurilor universitare (mai toate noi şi fără cine ştie ceexperienţă academică) a cerut şi a reuşit implementarea şioficializarea legii 186 din 2003. Prin Forum s-a oficializatacest demers legal al Primăriei! Forumul a corectat eroriculturale ale instituţiilor puterii, oficializând în lumea liberăa cetăţeanului, punct nodal cultural, spre exemplu, medaliilede aur oferite lui Constantin Zorlescu şi Gheorghe PetreGovora pentru activitate ştiinţifică şi culturală, atunci, când,în corect se discuta despre descentralizarea fenomenuluicultural…Dacă am pune pe hârtie tot ce au făcut oamenii dinForum de la început şi până astăzi, dar mai ales până acumdoi ani ar rezulta o situaţie nemaiîntâlnită în culturaromânescă; iar dacă s-ar compara cu activităţile altorinstituţii “sugătoare” de fonduri, de ori ce fel, cei din forumar putea să revendice, repet, în comparaţie, drepturi financia-re pe care în mod sigur, cei în drept le-ar trata cu atenţie…Este inadmisibilă dorinţa unora de a juca la mai multe„capete”, de-a fi peste tot atunci când este vorba de cultură,de a-şi adjudeca merite pe care nu le au sau a le expuneacuma fără suport material…Este inadmisibil a veni acum,după 9 ani, sau peste 20, să cochetăm cu metoda discuţiilorla plural, şi cu titlurile-n faţă, cu problematica votului“democratic” - aranjat, să se facă apel la democraţia (adaugeu falsă) pe care istoria a declasat-o încă din cele mai vechitimpuri şi care permite coalizarea unora cu alţii, aceea de apune semnul egal între bou şi viţel, între dulău şi căţel, întreleu şi iepure…Şi în Japonia, şi la Vatican, o soluţie esteînsuşită prin vot repetabil ...până la consens!

NOTA

Toate parantezele notate cu „n.n” sunt înserate în 2011,pentru revista Forum 9.Cred că în afară de conştiinţa spirituală curată a lucrătoruluide la “coarnele” strungului şi ale plugului, din timprile apuse,o alta mai curată, transmisă până în vremea noastră, nuexistă! Mai nou şi de acum încolo Forumul trebuie să explicesocietăţii civile, că viaţă viitoare pentru ţara noastră, fărămuncă, fără conştiinţă şi fapte la faţadă, nu mai există!

(Acest material, mai puţin capitolul premiere şi parţial„Nota” a fost publicat în CULTURAvâlceană ianuarie-mar-tie 2010)

13

Aniversare

GHEORGHE PETRE GOVORA, 100 de ANI

Forumul Cultural al Râmnicului, PrimăriaOraşului Băile Govora, Arhiepiscopia

Râmnicului, Societatea Culturală „Anton Pann”şi Direcţiade Cultură şi Patrimoniu Vâlcea au organizat în ziua de 27aprilie 2010, de „Sfântul Gheorghe”, sărbătorirea zilei denaştere cu ocazia împlinirii 100 de ani de viaţă ai preotuluişi istoricului Gheorghe Petre Govora...

Au fost de faţă, şi au ţinut să-şi exprime gândurilede preţuire faţă de sărbătorit, oameni de cultură şi artă,aparţinând (conducători)instituţiilor publice şiasociaţiilor civile anunţate maisus, precum şi ziarişti, şicetăţeni ai oraşului BăileGovora, dar şi ai Râmnicului,prieteni şi rude cu acest omiubit de toţi cei din jurul său...Considerând că este unul dinevenimentul cultural central,poate cel mai interesant şiimportant al anului 2010,încercăm pentru prima dată înpresa noastră (a Forumului) să redăm cât mai fidelîntâlnirea eveniment care a avut loc şi care a fost deschisăde primarul oraşului, domnul Mihai Mateescu, împreunăcu care timp de 5 ani, consecutiv, în acest loc l-amsărbătorit pe Gheorghe Petre; în 2005, ForumulRâmnicului i-a acordat, pe lângă obişnuita Diplomă deExcelenţă, medalia de aur pentru cercetare istorică... Un rolimportant la acest eveniment, de astăzi, 2010, l-a avutfamilia părintelui care ne-a permis din timp să pregătimaceastă întâlnire eveniment a ilustrului personaj cucetăţenii Govorei, ai Vâlcii, la100 de ani orice mişcarenecugetată (vorbă sau faptă -uşor accident), fiindu-ifatală!...Stăm acum şi scriemaceste rânduri şi ne gândim ceriscuri nepermise ne-amasumat împreună (noi, cu Gh.Petre-fiindcă am reuşit „să-lfacem” să-şi dorească aceastăîntâlnire) încât să vrea să steala o şedinţă de 3 ore, mai ales când nici auzul nufuncţionează bine, să fii extrem de lucid, după ce a trebuitfără escortă de la Poliţia rutieră să-l transportăm (dusîntors) la locul întrunirii-Primăria Băile Govora...ori la fell, când a trebuit să facem exact acelaşi lucru la PrimăriaRâmnicului, de Ziua Râmnicului, când primarul înexerciţiu Romeo Rădulescu i-a oferit o medalie de merit...

Mihai Mateescu: Preacucernice părinte, stimaţi invitaţi, vămulţumesc din suflet că aţi răspuns invitaţiei noastre de aomagia o personalitate de răsunet european, nu numairomânesc, pe părintele Petre Gheorghe Govora. La ceas

aniversar totdeauna se obişnuieşte să se spună cuvintealese... Dar atunci când este vorba de sărbătorirea a 100 deani a unui preot şi arheolog de excepţie, a părintelui PetreGheorghe Govora, cuvintele capătă o altă semnificiaţie!...valorile nu sunt limitate în graniţe, valorile dăinuiesc pestetimp. Pentru întreaga activitate ca arheolog, ca istoric, ca şipreot, îi mulţumim din suflet cu convingerea ca ceea ce alăsat dânsul posterităţii, de fapt, reprezintă cartea noastrăde căpătâi, mai ales asupra localităţii Băile Govora. Este

bine că la un congres deteologie, unde părintele aprezentat destule descopeririarheologice, a reuşit săconvingă pe mai marii dinacele comisii că, alături decultura Coţofeni – Verbicioara,există şi cultura Govora... Dejasuntem în istorie cu acestelucruri extraordinare pe carepărintele le lasă, nouă,urmaşilor lui. Întodeauna sevorbeşte frumos despre tot

ceea ce s-a clădit, care „a făcut” istorie. De aceea estenormal să aducem recunoştinţa noastră sinceră cu cuvintemodeste pentru înaltele realizări ale dumnealui. Estenormal să vorbim cu pioşenie, cu sfiinţenie, de o muncă de100 de ani. Aceste lucruri trebuie să fie de căpătâi pentrunoi, de aici, pornind cu ideea că Băile Govora, careadăposteşte muzeul ce îi poartă numele şi colecţia dearheologie şi carte veche, că de aici pleacă valoarea şirăsunetul nostru. Dăinuim peste timp datorită părinteluiGheorghe Petre Govora... Preacucernice părinte sărut mâna

pentru tot ce aţi făcut pentrucomunitatea noastră...Am să prezint, în scurt timp,programul nostru, pe care îlcunoşteţi, dar mai înainte îl rogpe domnul Valentin Dolfi săprezinte CV-ul impresionant alacestui om de excepţie, ca apoisă ne derulăm conform progra-mului.

Valentin Dolfi: - Înalt preasfinţia voastră, preacucernicepărinte, distinşi membri ai Forumului Cultural alRâmnicului, mulţumesc că m-aţi invitat (îşi citeşte celedouă materiale pregătite pentru această ocazie:„Reperebiografice şi profesionale” şi „Patriarhul de la Govora”, şipe care le prezentăm şi noi în continuare în redare exactă,data de apariţie publică considerată a fi 27 aprilie 2010,autor Valentin Dolfi - n.n).<<…Preotul paroh Gheorghe Petre-Govora s-a născut la23 aprilie 1910, în comuna Orleşti, judeţul Vâlcea, ca fiu allui Ion şi al Elisabetei, fiind primul dintre cei trei copii. Acopilărit la Orleşti şi tot acolo a învăţat cele 4 clase

Primarul Govorei, Mihai Mateescu deschizând întâlnirea

În prim plan fiica lui Gh. Petre

14

Aniversare

primare.După ce termină şcoala primară, în anul 1922 intră prin con-curs la Seminarul Sf.Nicolae din Rm.Vâlcea. Elev fiinddebutează cu schiţa “Comoara”, pe care o publică în anul1929, în revista «Seminarium » şi totatunci scrie nuvela“Maria de Mangop”,rămasă în manuscris.În anul 1931 secăsătoreşte cuînvăţătoarea ElisabetaDiaconu şi la 13 iulie,în acelaşi an, estehirotonisit preot şiprimeşte parohia Sf.Nicolae din Govora sat, pe care o slujeşte mai bine de 60 deani.În anul 1932 înfiinţează Căminul cultural din Govora sat, pecare îl conduce mulţi ani.Preotul Gheorghe Petre-Govora este licenţiat în teologie şititrat al Seminarului universitar, având religia şi istoria, castudii de bază. A primit rangul de iconom stavrofor şipurtător al Crucii Patriarhale.Pasiunea pentru arheologie s-a născut o dată cu descoperirileîntâmplătoare pe care le-a făcut în împrejurimile satuluiGovora şi cu tot felul de obiecte aduse de săteni.Colecţionând piesă cu piesă, cu răbdare şi perseverenţă şideseori cu sacrificii materiale, reuşeşte să organizeze ocolecţie, adăpostită la început în biserică şi apoi în proprialocuinţă. În anul 1973, autorităţile îi pun la dispoziţie fostavila Dr.Ţaranu, pentru organizarea unui muzeu. “Colecţia dearheologie, artă religioasă şi carte veche” cum va fi denumităoficial, este vizitată la 9 iulie 1974 şi de Patriarhul IustinianMarina. În anul 1977, muzeul se mută în fosta vilăPănciulescu din str.Tudor Vladimirescu nr.109, unde segăseşte şi astăzi. Colecţia de arheologie cuprinde peste 4000 de piese,începând cu perioada preglaciară, reprezentată prin exponatefosile de mamut, „ursus arcticus si ursus spelaeus”, dinPaleoliticul Superior, Epoca Neolitică, perioada de tranziţiespre bronz, începutul şi Epoca Bronzului Clasic, prima şi adoua Epoca a Fierului, cum şi „un bogat material arheologicce documentează formarea, continuitatea şi prezenţapoporului român în hotarele lui fireşti”. Dintre materialelearheologice mai importante trebuie amintite cele dinNeoliticul Timpuriu, specific Culturii Criş, provenind de peValea Răii, Ocnele Mari, reprezentat prin ceramică, ceramicăpictată, unelte casnice, arme de vânătoare, plastică şi râşnitemanuale. Perioada de tranziţie este ilustrată prin ceramică detip Coţofeni, ales ornamentată, idoli zoomorfi şi unelte dinrocă dură. Pentru începutul şi epoca bronzului clasic, colecţiaadăposteşte un bogat material arheologic caracteristicCulturilor Glina, Orleşti şi ceramica Culturii Verbicioara.Epoca daco-romană de etnogeneză şi de continuitate estereprezentată prin exponate provenind în special din aşezareade la Stolniceni (Buridava romană), Căzăneşti, Ocnele Mari,Râureni şi Govora-Sat. La etaj se află expoziţia de artă

bisericească (icoane pe lemn şi sticlă) şi carte vecheromânească, conţinând peste 85 de exemplare, printre careremarcăm Cazania lui Varlaam (1643), Pravila Mare de laTârgovişte, Biblia lui Şaguna (1858), Liturghier tipărit deAntim Ivireanul (1713).Între anii 1967-1989, pr.Ghe.Petre-Govora participă laColocviile naţionale de studii asupra frontierelor ImperiuluiRoman, aducând contribuţii deosebite privind continuitateadaco-romană pe Limes Alutanus, în lumina noilor cercetăriarheologice. Membru activ al Institutului de Tracologie, lasimpozioanele naţionale care se organizează, prezintănumeroase comunicări : „Un orizont hallstattian timpuriu înjud.Vâlcea” – Rm.Vâlcea 1981, „Asupra începutului bronzu-lui tracic în nordul Olteniei” - Craiova 1983, „Moşteniridaco-romane în nord-estul Olteniei în contextul unităţii şicontinuităţii poporului român” – Drobeta Turnu-Severin1984, „Formarea bronzului timpuriu în nord - estul Olteniei”– Constanţa 1985, „Asupra problemelor culturii Glina înnord-estul Olteniei” – Oradea 1986, „Formarea culturiiVerbicioara (fazele I-II)” – Piatra Neamţ 1988, „Evoluţia cul-turii Verbicioara (fazele III-IV)” – Tulcea 1989.La diferite simpozioane şi manifestări cu caracter istoricorganizate pe plan judeţean susţine comunicările: „Carteveche româneasca la Muzeul Govora”, „Legături etno-cultur-ale de-a lungul veacurilor pe Valea Oltului”, „Moştenireadaco-romană pe Limes Alutanus, în contextul unitaţii şicontinuităţii poporului român”, „Govora, vatră de cultură şiistorie românească”.A publicat peste 100 de articole, în reviste de specialitate dintară şi din străinătate. Articolele se bazează pe cercetări arhe-ologice cuprinzând studii despre istoria veche a Olteniei şipână la formarea statului feudal Ţara Românească. Prinstudiile şi cercetările sale, preotul Gheorghe Petre-Govora acontribuit la o mai bună cunoaştere pe plan local, a neoliticu-lui, eneoliticului, perioadei de trecere la epoca bronzului,culturii Coţofeni, epocii fierului (cultura Ferigile), epociigeto-dacice (Latene), descoperirile sale arheologice, atestândvieţuirea şi continuitatea elementului autohton pe acestteritoriu, din paleolitic şi până astăzi.“Cine salvează o singură viaţă, salvează o lume întreagă”,sunt cuvintele din Talmud inscripţionate pe medalia “Dreptîntre Popoare” conferită pe 25 iunie 2004, la PalatulPatriarhiei Române din Bucureşti, preotului Gheorghe Petredin Episcopia Râmnicului. Titlul “Drept între Popoare” seacordă persoanelor care nu sunt de etnie evreiască şi care ausalvat vieţi de evrei sau au ajutat evrei în perioade dificile,punându-şi propria viaţă în pericol. Evenimentul a fostorganizat de Ambasada Israelului şi Patriarhia BisericiiOrtodoxe Române. La vârsta de 94 de ani, părinteleGheorghe Petre-Govora a fost răsplătit pentru ajutorul dat înperioada Holocaustului unor evrei deportaţi în Transnistria.Titlul, constând într-o medalie şi o diplomă onorifică emisede Institutul Yad Vashem din Ierusalim, i-a fost înmânatpreotului Gheorghe Petre de către ambasadorul Israelului laBucureşti, doamna Rodica Radian-Gordon, fiind primulpreot ortodox care primeşte o asemenea distincţie.

În afara articolelor şi studiilor de arheologie, istorieveche şi numismatică, părintele Gheorghe Petre-Govora a

Valentin Dolfi, Biblioteca Govora

15

Aniversarepublicat şi următoarele cărţi: „O preistorie a Nord-EstuluiOlteniei”, Editura Petras, Rm.vâlcea, 1995, 90 p + 75pl.+2h,„Govora - de la primii oameni la contemporani”, Rm.Vâlcea,Editura Petras, 2001 171p. „Aureii imperiali în Daciaromană”, Rm.Vâlcea ,2004, „Pravila bisericească de laGovora” (o aducere la zi a Pravilei Mici, care a ieşit de subteascurile tiparniţei de la Mănăstirea Govora în 1640 şi a fostrevizuită şi publicată cu caractere latine, de AcademiaRomână în 1884). „Flacăra memoriei” este o carte semnată de Eugenia Vasile şireprezintă un dialog cu preotul şi arheologul Gheorghe Petre-Govora, Editura Petras, Rm.Vâlcea, 2005.

Diverse personalităţi din domeniile ştiinţei şi culturiişi-au exprimat consideraţia despre activitatea arheologică apreotului Gheorghe Petre-Govora : “În devenirea spirituluicreator al Vâlcii în secolul recent încheiat, preotul GheorghePetre-Govora aparţine generaţiei întemeietorilor, o generaţiede cărturari – dascăli si preoţi – formaţi la temeinica şcoalădintre cele doua războaie mondiale şi care, după îndelungateşi răbdătoare acumulări, au aşezat temeliile unor ctitoriiculturale durabile. Şi părintele Petre de la Govora, ca şi alţicolegi de generaţie, a preferat unei potenţiale cariere univer-sitare sau ascensiunii sociale, apostolatul cultural, cultivat cumodestie, adeseori în anonimat, dar cu o fervoare a spirituluişi cu o tenacitate a faptei care i-a dat puterea de a împlini,chiar într-un colţ de provincie, o opera exemplară. Operapărintelui Petre de la Govora se înscrie în programul pe caresavanţi de talie naţională şi remarcabili cercetători locali l-auderulat în cea de a doua jumătate a secolului XX, pentru ademonstra cu argumente, că Vâlcea constituie o vatră aetnogenezei, continuităţii şi statorniciei poporului român înacest spaţiu. Travaliul părintelui Petre de la Govora a fostcomplet, consecvent şi coerent, concurând, în singurătateademersului, activitatea unui întreg centru de arheologie (carear merita să se constituie şi să funcţioneze în Vâlcea, avândca nucleu muzeul din Băile Govora şi purtând numele cti-torului), de la descoperirea unei relicve şi până la punerea eiîn valoare : explorare, cercetare, interpretare, exegeză, con-servare, restaurare, valorizare. Într-un cuvânt, o virtualăşcoală de cunoaştere, protejare şi promovare a patrimoniuluicultural naţional. Aceasta este valoarea ştiinţifică a opereiarheologului şi istoricului Gheorghe Petre. [...] Într-o vremeşi într-o lume în care fiinţa naţională se află în bătaia atâtorvânturi, avem nevoie de mărcile perene ale identităţiinoastre, de mărturii, tradiţii şi valori. Părintele Petre de laGovora şi-a asumat misiunea de a fi căutătorul, trezorierul şiocrotitorul comorilor din veacurile apuse, pentru a nu intrasăraci într-un veac nou şi într-o lume nouă. Acesta e mesajulpatriotic al lucrării de cărturar român a lui Petre Gheorghe-Govora.” ( prof.dr.Gheorghe Deaconu )...

“În adevăr, arheologia este disciplina istorică pentru carepărintele Gh.Petre-Govora a dovedit cea mai constantă şifructoasă înclinare. Şi-a descoperit această pasiune şi i-adedicat, mai ales în anii ’60-’70, la o vârstă la care cei maimulţi oameni se gândesc la odihna pensiei, timpul şi energiasa. A început, desigur, cu acele căutări în teren, pe carearheologii profesionişti le numesc periegheze. A cules din

brazda răsturnată de plug, din malurile cursurilor de apă saudin rupturile de teren, cioburi, obiecte de metal, oase şi alterămăşiţe ale trecutului îndepărtat. De la localnici arăscumpărat pe cheltuiala proprie obiecte antice descoperiteîntâmplător, salvându-le de la pieire. A pus astfel bazele uneicolecţii proprii, care în 1973 avea să devină muzeu public laBăile Govora şi care astăzi poartă numele ctitorului său [...]Nu a pregetat să ceară sfatul arheologilor de profesie, săînvete de la aceştia, dar la rândul său a avut întotdeaunainformaţii ştiinţifice valoroase de oferit, care au îmbogăţitconsiderabil harta arheologică a zonei. Colaborarea cu profe-sorii de la Universitatea Bucureşti (D.Tudor, D.Berciu) şi cucercetătorii de la Institutul de Arheologie (Gh.Bichir,Al.Vulpe, C.C.Petolescu, Em.Moscalu, ş.a.) a dat astfel celemai bune rezultate. Nu este deci de mirare că Pr.Gh.I.Petre-Govora şi-a publicat cele mai multe contribuţii înprestigioasa revistă de specialitate a Academiei Române, «Studii si Cercetări de Istorie Veche şi Arheologie ». Peaceastă cale descoperirile sale au intrat în marele circuitştiinţific, chiar şi cel internaţional, iar o importantădescoperire făcută de autor la Govora a devenit staţiuneaeponima a grupei culturale Govora, din epoca târzie abronzului, definită sub acest nume de profesorul berlinezBernhard Hansel.” (prof.dr.Mircea Babeş – UniversitateaBucureşti)

„Deşi n-a descoperit Troia, părintele Gheorghe Petre pare căa făcut-o. Dar cine a descoperit-o, şi cine o va regăsi, unde?Obligat de împrejurări să urmeze facultatea de istorie, cândse afla la aproape 40 de ani, preotul de Govora a reuşit să facăperformanţă. Refugiat din faţa istoriei contemporane înistoria străveche a locurilor, domnia sa a adunat cioburi şisemne pe care a învăţat să le citească. Mai vechi decâtdovezile Troiei, acestea au aglomerat Muzeul său din BăileGovora, iar povestea lor trebuia spusă (...) Cunosc lucrarea Părintelui Gheorghe Petre-Govora, cu atâtmai bine cu cât am văzut-o înainte de a fi aşternută pe hârtieşi de a se formula concluziile necesare unei încadrări istorice,ştiinţifice. Ea se sprijină pe o excepţional de bogatădocumentare adunată de autor în decurs de o viaţă întreagă.Este cea mai frumoasă moştenire pe care o aduce şi pe care oîncredinţează oraşului, ca o dovadă a preţuirii patrimoniuluinaţional şi a grijii pentru păstrarea lui în cadrul unuiaşezământ, ca Muzeul de la Govora. Cât despre lucrareapărintelui Gheorghe Petre-Govora, trebuie a decide că eavine să completeze şi să dea viaţă comorilor adăpostite nunumai în vitrinele acestei instituţii ci şi în mintea şi inima saatât de generoasă cu cei de azi şi mai ales cu cei de mâine” (prof.dr.Dumitru Berciu)>>

Iată şi o sinteză biobibliografică realizată de Valentin Dolfi: “Un om între oameni – preot Gheorghe I. Petre-Govora” –prezentare la decernarea titlului “Drept între Popoare”.“Preotul Gheorghe I. Petre-Govora la 80 de ani” de prof.dr.Corneliu Tamaş ( reprodus din Mitropolia Olteniei, XLII, 1-3,1990). “Preot al cultului strămoşilor” de prof.dr. Gheorghe Deaconu(reprodus din “Gheorghe I. Petre-Govora – căutator, trezorier

16

Aniversare

şi ocrotitor de mărturii ; Direcţia Judeţeană pentru Cultură,Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Vâlcea).“Govora - de la primii oameni la contemporani”, EdituraPetras, Rm.Vâlcea, 2001 (prefaţă de prof.dr. Mircea Babeş).“O preistorie a nord-estului Olteniei”, Editura Petras,Rm.Vâlcea, 1995 (prefaţă de prof.dr. Dumitru Berciu).

Prezentăm şi a doua lucrare, „Patriarhul de la Govora”,a lui Valentin Dolfi despre preoul şi istoricul căruia tocmaii-a prezentat CV-ul, pentru că el cuprinde elemente esenţiale,care elimină întru fel câteva suspiciuni legate de relaţiiledintre părinte şi istoricul Dumitru Berciu:

<<Preotul şi arheologul Gheorghe Petre a împlinit 100de ani ! La o vârstă la care alţii nu mai sunt demult, GheorghePetre visează să mai scrie o carte despre „fereastra sufletu-lui”. Din 1931, anul în care a fost hirotonit preot, trăieşte încasa sa de la răspântie de drumuri, în mijlocul comunităţii şiaproape de biserica pe care le-a slujit mai bine de 60 de ani.

În acest răstimp, Istoria i-a trecut pe la poartă, înuniforma armatei germane, Armatei Roşii şi a lămpaşelorminereşti în drumul lor grăbit spre Rm.Vâlcea. Istoria atrecut pe la poarta Părintelui, care a rămas neclintit cu aceaveche statornicie românească şi el însuşi a făcut istorie. Odemonstrează studiile şi articolele pe teme de istorie veche,arheologie şi numismatică, pe care le-a publicat. Odemonstrează preţioasele sale cărţi, printre care “Govora dela primii oameni la contemporani”, pe care eu o considercartea de căpătâi a Govorei de astăzi. O demonstreazămuzeul său din Baile Govora, muzeu de care oricecomunitate ar fi mândră. Muzeul, poate cea mai marerealizare a sa, unde a adunat ceramică, monede, icoane şipoate şi sufletul şi l-a pus părintele acolo!

Într-o lume ca a noastră, grăbită să alerge după bani. Într-o lume din ce în ce mai goală şi mai străină de Dumnezeu,preotul şi arheologul Gheorghe Petre poate fi un model ! Cuviaţa sa modestă de preot creştin, cutreierând satele şi caseleGovorei cu icoana şi crucea. Cu familia sa! Cu prestigioasacarieră de arheolog şi istoric, autor de cărţi, şi întemeietor alunui muzeu care îi poarta numele.

De multe ori, vizitându-l pe părintele Gheorghe Petre,am avut impresia că vizitez un monument, un patriarh alGovorei, un om care a sfidat timpurile şi istoria, şi a rămasneclintit în lucrarea sa. Şi m-am gândit ce-o să ne facem cândpărintele Gheorghe Petre nu va mai fi ? Vom ştii noi, cei carerămânem, să-i păstrăm cum se cuvine moştenirea?Mi-a mărturisit cu tristeţe că cea mai mare neîmplinire a sa,este faptul că nu a avut şi nu are un discipol. Nu există nimenicare să intre în fabulosul depozit de ceramică, poate maibogat decât muzeul însuşi - cu cele peste 5000 de piese pecare le conţine, aşezate în cutii şi inventariate cu grijă depărinte – şi să-i continue munca.

În anul 2004, la Palatul Patriarhiei Române, părinteluiGheorghe Petre i s-a decernat titlul „Drept între Popoare”pentru generozitatea de a-i fi ajutat pe evreii deportaţi înTransnistria, în timpul celui de-al doilea război mondial.Statul Israel a răsplătit un preot creştin care şi-a făcut datoriafaţă de aproapele său, cum simplu avea să declare părinteleGheorghe Petre la ceremonia de decernare. Aceasta este încăo trăsătură de caracter a personalităţii sale. Pentru că

părintele Gheorghe Petre „a dat” comunităţii şi „nu a luat” dela comunitate, aşa cum fac unii preoţi din oraşele şi satelenoastre.

Dar despre bunătatea, generozitatea şi onestitatea sa,aveam să aflu lucruri surprinzătoare citindu-i cărţile. Într-oscrisoare adresată părintelui Gheorghe Petre, la 2 aprilie1962 – şi inclusă în volumul Eugeniei Vasile „Flacăramemoriei”, pag.94 - profesorul şi arheologul Dumitru Berciu(căruia părintele i-a fost cel mai apropiat colaborator), îlfelicita: „Bine că ai reuşit să descoperi aşezarea Verbicioara !Felicitări şi priză la...câinele turbat până vin eu !Descoperirea merită o noapte de chef !”Pentru ca în anul 1995, în prefaţa la volumul „O preistorie anord-estului Olteniei”, să afirme: ”O apreciere deosebită sepoate face cu referire la prezentarea culturii Verbicioara,descoperită de mine, care ocupă un loc special în Epocabronzului…”

Mă întreb, cine a descoperit de fapt aşezarea şi culturaVerbicioara ?

Autorităţile locale care au condus Băile Govora înperioada comunistă, au aprobat instalarea şi funcţionareamuzeului părintelui Gheorghe Petre, într-o vilă din centrullocalităţii şi din motive propagandistice. Era în perioadanaţionalistă a lui Nicolae Ceauşescu, care în anul 1974,devenea primul preşedinte al României - perioadă începutăde Gheorghe Gheorghiu-Dej, când denumirea PartiduluiMuncitoresc din România a fost schimbată în PartidulMuncitoresc Român. Un gest de independenţă al conduceriicomuniste de la Bucureşti şi de încercare de a se delimita deMoscova. Marile realizări ale acestei politici, au fostretragerea Armatei Roşii din România în anul 1958 şi nepar-ticiparea cu trupe la invadarea Cehoslovaciei, zece ani maitârziu.

Muzeul părintelui Gheorghe Petre a servit şi drept cadrude desfăşurare pentru tot felul de evenimente propagandis-tice, pentru comemorarea unor date istorice ale regimuluicomunist, dar şi la primirea de noi membri în organizaţiile depioneri.

Abia după 1990, eliberată de orice urmă de propagandă,„Colecţia de arheologie, carte veche şi artă religioasăGheorghe Petre-Govora” cum a fost denumită oficial, aveasă-şi îndeplineasca scopul pentru care a fost înfiinţată, acelade a ne arăta cine am fost, de a ne da identitate, sau cumspunea părintele Gheorghe Petre „de a documenta formarea,continuitatea şi prezenţa poporului român în hotarele luifireşti”>>.

Mihai Mateescu: La această emoţionantă sărbătoare apărintelui Gheorghe Petre Govora au venit să-l omagiezedistinşii membrii ai Forumului Cultural, înalt preasfinţia sapărintele Gherasim, domnul director al Direcţiei pentru Culteşi Patrimoniu - Florin Epure, domnul primar al Ocnelor Marişi al Mihăeştiului, şi nu numai, oameni, care l-au cunoscut şiapreciat o viaţă întreagă. Aş vrea cu acceptul dumneavoastrăsă urmăriţi un mic film, despre o viaţă de om, 100 de ani dela naşterea unei mari personalităţi. Urmează un film făcut prin mijloacele proprii ConsiliuluiLocal Băile Govora şi care printre altele prezintă imagini de

1817

Aniversarela sărbătorirea vârstei de 95 de ani...

După emoţionanta scenă a revederii dintre ÎPS Gherasim şiGheorghe Petre, primul, a luat cuvântul şi a evocatpersonalitatea sărbătoritului aşa cum numai domnia sa ştie săo facă, „patriarhul de la Govora”, de câteva ori, sărutându-imâna...

ÎPS Gherasim: Preacucernice părinte Petre Govora,îngăduiţi-mi să mă adresez tuturor, dragii mei!, Dumnezeu

ştie ce e dat fiecăruia, El cunoaşte şi măsura timpului pe careo încredinţează unui om pe pământ... L-am cunoscut pepărintele Petre, undeva, pe nişte răzoare;... un tractor scosesenişte brazde mai adânci şi mai greu de purtat, şi seîmpiedicase cum s-ar spune, şi părintele Gheorghe hop şi elpe acolo, să vadă în ce s-a împiedicat... Auzisem eu ceva depărinte, că nu se prea duce la biserică, şi atunci, fiindcă fu-sesem chemat la pomenirea preasfinţitului episcop Iosif, haisă mă duc, să-l cunosc şi eu pe părintele despre care se totvorbea... Când l-am văzut, şi când a început să dea praful josde pe nişte cărămizi, şi când am văzut cu câtă dragoste, cucâtă blândeţe se purta cu aceste cărămizi, atunci, mi-am spuscă acest om e”prea curat”, adică invers cum ar încerca unii săspună, teologi, „lucru necurat” să sapi şi să cauţi arginţi... Şiiar mi-am spus că mă aflu în faţa unui om cu totul aparte. Nuvreau să spun eu, că sunt cel care l-am descoperit, dar pentrumine a fost o descoperire! Şi atunci, chiar atunci, am spus:Petre de azi înaninte n-ai să mai fi pedepsit!!!. Acasă ladânsul am găsit şi oale, şi ulcele cu tot felul de însemne; l-amîntrebat „bine, bine, dar cum le-ai găsit?”... unii oameni îmiziceau „are noroc domnule!”, dar ei nu ştiau, că eu nu suntîmpotriva norocului!... dar şi că nu l-am înţeles niciodată(norocul, n.n)... Şi atunci mi-am zis că părintele are cevaspecial, are „ochii mari”, şi prin ceea ce face va lăsa bisericafrumos împodobită. Mi-am zis că părintele va ajunge laadevărata comoară, care stă scrisă în documentele acesteanaturale. Cum mai rătăcisem şi eu pe la Academie, printre documente,şi nu eram mulţumit pentru că vedeam că pentru acelaşidomnitor sau voievod erau păreri diferite, m-am întrebat, dece despre acelaşi om - cei ce ne-au lăsat cu sute de ani înurmă documente - nu au păreri comune? ...Da, pentru că unii

îl iubeau pe domn, şi alţii nu,... şi atunci, întreaga sa imagineera privită prin această oglindă (falsă uneori n.n). PărinteleGheorghe mi-am zis eu merge la adevărata comoară,pământul este singurul care păstrează o parte din adevăruri.Săpăturile arheologice, pentru noi, descoperă adevăratacomoară! Eu nu cred că ceea ce a făcut el este o întâmplare,ci o ...chemare (vorbe grele, ca întotdeauna, cuvintele ÎPSGherasim conţin mult înţeles şi valoare n.n)!

Mihai Mateescu: Mulţumim părintelui arhiepiscop pentrucuvintele de înalt patriotism care îndeamnă pe cei de aici şipe cei ce vor veni după noi să ţină cont că istoria aceasta estea unei naţii întregi. Cu permisiunea dumneavoastră o să îlconduc pe înalt preasfinţia sa, părintele Gherasim, pentru cătrebuie să mai fie prezent la o altă slujbă, nu înante de a-iînmâna cu pioşenie o diplomă de excelenţă ca recunoaşterepentru această manifestare de suflet pe care cu ajutorul său şia părintelui confident Matei am reuşit să o ducem la bunsfârşit... În acest interval am să-l rog pe domnul profesorAlexandru Popescu Mihăeşti, preşedintele ForumuluiCultural al Râmnicului, să ne vorbească prin prisma omuluide ştiinţă despre evenimentul al cărui moderator îl rog să fieîn continuare.

Al. Popescu Mihăeşti: Stimate părinte sărbătorit, stimaţicoparticipanţi la acest de suflet mare eveniment. Am începutîntâlnirea noastră cu rugăciune, zicând: Hristos a înviat!Când zic această rugăciune mă gândesc la cât de bun a fostDumnezeu când a făcut pământul sfinţit al Vâlcii, care maipoartă numele şi de Grădina Macii Domnului. I-a dat bogăţiişi frumuseţi, dar nu numai atât, i-a dat locuiori care audezvoltat o cultură străveche de mii de ani dată la iveală şiprin truda părintelui Gheorghe Petre. Mă gândesc la faptulcă, în urmă cu mai multe decenii, însoţind pe părintelePetroşanu de bobotează, eu cu cădelniţa şi cântând, am văzutla familiile pe care le vizitam, colindând, obiecte vechi deîntrebuinţare, şi care erau într-un anume fel înnobilate;... cecult al esteticii aveau aceşti oameni!... unele aveau mare,mare vechime. Şi am văzut tot atunci, că unii căutam să learuncăm la foc, că luam altele noi, care se considerau maivaloroase ca îndemânare, dar fără să aibe încărcătură istorică.Mai târziu, când eram student, de frică că vor dipărea acesteobiecte şi odată cu ele atâtea date ale istoriei civilizaţieinoastre, mi-am propus să le adun eu şi să fac un muzeu. Cândam ajuns pe la ungurenii noştri din Măgura, unde văzusemmai multe din aceastea, torţe etc., am aflat că le-a strâns cine-va!... cine?...m-am întrebat! Şi am aflat că părintele PetreGheorghe le aduna de zor... Am stat îngrijorat şi la unmoment dat, neavând date, ştiam despre domnia sa, desprefecior, câteva lucruri... Dacă le ia să le valorifice în modpersonal? Mă gândeam şi eu să colecţionez icoane foartevechi şi să le înlocuiesc cu altele noi, sub sticlă. Atunci m-aminteresat mai mult cine este şi ce face părintele PetreGheorghe şi am aflat, fără să vorbesc cu domnia sa, că faceaceste lucruri temeinic şi datorită unor cercetări arheologiceeste înscris nu numai în marile biblioteci, dar este şi pomenitîn arheologia mondială pentru ceea ce a dat la iveală... Pentru noi este o bucurie multiplă că este vâlcean, că este

I.P.S. Gherasim alături de Gh. Petre

Aniversare

18

român, că a făcut ceea ce ştim cu toţii că a făcut, că e trecutîn tratatele internaţionale, mai puţin citat de români, căci aşasuntem noi, trebuie să te recunoască întâi străinii, că aivaloare, pentru ca mai apoi să zicem şi noi: da, parcă e cevade capul lui... Mă bucură încă odată, şi fenomenul, că aici şiacum sunt atâţia mari cărturari ai Vâlcii, cu recunoaşterenaţională şi internaţională, şi care ştiu să preţuiască valoarea.Numai oamenii de valoare pot preţui valoarea. Şi mă bucurăcă vâlcenii au acest cult de a recunoaşte ceea ce confraţii lorlasă urmaşilor, pentru că îmi face plăcere mereu să o spun, cămândria noastră e un orgoliu al vâlcenilor născuţi sau înfiaţide acest oraş, deaorece au găsit un climat cărturăresc, căci nuar fi venit aici dacă nu găseau această efervescenţă de aproduce şi recunoaşte valoare. Iată-ne acum, sărbătorindu-lpe părinte, nu pentru 100 de ani, acesta este un pretext - căciputea să fie de 100 de ani şi să nu aibă nici un merit, putea săîşi facă doar datoria profesională şi atât. Şi atunci era marelucru!... însă domnia sa a făcut numai bine în dreptul său, şi,în plus, a ştiut să atragă oamenii spre credinţa noastrăortodoxă, a ştiut să impună munca de cercetare, impunând olatură mai puţin întâlnită, care uneori pare să fie în contrast şiîn confilct cu prima (în credinţă)... Pentru cei care nu pricepbine religia (care zice „crede şi nu cerceta”), ar lăsa impresiacă nu trebuia să dea la iveala ceea ce au făcut strămoşii noştrila un nivel foarte mare, cultural. Mai trebuie spus că Dumnezeu a fost darnic şi cu energiile pecare le-a dat aici... Când a fost eclipsa aceea de lună şi-auvenit din toate ţările lumii ca să cerceteze ce se petrece încosmos, NASA a scos o broşură în care arăta că zona noastrăeste cu energii tonice foarte puternice, una dintre cele maiputernice din lume. Era imposibil ca un pământ cu atateadaruri de la Dumnezeu să nu dea şi oameni care să nuumbrească degeaba pământul. Eu zic mereu că meritulfiecăruia este atunci când face ceva pentru semeni. Şi mânatrudită pentru bucate îmi vine să o sărut, dar şi mânacărturarului, de asemenea, care a dat praful la o parte, şi frun-tea aceea de conexuni celebrale care a dat nouă şi urmaşilornoştri ceea ce vedem aici. Felicitări părinte şi doamne-doamne să ne mai adune ani mulţi, în continuare....Avem un program la care mulţi cărturari cunoscători aiactivităţii părintelui doresc să ia cuvântul şi în lista noastrăurmează domnul Petre Cichirdan. Ca de fiecare dată, aici - laGovora părintelui Gheorghe Petre, domnia sa s-a ocupatfoarte mult în organizarea acestei manifestări.

P. Cichirdan: Vă mulţumesc, aş vrea să încep cu sfârşitul, săvă spun domnule preşedinte, că după această şedinţă, joi, laforum, o să întocmim o scrisoare către Consiliul Judeţeanprin care să-i aducem la cunoştiinţă, să-l informăm, asupraproblemelor care frământă comunitatea de aici, undepărintele a muncit foarte mult şi a avut atâtea rezultate decare a beneficiat deja, dar sigur va mai beneficia o lumeîntregă. Vreau să vă spun că nu doream să iau cuvântul, ştiindcâţi specialişti de valoare sunt în sală (program) şi carecunosc foarte bine opera părintelui!... dar m-am gândit săsubliniez, totuşi, câteva lucruri de interes pentru toată lumea,pentru noi toţi. Aş spune dintr-un început, că pentru a fi mareîn viaţă trebuie să îndeplineşti trei condiţii; să laşi ceva dereferinţă în urma ta, să trăieşti mult şi să ai dovezi, că familia

socială în care te-ai mişcat te iubeşte sau te-a iubit. Altfel,dacă vă uitaţi în istorie, nici o personalitate nu a câştigatvaloare decât dacă a îndeplinit aceste condiţii. Spun eu, că încel mai real mod, părintele este unul dintre cei mai mariromâni, din punctul meu de vedere - este o declaraţie serioasă(poate prin prisma altora, nu), dar eu îl consider cel maiimportant vâlcean al secolului XX. A trăit mult, asta este odovadă că l-a iubit Dumnezeu; de asemenea am avut ocaziasă văd cât de mult îl iubeşte lumea-iată deja cele douăcondiţii (vreau să vă povestesc ceva: acum un an, la 99 de anişi 5 luni am fost cu părintele în cimitirul Govora Sat, la fostasa parorhie, Sf. Nicolae; în clipa în care am intrat acolo toatălumea a alergat spre el - era adunată la un parastas - să îlsărute, să-i sărute mâna, bucurându-se ca nişte copii, că „avenit părintele”). Aş vrea să vă mai spun ceva legat devaloare şi vârstă... Brânucuşi a împlinit în viaţa lui, pe lângăopera culturală, care a rămas, şi o grandioasă operă de cugetşi înţelepciune. În atelierul lui Rodin, Brâncuşi a spus „că laumbra stejarului bătrân nimic nu creşte, şi a pleact de laRodin...şi a ajuns un altfel de sculptor decât Rodin. HenryCoandă (şi el ucenic la Rodin) a rămas şi a ajuns unul dintrecei mai mari savanţi şi cercetători români în aeronautică(iată, amândoi „au crescut!”, dar cu altă sămânţă, ca formă).Nu este adevărat ceea ce a spus Brâncuşi; dacă nu ar fi existatstejarii bătrâni pe pământurile Olteniei şi Moldovei, mai apoiale României Mari, cei tineri stejari nu ar fi putut să existe,căci cei dinaintea lor şi-au întins rădăcinile, întărind solul,întărind pământul strămoşilor...ce s-ar fi întâmplat cu copiiiromânilor de acum 80 de ani, chiar de acum, dacă nu ar fiexistat în putere părinţii lor care să-i ferească de ...ateism,înainte, şi de sărăcie, acum! Iată de ce părintele este pentrumine o dovadă de forţă şi plenitudine, un exemplu pentruîntreaga noastră generaţie şi o dovadă că stejarii tineri nu potexista fără stejarii bătrâni. Acum câteva zile, legat tot desărbătorirea părintelui, la Pietrari, eroi ai neamului din celde-al Doilea Război Mondial au luat o cruce de hotar din1743, părăsită şi în paragină, au curăţat-o şi au remontat-o înpreajma monumentului cu vultur din curtea bisericii dinPietrarii de sus,... şi nu în necunoştiinţa evenimentului deastăzi!... Domnilor, am ajuns unde trebuia, la scrisoareanoastră pe care o vom face către Consiliului Judeţean... esteobligatoriu să solicităm public rezolvarea de urgenţă aproblemei muzeului colecţie „Petre Gheorghe” din Govora.Situaţia este aşa cum o cunoaşteţi, dar reprezentanţiiconsiliului trebuie să rezolve urgent această problemă. Etajuldoi, acolo unde sunt expuse carţiile vechi şi picturile, încondiţile actuale nu va mai rezista mult timp, distrugându-se.Ori se cumpără clădirea şi se renovează, devenind muzeulGovorei, ori există altă soluţie, să se retrocedeze primărieiclădirea Poştei şi colecţia să rămână privată în aceastăclădire... Eu vreau să vă mulţumesc că sunteţi cu toţii prezenţi astăzi,o fac şi în numele părintelui şi al prietenilor apropiaţi! Astăziv-am adus aici două publicaţii care au ieşit azi noapte; estevorba de Culturavâlceană şi Povestea Vorbei, unde suntpagini întregi cu părintele Petre Ghoerghe, şi aş vrea sămulţumim (şi să evidenţiem rolul) unor oameni deosebiţi dinjudeţ, care merită toate felicitările pentru interesul absolutdezinteresat acordat fenomenului local, cultural, naţional şi

19

Aniversareinternaţional. Pentru aceasta ne-am permis să vă prezentămacum această ediţie a „CULTURII” şi să înmânăm niştediplome din partea editurii Intol-press, care „produce” ziarul;...domnule primar Mihai Mateescu, vă rog, cu toată cinstea şionoarea de care vă bucuraţi să primiţi această diplomă;... nusuntem nici post de televiziune, nici ziar politic saupropagandistic, dar, dacă trebuie, putem vorbi o jumătate deoră de ce meritaţi această diplomă. Luaţi-o ca atare...La feldomnului primar al Ocnelor Mari, Petre Iordache, întreagaatmosferă culturală din Ocnele Mari i se datorează. Domnuluipreşedinte al Forumului Alexandru Popescu, îi oferim odiplomă pentru implicarea alături de cei mai sus amintiţi. Deasemenea, primarului Ilie Amuzan, al Călimăneştiului,precum şi domnului Horia Horăscu, primarul Prundeniului...

I. St. Lazăr: Vreau să vorbesc în continuare despre„chemarea” părintelui Petre Gheorghe. Eu încercam să îmiimaginez, odată, cum ar fi fost părintele copil... oare,cercetând toate văiile? (...) Toate acestea arată că locurilenoastre se integrează unui areal cultural european,mediteranean şi scitic în acelaşi timp, carpatic în fapt care nepersonalizează. La fel lucrurile sunt legate de documentele pecare le găsim referitoare la continuitatea românilor în primulmileniu. Aici s-a vorbit şi despre realzările sale cu valoroaremondială care au fost puse în evidenţă la diferite congreseinternaţionale. Comoara părintelui Gheorghe Petre Govora afost şi această configurarea culturii Govora care esteextrem de interesantă. Înaceste condiţii când dânsula realizat asemeneacomori ce putem noi face?Primul lucru este acela dea nu lăsa să plece de aiciaceastă comoară. Pentru căexistă (!) şi intenţia ca easă fie transferată. Ori dacăgovorenii care aucontribuit un secol lasă săplece de aici asemeneacomoară înseamnă că fac dovada, că numai la români existăzicătoarea: ...”românul îşi fură singur căciula”; ...da, există deacum o identitate a Govorei în istorie şi în spiritualitate. Maiera o vorbă: nu piere strîngătorul până nu se naşte risipitorul.De ce să lăsăm, să pierdem această comoară; dimpotrivă credcă este bine să faceţi în aşa fel ca această comoară să rămânăaici, să i se stabilească locul, să se faca toate posibilităţile săintervenim la cele mai înalte foruri pentru bani şi pentru arămâne această colecţie aici. Pe de altă parte colecţia trebuiesă fie mai bine inventariată decât este în prezent, pentru cătoate structurile de inventariere nu acoperă toată bogăţiadocumentelor. Mai are şi acasă altele! După inventariere,urmează clasarea pe scvenţe ale preistoriei şi a istoriei. Acestelucruri se fac cu specialişti iar Govora cât este de săracătrebuie să îşi asume colaborarea cu specialişti de bunăcredinţă, nu să înstrăineze din aceste obiecte. Trebuiepersonalizată această istorie a locului într-un congresinternaţional sau măcar într-unul naţional, care să marcheze

valoarea nord estului Olteniei pentru cultura românească înacele perioade pentru care nu există altfel de documente, decâtcele arheologice. Sigur că nu toate se pot face acum sau laanul, dar, dacă nu avem o strategie, nu o vom face, urmaşii vorarăta cu degetul înspre noi. Fiecare trebuie să lase un anumitnume în istorie aşa cum face Gh. P. Govora. Aş încheia prinpropunerea de a face un memoriu către Consiliul Judeţeanspre acordarea titlului de Cetăţean de Onoare al judeţuluipărintelui Petre Govora...

La insistenţele noastre, după cuvântarea profesorului I. Şt.Lazăr, desoperindu-l în sală şi pe primarul Mihăeştilor,Nicolae Stănică, şi având o diplomă şi pentru domnia sa,moderatorul ne-a acordat din nou cuvântul...Al. Popescu Mihăeşti: Rog pe domnul organizator să maimenţioneze ceva...

P.Cichirdan: Cer scuze domnule preşedinte, dar mai am cevade adăugat, foarte important; ...chiar legat de numeledumneavoastră; ... părintele Gheorghe Petre locuieşte înMihăieşti. Aici există trei puncte de sprijin ale patrimoniuluiextraordinar pentru această ţară (Mihăeşti, Govora, OcneleMari). Rog să nu se supere pe mine, rog pe domnul primar dinMihăeşti să primească aceeaşi diplomă din partea ziaruluinostru... domnul Nicolae Stănică. Şi, fără să apluadaţi, sigur,este o chestiune particulară, dar CULTURAvâlceană

împlineşte 2 ani şi nu putea săapară în spaţiul tipografic alRâmnicului şi judeţului Vâlceafără sprijinul PrimărieiRâmnicului... Vă spun, este uncaz unic în ţara noastră, apariţiaacestei reviste de cultură, dar...şi din altă parte! Astăzi 27aprilie este ziua fostului primaral Râmnicului, Mircia Gutău!...Ziarul nostru îi ureazătradiţionalul „La mulţi ani”!

Al. Popescu Mihăeşti: -Secretarul general al Froumului Cultural al Râmnicului,domnul Gheorghe Dumitraşcu.

Gh. Dumitraşcu: Înaltă asistenţă, despre părintele PetreGheorghe Govora se poate vorbi mult şi frumos, însă m-aşopri la semnificaţia miraculoasei vârste pe care a reuşit să oparcurgă părintele; este şi o recompensă a celui de sus, şi esteşi un omagiu sau un gând frumos transmis părintelui pentruprofesionalismul de care a dat dovadă prin slujirea bisericii.Pe de altă parte la această vârstă părintele centenar are acestprilej de a privi înapoi cu multă satisfacţie pentru toatăcontribuţia sa... sunt lucruri indedite din istoria românilordacă ne gândim la paleolitic, şi mai apoi traversând toateetapele, până în epoca modernă. Să ştiţi ca ceea ce a scris laînceput părintele Petre Govora a fost privit cu scepticism, cumultă îndoilă, neîncredere, pentru că părintele nu eraspecialist şi de multe ori mediile academice trebuiau să treacăprin sită tot ceea ce scria părintele. Treptat datorită faptelor şi

Participanţi la întrunire

20

Aniversareinterpretărilor pe care le-a făcut părintele, acestea au trecutprin acceptul naţional şi internaţional, şi bine s-a specificataici-valoarea sa internaţională, pentru că părintele reprezentapartea aceasta veche a istoriei la congresele internaţionale.Părintele rămâne în istorie pentru lucruri inedite pe care chiarşi govorenii le cunosc mai puţin. De pildă, vorbind despreacel tezaur monetar pe care dânsul l-a descoperit şi prin carepărintele demosntrează că ele au fost bătute în spaţiul vâl-cean. Aceste monezi au avut o circulaţie mult mai amplă,chiar dincolo, în balcani sau spaţiul dacic. Mai mult dânsulplasează această Buridavă, care îi aparţine, ca un centruextrem de dezvoltat şi prosper, care în această zonă era unpunct spiritual, comercial şi politic. Circuitul acestaeconomic aducea după el şi circuitul spiritual. Sunt multelucruri pe care le-a demonstrat părintele, dar aş încheia cu unaspect concret. În 1960 eram student, trecusem în anul 2 şiprofesorul Berciu având un şantier pe care îl coordona totpărintele Petre Govora, m-a rugat să particip şi eu lasăpăturile respective. Exact când ajunsesem l-am descoperitpe părinte aplecat;... tocami descoperise buza unui vas mare,care se află acum în muzeu şi în care se depozitau cerealelepentru daci în perioada respectivă. Anii au trecut iar părintelea demonstrat de fapt prin tot ceea ce a descoperit că aducealucruri în premieră. Eu aş propune ca şi Forumul Cultural alRâmnicului să se gândească la o sinteză a operei părintelui,adică un fel de crestomaţie asupra celor mai importantemateriale publicate de părinte, acestea, aducând o însemnatăcontribuţie la istoria locală şi naţională. Aşadar părinteîncercăm să continuăm să transmitem generaţilor următoareceea ce dumneavoastră ne-aţi învăţat. La mulţi ani!

Al. Popescu Mihăeşti: Un tânăr pasionat de istorie şiconducător al grupării noastre: este vorba de domnul FlorinEpure.

Florin Epure: A intrat în tradiţie ca în fiecare an să neîntâlnim aici pentru al sărbătorii pe părintele Petre Govora.Aceasta este meritul primarului Mihai Mateescu şibineînţeles al membrilor Formului Cultural al Râmnicului,pentru că, de fiecare dată, am venit şi noi să ne atingem de

aura părintelui care ne vitalizează... Însă astăzi este unmoment mai special; să fim contemporani cu acest moment,şi cu personalitatea părintelui! Este un moment care tecopleşeşte şi te emoţionează în acelaşi timp, pentru că

părintele Petre Govora ne apare acum la 100 de ani cu atâtaforţă şi cu atâta putere de cercetare. Este un exemplu pentrutoţi, este o personalitate covârşitoare a culturii vâlcene, aadus de fiecare dată contribuţii în cercetarea ştiinţifică, înpromovarea valorilor culturale şi mai buna cunoaştere aistoriei noastre. S-a spus astăzi că s-ar putea mândri părintelevreodată cu rezultatul acestor cercetări?... Nu, el nu o face,chiar dînsul ne spune: „sunt un umil cercetător al unei bucăţide pământ din Ţara Românească”. Vedeţi, şi aici, modestiapărintelui cu toate câte le-a făcut pentru cunoaşterea istoriei...Ne mai spune că „suntem aici de la facerea lumii, încă de laînceputuri”, pentru că spre aceste perioade s-a aplecatpărintele, s-a spus aici, că a adus multe dovezi privindpreistoria acestei regiuni şi bineînţeles a întregii ţări. Deaceea multe dintre articolele şi cărţiile părintelui aşa cum esteaceastă preistorie a zonei nord - est-ului Olteniei au fostînserate în studiul altor cercetători... Ca şi un bun prieten,arheologul Dumitru Berciu, bun prieten al părintelui, carel-a citat de multe ori în lucrările sale, aşa cum au făcut-o şialţii la Londra, şi din alte părţi ale lumii.... Rezultatelecercetării domniei sale arată dovezi ale locuirii acestormeleaguri din cele mai vechi timpuri. Din paleolitic, dinneolitic, epoca fierului, epoca bronzului, urmăreşte sintezadaco-romană şi etnogenza poporului român, arătându-ne, căaici a fost o continuitate, nimic nu s-a pierdut după retragerearomană aureliană din 275. De asemenea pentru noi estefoarte important, şi mai ales pentru instituţia pe care oconduc, o datorie morală, pentru că părintele a donat în anul1974 colecţia sa inspectoratului de cultură de atunci. Numaică schimbările şi descentralizarea a făcut ca această instituţiea Muzeului Judeţean şi alte instituţii de cultură să fie acum înadministrarea Consiliului Judeţean. Nu ştiu de ce unreprezentant al consiliului nu a fost astăzi aici, dar noi avemaceastă datorie morală, alături de Forumul Cultural alRâmnicului să asigurăm aceste bunuri, peste 13.200 deobiecte, privind materiale arheologice, privind icoane vechiromâneşti etc. plus obiecte de numismatică, monede, care vinsă arate o perioadă foarte întinsă din istoria poporului român.De aceea trebuie sa fie asigurate aceste valori pentru că elesunt parte a patrimoniului cultural naţional şi trebuie sărămână ca dovadă celor care vin după noi.

Al. Popescu Mihăeşti: Iată-ne la sărbătoarea noastră, estesoare afară, avem soare în suflet, să îi dăm cuvântul domnu-lui... Ion Soare!

Ion Soare: Cu Gh. Petre mi-au făcut cunoştinţă foştii săicolegi şi colaboratori, Sergiu Purice şi Petre Bardaşu,Corneliu Tamaş. Cu ocazia aceea am cunoscut un om şi uncercetător de excepţie... Dumnealui venea întodeauna plin cudaruri, materiale lumeşti şi spirituale. Printre cele lumeştierau produse bisericeşti să le spun aşa printre care o colivăexcepţională, îmi aduc aminte de fiecare dată. Dar nu numailumeşti, cât şi spirituale, dumnealui ne-a îmbogăţit să spunaşa cu copia unui document de o importanţă excepţională,acea gramată a patriarhului Ierusalimului, document în careera vorba şi de Govora. Nu mai vorbesc că dumnealuiîntodeauna era de o mare modestie şi jovialitate, nu vroia sătreacă ca un mare cercetător, ne trata ca pe egalii lui deşi noi

Florin Epure vorbinddespre istoricul Gh. Petre

21

Aniversareeram nişte începători. Această trăsătură mi se pare că artrebui să fie un model pentru toţi tinerii cercetători mai ales,care fac o mică descoperire şi apoi fac gălăgie ca şi găina dinpoveste care găseşte o mică mărgică... Dumnealui a făcutdescoperiri de talie europeană, îi înştiinţez pe cei care poatenu au ştiut că dumnealui publica în mari reviste europene şiera în corespondenţă cu mari istorici şi arheologi printre careacel german Bernard Hanssel, care a şi pus în circulaţieexpresia „grupa culturală Govora”, apropo de una dindescoperirile părintelui. Vedeţi, această atitudine şi trăsăturăa dumnealui ar trebui să fie un model pentru toţi tineriicercetători. În al doilea rând, dumnealui a făcut prindescoperirile sale, a spus şi domnul Cichirdan şiÎnaltPreasfiinţitul Episcop, şi noi trebuie să subliniem aspec-tul acesta, descoperiri de importanţă naţională şi europeană,în ce sens, spunea şi domnul Deaconu pe care l-a citatdomnul Lazăr: într-o vreme când suntem contestaţi, când uniicaută să ne desfiinţeze, mai ales acei soldaţi universali cuapucături de apatrizi... Ni s-a spus că aici au fost făcutedescoperiri, şi că aici au existat civilizaţii de nivel european,deosebite!... această carte a dumnealui care după părerea meae nu numai cea mai importantă carte a sa, ci o carte deimportanţă naţională şi nu numai, şi care ar fi trebuit tradusăşi în alte limbi, fac o paranteză, a fost tipărită de Ed. „Petras”,de Petre Tănăsoaica, care a tipărit şi alte cărţi, mă mir că nueste aici, prezent, probabil este la facultate... are studenţi înultimul an la facultate!... Tipărirea i-a fost finanţată de aceaşiregretaţi Petre Bardaşu şi Silviu Purice cu bani daţi dinMuzeul Judeţean, deci iată nişte oameni ei înşişi arheologi!...La muţi ani!

Al. Popescu Mihăeşti: Cineva care s-a ocupat foarte mult deistoria meleagurilor noastre şi a dat foarte mult la iveală prinmulte lucrări, şi îl rugăm să îşi spună cuvântul.

Costea Marinoiu: Sigur, este o mândrie şi o spun cu voceaîntreagă, că această zonă pe care noi o sărbătorim şi al căruireprezentant îl sărbătorim, a împlinit 100 de ani. ZonaOcnelor, Govora şi Mihăieştiului a fost leagănul civilizaţiepoporului român. Sigur, pentru mine este un lucru special.Cel care a început să scrie la 20 de ani, eu, din 1957, esteprima data când întâlneşte cu un erou care a împlinit 100 deani. Am evocat în cărţile mele şi sute de articole, personalităţiale zonei şi ale culturii româneşti. Toţi au mers până la oanumită vârstă... Gheorghe Dumitrescu Bistriţa a scrisdespre această personalitate. Ion Iliescu, un erou din Balotacare a primit ordinul Mihai Viteazu şi a murit acum câtevaluni la 96 de ani, dar 100 de ani, precum alcinstitului nostru sărbătorit... a bătut acest prag. Afost tot timpul un om comunicativ, i-a plăcut săstea de vorbă şi să afle cât mai multe date, a reuşitindividual, cu sprijinul unor distinşi colaboratori,să creeze un adevărat muzeu naţional... Ce a scrisPetre Govora este o adevărată arhivă naţională,aceste lucruri sunt la iveală şi nimeni nu are ce săzică în faţa unei asemenea personalităţi, repet,naţionale!... Sigur, a fost distins de Băile Govora,descoperind multe în această zonă, a fost şi peValea Voronelului (zona mea de baştină-Valea

Răii), şi în alte zone. Sigur, ar fi multe lucruri de spus, pt. noieste o mândrie că avem la 100 de ani o asemeneapersonalitate. Să fim mândri că suntem contemporani cuaceastă personalitate;... Societatea Culturală l-a respectatîntotdeauna iar cu acest prilej doresc să îi înmânăm Diplomade Excelenţă şi urarea tradiţională: Cât mai mulţi ani !

Al. Popescu Mihăeşti: Îi putem zice domnului Gh. PetreGovora şi Gh. Petre Govora Mihăieşti; şi cine se adapă dinizvoarele Mihăieştului are viaţă lungă! Noi am mai avut uncetăţean în Măgura pe care l-am sărbătorit la 100 de ani, atrăit 102; pe timpul slujbei a stat în picioare şi a vorbit cu olimpezime uimitoare. Vintilă Brătianu a adunat toţi copiiiorfani din Mihaiesti şi i-a şcolit. Sora acestui cetăţean a muritla 96 de ani, învăţătoare, care a fost orfană şi şcolită pecheltuiala lui Vintilă Brătinau. Iată cum mari personalităţi dinzona noastră au pus suflet la tot ceea ce se poate face, şiastăzi, avem modelul de faţă!... Mai avem aici, pe cineva,care ştie să slăvească eroii, şi care se numeşte Eugen Petrescude la Cultul Eroilor, filiala Vâlcea.

Eugen Petrescu: În urmă cu 2 ani tot în această sală spuneamcă sunt fericit că m-am năescut în ţinutul viilor, m-am ridicatdin ţărâna din care s-au plămădit părintele Petre Govora,mitropolitul Ghenadie Enăceanu de la Măciuca, preafericitulIustinian Marina de la Stăneşti, ÎnaltPreasfiinţitulBartolomeu Anania, mitropolitul Clujului, şi părinteleDumitru Bălaşa. Pentru fiecare dintre noi când vedem pecineva mai în vârstă avem speranţă. ÎnaltPresfiinţitulGherasim vă privea cu admiraţie, sperând că mai are de trăitşi mai are un „nene” în faţa sa. Ieri discutam cu părintele IonMarinescu de la Suteşti şi spunea că pe 16 aprilie o femeie aîmplinit 101 ani, aşa că şi dumneavoastră, părinte, aveţi cumse spune, o „leliţă” în faşă... Asociaţia Naţională CultulEroilor oferă părintelui medalia de onoare de la „90 de ani deînfiinţare”, fiind cel mai vârstnic membru al asociaţiei...Totodată, vă oferim o enciclopedie ilustrată pe care o voioferi şi domnului primar.

Al.Popescu Mihăeşti: Avem aici o mare personalitate aDreptului românesc, un fost decan al Facultăţii de DreptBucureşti, profesor universitar doctor Nicolae Popa!

Nicolae Popa: Vă mulţumesc domnule preşedinte alForumului Cultural, mulţumesc de asemenea oamenilor decultură din Râmnicu Vâlcea, din Băile Govora, şidumneavoastră domnule primar Mihai Mateescu - ne

22

Aniversarecunoaştem de atâta vreme; ...cu domnul Popescu Mihăeştiam fost colegi de cămin, ne cunoaştem de foarte multăvreme... dar cel care mă cunoaşte de cel mai mult timp estepărintele Gheorghe Petre, care-mi este naş de botez... înseptembrie 1939 m-a băgat în apă, m-a botezat, apoi le-abotezat şi pe surorile mele, dar şi pe părinţii mei i-acununat!... De atunci mi-a fost ca un adevărat părintespiritual, şi mi-a vegheat paşii (împreună cu distinsadumnealui fiică şi distinsul fiu-nu ştiu dacă este aici, acum;ne-am întâlnit acum căteva zile la sărbătorirea părintelui însânul familiei...) în viaţă, paşi, care nu au fost tocmaiuşori...Iată, domnia sa a împlinit un secol! ...plin de lucruriinteresante sau mai puţin interesante, dar a trecut peste toatecu cinstea, care-i este cea mai mare calitate într-un secol încare istoria ne-a făcut şi câteva farse... să ne întoarcem puţinprivirea şi să vedem că aşa este! Un exemplu pe care îl dăomul care-şi acceptă destinul este chiar mai important decâtdestinul său... Şi acum câţiva ani, când m-a rugat să vădcomentariul extraordinar la „Pravila mică-Pravila de laGovora” şi să scriu câteva cuvinte, am făcut-o cu cea maimare plăcere, mai mult, cartea aceasta se află în bibliografiaobligatorie a studenţilor facultăţilor de drept la cursul de„Istoria Dreptului românesc”...Nonagenarul profesor EmilCernea, în viaţă, citează cartea în ultima sa apariţie editorială,la 95 de ani, „Legea Ţării”...A avut cele mai frumoasecuvinte de apreciere şi a fost extrem de uimit că autorulcomentariului nu este jurist!...Am spus atunci, şi acum,părintele face parte din acea stirpe aleasă de oameni caretransformă orice act de cunoaştere într-o adevărată plăcere şiîntr-o adevărată literă de adevăr... şi acest lucru estecaracteristica întregii vieţi a părintelui... Pentru acest motivtoată viaţa părintelui a fost o sărbătoare şi nici o urgiseală aacestui secol pe care l-a străbătut nu i-a umbrit viaţa! Cefrumuseţe şi ce pătrundere au argumentele pe care le aducede fiecare dată pentru susţinerea celor scrise, şi ce simplitateacademică are stilul, ca în viaţă, aplicat semenilor săi...Doresc naşului meu, părintelui Gh Petre ani buni încontinuare, linişte, şi îl felicit pentru ceea ce face acum, lapeste 100 de ani, frecventând capodopere culturale şibucurându-se ca un copil de orice idee pe care, încă odescoperă...

Al. Popescu Mihăeşti: Domnul Marian Pătraşcu are ointervenţie...

Marian Pătraşcu: Auzim de multe ori invocată sintagma„Crede şi nu cerceta!”, cei mai mulţi dintre aceia careapelează la ea fiind convinşi că ea există în Biblie. Nimic maifals! Nicăieri în Biblie nu există acest îndemn care, de fapt,relevă suficienţa, superficialitatea şi, de ce nu – ignoranţacelor mai mulţi dintre cei care o clamează. Dimpotrivă! Iatăce stă scris acolo: ,,Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla;bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care cautăaflă, şi celui ce bate i se va deschide” (Matei 7, 7-8).Reamintesc celor care mai persistă în eroare, că aceastăsintagmă aparţine filozofului grec Celsus, care a trăit însecolul al II-lea după Hristos. Celsus era un opozant declaratal creştinismului iar prin aceste cuvinte el lua în derâdere de

fapt pe cei care se converteau la creştinism. Filozofia sa afost combătută ani mai târziu cu argumente solide de teologulcreştin Origen în lucrarea “Contra lui Celsus”, unde autorulreproduce numeroase citate din opera lui Celsus, căci altfelscrierile acestuia nu s-au păstrat. Ce vreau să spun prin acesteprecizări? Vreau să relev faptul că părintele Gheorghe Petre-Govora s-a conformat cu brio îndemnului biblic şi nusintagmei lui Celsus! Părintele s-a dovedit de-a lungul vieţiia fi un „scormonitor” – şi folosesc acest termen în toatesensurile, adică scormonitor în pământ, în arhive, în cărţi, înmintea sa chiar, căutând răspunsuri. Şi iată că nu de puţine orii s-a dat, a aflat sau i s-a deschis, lăsându-ne o moştenirenepreţuită. Vă felicit pentru realizări, părinte, vă urez la mulţiani şi numai bine.

(…)

Venind vorba despre Ocnele Mari, acolo unde Gh. Petre adepus o bogată activitate arheologică şi de unde era soţia sa,sărbătoritul intervine (se pare că la cei 100 de ani, părinteleare oscilaţii ale auzului, dar, cel mai bine şi în beneficiupropriu urmăreşte cu privirea gura vorbitorului - poate, dealtfel, să citească fără ochelari...

Petre Gheorghe: Acolo unde a fost casa socrului meu ...7 aniam săpat ... şi soţia mea a fost o excepţionalăînvăţătoare,...dar, casa unde am săpat eu este acum înstrăfundurile sării din Ţara Românească (vă daţi seama ceimportanţă au aceste descoperiri arheologice, aceste doveziasupra unei civilizaţii de mii de ani, acest muzeu iniţiat prinhar dumnezeiesc şi sfiinţit de însuşi păstorul nostru spiritual,de atunci, Iustinian Marina; ...căci aceste locuri, unele, audispărut, sunt înecate în adâncurile minei - şi nu acelaşi lucru,prin uitare şi neglijenţă, trebuie să se întâmple şi cu colecţiamuzeală de la Govora n.n)... Cuza a fost proprietarul Ţeicii(acum a rămas doar celebra biserică din Ţeica-dovadă a uneiînalte clase de tehnică picturală, târziu medievală, a aşanumitei „Şcoli de pictură bizantină brâncovenească din Teiuş- un alt deal opus dealului Ţeicii din Ocnele Mari - şi numaidacă „noi vrem” această biserică nu va dispare n.n), iarcercetările pe care le-am făcut acolo rămân aledumneavoastră, cu dumneavoastră, ... sunt păstrate în muzeulcu care mă mândresc.

Al. Popescu Mihăeşti: Fost ofiţer superior, cu o activitatefoarte bogată, primar al Mihăeştilor, domnul NicolaeStănică, s-a ocupat şi de gospodărirea comunei, asfaltarea ei,şi a făcut atâtea, ca să lase ceva în urmă;... este prezent şi laslujba religioasă, de la biserică, colaborând cu părinteleTurcu, este prezent şi la activităţile culturale care sedeşfăşoară acum la Mihăieşti.

Nicolae Stănică: Vă mulţumesc domnule profesor, suntonorat, mă bucur să fiu alături de dumneavostră distinşiinvitaţi, oamnei de cultură ai Vâlcii, să îl omagiem pe preo-tul Gh.Petre Govora la cei 100 de ani. Meritele dânsului s-auspus de către dumneavoastră, cei ce au luat cuvântul, suntincontestabile atât în profesia dumnealui, în acea latură carei-a plăcut pe lângă profesia lui, arheologia, de a scoate din

23

Aniversarestrăfundul pământului vestigii pentru noi generaţii careurmează. Mai mult aş vrea să vizez latura aceea a omuluiPetre Gheorghe, un omde suflet, un om cu odeschidere extraordinară,i-am călcat pragul caseide nenumărate ori, nupoţi pleca din casaacestui om pentru că areceva care te captivează,are tot timpul să îţi zicăceva. Spunea colegul dedinainte, „am stat 2 orecu domnul Petre”,... şi ozi dacă stai şi tot ai mai avea ceva util de învăţat, ceva dediscutat. Am avut multe de învăţat, atât din activitateadumnealui, dar multe am învăţat din poveţele dumnealui.Acum la această aniversare, îi oferim o diplomă de excelenţăşi un buchet de flori, iar vinerea aceasta consiliul comuneiMihăieşti îl va declara cetăţean de onoare. Să fiţi mândru căaveţi lângă dumneavoastră trei localităţi cu trei primari carene leagă, Băile Govora, Ocnele Mari şi Mihăieşti.

Mihăeşti Al. Popescu: ...Nu degeaba se spune că cei mai buniprimari sunt primarii gospodari!... Să-i dăm cuvântul domnu-lui Petre Iordache, primarul Ocnelor Mari.

Petre Iordache: Onorată asistenţă, preotul şi savantul a par-curs un secol întreg, bucurându-se de cel mai preţios har alCelui de Sus, precul Noe şi Matusalem, harul vieţii şi anilormulţi...Am avut de mai multăvreme onoarea de a-l cunoaşte,de a-i cunoaşte operadesfăşurată în mare parte înlocalitatea Ocnele Mari, şi, iată,în octombrie 2008 domnia sa adevenit primul cetăţean deonoare al oraşului nostru, careprin aceasta şi-a arătatpreţuirea... Un om grandios,parcă, coborând direct dinVechiul Testament!... Întreagasa operă a devenit un adevărattezaur de înţelepciune, în ea, găsindu-se îndemnurimobilizatoare precum munca, creaţia şi iubirea de viaţă... Asmuls din sarea milenară Buridava dacică, a găsit în mâinilelocuitorilor atâtea şi atâtea obiecte pe care le-a păstrat, le-aconservat, astăzi acestea reuşind să satisfacă nevoia culturalăa localnicilor de-aşi cunoaşte şi a înţelege identitatea; să îimulţumim părintelui Petre Govora pentru modelul dedevotament şi temeinicie intelectuală, dar şi pentru exemplulde viaţă închinată semenilor, exemplu pe care ni-l oferă dinbelşug. Cu această ocazie vreau să îi înmânez o diplomă deexcelenţă şi o bucăţică de sare de la Ocnele Mari.

Al. Popescu Mihăeşti: Mai avem aici un orleştean care neonorează cu prezenţa şi la Forumul Cultural al Râmnicului,având o activitate foarte bogată...domnul general Ilie Gorjan!

Ilie Gorjan: Onorată asistenţă vă rog să-mi permiteţi, fiindconsătean cu distinsul purtător al unui veac pe umeri să-iadresez câteva cuvinte...Fiu al acestui sat de sub dealulOltului, unde vinul vesel şi tânăr mai curge din toamnă, şipână în ...toamnă, sunt mândru şi onorat, deopotrivă, să fiucontemporan cu opersonalitate de excepţie.Sunt multe personalităţicare fac cinste acesteilocalităţi, şi care esteatestată în aceeaşi zi şi ancu municipiul RâmnicuVâlcea, dar îmi permit săapreciez că nici una nu seridică la nivelulpersonalităţii pe care osărbătorim astăzi. Am convingerea, că prin lucrările saleştiinţifice, numele preotului şi istoricului Gheorghe Petre varămâne înscris în Pantheonul ştiinţei româneşti...La mulţiani, părinte, din partea locuitorilor comunei Orleşti şi vă urezca Dumnezeu să vă sărute cu încă multe primăveri de aiciînainte pentru ca să ne bucurăm în continuare de spirituld-stră creator!

Al Popescu Mihăeşti: au fost după cum vedeţi nişte sumarevorbe faţă de meritele pe care le are sărbătoritul; am înţelesde la colegii noştri de la Forum, că îşi propun ca în cercetărileviitoare să elaboreze o carte în care să se menţioneze şi sărămână pentru generaţiile viitoare meritele acestui savant.Dar acum să dăm cuvântul şi „privighetorii”...

Gheorghe Petre: ... Viaţă, mai palpantă decât a mea, astăzi,când mă gândesc la cei 12 ani ai mei, la tata, care şi-a făcutdreptul lui de om al Ţării Româneşti prin război şi prinprizonieratul din Primul Război Mondial,... tatăl meu carem-a trimis la şcoală; ...aveam 2 boi , o vacă, 6 oi... Era luni,după Rusalii, şi ...abia acum văd!... de ce îi ziceizlazului...”Omorâcea”!; stam chircit aşa, într-un tufăriş demărăcini şi de o dată mă dau peste cap!... un lup în acelaşimoment a sărit gardul viei, pe care îl avea tata acolo, şi aoprit în faţa mea: mi-a luat miaua şi a plecat cu ea!... Căastăzi, în ultimele cercetări, pot să spun - ale mele, am văzutcă în Omorâcea Orleştilor este Paleoliticul neamuluiromânesc! Paleos vitos – piatră veche, pe care am găsit-o laOrleşti în izlazul, în drumul care intră în comuna Scundu. Nunumai atât, dar toată arheologia neamului românesc, acum,se mută acolo!... pentru că acolo este începutul!... în şcoaladin spatele cimitirului din Orleşti, am găsit aceste rămăşiţedatate cu 2 milioane de ani în urmă... Nu ştiu dacă lupul ălacare s-a oprit în faţa mea, atunci la 12 ani, este cel care afăcut această mare descoperire! Acum, Paleoliticul neamuluiromânesc se mută acolo, în Omorâcea, în izlazul care „seleapădă” în com. Scundu, în izlazul care se leapădă cătrecomuna Drăgăşani... Nu ştiu dacă bucuria pe care o simt euastăzi este aceea pe care iarăşi şi iarăşi o simt, şi care, veninddin război, în gara Govora îmi ies dinainte şase lupi; s-auuitat la mine, m-am uitat la ei, au plecat la Mihăieşti, şi amvenit noaptea acasă din acel război... Am trecut prin toate,prin aceste... şi greutăţi, şi intenţii, şi ceea ce ţi-e scris înfrunte ţi-e pus!... am slujit la vreo câteva biserici în timpul

Ilie Gorjan, scriitor

Nicolae Stănică, primar Mihăeşti

Pet

re I

orda

che,

pri

mar

Ocn

ele

Mar

i

Forum

24

războiului, la Slătioare; am slujit nu numai la Slătioare, darşi în Scundu... şi am văzut că lupii au devenit prietenii mei decălătorie în viaţa asta... Nu ştiu dacă m-am speriat sau nu, nuştiu dacă am fost cineva sau nu, ştiu însă că nişte lupi, ca şide oamenii răi, să nu te sperii!... omul rău se doborăştesingur, lupii, se uită la tine şi pleacă. Aşa i-am găsit eu,venind din război, venind din Rusia, venind din războiul pecare am fost obligaţi să îl petrecem, dar acum, parcă gândesccă mai am încă o leacă de trecut, dincolo, unde mă aşteaptăşi pe mine, ca şi pe dumneavoastră, viaţa ailaltă. Bucuria pecare o simt astăzi îmi este împlinită de primarul care, laînceput am avut noi o leacă de încrucişare, dar, pe urmă, amvăzut că suntem amândoi aşa de liniştiţi iubitori de oameni...Nu am decât să îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a ţinut pânăacuma şi pentru dumneavoastră, să mă rog, să vă deaDumnezeu sănătate, voie bună, linişte, fericire, gânduri bune,alese şi să ne vedem şi la anul!

Al. Popescu Mihăeşti: Am început această întâlnire, amcontinuat, eroul nostru a glăsuit spre final, vrea cineva să maiia cuvântul?... Poftiţi!...

Ing. Vlădescu (soţul d-nei Valerica Vlădescu, istoric-arheolog): Îmi cer scuze că intervin, aş vrea să vă spun ceporeclă a avut părintele...”Inimă bună”!... pe de altă parte mi-aţi dat o sarcină să găsesc patul acela pe care mireasa îlprimea ca dotă...inscriptia de pe vasul de la muzeu şi careeste istoria poporului român...Eu care am venit din Mehedinţidupă nevastă, care a fost eleva părintelui, care a săpat cupărintele, şi care mi-a povestit că inima lui bună, dragostealui pentru Dumnezeu, care i-a dat acest har a făcut ca el săintuiască locurile, să le simtă, intuiţie pe care nu a avut-o niciprofesorul Berciu, nici alţi profesori; ei astupau gropile încare cercetaseră şi părintele venea şi le spunea: săpaţi aici!...Acum 25 de ani, când dânsul avea cât am eu acuma, îispuneam: părinte luaţi-o mai încet...că am şi eu 50 de ani...Acum pot să mă ţin şi eu după domnia ta!...

Preotul Nicolae State Burluşi: Gheorghe Petre Govora, la100 de ani, este darul lui Dumnezeu pentru noi... Poate nu aş

fi luat cuvântul, şi v-aş fi lăsat pe dumneavoastră, însărecunoştinţa mea faţă de părintele nostru, teolog, arheolog,cărturar, este pentru că m-a-ndrumat şi m-a sfătuit să fac tezade licenţă. Eram foarte frământat şi mă tot gândeam la cinesă mă duc, cu cine să mă sfătuiesc... Am fost la părinte şimi-a luminat mintea, am făcut teza de licenţă; aşa eraobiceiul, să o concepi în asistenţa altuia mai cu experienţă înviaţă şi în practica profesiei... M-a convins şi am făcut aceeateză. Sigur, sunt foarte bucuros că există preotul PetreGheorghe, dar mă şi întristez, pentru că noi, slujitoriialtarului, facem prea puţin pentru aceşti oameni, pentruaceşti coloşi ai ortodoxiei româneşti. Ar fi trebuit să îlsărbătorim în cadrul Arhiepiscopiei...Părinte, ne sunteţi defolos şi trebuie să vă exploatăm!...Să spunem o rugăciune şisă cântăm încă odată Hristos a înviat!

Gheorghe Petre: ...Mulţumesc Mântuitorului care a înseratnumele meu...Sunt singurul preot român drept întrepopoare...Şi nu ştiu ce mai sunt, că încă mai sunt...şi să vămai spun ceva...e o grotă sub dealul Buila unde am stat euascuns, iar loviturile care le-am primit nu ştiu dacă au fostgroaznice sau trecătoare, văd că am reuşit să trec pestenimicniciile şi-acelora şi...să fim toţi una cu divinitatea iardivinitatea să ne ocrotească aşa cum am găsit eu la Mihăeştipe vremuri o căţuie dacică...era tâmăietoarea Bisericii dinMihăeşti, cea care tămâia mormintele sâmbăta, dimineaţa,celor care trecuseră dincolo...Să vă dea Dumnezeu numaigânduri bune, inimă bună ... „De ce îţi zice ţie mă, lumea,inimă bună” - mă întreaba Patriarhul Iustinian... Ştie Mecu,care stătea pe-acolo, pe la Balaci,...stătea de vorbă cuIustinian, şi în discuţiile pe care le aveau ei, eu am rămas cuaceastă poreclă...”Inimă bună”! ...Vă doresc numai, numaisănătate şi cele bune...

Petre Gh (la final, la cantina bisericii): ...Şi dacă ea îmi „facecu mâna, moartea”!... sau îi zic eu: „ieşi afară”!...şi de aceearog pe Dumnezeu să ne aibe pe toţi în pază...M-aţi răsfăţat înaceastă ambianţă pe care am trăit-o aici, la Govora...Fie să seîmplinească tot ce vă doriţi şi d-stră!...Şi să ne întâlnim şi laanul!...

Marian Pătraşscu, MihaiMateescu, Eugen Petrescu,

I.St.Lazăr, Al. Popescu-Mihăeşti, Gh. Petre, Nicolae

State Burluşi

25

Forum

INTERVIU CU ALEXANDRU POPESCUMIHĂEŞTI

P.Cichirdan: Bună ziua domnule profesor.

Al. Popescu Mihăeşti: Bună ziua, bine aţi venit pe la noi!

P.C: Sunteţi domnul profesor...

Al. P. M: Mă numesc Alexandru Popescu Mihăeşti, şi suntemchiar la Mihăeşti la terenul unde a fost casa părintească la caremai târziu, ca urmaş, am făcut aici o căbănuţă unde să dau câteo fugă în momentele de repaos...

P.C: Sperăm să ne prezentaţi şi nouă acest loc, care mi separe ieşit din comun, ca frumuseţe!... florile aceastea;... cine leîngrijeşte?... sălciile!... aveţi timp şi de Forum, şi de Seniorii,şi de Facultate?...

Al. P. M: Toată viaţa mea am fost în criză de timp; niciodatănu mi-a ajuns timpul, şi niciodată nu am fost mulţimit de ceeace am făcut. Nu m-am considerat niciodată în concurenţă cucineva, ci în concurenţă cu mine, dacă pot, faţă de o etapăprecedentă, să mă depăşesc. În condiţiile acestea, dorind să facatât de multe, am constat că rămîn foarte multe nefăcute faţăde ceea ce am dorit eu să realizez. Însă din când în când dau ofugă aici la casa părintească, moment de relaxare, dar şi dealergătură, fiindcă tot ceea ce vedeţi aici gospodărim eu cunevasta mea, fără a avea ajutoare din altă parte, fără a folosioameni la lucru cu plata. Vrem ca acest „altar” să ne legesentimentele, care să rămână tot aşa de pure ca şi energia încare au crescut părinţii mei, bunicii mei - în apropiere, aici, şila care m-am întors ca ţăran ce sunt!... să simt mirosul deţărână, al brazdei, pentru că investiţiile pe care le fac aici, chiarîn această grădină, unde am nişte pomi fructiferi, şi mai pun şilegume, netratate chimic, investiţiile de aici costă mai multdecât dacă aş alege produsele respective din piaţă, fără, însă,efortul pe care îl fac în momentul de faţă.

P.C: Domnule profesor, v-am citit biografia şi cred că este demare interes pentru noi să aflăm mai multe... Înainte de adiscuta probleme care v-au frământat toată viaţa, aş avea ocuriozitate asupra copilăriei dumneavoastră, când aveaţi şitimp liber, şi timp de muncă, şi timp de învăţătură...

Al. P. M: Tot timpul m-am implicat încă din copilărie într-ostare activă cu intenţia de a face ceva şi pentru semeni.Probabil că aici este punctul filosofiei mele, personale, pentrucă aici, fiind şi şase copii plecaţi la şcoli, au fost uneoridificultăţi materiale; şi părinţii nu puteau cuprinde chiar toatecheltuielile care s-au făcut. Eu, în felul meu de a fi activ, amfăcut pe furiş, căci părinţii nu mă lăsau, în clasa a I-a, un coteţde păsări, pentru că am văzut iarna, cum găinilor agăţate prinpomi le degerau urechile. După aceea, când eram încă în clasaa III-a primară, am făcut primul grajd... Aveam fânar, dar nuaveam grajd; astfel am făcut doi pereţi de cărămidă, fără a şticum se fabrică cărămida; fără mortar;... luam huma de jos delângă biserică, şi, amestecând această humă cu pleavă de fân

am construit aceşti doi pereţi de cărămidă după care, culegândresturi de blană din curte, scoţând cuiele din ele, am făcut şiceilalţi doi pereţi - plus o uşă, bineînţeles fără balamale. Amfolosit potloage de cârpe în loc de balamale şi, după un timp,am cercuit aceste ziduri din scândură cu beţe şi am adus iarăşihumă, şi am tencuit ca şi cum era un grajd veritabil.

P.C: Am înţeles că şi în cartea lui Nelu Barbu, „Alifantul”,apare cuvântul „potloage”, e bine potloage?

Al. P. M: Resturile acestea de la îmbrăcăminte şi încălţăminte,în graiul local, sunt bine individualizate prin acest cuvânt.

P.C: În cartea respectivă, dumneavoastră apăreţi cu numeleAlex Popescu.

Al. P. M: Da, într-adevăr, m-am bucurat oricâtă smerenie aşavea!... faptul că alţii se ocupă de vieţiile oamenilor şi creazăopere dramatice... Într-o piesă pe care a scris-o Nelu Barbu,profesorul de la Băbeni, apar şi eu; în piesă, el prezinămomente din şcoala de acum mulţi ani în urmă, şi în care aadunat mai mulţi foşti elevi, ai acelei şcoli, dar care ulterior auurcat nişte trepte în viaţă; şi, deşi eram în generaţii diferite(fiindcă mă număram şi eu printre ei), autorul ne-a consideratuna şi aceeaşi generaţie, reuşind să esenţializeze, să dea oimagine acelor vremuri.

P.C: Eu am citit piesa, şi mi-a plăcut, deoarece este una caretransfigurează relaitatea, punând-o în esneţa vremurilor;... şi,deşi nu îi cunosc pe ceilalţi, dar nici pe dumneavoastră atunci,în carte păreţi mai intelectual ca ceilalţi, care mai toţi, atunci,se jucau între oi. Care este explicaţia?

Al. P. M: Da este adevărat, am avut de mai multe ori noroc înviaţă, mulţumesc lui Dumnezeu. Noi am fost 6 fraţi, fraţii mei,mai mari, au fost şi ei şcoliţi, unii cu studii superioare, alţii culiceul. Eu fiind cel mai mic auzeam problemele vieţii lor şi îmiformam o perspectivă despre ceea ce avea să se întâmple înviaţa mea. Câteodată ei învăţau de exemplu poezii cu vocetare, iar eu reţineam mare parte din ele, astfel m-am trezit a ştipoezii ce erau în manuale înainte de a fi şcolar. În plus, mama,care avea cinci clase primare, dar era dotată cu o inteligenţă şio harnicie şi omenie deosebită; tatăl, care era cantorbisericesc!... toţi erau însetaţi de lectură, şi în bibliotecafamiliei aveam manuale de liceu şi în plus foarte multe cărţi deliteratură naţională.

P.C: Dar această zonă, propusă pentru oraş, era încă de atuncio zonă mai „subţire” (cum zicem noi pentru zugravii „desubţire” din începutrile artelor plastice deja mai savante-secXIX) decât cea a băbenarilor?

Al. P. M: Mihăeştiul a fost o zonă de efervescenţă culturalăpoate mai activă decât a băbenarilor, prin destin. Aici a avutmoşie şi conac Vintilă Brătianu care era foarte preocupat de

Forum

26

cultură şi de ideea de a ne înălţa (ca popor) prin noi înşine. Ela construit aici, în vecinătate, o casă de sfat sau un cămin cul-tural pe care l-a dotat cu o bibliotecă foarte bine aprovizionată(de la savant la ţăranul simplu) cu blibliotecar plătit de elpentru a da îndrumări;... cu lumină electrică, pe cheltuiala luişi pe motoarele lui, cu un salon mare pentru teatru de amatori,unde erau constituite echipe; iar aici lasanatoriu, în pădure, veneau vara ei şicu alţi boieri cărturari, şi dădeau maribanchete câmpeneşti plătite tot de ei,substanţial. Brătianca cunoştea oameniidin sat şi nevoile lor, şi de exemplu, fatacare a cusut cea mai frumoasă ie primeao vacă sau un premiu substanţial.Deasemenea mai erau alte probesportive sau culturale,... băiatul carecaştiga la trânte sau la cântat etc ...aceştia primeau un cal sau lemne sauchiar teren să îşi facă o casă. Premiileerau substanţiale şi pe unii îi scoteaudin sărăcie. De aceea, de-a lungul anu-lui, sub conducerea unui mare însetatde cultură - preotul Petre Petroşanu,care slujea aici la biserică, la Măgura şila Capul Dealului, şi care a fost întâiactor la Teatrul Naţional şi s-a preoţitpe urmă căci aşa au dorit părinţiiacestuia, drept urmare, absolvind şiInstitutul Teologic, acesta nu putea trăidecât în efervescenţă culturală; aveadeci un cor pregătit, care se întreţineacu „Bobeii” de la Bărbăteşti şi cu„Popianii” de la Bistriţa, aveadeasemenea formaţii de dansatori pegeneraţii, făcea seri culturale, dis-cutându-se despre marii scriitori sau(şi), punându-i pe elevi să înveţe!...Am profitat de aceste adevaratemanifestări culturale create degeneraţia de deasupra mea, care, iată,avea un teatru şi plecau lareprezentaţii cu căruţele cu coviltirurişi decoruri...Pe urmă am făcut şi eudupă modelul lor, generaţia mea deteatru de amatori, de aici, în clasa a 7-a, astfel că marile sărbători aveauserbări organizate de mine...

P.C: Atunci, în acei ani ai copilăriei,aici era tot aşa de frumos ca acum?

Al. P. M: Din punctul meu de vedereanii copilăriei întotdeauna ţi se par frumoşi deoarece tot ceîntâlneşti este inedit, descoperi ceva nou, iar pe vremea aceeanu exista nici televizor nici radio, nimic prin care să ai contactcu restul lumii. Dar în această localitate cu activitate culturalăveneau boieri cu trăsuri pentru a participa la marile serbări dela lacul cu nuferi proprietate a lui Vintilă Brătianu. Am crescutîn aceast mediu cutural, nu mai vorbesc că Vintilă Brătianu,nu-l laud politic, dar îl laud pentru ceea ce a făcut cultural,

pornind de la ideea că meritul cuiva este ceea ce lasă în urmă,pentru semeni. A adunat de exemplu toţi copiii orfani şi i-aşcolit pe cheltuiala lui. Pe unii, în funţie de capacitate, i-a dusla şcoli superioare, iar altora le-a dat servici ca să poată trăi înviaţa lor năpăstuită.

P.C: Eu vă cunosc destul de bine, sunteţipreşedintele Forumului Cultural alRâmnicului, preşedintele AscociaţieSeniorilor, v-am citit biografia când v-aţisărbătorit vârsta, anul trecut; spuneţi-mi,după o viaţă de muncă, ce consideraţidumneavoastră că vi s-ar potrivi cel maibine ca meserie sau latură de activitate?

Al. P. M: Cred că destinul meu a fost sălucrez cu oamenii, de când recitam la şcoalăpoezii, de când, mai târziu, la liceu aveamtrupa mea artistică, desigur, peste toateacestea de când mă consider om alMihăeştiului. În primii ani, tatăl meu şimama doreau să mă facă preot. M-amapucat de muzica psaltică, tatăl meu fiind„burduf” în acest domeniu, şi, deja de penouă ani eu ţineam slujba în locul dascăluluila biserică. Aveam în gând urmareaInstitutului Teologic, dar când am văzut căpreoţii erau persecutaţi, copiilor de preotinterzicându-le să meargă la şcoli, că suntexcluşi, realitate care a fost în multelocalităţi, în altele nu, după cumconducătorii politici de atunci erau mai multsau mai puţin inţelepţi. Atunci m-amreorientat să nu mă mai fac preot, ci să mafac învăţator. Deci tot domeniul educaţional,în care eu să mă dăruiesc cât pot de mult, cadascăl, transmiţând ceva semenilor mei. Am simţit vocaţia şi plăcerea de a fi deajutor semenilor. Mi-aş permite să spun, şipuţini m-ar crede, că atunci când am fostcadru universitar am dat meditaţii celorsăraci, gratis. Sunt zeci de oameni, acum înfuncţii înalte care au fost meditaţi de minefără să le iau un ban, ba, unora, care eraumai nevoiaşi, le-am mai şi dat sub formă deîmprumut, iar altora, ca şi ajutor sădepăşească un anumit prag. Bineînţeles cănu făceam gratis, meditaţii, cu cei ce aveauputere economică, ideea era atunci, doar oplată convenabilă. Mi-a făcut plăcere săintru în contact mai ales cu oameni timizi, şinecăjiţi, şi să îi ajut să depăşească pragurile

psihice. La facultate am avut cabinet de cercetăripsihopedagogice, unde m-am implicat ca şi psihiatru saupsiholog,şi unde veneau al mine studenţii cu problemele lor deviaţă pentru sfaturi, pentru îndemnuri, pentru tratament psihic.Am avut şi două cazuri: un student şi o studentă care vroiau săse sinucidă. Studenta de care vorbesc avea părinţi medici, darcare greşiseră, căci pe un fond psihic debil şi fragil nu au dus-o la psihiatru, au dus-o la neurolog. Neurologul îi spune prima

27

Forumdata unui bolnav psihic că e bolnav, dar acesta se crede normalşi atunci trebuie să îi câştigi încrederea din prima întâlnire,spunându-i că e normal, şi cei din jur nu au drepate; iar apoipoţi începe tratamentul fără ca el să creadă că e sub tratament,vorbind despre alţii pentru a-i da judecăţi de valoare ca sădepăşească pragurile psihice.

P.C: Domnule profesor vă pun o întrebare foarte importantă,pentru mulţi: aţi făcut magie?

Al. P. M: Am făcut spiritism, magie nu. Am intrat în contactcu spiritismul acum vreo 50 de ani la o familie care vorbea cuspiritele. Am văzut cum lucrează şi după aceea şi eu, şi părinţiimei, cu mama şi cu alţi prieteni, din când în când, am făcutacest spiritism, chemând câte un spirit care ne-a fost maiapropiat, uneori de pilda pe bunica. După ce a murit mama, cucare lucram, am chemat-o şi pe ea şi am stat de vorbă cu unfrate care a fost pe front; ...lucrurile sunt uimitor deinteresante, dar aş aborda mai puţin acest aspect căci este tabu,mai ales în credinţa noastră ortodoxă.

P.C: Eu mi-am permis să vă întreb şi mulţumesc pentrurăspunsul interesant şi corect, dar vă pun, totuşi, încă oîntrebare: dumneavoastră cum explicaţi această manifestare,stiinţific?... există în realitate sau este doar o putere asubconştientului?

AL. P. M: Consider că este o realitate pentru că, uneori, noiam procedat în felul următor: întrebarea era pusă în gândpentru ca cei din jur să nu o cunoască... şi doar spiritul sărăspundă la ea. Au fost situaţii în care, eu, de pildă, fiind odatăla Sibiu cu fraţii mei am dorit să vorbesc cu mama sau cu unfrate de al meu. Mai erau în jurul nostru nişte fini care doreausă afle ceva din viitor despre copii lor. Apărea mereu un spiritcare nu era rudă cu noi şi îl rugam: spirite lasă-ne căci noivrem sa vorbim cu cutare etc. După ce a revenit de multe ori,iar eu l-am tot alungat m-am gândit că poate omul are ceva despus şi l-am întrebat. Era un cetăţean care a murit pe front înAl Doilea Război Mondial şi care avea un nepot beţiv, bolnavde ficat, care avea deja ciroză şi despre care noi nu ştiam. Elfăcuse analizele la Sibiu şi nu i se desoperise ciroza. Acestspirit ne-a spus să se ducă la Tg. Mureş căci acolo o să i sedescopere boala. A fost acolo, i-au descoperit-o, şi a fost tratatcorespunzător... Au mai fost tot aşa lucruri comunicate despreviitor pe care noi le gândeam după ierarhia logică într-un altchip. Acest lucru m-a făcut să cred că există aceastăcomuniune între noi şi acele suflete din lumi paralele cuanumite drepturi şi libertăţi pe care noi nu le cunoaştem şi auuneori plăcerea de a comunica cu noi, iar alteori au reţinericătre această chemare. De pildă odată, chemând-o pe mamamea, cu insistenţă, nu a venit. După multe insistenţe a venit şimi-a zis dojenitor: nu ai văzut că nu pot să vin?

P.C: A venit ea sau aţi chemat-o dumneavoastră?

Al. P. M: Rugăciunea mea de a veni era receptă de ea şi deforţele divine, dar, probabil, în acel moment avea altă sarcină.

P.C: Deci credeţi că spiritele există şi credeţi şi în material-itatea sufletului?

Al. P M: Eu cred şi în spirite şi în suflet cu atât mai mult cucât s-a dovedit ştiinţific următorul lucru: greutatea sufletuluieste de 12gr indiferent la ce vârstă moare omul. Cel în pragulmorţii este pe cântar şi în clipa în care iese sufletul este maiuşor cu 12 gr. La alţii prin electrografie se vede sufletul cum seînalţă ca o bilă, ca un abur.

P.C: Domnule profesor, noi, în generaţia nostră munceam (casă câştigăm bani) când eram elevi. Am o curiozitate: am auzitatâţia oameni spunând că aţi lucrat la circ şi aţi fost maresportiv... Cum este cu mirajul acesta al muncii?

Al. P. M Eu socotesc că unul dintre harurile pe care ţi le dăDumnezeu este hărnicia, că ne naştem cu un grad decompentenţă mare, şi, că acest grad creşte în timpul vieţii prindiferite aspecte: cunoaştere, învăţare, exerciţiu. Am avutaceastă plăcere a stării active, dar a unei stări active care săfolosească cuiva. Din copilărie mi-am propus nişte principiicare mi-au aparţinut, căci nu îmi aduc aminte să fi avut vreunmodel. De pildă la un moment dat mi-am pus în gînd să aflu dece anume înjur eu. Fiind copil alergam după vacă şi mă loveamde un lemn şi înjuram, după un timp, formându-se unautomatism în acest sens. După aceea am analizat la cefoloseşte această înjurătură; am luptat cu mine însumi să nu omai fac. A durat foarte mult până să scap de această carenţăpentru că se formase acel automatism. Asta era pe la 9 ani!...Pela 12 ani m-am consultat pe mine însumi şi mi-am zis: „de cemint”? Dacă eu minţeam pentru faptele mele înseamnă că elenu sunt cele rezonabile. Am constatat că nu minţisem niciodatăpentru a mă apară pe mine şi faptele mele. Minţisem lasugestia altora, de exemplu verişori sau prieteni, care îmispuneau să zic că am fost cu ei. Apoi mi-am promis să nu maimint. Nu a fost uşor, căci am intrat în confilct ba cu cei cevroiau laude fără să le merite, ba cu cei ce au urcat nişte trepteşi credeu că întâmplarea urcării, acestor trepte, este şi merit,confundând succesul cu meritul. Odată am minţit, după ce am terminat facultatea, minţindchibzuit, calculând minciuna să aibă efect. Un coleg de al meuvâlcean, coleg de liceu pedagogic şi coleg de facultate, degrupă, care învăţa bine şi care învăţa cu mine (aveam 3 colegicare învăţau cu mine, pe notiţele mele, în sesiunile de exa-mene), înainte de examenele de licenţa, şedeam la facultate şine întrebam cine va fi în comisia de licenţă. Acest coleg almeu, care acum nu mai trăieşte, era de fel din Bistriţa şi a aflatcă în comisie, la pedagogie, va fi conferenţiară decăniţanoastră, Giurgia Maria. El a spus că nu îi e frică de Maria, căMaria e proastă. A auzit un asistent şi i-a spus profesoarei, careşi-a propus să nu îl treacă niciodată la licenţă. Era un act denedreptate căci pe mine şi pe alţii nu ne satisfăcea cursulprofesoarei. Noi făcuserăm liceul la pedagogic şi cursul ei nise părea sub acel nivel, deşi ea avea doctoratul la Moscova.Examenul era oral şi Maria l-a trântit de dragul de al trânti şi azis: cât voi trăi eu el nu va lua licenţa. Pe atunci nu aveai voiesă dai licenţa, decât de două ori. Atunci eu mi-am propus să îlsalvez. M-am dus să văd orarul conferenţiarei şi am văzut căare pauză o oră de curs; mi-am inchipuit că nu va pleca acasăşi mi-am pregătit o minciună. Toţi colegii mei îmi scriau, laMihăeşti, şi eu ştiam pe unde sunt repartizaţi şi care e proble-ma lor. M-am dus cu o floare la profesoară; m-a întrebat ce ştiu

28

Forumde colegi, întâi m-a întrebat de două studente care îi erau maidragi, i-am spus, pe urmă am adus vorba de colegul meu şi i-am spus numele. Când am vrut să vorbesc de el, dumneaei, afăcut o grimasă ca şi cum: nu o interesa. I-am sups că e foartebolnav de plămân, are o cavernă şi că mai are foarte puţin detrăit, şi că îi pare rău că nu a apucat să îşi ia şi el licenţa, ca săîi scrie pe cruce profesor. A impresionat-o şi nu l-a mai„trântit”, iar acesta a meritat, căci a ajuns lector universitar,deci era un om al cărţii. Pe mine, faptul că nu am minţit, m-a răsplatit Dumnezeu...Eram la Sibiu la un frate ce avea o soţie doctoriţă şi el lucra înînvăţământ. Ea m-a întrebat cum mă simt cu sănătatea şi i-amspus că odată am urinat mai colorat. De atunci doctoriţa m-atot îndemnat să mă duc să fac analize. Mi-a tot dat telefon înianuarie, aprilie, etc. M-am gândit să îi spun că am fost ca săse liniştească ea. Dar începeam să mint, deci mă degradam prinîncălcarea principilor. Numai la îndemnul ei m-am dus să îmifac analizele şi ...aveam deja cancer la vezica urinară, în faza adoua. Minciuna mi-ar fi adus moartea de acum 10 ani. La doc-tor am descoperit cancerul pe care l-am operat şi sunt şi acumîn viaţă.

P.C: Nu mi-aţi spus cum a fost când rupeaţi lanţuri... la circ!

Al. P. M: Un frate de al meu, mai mare, care murise pe frontvăzuse un program de circ. Avea har în a povesti şi areprezenta fenomenul şi povestea ce văzuse la circ: mers înmâini, flic flac, salt mortal etc. Povestind el aceste lucruri, euîmi imginam mişcările fiind copil de vreo 5-6 ani. Din acelmoment m-am apucat să fac gimnastică acrobatică fără să fivăzut vreodată aşa ceva. După vreo 2 luni deja puteam mergeîn mâini şi mergeam printre vecini astfel încât s-au mai luat şialţii după mine. Apoi am făcut foarte multă gimnastică pentruflexibilitatea organismului. Când m-am înscris la LiceulPedagogic din Râmnicu Vâlcea am văzut prima dată CirculBernea. Am fost la ei, am demonstrat în arenă, şi au vrut să măangajeze ca circar, căci aveam stofă doar că mişcarile meleerau mai brute şi necizelate. Ulterior am invăţat să ţin şi gambaîntinsă etc. Colegii mei din liceu îmi ziceau Sandi Bernea dupăacele demonstraţii la circ. După aceea m-am gândit la altceva;eu am fost timid şi fricos prin structura mea, comparându-măcu cei de vârsta mea, când vedeam că sunt mai fricos decât ei.Atunci mi-am zis că dacă o să învăţ să boxez şi să fac grecoromane nu o să îmi mai fie frică de ticăloşii aceia care te agaţăşi îţi iau banii şi îţi dau două palme cum se întâmpla în Vâlceanoastră, unde erau găşti din acestea. M-am apucat în acelmoment de gimnastică, de forţă. Mi-am făcut din două lemnede salcâm bară fixă pentru gimnastică, mi-am făcut paralele lafel, ridicam bolovani, mă băgam la muncile cele mai grele casă îmi dezvolt forţa. Cu timpul s-a constatat că forţa mea eramai mare decât cea normală pentru greutatea corpului meu.Am făcut şi box la Casa Armatei din Râmnicu Vâlcea, amfăcut şi lupte greco romane cu doi oameni, unul din Vâlcea,Mihai Weber şi altul cu o istorie demnă de o lucrare scrisă,lucrase la circ apoi se căsătorise cu cineva de la noi dinMihăeşti, făcuse şi lupte greco romane şi box, era pensionar.Acesta rupea lanţuri şi zicea că eu aveam forţa mai mare ca alui şi m-a pus într-o situaţie prin care să trec de un pragpsihologic şi să rup şi eu un lanţ. Veneam pe jos din Râminc,

ne-am oprit la cârciumă, unde erau nişte care cu lemne şioamenii intraseră să bea o ţiucă, şi el mi-a zis: domnu Sandu,hai să bem o ţuică. Eu am zis că nu am baini; a zis şi el că nuare bani, dar că vom face în aşa fel încât să avem pentru cât netrebuie de o ţuică! S-a uitat la carele cu lemne, a văzut un lanţpe care el l-ar fi putut rupe, bănuia că şi eu îl puteam rupe, şi aintrat în cârciumă şi a strigat: El (eu) e tânărul acrobat carepoate să rupă lanţuri! Se uita lumea la noi şi au făcut pariu pebăutură. S-a dus şi a luat lanţul acela şi m-a pus să îl rup eufiind disperat că ştiam că nu-l pot rupe. De spaimă, am tras cuputere şi s-a rupt. Am băut o ţuică, dar am depăşit pragulpsihologic. Altă dată, a venit un mare, mare om - puternic, carefusese campion la lupte şi la box, Titi Boldescu, avea 130 dekilograme. Din când în când venea să-şi demonstreze forţa iarbiletele de la intrare îi rămâneau lui. Am mers la o sală marelângă gara din Râmnicu Vâlcea, se numea „La bombă”, careera o magazie mare unde a făcut demonstraţia şi tinerii strigauSandi Bernea! Mi-a dat lanţul pe care el îl lega peste piept şi îlrupea. Eu l-am rupt în mâini. Atunci el a luat un alt lanţ şi mi-a şoptit la ureche să nu îl rup că îl compromit pe el şi că îmi dă100 de lei, cu o voce disperată de parcă şi acum o aud înureche. M-am prefăcut că nu pot să îl rup, apoi el l-a rupt iarla final a venit să îmi dea suta de lei pe care nu am prmit-o căciaceea era existenţa lui. La facultate s-au făcut multe chefuri peruperea lanţurilor.

P.C: Erau lanţuri normale?

Al. P. M Lanţuri normale de la magazin. Mergeam lamagazin şi luam un lanţ care îl puteam rupe, mergeam larestaurnatul „La căţeaua leşinată”, cum se numea, iar ei,colegii luau o bucată de lanţ din ăsta şi făceau pariuri cu ofiţeriicare erau acolo, de la academie, şi care aveau bani.

P.C: Dar nu aţi lucrat la circ?

Al. P. M: La circ am demostrat la cîteva reprezentaţii, cuCircul Bernea.

P.C. Domnule profesor vă mulţumesc pentru moment şi vomrelua conversaţia într-un alt cadru.

Membri FCR acasă la Al. Popescu-Mihăeşti

29

Forum

UN PUNCT DE VEDERE DESPRE RÂMNICÎn urmă cu ceva ani, înainte de a se trece la

declanşarea execuţiei conform proiectului „Sibiucapitală europeană”, care nu a schimbat mare lucru în culturaoraşului vecin şi prieten (acestea sunt tarele actuluineproductiv, el nu face pui, nu există pentru viitor), plasamîn piaţa culturală a oraşului nostru propunerea ca numeleoraşului Râmnicu Vâlcea să se schimbe, şi el să devină, dupămodelul vechii Episcopii, Noul Râmnic. Propuneam, totatunci, ca el să se întindă şi să cuprindă toate localităţile careîl înconjoară pe o rază de 20 de kilometri... Atunci făceamaceastă propunere cu gândul ca să dispară satul pe aceastărază, ştiind că UE admite cu greu un procent de 50 la sutăaşezare rurală faţă de aşezarea urbană... Dar nu numai cugândul la UE, pe care în general nu o iubesc (de ce, fiindcădă bani cu o mână şi ia cu alta, mai mult decât dă, şi nuurmăreşte ce faci cu ei), ci la bieţii ţărani români exploataţiprea mult pe parcursul ultimului mileniu, şi care odată intraţiîn regimul statutului de oraş, având alte obligaţii şi condiţiide viaţă sunt racordaţi cu adevărat la noile vremuri... NoulRâmnic, şi pentru faptul că cel de acum, oraşul, este completaltul faţă de cel din 1948, şi, noi, nu am dorit acest lucru! Păicum să ne fi dorit aşa ceva, când, după 1990, am început sădărâmăm tot ceea ce a dus la creşterea numerică, fulminantă,a acestei populaţii, să iubim şi să păstrăm cultul demolării încontinuare, să plângem (dacă se plânge) şi să consumămenergii fără susţinere în vederea exploatării saramurei dinminunata zonă de la Ocnele Mari...Demolăm şi dărâmăm, dar pe ce baze de susţinere construimal afurisitului de mult, doar în interes personal, dacăconstruim? Personal, consider că această creştere a populaţiei a fostnormală din moment ce în fostul orăşel-târg „alpensionarilor”, doi km lungime şi nici unul lăţime, dar cupotenţial hidro şi salin puternic, şi silvic, la fel turistic,având în jur de 8000 locuitori, după 1947 începe o puternicădezvoltare economică, ajungându-se ca numai în 30 de ani

populaţia să crească de peste 10 ori! Spre exemplu, în zilelenoastre, Şanhaiul are de câţiva ani buni un ritm de creştereeconomică aproape dublată la fiecare cinci ani, dar cu ostagnare, chiar diminuare de creştere a populaţiei... Ce seaplica la Bucureşti sau Cluj sau Timişoara (nu puteai să intriîn oraş, decât f. greu, cu aprobări speciale) nu se aplica şi laRâmnicu Vâlcea, sperându-se că satul va dispare în favoareacreşterii populaţiei urbane, adică a început o adevărată operăde creştere a activităţii productive (mă feresc s-o numesc„industrială”), care să ducă la întărirea judeţului Vâlcea, şiacest lucru s-a reuşit... Au apărut fabricile de placaj, de-ncălţăminte, Soda şi Combinatul, CET-ul, IUCF-ul, IEH-ul(întreprinderea cu cel mai mare export de tehnologie,raportat la cost); urma să apară mai târziu o întreprindere deaeronautică, în munţi. Construcţiile au luat o amploarenemaivăzută prin începerea exploatării bazinuluihidroenergetic...A fost ceva rău în toate acestea? Desigur, nu! Nu, pentru căRâmnicul, pe lângă oraş domnesc în medievalismul euro-pean, a devenit unul dintre cele mai importante oraşe de peValea Oltului, şi nu fără mândrie spunem-oraşul lui Mirceacel Bătrân...Poate mai multă grijă şi cooperare internaţională privindprotecţia mediului în dezvoltarea chimică, trebuia!Această dezvoltare, într-un timp atât de scurt a început, însă,total greşit şi aproape într-o singură direcţie; nu s-a dezvoltatşi infrastructura decât într-un infim procent... În 1980, oraşulse afla pe aceeaşi arie, ceva mai mult! În centrul tradiţional,complet demolat, arătând şi acum în scuarul central ca uncopil fără doi dinţi din faţă (noroc cu acest ceas, care maiajută estetic), străzile au rămas aproape aceleaşi, unele, chiar,au fost gâtuite (cum este cazul străzilor Ştirbei Vodă şi T.Vladimirescu-între Tribunal şi Judecătorie). Această forţă de producţie a dat în mod real, aşa cum este întoată lumea, posibilitatea ca Râmnicul să conţină o viaţăartistică specifică: teatrul său, dar şi trupe din capitală ori din

ZIUA RÂMNICULUI SĂRBĂTORITĂ LAARHIVELE NAŢIONALE (20 mai 1388-20 mai 2010)

Forumul Cultural al Râmnicului şi ArhiveleNaţionale ale Statului sprijinite de celelalte

instituţii culturale şi ONG-uri au organizat miercuri 19 mai,la sala A. Sacerdoţeanu din cadrul Arhivelor Statului uncolocviu ştiinţific intitulat „Râmnicul-Tradiţie şiModernitate” cu ocazia Zilei Râmnicului organizate peperioada 18-20 mai 2010...O întâlnire la care au participatreprezentanţii Primăriei oraşului, Cosmin Constantinescu,conducerea şi salariaţi de la Arhivele Naţionale, de laForumul Cultural, de la Direcţia pentru Cultură Patrimoniu şiCulte, Asociaţia Seniorilor şi invitaţi de marcă, care, de-alungul timpului, s-au afirmat în munca depusă în interesul

comunităţii vâlcene...Dumitru Andronie, directorul Arhivelor, a deschis colocviul,prezentând şi comunicarea intitulată „Din tezaurul arhivistical Primăriei Oraşului Râmnicu Vâlcea” (un Râmnic, aşa cumrezultă din documente, pe rând, oraş domnesc, oraş al culturiiscrise şi tipărite, continu prezent de-a lungul întregii perioadede la 1388 şi până astăzi...). Viceprimarul CosminConstantinescu a transmis un cuvânt de felicitare şi consenscu acţiunea colocviului, cuvânt adresat pe drept tuturorcetăţenilor acestui oraş (participanţii, apreciind participareaPrimăriei la cel mai înalt nivel).

Forum

30

oraşe cu tradiţie; viaţă muzicală proprie, precum şi stagiunicreate cu formaţii din afară; arte plastice - fără o încurajaredeosebită, exceptând sculptura „importată”-statuia luiMircea cel Bătrân şi mozaicul de pe Arhivele Statului. Îngeneral, cultura artistică nu avea cum să fie în primul plan,neexistând o intelectualitate formată în acest sens, cu ocultură generală şi formată (apoi specializată) prinexperienţă în zone de mare tradiţie, întoarsă din nou acasăsau venită chiar din altă parte. O mişcare importantă a avutloc când Tribunalul a fost transformat în Palat de Cultură, darşi înfiinţarea Şcolii de Muzică şi Arte, a Şcolii Populare deArtă...Au avut unde să se formeze copiii, care, mai apoi,plecând în alte locuri au cucerit „zone înalte”... Deşi pareneplăcut, dar foarte importantpentru dezvoltare în general,şcoala a fost legată de producţie,după 1980, în producţie,punându-se accent pe invenţie şiinovaţie... lucru care a făcut dinsistemul planificat de piaţă şisocialist unul de temut, pe carefiecare ţară acum ar vrea să-lconstruiască... Cine poate săcreadă că şcoli gigant cum suntcele construite şi funcţionând toate (!) în Râmnic, pot existafără potenţialul productiv din trecut se înşală amarnic...Crizade acum nu este mondială ea este regională, educaţională,şi-i pedepseşte pe toţi cei care au crezut că se poate trăi fărămuncă cinstită şi profitabilă, fără produs care să producă larândul său, produs! Care au crezutcă se poate trăi din turism, dincomerţul cinstit, la vedere, bazat penenatural, cu produse făcute de alţii. Cine crede că poate să existeproducţie fără cooperare înproducţie iar se înşeală amarnic.Cine crede că se poate scrie şiasculta poezie, că se poate face şiasculta muzică, teatru, pictură şisculptură, literatură, grafică etc, într-o comunitate fără o valoare aprodusului tehnic şi alimentar cu mult peste valoareamaterialului şi semifabricatului procesat, deci, cine crede aşaceva nu are ce căuta în munca de prefigurare a viitorului

comunităţii...de conducere a ei. S-au construit prea multe bănci, palate,clădiri pentru trezorerii şi finanţe în timp ceideea era „să se demoleze”; S-au construitprea multe şcoli şi s-au umflat programe...S-a construit acest teatru de stat (neapărat,strigat sus şi tare „de stat”, şi nu cumva săgreşească cineva să-i spună doar teatru),când nu era nevoie (când „ctitorii”, doi artiştiacum cu statui urlau degeaba şi de mamafocului peste-ale Râmnicului clădiri,mişcând mase de copii dezbrăcaţi larepetiţii), când tv-ul era două ore şi cărţi nuexistau; de dragul politicii de stat unii

alergau să se facă membrii breslelor artistice „de stat”, cândera nevoie de muncă cu profit la producător şi nu la stat(ultimile salarii până în decembrie 1989, în Râmnic, eraudate pe rezultatul muncii la producţia de export, şi totultimile, se luau dacă aveai părţi sociale cumpărate - ! - ca şial treisprezecelea salariu) înspre un sfârşit de deceniu, numitpe drept cuvânt, „de ruşine” (neştiind încă sigur dacă amscăpat de această ruşine). Palatul Culturii, tot prin 80, adevenit Casa Ofiţerimii, iar după 1990 a fost retrocedatcomplet Justiţiei române. Filarmonica, din nou, fărăsusţinere financiară consecinţă a productivităţii, ca moft, s-aînfiinţat, eliminând din proprietatea liceului şi

învăţământului vâlcean o celebrăsală de spectacol, cinema şi sală deadunări publice, în loc să sefiinţeze în sala mare de laConsiliul judeţean, una numaibună de Filarmonică...şi cu faţă, şicu tradiţie la aşa ceva!În sfârşit am construit Biblioteca,nu mai spun nimic; scrie pe ea; laaşa cultură de oraş, aşabibliotecă... Propun, mai în glumă,

mai în serios, ca Tribunalul să se mute în clădirea Biblioteciişi el să redevină Bibliotecă şi Palat de Cultură. Muzeul deistorie a devenit ce nu este şi nici măcar ce era, nu mai zic decasa Simian, de Artă; a devenit „nimeni” cum pare să devinăşi emblema culturală a acestui oraş... Nimeni-nu munceşte la

vedere, cât este lumină, strada eplină... Oboseşte săraca de atâtaplimbare de pietoni şi maşini.Scrâşneşte din dinţi; facem oprireaimposibilă; revenim la economiasocială şi de piaţă, dar o facempietonală; săpăm gropi în ea, şi ofacem ca a lui Ceauşescu, cea dealtădată, cum şi Râmnicului îi place săspună că este ca cel de altădată (vorbalui nenea Titi Gherghina); da, n-o maireparăm, dar de unde bani ca să plătim

alte străzi? Să nedea guvernele bani că noi nu avemposibilităţi... Impas OPM, că de o nouă organizare sevorbeşte astăzi, nu ştim dacă se va rezolva ceva, dat fiind ceam învăţat şi ce am experimentat ultimii 20 de ani...De unde

31

Forumbani să mai plătim actul de cultură cel cu specific local pecare ni-l tot trâmbiţează consiliul mondial şi sfetnicii noştrispecializaţi astăzi în universităţi născute la Măciuca şiVaideni sau în universităţi care nu-şi cunosc obiectul muncisau nu are nimeni nevoie de el?De ce domnilor şi cine se face vinovat că am eliminat tot ceproducea bani în sistemul local, cu care am plătit arta, ştiinţa,şcoala, şi grădiniţa, odată, iar acum suntem cu necesarulacestora de zeci de ori mai mare şi cu posibilităţi de plată dezeci de ori mai mici. Nu avem resursă financiară, dar vremsă creem şi să mărim taxe şi impozite; sigur vom inventa şiimpozitul pe inactvitate; dăm vina pe munca la negru; cemuncă, care muncă; cumpărăm vile şi maşini. De ce pentru creerea de resurse financiare am nominalizat cufrenezie contabilitatea şi fiscalitatea, activistul financiar,ducând astfel la răsturnarea şcolii universitare şi creeând o

inflaţie în structura profesională; da, prea mulţi universitari,judecători, profesori, scriitori, pictori şi poeţi, artişti şispecialişti analfabeţi. Am făcut comisii de aprobatmonumente cu oameni care nu au treabă cu monumentele,care consumă salarii şi bani din administraţia demonumente! Nu este de mirare această politică anticulturală,în acest timp lipsit de cultură generală...Domnilor, trebuie să desfiinţăm impozitarea retribuiriimuncii, şi acest lucru trebuie să-l facem neapărat într-o zi de1 Mai. Să facem ca statul să ne cumpere munca şi, dinprofitul său, să-şi calculeze şi plătească el singurimpozitul....Banul să se impoziteze el singur, pe circulaţiasa!

P. CICHIRDANAlocuţiune rostită la Simpozionul Ziua Râmnicului

DRAG OMULUI... DRAGONUL!

Un balaur uriaş se ivise laDunărea de jos. O nouă mare

urgie, după prăvălirea legiunilor romane peste trupul Daciei,se ridica în istoria cu martiri, sfinţi şi eroi a neamului nostru,coborâtor de dincolo de timp. Aşa vorbesc miturile, basmeleşi aşa simţim noi urmaşii pelasgilor, tracilor, geto-dacilor,daco-românilor, nemurirea firii noastre şi aşa ne trăiamritmicitatea secretă, fără să căutăm explicaţii. Moşii noştri,firi nobile şi aprige, înţelepţi, păstori ai turmelor de stele prinobservatoarele astronomice; ai mioarelor, baci prin stânelemunţilor şi ale tuturor păşunilor; preoţi soarelui, coborât focde nedeie, ori jăratic în altare; scormonitori ai pământuluidupă fier, aur, ori sare; cultivatori ai pâinii şi… vinului, îşivor fi purtat în demnitate însemnele, ascunsele, şi de vremerea puse în peşterile memoriei în păstrare şi în aşteptareacelor hărăziţi, la sorocul şi el potrivit, în legitatea-i şi easecretă.

Semnul suprem de recunoaştere a fost întotdeaunahrisovul asupra pământului din care am fost zidiţi. Pelasgii,hiperboreeni, tracii, dacii, au fost localizaţi de cei mai harni-ci cu scrierea, pe cursul marelui fluviu care străbătea Europadin … pădurea cea neagră, până în marea cea neagră.Locuitorii dintre izvoarele şi gura de vărsare se vor fi numitşi ei… negrii pământeni. Din pădurea întunecată a codrilornepătrunşi, din munţii cei înalţi cu peşteri adânci, din gliaroditoare, din apele mării negre, orice operă la negru, amarelui atanor nu putea zămisli decât pe autohtoniipământeni, legaţi de elementele stihiale. Ce anume putea sădea marca de identificare a unui spaţiu atât de larg? Nucumva chiar această şerpuire vie a fluviului, ori a muntelui,spinare de piatră şi ea şerpuită? Nu cumva gura lupului, chiarlico-stoma, Chilia, de la vărsarea în mare, să ne vorbeascămut de însemnul de putere al moşilor noştri? Capul de lup cuflamura şerpuită a apei şi a pietrei!

De ce lup? Noi vâlcenii, putem spune, cu totpatriotismului nostru local, că aparţinem ţinutului lupului şică strămoşii, dacii buridavensi, îşi vor fi făcut şi o capitală pela Buridava. Dovezi? Arheologia, condiţiile de vieţuire,posibilităţile de apărare, apoi moştenirea unui fel mai semeţ

nesupus, uneori voit îndărătnic. Buridavensii vor fi dat sareavieţuirilor. Ce gură imensă, deschisă în măruntaielepământului vor fi făcut măglaşii tuturor eviilor! Ce drumuriale sării se vor fi urzit pe uscat şi pe ape! Ce târg mare va fidevenit Râureniul, cel aflat lângă apa Oltului şi el pus lacărăuşie pe drumul lui fără pulbere şi cu plutele în spinare!Cât despre Ocnele cele Mari, cu acest nume moştenit înistorie, pe rând cetate dacică şi romană, apoi Vel OcnaValahiei, dimensiunea exploatării sării de-a lungul mileniilorvorbeşte fără vreo tăgadă. Urmele vieţuirii omului pe aici,prin această mirifică Oltenie de sub munte, este de multe orimilenară. Lupul, stăpân pe nouă hotare, cum spune o vorbădin popor, este un semn heraldic european. Credem căprezenţa lui în spaţiul natural de vieţuire, cum este bazinulhidrografic al Dunării, mobilitatea lui, dar şi ştiinţa lui deapărător al hotarelor sale, putea în limbajul explicit alvieţuirii, să-l recomande ca emblemă a spiritului locului.

La ivirea marelui balaur otoman, Europa trebuia săoprească, cu puterea adunată a tuturor apelor, înaintarea spreinima ei a urgiei păgâne. Era nevoie de toată suflareacreştină. Proaspăt ales împărat, al Sfântului imperiuRomano-German, regele Ungariei, Sigismund deLuxemburg, marele prieten şi tovarăş de războaie a luiMircea cel Mare, va înfiinţa Ordinul Dragonului în 1408.Sub acest ordin cavaleresc, lumea evului mediu îşi strângearândurile împotriva primejdiei, care începuse urcuşul pefluviul Europei în sus. Şi vai, câte lupte nu va fi cunoscutDunărea, în lunga curgere a timpului! Simbolul ordinului?Un fel de şarpe care îşi ţine coadă în gură. Peste timp Europaimperiului creştin, obedient bisericii Romei, îşi recuperaheraldica. Iată cum o fostă metropolă a lumii, Roma varecunoaşte stindardul dacic, ca flamură de adunare. Laînceput de secol cincisprezece, după ce un Basarab: Mirceacel Mare-Cel Bătrân, va fi înfrânt un Baiazid la Rovine -17Mai 1395, pe Jiu!- Sigismund îşi va alege însemnul,amintind de dragonul dacic şi sub această flamură, în primalinie de apărare, vor fi fost chiar urmaşii acestora. Este binede ştiut că unul din fiii voievodului Mircea cel Mare, Vlad,va fi membru al Ordinului Dragonului şi tradiţia populară îl

Mihai SPORIŞ

32

Forumva înregistra ca Vlad Dracul, iar istoriografia va urmări celedouă ramuri basarabe în dispută: drăculeştii, pe linia luiMircea şi dăneştii pe cea a lui Dan al II-la. Lungă luptă pentrudomnie între rivali, adevărat blestem, într-o modă a evuluimediu de pretutindeni.

Mircea cel Mare (1386-1418), fiul lui Radu I (1377-1383) de la doamna olteancă Calinichia, este succesorulacestuia pentru Ţara Severinului şi teritoriile de peste munţi,din Transilvania: Amlaşul şi Făgăraşul. Densitatea ctitoriilorsale şi ale fiilor săi, din vecinătatea Râmnicului, arată iubireaspecială pentru acest centru de lume veche, cum se va fi arătatŢinutul lupului, din vecinătatea ocnelor cele mari. Cozia,Ostrov, Cotmeana, Licura, Govora, toate, puse în tradiţiacurentului creştin-ortodox, emanat de Nicodim de la Tismana-mare emisar între împăraţi şi regi, diplomat şi duhovnic,erudit şi trăitor al celor sfinte!- vorbesc de drăculeşti şimisiunea lor de voivozi creştini, apărători ai tuturorcreştinilor. Iată! Un neam creştin, se pune pavăză împotrivaurgiei, pentru neamurile creştine de pe valea cea lungă aDunării. Credem că aceasta este o esenţă de ecumenism, înmăsură să se vădească pod de legătură pentru bisericilecreştine surori, despărţite de schismă. Mai credem că aşaputem vedea şi spiritul locurilor vâlcene, cu deschidere cătrelumea largă prin cuvânt şi… sare. Iată-ne, sare a pământului,pentru viaţa lui în pace! Nu putem să nu observăm dualitateaconfesională din familia domnitoare a Basarabilor din Valahiaşi chiar a Muşatinilor. Domnii erau în tradiţia pământeanăcreştini ortodocşi, iar doamnele lor se manifestau bunecatolice şi ridicau biserici catolice. Dincolo de diplomaţiavasalilor, de pe linia de demarcaţie a frontului între marile pu-teri, mari culturi, denumite cu orientarea cardinală: Orient şiOccident, aici se manifesta voinţa de-a nu se împărţi lumea,chiar dacă o ruptură religioasă, făcuse acest lucru din motivedoctrinare. Limesul de partajare a Apusului de Răsărit, aveametereze în lanţul şerpuit al muntelui, plasate la intrările întrecătorile dintre cele două lumi, din ce în ce mai distincte,cum sunt în multe privinţe şi azi. Vodiţa, Tismana, Prislop,Bistriţa, Cozia, Cotmeana etc., nu se leagă de Nicodim şiMircea, în ceea ce priveşte organizarea şi chiar convieţuireacu Apusul? Se putea oare lupta împotriva păgânilor, concesivireligios Răsăritului, când aveau nevoie de sprijinul lui pen-tru… pristolul Romei, altfel decât în înţelegere cu Apusul?Aici trebuie văzută orientarea către Apus a Basarabilor, laivirea balaurului păgân la fruntarii. Sfetnicul potrivit va fi fostNicodim, cel ce cunoştea din interior viaţa politică şireligioasă la Constantinopol, la Târnovo, la Ohrida, la Athos.Rezistenţa religioasă prin salvarea valorilor Orientului creştin,în marile centre afirmate ale Valahiei şi Moldovei, pe mo-delele capadociene ale unui isihasm prolific, (viaţăcălugărească în locuri foarte retrase şi aproape în pustnicie!)va fi fost o soluţie de aşteptare a unui destin politic fericit. Vaveni după veacuri de aşteptare, odată cu autocefalia. Un fel decurent naţional, după constatarea istoricului Nicolae Iorga,când evaluează starea de lucruri a acelei perioade cu Nicodim,Mircea cel Mare, Alexandru cel Bun.

Între vasalitatea faţă de turci, cu plata tributului cătreOrient, va fi fost aleasă calea de mijloc: se va plăti tribut, ca şipână atunci, patriarhiilor Orientului, din ce în ce mai multe, cuînchinările cunoscutelor mănăstiri, iar puterilor politice îl vomfi dat, când spre Apus, regatelor maghiare şi polone, când

turcilor, apoi Răsăritului… pravoslavnic, ori sovietic,habsburgilor şi urmaşilor lor de azi, paşnicii austrieci, cehi,polonezi etc., şi ei europeni în … economia de piaţă, cu aşa desubtile biruri şi domnii năimite.

După Mircea cel Mare, frontul dintre Apus şi ImperiulOtoman, stabilit pe Dunărea de jos, va fi ţinut, dupăposibilităţi, de urmaşii lui dinspre cele două ramuri rivale.Mihail, Dan al II-lea, Aldea, Vlad Dracul, Vladislav al II-lea,Vlad Ţepeş etc. Între aceştia pe Vlad, cavaler al OrdinuluiDragonului, îl vedem printre ctitorii unor biserici în acest…ţinut al lupului, rămas în istorie cu numele de … Vâlcea.Govora şi mai puţin cunoscuta Licura, de la Ocnele Mari, suntcunoscute ca fiefuri ale drăculeştilor*. Oare nu de aceastăzonă se leagă prinderea lui Albul cel Mare de către VladŢepeş, când vine dinspre Ardeal, pe căile ascunse ale munţilorsă ia domnia? (vezi Constantin Zărnescu….)

Mă gândesc la … Licura. Nu cumva acest nume ascundeşi el o tainică gură de lup? Dintr-o viziune simbolică şi cu oposibilă acoperire etimologică, ar putea fi adevărat. Oricumtrebuie să constatăm că sub dealul acesta pe care Basarabii auridicat biserica Licura, se află gura spre măruntaiele de sareale pământului. Că de la această gură căscată vine numelelocului, pierdut în istoria îndeletnicirii: Ocna cea Mare. Cădacii, romanii şi câţi alţii după ei, au scos sarea de aici este unlucru evident. Că de pe o largă vecinătate oamenii lucrau lamină, ştim asta din numele localităţilor cu… măglaşi, glodeni,ori a neamurilor de oameni sărari. Apoi că de la gura aceastaplecau drumuri, până către lesnicioasele drumuri de ape, fap-tul este de asemenea incontestabil. Drumurile sării,identificate în geografia ţării, pornite din gura lupului de nouăhotare, erau şi ele însemne de putere economică certă. Deaici, până la considerarea acestui loc, ca important centruadministrativ şi politic, susţinut militar, nu este decât un micpas, atestat de arheologie de altfel. Putea să fie un centru deputere al vreunui important trib dacic, şi la unificarea acestorasă fi păstrat un rol foarte important, dacă nu, cel mai impor-tant.

Dintre toate numele de triburi dacice cunoscute, cel alBuridavensilor ni se pare singurul legat de apărarea uneicetăţi: Buridava. Era foarte importantă pentru viaţa lor.Cetatea nu putea fi ascunsă în altă parte. Resursa aceastapentru viaţă, care este sarea, impusese apărarea ei specială.Credem că acest Dragon al sării, cu capul scormonind dealulLicurii, şi cu coada dusă la Dunăre, cu apa Oltului, ori drumulsării, traversând Oltenia, este stindardul dacic al Buridavei,însemnul vital al pământului. Mai credem că gura mareluifluviu european, cu coada şerpuită până departe, esteDragonul de apă al strămoşilor noştri. Importanţa apărării luine vorbeşte şi de Basarabii, care vor şi pus de strajă acolo oBasarabie, şi de miza gurilor Dunării, în jocul marilor puterice vor fi lipsit Basarabia, acum stat în sine, de ieşire la GurileDunării. Câte cetăţi nu se vor fi pus pe firul Dunării şi cât dedisputate nu vor fi fost în istorie! Să ne amintim aici doar deTurnu Măgurele, întărită de Mircea cel Mare cu preţul sării dela Ocnele Mari, coborâtă de la Râureni pe Olt. Important estedragonul de apă al Daciei, în care Alutusul părea apa sfinţită aaltarelor din vârf de munte.

Mai credem că închinarea la soare, nedeile din toţimunţii noştri, cu potrivirea celor faste, prin astronomia dinsanctuarele solare, pot personifica Dragonul de foc. Gura lui

33

Forumpoate fi în locurile metalurgiilor secrete, din munţii şerpuitorişi ei. Un soare de andezit, proiecţie a celui de pe boltă, vamarca alt centru de putere, poate în sacralitate, a unui neam,neam al nostru, trăind nemurirea în felul lui, nu prea peînţelesul lumii cu cronicari şi fără acces la iniţierile cu taineleascunse în simboluri. Pare o poveste, ca toate lucrurileaparent inexplicabile. Poveştile spuse copiilor, dezinhibaţi şiliberi de prejudecăţile induse, le vor da acestora putere de-avedea altfel lumea. Cum şi-o vor proiecta-o, aşa o vor avea. Săle dăm posibilitatea să o facă, pornind de la fanteziile noastre,cât timp nu le putem documenta în moda zilei! Dar un creztrebuie demonstrat?

Pare un lucru ciudat să poţi vorbii cu respect despreşerpii, cei cu înfiorare doar la auzul cuvântului. Şi totuşi! Întradiţia populară s-a păstrat venerarea şarpelui casei. Cu rostullui de a proteja casa. Contrar obiceiului de-a omorî şerpiiîntâlniţi, acesta era garantul temeliei casei cât exista, ocrotitor,printr-o vecinătate ascunsă. Mai credem acum că viaţaneamului nostru în definita casă: carpato-danubiano-pontică,putea fi ocrotită, de şarpele cel viu de apă, de piatră, de sare,de foc, din toate ipostazele stihiale ale casei noastre de fiinţareneîntrerupte.

Au fost vremuri când am schimbat însemnele de sacra-litate. Locurile au fost marcate cu monumente, sub semnulcrucii, la înstăpânirea creştinismului. Acolo unde se săvârşiseun mare eveniment din istoria neamului se ctitorea o biserică.Se mai aşezau acestea şi cu rolul cetăţii de apărare. Ce cetăţiîşi pregătise Domnul Tudor, pentru zavera lui, în dezrobireatârzie a românilor, prin mănăstirile oltene! Cu rol de apărarese va fi ivit şi Licura pe dealul de sare al Ocnelor Mari. Săapere cu ajutorul lui Dumnezeu pe cei ce coborau în adâncuridupă sarea atât de trebuincioasă oamenilor. Va fi stat pe deal,aproape de Dumnezeu, veacuri întregi, până când prin 1802 îivor fi pus foc cârjalii turci, ca răzbunare pentru o vrajbă iscatăla abuzurile lor, în marele târg al Râurenilor. Crâncene vremicu turci, greci, muscali şi foarte des austriecii pe capul neamu-lui nostru. Apoi vor fi venit alte obiceiuri, scoţându-ne dinrânduiala creştină. Ce putea să însemne vânătoarea politică,iscată la venirea pârjolului roşu asupră-ne, dacă nu vânătoareafratelui de către frate? Şi vai, câţi patrioţi nu vor fi fostcoborâţi de vi sub dealul Licurii, să li se oprească rugile deizbăvire către Dumnezeu! Toate până la o vreme.

Neamul românesc, ca şi alte neamuri închinătoare luiDumnezeu, îşi va fi făcut altare prin peşteri. În salina cea marea Ocnelor Mari se va fi scris una dintre cele maicutremurătoare pagini de istorie. Acolo prinosul de sare alpământului cu cel al oamenilor în stoarcerea lor de vlagă, seva fi amestecat şi va fi dat în întunericul pământului, o scân-teie pentru altarul cel nou. Sub dealul Licurii, în salină, esteazi altarul aşezat pe locul unde un Gheorghe îşi va fi pus viaţachezăşie sacralizării. Acolo, alături de Sfânta Varvara,patroana ocrotitoare a minerilor, Sfântul Gheorghe,omorâtorul de balauri, ne aminteşte că sub semnul crucii toatevictoriile ne sunt posibile.

În preajma acestui altar, ne-am mărturisit preotuluiVeţeleanu, ales slujitor şi aici, că simţim prin preajma noastrăduhurile tuturor celor care vor fi ispăşit ocna, în vreme, în chipnemeritat. Că vor fi fost în neamul cel mare mulţi siluiţi să-şiabjure credinţa, să-şi trădeze idealurile şi nu au făcut-o. Că aufost martiri care şi-au dus crucea până la ultima suflare, în

credinţa lui Dumnezeu şi în dragoste de neam. Tuturoracestora, din toate temniţele nedrepte ale opresiunii, ledatorăm un pomelnic, aici sub Licura, spre pilduitoarea loramintire. Alături, în lărgimea impresionantei cavernesubterane, se pot dăltui în sare, veritabil panteon românesc,chipurile eroilor neamului, ofrandă aducerii aminte, pentrutoate generaţiile ce vor veni.

În 7 Mai 2010, Cercul de la Râmnic: România GrădinaMaicii Domnului , a lansat în şedinţa publică a SocietăţiiCulturale Anton Pann, din incinta salinei de la Ocnele Mari, înprezenţa primarului oraşului, a preotului paroh şi conduceriiîntreprinderii de minerit, propunerea, privind pomelniculbisericii din salină şi recuperarea figurilor eroilor neamului,într-un panteon al figurilor în sare.

Dragi să ne fie tuturor fiilor neamului nostru, venind dedeparte, legendele şi miturile cu eroi şi sfinţi! Dragă să ne fieşi istoria neamului, asumată întreagă, cu eroii ei cunoscuţi, orineştiuţi! Să ne iubim meleagurile şi să ne şiroim transpiraţiile,prin muncă neobosită, pentru chipul lor frumos! Să nădăjduimîntr-o vreme cu rosturile armonizate firii noastre, iubitoare dedragonii, lăsaţi de zestre demult, din vremurile nemuritoare.(Rostit la Ziua Râmnicului)

Nu ne referim lasuperstiţiile de tipul: marţi – zi nefastă, sau cifra 13, ordin ce direcţie am auzit cum a cântat prima dată cucul,primăvara etc.Fiecare persoană receptează diferit energiile degajate defenomenele meteorologice, ale presiunii atmosferice, aleaerului umed sau uscat, sau energiile create, sau purtatede vânt.Nu ştim suficiente lucruri şi nici nu putem influenţasatisfăcător şi după nevoile noastre ninsorile şi ploileabundente, schimbările de temperatură. Grindinile,alunecările de teren şi multe alte fenomene care facdependentă fiinţa umană de natură.Ne sunt prea puţin cunoscute influenţele energeticeplanetare sau cosmice asupra fiinţei umane.În Soare sunt arderi, asemuite cu fenomenele petrecuteîn cuptoarele atomice. Chiar dacă omul le-ar cunoaştefoarte bine, n-ar putea să le modifice sau să le estompezesau să le dea o altă direcţie. Au legi proprii după care seproduc manifestările lor.S-a constatat faptul că atunci, când arderile din Soaresunt puternice, ca furtuni, pe pământ se tulbură aparatele,iar radiaţiile magnetismului solar, au pentru oameni,urmări nefaste: apar mai multe crime, mai multe sinu-cideri, mai multe accidente, intervenţii chirurgicalenereuşite, mai multe conflicte umane sau decesecardiace.Omule, nu te mai crede “măsură a tuturor lucrurilor” şinu te mai “juca”de-a Dumnezeu!!!Apropie - te smerit şi cu umilinţă de forţa divină şiiubeşte-ţi necondiţionat aproapele !!!

(urmare din pag.3) Omule fiinţă firavă...

34

Forum

REPERE ISTORICE CU PRIVIRE LA IMNULNAŢIONAL AL ROMÂNILOR

De-a lungul existenţei sale,poporul român şi-a alăturat

trăirilor sale sentimentale diferite cântece, cele maimobilizatoare care însoţeau sentimentele patriotice fiind de-numite imnuri, termen ce provine din greaca veche, desem-nând cântecele solemne prin care se preamăreau zeii şi eroiilegendari.

Se poate vorbi despre o primă încercare de imn întimpul Revoluţiei din 1821 când poezia Mugur-mugurel,pusă pe muzică, a avut o largă circulaţie cu semnificaţia unuiimn. În 1842 la Iaşi, Constantin Negruzzi a scris, cu prilejulzilei domnitorului Mihail Sturdza, un imn pus pe melodiacapelmaistrului Herffner. Peste un an, italianul Lago Massinia compus Imn Naţional despre sosirea Măriei Sale pentruomagierea domnitorului Ţării Româneşti, Gheorghe Bibescu.La începutul anului 1848, cu prilejul vizitei domnitoruluiGheorghe Bibescu la Craiova, se intonează o melodie creatăde E. Schilieder, având rol de imn naţional.

În acelaşi an 1848, s-a creat un imn naţional de cătrepostelnicul Ghe. Asachi pus pe muzica lui AlexandruFlechtenmacher. Anul revoluţionar 1848 a declanşat oadevărată emulaţie de creare a unor imnuri şi cântece patrio-tice cu un impact puternic asupra maselor de participanţi larevoluţie. Despre muzica din acea perioadă, George Bariţiuspunea: „ Cine nu ştie, sau mai bine nu cunoaşte, că muzicaeste aceea care deşteaptă în piepturile noastre sentimentelecele mai zvăpăiate, presimţirile, nădejdile, durerile şibucuriile noastre!”Acum s-a născut celebrul cântec Marşullui Iancu la iniţiativa lui Bălcescu, cel care a preluat o poeziededicată de Costache Negruzzi lui Dragoş-Vodă,întemeietorul statului Moldova, şi a pus-o pe muzica luiRossini, după o adaptare corespunzătoare a textului. Acestmarş s-a cântat cu mare entuziasm la Marea adunare de laBlaj la 3 Mai 1848, pe Câmpia libertăţii unde s-au rostitcelebrele cuvinte vrem să ne unim cu ţara.

Anul revoluţionar, 1848, i-a oferit posibilitateamarelui poet V. Alexandri să compună Hora Ardealului ce vasta la baza Horei Unirii de mai târziu, iar din colaborarea luiAndrei Mureşanu cu Anton Pann a rezultat marseillesaromânească, şi anume cântecul de mare simţire şi vibraţiepatriotică, Deşteaptă-te, române, intonat pentru prima oară înŢara Românească la 29 Iulie 1848 în parcul Zăvoi din RmVâlcea. Creaţiile lui Alexandru Flechtenmacher, Sfânta zi delibertate, Apelul moldovenilor la 1848, Mama lui Ştefan celMare, Unsprezece cireşar, precum şi marşul intitulat Înnumele Guvernului scris de Pascu Purcărea, unter ofiţer înmuzica militară, se înscriu printre numeroasele preocupăriale vremii de alcătuire a unui imn naţional.

În 1860, Al. I. Cuza a ordonat organizarea unui con-curs pentru compunerea unui imn naţional. În vedereaexecutării ordinului, ministrul de război, generalul I.Florescu a dat următorul ordin de zi : având în vedere căimnurile ce se cântă la primirea şefilor sunt străine şi

diferează de la corpuri la corpuri, având în vedere necesitateace este de a avea în asemenea ocazii un imn naţional, amhotărât cele ce urmează:-se acordă un premiu de 100 de galbeni celui ce va compuneun asemenea imn;-toţi concurenţii vor trimite până la 31 decembriecompunerile dumnealor subsemnate şi sigilate la Ministerulde Resbel unde ecsaminându-se se va hotărî premiantul.

Ordinul a fost repetat în 1861 sub forma uneiînştiinţări cu următorul conţinut: „Domnul ministru deresbel, în dorinţa de a da o satisfacţie orgoliului naţional, casă nu se mai cânte imnuri străine la reuniuni şi alte ocazii, aluat dispoziţii pentru elaborarea unui imn naţional, publicândprin Monitorul Oastei nr. 38 din anul expirat, un premiuaceluia din artiştii care ar elabora imnul cel mai bun.”

Juriul, compus din Al. Flechtenmacher, Dimitrie G.Florescu, Ludwig Anton West, Alexandru Berdescu, JohannAndreas Wachmann, Grigore Bengescu şi col. Manu, precumşi Comisia literară a imnului constituită din D.Bolintineanu,G. Sion, Gh. Reteanu, Grigore Alexandrescu, AlexandruOdobescu şi Ioan G. Massin au recomandat la 22 ianuarie1862 Ministerului de Război următoarele compoziţii:-Marş triumfal spre primirea steagului Măriei Sale PrinţulDomnitor,compus de Eduard Hlubs, capelmaistrulRegimentului al 2-lea de Linie;-Zorile cu rugăciunea, compus de Iosif Islavici, capelmaistrulRegimentului al 5-lea de Linie;-Marşul destinat la primirea oricărui şef în drept, compus dePascu Purcărea.

Întrucât niciuna dintre aceste piese nu a fostdeclarată imn naţional, la scurtă vreme s-a organizat un nouconcurs câştigat de cântecul pe versurile lui Gheorghe Sion,versuri devenite primul text oficial al imnului României.Conţinutul acestui imn era următorul: „După secoli de-amorţire/ România a-nviat. Două ţări într-o unire/ Viaţa lorau proclamat,/ Pe români însufleţeşte/ Cu al patriei amor,/ Şicu scutu-ţi întăreşte/ Al lor tron şi domnitor./România cumândrie/Astăzi vine a striga:Laudă, mărire ţie!/ Doamne,asta-i fapta ta!”

Cu toate acestea, în continuare s-a folosit ca imnnaţional, fără text, melodia lui Eduard Hlubs, clasată pe loculI, până în 1881, când România s-a transformat în regat şicând V. Alexandri a creat pe această melodie Imnul RegalRomân. Acesta a fost Imnul Naţional al României până la 30decembrie 1947, când s-a proclamat Republica PopularăRomână. Imnul regal român avea următorul text: „ TrăiascăRegele/ În pace şi onor/ De ţară iubitor/ Şi-apărător de ţară./Fie Domn glorios/ Fie peste noi,/Fie-n veci norocos/ Înrăzboi./ O, Doamne sfinte, Ceresc Părinte,/ Întinde a Tamână/ Coroana Română!/ Trăiască Patria/ Cât soarele ceresc,/ Rai vesel pământesc, / Cu mare, falnic nume./ Fie-n veci elferit/ De nevoi,/ Fie-n veci locuit/ De eroi./ O, Doamnesfinte/ Ceresc Părinte,/Întinde a Ta mână/ Pe Ţara Română.”

Ilie GORJAN

35

ForumÎn 1948, urmând modelul sovietic, s-a scris imnul Zdrobitecătuşe în urmă rămân, versurile Aurel Baranga, muzica MateiSocor, având următorul text:” Zdrobite cătuşe în urmărămân,/ În frunte-i mereu muncitorul!/ Prin lupte şi jertfe otreaptă urcăm,/ Stăpân pe destin e poporul!/ Trăiască, trăiascăRepublica noastră,/ În marş de năvalnic şuvoi,/ Muncitori şiţărani, şi ostaşi/ Zidim România Republicii noi./ În lături cuputredul vechi stăvilar,/ E ceasul de sfântă-ncordare,/ Unireaşi pacea şi munca-i stegar/ Republicii noi populare”.

Din august 1953 Imnul de Stat al R.P.R. a devenitcântecul Te slăvim, Românie! pe versurile lui Eugen Frunzăşi Dan Deşliu şi muzica lui Matei Socor. Textul eraurmătorul:” Te slăvim, Românie, pământ părintesc,/ Mândreplaiuri sub cerul tău paşnic rodesc,/ E zdrobit al trecutului jugblestemat,/ Nu zadarnic străbunii eroi au luptat,/ Astăzi noiîmplinim visul lor minunat./ Puternică, liberă, pe soartăstăpână,/ Trăiască Republica Populară Română./ Înfrăţit fi-vaveşnic al nostru popor/ Cu poporul sovieticeliberator,/Leninismul ni-e far şi tărie şi-avânt/ Noi urmămcu credinţă Partidul neînfrânt,/ Făurim socialismul pe-al ţăriipământ.” În 1975 a fost adoptat ca imn de stat cântecul luiCiprian Porumbescu Pe-al nostru steag e scris unire, compusca imn al societăţii studenţeşti România Jună din Viena, înanul 1880 pe versurile lui Andrei Bârseanu, având următorultext: „Pe-al nostru steag e scris: Unire,/ Unire-n cuget şi-nsimţiri,/ Şi sub măreaţa lui umbrire/ Vom înfrunta oriceloviri./ Acela-n luptă grea se teme/ Ce singur e rătăcitor,/ Iarnoi uniţi în orice vreme/ Am fost, vom fi învingători./ Amînarmat a noastră mână/ Ca să păzim un scump pământ,/Dreptatea e a lui stăpână/ Iar domn e adevărul sfânt./ Şi-ncartea veşniciei scrie/ Că ţări şi neamuri vor pieri,/ Iarscumpa noastră Românie/ Etern, etern v-a înflori.”Despreacest imn, Caragiale spunea în 1910: „Am ascultat Pe-alnostru steag e scris unire. Asta-i! Asta-mi place! Bravos,băieţi! Asta-i adevărată, şi nu Deşteaptă-te, române! Aia-itânguitoare, mă, şi noi am plâns destul până acuma. Mă, de-

acum să nu mai cântaţi pe ţăran cu plete lungi şi cu fluierulde cioban la buze. Azi fluieră trenul. Să-i faceţi pe ţărani unpopor european. Să nu-i mai cântaţi opinca aia murdară. S-ocurăţaţi, să spălaţi piciorul ţăranului şi să-i daţi încălţări noi.Scurt! Să nu ne mai tânguim! Eu privesc de departe. Şi voicare staţi în biserică nu vedeţi cât e de înaltă”.

Este interesant de menţionat faptul că în 1912,regele Albaniei l-a rugat pe Victor Eftimiu, albanez laorigine, să găsească o melodie pentru imnul Albaniei. Acestai-a propus cântecul lui Porumbescu Pe-al nostru steag. Poetulalbanez Alexander Stavri Drenova a prelucrat versurile luiAndrei Bârseanu şi a scris textul imnului Albaniei, caredatează din 1912 până în zilele noastre.

În 1977, imnul României devine piesa Trei culori deacelaşi Ciprian Porumbescu, având textul adaptat după cumurmează: „Trei culori cunosc pe lume/ Amintind de-un bravpopor/ Ce-i viteaz cu vechi renume/ În lupte triumfător./Multe secole luptară străbunii noştri eroi,/ Să trăim stăpâni înţară/ Ziditori ai lumii noi./ Roşu, galben şi albastru/ Este-alnostru tricolor,/ Se înalţă ca un astru/ Gloriosul meu popor./Suntem un popor în lume/ Strâns unit şi muncitor,/ Liber, cuun nou renume/ Şi un ţel cutezător./ Azi partidul ne uneşte,/Vrăşmaşii-n luptă-i zdrobim,/ Cu alte neamuri sub soare/Demn, în pace să trăim./ Iar tu Românie mândră/ Tot mereusă dăinuieşti/ Şi în comunista eră/ Ca o stea să străluceşti. În1990, la 24 Ianuarie, Consiliul Frontului Salvării Naţionaleemite Decretul nr. 40 prin care se consacră juridic că Imnulde Stat al României este Deşteaptă-te, române.ConstituţiaRomâniei, adoptată prin Referendum la 8 Decembrie 1991 şimodificată în 2003, prevede în art. 12 că Imnul Naţional alRomâniei este Deşteaptă-te, române.Prin Legea nr.75 din1994 s-au stabilit norme cu privire la intonarea ImnuluiNaţional, iar prin Legea nr. 99 din 28 mai 1998 s-a stabilit caziua de 29 Iulie să devină Ziua Imnului Naţional alRomâniei.

FORUMUL CULTURAL AL RÂMNICULUI DECLARĂSPECTACOLUL TEATRULUI ARIEL CU PIESA „ALEXANDRULĂPUŞNEANU” CA FIIND CEL MAI REUŞIT AL ANULUI 2010

vezi şi pagina 47

36

Comemorări

ROMULUS POPESCU, COMEMORAT LABIBLIOTECA JUDEŢEANĂ

La Biblioteca Judeţeană, în 14 septembrie 2010,Forumul Cultural al Râmnicului sprijinit de

Direcţia de Sănătate, de familia doctorului Romulus Popescu,a comemorat formidabila personalitate, remarcantă în atâteadomenii, a doctorului Popescu!

Petre Cichirdan:ROMULUS POPESCU, PICTOR!

O lucrare de artă, deci şi de pictură, trebuie să conţinăpotenţial; - potenţialul este dat de manoperă şi cantitatea dematerial, de sugestia înmagazinată; sigur, valoarea maicuprinde şi alte elemente, cum ar fi cea deîntrebuinţare...(”astăzi” unica valabilă!)

Lucrările lui Romulus Popescu, au potenţional!...Când nereferim la istoria picturii acestui judeţ, perioada 60-70, nuputem să-l „ocolim” pe Romulus Popescu, care ne apare înpictură ca o reacţie controlată, în modernitate, faţă deînaintaşii săi Constantin Iliescu şi Emil Ştefănescu!Personal, cunosc şi preocupările pentru „Arte facte” în dome-niul sculpturii a doctorului Romulus Popescu, care deţinea ocolecţie ineresantă de rocă ”gata modelată” de mirificanatură...Un pictor „suculent”, cu conotaţii în craioveanul Ţuculescu,cu tuşe tranşante, cu anumite griuri „bătând” către verde şialbastru, dar şi roşu închis, un pictor căruia lucrarea aflată încurs i-a fost extrem de apropiată (simţim pasiunea prelucrăriiei)...Probabil că Romulus Popescu a trăit satisfacţia imediatăa depunerii uleiului pe suportul tabloului (în general – prefa-bricat presat)...Un pictor care în anii 60 a privit cu extazpictura impresionistă franceză, cu vopsea depusă-n absenţaclarobsurului clasic, creând mai degrabă suprafeţe de culoare,întrepătrunderi în ale căror delimitări lipseşte linia deseparare...Sunt lucrări în care îl întrezărim peCezanne...Tonalitatea picturii lui Romulus Popescu este maidegrabă sumbră, culorile sunt însă vii, totuşi, simţim (fiindcăştim) medicul în faţa şevaletului; medicul care simte că naturanu este perfectă şi nici întotdeauna iubită de om (ci maidegrabă aceasta îl iubeşte aşa cu tot ce are el mai rău)...Pictura lui Romulus Popescu vădeşte o anume şcoală, nu ştimdacă a urmat-o sau a intuit că o are, ea, depăşind sublimul„amatoristic” şi intrând în tradiţionalismul profesionistului...Astăzi, o lecţie o avem clară...Orice face omul, profesional,

trebuie să iasă bine; este o condiţie a vieţii; dar tot atât de binetrebuie să-şi organizeze pasiunile...Iată, Romulus Popescu acreat o instituţie, a avut pacienţii săi, şi, tot el, ne-a lăsat omoştenire despre frumos, pictura, dar şi profesiunea care seexprimă în salon şi laborator; ...Romulus Popescu, pe care şiazi îl văd, urcând gânditor spre casă pe aceste alei neasemuiteale Capelei şi castanilor...

Remus Georgescu: - Am să încerc să mă refer la doctorul Romulus Popescu ca

om; am avut această şansă extraordinară de-al cunoaşte acumvreo 30 şi ceva de ani, atunci, când aveam 12-13 ani. Mi-ampropus să încep această alocuţiune despre omul pe care l-amiubit şi îl iubesc în continuare ca pe părintele meu cu ocugetare antică, persană: „nu aşezi laolaltă pe cei careîmpletesc rogojini cu cei care ţes mătăsuri, nu pui toboşarulalături de cel care cântă la lăută”! El, omul pe care astăzi îlcomemorăm, a fost într-adevăr un ţesător de mătăsuri, cândmă gândesc la fineţea sufeltului său magic, magie ce izvoradin spiritul său enciclopedic şi vasta sa cultură universală;...pot spune astăzi că a fost cel mai vrednic doctor fără dearginţi!... doctorii pe care el i-a cercetat şi i-a descoperit încăde la naşterea lui Iisus pe zidurile bisericilor din Vâlcea şi depretutindeni! Destinul a făcut, ca copil fiind să îl întâlnesc pe domnul doctorla sfârşitul unei veri într-o împrejurare coliniară. În drumulspre casă, în dreptul complexului Traian, am zărit prima datăsilueta, un pic aplecată de greutatea unei genţi, a doctoruluiRemulus Popescu. M-am apropiat şi m-am oferit să îi ducgeanta. În primul moment a ezitat. S-a uitat lung la mine şi m-a întrebat: -Cum te cheamă? I-am răspuns: Remus; a zâmbit şi

a zis: - Şi pe mine, Romulus! S-a eliberat de greutatea genţii,mi-a pus-o pe umăr şi m-a întrebat: - E cam grea? Am luatnişte cartofi. Am luat-o şi i-am zis că nu este deloc grea, la care domnuldoctor m-a luat sub braţul său şi mi-a zis: - Să ştii că eu stau pe Capela. ...Nu l-am lăsat să termine ideeaşi i-am zis: - Nici o problemă domnule. M-a luat de braţ şi a zis: - Bine, hai să urcăm dealul şi am să-ţi povestesc cum s-a

37

Comemorărinăscut Roma”! Vreau să spun că geanta nu era deloc uşoară, era aceaşi geantăcu care căra de obicei cartofi, legume, dar de cele mai multeori căra cărţi. Mi-aduc aminte cu plăcere când domnul doctorlua salariul, iar mai târziu... lua pensia. Lua geanta şispunea:Hai Remus să mergem la piaţă!... Şi mergeam pestrada Ana Ipătescu unde era o librărie şi acolo ne duceam ladoamna Argentina, dacă nu mă înşel, şi umpleam şi geanta şisacoşele cu cărţi şi ne întorceam acasă. Ca-ntodeauna cărţilecare erau luate erau puse pe o spetează lângă pat şi erau cititede-a lungul unei săptămâni şi se aşezau ca un zid jos lângă pat.Aproape un ritual pe care şi eu fără să vreau îl practic şi astăzi,pentru că dincolo de activitatea aceasta ştiinţifică noi suntemoameni şi semănăm unii cu alţii...

Nicolae Ciurea Genuneni:- Luările de cuvânt, caracterizările frumoase ale marelui omde cultură, sunt lucruri binevenite...Am să încerc să sintetizezcâteva lucruri şi chiar să meditez asupra unor profesii... Eucred că Dumnezeu, fără a minimaliza miile şi milioanele deprofesii care există pe planeta noastră, a lăsat trei mari profesiide credinţă, cu credinţă şi pentru credinţă; aceste trei mariprofesii sunt: medicina, preoţia şi profesia de dascăl. Cinevamă întreba la un moment dat de ce fac această legătură întreprofesii. Toate cele trei au un element comun, şi anume, ele-mentul dumnezeiesc, „cuvântul”! Marele nostru om de culturăRomulus Popescu, aşa a fost dat de la Dumnezeu, a întrunittoate cele trei calităţi. A fost şi un mare medic, şi un marereligios - practicându-şi meseria cu mare credinţă şi, în acelaşitimp, a fost şi un mare dascăl, pentru că medicul curăţă trupulomului de boală, şi de foarte multe ori cu cuvântul, unendocrinolog, dacă nu are tratamentul, apelează la terapiaacestuia...

Ileana Coameşu: - În literatura de specialitate, studii referitoare la variaţiilegeografice ale guşii endemice sunt atribuite lui Kelly şi Sedan,în 1960, deci la diferenţă de 4 ani. Tot în 1956 domnul doctorRomulus Popescu, în lucrarea „Noţiunea de focar endemic şimozaic” aminteşte că, în Ciunget, dânsul descrisese recordulde guşă gigantică din România, consemnare care nu a fostconsemnată din păcate în lucrările de specialitate ulterioare.Lucrările de specialitate din endocrinologie, ca „Geneticacriptofiliei” sau „Incidenţa guşii endemice în raport cualtitudinea şi văile râurilor” s-au îmbinat cu lucrări care au uncaracter particular, de exemplu: „Folclor mediacalendocrinologic”... Lucrările în domeniul istoriei medicinei,prezentate la congrese în ţară şi străinătate: Paris, Budapesta,Sofia şi Madrid definesc personalitatea complexă a domnuluidoctor. Am să mă refer numai la două titluri: „Aspectepsihopatologice în pictura religioasă română în sec. al 17-lea”sau „Un portret al lui Hipocrate la Horezu”. Nu ştiu câţi dintredumneavoastră ştiu, dar domnul doctor a fost şi un sportiv curezultate deosebite la Olimpiada Studenţească de la Athena. Aluat titlul olimpic, ne arăta fotografia, şi a fost foarte mândrucă, atunci, s-a cântat imnul regal, medaliat fiind la aruncareadiscului. A pictat, din datele pe care le am de la domnişoaraNisipescu, având expoziţie la muzeul judeţean în 1964. Oparte din picturile domnului doctor sunt la noi, le-a donatsecţiei de endocrinologie şi sunt expuse în secţia de

endocrinologie. S-a ocupat şi de fotografie având sute defotografii, dar şi de filme documnetare despre educaţiasanitară, filme istorice, în colaborare sau singur.....- În 1992 l-am invitat în secţie. Era după Paşti şi nu aveam deunde să ştim că era ultima întâlnire cu dânsul. Urma să neîntâlnim peste 2 săptămâni, dar a fost un 9 mai şi invitaţia arămas valabilă şi astăzi. În 1999 am organizat un simpozionaniversar „50 de ani de activitate în domeniul endocrinologiejudeţene”.

Costea Marinoiu:Romulus Popescu nu este un medic oarecare, este un om de ocomplexitate specială, arta, ştiinţa, folclorul, cultura,

geografia, toate au avut un loc aparte în cercetăriile şipreocupările domniei sale. Am avut onoarea să-l cunosc demultă vreme, eram mic, elev la liceu, şi situaţia mi-a îndreptatpaşii spre piaţă, acolo unde era acea drogherie despre care s-aamintit, şi am intrat cu sfială. M-a surprins, eu fiind mic, elev,să fiu primit în asemenea condiţii şi cele relatate de domnulprofesor Grigorescu sunt cu totul adevărate, am trăit şi eu ast-fel de momente. Ce m-a impresionat era bunătatea!...Mai târziu aveam să-l cunosc mai bine, să pătrund în universulsău spiritual, să-i cunosc îndeaproape preocupările ştiinţificeşi culturale. A desfăşurat o neobosită luptă pentru combatereaguşei endemice, organizând numeroase „campanii” în judeţulnostru şi în localităţile limitrofe. L-am întâlnit în Ţara Lovişteişi pe Valea Bistriţei... A fost prezent de asemenea şi pe ValeaBratiei muscelene-la Berevoieşti. Era un iubitor împătimit alcărţii. În funcţia pe care am avut-o-director timp de 30 de anial Centrului de Librării-Vâlcea, am discutat adesea desprecartea de artă, de istoria religiilor, de etnografie şifolclor...Doctor în medicină (1949) Romulus Popescu a oferitcontemporanilor săi numeroase lucrări de mare interesştiinţific şi artistic: Atlas antropologic al Olteniei”,„Instrumente medicale în frescele din sec. XIV - XIX etc. Esterealizatorul (scenariul şi regia) unor interesante filme docu-mentare: „De atâtea ori, nu!”, „Spitalul nostru”, „Istoriculoraşului Râmnicu Vâlcea” (premiat în 1967), „Prinos celorfără de arginţi” (în colaborare cu Dragoş Serafim).Născut la Bucureşti avea să se formeze ca medic şi om decultură, aici, pe malurile bătrânului Alutus în oraşul lui Mirceacel Bătrân pe care l-a evocat într-un interesant filmdocumentar...

38

ComemorăriNicoale Dinescu:Să vorbim de personalitatea, de eminenta personalitate adoctorului Romulus Popescu, iată, înseamnă să definim însăşinoţiunea de cultură! L-am cunsocut cu foarte mulţi ani înurmă, a fost un prieten al familiei mele, al tatălui meu, almamei mele, mama, fiind mai suferindă, dar iată, şi la vârstaasta de 88 de ani se mai ţine pe picioare... A încercat doamnadoctor şi a reuşit foarte bine să creioneze câteva etape dinviaţa tumultoasă şi agitată a celui pe care astăzi îl

comemorăm. Aşa cum spunea şi doamna doctor, întors laprestigioasa unitate de învăţământ la Sf. Sava îşi terminăstudiile. Se înscrie la Carol Davila iar în primii ani de studiuse înscrie şi pe malul Dâmboviţei la Facultatea de Biologie.Iată un eveniment epocal, un eveniment cu repercursiunideosebite în viaţa viitorului doctor. În această perioadă cândfiecare tânăr vrea să se manifeste plenar şi în alte direcţii, unadintre cele mai mari şi mai galonate grupări sportive din aceavreme, este vorba de Viforul Dacia, îl înregimentează înrândurile sale. Numai după doi ani de pregătire, datorităcalităţiilor excepţionale pe care le avea, avea un trup extremde proporţionat, iată, şi pe această cale aş vrea să mulţumesccelor două surori Miruna şi Alina care m-au ajutat în acestezile fierbinţi premergătoare evenimentului să caut în arhivadomnului Popescu de pe strada castanilor şi să găsesc câtevafotografii pe care le-am mărit şi am încercat să le expun în faţadumneavoastră. Avea 1.86m înalţime şi 112 kg. Pe lângăcalităţiile fizice poseda şi o tehnică extraordinară în aruncareadiscului, căci este impropriu zis „lansarea” discului. Stimaţiimei, coincidenţa face ca unul dintre cei mai mari antrenori pecare i-a avut de-a lungulanilor să fie chiar fratelesău. L-a instruit, şi deatâtea ori de câte ori lansadiscul îi spunea: „estebine, dar, totuşi, mai esteloc de mai bine”. În 1939cu ocazia JocurilorBalcanice de la Athena,tânărul Romulus Popescunici nu împlinise vârstade 19 ani şi deja urma săfie selecţionat îndelegaţia sportivă aRomâniei. Mai mult deatât, în capitala Greciei,

capitala olimpismului antic şi modern, tânărul delegaţiei estepurtătorul în fruntea delegaţiei al drapelului României. Cepoate fi mai înălţător decât acest moment în viaţa viitoruluidoctor. Deşi avea numai 19 ani neîmpliniţi, doctorul Popescucu o tehnică ireproşabilă pe fondul unei pregătiri fizice buneşi cu nişte calităţi fantastice, lansează discul la o lungime care,cu acest record, pe lângă faptul că îi bate pe toţi ceilalţiconcurenţi, care erau seniori ,... recordul lui rezistă 27 de ani.Se întoarce în ţară, îşi termină studiile universitare...

Laurenţiu Stilea:- S-a creeat un moment de căldură sufletească deosebită şi nuvreau să plec de aici fără să spun două cuvinte, acum, cândomagiem pe unul dintre cei mai importanţi medici pe care i-aavut Râmnicul. Medicii sunt „dumnezeii” sănătăţii noastre,mă bucur că acum avem aşa de mulţi alături de noi şi îi felicitcă au fost prezenţi şi au făcut aceste eforturi împreună cuForumul Cultural, evidenţiind valoarea intrinsecă omului,cercetătorului şi a părintelui de copii. Sunt aici cei patru copiiai doctorului, care s-a mutat în lumea ailaltă-adevărată şiavem o satisfacţie deosebită, că toţi, au fost elevi la actualulcolegiu Mircea cel Bătrân, fostul liceu „Vasile Roaită”. Amsatisfacţia să spun, că l-am vizitat acum 66 de ani pe domnuldoctor, dar, l-am cunoscut cu adevărat abia atunci când l-a luatde mână pe domnul inginer astăzi Bogdan Popescu şi l-a adusîn prima clasă, pe atunci, când se înfiinţa Liceul Sportiv -Şcoala Medie nr.3. Iar Bogdan Popescu, un inginer de valoarenaţională şi europeană a reprezentat sportul nostru laconcursuri naţionale exact la proba la care tatăl său a facutvogă. Acuma trebuie să spun un lucru foarte simplu!... uitaţi-vă la privirea domnului doctor (arată spre fotografia luiRomulus Popescu n.n), asta ar fi prima observaţie, şi amintiţi-vă atunci când aţi mers să vă consulte; aprope că ieşeaţisănătoşi numai uitându-vă în ochii dânsului. A doua remarcă,uitaţi-vă la mâna stângă, acum mă adresez domnului doctor,că ştiu ce înseamnă alonja,... atunci când dânsul arunca disculcu performanţe deosebite la Jocurile Balcanice. Uitaţi-vă,dacă ar sta în picioare i-ar ajunge mâinile dincolo degenunchi;... este o remarcă care din punctul de vedere anatom-ic- fiziologic s-a împletit perfect la sportul pe care l-a ales,adică la aruncarea discului. Sigur o chestie deosebită esteamintirea lui Euripide, care nu se considera un om integru şidezvoltat, decât dacă participa la jocurile olimpice!... Iată ocoincidenţă deosebită. Acum vreau să amintesc că doctorii,

medicii, au fost primii înRomânia, care aurecunoscut binefacerilesportului şi sunt cei care auînfiinţat primele asociaţiisportive din România chiardacă celalată intelectua-litate, aşa cum scriu docu-mentele vremii, erau campotrivnice...

Copiii doctorului Romulus Popescu

39

Comemorări

DR. ROMULUS DORIN POPESCU 90 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA

Numele dr. Romulus DorinPopescu se înscrie printre

marile personalităţi medicale de seamă ale municipiului Rm.Vâlcea. Anul acesta (2010) se împlinesc 90 de ani de lanaşterea sa.S-a născut în anul 1920 în Bucureşti, într-o familie deintelectuali. Studiile şcolare şi universitare le-a făcut laBucureşti: cele primare la Şcoala „Visarion”, cele liceale la„Sf. Sava”, iar în 1948 a absolvit Facultatea de medicină. Încăde pe băncile facultăţii a lucrat sub îndrumarea lui C.I. Parhonşi Ştefan M. Milcu în domeniul bolilor endocrine.După absolvirea facultăţii (1948) a fost angajat în anul 1949ca medic specialist endocrinolog la Spitalul de Adulţi din Rm.Vâlcea. Aici s-a evidenţiat prin activitatea sa profesională,onestitatea şi caracterul său de bun coleg şi apropiat de ceisuferinzi. Cu toate greutăţile ce i-au stat în cale, a reuşit săorganizeze Serviciul de endocrinologie în una din clădire dinincinta spitalului.Pe la mijlocul sec. al XX -lea „Guşa endemincă” avea o mareincidenţă în judeţele Vâlcea şi Argeş. Dr. Romulus DorinPopescu împreună cu colaboratorii săi, a depus eforturi pen-tru combaterea acestei maladii; în câţiva ani a reuşit să scadăfoarte mult frecvenţa bolii şi în majoritatea focarelorendemice şi fie chiar eradicată în totalitate. Pentru frumoaselesale rezultate obţinute, a fost apreciat şi recompensat cumedalii de organele de specialitate şi de stat.Dr. Romulus Dorin Popescu a fost şi un mare om de cultură:iubea muzica, literatura, pictura şi mai ales istoria poporuluiromân şi în special istoria medicinei. A fost un cercetătorpasionat atât în domeniul endocrinologiei, cât şi alistoriografiei. A fost membru al Societăţii de Ştiinţe medicaledin România (1952), al Societăţii Internaţionale deendocrinologie (Londra 1958), al Societăţii Internaţionale deistoria medicinei (Paris 1971). Domnia sa a participat culucrări ştiinţifice la congrese naţionale şi internaţionale de

istoria medicinei la Montpelier 1959, Budapesta 1976, Sofia1978, Paris 1980, Madrid 1980, Paris 1982. Tematicacomunicărilor sale a fost variată: Aspecte psihopatologice înpictura religioasă română din secolul al XVII, Instrumentemedicale în frescele din sec XIV – XIX, Aspecte psihologiceîn pictura murală din sec XVIII – XIX etc.În judeţul Vâlcea dr. Romulus Dorin Popescu a făcut ample şivaloroase cercetări în locuinţele mănăstireşti de la Horezu,Bistriţa, Cozia, Rm. Valcea etc. A organizat la Călimănesticâteva simpozioane pe această temă.În anii 1965 şi 1966 domnia sa împreună cu un colectiv for-mat din dr. Mircea Constantinescu de la staţiunea Bughea deSus (Argeş), dr. Petre Lepidat de la Direcţia Sanitară aregiunii Argeş, dr. Gh. Mămularu de la Călimăneşti şi MihaiCionică, asistent de balneofizioterapie Rm. Vâlcea, a redactatmonografia „Istoria medicinei a Regiunii Argeş” ( a rămas înmanuscris).Alte preocupări ale dr. Romulus Dorin Popescu: pentru căavea talent a pictat câteva tablouri cu specific local şi pe carele-a expus la Galeria Muzeului Judeţean Vâlcea. A colaboratca autor la „Atlasul antropologic al Olteniei”, Ed. Medicală1968. S-a ocupat şi de folclorul medical oltenesc şi a publicatcâteva lucrări în acest domeniu. Domnia sa a fost şi scenaristşi regizor; a realizat filme de educaţie sanitară şi pe teme deistorie printre care şi „.Prinos celor fără de arginţi”. A studiatîn mănăstirile vâlcene medici – sfinţi fără de arginţi. În anul 1975 a făcut cursuri de specializare la Institutul deFizică şi Inginerie Nucleară din Bucureşti după care a înfiinţatla Spitalul din Rm. Vâlcea. Un laborator de medicinănucleară.Dr. Romulus Dorin Popescu s-a stins din viaţă în anul 1992 lavârsta de 72 de ani. A fost un om pregătit profesional, onest şide caracter. A fost apreciat de autorităţile locale şi iubit depopulaţia vâlceană. Viaţa şi activitatea acestui om constituepentru urmaşi un exemplu de urmat.

Gheorghe MĂMULARU

ARTA DE A TR~I S~N~TOSPiatra [n\elepciunii este cump`tarea

Forumul Cultural al R@mnicului ]i Asocia\iaSeniorilor din Educa\ie }tiin\` ]i Cultur` -

Jude\ul V@lcea ]i-au diversificat permanent preocup`rilepentru a r`spunde interesului manifestat de cet`\eni. Pornindde la faptul c` problemele de s`n`tate preocup` [n cel mai[nalt grad popula\ia, la nivel planetar, cele dou` asocia\ii auorganizat, [n ziua de 19 octombrie 2010, [n parteneriat cuDirec\ia de S`n`tate Public` V@lcea, Colegiul Jude\ean alMedicilor V@lcea ]i Grupul }colar Sanitar „Antim Ivireanul”R@mnicu V@lcea, o dezbatere ampl` ]i util` cu tema: „Artade a tr`i s`n`tos”. {n cocheta sal` de conferin\e a Bibliotecii

Jude\ene „Antim Ivireanul” din R@mnicu V@lcea, s-au aflatmembri ai Formului Cultural al R@mnicului ]i ai Asocia\ieiSeniorilor, medici de renume, elevi de la }coala Postliceal`Sanitar` „Carol Davila”, alte persoane dornice s` asculterecomand`rile unor speciali]ti din domeniul medicinei.Datele publicate de Organiza\ia Mondial` a S`n`t`\ii ]i deMinisterul S`n`t`\ii din Rom@nia constituie un argumentmajor pentru abordarea cu mai mult` consecven\` a acestoraspecte de importan\` inestimabil`. Astfel, potrivit OMS, [nfiecare an decedeaz` 35 de milioane de persoane, din cauzaunor afec\iuni cronice, [n top fiind bolile cardiovasculare,urmate de cancer, de diabet ]i de bolile respiratorii; 25% dinpersoanele care sufer` de hipertensiune sunt expuse la

40

Forumriscurile de infarct miocardic ]i de accident vascular cerebral,iar 40 de rom@ni mor zilnic prin infarct miocardic, \ara noas-tr` afl@ndu-se [ntre primele patru locuri din lume [n ceea ceprive]te mortalitatea din cauze cardiovasculare.Un factor nociv este obezitatea. La nivel mondial sunt 246milioane de persoane cu diabet zaharat, ziua de 14 noiembriefiind declarat` Ziua Mondial` a Diabetului. {n \ara noastr`,unul din ]apte rom@ni risc`s` fac` diabet. Se estimeaz`c` 25% dintre rom@ni suntobezi, iar 50% suntsupraponderali, [ncondi\iile [n care risculprincipal asociat obezit`\iieste infarctul miocardic. }ibolile de pl`m@ni provoac`anual peste 4 milioane dedecese, de aceea 2010 afost declarat pe plan mondial „Anul Pl`m@nului”. Un factorfavorizant al bolilor aparatului respirator [l reprezint` fumat-ul care este un risc crescut de cancer pulmonar. {n privin\anum`rului de fum`tori, Rom@nia se afl` pe locul al patrulea[n Europa, iar 40% dintre tinerii rom@ni practic` acest viciu.Din cauza unor afec\iuni provocate de fumat, [n 2009, [nRom@nia au murit 33.000 de persoane, iar [n [ntreaga lumebolile pulmonare fac anual peste 4 milioane de victime..De asemenea este [n cre]tere inciden\a bolilor renale, [nRom@nia o persoan` din zece are o boal` cronic` de rinichi. {n general, mai afecta\i de boli sunt copiii, dar ]i persoanelev@rstnice. Pe glob 9 milioane de copii mor, [n fiecare an,[nainte de a [mplini 5 ani. {n 2009, Rom@nia a avut o rat` demortalitate infantil` de 1%, 2250 de copii au murit [naintede [mplinirea v@rstei de un an ]i din nefericire aceast` statis-tic` sumbr` ar putea fi dezvoltat`. Sunt numai o parte dinaspectele la care s-au referit, pe larg, [n mod competent, spe-ciali]tii invita\i la dezbatere.Doamna Cristiana G@nd`ciou, medic la Direc\ia de S`n`tatePublic` V@lcea a detaliat cerin\ele unui stil de via\` ordonat,echilibrat, care reclam`, [n esen\`, o alimenta\ie s`n`toas`,mi]care ]i activitate fizic` moderat`, activitate spiritual` ]iodihn`, controlul stresului, evitarea polu`rii etc. La r@nduls`u, doamna Mirela Veleanu, medic de familie, a vorbitdespre bolile aparatului digestiv, insist@nd pe cancerul decolon, [n condi\iile [n care cancerul este una dintre cele maifrecvente ]i mai [nsp`im@nt`toare afec\iuni ale acestui secol.{n context a subliniat c` pentru a preveni problemele diges-tive trebuie respectate cele trei mese ale zilei, mese u]oare,care menajeaz` acest sistem. O alt` tem`, abordat` de domnul Sorin Marciuc, medicortoped la Spitalul Jude\ean V@lcea s-a referit la implica\iileosteoporozei [n patologia v@rstnicului, [n condi\iile [n care20 octombrie a fost declarat` Ziua Mondial` a Osteoporozei.S-a pornit de la faptul c` aceasta este o boal` care [n

Rom@nia afecteaz` peste 40% dintre femei ]i 20% dintreb`rba\i, cu v@rste de peste 50 de ani ]i s-a atras aten\ia c`demineralizarea osoas`, care o caracterizeaz`, se producelent, timp de mai mul\i ani ]i f`r` nici un semn. De asemeneaconsumul crescut de sare ]i de cafein` duce la eliminarea cal-ciului ]i favorizeaz` demineralizarea osoas`. Medicul primar Ion Dinescu, specialist [n boli infec\ioase

s-a axat pe bolilespecifice sezonuluirece ]i a insistatasupra gripei, careafecteaz` anualpeste un miliard depersoane din [ntrea-ga lume ]i cauzeaz`complica\ii precumpneumonia, rinita,sinuzita, bron]ita,

otita sau probleme cardiace. O metod` eficient` de prevenireeste vaccinarea.

De acela]i interess-a bucurat ]ialocu\iunea dom-nului ConstantinIoni\escu, medicprimar oftalmolog,cu o bogat` expe-rien\` profesional`,care sub genericul„ S e m n i f i c a \ i a«Bastonului Alb»”,a tratat proceselede degenerare acristalinului, careafecteaz` vederea ajum`tate dintre per-soanele cu v@rstede peste 60-65 deani, iar glaucomuleste una dincauzele principaleale orbirii. Cea maibun` metod` decombatere const`[n depistarea ]iinstituirea trata-mentului [n faza de[nceput a bolii, pen-tru a-i stopaevolu\ia.{n cadrul dezbaterii

s-a pus un accent deosebit pe faptul c` optimizarea stilului devia\` presupune, printre altele, activitate fizic` ]i mult`

Cristina Gândăcioiu

Constantin Ioniţescu

Ion Dinescu

41

Forum

mi]care. Prof. drd. Nicolae Dinescu,directorul filialei V@lcea a Academiei Olimpice Rom@ne, i-aconvins pe cei prezen\i, f`c@nd apel ]i la exerci\ii fizice sim-ple prezentate de spotive de la Colegiul Na\ional „Mircea celB`tr@n” din R@mnicu V@lcea, c` via\a [nseamn` mi]care ]imi]carea [nseamn` via\`.{n cadrul dezbaterii s-a atras aten\ia c` izolarea social` estemai d`un`toare dec@t fumatul zilnic, dec@t alcoolismul saudec@t lipsa mi]c`rii ]i de dou` ori mai periculoas` dec@tobezitatea. A fost o invita\ie direct` la ac\iunile viitoare

ini\iate deForumul Cultural al R@mnicului ]i Asocia\ia Seniorilor.Organizatorii au pus la dispozi\ia participan\ilor bro]uri, pli-ante ]i alte materiale ilustrative despre necesitatea de a tr`is`n`tos, de la cea mai fraged` v@rst`, iar SanoVita S.R.L. aoferit gratuit paticipan\ilor produse alimentare vegetale.{n concluzie, o defini\ie a secretului unei vie\i c@t mai lungi]i s`n`toase are [n vedere cump`tarea trupului, iubirea sufle-tului ]i [n\elepciunea min\ii.

Gheorghe PANTELIMON

ROM^NIA MARE }I {NV~|~MINTELE ISTORIEI Interviu cu Gheorghe DUMITRAŞCU, istoric, secretar

general al Forumului Cultural al Râmnicului

P. Cichirdan: Care sunt considerentele, după opiniadumneavoastră, că ziua de 1 decembrie este cea maipotrivită pentru a fi sărbătorită ca zi naţională a românilorşi care sunt „motivaţiile” actuale invocate de diferiţiopinanţi, care-i diminuează din semnificaţia sa istorică,

solicitând chiar schimbarea ei cu o altă zi istorică?

Gh. Dumitraşcu: Aşa după cum se cunoaşte, ziua de 1decembrie 1918 reprezintă un moment unic al dezvoltăriinaţionale a României pe care-l sărbătoresc toţi fiii ţării,este ziua care îndeamnă la reflect şi cinstiri, fiind şi unprilej de manifestare a bucuriei şi a solidarităţii în jurulunor idealuri şi obiective comune tuturor. Această zi con-stituie un îndemn la rememorare, dar şi la un mers înainte

al naţiunii noastre. Mi se pare o mare impietate punerea îndiscuţie a celei mai mari izbânzi din toata istoria românilorşi dislocarea ei din semnificaţia istorică unică, aducând-oîn planul unei zile friguroase din punct de vederemeteorologic sau că nu reprezintă „nimic” pentrugeneraţia tânără. Lipsită de temei mi se pare şi ideea că arfi bine s-o sărbătorim primăvara, de 9 sau 10 mai, zilesimbolice pentru istoria modernă a României, sau într-oaltă zi, numai să fie un anotimp frumos...(sic). A vorbidespre o noua schimbare a acestei zile sau a imnuluinaţional nu este nici firească şi nici favorabilă bunuluimers al ţării. Cred că este bine să învăţăm să ne sărbătorimziua naţională, să respectăm şi să iubim, să ne bucurăm deea şi să avem grijă ca generaţiile următoare să crească înstima şi preţuirea ei aşa cum fac vecinii noştrii şi altepopoare de pe mapamond.

Pentru a răspunde mai concis la această întrebare,1 Decembrie trebuia să rămână din cel puţin trei motiveZiua Naţională a României. Mai întâi, reprezintă un mesajde aducere aminte şi pentru generaţiile următoare, că în1918 toate provinciile româneşti au acţionat la unisonpentru unire şi de aceea marile puteri nu au putut să leignore voinţa.

În al doilea rând stau mărtuirie monumenteleînchinate celor care au plătit cu viaţa pentru a se naşteRomânia Mare, mai ales că în aproape toate localităţileţării există mărturii dăltuite în piatră sau bronz pe care sunttrecuţi numele celor pieriţi în primul război mondial,pentru războiul de reîntregire a neamului cum spune N.Iorga.

În al treilea rând, 1 decembrie 1918 a rămas unideal din nefericire, pierdut dar nu abandonat, plătit scump

Sorin Marciuc

Mirela Veleanu

Nicolae Dinescu

Forum

42

cu zeci de mii de vieţi în al doilea război mondial, idealcare, desigur, va fi împlinit într-un alt context istoriceuropean de alte generaţii cu dragoste de ţară şi de neam.

P. C. Cum a fost posibil „miracolul de la 1 Decembrie1918?

Gh. D. ÎnfăptuireaRomâniei Mari a fost unact de dreptate a istorieicare, a fost posibildatorită unui crez secularfăptuit de unitatea şiconştiinţa naţională aromânilor cu ajutorulunei conjuncturiinternaţionale favorabile.Faptul că a avut şansa, cala sfârşitul PrimuluiRăzboi Mondial, să seafle în tabăraînvingătoare, în situaţia în care imperiul rus s-a prăbuşit,în 1917, imperiul turc încetase să mai existe încă din 1912,iar imperiul austro-ungar s-a descompus în 1918, înaceastă situaţie, România a putut să se întregească, visîmplinit, pentru care a plătit un tribut greu de sânge întimpul războiului. În acest context trebuie amintit şiineditul din istorie, şi anume, dreptul la autodeterminare alnaţiunilor. Aşadar, într-o conjunctură extrem de„norocoasă”, unirea s-a putut realiza.La conjunctura internaţională favorabilă s-a adăugat şi oevoluţie internă de mult pregătită şi finalizată prin voinţaplebiscitară a românilor de unire, voinţă ce s-a hotărât laChişinău, la 27 martie 1918, la Cernăuţi, la 28 noiembrie1918, şi la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918.Unirea a fost posibilă şi datorită contribuţiei inteligente şiraţionale a marilor oameni politici pe care România i-aavut în acea perioadă atât în Vechiul Regat cât şi în cele-lalte provincii istorice Basarabia, Bucovina şiTransilvania.

P. C. Care a fost rolul armatei române la înfăptuireaactului Unirii?

Gh. D. Credem că se face o greşeală când Marea Unireeste prezentată ca o consecinţă a participării României laPrimul Război Mondial. Unirea Basarabiei, Bucovinei şi aTransilvaniei (împreună cu Banatul) cu Vechiul Regat nua fost rezultatul unei acţiuni militare, ci acte eminamentepolitice, prin care, în virtutea dreptului la autodeterminare,structuri reprezentative şi democratice au exprimat laChişinău, Cernăuţi şi Alba Iulia voinţa de unire cu ţara.Armata română s-a manifestat drept o forţă unionistă inte-grându-se în marele efort al naţiunii române pentrurealizarea unităţii naţionale. În anii 1916-1917 forţelemilitare româneşti au luptat, rezultând izbânzi dar şi

eşecuri, pentru materializarea idealului de unitate.Adversarii statului naţional unitar invocă prezenţa armateiromâne care, susţin ei, a impus votul de unire cu România.În realitate, atât în Basarabia cât şi în Bucovina, armataromână nu a intervenit în deliberările Sfatului Ţării şirespectiv Congresului General al Bucovinei, ci aîmpiedicat o minoritate violent bolşevică, în Basarabia, şiseparatist-ucraineană, în Bucovina, să stopeze liberaexprimare a voinţei populaţiei. La Alba Iulia, după cum seştie, nu s-a aflat nici un soldat român în ziua de 1decembrie 1918. Armata română a acţionat pentruapărarea actelor de unire, formând, aşa după cum spuneaNicolae Iorga, „un cordon de baionete” în jurulreprezentanţilor naţiunii care şi-au putut exprima astfelopiniile.Aşadar, România Mare nu s-a născut nici prin acţiunimilitare, nici prin voinţa Antantei: tratatele de pace dinanii 1919-1920 nu au făcut decât să confirme ceea ce sehotărâse la Chişinău, Cernăuţi şi Alba Iulia.

P. C. Cum se poate explica prăbuşirea României Mari înanul 1940?

Gh. D. După cum se ştie, în rândul clasei politice secreease o psihoză potrivit căreia unitatea naţională abiacâştigată, era considerată ireversibilă, adică veşnică.Ameninţarea revizionistă era astfel subestimată. Acesthiperoptimism afişat de autorităţi şi de opinia publicăromânească a contribuit la atrofierea spiritului de iniţiativăîn contracararea propagandei revizioniste.Aşadar, eroarea clasei politice româneşti din perioadainterbelică a fost să confunde legitimitatea cuireversibilitatea, altfel spus, să creadă că dacă RomâniaMare era legitimă din punct de vedere istoric, ea deveneaautomat eternă. În loc să consolideze în profunzime MareaUnire, prin integrarea armonioasă a noilor provincii (maiales a Basarabiei) şi să întărească capacitatea de apărare aţării, clasa politică s-a aruncat iresponsabil în competiţiimeschine pentru putere şi a lansat securitatea frontierelorpe seama alianţelor şi pe speranţa că „marii noştri aliaţi”ne vor apăra.Din nefericire, de astădată, „factorii externi” au fostdeterminanţi în evenimentele care au condus la a douaconflagraţie mondială: agresivitatea revizionistă aGermaniei, Italiei şi Ungariei, precum şi politica extremde concesivă a Franţei şi Angliei. Acestora li s-au asociatdin plin factorii interni: instabilitatea politică, corupţia,apariţia elementelor extremiste, slăbirea forţelordemocratice româneşti.Privitor la „factorul intern”, amintim că, după 1918,România a devenit o ţară de mărime mijlocie în Europacu o suprafaţă de 295.049 kmp, situându-se pe locul 10 înEuropa. În privinţa populaţiei se situa pe locul 8, cu 18milioane de locuitori. După 1918 potenţialul economic alRomâniei a crescut considerabil. Sistemul politic acunoscut profunde mutaţii în sens democratic, iar evoluţia

Regele Ferdinand

43

Forumsocietăţii româneşti a avut la bază „marile reforme” ce auimpulsionat România spre progres. Clasa politicăromânească ce realizase România Mare nu mai eraaceiaşi. În cei 22 de ani de existenţă a României Marilucrurile s-au schimbat substanţial. România şi-a dublatatât populaţia cât şi teritoriul. De asemenea, odată curevenirea teritoriilor istoriceromâneşti în vechea „matcă” s-auridicat probleme majore care eraunecunoscute clasei politice.Astfel, s-au creat problemepsihonaţionale foarte serioase(etnia maghiară), au apărut prob-leme sociale majore, luptapolitică şi corupţia au semănatconfuzie şi dezolare în rânduloamenilor astfel încât clasapolitică românească nu a putut săfacă faţă situaţiei, s-a comportatslab şi iresponsabil în preajmacelui de-al doilea război mondial.Constantin Argetoianu, şi el cumulte păcate în guvernarea sa, darde o sinceritate aproape cinică,nota în jurnalul său personal, la 1ianuarie 1936, despre unelecarenţe grave pe plan intern:„Între cele patru graniţe ale ţării şipână sus, totul e numai corupţie –singurul lucru organizat înRomânia Mare e jaful şi şperţul”.Cu asemenea practici nu se puteasă nu ajungi la catastrofă.

P.C. Iată, elemente de atunci,valabile şi astăzi, dar care era imagineaRomâniei în perioada interbelică, peplan extern?

Gh. D. Cât priveşte imagineaRomâniei pe plan extern întâlnim opropagandă defavorabilă ţării noastre.În timp ce propaganda Ungariei înstrăinătate se desfăşura pe un frontlarg, atât în Europa, cât şi în SUA,propaganda României era aproapenulă.Călătorind adesea în străinătate, N.Iorga a sesizat care era imagineaRomâniei: el constata că o parte dinromânii care călătoreau în străinătatemergeau la ziarele străine pentru a face opoziţieguvernului de la Bucureşti, că atât oficialităţile cât şipersoanele particulare nu-şi puneau problema unei reale şiutile propagande externe. Mai mult decât atât, este un faptcă, de fiecare dată campania de răsturnare a guvernului

României începea în străinătate, liderii partidelor deopoziţie făceau declaraţii fulminante, afirmând căguvernul de la Bucureşti promova o politică dictatorială,era urât de cetăţeni, că ţara se află în preajma războiuluicivil şi că pentru „liniştea Europei” acel guvern trebuiaînlăturat fără întârziere. Este lesne de înţeles cu ce imagine

rămânea publicul din străinătatedespre România în urma uneiasemenea „propagande”. Înfapt, românii înşişi au contribuitla conturarea unei imagini ne-gative asupra României, careapărea în ochii opiniei publiceeuropene şi americane ca unstat măcinat de grave conflicteinterne, nesigur, fără un echili-bru interior.La imaginea noastră externădefavorabilă s-a adăugatdeficitul de pregătire armată. Înperioada interbelică, cele maiveroase afaceri s-au făcut peseama dotării armatei noastre.Dincolo de discursurile rostite laocazii festive, realitatea arată căpregătirea şi înzestrarea armateiromâne au fost deficitare.În sfârşit, aş menţiona căînverşunarea partidelor politicede a-şi urmări interesele egoistea condus la pierderea sauminimalizarea interesului

naţional. Astfel, pe plan european s-a acreditat ideea că România este unstat nesigur, care nu se poateconsolida deoarece şi-a extins preamult graniţele, idee alimentată sis-tematic prin propaganda extrem devirulentă a guvernelor revizioniste,în special a celui de la Budapesta,care cerea să se facă „dreptate”Ungariei. Cum a înţeles guvernulacestei ţări dreptatea s-a văzut înodiosele crime săvârşite în 1940 şiulterior în nord-vestul Transilvaniei,cărora le-au căzut victimă mii deromâni. Ele dau măsura rezultateloracestei propagande revizionisteîmpotriva României, pe careoamenii noştri politici nu au con-tracarat-o la timpul potrivit.

În memoriile sale, fostul diplomat român Raoul Bossyscrie despre pierderea Transilvaniei prin dictatul de laViena (30 august 1940): „În modul acesta, mişeleşte, prinfraudă şi surprindere, ca de tâlhari în miez de codru, a fostvremelnic ucisă România Mare, mai întâi de Stalin, apoi

Tri

ptic

ul b

rânc

uşia

n de

la

Târ

gu J

iu î

nchi

nat

eroi

lor

din

Pri

mul

Răz

boi

Mon

dial

54

Forum

44

de Hitler şi Mussolini prin uneltele lor, Ribentrop şiCiano”. Rândurile diplomatului român exprimă opinia ceamai larg răspândită despre cauzele dispariţiei RomânieiMari: contextul internaţional defavorabil, jocul de intereseal marilor puteri au dus la izolarea politică şi militară aRomâniei, apoi la amputarea teritoriului ei. Aşadar,factorii externi care au acţionat exclusiv şi decisiv!

La uciderea României Mari o anume contribuţieau avut-o şi factorii interni. În acest sens, un alt politicianprof. Ion Fodoreanu consemna în jurnalul său o altăexplicaţie a prăbuşirii frontierelor româneşti în anul 1940.Iată ce consemna el: „Neamul românesc este sfârtecat devecinii duşmani (...). Totuşi nimeni nu se mişcă, nimeni nuprotestează, noi singuri ne zbatem (...). De ce aceastămuţenie în jurul nostru? Nu din cauza împrejurărilorexterne. Ci pentru că suntem nevrednici, pentru că nemerităm soarta, pentru că suntem vinovaţi cu toţii, până laultimul, de nenorocirile noastre. Care este vina noastră?Este de căutat chiar în concepţia noastră de viaţă. Scopulvieţii noastre era huzureala, luxul, trândăvia,destrăbălarea. Cărările vieţii noastre erau chiulul,şmecheria, învârteala, favoritismul, nepotismul, furtul.Am fost narcotizaţi, prin şcoală şi propagandă naţională,cu idei prea frumoase despre virtuţile neamului nostru, pecare le-am luat de bune şi adevărate, le-am pus la căpătâi,le-am atârnat la butonieră sau la pălărie, le-am fluturat învânt cu ocazia sărbătorilor naţionale, dar am continuat sătrăim şi să fim cu totul altfel decât ne afişăm. Şi într-o ziminciuna în care am trăit s-a răzbunat, iluziile s-auprăbuşit şi noi am rămas atât cât eram, aşa cum meritam:nişte nemernici uitaţi în voia sorţii”.

Explicaţia profesorului este la antipodul celei adiplomatului: el explică prăbuşirea României Mari prin„carenţele multe şi grave ale societăţii româneşti dinperioada interbelică”.

P. C. Doamne ce carenţe, ce spunea Ion Fodoreanutrebuie transmis celor, care, după revoluţie, mai ales după2000, au condus ţara!... Cu o astfel de imagine Românianu mai prezenta credibilitate internă, iar de aceasta a prof-itat factorul extern?

Gh. D. Desigur. Pedeapsa pentru această condamnabilăpolitică a venit în 1940. Prinsă între doi coloşi totalitari –Germania şi URSS - România avea de ales între soluţiaonoarei – apărarea cu preţul sacrificiului suprem alegitimităţii sale şi soluţia capitulării.

Dezorientată, intrată în panică, incapabilă de ges-tul eroic atât de necesar, clasa politică a ales soluţiacapitulării, motivându-şi hotărârea prin fluiditatea situaţieişi sperând că, la sfârşitul războiului, democraţiile occiden-tale vor restabili România Mare. După doar 22 de ani deexistenţă, statul naţional român în graniţele sale fireşti aîncetat să mai existe fără ca nimeni să schiţeze un gest înapărarea lui. Ceea ce se zidise cu trudă şi sângelegeneraţiilor de români s-a năruit în mai puţin de trei luni

(iunie-septembrie 1940).P. C. Domnule profesor, după părerea dumneavoastră,cine credeţi că poartă răspunderea pentru dezastrulteritorial şi tragedia românească ce a urmat?

Gh. D. Răspunderea o poartă cercurile politice care n-aufost capabile să prevină un asemenea dezastru. De fapt calculele politicienilor români nu s-au împlinit:democraţiile occidentale – Marea Britanie şi SUA – aurecunoscut lui Stalin toate anexiunile teritoriale deveniteposibile, graţie cooperării cu Hitler (Basarabia, nordulBucovinei şi ţinutul Herţa s-au aflat printre ele). Dar nunumai atât: Londra şi Washingtonul au recunoscutapartenenţa României la sfera de dominaţie a URSS şi aufavorizat astfel comunizarea/socializarea acestei ţări.

P.C. Iar acum să poposim în contemporaneitateageneraţiei noastre. A existat vreo şansă, într-un contextextern favorabil în anii de tranziţie de după ’89, să fieposibilă eliminarea consecinţelor Pactului Ribentrop-Molotov pentru România?

Gh. D. După opiniile unor renumiţi istorici şi analiştipolitici se acreditează ideea că prăbuşirea comunismului şidestrămarea Uniunii Sovietice au oferit o şansă istorică deeliminare a consecinţelor Pactului Robentrop-Molotov. Separe că guvernarea din anii 1990-1991 a ratat marea şansăistorică de a vedea fosta R.S.S. Moldovenească revenită laPatria–mamă.

Guvernarea ulterioară, din anii 1996-2000, a mersmai departe. Prin „ruşinosul” Tratat cu Ucraina – 2 iunie1997 – a abandonat Ucrainei teritorii româneşti (nordulBucovinei, nordul şi sudul Basarabiei, ţinutul Herţa şiInsula Şerpilor), asupra cărora Kievul nu avea nici undrept istoric.

Tratatul parafat cu Republica Moldova, lipsit decondamnarea explicită a Pactului Ribentrop-Molotov şiacceptând implicit, teza sovietică a unei etnităţimoldovene, deosebită de poporul român, a subminat, la felde greu ca şi Tratatul cu Ucraina, ideea de legitimitate aStatului Naţional Român, aşa cum a existat el între anii1918 şi 1940.

Lipsa de fermitate dar şi de competenţădiplomatică, teama de a nu supăra pe „CINEVA”, lipsa dedemnitate şi, credem că între aceste slăbiciuni cuconsecinţe nefaste pentru personalitatea şi prestigiulnaţiunii române, se pot adăuga şi deteriorarea şi pierdereasentimentului naţional în provinciile româneşti.

Pasivitatea, resemnarea cu care opinia publică areacţionat la Tratatul cu Ucraina şi la cel cu Moldova esteun semn că sufletul naţiunii noastre se află în suferinţă.Guvernanţii din 1940 au avut măcar scuza că erau prinşiîntre Stalin şi Hitler, cei din 1944-1947 (care au semnatarmistiţiul cu URSS şi, respectiv Trataul de Pace) că ţaraera sub ocupaţie sovietică. Dar după 1989? Dorinţa de aplăcea Moscovei, apoi dorinţa de a plăcea Wshingtonului

Forum

45

şi NATO au făcut pe deţinătorii puterii de la Bucureşti sălezeze grav interesul naţional al României.

Guvernanţii noştri, indiferent de apartenenţapolitică, continuă tradiţia funestă a ploconelii la Poartă, laPetesburg, la Viena, la Berlin, la Bruxelles etc. Să placăstrăinilor, nu poporului din care provin, aceasta esteobsesia lor.

Domnule Cichirdan, de la clasa politică,reformată în spirit naţional, patriotic, nu este nimic deaşteptat. Statul Naţional Român nu mai trăieşte în cugetuldemnităţii naţionale. Altă generaţie sau alte generaţii vortrebui să-şi asume restaurarea în „chip european” precumfac şi alte state din acelaşi spaţiu. Dar, pentru aceasta, noi,acei anonimi de aici, şi alţii, care simţim şi gândimromâneşte, trebuie să le pregătim drumul în modresponsabil şi în chip european.

P. C. Ce părere aveţi de modul cum a fost şi estesărbătorită Marea Unire a Românilor în anii de după1989?

Gh. D. De fapt, exemplele istoriei ne confirmă că politi-ca a folosit istoria ca un vârf de lance, în interes de partidsau de grup, pentru a „sensibiliza” electoratul şi pentrua-l deturna de la realităţile cotidiene. Astăzi, RomâniaMare nu mai există. Pe harta Europei fiinţează România şiRepublica Moldova. Românii trăiesc o mare dramă:această alienare, această fractură de sărbătoare naţionalăconstituie o mare suferinţă morală pentru noi. Soluţia defederalizare a Moldovei, preconizată de Rusia şi forţeleoculte, conduce la dilatarea timpului în detrimentulrealizării Unirii în alte condiţii istorice. Indecizia politicăa făcut să nu profităm de momentele favorabile pentruapropierea românilor de dincolo de Prut, iar astăzi neconfruntăm cu o mare ofensivă împotriva istoriei şi aconştiinţei naţionale a poporului român din interior şiexterior care, produce multă derută. Conţinutul ma-nualelor de istorie exclude tot mai mult evenimentele şivalorile noastre din ecuaţia istorică: orele de istorie sereduc drastic iar consecinţele sunt deja şi vor fidevastatoare pentru demnitatea naţională, iar şcoala îşipierde pe zi ce trece menirea de a conserva moştenireavalorică şi istorică. Cel mai eficient mod de a distruge unpopor este să-i desfiinţezi cultura şi învăţământul.

Asistăm neputincioşi la un mare asalt la conştiinţaşi unitatea naţională în favoarea procesului deGLOBALIZARE, de aceea trebuie să ne păstrăm în acestproces, extrem de alunecos, valorile şi memoria istorică,aşa după cum fac toate statele U.E. şi ale lumii. Dacărenunţăm la conştiinţa şi unitatea naţională, atunci terţeforţe oculte, cu sprijinul fabulos al unor mercenari dininterior, ne vor folosi ca instrumente în ideea de a neîndepărta de noi înşine.

Gestul Forumului Cultural al Râmnicului de aorganiza periodic dezbateri de acest gen pe teme extremde spinoase, şi de a lua atitudine faţă de asemenea

„rătăciri”, este o dovadă că românismul renaşte continuuşi forţele răului vor fi îndepărtate şi va triumfa sănătateamorală şi civică a acestei naţiuni într-o „Europă apopoarelor” şi nu într-o „Europă a tuturor”.

P. C. Domnule Dumitraşcu fiind în decembrie şi la 20de ani de la Revoluţie spuneţi-ne ceva despre momentul„decembrie 1989”... personal sunt curios; am concepţiilemele... cum poţi fi revoluţionar „astăzi”, fără să fi fost şi„ieri”?...mă refer la fapte! Până să fie arestat NicolaeCeauşescu la urcarea în elicopter, cu câteva zile înainte,chiar nu s-a întâmplat nimic? Noi la Hervil ne pregăteamsă încasam nişte prime nemaivăzute pentru realizările laexportul de hidraulică în Germania!...Toţi banii i-am donat„Revoluţiei”...2 milioane lei! ...Ăştia de astăzi, care auprofitat, nu trebuia să ne dea ei, acum, nouă?... Totuşi,atâţia revoluţionari cu adeverinţă şi colosali debogaţi...Măcar o diplomă? ...Este adevărat că se vorbea deo nouă platformă politică sau chiar de un partid paralel?

Gh. D. Înţeleg interesul dumneavoastră pentru zileledinaintea momentului 21-22, deşi, după 20 de ani nu credcă mai are importanţă... Pentru cititorii dumneavoastră,însă, putem consemna câteva date asupra momentuluipremergător, însemnări extrase dintr-un jurnal intim...consemnate de un istoric. Cu toţii ne aducem aminte de starea de spirit tensionatăstimulată de evenimentele ce se petreceau pe plan extern,în sistemul socialist; o stare încordată propice unei„schimbări”...Întâlnirile dintre cunoscuţi şi prieteni consti-tuiau prilej de dezaprobare a siuaţiei grele în care se zbăteapopulaţia...dictatura era evidentă. Pe 14 decembrie a fostultima instruire la nivel de judeţ cu cei peste 280 deprofesori de ştiinţe sociale (istorie, filozofie, sociologie...)pe care am condus-o împreună cu d-na P. Cernătescu. Pe16 decembrie a avut loc a doua şedinţă a propagandiştilorde la învăţământul ideologic (300-350 persoane), ţinută laCăciulata, şi unde un profesor univ. ne-a vorbit despre„izolarea României” (textul este mai dezvoltat n.n), desprecontroversatele reforme ale lui Gorbaciov etc.Participanţii au pus întrebări „curajoase” care se„dovedeau răspunsuri clare despre evoluţia României însistem”. Într-o pauză, într-un separeu, unde am fost invitatşi eu, cel de la Bucureşti, ne-a înfăţişat fără rezerve„politica greşită pe care o duce Ceauşescu, de izolare”;printr-o vorbire codificată ne-a spus că se pregăteşte„ceva”, că „intelecualitatea din Bucureşti este pregătită”.Pe 17 decembrie, ora 10, a avut loc o întâlnire„profesională” cu şase profesori, o discuţie discretă şiindividuală, cu fiecare, în scopul de a se forma un„nucleu” gata pregătit pentru a se interveni la o eventuală„schimbare” . Scopul nucleului format era de a se crea oreţea în localităţile judeţului, fiecare persoană trebuind să-şi creeze un nucleu de trei persoane...se preconiza o„structură clandestină” şi care pe principiul transmiterii deinformaţii (codificate) „om la om” nu putea fi sesizată de

46

Forumsecuritate. Centrul nucleului era la Râmnicu Vâlcea şiaştepta semnalul de la Bucureşti pentru o eventuală„protestare în stradă”. Iniţial din această reţea cu centrul laInspectoratul şcolar au făcut parte: Ion Popa, Gh.Dumitraşcu, Marin Simeanu, Ion Stanca, Gh. Pavel...discuţii de acest gen, purtându-se şi cu profesoriiTeodorescu-Ghioroiu, Iulian Postelnicu-Stoileşti, NicolaeCiurea-Genuneni, Aurel Popa-inspectorat, prof.Boghianu-Bălceşti, Ilie Mihai-Boişoara... Da, se fixaseziua de Crăciun (1989) să constituim clandestin oformaţiune politică: o continuare tradiţională a unei filialea PNŢ sau PNL: cu proces verbal, cu semnături...Acest nucleu a rămas în stadiul de pregătire, în eveni-mentele 21-22, neavând nici un impact sau efect,„revoluţia” luând un caracter de masă...Despre acest „gestinoperant” a avut ştiinţă şi juristul Constantin Dirinea.

P. C. În final, domnule profesor Gheorghe Dumitraşcu,ce mesaj transmiteţi vâlcenilor cu prilejul sărbătoririi

Marii Uniri, care este şi ziua naţională a tuturorromânilor?

Gh. D. Pentru că am la îndemână volumul „Însemnărilezilnice” ale reginei Maria, mi se pare extrem desemnificativ următorul fragment pe care îl rostea, atunci,la 1 decembrie 1918, prima Doamnă a României: „Faceţica timpul nostru să fie cumpătat, faceţi ca imnurilebiruinţei noastre să fie cântece de slavă către Domnul.Visul nostru de aur s-a împlinit mai presus de cutezanţanădejdilor noastre. Peste suferinţa de ieri se înalţă steaualuminoasă a viitorului noastru. Sunt regină peste o ţarămică, o ţară rară, dar o ţară pe care o iubesc. Aş vrea ca şialţii să o iubească aşa cum o iubesc eu”.

Şi Mihai Eminescu, acum 142 de ani, când aveanumai 17 ani, îşi dorea o nouă soartă a României în poezia„Ce-ţi doresc eu ţie dulce Românie...” adică, „fii tăitrăiască numai în frăţie...”

TRĂIM CONVENŢIONAL ŞI JUDECĂMCOMPARATIV

Drama omului este aceea că eleste condamnat să trăiască

înainte de a judeca viaţa şi să meargă înainte de a-şi alegecalea. În mod normal, viaţa noastră depinde exclusiv devoinţa noastră, de hotărârile pe care le luăm. Problema esteînsă cât de conştienţi suntem atunci când luăm o anumităhotărâre şi, mai ales, cât de conştienţi suntem deconsecinţele reale, nu presupuse, ale acelei hotărâri,consecinţe care în mod inexorabil ne vor influenţa ulteriorviaţa. Şi astfel suntem nevoiţi să trăim convenţional şi săjudecăm comparativ.Reamintim:– convenţonal, adj. = stabilitprin convenţie, acceptat printradiţie, dar şi artificial,nenatural, prefăcut, factice;– comparativ, adj. = bazat pecomparaţie, pe stabilirea deraporturi între diferitefenomene.

Aşadar, convenţiisunt normele de convieţuiresocială, legile statului,contractele între părţi ş. a. m.d., care sunt transpuse îndocumente juridice, dar şiunele cutume după care sedesfăşoară viaţa unei persoane sau a unui grup de persoanecare acceptă cutumele respective. Exemple de astfel decutume ( cu sensul de norme de drept nescrise):

– limba sau, mai exact, limbajul;– tradiţiile;

– moda;– obiceiurile profesionale (atitudinea faţă de muncă,

modul în care majoritatea înţelege să activeze în plan profe-sional), politice, culinare, sexuale etc.Când spunerm „carte” ştim că s-a convenit demult asupraobiectului care să se cheme astfel. Când spunem„pluguşorul” ştim că termenul acesta defineşte obiceiulcopiilor de a colinda în noaptea de Anul Nou. Auzim des înultimul timp afirmaţii (cretinoide) de tipul: „Cutare (deobicei vreo fufă semianalfabetă, în realitate) este în

tendinţe”, cu sensul că„este în pas cu moda”. Îngeneral, noi românii amridicat la rang de artăfaptul de a ne face cămuncim, iar cel care într-adevăr munceşte estesocotit… prost! Ei bine,asta a devenit o cutumăcare deja a început să-şiarate roadele (nefaste!).Nu degeaba Petre Ţuţea afăcut următoarea remarcă(genială): „Aflatul întreabă este metodă delucru la români!”.Libertatea câştigată după

decembrie 1989 a fost sub multe aspecte şi una prostînţeleasă. Astăzi este normal să umbli în fundul gol pestradă, să apari la televizor tot aşa, să cânţi pe scenă fărăchiloţi şi, fireşte, foarte sumar acoperită („îmbrăcată” ar fifost mult spus – vezi cazul ucrainiencei care a câştigat

Marian PĂTRAŞCU

Marian Pătraşcu „culegându-şi” articolele publicate de-a lungul vremii

Forum

47

ultimul Eurovision), să faci sex şi nu dragoste şi de preferatla grămadă şi… cum se nimereşte, să naşti la… 12 ani etc.Dar în materie de dragoste şi sex n-a fost întotdeauna aşa.Iată ce mărturisea prinţul Salina pe la 1860: „Cum aş puteasă mă mulţumesc cu o femeie care în pat îşi face cruceînainte de fiecare îmbrăţişare şi care, apoi, în clipele de maredăruire nu ştie să spună decât: <<Iisuse Hristoase>>? Şaptecopii am avut cu ea, şapte! Şi nu i-am văzut niciodatăburicul! Drept e asta?”.

Aşadar, convenţiile, de orice natură ar fi ele pot fibune sau rele, drepte sau nedrepte (pentru alţii decât cei carele-au stipulat), morale sau imorale etc. Toate au o „perioadăde valabilitate” după care sunt înlocuite cu altele, dinnefericire, nu neapărat mai bune, mai drepte sau mai morale.Iată, dacă în vechiul testament exista principiul/convenţia„ochi pentru ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”, ei bine,acel principiu era mai moral decât cel de azi, care poate fiformulat astfel: „amândoi ochii pentru unul şi toţi dinţiipentru unul”. Tragic este că multe dintre convenţiile epociiactuale sunt de fapt adevărate vicii care stau la bazadecăderii morale actuale. „Boala o avem în suflet, este oadevărată epidemie de meningită morală” – spunea OctavianGoga la 1916, care mai remarca: „Piramida noastră socialăeste morbidă: vârful – bolnav de sifilis, temelia – depelagră!”. Aţi observat, cred, că toate judecăţile noastre de valoare suntrelative? Nimic din viaţa omului nu este absolut deşi artrebui să fie cel puţin Dumnezeu. Cel mai bun exemplu înacest sens sunt unităţile de măsură. Aceste standarde demăsurare a cantităţilor fizice sunt toate nişte… convenţii.Iată cum este definit kilogramul – unitatea de măsură pentrumasă (confundată de cele mai multe ori cu greutatea): „estemasa kilogramului-prototip internaţional adoptat ca unitatede măsură la Conferinţa Generală de Măsuri şi Greutăţi dinanul 1889”. Kilogramul este singura unitate de măsură dinSistemul Internaţional definită încă pe baza unui obiect fizic.Într-adevăr, definiţia de mai sus este remarcabilă prin…ambiguitate! Ea duce cu gândul total neştiinţific că cineva aluat o piatră de pe caldarâm şi ar fi hotărât – pe ce bază? –că acela este standardul de evaluare a masei unui corp fizic.Lucrurile nu stau totuşi chiar aşa. Prototipul a fostconfecţionat în anul 1880 dintr-un aliaj de 90% Pt (platină)şi 10% Ir (iridiu). O definiţie cât de cât ştiinţifică a kilogra-mului ar putea pleca de la faptul că masa unui mililitru, ml(sau centimetru cub, cm3) de apă pură la 4˚C şi presiunea deo atmosferă, este de o mie de ori mai mică decăt 1 kg. Darstaţi, am dat peste alte trei unităţi de măsură – mililitrul,gradul Celsius şi atmosfera, care la rândul lor sunt totconvenţii (nu are rost să le dăm definiţiile aici căci am finevoiţi să mergem cu ele din aproape în aproape lungindinutil prezentul material).

Vom da totuşi un ultim exemplu care ni se pare sem-nificativ pentru ceea ce dorim să transmitem prin materialulde faţă: metrul. Acesta este definit ca fiind „lungimea egalăcu 1 650 763,73 lungimi de undă în vid ale radiaţiei carecorespunde tranziţiei între nivelele 2p10 şi 2d5 ale atomuluide kripton 86 (Kr86)”. Haluncinant, nu? Da, dar numaipentru nespecialişti! Cum s-a ajuns aici? Metrul, ca şi

kilogramul a fost iniţial o convenţie bazată tot pe un obietfizic, metrul-standard sau metrul-prototip, ales, se înţelege,tot la întâmplare. Nevoia de a-l defini mai ştiinţific a dus maitârziu la formularea de mai sus, aparent aiuritoare, cumadică – 1 650 763, 73? Ce fel de număr este acesta, nu seputea găsi unul cu o valoare rotundă? Uite că nu (şi nuinsistăm de ce)! Interesant este faptul că dacă toatekilogramele-prototip şi metri-prototip ar dispărea din lume,acum nu ar fi nicio problemă! Ştiţi de ce? Nu vă spunem,gândiţi-vă, e simplu! E ca în cazul focului: la început atrebuit să fie păzit pentru a nu se stinge, dar după ce omul adescoperit cum poate să-l provoace, nu a mai fost nevoie deasta.

Cum am ajuns aici? Cum am ajuns să trăimconvenţinal şi să judecăm comparativ? Din cauza păcatuluioriginar – neascultarea. Dumnezeu le-a cerut primiloroameni de pe Pământ aşezaţi întru nemurire în grădina Eden,un singur lucru care implica voinţa lor, judecata lor,conştiinţa lor: să nu mănânce din pomul cunoştinţei bineluişi răului căci în ziua în care vor mânca vor muri! Şi aşa s-aşi întâmplat – primii oameni au încălcat convenţia cuCreatorul iar moartea a intrat în om! Vă gândiţi vreodată căpentru a aprecia binele avem nevoie de rău? Că pentru aaprecia sănătatea avem nevoie să fim bolnavi? Poate uneorişi doar unii dintre noi – da, dar cei mai mulţi – nu! Noioamenii avem aproape în permanenţă tendinţa de a necomporta în viaţă ca şi cum am fi nemuritori. Mare eroare!

Şi apoi cum apreciem lucrurile? De exemplu ce estefericirea? Ei, da, fericirea are cu totul alt sens pentru fiecaredintre noi: pentru un beţiv fericirea constă în avea ce bea,pentru un afemeiat fericirea constă în a avea cât mai multefemei (pentru sex, nu pentru dragoste), pentru un om mândrufericirea constă în recunoaşterea de către ceilalţi a meritelorsale, de cele mai multe ori închipuite, în a avea putereaasupra celorlalţi. Dar… nu mândria l-a pierdut pe Lucifer şineascultarea pe Adam?

Da, trăim convenţional şi judecăm comparativ…Din păcate!

Doina Migleczi regizorulpiesei „AlexandruLăpuşneanu” de la

Teatrul Ariel

Forum

48

FORUMUL CULTURAL AL RÂMNICULUIRâmnicu-Vâlcea, str. Calea lui Traian nr. 129, CF 14286558, e-mail : forumulcultural@yahoo.com

Telefon: 0250734408

PRINCIPALELE ACTIVITĂŢI ORGANIZATE DE FORUMUL

CULTURAL AL RÂMNICULUIÎN ANUL 2010

• Simpozion cu tema: „Contribuţia marilorpersonalităţi politice şi culturale la înfăptuirea statuluinaţional român modern”.- 22 ianuarie 2010, la Serviciul Judeţean Vâlcea alArhivelor Naţionale

• Adunarea generală anuală de dare de seamă. S-audezbătut Raportul activităţii desfăşurate în anul 2009 şiProgramul manifestărilor cultural-ştiinţifice din 2010. S-auînmânat premiile acordate de Forumul Cultural alRâmnicului unor instituţii şi personalităţi ale vieţii ştiinţifice,culturale şi artistice, pentru activitatea deosebită, desfăşuratăîn anul 2009.- 10 martie 2010, la Biblioteca Judeţeană „AntimIvireanul” Vâlcea.

• Dezbatere ştiinţifică: „Încălzirea globală – oproblemă controversată”.- 22 martie 2010, la Biblioteca Judeţeană „AntimIvireanul” Vâlcea.

• Activităţi complexe organizate de Primăria OraşuluiBăile Govora, Forumul Cultural al Râmnicului şi alteinstituţii de cultură din judeţ pentru marcarea împlinirii, decătre preotul şi arheologul Gheorghe Petre Govora, a vene-rabilei vârste de 100 de ani.- 27 aprilie 2010, la Băile Govora

• Lansarea cărţii „Destinul Generalului”, dedicatăactivităţii generalului de brigadă în retragere Nicolae Mazilu.Autor: Col. Prof. univ. dr. Mircea Vladu- 6 mai 2010, la Centrul de Instruire pentru Geniu,EOD şi Apărare CBRN „Panait Donici” din Râmnicu Vâlcea.

• Colocviu ştiinţific cu tema: „Râmnicul – tradiţie şimodernitate” - ediţia a VI-a, în cadrul complexului demanifestări organizate de Primăria Municipiului RâmnicuVâlcea sub genericul „Ziua Râmnicului” (20 mai 1388-20mai 2010).- 19 mai 2010, la Serviciul Judeţean Vâlcea alArhivelor Naţionale.

• Festivalul cultural „Teodosie Rudeanu”, sărbătoareaanuală a comunei Galicea, ediţia a VIII-a, cu prilejulîmplinirii a 389 de ani de la trecerea în veşnicie a luiTeodosie Rudeanu, logofăt, cărturar, ctitor de lăcaşuri sfinte,unul dintre cei mai de seamă dregători ai Domnitorului MihaiViteazul.

- 29 mai 2010, în comuna Galicea.

• Lansarea cărţii „Alifantul”. Autor: Prof. Nelu Barbu; Editura Conphys, 2010.- 2 iunie 2010, la Biblioteca Judeţeană „AntimIvireanul” Vâlcea.

• Lansarea cărţii „Gib I. Mihăescu” – viaţa şi opera. Autor: Prof. Emil Istocescu; Editura Silviana, RâmnicuVâlcea, 2010.- 4 iunie 2010, la Biblioteca Municipală Drăgăşani.

• Dezbatere ştiinţifică: „Semnificaţia istorică şicontemporană a Imnului Naţional «DEŞTEAPTĂ-TEROMÂNE!»”, în cadrul manifestărilor complexe organizatede Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea cu prilejul ZileiImnului Naţional.- 27 iulie 2010, la Serviciul Judeţean Vâlcea alArhivelor Naţionale.

• Memorial preot Dumitru Bălaşa „Patriarhul deDrăgăşani”, ediţia a VII-a, organizat cu prilejul împlinirii a99 de ani de la naşterea regretatului părinte duhovnic şiistoric, Dumitru Bălaşa.- 31 iulie 2010, la Cabana Râul Vadului - ComunaCâineni, Judeţul Vâlcea.

• Medalion aniversar: „Dr. Romulus Dorin Popescu,personalitate polivalentă a medicinei şi culturii româneşti”(14 septembrie 1920-9 mai 1992).- 14 septembrie 2010, la Biblioteca Judeţeană „AntimIvireanul” Vâlcea.

• Lansarea Enciclopediei Judeţului Vâlcea, Vol. I,realizată în cadrul Forumului Cultural al Râmnicului –Editura Fortuna, Râmnicu Vâlcea, 2010. - 16 septembrie 2010, la Radio Craiova. Acţiunisimilare, la Bucureşti şi la posturile de televiziune dinRâmnicu Vâlcea.

• Complex de manifestări organizate de PrimăriaMunicipiului Râmnicu Vâlcea, Arhiepiscopia Râmnicului,Forumul Cultural al Râmnicului şi alte instituţii şi asociaţiisub genericul „Zilele Antim Ivireanul, ocrotitorulRâmnicului”- 25 -28 septembrie 2010, la Râmnicu Vâlcea.- Seară de poezie şi muzică religioasă - 28 septembrie 2010, la Catedrala „ÎnălţareaDomnului” din Ostroveni- Râmnicu Vâlcea.

• Lansarea cărţii „Nu trădaţi, vă rog”. Editura Ideea Europeană 2010.Autor: Prof. univ. dr. Corneliu Zeana.- 9 octombrie 2010, la Biblioteca Judeţeană „Antim

Forum

49

Ivireanul” Vâlcea.

• Dezbatere cu tema: „Arta de a trăi sănătos” cu par-ticiparea unor medici de la Direcţia de Sănătate PublicăVâlcea şi de la Spitalul Judeţean Vâlcea.- 19 octombrie 2010, la Biblioteca Judeţeană „AntimIvireanul” Vâlcea.

• Masă rotundă: „Semnificaţia Zilei de 1 Decembrie

în conştiinţa românilor”.- 30 noiembrie 2010, la Seviciul Judeţean Vâlcea alArhivelor Naţionale.

• Medalion literar aniversar: „Ilorian Păunoiu - 45” - 14 decembrie 2010, la Biblioteca Judeţeană „AntimIvireanul” Vâlcea.

Sinteză realizată de Gheorghe PANTELIMON

ORAŞELE TALLINN ŞI TURKU - CAPITALE CULTURALE EUROPENE ÎN 2011

Programul „Capitala culturală europeană” iniţiatde Consiliul de Miniştri ai Culturii din Uniunea

Europeană, în 1985, la iniţiativa Melinei Mercouri, ministrulgrec al culturii în acea perioadă, a fost conceput „cu scopulde a apropia popoarele Europei” şi de a celebra contribuţiaorşelor la dezvoltarea culturii. Aflat la a 26-a ediţie, progra-mul privind desemnarea capitalei culturale reprezintă unadintre cele mai importante iniţiative europene. Până înprezent peste 40 de aşezări urbane au obţinut acest importanttitlu. Oraşele candidate trebuiesă elaboreze un program anualde evenimente culturale caresă reflecte identitatea loreuropeană şi să-i implicedirect pe cetăţeni, să planificeinvestiţii publice pe scarălargă. Experienţele de pânăacum au indicat că deţinereaacestui titlu reprezintă ooportunitate excelentă deregenerare a oraşelor, derelansare a vieţii lor culturale,de creştere a vizibilităţii lor peplan internaţional, destimulare a turismului şi deameliorare a imaginii urbei în ochii propriilor săi locuitori.Actuala schemă de desemnare a capitalelor culturaleeuropene este valabilă până în 2019, iar Comisia Europeanăa anunţat deja că va organiza, la 2 martie 2011, la Bruxelles,o consultare publică referitoare la viitorul acestei iniţiative,după 2019,Primul şi singurul, până acum oraş din România, care adeţinut apreciatul titlu de capitală culturală europeană a fostSibiul, în 2007, împreună cu Luxemburgul. România va maiputea avea în 2020 un alt oraş desemnat drept capitalăculturală europeană. În baza unei decizii din 2007 aConsiliului de Miniştri ai Culturii din Uniunea Europeană,oraşele Tallinn (Estonia) şi Turku (Finlanda) deţin de la 1ianuarie 2011 titlul de capitală culturală a Europei (CCE) –2011. Ştafeta a fost preluată de la Essen (Germania), Pecs(Ungaria) şi Istanbul (Turcia) şi va fi predată pentru 2012oraşelor Guimarăes din Portugalia şi Maribor din Slovenia. Oraşul Tallinn – cu peste 450.000 de locuitori este capitala

Estoniei, port la Golful Finic, un important centru economic,comercial şi cultural al ţării, întemeiat în secolul X, darmenţionat documentar din anul 1154. Este un oraş medievalistoric, multicultural, în care se întâlnesc culturile estică şivestică, şi are un trecut maritim apreciabil. Printremonumente menţionăm biserici din secolele 13-15, cetate dinsecolele 13-14, palat baroc din secolul 18, Primăria dinsecolele 14-15 ş.a.Frumuseţea peisajelor şi varietatea activităţilor culturale

constituie atracţii deosebitepentru turişti.Tallinn a dat startulfestivităţilor în cadrul unuispectacol fastuos cu focuri deartificii şi un concert nocturn.De-a lungul anului 2011 vor filansate proiecte deconstrucţii, un loc importanturmând să-l ocupe reabilitareacentrelor culturale. Suntprogramate şi alte activităţiprintre care menţionăm„Zilele maritime ale oraşuluiTallinn”, cel mai mare eveni-ment gratuit pentru familiile

din Estonia şi un concert rock pentru a marca independenţaţării.Oraşul Turku are 159.000 de locuitori şi este situat pe coastade sud-vest a Finlandei, fiind port la Marea Baltică. Finlandaeste supranumită „Ţara celor 1000 de lacuri”. Turku este ca-pitala provinciei Turun Porin, dar odinioară a fost capitalaadministrativă a ţării. Are două universităţi (1918, 1920).Monumente: dom (secolele 13-15), castel (secolele 13-17,azi muzeu). Ca oraş oficial al Crăciunului are o istorie careîncepe în secolul al XIII-lea şi oferă o combinaţie fascinantăîntre vechi şi nou. Este cunoscut pentru arhitectura saistorică, restaurantele de pe vapoare şi mediul academic. Esterenumit prin festivaluri de muzică, piese medievale,spectacole de teatru de vară şi sute de evenimente legate deCrăciun.Programul oraşului care a devenit capitală culturală aEuropei a fost lansat pe 15 ianuarie cu un spectacol de teatru,calificat drept cel mai important din istoria Finlandei.

Tallinn, Estonia

Forum

50

Proiectele culturale sunt menite să amelioreze bunăstarea înşcoli şi în căminele pentru bătrâni. Oraşul va găzdui mii deevenimente muzicale, sportive, teatrale, cinematografice, lit-erare, arhitecturale, simpozioane, conferinţe, expoziţii etc.prin intermediul cărora se va încerca să se transmită Europeimesajul unui impact pozitiv al culturii asupra bunăstăriioamenilor.În cursul anului 2011, cele două capitale culturale europenevor realiza şi o serie de proiecte comune valorificândapropierea geografică şi afinităţile etnice. Aceste proiecte voratrage atenţia în special, asupra problemelor legate depoluarea Mării Baltice. Suntem convinşi că printre vizitatorii celor două capitaleculturale europene se vor afla şi numeroşi turişti români,dornici să cunoască aspecte noi ale civilizaţiei de pe bătrânulnostru continent, să-şi îmbogăţească orizontul spiritual.

FORUMUL CULTURAL AL RÂMNICULUIRâmnicu-Vâlcea, str. Calea lui Traian nr. 129, CF 14286558, e-mail : forumulcultural@yahoo.com

Telefon: 0250734408

PROGRAMUL ACTIVIT~|ILOR CULTURAL-}TIIN|IFICE- anul 2011 -

Luna IANUARIE

I. Dezbatere cu tema: „Pre\uirea valorilor culturiina\ionale [n context european”Locul de desf`]urare: Sediul Forumului Cultural alR@mniculuiData ]i ora: 13 ianuarie 2011, ora 1100Organizatori: Forumul Cultural al R@mniculuiAsocia\ia Seniorilor din Educa\ie, }tiin\` ]i Cultur`Coordonatori: Dumitra]cu Gheorghe; PantelimonGheorghe.

II. Dezbatere cu tema: „Unitate ]i identitate na\ional` [ncon]tiin\a rom@nilor”

Locul de desf`]urare: Muzeul Jude\ean V@lceaData ]i ora: 24 ianuarie 2011, ora 1100

Organizatori: Forumul Cultural al R@mniculuiMuzeul Jude\ean V@lcea Asocia\ia Seniorilor dinEduca\ie, }tiin\` ]i Cultur` Serviciul Jude\ean V@lcea alArhivelor Na\ionaleCoordonatori: Dumitra]cu Gheorghe; PantelimonGheorghe.

Luna FEBRUARIEI.Complex de ac\iuni: „Haretismul [n actualitate:Haretismul [n V@lcea. 160 de ani de la na]terea savantuluiSpiru Haret”.Locul de desf`]urare: Colegiul Na\ional „Mircea celB`tr@n” R@mnicu V@lcea

Data ]i ora: 15 februarie 2011, ora 1600Organizatori: Forumul Cultural al R@mniculuiPrim`ria Municipiului R@mnicu V@lceaInspectoratul }colar Jude\ean V@lceaAsocia\ia Seniorilor din Educa\ie, }tiin\` ]i Cultur`Universitatea „Spiru Haret” Rm. V@lceaMuzeul Jude\ean V@lcea Funda\ia „Antim Ivireanul”Societatea Cultural` „Anton Pann”Academia Olimpic` Rom@n` filiala V@lcea.

Coordonatori: Popescu Alexandru Mih`e]ti; Dumitra]cuGheorghe; Pantelimon Gheorghe; Marinoiu Costea;Dinescu Nicolae.

II.Adunarea general` anual` a Forumului Cultural alR@mniculuiDezbatere : Bilan\ul activit`\ii F.C.R. pe anul 2010.

Locul de desf`]urare: Biblioteca Jude\ean` „AntimIvireanul” V@lceaData ]i ora: 24 februarie 2011, ora 1600Organizator: Forumul Cultural al R@mniculuiCoordonatori: Biroul Executiv; Popescu Alexandru

Mih`e]ti; Dumitra]cu Gheorghe; Soare Ion; CichirdanPetre.

Luna MARTIE Colocviu ]i lansare de carte: „90 de ani de la na]tereaI.P.S Bartolomeu Valeriu Anania”Locul de desf`]urare: Biblioteca Jude\ean` „Antim

Turku, Finlanda

Gh. PANTELIMON

Forum

51

Ivireanul” V@lcea sau Arhiepiscopia R@mniculuiData ]i ora: 15 martie 2011, ora 1600Organizatori: Forumul Cultural al R@mniculuiFunda\ia Cultural` „Sf@ntul Antim Ivireanul”Editura „Rena]terea” – Cluj NapocaFacultatea de Litere a Universit`\ii Pite]tiArhiepiscopia R@mnicului Societatea Cultural` „AntonPann” Prim`ria Comunei Gl`vileCoordonatori: Laz`r Ion; Soare Ion.

Luna APRILIEI.Dezbatere cu tema: „Participarea intelectualilor ]i cre-atorilor la via\a spiritual` a jude\ului. Pre\uirea valorilorna\ionale”.Locul de desf`]urare: Biblioteca Jude\ean` „AntimIvireanul” V@lceaData ]i ora: 6 aprilie 2011, ora 1700Organizatori: Forumul Cultural al R@mniculuiAsocia\ia Seniorilor din Educa\ie, }tiin\` ]i Cultur`Inspectoratul }colar Jude\ean V@lceaCentrul Jude\ean pentru Conservarea ]i PromovareaCulturii Tradi\ionale V@lcea Direc\ia Jude\ean` pentruCultur` ]i Patrimoniu Na\ional V@lcea Coordonatori:Popescu Alexandru Mih`e]ti; Dumitra]cu Gheorghe;Deaconu Gheorghe; Soare Ion; Marinoiu Costea.

II. Dezbatere cu tema: „Globalizarea ]i identitateana\ional`”.Locul de desf`]urare: Biblioteca Jude\ean` „AntimIvireanul” V@lceaData ]i ora: 19 aprilie 2011, ora 1600Organizatori: Forumul Cultural al R@mniculuiAsocia\ia Seniorilor din Educa\ie, }tiin\` ]i Cultur`Universitatea „Spiru Haret” R@mnicu V@lceaCoordonatori: Popescu Alexandru Mih`e]ti; Dumitra]cu

Gheorghe; Ciurea Nicolae; Pantelimon Gheorghe.

III. Simpozion cu tema: „Dimitrie Dr`ghicescu – o per-sonalitate de nivel interna\ional”.Locul de desf`]urare: Liceul M`ciucaData ]i ora: 28 aprilie 2011, ora 1000Organizatori: Forumul Cultural al R@mniculuiDamila S.R.L. Prim`ria Comunei M`ciucaCoordonatori: Soare Ion; Catrinoiu Emil.

Luna MAI I. Adunare festiv` aniversar`: „Un deceniu de activitatecultural-]tiin\ific` a Forumului Cultural al R@mnicului”.Locul de desf`]urare: Sala de festivit`\i a ConsiliuluiMunicipal R@mnicu V@lcea Data ]i ora: 3 mai 2011, ora 1000

Organizatori: Forumul Cultural al R@mniculuiPrim`ria Municipiului R@mnicu V@lcea Coordonatori: Biroul Executiv; Popescu AlexandruMih`e]ti; Dumitra]cu Gheorghe; Soare Ion;Cichirdan Petre.

II. „50 de ani de la [nfiin\area Operetei la R@mnicuV@lcea”.Locul de desf`]urare: Sala de festivit`\i a ConsiliuluiJude\ean V@lceaData ]i ora: 14 mai 2011, ora 1700Organizatori: Forumul Cultural al R@mniculuiCentrul Jude\ean pentru Conservarea ]i PromovareaCulturii Tradi\ionale V@lcea Societatea Cultural` „AntonPann” Rm. V@lcea Asocia\ia Seniorilor din Educa\ie,}tiin\` ]i Cultur`Coordonatori: Soare Ion; Laz`r Ion; Deaconu Gheorghe;Olte\eanu Ion; Stoica Elena; Angelescu Paul.III. Ziua R@mnicului: Complex de manifest`ri dedicateprimei atest`ri documentare a R@mnicului ]i celei de a623-a anivers`ri a localit`\ii (edi\ia a VII-a 19-21 mai2011).Sesiune }tiin\ific`: „R@mnicul - identitate ]i persona-

litate cultural`”.Locul de desf`]urare: Serviciul Jude\ean V@lcea alArhivelor Na\ionaleData ]i ora: 19 mai 2011, ora 1000Organizatori: Forumul Cultural al R@mniculuiPrim`ria Municipiului R@mnicu V@lceaCentrul Jude\ean pentru Conservarea ]i PromovareaCulturii Tradi\ionale V@lcea Muzeul Jude\ean V@lceaSocietatea Cultural` „Anton Pann” Rm. V@lceaBiblioteca Jude\ean` „Antim Ivireanul” V@lceaTeatrul Municipal „Ariel” R@mnicu V@lceaAcademia Olimpic` Rom@n` filiala V@lcea.Palatul Copiilor R@mnicu V@lceaCoordonatori: Biroul Executiv al Forumului Cultural;Popescu Alexandru Mih`e]ti; Dumitra]cu Gheorghe;Soare Ion; Cichirdan Petre; Laz`r Ion;Marinoiu Costea, Dinescu Nicolae.

Luna IUNIEDezbatere ]tiin\ific` cu tema: „{nc`lzirea climei- cauze]i consecin\e”.Locul de desf`]urare: Biblioteca Jude\ean` „AntimIvireanul” V@lceaData ]i ora: 5 iunie 2011, ora 1700Organizatori: Forumul Cultural al R@mniculuiAsocia\ia Seniorilor din Educa\ie, }tiin\` ]i Cultur`Prim`ria Municipiului R@mnicu V@lceaInspectoratul }colar Jude\ean V@lcea

Forum

52

Agen\ia pentru Protec\ia Mediului V@lceaSta\ia Meteorologic` Rm. V@lcea. Coordonatori: Pantelimon Gheorghe; Dumitra]cuGheorghe.

Luna IULIEManifest`ri dedicate Zilei Imnului Na\ionalDezbatere cu tema: „Idealurile revolu\iei de la 1848 [nopera ]i con]tiin\a marilor c`rturari rom@ni”.Locul de desf`]urare: Sala de festivit`\i a ConsiliuluiMunicipal R@mnicu V@lcea Data ]i ora: 28 iulie 2011, ora 1000Organizatori: Forumul Cultural al R@mniculuiPrim`ria Municipiului R@mnicu V@lceaAsocia\ia Seniorilor din Educa\ie, }tiin\` ]i Cultur`Coordonatori: Popescu Alexandru Mih`e]ti; Dumitra]cuGheorghe; Soare Ion; Cichirdan Petre.

Luna AUGUST Excursie de documentareCoordonatori: Dumitra]cu Gheorghe; PantelimonGheorghe, Dinescu Nicolae

Luna SEPTEMBRIE Complex de manifest`ri cultural-artistice ]i ]tiin\ificeprilejuite de pr`znuirea Sf@ntului Ierarh „AntimIvireanul”.Locul de desf`]urare: Arhiepiscopia R@mniculuiData: 24-27 septembrie 2011Organizatori: Forumul Cultural al R@mnicului

Prim`ria Municipiului R@mnicu V@lceaArhiepiscopia R@mnicului Funda\ia Cultural` „Sf@ntulAntim Ivireanul” Centrul de Studii Medievale „AntimIvireanul” Asocia\ia Seniorilor din Educa\ie, }tiin\` ]iCultur` Centrul Jude\ean pentru Conservarea ]iPromovarea Culturii Tradi\ionale V@lceaSocietatea Cultural` „Anton Pann” Rm. V@lceaBiblioteca Jude\ean` „Antim Ivireanul” V@lceaGrupul Informal „Rom@nia Gr`dina MaiciiDomnului”.Coordonatori: Laz`r Ion, Soare Ion, Popescu AlexandruMih`e]ti.

Luna OCTOMBRIE I. Ziua Pensionarilor: Spectacol dedicat persoanelor dev@rsta a treia Locul de desf`]urare: Sala de festivit`\i a ColegiuluiNa\ional „Mircea cel B`tr@n” R@mnicu V@lceaData ]i ora: 1 octombrie 2011, ora 1600Organizatori: Forumul Cultural al R@mniculuiAsocia\ia Seniorilor din Educa\ie, }tiin\` ]i Cultur`

Academia Olimpic` Rom@n` filiala V@lcea.Liceul de Art` R@mnicu V@lcea }coala de Arte ]i MeseriiR@mnicu V@lcea Palatul Copiilor R@mnicu V@lceaII. Dezbatere pe tema:„Arta de a tr`i s`n`tos”.Locul de desf`]urare: Biblioteca Jude\ean` „Antim

Ivireanul” V@lceaData ]i ora: 11 octombrie 2011, ora 1600Organizatori: Forumul Cultural al R@mniculuiAsocia\ia Seniorilor din Educa\ie, }tiin\` ]i Cultur`Direc\ia de S`n`tate Public` V@lceaColegiul Jude\ean al Medicilor V@lceaGrupul }colar „Antim Ivireanul” R@mnicu V@lceaCoordonatori: Pantelimon Gheorghe, Dumitra]cuGheorghe.III. Dezbatere cu tema: „Actualitatea cercet`rii ]tiin\ifice]i tehnice [n V@lcea”(edi\ia a IV-a).Locul de desf`]urare: Sta\iunea de Cercetare Pomicol`R@mnicu V@lceaData ]i ora: 27 octombrie 2011, ora 1600Organizatori: Forumul Cultural al R@mniculuiPrefectura Jude\ului V@lcea. Sta\iunea de CercetarePomicol` R@mnicu V@lcea Institutul Na\ional deCercetare Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice ]iIzotopice Asocia\ia General` a Inginerilor din Rom@niaUniversitatea „Spiru Haret” Rm. V@lceaUniversitatea„Constantin Br@ncoveanu” Rm. V@lceaServiciul Jude\ean V@lcea al Arhivelor Na\ionaleMuzeul Jude\ean V@lcea Asocia\ia Rom@n` pentruCercetare Aeronautic`. Coordonatori: P`tra]cu Marian, Cichirdan Petre, Grevu\uVasile, Nicolae Dobric`.

Luna NOIEMBRIEI. Simpozion cu tema: „Tradi\ie ]i actualitate [n[nv`\`m@ntul v@lcean”. Locul de desf`]urare: Sala de festivit`\i a ColegiuluiNa\ional „Mircea cel B`tr@n” R@mnicu V@lceaData ]i ora: 16 noiembrie 2011, ora 1000 Organizatori: Forumul Cultural al R@mnicului

Inspectoratul }colar Jude\ean V@lceaAsocia\ia Seniorilor din Educa\ie, }tiin\` ]i Cultur`Coordonatori: Popescu Alexandru Mih`e]ti, Dumitra]cu

Gheorghe, Pantelimon Gheorghe.II. Dezbatere cu tema: „Marea Unire de la 1 Decembrie1918”.Locul de desf`]urare: Serviciul Jude\ean V@lcea alArhivelor Na\ionaleData ]i ora:29 noiembrie 2011, ora 1100Organizatori: Forumul Cultural al R@mniculuiServiciul Jude\ean V@lcea al Arhivelor Na\ionaleAsocia\ia Seniorilor din Educa\ie, }tiin\` ]i Cultur`

Forum

53

Muzeul Jude\ean V@lcea Coordonatori: Dumitra]cu Gheorghe, Soare Ion,Pantelimon Gheorghe.

Luna DECEMBRIEI.Dezbatere cu tema: „Vlad |epe] – remarcabil comandantmilitar”.

Locul de desf`]urare: Sala Forumului Cultural alR@mnicului Data ]i ora: 8 decembrie 2011, ora 1100Organizator: Forumul Cultural al R@mniculuiCoordonatori: Dumitra]cu Gheorghe, Must`\ea Mihai,

Gorjan Ilie, Cichirdan Petre. II.Datini ]i obiceiuri specifice s`rb`torilor de iarn` larom@ni – spectacol cultural-artistic.Locul de desf`]urare: Sala de festivit`\i a ColegiuluiNa\ional „Mircea cel B`tr@n”Data ]i ora: 15 decembrie 2011, ora 1000Organizatori: Forumul Cultural al R@mniculuiAsocia\ia Seniorilor din Educa\ie, }tiin\` ]i Cultur`Coordonatori: Laz`r Ion, Olte\eanu Ion.

Consiliul de Conducere al Forumului

ORGANIGRAMA DE FUNCŢIUNI A FORUMULUICULTURAL AL RÂMNICULUI (FCR)

Forumul Cultural al Ramnicului (FCR)Consiliul de Conducere (CdC)Funcţiile Forumului (rezultate din Statut, Regulament defuncţionare) (FC):1. Organizarea Ad. Generale; 2. Întocmirea Programului de activităţi anual - ocazional3. Promotor sau „co...” de acţiuni publice, simpozioane,conferinţe.4. Afişe, prospecte, diplome, medalii, alte recompense.5. Înregistrează documentelele care intră şi ies dinForum: registrul R(i-ie)6. Acordă premii după algoritmul următor:- Înscriere lucrări-propuneri pentru premiere în registrulRpremii, (calculator - wpremii), termen permanent pânăla 30 01 an următor: cu nr. de ordine, numele celui careînscrie, titlul lucrării, autor, localizare, motivare - oricine,dintre membri Forumului, poate să înscrie în Rpremii. - Încadrează propunerile pe domenii: execută CdC(30%min din nr.total) cu proces verbal în Rpremii,wpremii; termen: I-a săptămână din februarie an următor. - Acordare premii: execută CdC (30%min din nr.total),consens (prin vot deschis) în aceeaşi zi consemnat prinpv în Rpremii, wpremii, termen: a II-a săptămânădin februarie an următor.

Deviza Forumului

Conform Statutului, Forumul Cultural al Râmnicului şi-apropus să fie o asociaţie „tampon”, feed-back, întreiniţiativa culturală instituţională, publică, şi marea masăa cetăţenilor consumatori, dar şi creatori, fără înregi-mentare în politica de grup ideologică sau sindicalistă (şinici în cea monopolistă - de orice fel), şi având ca scoppromovarea valorilor individuale de (şi în) interescetăţenesc; având ca scop şi dezvoltarea în toate direcţiilea Râmnicului, a judeţului Vâlcea, atât din perspectivaistorică a trecutului, cât şi din cea, mai ales, a prezentului.

Documentele de bază ale FCR:

1. Statutul2. Regulamentul de Funcţionare (RF - alăturat la Statut)întocmit după şi la indicaţia Adunării Generale din 2010.

Art.1 La şedinţele CdC ale FCR vor participa numaimembri acestor structuri organizatorice.

În acest scop întrunirile vor fi planificate riguros înanumite zile şi ore, de regulă în prima săptămână afiecărei luni.

Art.2 În vederea validităţii lor, deciziile CdC vor filuate cu votul 50 procente plus unul din membriprezenţi.

Domeniile de premiere (nelimitat)

1. Literatură 2. Istorie3. Ştiinţă şi tehnică4. Arte Plastice5. Învăţământ6. Muzică7. Arta spectacolului8. Mass media9. Sport10. Opera omnia11. Debut

Notă: nu se acordă premii lucrărilor care rezultă din

preocupările profesionale, cercetare, doctorat, şi careaparţin aparatului instituţional, nu sunt rezultatul unuisistem concurenţial, nu sunt publice!

Întocmit: mai-2010 de către CdC - FCR

54

Forum

PROCES VERBAL(07 02 11, sediul FCR)

(Încheiat cu ocazia repartizării pe domenii a propunerilor înscrise până la această dată conf. etapei„Încadrare pe domenii” din Algoritmul Organigramei de funcţionare a FCR).

Domeniul Poz. din Rprem Denumirea lucrarii Autor Obs

Literatură 2 Barfe Ţâfne Strigături Gh. Piele scriere satirica3 Ucenicii cuvântului M.M.Lovişte roman5 Viaţa ca o provocare M. Pătraşcu roman8 Prezent G. Achim poezie10 Universul ca teatru Liviu Popescu roman11 Toamna cu frunze... Liviu Popescu poezie12 Criterii - -14 Cerul ca o lacrimă Ilie Gorjan poezie16 Femeia lui Yerotunga P. Tănăsoaica poezie17 Alifantul Nelu Barbu teatru20 Parafă spre iad Parolea Moga roman26 Aripa frântă Adina Dumitrescu roman27 Trilogia Omar C.C. Buricea teatru 32 Frumuseţea poeziei nipone Adina Enăchescu poezie4 Memorii C.C. Popian Linu Dragu Cătălin28 Memorii Miron Brucăr ?

Publicistică 1 Articole V. Micle Povestea vorbei1 Marin Sorescu P. Cichirdan Povestea vorbei7 America e de vină... M. Pătraşcu carte13 Articole ECO Gh. Pantelimon Reviste loco22 Forum 8 P. Cichirdan revistă24 Articole C. Marinoiu Reviste loco25 Grafica reviste P. Cichirdan Forum 8, Seniorii

Monografie 9 Prinţesa Ioana Cantacuzino F. Driva carte34 Odă com Malaia N. Moga carte30 Arhiepiscopia Râmnicului Gherasim carte

Cercetare ştiinţifică 36 Învăţământ bisericesc Ion Gavrilă carte29 Tăbliţele de la Tărtăria G. Voica carte

Arte Plastice 35 Portretul lui Gh. Petre Ion Tălmaciu pictură ulei33 Expo de Ziua Râmnicului Elena Stoica expo colectiv

Spectacol 23 Muzică-Dans-Teatru-Artă Muzeul de istorie spectacol Tg Jiu-Craiova

37 Alexandru Lăpuşneanu Doina Migleczi regie teatru19 Missa Celenssis-J. Haydn Melania Băiaşu soprană

Liviu Găman bariton18 Fanfara copiilor Andrei Constantin concert în Austria

Enciclopedii 6 Enciclopedia jud. Valcea Ed. Fortuna CJ Vâlcea

Semnături: preşedinte Forum, secretar general, secretar adjunct, vicepreşedinte.

Pictură de Romulus Popescu(1920-1992)

Bust aflat la Spitalul de Endocrinologie Râmnicu Vâlcea

ISSN 1842 - 6867 • SC INTOL SRL - Editura INTOL PRESS • Tehnoredactare Bogdan CICHIRDAN•

Tipărit la SC CONPHYS SRL Rm. Vâlcea martie 2011 • www.globalartfusion.com • Tel/fax: 0250.734407

Forumul Cultural al Râmnicului aduce mulţumiri

Primăriei Municipiului şi Consiliului Judeţean Vâlcea

pentru susţinerea financiară a publicaţiei.

Realizatori publicaţie: Petre CICHIRDANGheorghe DUMITRAŞCUGheorghe PANTELIMON