Anul LXII * Caransebeş, 13 Aprilie 1947 Nr. 1 5 - 1 7

Pvăia Diecezană Organul oficial al eparhiei ortodoxe rortiâne a Caransebeşului

Inserţiuni: Pentru fiecare centimetru pătrat

câtë' 300 Lei

APARE DUMINECA

MANUSCRISELE SE VOR TRIMITE PE ADRESA CONSILIULUI EPARHIAL, SECŢIA CULTURALĂ

Episcopia ort. ram. Caransebeş cont. C. E. C. Nr. 89.676.

No. 9 5 5 P r è s . 1947

V E N I A M I N , din îndurarea lui Dumnezeu dreptcredinciosul Episcop al

Eparhiei Caransebeşului.

»

Iubitului Cler şi popor din această de Dumnezeu păzită Eparhie: Har, milă şi pace delà Dumnezeu Tatăl şi delà DôWnul nostru

Iisus Hristos, iar delà Noi arhiereşti binecuvântări.

„Zma înviMi şi să ne lumi­nam cu prăznuirea şi unii pe alţii să ne îmbrăţişam"

(Lăudările Paştilor)

Subiţii mei fii sufleteşti,

Hristos a înviat!

In toată lumea c reş t ină de p e . p ă m â n t r ă s u n ă la ace s t p r a z n i c a c e s t e cuvinte de bi ruinţă , ca re v e s t e s c bucur ia n e m ă s u r a t ă a creş t ini lor şi m inunea minuni lor , că Fiul lui D u m n e z e u , ca re a luat ch ip de r o b , f ă cându - se om a s e m e n e a nouă , pen t ru mân tu i r ea sufletelor din păca t , şi ca re , d u p ă ce a t rebui t să sufere cea mai josn ică ba t jocură şi umil inţă , ce poa t e închipui mintea o m e n e a s c ă , moa r t ea p e Cruce , a zd rob i t lanţuri le morţi i , „a înviat din mormânt şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le".

D u p ă s ă p t ă m â n a pa t imi lor şi a durer i i , s 'a făcut p r a z n i c de lumina tă bucur ie pen t ru toată suflarea c reş t ină , pen t rucă , d u p ă cuvinte le p sa lmis tu lu i : „aceasta este ziua, care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într'ânsa" ( P s . , 117, 23 ) .

Să mul ţumim bunulu i D u m n e z e u , că în a c e s t e zile de g rea î nce rca re şi cu mul te l ipsur i , ne -a învrednic i t să ne pu tem b u c u r a în l inişte de a c e a s t ă m a r e

Pàgina 2 F O A I A " D I E C E Z A N Ă 1%. 1 6 — 1 ?

s ă r b ă t o a r e , d u p ă c e n e - a m pregă t i t suf le teş te prin sf. T a i n e a Spovedan ie i şi C u m i -hecă tu re i , fiind împăca ţ i cu D u m n e z e u , cu d e a p r o a p e l e şi cu noi înş ine şi d u p ă c e în pos t şi rugăc iune , ca buni creşt ini ce sun tem sau voim să fim cu adevăra t , d u p ă da t ina moş ten i t ă din s t r ăbun i , şi n e - a m înfrânat pornir i le cari duc la păca t , să p u t e m r ă s p u n d e la salutul c r e ş t inesc tu turor nec red inc ioş i lo r şi d u ş m a n i l o r Biser ic i i : Adevărat a înviat!

T o a t e g lasur i le creş t in i lor se u n e s c în imn de bucu r i e şi p r e a m ă r i r e pent ru i z b â n d î r e a binelui a s u p r a răului , a bunătă ţ i i a s u p r a răutăţ i i , a luminei a s u p r a întu-ne recu lu i , a adevăru lu i a s u p r a minciuni i , şi cân tă o sana l e Celui ce „s'a sculat pentru îndreptarea noastră", „din moarte la viaţă şi de pe pământ la Cer ne-a trecut pe noi, devenind astfel fiii învierii, fiii lui Dumnezeu (Luca , 20 , 36)

Cântă r i l e b iser iceş t i ce le mai mul te p r e a m ă r e s c învierea Domnu lu i şi ne în t ă r e sc c red in ţa în faptul i s tor ic al învierii , ca re stă la temel ia credinţei c reş t in i smulu i , căci „de n'a înviat Hristos zadarnică este credinţa noastră'1 (I Cor. , 15, 14).

„Să se bucure făptura, cerurile să se veselească, cu manile să bată nea­murile cu veselie: că Hristos Mântuitorul nostru pe cruce a pironit păcatele noastre şi moartea omorând, viaţă nouă ne-a dăruit" (S t ihoavna , gl . 1) .

A c e a s t ă bucur i e d u h o v n i c e a s c ă o s imţ im cu toţii- în suflet, d u p ă ce v r e m e a plângeri i a t recut , luând pa r t e la p razn icu l de as t ăz i , căci „luminatu-s'au togte cu învierea Ta, Doamne, şi raiul s'a deschis" — pen t ru cei ce cu a d e v ă r a t s ' au pregă t i t cu vrednic ie să poa tă primi în c ă m a r a ' sufletului, î m p o d o b i t cu fapte b u n e şi simţiri cu ra te , lumina lui Hr i s tos — cel înviat — ca „să se lumineze cu serbarea".

Subiţii mei, In t r i s t a tu - s ' a sufletul nos t ru p â n ă la m o a r t e v ă z â n d în s ă p t ă m â n a pat imi lor

ce a avut de . păt imi t din c a u z a răutăţ i i oamen i lo r Fiul Iui D u m n e z e u , d r agos t ea şi b u n ă t a t e a în t rupa tă , Cel ca re a t ămădu i t toa tă boa la şi nepu t in ţ a . în popor , Cel ca re -a fost doc toru l sufletelor şi al t rupur i lor , ocrot i torul ce lor să rac i şi nenoroc i ţ i , Cel ca re a r id icat păca tu l lumii pen t ru mân tu i r ea n o a s t r ă .

V r e m e a plângeri i a t recut şi am fost răsplăt i ţ i de ziua învieri i , ca re ne -a t r ans fo rmat d u r e r e a în bucur i e , în zi luminată f că a făcut b i ru in ţă cu braţul Său D o m n u l şi de bucur i e „unii pe alţii să ne îmbrăţişem şi să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi şi să-i iertăm pentru înviere" (St ich . învier i i ) .

La aces t p o p a s de lumină şi d r a g o s t e c r e ş t i n e a s c ă noi nu pu tem sta la o pa r t e ocupaţ i de in te rese le noas t r e , ci cu toţii t r e b u e să luăm pa r t e cu tot ^ e avem mai b u n în sufletele n o a s t r e , ca să pu tem culege roade le bucur i i lor duhovniceş t i ce ni le îmb ie ace s t p r a z n i c . T r e b u e să ne curăţ im simţir i le de toa te păca te le , cari* n e - a u împăenj in i t ochii ca să nu p o a t ă p ă t r u n d e „Lumina lui Hristos care lumi­nează tuturor" şi să a scu l t ăm glasul de c h e m a r e al Domnulu i în noap t ea s fântă : „Veniţi de luaţi lumină", căci numai aşa „nu vom umbla în întunerec, ci vom avea lumina vieţii" ( loan , 8, 12).

Aşa a fost voia Tată lu i nos t ru din Cerur i , ca prin suferinţa şi jertfa s u p r e m ă să se d o b â n d e a s c ă cea mai m a r e i z b â n d ă ce a p u s în uimire l u m e a şi ca re es te p ia t ra cea din capu l unghiului a Bisericii c reş t ine , că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. EI ş i -a adever i t d u m n e z e i r e a S a prin s t r ica rea osânde i morţi i , pr in rupe rea legătur i lor iadului şi "prin minuna t a sa înviere , „pe toţi din curse le v r ă ş ­maş i lo r m â n t u i n d u - i " .

Nr. 15—*1? F O A I A D I E C E Z A N Ă Pag ina 3

D e când ex i s tă iumea , omen i r ea ş i -a pus p r o b l e m a tainei morţii şi a sfârşitului v 'eţi i . Toţ i marii gândi tor i şi filosofi ai lumii ş i -au p u s în t r eba rea , ce va fi apoi , d u p ă ce am ajuns la marg inea gropi i ? S'a sfârşit toful ori ne a ş t e a p t ă ceva şi d incoio de m o r m â n t ? Min tea o m e n e a s c ă n 'a putut des l ega a c e a s t ă ta ină până la veni rea Mântu i to ru lu i , ca re prin m o a r t e a Sa pe C r u c e şi pr in înv ie rea Sa a deâ legat ta ina , că ex is tă d u p ă m o a r t e o viaţă mai bună , „unde nu-i nici durere^ nici întristare", c a re ne s p u n e : „Eu sunt învierea şi viaţa, cel ce crede întru Mine, de va şi muri viu va fi" ( loan 11 , 25—26) . . M o a r t e a ne va t r ece , fie la o viaţă inai b u n ă în D o m n u l , d u p ă c u m am ştiut să plinim cele b u n e d u p ă voia lui D u m ­nezeu , sau vom fi în o s â n d a iadului , dacă am fost robi ai p lăcer i lor şi ai păca tu lu i . T e a m a de moar t e d i s p a r e pen t ru cei ce-ş i pun năde jdea în Mântui toru l Hr i s tos , ca re a venit în lume să m â n t u i a s c ă pe cel p ierdut , şi „ca tot cel ce crede în El să nu piară ci să aibă viaţa de veci", căci d incolo de moar te „avem în ceruri o zidire dela Dumnezeu, casă veşnică, nefăcută de mână" ¡(11 Cor. , 5, 1).

P e n t r u a a junge la a c e a s t ă viaţă în D o m n u l , să nu mai vieţuim noi , ci. ai Domnulu i să fim, să avem p u r u r e a îna intea ochi lor Crucea Domnului, c a r e es te semnul r ă s c u m p ă r ă r i i n o a s t r e din rob ia păca tu lu i , de însuş i Fiul Iui D u m n e z e u , ca re n 'a c u n o s c u t păcatul şi s 'a dat pe s ine pen t ru mân tu i rea noas t r ă , căci c rucea es le „puterea lui Dumnezeu",."— iar „pentru cei pieritori nebunie" (I Cor. , 6, 14).

Subiţii mei fii sufleteşti,

T o a t ă l u m e a . s e s b a t e pen t ru o viaţă mai bună , pen t ru l iber ta te şi l inişte, pen t ru că numai în cl imatul liniştei şi-al l ibertăţi i se poa te munc i cinsti t şi cu s p o r şi se poa te a junge astfel la refacerea răni lor războiu lu i şi la p r o g r e s , p r o s p e ­ri tate şi b u n ă s t a r e şi la mul ţumire dep l ină între o a m e n i .

D u p ă ce s 'a s e m n a t nu de mult t ra tatul de p a c e cu marii aliaţi pr in ca re ţa ra noas t r ă a fost pusă în rândul celor lal te ţări m e m b r e ale Organiza ţ ie i Na ţ iun i lo r , Uni te , poporu l nos t ru bun , cumin te , ha rn ic şi r ăbdă to r , cu necl int i tă c red in ţă în D u m n e z e u , va tre ' ;ui să fie la" da tor ie , î n t t ţ i n d u - ş i o sâ rd ia şi m u n c a cinst i tă p e toa te t e rene le vieţii pub l ice , s p r e a putea face faţă g re le lor sarcini p u s e prin t ratatul de p a c e . Neascu l t ând de şoap te l e răuvoi tor i lor , toţi să -ş i s t r ângă rândur i le în jurul T ronu lu i , s p r e b inele Ţări i şi Neamulu i , ca să ajungă la o nouă viaţă în Duhu l Evanghel ie i , p l ină de d r a g o s t e faţă de D u m n e z e u şi de a p r o a p e l e .

în aces t e gre le zile şi cu" mul te l ipsuri şi suferinţe, Vă î ndemn cu cuvinte le Apos to lu lu i N e a m u r i l o r : „Nimenea să nu caute numai ale sale, ci fiecare şi de ale altuia" (I Cor. , 10,- 14), să cău tăm să t răim în cea mai mare c u m p ă t a r e , ca din puţ inul ce-1 avem".să săr im în ajutorul celor mai g reu încerca ţ i prin sece tă , căc i mor oameni i şi mai a les copiii Moldoven i lo r cu zile, năde jdea de mâ ine a fraţilor din Moldova . Nu uitaţi să înt indeţi mână de ajutor săraci lor , bolnavi lor , văduve lo r şi orfanilor s c u m p i l o r noştr i eroi , ca şi ei să s imtă b u n ă t a t e a a d u s ă în suflete de înv ie rea D o m n u l u i .

La colec te le pen t ru a ju torarea fraţilor noştr i din M o l d o v a da ţ i -vă obolul vos t ru cu d ragă inimă, a scu l t ând de cuvinte le A p . P a v e l : „Purtaţi sarcinile unii altora şi aşa pliniţi legea lui Hristos" (Gal . , 6, 2 ) .

Munci ţ i fără p r ege t ogoa re l e v o a s t r e , ca nici un pe t ec de p ă m â n t să nu r ă m â n ă polog, ca să a s igu răm pâ inea cea de toa te zilele şi ca să nu mai a jungem la a ş a l ipsă m a r e ca cea d e as t ăz i . Vă rog „ca întru toate să vă îmbogăţiţi spre toată binefacerea, care aduce prin noi mulţumită lui Dumnezeu" (II Cor. , 9, 11).

„Drept aceea fiţi tari, neclintiţi în credinţă, sporind întru lucrul Domnului pururea, bine ştiind, că osteneala voastră nu este zadarnică înaintea Domnului" -(I Cor . , 16, 14).

„ P a c e a şi Cuvân tu l Domnu lu i să l ocu ia scă în inimile Voas t r e . . . cu toa tă î m b e l ş u g a r e a . . . şi or ice faceţi , cu cuvântu l sau cu lucrul , toa te întru n u m e l e Domnu lu i I i sus să le f ace ţ i ! (Col . , 3 , 15—17).

T o a t e ale voas t r e înt ru d r a g o s t e să le pe t r ece ţ i ! Cu a c e s t e gândur i şi păr in teş t i î ndemnur i vă d o r e s c s ă pe t rece ţ i a ce s t

l uminos p r a z n i c cu p a c e , s ă n ă t a t e , cu d u h o v n i c e a s c ă bucur i e şi mul ţumi re sufle­t e a s c ă mulţi ani .

Daru l D o m n u l u i nos t ru I isus Hr i s to s şi d r a g o s t e a lui D u m n e z e u Ta tă l şi î m p ă r t ă ş i r e a Sf. D u h să fie cu voi cu toţ i . Amin .

D a t ă în r e şed in ţ a N o a s t r ă e p i s c o p e a s c ă din C a r a n s e b e ş , la P razn icu l învierii D o m n u l u i din anul 1947.

Al vos t ru , al tu turor , de tot b ine le voitor şi iubi tor păr in te s u f l e t e s c :

f VEN/AMIN EPISCOP

Nr. 1-5 — 17 F O A I A D I E C E Z A N A Pagina 5

„lata împăratul voştri!" Sun t îndeajuns de bine cunoscu te in­

tenţiile nobile ale rep iczen lan tu lu i împăra­tului din R o m a de a salva viaţa Celui despre care i s'a spus că este împăra tu l Iudeilor. Sfinţii Evanghel i ş t i măr tu r i sesc că Pilat a avut de înfruntat opoziţia îndârjită şi ura nepotoli tă a arhiereilor şi fariseilor poporului ales împotr iva F ului „ teslarului din Nazare i " [Matei , 13. 5 5 ] . Din probele adminis t ra te în cursu l istoricului proces, Pilat, străin de neamul şi legea Iudeilor, s'a convins că I isus este complet nevino­va t : „Nu-i gă se sc nicio v ină" — a s p u s e i mul ţ imii , care, cu ochii înjectaţi în sânge , s t r g a în p r e to r iu : „Răstigneşte-! , răs t igneş­te-!" [ loan, 19, 1 — 6 ] . C u m , „pe împăra tu l , vos t ru să-1 răs t ignesc? — întrebă Pilat plin de ironie şi cu vădi t dispreţ faţă de acest popor nes ta tornic în convinger i le şi at i tudinile sale, pe poporul care numa i cu 6 zile mai înainte , p roş te rnându-se în faţa Celui ce pur ta a c u m c u n u n a de spini şi h lamida roşie, îl ac lama frenetic ca pe împă­ratul lui Israil [ loan, 13, 13 — 15), pe Mesia cel aşteptat .

Deşi păgân , el şi soţia lui, Pilat de­pune eforturi supraomeneş t i să demons t reze Iudeilor, orbiţi de pat imă, că I isus , care le-a înviat morţii şi le-a t ămădu i t bolnavi i , este nevinovat . Lasă să fie lovit, biciuit , scuipat , batjocorit , doar va stârni mila co-n a ţ o n a l i l o r L u i . Aceşt ia , d impotr ivă , văzând faţa însângera tă şi desfigurată a „ O m u l u i " care a ş ters lacrimile de pe faţa atâtor desmoşteni ţ i ai sorţii, cuprinşi de-o furie şi mai sălbatecă s t r igau cu mai mu l t ă în­v e r ş u n a r e : „Râst igneşte- l pe e l " .

După u l t imul interogator iu , şezând pe „ scaunu l de judeca tă , în locul ce se ch i amă Pardosi t cu pietre, iar evreeşte Gabba ta" , pr imind noi probe de nevinovăţ ie , -Pilat mai încearcă odată să apeleze la bunu l s imţ al Iudeilor, la sen t imente le lor de uma­nitate şi la mândr ia lor naţ ională, cu care pa radau Ia toate ocaziile. Cuvinte le Iu i : „Iată împăra tu l v o s t r u ! " — depar te de a linişti mu l ţ imea fanatizată la cu lme de re -gisorii din u m b r ă ai mons t ruosu lu i proces, de farisei, o întărită şi m a i mul t . In delir nebun ea repetă acelaş s t r igă t : „Răst ig-neş te-1" . Când a văzu t că totul este zadar­nic, că Iudeii preferă lui I i sus cel nev ino­

vat pe tâlharul Varava , îşi spală "-mâinile înaintea lor z i c â n d : „Nevinovat sun t de sângele Dreptului aces tu ia , voi veţi vedea" [Matei , 27 , 2 4 ] .

Gestul „ p ă g â n u l u i " Pilat, depar te de a cu t r emura conşti inţele eclipsate de pa t imă , aţâţă şi mai m u l t ura , orbeşte ochii lor şi, fără să j u d e c e . u rmăr i l e unei a t i tudini de m o m e n t , Iudeii a runcă în c u m p ă n ă pent ru veacuri şi milenii însuşi des t inul N eamulu i lor, când rostesc u rmă toa re l e nesocot i te c u v i n t e : „Sângele lui a sup ra noas t ră şi asupra copiilor noş t r i " [v. 25 ] .

Puneţ i faţă în faţă cele două a t i tudini , a lui Pilat şi a fariseilor, a judecă toru lu i acuza t de părtinire şi de lipsă de lealitate ia tă d e Cesar, şi a acuzator i lor setoşi de sânge nevinovat , aţâţători de revolte şi provoca­tori de războaie contra stăpâniri i r o m a n e . U n u ! — păgânul , R o m a n u l , care nu c u n o ş ­tea Scripturi le şi profeţiile, şi care n ' avea pretenţia că face par te din Neamul cel „ a l e s " al lui Israel, se pleacă în faţa Nevi­novăţiei evidente , in faţa Adevăru lu i î n t ru ­pat, î ş i face s c r u p u l i de co iştiinţă şi se fereşte cât poate să s e m n e z e o sent in ţă nedreap tă . Ceilalţi — acuzator i i , Neamul ales, moşteni tor i i fâgâduinţi i orbiţi de visul u topic al sub jugăr i i şi dominăr i i t u tu ro r Neamur i lo r sub sceptrul unui^ Mesia pămân­tesc, al ' u n u i î m p ă r a t din casa lui David, la p i c i o a r e l e căruia să zacă smeri ţ i toţi îm­păraţii pămân tu lu i , inclus iv Cezarul dela R o m a , refuză să vadă şi s ă . r ecunoască în F iu l Măriei pe Mesia cel făgăduit , pe .îm­păratul a cărui î'mpă ăţie nu este din l u m e a aceasta , pe împăra tu l c e T u l u i , al sufletelor, al Vieţii şi al morţ i i , — şi provoacă în chip revoltător sent in ţa — stropită cu sân­gele F iu lu i lui D u m n e z e u — care anga­j ează conşt i inţa dar şi soar ta u rmaş i lo r lor, din genera ţ ie în gene ra ţ i e . .

* * Cuvinte le lui P i l a t : „Iată împăra tu l

v o s t r u ! " — adresate u n u i Neam, căruia , după opinia Psa lmis tu lu i , „i s 'a îngrăşat in ima şi cu urechi le g reu a auzi t şi ochii şi i-a închis , ca nu c u m v a cu ochii să vadă şi cu urechi le să a u d ă şi cu in ima să înţeleagă şi să se întoarcă şi să-i v in ­dec" — r ă s u n ă peste veacur i în chip m u s ­trător pent ru toţi cei care, ca şi Iudeii , refuză să vadă în I isus pe adevăra tu l şi un icu l împăra t al sufletelor.

Dar, fost-a I i sus în t r ' adevăr împăra t — se în t reabă iscoditorii şi necredincioşii veacur i lor . Pda t însuş i , cur ios , cere lui I i sus să-i confirme în ce m ă s u r ă ve r s iunea ce circula în popor, referitoare la împără ­ţia L u i , este s u nu adevăra tă . Spre a-i risipi orice temere — spulberând în acelaşi t imp şi u n a din acuzaţ i i le Iudeilor , la care ei recurg , spre a şantaja conşt i inţa procu­ratorului r oman —, Domnu l îi îăsp unde cate­g o r i c : „ împără ţ ia mea n u - e s t e din lumea aceas ta" [!oan,- 18, 3 6 ] . Pr in acest r ă s p u n s Domnul vrea să îndrepte cugetu l şi in ima lui Pilat şi a Iudeilor şi, prin ei, a tu tu ro r oameni lor din toate t impur i le şi din toate locurile, sp re alte t ă i â m u r i , spre alte zări , spre alte idealuri . împărăţ ia lui I isus nu are nicio a s e m ă n a r e cu împărăţ i i le de care vorbeşte cu lwx de a m ă n u n t e Istoria un iversa lă , nici ca înt indere geografică, nici ca dura tă şi nici ca concepţie de g u ­ve rnămân t , împără ţ ia Lui întrece ca întin­dere împărăţ ia u n u i Sa lmanazar , Nabucodò­nosor , a lui Da r iu s şi Xe rxes , a lui Ale­x a n d r u cel Mare, a lui Cesar, , Octavian A u g u s t , T r a i a n s au Diocleţian, a lui Carpi cel Mare, a lui Napoleon sau Pe t ru cel Mare, "étc';, ^şi '"rfà'rè" caracterul acciden­tal, t recător al acestora . Imperii le au fost ca şi oameni i care le-au crea t : imperfecte, din punct ^de. vedere al organizări i lor poli­tice, sociale, economice şi cul tura le , şi ne­s ta tornice din punc t de vedere al durate i şi întinderii lor. Creatorii lor, desigur , genii mar i , au intrat în Istorie şi sun t pomeni ţ i cu laudă mai ales de elevi în orele de Isto­rie 'în şcoalele de toate gradele , şi de către diverşi oratori şi conferenţiari la diferitele aniversăr i şi festivităţi. încolo, s o m n u l lor nu prea este tu rbura t nici chiar de proprii lor supuş i , dintre care uni i nici nu mai «ştiu pană u n d e s 'au înt ins graniţele împă­răţiei lor, nes ta tornice ca nisipul Sahare i .

In ult imii 3 — 4 0 0 0 ani zeci de împă­răţii s 'au ridicat şi s ' au suprapus , şi din cele mai mul te n 'a r ă m a s decât o tr istă

•amint i re . Un s ingur imperiu, în temeiat a c u m 1947 ani , rezistă încă, şi va rezista în v e a c ; po rn indde l a m ă r i m e a unui s â m b u r e de m u ş t a r el creşte ca un arbore putern ic , şi se desvol tă zi de zi , secol de secol, mi len iu de mi leniu , Iărgindu-şi r amur i l e , s u p r a p u n â n -du-se imperii lor apuse .

împără ţ ia aceasta va dura , ca şi înte­meie torul ei, în veac !

Prot. Dr. Gh. Cotoşman

„Pentru ce M liaii?!" „Să se r ă s t ' g n e a s c ă ! " un răcnet s t iă -

biite mul ţ imea , iar plebea tu lbu ia lă s t r i gă : „Râstign- ş te -L!" .

F a r d u l urii încă tuşează ul t ima fărâmă de bine şi năvalnic cupr inde o lume rătă­cită., In ochii cu priviri sălbatice, pe lata lor în care ura săpa adânci tur i şi 'n g lasul fără t imbru înecat de o dorinţă nestăvil i tă de a vedea s ânge , de a ' a i z i geme te — manifes tare cu lminan tă a an imalu lu i din om — ei doreau să sfâşie. Un om trebuia, să moa ră chiar dacă aceas ta cr imă viola jus t i ţ ia . Dar iată că t eama de nereuş i tă care paraPze-iză energia de te rmină o mar io­netă a lumii romane să condamne , deşi s p u s e s e : „Eu ; nu găsesc în El nici. o v ină ! " . ' Iar intel igenţa uno r căi tur ai i caii socoteau credinţa drept ceva d e t e r m i n a t , de ei se foloseşte de Caesar şi a c i z â n d pe I isus că s 'ar fi socotit împăia t , îl ucid, având cons imţămân tu l just i ţ iei ce măr tur i -* sea pe crucea scuipată şi îmbibată de sânge v ina Lui scrisă. Întrebarea de ce îl u r a u pe El care le-a alinat suferinţele, le-a mân­gâia t rănile puru len te şi le-a a lunga t dis­perarea prin blândeţea g lasulu i ce avea 'n melodie toată dragostea pentru o lume necăji tă, e' jus tă .

Era dintr? ai lor: sărac. Se sbă tuse pentru ei şi tot lor l i-eta cea din u n n â nădejde adevăra tă . T o t u ş i aceştia au spus u l t imul c u v â n t : „Să se răs t ignească!" . .

Oameni i ' între ei crează o legătură m u t u a l ă în deosebi acei care împăr tăşesc aceleaşi credinţe, speranţe şi iluzii. Ura unora se răsf iânge şi asupra colorlalţi , iar bucur ia e a tu tu ro ra .

Ei aş teptau un Hris tos străin de acel căruia i se z i c e a : -„Mântui torule!" J u g u l roman îi umil ise şi aceas ' a pr in t r 'un gest reflex t rezise 'n ei dorinţa de a umil i , de a lovi ca o r ă scumpăra re a clipelor trăi te 'n sclavaj , viaţă umi lă de rob şi fără bucur i i . Atunc i se iveş 'e în t r 'un colţ pierdut o fla­cără I remurândă de lumină , dar nu e decât o amăgi re pentru ei. O m u l acesta m â n g ă e , nu loveşte. Iartă, nu se r ă z b u n ă . Iar lor cari c rezuseră că a c u m "se va sfârşi o epocă a m a r ă şi că vor fi liberi politiceşte, cărturari i şi fariseii le s p u n că nu vor fi decât amăgiţ i ca ' n to tdeauna .

Atunci s 'au revoltat . Li se risipea încă 0 speranţă . Poa te u l t ima. Aceas ta a creat

Nr. 1 - 5 - 1 7 F O A I A . D I E C E Z A N Ă

în suflatul .lor dorinţa animal ică de a-i p ro­voca lui durerea lor; de a simţi şi El tris­teţea ce le smu lgea lacrimi de veacur i . Dar dincolo de acest norod era un creier care punea flgurile'n scenă creierul celor mai răi dintre ei. Ca în to tdeauna plebea şi da 'data aceasta e perdeaua unei cr ime care însă a depăşit prin c ruz imea , nedreptatea şi durerea t iăi tă de E! margini le gândir i i .

Dece I isus a fost lovit cu atâta nepă­sare şi c ruz 'me? E o altă cauză decât aceia ce mot ivează desfăşurarea dramei de pe Go 'go tha .

I isus ca o furtună dărâma castelele une i lumi vechi . In curând doar ruinele vor fi o amint i re tâ z e; acea ce au fost căr turar i i .

Perspect iva acestei prăbuşiri totale a cl.rei dezi luzie omul de ra ţ iune o t răeşte înaintea faptului pe t recu t - în sine, în impe­riul nemărg in i t al gândirii înfiora şi a tunci oameni i aceştia t rebu iau să aleagă u n final de comedie sau un omor . Uneal ta era sbu-c iumul unu i popor a tu tu ror acelora care c redeau cu toată că ldura sufletului însân­gerat de spinii vieţii în t r 'un ideal ce va re­aduce lumina u n u i cer în tunecat din vre­muri apuse . Ei l-au acuzat cu o vină imagi ­nară şi absurdă , L ' a judeca t puterea roma­nă c o n d a m n â n d u - L nu pe baze de dovezi cari nu numa i că au fost insuficiente — pu­tem spune inexis tente — ci şi creiau o pre-miză- fa l să căci sent inţa a fost de te rmina tă de presiuni polit ice.

Era periclitat postul guve rna to ru lu i prin faptul unei eventua le intervenţi a Ce­zarulu i de terminată de o pretenţie ireală ca adevăr a lui I isus asupra t ronulu i . Fap tu l că guve rna to ru l af l ise în H istos adevărul căci L-a întrebat „Ce este adevărul-?"* îl dove­desc cuvintele „Voi veţi vedea".-

Un alt for super ior în afară de Cezar care era Roman nu exista. Deci răspunderea aceasta nu era jur id ică ci de ordin sufle­tesc. Apoi le-a oferit pe Vara va căci proba­bil- credea că această mul ţ ime voia să. comită un omor ind'ferent cine ar fi fost sacrifi­cat aşa cum plebea R o m a n ă se a m u z a în circuri . Dar ei nu voiau un om obişnui t ci pe Hristos, iar Pilat nesocotind principiul cel mai e lementar de drept a s e a m ă n ă pe V i r a v a cu Iisus. Unu l un tâ 'har notor iu , celălalt un Mântu i tor . Pent ru ei un semn de întrebare şi totuşi c u m p ă n a înclină spre Hris tos ,

L ' a u ucis î m p r e u n ă cu doi tâ lhar i . E nevinovat şi totuşi chinur i le L u i erau de ne îndura t . Ale celorlalţi doar o execuţ ie . Şi da,că execuţ ia ar fi fost săvâşi tă în t r ' un m o d egal. ,ca provocare a suferinţei pent ru » toţi ea ar fi fost ceva drept dar în El loveau în t r 'un mod barbar fapt că a mur i t înaintea celorlalţi cărora le-a mai zdrobi t g e n u n c h i i . Nu pu tem invoca o diferenţă de o r g a n i s m deoarece amândoi- n'ati muri t . Aceiaşi v ină doar aparen tă şi a suferit imens . Nevinovat şi L-au tratat ca pe cel din u r m ă dintre oamen i . Nu era oare o des lănţui re de u r a ? El nu era un v inovat ci u n proscr is . , .

Ostaşii Roman i e rau masca legală a acestei fapte oribile. Ei L-au ţ intui t dar ai Lu i L ' a u scuipat şi bătut până îa s ânge „Noi avem o lege şi după legea noas t ră

-El t rebuie să m o a r ă " . Deci tot ei L ' a u c o n d a m n a t . Execu ţ i a

doar din punc t de vedere tehnic a fost tăcută de Roman i . Căci ei i a u oferit fiere şi oţet. „Poporu l m e u ce ţ i -am făcut eu ţ i e " . To tuş i era a L u i şi cu atât mai dure ­ros . Iar. în u l t ima scenă în care ostaşii Roman i figurează ca pază a m o r m â n t u l u i e. de te rmina tă de cerinţele Iudeilor . Iată deci ei acuză , c o n d a m n a ş i execu tă toate aceste ilegalităţi evidente . Ele se petrec s u b ochiul vigilent al Romani lor a acelora ce r ep re ­zen tau legea şi- jus t i ţ ia lujjjii celei vechi .

„Sângele Lui a sup ra noas t ră şi a s u ­pra copiilor noş t r i " . Iată just if icarea şi res ­ponsabil i ta tea poporului E v r e u „Nevinova t sun t eu de sângele acestui drept . Voi veţi vedea" baza pe care R o m a n u l s e m n a con­damnarea . Atunc i ca niciodată a fost bat­jocor i tă şi ignorată dreptatea . E un început ce va con t inua şi mulţ i vor zice mai tâ r ­ziu „de ce?" pentru ca apoi ziduri le p icu iânde ale mormin te lo r cu grati i să le î năbuşe g lasu l care cerea j u s t dreptate . Comi terea une i fapte t r t b u i e să aibă o just if icare şi o res­ponsabi l i ta te . Cauza că EI t rebuia să m o a r ă nu e că ar fi nesocoti t pe D u m n e z e u c u m încercau să-1 înv inovăţească

A fost privit ca un revolu ţ ionar ce tu lbu ra apele. O m u l acesta nu admitea scla­vajul, iar cerşetorilor — c e a mai vu lgară pă tură socială — l e s p u n e : „Fraţ i i m e i " . Fap tă şi răsplată era apărarea acelor care loveau , dar El nu priveşte păcatul ca ceva irepa­rabil, El cerea milă, iertare, iubire. Iar cel ce c o n d a m n ă şi loveşte e oare lâră de păca t? Iată de cer el t rebue să m o a r ă . Iată de ce mul ţ i t rebue să moară . E u n adevăr care

Pag ina 7

l uminează d in t r 'o t a i n ă ' d e suflet. E o lume întreagă ce m u n c e ş t e şi plân­

ge . "E o l u m e de umili ţ i , de învinşi care se târăsc şi se bucu ră doarcât permite

p r o g r a m u l . Dar aceştia ' sunt piloţii une i alte lumi

ce regre tă că m o a r e fiindcă n 'a gus ta t din toate plăcerile. Un sfânt Pavel „Sol" legat în l an ţur i " ros teş te adevăru l încă tuşa t iar alţii ucid. De ce? Adevăru l desvăluie mul te ta ine şi în t rebarea „de ce t ră iesc uni i o via ţă de câine şi alţii de v i s " are un r ă s ­p u n s .care ar s m u l g e ha ina onoarei mul ­tora. Iar cei ce suferă n 'au decât o s ingură m â n g ă e r e : Hr i s tos .

Sângele ce c u r g e - p e n t r u o l u m e mai bună , ma i dreaptă e d u r e r e dar n u m a i pen­t ru uni i .

O m u l va depăşi odată inferioritatea ce permite an imalu lu i să se manifeste în t r ' un m o d nedrept şi egoist . Sufletul va creia legi ce nu le v o m mai călca nici odată .

' U n adevăr e că a v e m în noj o scânteie divină, o străfulgare de lumină ce ne va conduce spre culmile adevărulu i şi care va n mici în ul t imele clipe răul . Va fi o lume pură căreia I i sus şi toţi acei care au fost biciuiţi de nedrepta tea just i ţ ie i u m a n e nu-i vor mai p u n e înt rebarea „Dacă am vorbit rău , dovedeş te ce-a fost rău , iar dacă a m vorbit bine, pen t ru ce m ă b a ţ i ? ! "

Guia Horla

OOOOOOOO »QOOOOOO OOOOOOOOOOOOOOOCOOOCXXXM^

PARTEA I

începuturile mănăstirii din Valea Godinovei

şi viaţa ctitorului el: Protos. Macarie Guşcă

(Continuare)

Int r 'o zi de p r imăvură , în „ s ă p t ă m â n a a lbă" , din anu l 1902, însoţit de Monahu l Macarie dela „Că lugă ra" , Nicolae Drăgăl ina mergea la Caransebeş spre a împărtăş i per­sonal , planuri le sale fericitului episcop Nicolae Popea . Pe d r u m Pâr. Macarie află întreaga viaţă şi planuri le de viitor ale înso­ţ i torului său . Avea un fel de presimţir i , ne s p u n e Pâr. Macarie, şi mereu se referea ia cuvinte le Sf. Scriptur i , că „zilele omulu i sun t n u m ă r a t e " şi „n imeni nu ştie nici z iua , nici ceasul când se apropie sfârş i tul" .

De aceea Nicolae Drăgălina îşi făcuse un fel de tes tament , pe care 1-a predat fiicelor sale, în care d i spunea ca din averea sa să se dea, prin Consis torul Diecezan, câte 4 florinţi pe lună fiicelor sale, iar m o n a h u l u i Macarie, care „să fie aşezat la mănăstirea dela Izvor", să i se dea 10 fl. lunar . Deci averea sa înt reagă intenţ iona s 'o lase Con-s is torulu i .

Dar, la câteva zile după d r um u l pe care-1 făcuse la Caransebeş , Nicolae Drâgă-

'lina primi, pe neaştepta te , vestirea morţ i i . Tainicele lui presimţiri nu l-au înşelat, In d r u m u l spre mul t visata lui mănăs t i re , avu un a tac de in imă şi în aceeaşi noapte îşi dădu obştescul sfârşit.

• P roer ta ta mănăs t i re pierdu astfel pe cel mai zelos şi jei tfelnic s p r j ' n i t o r .

Dintr 'o negli jenţă care nu se datoreşte lui , Nicolae Drăgăl ina nu făcuse nici con­tractul de dona ţ iune a pământu lu i din faţa izvorului şi nici s u m a de 1000 coroane, pe. care o promisese ' episcopului Popea , pent ru „mănăs t i rea i zvoru lu i" nu o predase Cons is toru lu i .

Te renu l în care s'a zidit izvorul era în l i t igiu. Cele două j ugă re de pământ , votate în „Adunarea uibarialişti lor din Vas iova" nu s 'au mai predat destinaţiei . Şi astfel, la un m o m e n t dat, după moar tea vredniculu i creştin Nicolae Drăgăl ina , se părea că în t reaga iniţiativă, care a apr ins atâtea suflete, s'a nărui t . To tu l t rebuia luat dela început . •

Es te ad£vărat că mai erau încă mulţ i oamen i de inimă, intelectuali şi harnici gospodar i din Vasiova şi Bocşa, care nu disperaseră. Dar lipsea omul de ac ţ iune , care să se dedice exclus iv măreţei şi sfin­tei iniţ iative. . .

Şi iată câ la t impul potrivit, D u m n e ­zeu tr imise în Valea Godinovei pe omul providenţ ial , s u b chipul unu i că lugăr umil , b lând la înfăţişare dar plin de r âvnă ş i . ho tă r î t : Mon. Macarie , cantorul dela „Că lu ­g ă r a " .

Cap. Vil

Omul providenţial

Monahu l Macarie se făcuse cunoscut , de câţiva ani, prin m u n c a sa neosteni tă la mănăs t i rea „Că lugă ra" . T ră i a în schimnic ie şi jertfea totul pent ru întreţ inerea bisericii şi a mănăs t i r i i . II cunoş t eau satele cărăşene

şi-1 apreciau nespus pe mul t . La propunerea Pr. Pe t ru Ieremia din

Câlnic şi a Prot. Maxim Popovici din Bocşa-mont . , episcopul Nicolae Popea aprobă de­taşarea Mon. Macarie dela „Că lugă ra" la „Izvorul din Valea Godinove i" , în pr imă­vara anu lu i 1903 .

Mon. Macarie era ch mat La o m u n c ă î e tMus ta , că vom zidi aici o mă­năstire, cum na mai fost alta în Ba nat, după chipul ce­lor pe cate le-am vă­zut în alte părţi".1' Cu aceas­tă credin­ţă a por­nit umi­lul că lu­gar Maca­rie la lu­cru, în primăva­ra anului 1903 .

Ziua şi noaptea colinda satele din protopo­piatul Bo-

uriaşă. A primit-o cu en tuz i ­asm. "Când ai credinţă, zicea el, poţi r id 'ca biserici şi în ao i " ,

Nu gă­sise în Va­lea Godi­novei decât un iz vot cu ' faimă tămădui­toare, dcru-ce de mar­moră şi câ­teva suflete însetate de dorul de a ridica o bi­serică. „Am cre­dinţa ne­clintită, scria el Ar-h m . Fila-

l e rom. Macarie Guşcă (O fotografie din anul 1942)

cşei, „făcându-se tu tu ro r t oa t e " ca pe toţi să-i câşt ige pent ru mul t aş teptata m ă n ă s t i r e " .

Iri d o u ă luni Pâr . Macar ie a d u n a s e câteva su te de coroane (439) .

Prot . Max im Popovici , prin rapor tul său Nr. 322 din 19 Iunie 1903 , roagă pe fericitul episcop Popea să d ispenseze pe Mon. Macarie dela* „Că lugă ra" şi să-1 insti­tue , în m o d definitiv, la „Izvorul Gôdinova" înaintându-1 la t reapta de i e r o m o n a h . 2

Protopopul crede că este „imperios nece-. sar" aces t - lucru , având în vedere că „monahui ar trebui să fie mai iotă ziua la locul unde>, se intenţioneze zidirea (casei) carea în tot cazul până în toamnă are să fie finită. Având în vedere,

l- Scrisoarea am găsit-o în copie, la Păr. Macarie şi poartă data:„ Martie 1904".

2. Arhiva ep., Nr 2307/1903, III - 190 — 897.

scrie protopopul Popovici , că dânsul (Macarie) jfire să şi colecteze în comunele din imediata apropiere, respective din acest protopresbi/erat, mă declar ca după înaintarea lui la trepta de ieromonah, îi dau gratuit corlei şi vipt, până la finirea casei ce se va zidi".

Hnoton i r ea *Mon. Macarie ar fi a s ' gu -rat un serviciu religios pe rmanen t la. „ Izvor" şi, in acelaşi t imp, ar fi sporit frecvenţa pelerinilor.

Consil iul epaihia l , ses zând raportul Prot . Popovici , aprobă începerea lucraţi lor I en t ru zidirea casei, dar n u m a i d u p ă ce pămân tu l oferit de Nicolae Drăgâl ina şi resp. de moşteni toarele acestuia , va fi t rans­cris în cartea funduarâ pe numele diecezei . Autor izează , oficial, pe Mon. Macarie Guşcă să facă colecte de bani şj alte daruri în protopopiatul Bocşei şi-l d ispensează dela .serviciile de cantor dela „ C â U g â r a " , m e n -ţ inându-i însă salaiul lunar de 30 coroane, pentru a-şi as g u r a existenta.

Hirotonirea şi respective înaintarea lui la treapta de ie iomori rh însă, episcopul n 'o poate face, r â n ă când nu se a junge „în stadiul de realizare ridicarea mănăstirii, nepu-tându-se hirotoni absolut adecă fără -de a avea asigufat loviil'stabil de unde' "să-fi ăibe subzis­tenţa"

Monahul Macarie pr imeşte însărcină­rile şi nu se s imte câtuşi de^puţ in nemul ţu ­mit că nu i se împăr tăşesc şi „onorur i le" cerule pentru el de alţii, care l-au v ă z u t la lucru şi l-au şt iut aprecia. Nu va cere, de altfel, niciodată n : m i c pentru el şi va împlini orice i se cere, în acelaşi spirit de abnegaţ ie .

Cap. VIU

Primele realizări ale Mon. Macarie Guşcă-

In' primele zile, d u p ă venirea sa la Bocşa, M o n . Macarie, care cunoştea planu-i i l e cele mai in t ime şi ul t imele dorinţe ale răposatului Nicolae Drăgăl ina, s tărue pe lângă moşteni toare le acestuia să respecte dorinţa tatălui lor. Succesu l lui ni-1 rela­tează raportul Nr. 2 5 8 , 9 0 3 , din 14 27 Mai 1903, al Prot. Maxim Popovici , care scrie „Monahul Moi se"2 Guşcă dela Călugăra, în urmarea înviaţiunilor cari îi le-am dat în cauza edificării unei capele respective mănăstire în

1. Arhiva ep., Nr. 2307/903, III — 190-978 . 2. Acesta este numele Păr. Macarie înainte de a

întră în monahism.

apropiere de izvorul numit „Godinova" în teri­toriul societăţii din Ocna de fer şj anume că nu se poate începe nici o lucrare înainte de a . avea locul acomodat pentru acest scop, s'a pre­zentat înaintea subscrisului cu următoarele 2 .fete ale reposatului Nicolae Di ăgălina d/n Reciţia i o mână, ca proprietare a pământului din imediata apropiere de izvor, din teritoriul cotnunei Vasiova şi după conţelegerea avută şi cu Dl. Advocat Ion Budinlian, au predat die-cesei iacei păment cu drept de prop; utate, după cum se vede acesta din sub '/, alăturatul con­tract încheiat la notar iul public regesc din loc, care contract am ondre al subşterne spre apro­bare, pentru de a se putea induce în cartea fun-duară"... ..Donatoare/e locului pentru zidire, mi-au descoperii că decă monahul Moisi Guşcă va fi denumit la timpul seu din pai tea Pre Sf. Vo'stre de monah al capelei ce se va edifica, dânsele sunt pregătite a dona pre sima acelei capele Iote realităţile lor cu drept de proprietate în val ore de pt este 20 000 coroane, reservân-du-şi însă numai dreptul de folosinţă până sunt în viaţă" ,x

Din acest r a p o i t - r e z u l t ă clar, marea consideraţ ie pe care Măria şi Petria, fiicele

. lui Wicolae. Drăgă lmo , o aveau faţă de Păf.. Macarie, ca şi tatăl lor.

Contrac tu l a fost s emna t în z iua de \ 26 Maiu 1903 şi ap obat de Consis torul diecezan cu Nr. 2 3 0 ' B . /1903 din 21 Iunie , 1903.

Fiind pămân tu l acesta „fără sarcini" a iost t ranscr is în cartea funduarf , spesele de transcriere ach tându- ie , din ba'ni^perso-n-ah, Mon. Macarie.

Arendaşu l pămân tu lu i Mitru Oancea din Vasiova , care avea - contract d e . aren­dare pe 4 ani cu fostele proprietare, declară la încheierea contrac tu lu i .că, or icând, cedează pământu l , dacă s 'ar începe lucră-H e de zidire. In cazul 'că aceste lucrări ar începe înainte de a-şi aduna el recolta, ce­dează pămân tu l „cu recoltăcu tot" lără nicio desdauna ie . Şi face aceasta mică jertfă „cu considerare la scopul măre/iu " ce se urmă-resce". -

( De abia a c u m B serica noastră a întrat in posesia unu i bun . De abia a c u m se pu­teau începe lucrările pentru realizarea pla-

.nului iniţiat de Dumi t ru Per ian , Nicolae Drăgăl ina , ş. a.

1, Arh'va cp. , Nr, 1.807 fA3, III 90 897.

Cap, IX.

Se înalţă ziduri în Valea Godinovei...

.Z idur i modes te , este adevăra t , la înce­put . Dar aceste z 'dur i vor pune • ti melie,

-pes te câţiva ani, celui mai f i umos aşeză­mânt mănăs t i resc dm Banat ul romanesc . . .

Susţ inător i i acţ iuni i lui Nicolae Drăgă-lir-a: G h e o r g h 1 Diăgăl ina , Mitru Oancea , Const . Staneovi ts , Aurel Pocrean, l o s f Vuc , Ion Ronda, Tfaian^ Beciniaga, Iosif îBalea şi Nicolae Fiore, aflând de venirea Pâr .

• Macarie în Valea Godinovei , şi însufleţiţi de hotăr î rea lui de a realiza visul lor de atâ­ţia ani , roagă, în 10 Iunie 1903 , pe epis­copul lor s ă le încuvi inţeze începerea lucră­rilor pentru zidirea unei case de adăpos t lângă izvor. Semnatar i i aces te i cereri se oferă S ă completeze , „înh-u pomenirea şi ier­tarea păcatelor moşilor şi strămoşilor noştri", colecta porn i tă de Pâr. Macarie , în care ei îşi pun toată încrederea, so^otindu-!, cu adevăra t , »un om providenţial.

Cererea bunilor credincioşi din Vas iova şi Bocşa, este prezenta tă favorabil de Prot . Maxim Popovici , care găseş te că', de fapt, este „o necesitate imperativă a se face începu­tul pentru zidit ea unei case" ^

Cons 's tor iu l aprobă, cu hotărîrea Nr. 2307/903 ' , din 21 Iunie 1903, jroeclul de casă", b inecuvân tând zelul credincioşi lor d i n . B o c ş a şi Vas iova .

In u r m a acestei h o t ă n t i , mu l ţ imea de credincioşi îşi . recapătă încrederea şi colecla Mon. Maearie, avu un succes neaşteptat : peste o mie de co ioane , numa i - în câteva z-le.

Toa te darurile a'dunate, Păr. Macarie le „cvi tează" în Foaia Diecezană, încad ân-durle" în art icolaşe pline de învăţătur i mo­rale, sub t i t lu l : „Daruri tnărinimoase", ofe­rite în scopul înflinţe idei mănăs t i r i din „ Valea Godinova". In t r 'unul din aceste art i­colaşe, Mon, Macarie scrie u rmătoare le , des­pre rosturile mănăs t i r i i " : ^Ce ideie salutară, ce scop sublim e acesta, adecă facerea unei case de rugăciuni cu numele jtumos. de Mănăstire, căci în • Mănăstire se reamintesce respectul cel adevărat către Dumnezeu a veacurilor prime, ale creştinismtdui. , Şi cu drept cuvânt merită a fi nn fiinţate, ca nisce locaşuri de cuvioasă retragere şi totodată ca aşezăminte sânte, pen­tru cultivarea sentimentelor religioase morale. In Mâfiăstire vom dă de acele persoane care

Rap. ' î r , 322 din 9 lunii 9 0 i

năzuesc la împlinirea cuvântului', „aşa să lumi­neze lumina voastră înaintea oamenilor, ca ve-zind faptele voastre cele bune să mărească pre Tatăl vostru cel ceresc" (Matei 5, 16); In mănăstire vom afla pe aceia care auzind cuven-tul: „de-ţi este voia să pi desăvârşii vinde cele ce ai şi le dă săracilor şi-ii ie crucea şi-mi urmează". Tot în mănăstire în mezul nopţii când totul, repauzează în satură, vom auzi glasul duios al clopotului resunând şi chiemând la rugăciune, precum şi-voacta limpede ca roua de dimineaţă, a călugărului respective a călugă­riţei, care anunţă cu dulcele şi mângăitorui g/as: „sculaţi/ că e vremea câniărei ceasul rugă-, ciunei", care răsunet convinge pe călători că sufletele^ veghiază în ora aceea în Mănăstire. Prin urmare, iată aci îti Mănăstire o şcoală de morală şi de fapte bune, de unde se înalţă cântaţi de laudă către ceriu ziua şi noaptea, in revărsatul zorilor- şi jxmuigul scrii".1

- O atenţie deosebi tă are Mon. Macarie faţă de aceia ne care îi n u m n ş t e „membr i i fondatori ai înfiinţândei Mănăstir i d;n Valea God inova" . Cunoaş t e şi r ecunoaş te meri tele fiecăruia şi dă fiecăruia ca i se cuv ne.

Numele acestor membri i îi publică în Foa ia D i e c e z a n ă : „ Răposatul în Domnui Nicolae Drăgălina, carele mult s'a ostenit si a cumpărat locul ju ¿00 cor., şi s\a mutat la cete vecinice cu dorul să vadă mănăstirea şi nu o a 'văzut. Măria şi Petria Drăgălina, fiicele văaosatului s u s z<s, care au dona t locul 'pentru înfiinţând;* mănăstire. . A p o i : Prot. Maxim Popovici, Costa Stancovits, Gheorghe Drăgălina, Mitru Oancea, Iosif Popovici, Gheorghe Perian, ş. a. ţ

Cu aceeaşi . , apreciere Mon . Macar ie „cvi tează" atât „danii văduvei" cât şi „darul bogatului". Spaţ iul limitat al acestei lucrări , nu ne permite să publ icăm nume le tu tu ror donator i lor -pent iu , biserica din

• Valea Godînovci . Păr. Macar ie i-a pomeni t însă pe toţi , în rugăciuni le Iu*: „Pre cei ce aduc d a r u r i ' şi fac b n? înlru sfintele Ta le bfs?rici, pomeneasce i Doamne , întru împărăţ ia T a " .

Banii co 'ectaţ i de Mon. M*carie au fost depuşi l a - , ,B nea B o : ş a n a " şi !a Con-s : s tor iul d iecezan.

Ajuta t de membri i fondatori , M o n . Macarie a d u n ă mater ia lul necesar pentru casa proeetală. La 30 de z l e după apro-b t r e a Consis tor iu lu i , Păr. Macar ie a ş n a z ă piatra fundamenta lă a p r imulu i edificiu în

1, Foaia Diecezană, Nr. 29 din 20 Iulie 1903.

Valea Godinovei . Iată ce scrie el, în t r ' un rapost către episcopie, care poartă d a t a : 29 Iulie. 1903: „Cu ajutorul lui Dumnezeu s'a adunat materialul de lipsă pentru f acei ea casei. Sâmbătă în 26 Iulie a. c. evlaviosul şi mult iubitul Constantin Stancoviciu din Bocşa-monlanâ, a orânduit 8 lucrători să sape fun­damentul easei, cari începând dela oarele j p. m. Iau finit pe/a oarele g seara. Luni dimi­neaţa în 28 Iulie avurăm fericirea a pune piatra fundamentală la facerea casei după ce mai înainte s'a citit rugăciunea de temelie a casei din partea Prea On. Domn Macsim Popâviciu protopresbiter. La rugăciune au luat parte şi Mult Ştim. Doamnă Elena soţia Dlui Protopop, precum şi dnii Costa Stancoviciu şi Gheorghe Drăgălina cu Doamna soţie Ana, ca membrii fondatori şi alţii. După tei minarea rugăciunei prescrise, Prea On Domn Proto-presbiter adânc emoţionat rostesce'cu lacrimi de bucurie, o rugăciune pentru toţi contribuen-ţii, se roagă apoi, ca Bunul Dumnezeu, cate ni-a ajutat într'un timp aşa scuit.de am pus temelia -capelei, să putem pune cât mai cutând piatra fundamentală şi locaşului sfânt. In urmă fe> mină cu aceea, ca Dumnezeu să dts-volte-în creştini spiritul de jertfă, pcntriU înfiin-; ţânda mănăstire. . La punerea pietrei funda* mentale a 'lovit cu ciocanul de j ori în -numele sfintei Treimi, dorind durată îndelungată casei de locuinţă, care să rămână neclintită ca stânca de gram*. Astfel s'a "terminat actul la temelia casei. După terminare s au împărţit din. par­tea dlui Const. Stancoviciu franzele iar din partea dlui Gheorghe Drăgălina vin de pomană la lucrători".

In t oamna aceluiaşi an, casa ridicată din colectă publică, este te rmina tă şi M-on. Macar ie raportează în z iua de 18 Sep tem­vrie,- u r m ă t o a r e l e : „Prea Sfinţite Domnule Episcop! Cu profundă supunere Vă aduc la înalta cunosciinlă că lucrările la casa . zidită pe locul „Godinova" unde are a se edifica şi sf. Mănăstire, sunt terminate. Rog dară se bine­voiţi prea graţios a esmife o comisiune pentru colaudare" .a

Colaudarea se face în ziua de 22 Sep­temvrie „fiind de faţă Mori. Macarie Gi.şcă şi m e m b a i l fondator Cons t . S tancovic i" , de către Prot. J V h x ' t n Popovici şi maes t ru l z : d a r Ioan M u n t e a n . -

Casa, care se găseş te azi alături de. biserică şi este locuită, de duhovnicu l mă­năstirii , are două -camere şi o bucătăr ie .

1. Foaia Diecezană, Nr. 31, din 3 August 1903. 2. Arhiva ep., Nr, 1169/1943, III - 190-897 ,

U n a din aceste camere era dest inată pent ru „săvârşirea funcţiunilor preoţeşti şi a serviciilor dumnezeesti", până la zidirea bise­ricii, iar a doua era dest inată pentru adă-postirea pelerinilor. Spre aces t - scop , M o n . Macar ie roagă pe superiorii săi, să d s p u n ă „sfinţi?ea casei conform prescriselor canonice"' şi să n u m e a s c ă , un „preot slujitor". Piot .

"Maxim Popovici şi preotul Pe t ru Ieremia din Câlnic, profitând de acest prilej, îşi îno-eso rugămin tea către episcopul lor* ca să hi ro tonească pe Mon . Macar ie : ,,Nu vă pot îritrelăsa, scrie protopopul , a nu vă aduce la Înalta c u n o ş t i n ţ ă că poporul din j u r şi din depărtări mar i , î n ' toate anot impur i le , vine la izvor şi văzând acolo în imediata apropiere casa edificată şi un m o n a h carele

' n u are îndreptăţirea de a le săvârşi vre o-slujbă, se reîntorc întristaţi şi plini de m â h ­n i r e . 'Dec i pentru a s e putea satistace dorin­ţei generale . . . Prea Sfinţia Voast ră se bine­voiţi prea gra ţ ios a hirotoni- întru i e tomo-nah pe m o n a h u l Macar ie Guşcă , iar una dintre chilii a se sfinţi pentru. serviciul divin ".1

In s lârş ' t „dorinţa generală^ a, clerului şi poporului" este satibfâcută. In z iua de 28 Ianuar ie 1904, episcopul Nicolae Popea sfinţeşte întru ierodiacon pe Morr. Macar ie Guşcă ş'-l aşează în mod provizor iu „la s ihăs t r ia" din Valea Godinovei , pen t tucă mai avea mu l t e de făcut aici.

Pen t ru a-1 ajuta în-adminis t rarea bani­lor şi aduna rea mater ia lu lu i pentru m ă n ă s ­tire, Consis torul inst i tue o epitropie, c o m ­pusă d i n : Costa Stancovi ts şi George Dră-găl ina . membri i fondatori şi P r^ Pe t ru Ieremia din Câlnic , pentru a purta ziarul d e c a s ă . ş i corespondenţa .

îna in te de a fi t e rmina t zidirea - casei despre care am vorbit , Păr . Macar ie găs ise . o cabă de lemn, cu o v e c h ' m e de peste 100 ani , î n . c o m u n a sa natală. Aceas tă casă vo ia el ş 'o aducă în Valea Godinovei pentru s ine şt pent ru ceilalţi călugări , care

.vor mai y e n i după „înfiinţarea mănăstirii." Spre acest scop el desclvde o colectă „spe­cială" (pentru a nu se a t inge de banii destinaţi pent ru „biser ica-mânăs t i re") şi în câteva zile a d u n ă " s u m a . necesară pentru cumpă ta rea casei lui .oan Mer ta .d in Câlnic. In raportul of. nrolopresbiterf l din Bocşa-mon tană , Nr. 3 4 7 / 1 9 0 3 , din 21 Iulie 1903 , găs im următoare le informaţii x u privire la acea.ită c a s ă : „ulterior (adecă d u p ă încu­

vi inţarea Consistoriului pentru zidirea casei") un dicrencios cu n u m e l e loan Merta din Câlnic, ia intei venirea m o n a h u l u i Macar ie Guşcă , a oferit o casă din lemn. numa i cu preţul de 180 coroane, care însă de fapt valorează 3 0 0 cor. In u r m a r e subscr i su l (protopop) după ce a ascul ta t părerea mai mul to r bărbaţi şi cu deosebire a Dlui advo­cat loan Budin ţ ian , cari sun t de părerea că acesta casă friifd eftină să se cumpere , a m luat măsur i le recerute ca să se facă a lă tura tu l plan şi specificaţjune pe care le subşfern cu propunerea să se încuvi in ţeze cumpăra rea numi te i , ca se" . . . In a c e h ş i raport Prot. Max im P o p o v i c i " p ropune ca mănăst i r i i resp. bisericii edificânde în locul „Godinova" din Vasrova, să i se dea n u m i ­r e a : „Mănăstirea dela- Godinovaju hramul Sf. Prooroc Ilie", deoarece • „izvorul şi locui din apropiere are numirea „Godinova" şi că la Sf. Ilie, poporul încă din vechime peregri-nează",l . .

Cons : s to ru l d 'ecezan aprobă cumpăra -i f a acestei case, care se dă, maes t ru lu i Avram Chermeleu d n Reş i ţ a - română spre executa re . Casa a fost demonta tă şi t rans-

,' porta tă, bucată cu bucată , , în Valea Godi­novei . Re ;ons ' r uc ţ i a ei s'a term.inat Ia 14 Sep temvr ie 1903.

In această casă a. locuit P ă r . Macarie până la obştescul sfâ 'şi t .

Astfel în toamna anulu i 1^03 ,„ în de­curs de şase luni , Păr . Macarie ridicase două căsu ţe . In cea mai modes tă , o colibă săracă dar cura tă , se instala el. O candelă îi lumina, interiorul. O masă s implă servea drep t altar. Un pat de scândur i , acoperit cu ,o pă tură de lână, ţ esu tă de mâna ma­mei Iui şi câteva icoane sfinţite, comple tau mobila şi decorul chiliei p r imulu i că lugăr din Valea Godinovei . Aici se ruga Pâr . Macarie în zorii zilei, în a m u r g u l serilor ş i 'n s ingu ră t a t ea nopţilor,, pent ru toţi cei împovăra ţ i , pent ru toţi cei osteniţi şi suferinzi . »

Dar mis iunea lui e departe de a fi terminată.- El ştie bine acest lucru . El ştie că după fiecare realizare mai r ă m â n încă, mul t e , altele de făcut.

L u c r u l mis ionaru lu i nu are sfârşit. Şi cân tând imne de încredere şi de dragoste , Păr . Macarie se avân tă spre alte fapte, carc-i vor cinsti n u m e l e .

1. Rap. 709/1903 din 17 Decemvrie 1903. 1. Arhiva ep., Nr. 2569/5903, Ili - 1 9 0 - 8 0 7 .

Cap. X

Suferinţă care întăreşte şi umilinţă care înalţă...

In luna Ianuar ie 1904, Pâr . Macarie c u m p ă r ă „f>e seama edificândei mănăstiri1'' dela creşt inul P a u lancu din Vasiova , V^jug. de g răd ină , în apropiere de p ă m â n t u l dona t de moş ten i toare le lui Nicolae Drăgâl ina , cu 6 0 0 coroane . Episcopia aprobă, cu hotă-rîrea Nr. 8 0 3 din 18 Martie 1904, contrac­tul de cumpăra re şi astfel Păr. Macar ie spori „zes t rea" mănăst i r i i .

To tu l mergea bine. Din toate părţile Păr . Macarie pr imea bani şi darur i pen t ru b iser ica-mânâs t i re . E lena Popovici , soţia protopopului din Bocşa donează 10 cor. pentru procurarea unu i an t imis . Prof. Dr . 'Cons tan ­tin Chir icescu, prof. un iv . şi decan al Fa ­cultăţi i de Teo log ie din Bucureş t i , d o n e a z ă din par tea Tipografiei Cărţilor b is . , toate cărţile de r i tual .

Cele mai m u l t e parohii din protopo­piatul Bocşei şi chiar din alte protopopiate , vo tează , în adunăr i le parohiale , s u m e între 1 0 0 — 2 0 0 cor. pent ru „biserica dela Izvor" . Ba chiar „s inodul pro topresbi tera l" al Boc-şe i -montane a a d u s şi u n decis în aceas tă cauză .

Aces t decis , din 19 Februa r i e 1904, obliga toate comune le bisericeşti; să contri-b u e la înfiinţarea mănăs t i r i i cu o s u m ă min ima lă de 2 0 0 cor., solvabilă în 10 ani . 1 Iar ^ Păr . Macarie colectase personal , n u m a i în „protopresbiteratul Bocşei , peste 3 0 0 0 cor., în câteva luni şi ceruse binecu­vântarea arhierească sâ^ poa tă ' colecta şi în celelalte protopopiate , ma i ale& în t ractul Lugo ju lu i , u n d e avea spri j inul nel imitat al Prot . Dr. Gh. P o p o v i c i . 2 - -

Dar, în t r 'o zi , pe neaş tepta te , o săgeată sângeră in ima înflăcărată a Păr . Macar ie . Oficiul parohial din Vas iova îi contes tă dreptul de a face s e r v i c i i ' la „ Izvor" , pe mot ivu l că aces ta aparţ ine ,^de j u r e " paro­hiei Vasiova, Pl in de a m ă r ă c i u n e Păr . Macar ie , care îşi ducea vieaţa în cele mai mar i pr ivaţ iuni , în aspra nevoin ţă că lugă­rească, r ugă Consis torul să încredinţeze adminis t ra rea „ I zvo ru lu i " şi a celor d o u ă case, unu l preot de mir, deoarece el, per­sonal , n ' a dorit nicicând postur i de condu-

1. Arhiva ep\, Nr. 1403/1904, III - 190-897 . 2. Cererea Ierod. Macarie, înreg. sub Nr. 3843/1904.

cere. Dar Prot. Maxim Popovici , Pr . Pe t ru Ieremia , intelectuali i şi major i ta tea credin­cioşilor din Vas iova , luară apărarea smer i ­tului ierodiacon Macar ie .

(Va urm,a) Prot. Dr. M. Bănescu

BISERICA ŞI ŞOVINISMUL Ca să ne dăm seama cum priveşte şi cum

rezolvă Biserica noastră creştină problema şovi­nismului, să precizăm mai întâi ce se înţelege prin şovinism.

Este nevoie de această precizare mai ales în vremurile de azi când se vorbeşte atât despre şovinism şi se face de către mulţi o regretabilă şi dăunătoare confuzie cu priv[re la noţiunea exactă a'acestui cuvânt, pricinuind astfel diferite neînţelegeri între oameni şi popoare.

' Şovinismul este un patriotism fanatic, exa­gerat şi rău înţeles.

Şovinistul iubeşte neamul şi ţara lui orbeşte, desconsiderând, batjocorind şi chiar urînd alte neamuri şi alte ţări. El vede la ai săi numai calităţi, iar la străini numai defecte. Şovinismul nu respectă dreptul la viaţă şi la egală cultură al altor popoare, pe care ar dorj sâ le domine — din punct de vedere politie economic şi cultural — neamul său.

Biserica creştină se îniemeiază pe învăţătura adânc umanitară a Mântuitorului Hristos; pe iubi­rea aproapelui [aproape care hu este numai rudenia saji eonnaţionalul nqptru, ci „tot omul ce vine în lume"]; 'pe ideea dreptăţii pentru to[i şi a egalităţii tuturor în faţa lui Dumnezeu şi a legilor; pe virtutea cumpătării în toate ca şi pe ideea înfrăţirii şi a păcii între oameni, familii şi. popoare. De aceea Biserica creşlină condamnă hotărît şovinismul ca pe o boală a patriotismului adevărat şi ca pe un păcat împotriva dragostei de aproapele. Ea promovează iraţionalismul ade­vărat, luminat, fără ură şi nedreptate faţă de alţii,

De sigur este foarte firesc lucru ca fiecare om să iubească, înaintea altor familii, familia sa; iar înaintea altor neamuri şi ţări, neamul şi ţara sa. A iubi pe ai tăi mai întâi [şi chiar mai mult decât pe străini] nu înseamnă şovinism! Este o însuşire a naturii omeneşti. Dar, această iubire a celor de-un sânge si de-o lege cu noi trebue să se facă raţional, fără a dispreţul sau urî alte familii şi alte popoare, ci căutând mereu să trăim în bunăînţelegere şi pace cu toţi semenii noştri, pentrucă toţi oamenii sunt fiii aceluiaşi Tată Ceresc, iar între între ei, fraţi.

Aşa se rezervă corect şi logic, în lumina Sf. Evanghelii, problema şovinismului.

Românul n'a fost niciodată şovinist în sufle­tul său! Aceasta fiindcă — spre deosebire de alte popoare care au primit creştinismul după ce au trăit mai înainte o viaţă de păgânătate, poporul român s'a născut creştin şi, deci şovi­nismul este ceva potrivnic firei sale şi sufletului

Pagina 14 ' f O A I A D I E C E Z A N Ă Nr. 1 5 - 1 ?

său cu ţesătură creştinească. El s'a născut şi a crescut în ideea de omeme, de frăţie şi dragoste creştină care îl face să aprecieze pe oameni mai mult după valoarea lor morală, după inima şj

Japtele lor, iar nu după origina l o r . d e rasă, lrmbă etc.

Călăuzit de Biserica strămoşească pe calea patriotismului adevărat şi a naţionalismului u m a ­nitar, înlăturând orice influenţă şovinistă, neamul românesc va merge drept spre ţinta creştinismu­lui şi a adevăratei, democraţii: pacea şi progre­sul întregei omeniri,

Preot. Lt. Col Dara. Daicovici

Vizilâjiune canonică in Armeniş Odate cu venirea primăverii şi ieşirea sămâ-

nătorului în ogorul românesc a ieşit şi primul s.ămă-nător al sufletului eparhiei noastre P. S. Sa în ogorul.său să samene sămânţa dragostei, să ude pomul credinţei răsărit de mii de ani şi să plivească buruienile sufletului românesc creştin.

In dimineaţa zilei de 23 Martie a. c, zi de primăvară timpurie, când soarele învelea în lumină şi căldură pământul nostru îngheţat o iarnă întreagă şi când pomii îşi îmbiau "primii boboci ai florilor, P. S. Sa Pâr. nostru episcop Veniamin însoţit de P. C. Păr. Prot. I. Suru şi C. diacon D, Băloni soseşte în'comuna Armeniş.

La Piatra Scrisă îl întâmpină un frumos ban-deriu de călăreţi, cari însoţesc maşina până la mar­ginea satului la primul arc de triumf.

Corul satului .dirijat de către dl Jura into­nează „Pre Stăpânul", iar Prea Sf. Sa înconjurat de elevii şcoalei primare în frunte cu întregul Corp didactic şi de muncitorii minelor U. D. R. primeşte cuvinte călduroase de~ bun sosit dela dl. dir. şcolar A. Georgescu, în numele şcoalei şi dela dl ing. Popescu în numele întreprinderilor U. L). R.

La a 2-a poartă triumfală este beneventat de "către dl subprimar I. Dragomir, iar sub cel de' al treilea arc de verdeaţă din faţa sf. biserici este întâmpinat de către Păr. comunei O. Costescu, care în mod sugestiv şi frumos face cuvenita pre­zentare a parohiei.

Sf. Liturghie arhierească, este celebrată de următorul sobor; PP. CC. Prot. Dr. Z. Munteanu, L Suru şi Dr. M. Bănescu, CC. Preoţi V. Paica, I. Sârbu, I, Câmpiariu, O. Costescu, ierom, E. Garştea, V. Ciobanu şi diac. D. Băloni.

Răspunsurile liturgice le-a dat amintitul cor, iar. strana a împodobit-o cunoscutul cântăreţ înv. confesional pens. FI. Băcila.

La ieşirea din sf. biserică P. S. Şa s'a între>-ţinut cu credincioşii dându-fe daruri bisericeşti.

Masa s'a servit în casa ospitalieră a păr. O. Costescu. •

In după masa zilei Prea Sf. Sa cu suita a asistat la cursurile de misionari laici dela Piatra Scrisă.

I. c.

RECENZIE

G OPRESCU: Manual de Istoria Artei, voi. IV partea Il-a

Buc Editura Universul,-1946, lei 20.000.

Istoricul de artă prof G. Oprescu tratează fntr'un volum de pp, (243—394), post-impresio-nlstii, cari prin îndrăzneala lor crează opere, cari se remarcă printr'o „libertate extremă" „care constitue trăsătura spirituală cea mai izb toare a sfârşitului secolului al XlX-lea şi începutul s eco ­lului al XX-!ea" (pag. 244), Centrul acestei miş­cări artistice îl găsim în Pans . „Subiectul îa impresionişti, este adesea cu totul altul decât la pictorii contimporani sau la cei care precedaseră. Impresioniştii consideră că tot ce există pe lume, frumos sau urât, toate ocupaţiile omului, toate clasele societăţii, oricât de umile, oricât de excep­ţionale, merită să servească drept punct de ple­care, adi^ă să devină motive de inspiraţie pentru un pictor" (pag. 248).

D. G. Oprescu, cu talentu-i deosebit ne dă un istoric al realismului, descriind pe reprezen­tanţii autentici din Fianţa, Belgia, Olanda, Ger­mania, Anglia. Impresionismul, expunând operele lui E. Manet, CI. Monet, Tr. Boziile, etc. (pp. 113—181), deasemeni, pictura europeană în tim­pul impresionismului (pp. 197—220).. Neoimpre-sionismul: Seurat. Scluptura la finele secolului: Rodin, Introducere la partea Il-a, Degas, Renoir, Cezanne, etc.

. Bibliografia b o g ă t a n e indicare- operă vastă consultată de d. S. Oprescu.

D Sa în domeniul istoriei artei ne-a d'at o completă istorie, care reprezintă o unitate de concepţie şi de simţire. Lucrată cu mult elan şi cu o pricepere deosehită, e mult citită de inte­lectualii noştri. Ea dă o privelişte minunată celor dornici de a evada din Jumea zbuciumată de azi.

Prof. C Rudneanu

reXXXXXX30OOO000QOOO0OCH3C>00^^

[ INFORMAŢII 1 ^Mulţumitori Divinităţii că ne-a dai

lungime de ~zile să ajungem a ne închina şi în acest an Sfintei Jnvieri a lui JfCristos, salutăm colaboratorii şi cetitorii noştri cu

„dfCristos a înviat!" Personale . P. Sf. Sa Episcopul nostru

Veniamin va sluji învierea şi Sf. Liturghie în ziua primă de Paşti la Lugoj, iar a doua zi de Paşti în biserica catedrală din Caransebeş,

Inspecţii. P . Sf. Sa Episcopul nostru Venia-min a inspectat în ziua de 21 Martie a c biserica din Lvgojel, spre a vedea cum s'a spălat şi repa­rat vechea pictură şi a constatat cu mâhnire, că a fost curăţată şi refăcută de un slab sugrav (nu pictor), care a stricat tot ceea ce a reparat, aşa că e păcat de cheltuielile făcute.

Aviz cuc. preoţi să nu mai accepte pictori improvizaţi şi fâră autorizaţie.

Tot în ziua de 21 Martie a. c. a vizitat or­felinatul de stat din Gavojdia, unde se află adă­postiţi 40 orfani de războiu, bine îng-ijiţi, într 'un edificiu higienic, în mijJocal unui teren de circa 10 jug. Cu acest prilej a stat de vorbă cu elevii dela 6 —14 ani, le-a împărţit cărţi de. rugăciuni şi de cetit, cruciuliţe şi icoane pentru sălile de curs, dormitor, prânzitbr, etc. A asistat şi la o probă de cântări, sub conducerea- învăţătorului

Cursul de misionari laici dela Piatra Scrisă s'a ţinut în zilele de 20—26 Mart'e a. c. cu următorîK membri ai Sfatului Central al Oastei Domnului din eparh ie : Ierom. E. Garştea şi I. Donos-Piatra Scrisă, V. Ciobanu-Muntele Mic, fraţii D.Răescu-Luncaviţa, T . Munteanu-Logoj, A. Mun-teanu-Vfâni, N, Agliceriu-Glimboca, N. Marconescu-Sâceni, A. Bona Ilova, N. Dragomir, N. Niculescu-Armeniş, I. Stepanescu-Sadova-nouă, I. Stoia-Cireşul.

Cursurile' au fost predate da către Prot. Dr. Zeno Munteanu, rectorul Academiei, Prot. Dr. M. Bănescu, consilier referent şi Pr. Ilie Câmpianu, revizor eparhial. •

Asociaţ ia Creştină a Tinerilor (Y. M. C. A) a organizat un . reuşit 'concert coral religios în seara zilei de 29 Martie a. c. şi care s'a desfăşu­rat în sala teatrului comupal din loc.

La acest conceri a participat şi Prea Sf. Sa, iar programul l-au executat următoarele coruri." 1. Corul liceului de băeţi şi fete, condus de Dl. Prof. D. Cuşma, 2. Corul Căminului Cultural cu acelaş dirijor. 3. Corul Reuniunii de cântări şi mu­zică dirijat d e ' D l . Cap. I. Manole, 4. Corul Aca­demiei Teologice sub bacheta Dl ui Prof. C, Vladu, 5. Dublul quartet al catedralei având ca dirijor pe Di. înv. Gh. Dobrianu şi 6. Corul şi orchestra Fi­larmonicei dirijate de Dnii Pauk şi Palik

Scopul acestui concert a fost ajutorarea copii­lor moldoveni din oraşul nostru.

Corul Căminului Cultural din Caran­sebeş sub conducerea Dlui Prof. D. Cusqia s'a deplasat în Dumineca din 30 Martie a. c. la Pe. txoşniţa, unde ; a dat răspunsurile la Sf. Liturghie.

Predica a rostit-o Pâr. P. Turcan . In după masa acelei zile-a avut loc o şeză­

toare religioasă-culturalâ în cadrul căreia a confe­renţiat Pr. Ilie Câmpianu, revizor-eparhial Caran­sebeş .

Scopul acestei deplasări pe lângă cel religios-cultural es te . strângerea legăturei de prietenie şi încurajare pentru noul cămin .cultural ce s'a înfi­ripat în co.nuna Petroşniţa prin osteneala Păr. P. Turcan, a Dlui Prof. A. Verca şi cu concursul Dlui Prof. D. Cuşma, care se deplasează regulat pentru a dirija noul cor al acestui cămin.

Mănăstirea „Mrâcunea" de lângă Orşova este cea mai veche din eparhia noastră, datând din veac. al 16-lea.

A fost însă distrusă de persecuţia calvină şi mai apoi lăsată în părăginire. -

Sigiliul său în slavoneşte datând din anul 1735 s£e păstrează.

De câţiva ani în Orşova s'a alcătuit un Comi­tet de reconstrucţie a ei, având în frunte pe proto­popul tractual şi inimosul creştin ing. T . Rotariu.

Astăzi mănăstirea se găseşte în roşu şi aco­perită.

Dumnezeu a ales acestei sf. mănăstiri şi un călugăr devotat pe A. Udrea, care toată iarna a stat într 'un bordeiu în pământ săpat alături de zidurile, ei. -

Fiind acest sf. locaş în hoiarul Comunităţii de Avere a cerut dela aceasta istituţie .grănice­reasca sprijin pentru reconstrucţie. Şi prin înţele­gerea lui preşed. B. Popovici a primit suma de 14.200000 Lei.

Colecta este deschisă şi mănăstirea deja zidită, aşteaptă ajutorul credincioşilor şi îndeosebi al grănicerilor.

Cercuri pastocale'pe Valea BiStrei. Odată cu începerea primăverei Cercul Pastoral Ferdinand şi-a reluat activitatea.

Astfel, în Dumineca I-a din post şedinţa s'a ţinut în F'erdinand, slujba vecerniei a fost săvârşi tă de Pr. I. Turcan din Cireşa şi Pr. 1. Raco-veanu din Ferdinand, răspunsurile liturgice fiind date de corul mixt din loc. x

Predica a rostit-o Pr. I. Racoveanu, după care s'a continuat şedinţa culturală alcătuita din coruri, recitări şi o conferinţă despre : ortodoxismul românesc.

La susţinerea p r o g r a m a i cultural şi-au dat contribuţia: corul bărbătesc* din Cireşa dirijat de Dl înv. N. Olariu şi corul mixt al Gimnaziului din-Ferdinand, dirijat de DI. Prof. / . Fiat.

La Dumineca Crucii, Cercul şi-a ţinut şedinţa la Cireşa, prin oficierea slujbei Vecerniei, la care a predicat Pr. I. Turcan , Iar răspunsurile au fost date prin alternare de corul bărbătesc din loc şl cel mixt din Ferdinand. . •

In continuare s'a ţinut şezătoarea culturală alcătuită din conferinţa Pr. I. Racoveanu, din recitări şi din reuşitul concert al celor două coruri cari au atras un auditoriu..select şi numeros atât la Cireşa cât şi la Ferdinand.

Numire. P r r Dr. Grigorie Cernăianu a fost numit director General al Cultelor..

Deces . La Sibiu a trecut la cele vecinice în 23 Martie a. c. în etate de 62 ani Dl D. Col-tofeanu, consilier referent la Arhiepiscopie după o muncă devotată de 34 ani în slujba Bisericii. Dumnezeu să-1 odihnească cu drepţii.

Deces. Dr. Ioan Fira, fost medic primar al judeţului Caras, fost deputat eparhial, a trecut la cele vecinice în 1 Aprilie a. c. la Oraviţa în etate de 57 ani.

Dumnezeu să-1 ier te!

Fondul Oastei Domnului s'a mărit cu suma de 600.000 Lei dela fraţii din Vrani,

- M. S. Regele G h e o r g h e al Greciei a murit în 31 Martie a. c. şi în "locul său a luat spre guvernare destinele ţării fratele său Paul.

Mulţumită. Conducătorul oficiului parohia din Iabtaniţa preot Octavian Trailovici aduce mul­ţumiri creştineşti Dlui Ioan Petchescu comerciant pentru dăruirea a unui prapor bisericii în valoare de 750.000 Lei.

Aceleaşi mulţumiri le aduce şi credincioşilor : Isac Mreajă, Petru Tătucu, Nicolae Grama şi con-soţilor cari din venitul unei serbări în decursul anului 1946, au dăruit sf. biserică din Iablaniţa cu suma de, 100.000 Lei.

Preotul şi comunitatea - ortodoxă română din comuna Tufări, aduce şi pe această cale cele mai calde mulţumiri distinsului primar al comunei noastre Cernescu Simeon care prin bunătatea lui a subvenţionat în a n u r i 9 4 6 suma de 100.000 Lei iar în anul 1947 a dat 1,000.000 Lei din bugetul primăriei pentru acoperirea cheltuielilor bugetare ale bisericii noastre şi lemne necesare la facerea acoperişurilor dela dependinţele casei paro­hiale în valoare de Lei 1,000.000. -

Preotul R. Şandrn, -în numele sf. biserici din Poieni aduce mulţumiri credincioşilor cari în decursul anului 1946 au donat următoarele sume: Bublea F„ comerciant Lei 181.000, Grecu Gh. funcţionar Lei • 150.000, Feneş V., deputat Lei 100.000, R. Sandru, preot Lei 35.000, Drâgănescu I. Nr. 50 Lei 20 000, Ursulescu N. Nr. 89 Lei'19.000, Jurj I. Lei 14 000, Ursulescu I. Nr. 89 Lei 19 0C0, etc.

Din diferenţa de salar a preoţimei pe Sept. 1946 —Febr. 1947 s'a reţinut abonamentul parohiei şi al preotului la Foaia Diecezană.

Complectare. 'La înmormântarea P. C. Păr. Prot. T. Oprea din Timişoara a luat parte şi Păr. Prot. al T-şoarei Dr. P. Ţiucra, care a pontificat slujba înmormântării şi care din greşalâ a fost omis din ştirea apărută în foaia noastră Nr. 12— 14/1S47. • ~ "

r P A R T E A O F I C I A L A

N O T Ă OFICIALA Nr. 1612 Bs. 1947.

P. Cuc. noştri preoţi vor aduce la cunoştinţă imediat primului cântăreţ, din parohie, chiar şi'n cazul că nu beneficiază de salar dela stat, că pot solicita carnete de călătorie pe C. F. R. cu 5 0 % reducere pentru ei, so;ie şi copii minori.

In urmare toţi cei c e reflectează ia carnete, vor înainta prin Oficiile parohiale, câte două foto­grafii de fiecare membru familiar şi chitanţe de solvire a taxei de Lei 9000 de fiecare carnet.

Li-se va pune în vedere că carnetele se eli­berează numai pe un an de zile şi cu călătorii limitate, de 12.

Caransebeş, la 22 Martie 1947.

Consiliul, eparhial

CONCURS

Comitetul Regionalei Bănăţene a Astrei a hotârît să comemoreze centenarul anului 1848 în cadrul general pe care îl va fixa definitiv Centrala Astrei, dar cu specificul evenimentelor desfăşurate pe teritoriul Banatului. -

In acest scop publică un concurs pentru o istorie generală a evenimentelor de acum o sută de ani, cu următorul titlu: Revoluţia din Banat dela 1848 cu referinţe speciale la situaţia politică, economică şi socială a Românilor.

Concursul expiră la 31 Decemvrie 1947, Lucrările se vor înainta, copiate la maşină,

Regionalei Bănăţene a Astrei (Timişoara I., str. Alba- Iulia 2 et. I), împreună cu un plic sigilat conţinând numele autorului, iar pe plic purtând acelaş „motto'' care e şi pe lucrare.

Aprecierea lucrărilor intrate o va face b co-misiune de specialişti.

Cei ce doresc informaţiuni mai amănunţite le vor primi prin Regionala Astrei.

Se mstitue un singur premiu de 3 {trei) medalii de aur oferite în *acest scop de dl avocat Dr. Coriolan Băran'din Timişoara, căruia Astra îi aduce mulţumiri şi la acest loc.

Lucrarea premiată va apare pâriă la 15/27 Iunie 1948, centenarul adunării de pe Câmpia Li­bertăţii a Lugojului', în editura Regionalei, cu res­pectarea legală a dreptuluf de autor.

Preşedinte, Sabin Evuţian Secretar, Indescifrabil

A N U N Ţ No. 165/4 IV. 1047:

Adunarea Generală a Asociaţiei Corurilor şi Fanfarelor Române din Banat se convoacă pe 24 Aprilie a. c, orele 10, în sala Conservato­rului din Timişoara, Str. Ungureanu I, iar în caz de număr insuficient de membri, pentru aceeaşi zi la orele 11, cu ordinea de z i : 1. Rapoarte asupra activităţii din trecut, 2. Alegerea noului Comitet, 3 . Propuneri: -

Corurile şi fanfarele membre ale Asociaţiei sunt invitate a-şi trimite delegaţi împuterniciţi, iar Cucernicii Preoţi sunt rugaţi a aduce la cunoştinţa conducerii corurilor din parohiile lor prezenta publicaţie.

Preşedinte, Prof. I. Perian Secretar General, Prof. Dr. N. Utsu