Anul III. Budapesta, 1. Iulie st. v. 1904. Nrul 12—13.

Abonament : 12 cor. Pe Va an ©BCU Cluj

ţ & Jjrceafówl*—fln.HIL flr. 12-13; Budapesta/I Iulie, st. y. 1904.

SUMARUL: De îa noï „ Mc. Otavă Ştefan-cel-Mare Moş-Neagu. Dascălul Irimia ... M, Sadovean. Oda Iul Ştefan-cel-Mare .... V. Şumbac. Luptele lui Ştefan-cel-Mare "A; Lăpedata. Poezii scrise din prilejul ani- * , verserii

Mănăstirea Putna (legendă) T. Kirileanu. tnchîaare ' H.petra-Petrescu Foi răzleţe: Istoria lui Ştefan-

cel-Mare de N. Iorga ... 7. Aqivïrëarea * ... ... Cronică şi notiţe. — Cărţi şi reviste. — Ilu­

straţii. . "*

\ , K

AVIS. • Aducem la cunoştinţa On. cetitori, cari nu şi-au achitat încă abonamentul,

că în curînd o să le trimitem chitanţe de încassare prin poştă. 1 rugăm respectuos să binevoiascä a Ie achita, pentru a nu periclita existenţa revisţef noastre pe care o susţinem cu multă trudă, şi mari greutăţi. * '• * .'

Pe vechil abonaţi i rugăm să binevoiascä a-şî reînoi abonamentul, comu-nicînd adresa exactă, pentru a se evita pe viitor orî-ce neregularităţl.

' Editară «Luceafărului.»

ABONAMENT: Abonamentul se plăteşte înainte! Pe un an: 12 cor.; pe Va an: 6 cor.

Pentru învăţători, preoţi săraci şi studenţi,: numai pe un an: 7 cor. în Romînia: Un an: 16 lel; Vsán: 8 lei. Pentru preoţi învăţători şi studenţii din Romînia, numai pe un an 12 lei. Un număr 50 bani, în Romînia: 65 bani.

Autorii, cari voeşc să li se anunţe apariţia publicaţiunilor, sînt rugaţi a ne trimite cîte un esemplar. Rugăm în deosebi pe autorii din Romînia.

©BCU Cluj

DE ÙA NOÏ.

Cu fruntea™n ţărînă plîngînd azi ne vezi Din slavă, cerescule soarë, Rugămu-ne ţie; azi sufletul nostru Tu lasă-I departe să zboare. i Trimite şi vtntul, pribeagul drumeţ, El crainicul bolţii albastre, Să ducă departe pe aripa lui

. CmtaM strigaţilor noastre. • , ;

. Àodtûïtlgparte, spre soare răsare

Pe veci ceuuifetejnarnmrffre^ Dorm clipele noastre de slavă-Voi sînteţl acolo viteji pîrcălabi Şi voi prea cinstißor vorriiçit , ;\ :„ "} Statornici, In ciiiSţea de lege şţyhrăî' " în focul credinţei statornici, ic • * •;';;

Acolo dormi şi tu, arhanghel bătrîn, Tu, Ştefane, sfînt VoeyaUde, Ce-aî scris strălucirea norodului tău Cu singe dujmdHdè'rtorQade. De sftnta ta dreapta, de spada ta sfîhtâ Spun toate poveştile «tow£ — Să nu se 'nfioarè de numele taţi,' Nu-l frunza in codrii Moldovei!. •>

Azi maşteră-i vremea... Acum văduvite Zac sfintele tale oţele Şi luna cînd trece prelung se 'nfioară, TÜäci vede rugina pe eld

^Amarnic ne poartă pestrîmbe cărări Vicleana şi vitrega soarte, Mărit Voevoade, — străină-l ţarina We vise şi fulgête moarte...

Noi sintern drumeţii piticelor vremi Pitici in putinţă şt 'n yrere,

^.^X^iífárA sprijin, Am scurgem viaţa l*: Din dor şi din nemîngăiere. . - ?

A noastră moşie, frumoasa] nespus, Grumazul şi-a 'ntins_ spre perzare,

-- Căci braţele noastre azi spadă nu strîng, Şi steag ţară noastră nu are...

Măria Ta! Sîntem bătuţi de nevoi, ,i La noi înzădar ară plugul, ' Căci holdelor noastre cu spicul de aur,

Străinul le fura belşugul, Am vrea să purcedem cu jertfele laudei, Bar rí avem nimica la casă. Măria Tal — Toate străinii le duc Şi'numai cu lacrimi ne lasă...

1 , v . -

K-V'4,-'

Dar spunem cu toţii nevestelor noastre Şă plîngă.cu lacrimi de jale, Potopul să treacă şi plaiuri şi munte Să spele, oţelele tale. Atunci cînd în soare din nou străluci-vor, — De sus din a ta 'mpărăţie: Craltîiîûr, crai mîndru, crai nou să le 'ncingă, Trimite, rugămu-ne ţiel

Nie. Otavă.

©BCU Cluj

S2à LUCEAFĂRUL Nnil 12—13, 1904

STEFÄiKEHVlÄRE. — Din prilejul ^aniversării delà 2 Iulie 1904 —

Cînd din turlele străvechii Putne gla- cu toată apărarea strălucitului loan Corvin, şurile sărbătoreşti ale clopotelor vor tri- trebui să primiască şi el jugul turcesc ; mite din sat în sat, din tîrg în tîrg, pe Ungurii perduseră pe acel mare ostaş, toată faţa pâmîntulul romînesc vestea romîn de viţă, ce fusese spre mirituireâ împlinirii celor patru sute de ani dcla lor şi apărarea creştinătăţii şi de aci îna-moartea Marelui, Bunului şi Sfîrituluî inte îşi vor irosi puterile mal mult în Ştefan-vodă, — atunci sus, sus să avem lupte cu creştinii ; LeşiI erau prea departe inimile! Căci in acea zi vom fi chemaţi şi nu cădeau în calea pe < care Turcii să prăznuim şi noi una din cele mal voiau s'ajungă în Apusul vestit," bogat mari şi mal Însemnate aniversări istorice şLademenitor; ş'apol el n'aü fost spre ce ne-a fost dată nouă celor de azi s'o nădejdea creştinilor mal nici udată din apucăm: nu momentul însuşi, plin de pricină luptelor lăuntrice cari mal ales faîe şi obidă, cînd — în Suceava, la în' timpul Craiului Cazimir(1444-—1492) 2 Iulie 1504, într'o zi de Marţi—sufletul aű bântuit foarte ţara lor; Ruşiî abia Lui senin şi mare părăsia, inălţîndu-sev scăpaseră de sub sabia Tătarilor şi eraû spre Ceruri, trupul împovărat de mulţimea ' atît. de departe, încît, ameninţarea pri­milor şi slăbit de greutatea luptelor dese mejdîel turceşti nü ajunsese pîna la el; şi crunte ; ci săvîrşirea întru mărirea Iu- .şi, însfîrşit, urmaşii lui Mircea-cel-Bătrîn niească şi slava dumnezeiască a vieţii duseră Ţara Romtnească în o stare tot pămlnteştJ a unicului „mare" dintre voe- atît de tristă ca şi urmaşîHuî'Alexandru-vozif romînl,—viaţă pe,care şl-a> închi- cet-Bun Moldova, nat-o întreagă Moldovei şi .prin ea nea- Insă. ţocmaî cînd ast-fel era faţa lucru-mulul rominesc şthiV Cristos Dumnézçtih* rîlér în Moldova jşî|i^ăsăritul creştin, şi prin El creştinătăţii răsăritene.. Providinţa •trimise şi întrfo parte şi întreita

Căci într'adevăr cînd Ştefan urcă trep- pe Alesuf său, care — cum zice panegi-tele scaunului domnesc din Suceava, ţtetul~ Rădăcina pruzilorsă mpărţara să Moldova era la mărginea perzăriî, iar uşureze, obiceiuri bune să întărească, creştinătatea răsăriteană, slăbită şi des- prav©&tevia să păzească şi veacul cél binată, gata să plece fără împotrivire de aur să frofetttfV .. grumazii sub paloşul ameninţător al lui Acesta era Ştefan, fiuHuî Bogdan ne--Mohamed ai U-lea, cuceritoruLŢarigradu- potul lui Alexandru-cel-Bun, — deci : lui. Luptele vrăjmaşe şi pătimaşe dintre ** «tummă din lumină • urmaşii Iul Alexandru-cel-Bun pentru jtaşatin din Muşatin». sfăpînirea coroanei gloriosului lor părinte * * * şi bunic, făcură din ţara' Moldovei un Ridicîndu-se cu ajutor din Ţara Ro-adevărat «teatru aL ticăloşiilor, vrednic mîneascâ, tînărul voevotŞ îşi cuceri în . de lacrăml* : nesiguranţă, certuri şi lupte primăvara anului 1457 tronul, ale căruia în lăuhtru; desconsiderare, umilinţe şi trepte se simţia cel mal în drept şi se închinări în afară. Şi alături cu această ştia cèl niai vrednic să le urce, alungind Moldovă slăbită şi căzută, întreaga creşti- pe Petru Aron, ucigaşul fatálul său Bogdan, nătate răsăriteană, asemeni slăbită şi înainte însă de a intra în Suceava strînse căzută, era în neputinţă de a înfrunta „ţara4 la Direptate şi întrebînd de este mînia şi puterea turcească, ce-şl întinsese cu voia tuturor sä le fie Domn, toţi cu stăpînirea pînăla Dunăre: Bulgarii de un glas aú strigat: „în mulţi ani delà mult eraü îngenunchiaţî şl cuceriţi ; Sîrbii, Dumnezeu să domneşti!"

©BCU Cluj

Nrul 12—13, 1904 LUCEAFĂRUL 229

Ilii ŞTEFAN-CEL-MARE.

©BCU Cluj

230 LUCEAFĂRUL Nrul 12—13, 1904

Astfel cerea încrederea ţării Voevodul lucitulul voevod. Două decenii buzdu-în a cărui înaltă minte şi mare inimă de ganul Lui păzi cu cea mal'mare credinţa sigur că încolţise deja acel plan dibaciü şi cinste Poarta creştinătăţii, riedînd pas şi măreţ: pe care avea să-1 urmărească de stăpînire Turcilor dincoace de Dunăre ; întreagă-I viaţa şi prin care avea să-şî şi bătrînul Cuceritor al Ţarigradutuî trebui mîntue poporul şi patria ; ca apoi, înăl- să închidă ochii, fără ca să fi avut măcar ţîndu-o, zid tare să zidească împotriva mîngăerea unei încercări de-aşî duce la păgînătăţil cu pepturile ostaşilor săî la îndeplinire dorinţa, ca „din pristolul delà „poarta creştinătăţii" — cum însuşi îşi Roma să dea calului ovăs". numia Moldova, ţara sa. Şi în adevăr fo aceasta stă măreţia lui Ştefan şi urmărind cine-va cu luare aminte întreaga însemnătatea sâ în istoria lumii Europei istorie a luptelor şi faptelor Marelui Voevod răsăritene: întîrzie cu două decenii re-în cursul celor 47 ani de îndelungată şi vărsareaAîiotmanuIui peste lumea^reştină fericită stăpînire, uşor se poate încredinţa transdunăreană. Căci a fost de ajuns ca cum că cu adevărat Ştefan toate le-a El —mulţumită nepăsării celor în drept făcut după o aleasă socoteală şi în vederea dè-al Sprijini şi ajuta — să se plece unul înalt scop. pentru ca nimeni să nu mal propeasct

Căci după ce împacă nemulţumirile multă vreme întinderea stăpîniril turceşti din ţară, rupînd „rădăcina pricUor rele", spre Apus. Şi de sigur dacă un altul — strînge într'un singur mănunchiu toate ţiecft mplatieul BatazicL ar" fi urmat lui puterile neamului: boerî, curteni, ostaşi, Mohamed ál Il-lea, şi dacă crudul Selim răzeşi şi ţărani;, după ce stîrpeşte să- nu şî-at* fi îndreptat ostile cuceritoare mînţa tuturor pretendenţilor la -scaunul- nurrial în Asia şi Eghipet, — de sigur domnesc din Suceava, care aduseră atîta zicem că' Turcii n'ar fi trebuit Să aştepte räü ţării,—-adună asupră-şî toate drep- pe Marele lor Padişah Soliman, ca să turile de stăpînire a Moldovei; după ce-şî străbată prin Mohács la Buda, asigură pace şi nădejde de ajutor delà Da numai aceste du>ttrmăîmprejurărî, Poloni şi după ce isbuti — cu puterea "geniul militar al Eroului nostru şi sîngele armelor— să ţie pe Unguri departe de vitejilor moldoveni căzuţi Ia Soci şi Cursul-sine,— caută a se întări spre mează-zi, jApá^lá Teleajen şi Lipia, la Podul4nalt dinspre Turci: Cucerind cetatea Chilieî la şi Valea-Albă, la Şcheia şi Cătlăbuga au gura Dunărei şi întărind-o cum a întărit putut Intîrzia ç'o jumătate de veac cu-şi pe cea Albi delà gura Nistrului,* şi tropirea civilizaţiei creştine de cătră Mu-după ce însfîrşit cearcő să-şî găsească şi sulmanl. Acesta e adevărul adevărat,, pe aşeze pe tronul Ţării Romîueştî un Domn care contimporanii nepizrnăreţî şi nefaloşî credincios, care şă-I poată fi dacă nu al Marelui Şiefan — contrariu:celor de tovarăş, cel puţin un sprijinitor de folos, azi* străini jstoriei obiective,, —- nu numai fu gata să înfrunte mînia puterii musul- că n'aoceicat să-1 oprească, ci chiár 1 -aü mane. . trîmbiţat înluhiea largă: Papa delà Roma,

Toate dar pînă aci Ştefan le făcuse care-1 numise „Atletul Iu! Crise', — i numai şi numai în vederea acestui ultim scria: „Biruinţele tale înţelepte şi viteze şi înalt scop: să înceapă şi să poarte el aă adm căita mărire numelui tău încît singur în numele creştinătăţii răsăritene toate gurile îl repetă şi toate inimele îl luptele cele mari şi grele cu Turcii şi slăvesc". Iar învăţatul cronicar polon cu aliaţii acestora : Tătarii şi Romînii din Dlugosz, exclamă: „O bărbat admirabil Ţara Romînească, —« lupte cari vor-ţine cu nimicmai inferior decîi Dacii eroi ai 20 de ani încheiaţi şi cari toate împreună vechimei, pe care noi I admirăm aiît de vor fi menite să alcătuiască partea cea mult Dînsul este cel dintîi între Prin-mal slăvită din istoria războinică a stră- cipii lumii, care în timpurile noastre a

©BCU Cluj

Nml 12—13, 190 LUCEAFĂRUL 231

repurtat fûMiûgerl atît de strălucite asupra TÙfàtof. După judecata mea, dînsul este tU mal demn cârâia să i se dea domnia

imperiul militar peste toată lumea şi fái să i se încredinţeze, prin sfatul, prin înţelegerea şi hotărîrea tuturor, comună a tuturor cretinilor, demnitatea de to-mandănt suprem şi duce în contra Tur-cttort" Şi în sflrşit Cramer, mal tîrziu, ast-fd îşi încheia în a sa Istorie polonă naraţiunea despre Ştefan: „Bărbat vrednic de pomenirea tuiuror veacurilor pentru mărirea sufletului său, pentru maestria sa jbotftfctf, pentru cunoştinţa ddîncă a lucrurilor militare şi pentru războaele fericite ce k-a purtat în contra Ţuicilor, Pojonibr, Ungurilor şi Tătarilor!"

• * * Dacă numai sub această faţă istorică

Nus privi pe Ştefan-cel-Mare, adecă ca Eroă al Creştinătăţii, se cade ca în ziua % care ceî ce vor fi la Putna se vor fetâiţa din genunchi, pentru ca în mijlocul dhtárftóf dumnweeştî şi pătrunzătoarelor

sunete de clopot să ridice panohida de-a-supra sfînt mormîntulul Lui ; în ziua în care de pe tot cuprinsul pămîntuluî ro­mînesc . dé peste munte milioanele de frâţf, adunaţi înaintea altarelor, vor Înălţa rugile lor ferbinţl cătră Domnul pentru odihna sufletului Lui: — cugetele noastre curate şi smerite să se îndrepte în fru­moasa Bucovina la mormăitul scăldat în lumină. Căci atunci, atunci peste margi-nele mormîntulul Acestui Christos al nea­mului romînesc se va revărsa în toate părţile : şi la răsărit, şi la apus, şi la miază-noapte şi la miază-zi atîta duh de viaţă nouă sufletească, încît cu toţii să ne putem împărtăşi din el; iar Domnul Dumnezeul părinţilor noştri se va îndura spre, noi şi va întări cu dumnezeiasca sa pecete ceia-ce fie-camia din noi îî va putea da, amintirea Aceluia ce-a két — cum zice poetul:

Lumină din lumină, Muşatin din Muşatin!

Moş-Neag«.

DASCĂLUL IRIMIA. . . . Cum s'a auzit în sat de războiu, s'a

fnleput, în toate părţile, o jălanie de credeai că s'aprdpie sffrşitul lumii. PlmgeaÜ muërile şi fetele şi se frigeau de cap pe toate cărările. NoV flăcăii, ştiam că bine mare nu né aşteaptă acolo unde ne vom duce, dar, ca Romínul, gîndeam şi noi în mintea noastră cea proastă: Ce poate s i n i se îritîmple acolo, in'războiu? Cel »uit o sä murim. EI şi? De asta nu ne. speriam noî. Nu ne speriam nici de mai rău. Am lăsat femeile să se bocească şi ne-am dus.

Ond am trecut Dunărea, eram flăcăi mulţi, din toată ţara. Cînd am ajuns în ţara bulgărească, am găsit Ruşi, puzderia pămîntuluî. Iar Turcii tel cu fesuri roţii furnicau In taberile lor, fără număr: dtă frunză "şl Iarbă.

Se vSrsase mult strige rusesc. Turcul era al 4«c«Juï şi "trăgea^Dâtă^peete bătăî.MuscaluluI ;

dar cum am venit noi, şî-a pus păgînul botul pe labe. Aü fost cite-va zvîrcolfrî cumplite şi sîngeroase încleştări de moarte, dîn care Turcii aű trebuit să dea înapoi ca nişte fiare rănite. Căciula cea mare şi buhoasâ a dorobanţului a prins a-i înfricoşa.

Eü o duceam şi mai rău şi mal biné, cum da Dumnezeu. Pe drum îmi, fusese dor toată vremea de cei de-acasă. Dincolo, peste Dunăre, numai noaptea, cînd stăteam cu faţa spre cer, cu ochii deschişi, în mijlocul miilor de flăcăi, mă necăjeau umbrele celor rămaşi în urmă, îmi veneau în minte luncile şi văile înverzite, în care petrecusem ani din viaţă, mă gîndeam la pămîntul nostru cel vechia în care se odihneau oasele strămoşilor, — şi mă lovea, aşa, o jale amară şi-mi spunea par'că cirte-va că n'o sä mă mal întorc şi n'o să mal văd ce-am lăsat.

©BCU Cluj

vv Ziuä ; rasa,-cîndse înceîpea ^ furiţîcarea taberiï,, ' roşii) cî^va-puşti bubuiră,o. ,$vîrc01ire repede {Vh ; / ^ ' •:•;.'.'•';•' obuzelor, ;mi-se^ îjripietrea deodată sufletul, nu „ne: "prinseră. "-începură. a~ vorbt-pç nàs^ î^lWJik ^.:-V;'-''nii^deám,,'iíícr."'iia -mă; ùïtam la ce lăsam'în loritBnft se- repeziră ia'nol.gă'ne'şţii^un^ă,••';.

.'.';;-. u r ^ , mergeam cu uh ayînt pe care tiu-l simţisem ; alţit ti oprijîâ,-^.àpoï furăm duşi, prmţvmîc^ÎfA . ; ; ! .;•.". nicî odată m care mă străbătea 4u fiori din ayantpösturilör, pe cărări rîntorto^a^ ^ iie M / ; creştet în^ţăipî. . trezirăm^^ ", •. •. Elăcăiî noştri erau, îndrăzneţi şi şmecheri, în urma '•hoa^^^tiirSilia^l^vreißtV^^tk ; ţ comedie mare. Demulte ori dădeau în ayant- : lanţulsantínelelón Dupăâceîàiierbëreaş^linişti.:-

;>v; ;posţurHe turceşti, se luaü la Harţă, scăpa*ca;,•••;•• : ;ziua lesieti^^Venise. Noi stăm jos, descinşi^ -yrVy. prin lireèhfle acului $ se întorceau aducîrid f^ţă. arme, .şi ne. uitam nhilja alţiî, cu ochii-A : : aişne>i prinşi. ? , , J^IrjaţL Ţăna$^^ ^. • . îiitr'un 0àt pornii şi eű în patrulă: înaintată, , n u yprbea -despre inoartea iul, .;peh^«eă iö|í •>« 'Ç -..••;• Vc^iser|eniul nostru Irîmia, ţm/uriaş cu capul J ^ e gîndéam la mälcä-sa care ramasse-smguţă;' >*--:S;j$Mixe,ï cu grumazii deKíaur, -r- şi un pehlivan . $ï atnârîtă îrţ sat. - :•'•••:,.• V ? ; ' • ; ; / / fără păreche. Àfa^ v i eram çiitçï flăcăi.'. Era.fn luna lui Brumar şi socoteală' ; de bună seamă că paginii âă -Spte'

È\. >-â^-^":i«taffv;cçt^-#'m*oi«e'. püecapăt zilelor! Dintm5htíiü mi s*apărutçlïldat, y '•"-.' ' ' P ^ ;^Ve5^-,<iîiàHM^w^d^oi.»ioi^, Nu-mï eàm yeneala/Socoteală să,mî aştept aşa y - i ; '^ădurâni înfr'a porumb^ r^'-v. zdrobită;; aărîrăm apoi, çu pkîorUl, un pîrău pătrUnse dîn.ce ^ > •;/•'••' ; milos şine îndreptarăm cu grijă spre costişa uhui aű să-mă -înalţe într'ud copie, £u iimk-dfe*ít^ ^ , T-müncel care se, ridiea dincolo de pîfău ia cîte-va , ş j ; drept să; spun, amar începu să; mă^doalâ^ :; Ş '. 'SA Siite-de metri. Departe, înaintea noastră, prindeau suftétut; Uh fel de întuneric, mi-şe cobori peste "

" / ^mugeasç«;tuimnte^ S> •'\m

;; . adăpoşieapi prin.:jţufeje care ínegreaü, ici şi ; fác^ö <) ;;. cofi^^rin pîclăşî stăm gataiS^rtój^u armele *'g[ iije" şohnaru- are" sărămîe prjh pustiurile .- -:.-'.",' încărcate, eu; degetul pe Jrăgaciuv •••-•: bulgăreşti? Nu ştiau, săracii .V. Satul se întindea i ; . ; T-eainä n'aveam. Ştiam pe Irimiä-,ager: şi foarte- liniştit învîlciâ, la poalele munţilor, dé-

ív; - deştept; cu el toate trebuiau să iasă bine.' • ; parte, V.fundul Mokoveî bătrine/ DihObgrAş^ ' ;:';'•• . . D a r deodată, cum nicjf rtu gîndeam,' izbucni seînălţa^^ îunjul.spre cerul limpede j cumpenele -; S ; , aproape; de nijine un strigăt scurt, iute înăbuşit, fîniîhilor ţ pau jei şi colo ; feteîri cătrinţă frëceau • ":.-'. Mă repezii. Pe ün hat. buruenos, între două pe uliţele înguste, cu cofăeleln mînă; pexpäsk ' '{-'; A ogoare, Dumitru Lioara, fruntaşul, doborîse cu muntelui, ; spre sat, suiau nevestele cu.şiraguri: i-S-\ , baioneta una din santinelele'paginilor; sergentul de cai încărcatî cu desagi'.. ,JPoa0'Mă|ţiha luî •".-

,• ' îrimiă se vînzoleacu cealaltă. Ceî-lalţî tovarăşi Andrei sta pe prispă> cu Ochii pierduţi dei>arfe, i>.•'• "' ' vé^eaŐ>şi el în ajutor, — însă, spre nenorocul spre sesüriíé nemărginite, — poate se g jjleá ; ,.* -. ; nostru, imîna Turcului, care se şvîrcolea sub -că într'acolo s'a dus feciorul .Şoîmaruluî şi poate ' ^V.;"' fruntaş, dădu peste armă. — o bubuitură izbucni se gîhdea că* s'a dus să nu mal vie; póafeiöfta í;' •/'.'•':; scurt în liniştea.zorilor. Turcii rămaseră zdrobiţi; arnar, gâţidindu-se.... " : ,

, ' • întufe; noi, strînşî> porneam îndărăt Darprea Şi mă txezil vorbind tare : \ ' -. * ; V , - .; mult înaintasem; posttü-Jlé mici duşmane erau «Ce sări faci? aşa ne-â fost scris... „ . • ' ".,; prea aproape. Zgomote de glasuri, împuşcături ; r^Ge zici? mugi lîngă mine"glaşuisergen-:..; ; ; răzleţe se auziră ; ropote ;de caii prinseră a bâte tulul^lrimiä:- ' ; ' : - \ : * !

•'!• . panîîntnlşi, ,d in^ T— Mă gîndeam ce-ó mal fi fiind prin sat pş y v • şi pierduţi. Irimiarzisei V i - • la noi, domnule sergent... •"'• V '.-.;•;•/;. 'I; y «S'atf dus boii'dracului, măi băeţîi»r — Bine, pace, mărfiăcăff.Tetele oftează. \ • r> •:;, -:A ••':'• .**? zvîrlirăm ca nişte turbat spre fesurile ^Dupăun răşump de tacerèy'îm^baiï > .^ ;

©BCU Cluj

Nrul 19Q4 LUCEAFĂRUL 233

—- «Aü să ne facă Turcii felul, dnule sergenf, nu-ï aşa?

— Se poatç şi asta...» Ceilalţi oftară. Aveau jji eî nădufurile lor.

Irimia pufni "cu ciudă şt"zise: , ' '•r\'{

* Adică de ce oftaţi voi aşa de ţare?'Câtaţi-yă de treabă ; pînă raînl cine ştie ce se poate in* fîmpla : mare-i unul Dumnezeu !»

Fruntaşul Lipara. suspină cu amărăciunea, î ' «Am ajuns • raNji de Jet. încaltea* Tana$&*aj£

Vădanei nu "mai are nicî-o grijă h " v i "f- ,\ — 'Las' că .ne* vine rşi noauâ rîţidui! mcţrmăi

înnăbuşit Neculai' Mazîlu. . -V ,. ^ • — Da-v'aşî draculujtl izbucni sergentul. Ce te ş z i c e çu/gfes^oale*^

boceşti, mă Nevoe,. înnaintşa. morţii ? De-om " " ' ' ' scăpa, o să vă ptiu să faceţi serviciu cu muie­rile . , . » " " , ' - *ik <

Apoi se întinse pe*o cgastl, scoabe' tabachera, îşi răsuci o ţigară, scapără,;fşi şwo aprinse.', i

Nimeni nu mai aáse nimic. Uriaşu] eţa mî-

— Domnule sergent, ziselon Munteanu, acuma am ajuns şi rnaf rău, ne-aű legat ca pe noi! .

— Nu-i nimica, măi flăcăi. ţntinde-ţi-ve jos. Numai-de un lucru îmi pare rău: mi-s mîmte

t legate" ^ijiú,,p©t fMi&a'Iflălajpo ţigare, ca să-mi '-mai stîmpàr foamea. A|i-i."%u4tó, m*,de-crap. P^rcă mî:aû. mers şoarecii fn'j.r^ece...»

!Nu-niîncaşem<dîn zori, şi -simţeam şi eü o mâTe-jale^KJAtm'a; - < '

«Dar j^^jittnti^yzise jtar sjetfgeiítul, bme că • M-a «tr4q^«ïêÎA\P< să ^ e şi*e#:*«i ţiganul : în dorul b'ucăte1or, \|y>ă taa'Ţpifoipè cjntat... ca\'n vretfuïê-éune^pBí Săiticii!»'

Ne ţprjnserăfh jos'gffaadtj -ïàr Iffl-fiá începlţ

*ţ**-. V i

*Ongul ea ï^jba; ztíelé lúl Ca;Soarea jcŞopul«, '— Aşava îtiph/^-»

K Ävea un viers fra.m^ţb* ttănjturătdr de te. pă­trundea ta inimă. Sţl'eu'făţa în sus, cu-ochii spre podul băr2tce¥;toa^$iapărare&H frecuş^; şi acum, adevărat ca î n a i ^ morţii, ne simţi* rănii şr nbîjnaf »uşuraţi/cu* faimile liniştite. -Şi

, , . l t „_ . -j » 1S, . f^.. . ;„ dascătul nostru, cîntadrept'câ fâ biserică lanoi, Öe-äl lor, pătrunseră tnlâuntru. Ofiteru se uită . . . ~ . J_„- '*«^ 't~A *«» ei.h ^i *.i* • i u.*- x ' • - L- cu glas duios, cind mai tare, cînd anai slab cu títava vreme *m.f** *P<» nu ştiu ce oi ^ tremurătoare; - şi, în jurul nostru; glas aspru, lasoldaţii Iul, - apoi eşu-ă cu toW. . ^ ^ ^ ^ ^ . ^ ^ i n depărtări,

mos. , " i înfr'fln tîrznv porniră zgomote şi glasuri, ba-

rátcá se deschişe\şi eîţi-va Turci," cu un ofiţer

irimia sta întins pe-o coastă şi tăcea cá un moroifi.

Aşa trecu ziua. Tunurile băteau sur4 în de­părtări.' PrùCîmprejurimï simţeam că vin şi trec .* pilcuri de călăreţi, Spre seară auzirăm uri frea- '

1 măt. mai marc, amestecat cu nedhezărî, cù sunete; ascuţite de fluer, ca> tactul greu şi înnăbuşit al pasului gimnastic. Şi, ba/atca se deschise^îat, întremurîhdu-se. O droae ,de pagini bărboşi întră repede, cu funii*. Ne făcură semrt^ă ne sculăm, ne legară çu frînghiite cot la cot, — eft, într'un capăt, Irimia în alt capăi, f-- şj ne. îm­pinseră spre uşă,;$ar çjnd să «îşim, sosi un j călăreţi în goană/şî d^du.uu'orfflnrF^rămJă^ţi^

, legaţi burduf îa barafqă, ' să aşeză yk, planton înnâintea uşei^iar ceilalţi' se ţraşeră spfe biyuaV teul dé aproape. - ' Í. •-* . ,\ ' . ' • ' . *

venea un murmur surd care umplea ţnserarea. în -tabăra' din »jur se înnăfţaa strigăte de pd-'' mandă. , " t - "

Joamea, flpastră nü voia.să-se aline de loc, •cu toate\&,fcergentul eînta aşa de dulcea :Nèr

rodear' măruntaele -ca _ un lup. Irimia se opri­şi ^răi; . ., : • . • - • ' • . ' '' «Tot nu-s Turcii oameni 4e-©mèfiiel Ne Iasă-6,zi întreagă să postim, înghiţi-b-ar gurile ia­dului de păgînî!» Se opri şl scuipă într'o parte; '-«Ptiu!.da-ï draciiluïl» Şi începu Iar:' *

- »La fhil Vavilonulul, V Acolo am şezut 9'a m P^ns> Şi de creijglte sălciilor Ne-am aninat organele noastre...»

Deodată .'tăcu. Santinela se apropia cu paşi « - _ • - , V ', » I « . - , . ' fWUWJÇM» . VMM.. U O U I H 1 W » OV. V ^ . * . r . « . ~ - , f.

Sergentul nostru apărea neţnulfunîit. începu Wt-' îndesaţi- 2ntunei.uşa, seîmplîntă în prag, bărbos, rhormăîască: ^ ' ş i çu ochii holbaţi, şi începu a răcni la noi. , «Asta nu-î serviciu! Umblă, parcă calcă 'n" «Du-te dracului! zise <m greaţă Irimia.,_

stfăcnijiL Să le-arăt eu miliţie, măi Sâracu, — Strigă lat noi, să tăcem, oftă, Oheorghe să-mi umble ca o fată mare,! Cöjocaru. Nici atîta mîngiere nu raaî awem," ' '

©BCU Cluj

234 LUCEAFĂRUL Nrul 12—13, 1904.

Vi'"-*!' 4 ! I ' ] : i 4 ' ?) .•'":•'•• \\ *m ' • T i f " T * ! - ' ,F~Î i « '•"••••• iţ

'^•ifî^^^'^'^^^^JÏg^ ,'•',

Itt-- fe^- c^^íÉIr '

I

BX 3 SX

a

3 su

X <

^ $

k;* f ?

" e - ^

©BCU Cluj

Nrul 12—13, 1904 LUCEAFĂRUL 235

— Bine, şopti Irimia; atuncï ő să mă mîniï şi are sărfie rău.— Are să-fi pară rău!» strigă el apoï Turcului.

Sentinela se încruntă, făcu un pas şi aplecă arma, cu baioneta ameninţătoare.,

«A. dat boala 'n tine, spurcatule!» gemu'ser­gentul. Apoï se întinse foarte liniştit pe spate. Turcul închise uşa şi se trase la locul luî. în­tunericul ne cuprinse adînc, şi tabăra tăcea.

,Maî tírtfü se făcu atîta linişte* îricît se auzeau " şi caiî ronţăind la furgoane. în'baratcă era întuneric adînc, de puteaî să-ţî daî cu degetele în ochi. Noi steteam neclintiţi, dar nu dormeam nici unul. Deodată, glasul tul Irîmia porni slab ca un oftat:

«Tu eşti TDomrtuJ' Dumnezeul nostru şi afară de tine, pe altul nu ştim 1 Nu ne lăsa în seama păgînuluî, Doamne !

— Domnule sergent, zice Lioara, are s'audă santineaua!

— Dă-1 dracului de păgîn, ucigă-1 crucea!» Trupul lui uriaş începu-a. se frăaîrtţa. Apoï,

după o bucată^de vreme, glasul r-ée*auzi iar: «Măi tare^;fa«n*-ó ;^arílí.Ml-é foatne de

nu vad înaintea 'ochilor... „O'-W riiă"pun să rod lk frînghie...»'

Iar tăcu un răstimp. * úv' '" «Măî. I ţ ă ^ ^ j t ^ i a r , , .haï să cercat uri

asalt. Eü zic să mergem Ia Regimentul nostru, sireacul, la 15,- că ne-o fi aşteptînd camarazii cu mincarea. ,_..., '-.

— GreüTsuspină un glas. """, " — Nu face gît; că-ţî vîr pumnul pe gură!

mugi dascălul. Tot una ni-I. Dacă murim, atîta pagubă 1»

Şi 'n .tăcerea adîncă, se'frămîntă'iar uşor; apoi auzirăm, foarte încet, ronţăitul înăduşit al dinţilor în cînepa răsucită: Acuma mă gîndeam şi eü : Ce-o fi, O fi ! ,-şr aşteptam. Apoi dascălul prinse a trage vînt'în piept. Se umfla. îl sim­ţirăm înţepenindu-se, îhcordîndu-se, ridicîndu-şî grumajiî şi îrţtlnzînd picioarele; — şi, odată, ceva plesni înăbuşit ; iar glasul de buhai începu a cînta4încetineli

«Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, născătoare de Dumnezeu ! — încet, măî băeţl, încet, ça s'a dus dracului păgînul ! încet... Mergem să mîncăm la al nostru, la 15, sireacul ! Mă, nu moare Romínul cu una cu două!

— Domnule sergent, gemu Lioara, te-aude, domnule sergent...

— Leagă căţeaua, fruntaş; fără vorbă!» Dar tot era s'o păţim. Turcul auzise poate

ceva: păşii lui iar vuiră pepămîntul pietros şi uşa sé dete în lături. Ne lăţirăm la pănunt, fără răsuflet. Bătea inima 'n noi, par'că voia să ne spargă pieptul: Prin uşa deschisă pătrundeau licăririle unui ioc, care ardea înaintea bărătcel. Santinela se opri în prag, neagra,; se aplecă, cu mîna la ochi, cercetă toate colţurile cu luare-aminte, apoï se trase îndărăt la vatra luî de jar, lăsînd uşa deschisă.

«Tace Turcu-a moarte!» gemu sergentul, — şi prinse a deslega pe fruntaş, care era lingă el. «încet, măi băeţl, încet. AşaH fruntaş, nu sufla tare că te ia mama dracului h ' După ce deslegă pe Lioara, amîntièï se tîrîră pe brîncî, fără nici un sgomot, ca nişte şerpi, spre , noi. Mînile lor lucrau repede prin întu­neric. Iar noî tremuram de nerăbdafce.

Cînd furăm gata, ne lăţirăm pe brliicî, la pîndă. Santinela sta lîngă focul de găteje care de-abla pîlpîia, tremuiindu-şi piaza de lumină pe furgoanele de^aproape, unde ruitaegaft caH. Sta răzimat în puşcă, asculta zgomotele ne* desluşite'afe depărtirnlor^ se gmdea. Cine ştie ta ce se gîftdea şi el, săracul 1, Mal încolo, se zăreau.nelămurite, prin întunecimea nopţii, bi­vuacurile. Trupa dormea.

. . Sergentul ş^pn\înc,et:-«Ga.v|ilţul.placai!...* şi se strecură sprinten pînă la uşă.

Noi ne uitam la el cum se pregăteşte,, cum se lasă pe sine şi-şl încovoae braţele. Vedeam roş înaintea ochilor- Acu s'älegea : trăim ort ne ducem dracului! Deodată dascălul-icjii.

À fost o scăpărare de fulger ! Díntr'un salt, Irimia încalecă pe Ture, îl dărîmă la pămînt, ridică de două ori pumnul şi-1 lăsă.să cadă ca un ciocan de fier. Puşca sie întinse uşor la pă­mînt ; santinela îşî lăsă într'o. parte, moale, capul plin de sînge. Nici un gemăt.

Ce-a mai fost, nici nu mî-âm dat bine seama. Cînd ám desíegát ' caii, cîhd" ne-am zvîrlit pe el, cînd ne-arrt prăbuşit în;goană de vifor Ia vale, spre taberile noastre? Nù ştia. À fost o larmă în urmă şi o izbucnire de împuşcături, ca la o bătălie în regulă. Iar noi fugeam, pe deşelate, spre ai noştri, ca zvîrliţl din tun.

©BCU Cluj

TMrjul 1 2 — 1 3 , 19Ô4. •LUCEAFĂRUL 236

Pè urmă cea-laltă parte a războiului am ăus-o ţqt aşa, cîhd mai Bine,; cînd rnaî rău, cum s'a Jntimjjiàt Aï noştri nü ş'au plîns rn'cî odată. Aşa-î datina Romînuluî : şă se obişnuiască; cu toate. Şi a dat Dumnezeu de-am scăpat cu

•: viaţă,---iar sergentul şî-aeumacîntă la bisericuţa noastră de. lemn, Cîte odată, la un pahar dulce,

istoriseşte fără fală cum am pornit delà Ţurcî, să ne astîmpărSm foamea la al nostru, la Í5, sireacul! Alt-fel ce dascăl, măî frate ! Pai că de cînd ë el, n'a cîntat decît O/ifo/cu/ şi n'a citit decjt Vămile Văzduhului şi Moltvele SflntuM Vasilel ' :

Mihail SadoveantL .

ir TJ

m i mmssm Peâtra dé ipe raormtntul luï; Stefän-cef-Mare.

•";":•', o D Ä y EROULUI ŞTEFAN-CEL-MARE ŞI SFÎNT

dedicatăr'serbăriî de 400 de' ani delà moartea marelui erou.

O ŞUeiane.lvolnic de fală, Ti| 'n tar'atuncï ni ter-aï' ivit, Cînd lifte cntnţe da năvală Cu sabie şi foc cumplit.

Ac«r potop de grea. urgie Era să-I stingă pe Rorirtnî, Dar tu-aï păşit çu bărbăţie Scăptnd. moşia de pagini:

ÖeLfaTa. ta vorbeşte Bala Şi Racova de braţul tăfl, ,; Cîntf înţelese^ lighioana, Că domnul Ştefan este Leü.

SactaYa, ta 2 IoUe 1904.

Alţi martori vechi stnt Războîenil, Cozmtnul cu Dumbrava sa, Cînd cu panţirî şi cu seimenii Făcuşi minuni în ţara ta.

Dar şi niineleXcetăţil . Sucevei pururea şoptesc, . Că sţîlp^ alJoşt^creştinătâţil Şi pentru,neamul romînesc.

O geniu, dus Ja nemurire, Priveşte tu de sus spre noi, Fă rugă la dumnezeire, Să ne scutească de nevoi !

V. Bombte

©BCU Cluj

Nral 12-13, 1904 LUCEAFĂRUL 237

IMN LUI ŞTEFAN-CEL-MARE. - 1 5 0 4 - 1 0 0 4 . —,

O Ştefan, voevoade sfînt, Plecăm genunchi şi frunte Pătrunşi de-al patriei avînt Din vremile cărunte. Căci astăzi s'aü îndeplinit Ani mulţi — ani patru sute, De ctnd din lume te-al pornit Spre raluri nevăzute.

Precum măreţ pe cer stăpîn Răsare mîndrul soare,

-Astfel în cugetul romín. . Icoana ta răsare. De vremuri vechi ne aminteşti Aşa de 'ndepărtate, tn lupte mari şi vitejeşti Şi 'n biruinţl bogate:.

Cînd ţara 'ntreagă curăţia! De LeşI şi Păgînime, Cînd împotriva lór pornial Cu-a şoimilor mulţime. Si 'n .urma lor se. ridica Măreţ flamura ţării, Şi 'n codrii buciumul suna Blestemul răzbunării:

Pe cît-al fost plin de avînt Şi 'nvingător puternic, Pe-aWt aï fost de bun şi sfînt, De drept şi de cucernic. -De chipul tău dumnezeiesc Din negura robiiî, Şi plnă azi te pomenesc Bătrîntt şi copiii.

OI vină Ştefane acum încununat de rază*.. Pe-al slavei şi-al dreptăţii drum Moldova îndrepteazâ; Şi dă o goană prin străini Duşmanii ţării tale, C'o sfâşie aceşti haini ŞI-o fac să plîngă 'ri' jale r

O vină, cu-ál tău braţ de fier Ne chîatnă iar la luptă, Fă iar senin al ţării cer' Virtutea ne 'nfreruptă. rmbărbătează-ne "să fim Ca vechil tăi tovarăşi, La glasul tău să tresărim... Din bucium sună iarăşi I v

Alex. A. Nanv.

•»-•A V .MĂNĂSTIRE^ PUTNA. Cu turlele-a rugă-spre ceruri

t Pierdută ca 'n vis, manâsfirea Supt farmec de1 filnă-şl 'ascultă In freamăt de codii mărirea-.

Ca straje de-alarmă şi zbucium Trecutu-I se 'nchiâgă pe frunte,

•4t

De par'că şl-acuma stă gata. Orgia, pagină -să, 'ntamte. ...

Din liniştea bolţii de stele Un îqger povestea-T mi-o spune Icoana Iul Ştefan veghlază Senină, din vremuri străbune;

A. Mlndrn.

IMN LUI ŞTEFAN. Ştefane-I umil cuvîntut-Ce se "nalţă către üne ; De păcat negru-I pămîntul Totuşi roua-I dă rubine.

Şi umilul'care sapă Brazdă''n soarele credinţil, Se sfinţeşte şi s'adapă Dia, izvorul biruinţil 1 '

Către noi din cer coboară Mîndri ochi de Voevod, AI arat cu LesiCdoară Sâmînînd prin veacuri rod.

Oe furtuna spadei taie Brazdele şi astăzi sînger; Peste Capul nostru 'ntinde Mîna ta de Archi-Inger.

Ocroteştţ-ne de-acolo Imblînzind pe Dumnezeu,. Să străbată 'n minţi şi inimi Soare sfînt din duhul Tău.

Şi ne-ajunge-atît 1 Te uită Simbolul de vitejie; Gura Leului aşteaptă Să Înghită ó 'mpărăţie.

D. Nana.

©BCU Cluj

238 LUCEAFĂRUL Nrul 12-13 1904

LUPTELE LUÏ $TEFAN-CEL-MARE CU P0L0NIÏ.* LeşiI înşelaseră nădejdea Iul Ştefan şi după

jurămîntul delà Colomea din toamna anului 1485. .* Turci! se întăriaO zi de zi în Chilia şi Cetatea

Albă fără ca creştinii ^- cari se dădeau de stă-Í pînî ai lui Ştefan — să se gândească măcar a

pregăti Domnului Moldovean, ajutorul făgăduit atît de serbătoreşte. Căci el le fusese bun atîta vreme cit putuse ţine pe Turci departe de ho^ tarele Poloniei ; după ce însă aceştia l-au răzbit şi pe dînsul — înculbîndu-se.la Dunăre — nu le mal putea fi de folos. Şi vorbele de nimic

• cu care Polonii purtaseră pe Voevodul romîh ; pînă aci, ingrijindu-se ast-fel să nu-I peardă

prîetinia, — acum nu mal prindeau. în mintea luî Ştefan deci, care vedea cît de

amar fusese înşelate nădejdile salé de LeşI, care înţelegea că plecarea şi închinarea, Mol-! dovel cătră Turci s'a ,întîmplat mal ales dini

, pricina lor şi care avea acum mînile mal slo-J . bode, — $e formase planul de-a întoarce armeiel

moldoveneşti împotriva Leşilor, cărora trebuia] să te plătească pentru toate aşa după cum] numai ei ştia. Dar nu nuniai gîndul răzbunării]

! legiuite îl mîna împotriva Polonilor ci şi ol cerere dreaptă ce avea de făcnt lor: alipirea] Pocaţfc! la Moldova, căreia i se cuvinea, de] oare-ce această ţară fusese zălogită de Leş! luî] Alexandru-çel-Bun pentru o sumă de bani luaţii cu Împrumut delà acesta, bani pe care însă nu] s'aü mal gîndit ani înapoia. Zălogul era deci j perţjut şi Pocuţia se cuvinea cu sffntă dreptate Iul Ştefan-cel-Mare, care voia să-şî aşeze acolo

• . slujitori "de-aï săî şi să lase urmaşilor ţara în­treagă, ast-fel precum fusese pe vremea Bunului şi înţeleptului Alexandru. ' Drept că în vara anului 1490, pătrunse cu

oastea sa în Pocuţia şi cuceri pe rînd Colomea Haliciül şi Sniatinul, aşezînd pretutindene căpi­tani si ostaş! de-aï săi ; apoi se-'ntoarsă la Su­ceava ca stăpînitor al Pocuţieî, pe care o ţinu apătfod-o cu puterea armelor pînă la trecerea sa din această lume.

* Un capitol dintr'o scurtă istorie a lui Ştefan-cel-Mare scrisă pentru biblioteca societăţii *Steaaa* din Romtnia.

Bătrînul, Cazimjr, muri la 1492 şi coroana polonă trecu asuţfra celui mal îndrăzneţ şi mai măreţ dintre numeroşii săi fii : Ion; Albert, care curind după. aceasta legă pace cu Turcii. Aceasta şi cu gîndul ascuns, se pare, de-a fi. mal,'slobod în lovirea ce-o pregătia în taină împotriva Dom­nului Mpidoveî ca să-I Ia Pocuţia, ba chiar să-I cucereascăţâra întreagă pe care s'o dee apoi frăţine^săo $igismtínd.T&$ în deşertăciunea şi îngâmfareaiof aceşti fraţi îndrăzniră să creadă cura că Hristos Dzeu — pentru apărarea Crucii căruia Ştefan luptase mal mult decît toţi creştinii vremii Iul — le va putea îngădui îndeplinirea unui ast-fel de plan nelegiuit.

Luî Albert, craiul Lehiel, de sigur i se va fi povestit despre soarta nefericită ce avură Polonii lîn Codrul Sepeniculiil din Moldova, cînd asemene jpurceseră să cucerească această ţară. De acela [face pregătiri întinse, adunînd. sub steagurile [sale o mare armie, cu care ar fi vrut să prindă [pe Ştefan nepregătit, pentru care urmare «aü rscos cuVînt — zice cronicarul — că va să îmfargăila Turci să Ia şi să desbată Cetatea fAIbà^Çhffia.?! şi aü trimis soli la Ştefan vodă de I-aü dat ştire să se găteze să meargă

pcu dînsul să bată cetăţile; de care lucru bine au parût lai Ştefan vodă şi Cu bucurie mare W primit pe soîî£ Agerul Domn moldovean pricepu, însă; viclenia Leahului şi de acela «aű •zis că va veni acolo la loc,.cu oastea sa,, sul? Chilie» şi-I „indică şi drumul pe pare ar fi bine âtît pentru LeşL ctt şi pentru Moldo­veni ea oastea mMqftoare a Craiului Albert să se îndrepte,spre Chilia; pe apa Nistrului în jos.

în a doua jumătate a lunel lui Iuniü 149-7 Albert înconjurat dé mulţimea nobilîlor^i sume­denia oştilor sale luă calea spre Nistru. însă ,«cum îşi umbla cu înşelăciune, ascunzînd cu-vîntul...aci şi-au descoperit toată viclenia» căci în loc de-a apuca calea indicată de Ştefan se îndreptă spre Pocuţia prin Suceava. Acpm bănuiala Voevodulul moldovean se împlini.

Deci în grabă trimite Crainici în toate păr­ţile să Iasă norodul la oaste că aü intrat duş­mani în ţară; Iar el cu boerii şi curtenii săi

©BCU Cluj

Nrul 12—13,. 1904 LUCEAFĂRUL 239

se cobotî la Roman. Aci se strînseră, cu dra­goste şj credinţă în jurul bătrînuluî şi biruitorului iar Domn vitejii încercaţi delà Bala şi Lipia, delà Cursul-Apil şi Podul-înalt, delà Valea-Albă şi Rîmnicul-Sărat, delà Cătlăbuga şi Schela; aci primi Ştefan ajutorul trimis de Radul voe-vodul Ţării Romîneştl, şi tot aci sosi cu cîte^va mii de ostaşi Birtoc, Voevodul Ardealului şi rudă a Iul Ştefan, pe care-l trimise stăptnul Săft Vladislav, craiul Ungariei şi fratele lui f oan Albert, nu atít spre a ajuta lui. Ştefan, cît ca sămîetue oastea frăţine-său delà o peire şosetă pe care o presimţia, stăruind să împace pe Ştefan-cel-Mare cu Craiul Poloniei. , Pe când ast-fel Ştefan făcea tabără la Roman, tefBb ajunseră înaintea Sucevil şi începură a bate cetatea «şi aşa aü bătut-o trei săptămîni, şi ziua şi noaptea şi nimica n'aü folosit, nădăj­duind că i se va închina ţara pentru că li se supărase cu Ştefan Vodă întru atîtea răsbpate fără odihnă şi fără măsură ce făcea, de cu toţii sebăoa. wsocotia că de nu U-i a înde­mnă c» «1 săS- %r cu streinul mal multă ne-

tntoarcă pe arma pe umk aü venit, să nu mal strice ţara pe' aß.toc.. *»

«Atenei Craiul leşesc aü dat semn de întors înapoi, de care semn toţi eraü bucuroşi...; dar n'aü mers pe calea ce venise, ci pe altă cale, pe onde era ţara întreagă, spte Codruţ Coz-ttiinulul... Văzînd Ştefan vodă că paguba ce se va face de oastea leşească ţara nu o va putea răbda.., şi fund înhetbîntat de răsboiu, socotind că are vreme de a-şî răscumpăra strîm-bătatea de pe cela ce'n'aü călcat numai pacea cea veche... ci şi jurămîntul şi pacea ce legase atuncfde curînd: — trimise înainte ca să apuce calea la Codrul Cozminulul,. să • taejpadurea, să o întineze, ca să o poată porni ;sV^ează .asupra oştii, dacă vor intra LeşiI în pădure...»

. Iar Ştefan cu boeril, curtenii, ostaşii şi ţăranii săi se luă de sîrg pe urma Leşiler, şH ajunse tocmai cînd cû toţii pătrunseră în fâiuitru Codrului, în care Moldovenii le pregătise mormîhtul. Era

.înziuasflntutul marelui mucenic Dimitrie.' După ce «nărtriră copacii cel'întinaţi şi le cuprinse colea ca cu o mreajţ», — Moldovenii se arun-

„_..... , _ , , „ . _ . , . cară din toate .părţile în lăuntru codrului şi '"^Skà totl de se afrftíj|íia la Roman, undé Je măcelul începu pe toata tinia. Cu setea răsbu-fÄ vîlea^r* şi <ie unde cetenaete se repeziafl ilarii celei drepte braţele ator noştri învîrtiau to toate părţile să împedicepeLeşJÎ a-şlştfînge săcurile cu turbare şi gioagele lor improşcafl 4gWRàV ca ast-fel «fipsa şi flămaajţiiiea «t s^ . rflprazmc în capetele sumeţe ale duşmanilor adauge în toate zilele» în tabăra lor. Plofte şi toropiţi de această mînie a lui Dzeü ce acum vmturile aspre şi reci prevesüaü acum sosiţi» venise asupră-le. Văzîndu-se săceraţl ca spicile grabnică á Iernel şi cu ea împlinirea «sein- şi zădărniciţi ta ori ce împotrivire, «perzînd nelor relé» ce se arătaseră la tot pasul îp calea ptţştile şt lăsfnd steagurile — pe care, le-aü mîndrel armii polone. «Deci fiind LeşiI cuprinşi adunat Şte&i vodă — cine încotro au putut, de atîtea nevoi, prinseră a grătre rău de Craiul aşa s'ai risipit prin pădure» ca să scape de lor, îatS cu taină; Iar apoi în gura mare fi în- râsbunarea moldovenească. Dar moartea le eşia vbuűtfr că aű venit fără cale de I-aü adue să-I peardă pé toţi, şi socotind din toate semnele rele prorociaű toţi că va ff sfîrşitul lor cu rău şi cu amar, cum s'aü şi tîmpiat».

Strüötorat ast-fel şi ameninţat a fi părăsft de oaste îh această tejră atft de vrăjmaşe şi răs-

în faţă din fot locul, căci al noştri eraű preţu-tindene. Şi aşa jşeri mal toată armia şi şleahta (nobilimea) graiului Albert. Acesta cu călăreţii săi vru Dzeü să apuce a Ieşi din pădure, atunci cînd Moldovenii aü ajuns în codru şi.ast-fel să poată scăpa delà o peire sigură. Vestea nemal

bunătoare, trufaşul Craiu trebui să se plece şi pomenitei înfrîngerî străbătu ca fulgerul In .:'«!*îSe umilească, pentru care lucru de multă Polonia, de unde grija de-aşî mîntuî Craiul ,'ŞcîrJp# şi mîhnjre se şi bolnăvi. «Şi s'aü ajuns făcu să se trimifâ grabnic în ajutor o oaste de $ p | f t cu solii frătini-său lui Vladislav Craiul călăreţi din. Mazovia. Ştefan trimise însă spre îmgjire&ç.„. şi cu multe cuvinte l-au rugat pe íntímpwarea lor pe Vornicul Boldur, care i risipi Şte^nr-vodă s i facă pace». Äarete Domft muî-' la 29 petombre îmVo Duminecă la Leuteştî, ţtşmit cu umilea ía> care adusese pe măreţul Hngă, Ge^niaţl. Craiul cu multă" nevote jţre-Çreiû s'aù «împăcat tatfacest chip: ca «f- jr ' curîndu-se aü ajuns la Nistru pe. care-l trecea

©BCU Cluj

240 LUCEAFĂRUL Nrùl 12—13, 1904-'

. acum îndărăt numai cu o mînă de ostaşi, sin- ' gura ce-I maï rămăsese din acea mare- şi fru-

' moaşă armie cu care, venise să cucerească Moldova^ ' K - € \ j

«Aşa nproceşte Dumnezçu — scrie Vorniţul ' Ureche, comentîhd rezultatul analog al unei alte' lupte alui Ştefan, întîmplată ţu 20 de ani mai

, najnte la Baia —,pre cei mîndri şi falnici, pen- -ţ,tru ca să' arate lucrurile omeneşti cît sunt de

1 fragede şi neadevărate; că Dumnezeu nu în mulţi Ci în puţini arată puterea sa, «a nime fără cale răsboaie să facă, că Dumnezeu celor mîndri şe pune în potrivă.» Iar noi: aşa afl ştiut Ro-mtaii să plătească totdeauna acelor cari s'aft ispitit nu numai cu gîndul, ci cu fapta să cerce a-supune şi cuceri ţara lor; şi aşa vor plăti în

sve\ái vecilor" tuturor acelora, cari de-aici înainte -se vor cerca a cuprinde pămînt şi apă în moşia

; rpmînească : căci sîngele apă aii 'se fa/cel

• «După aceia -*• scrié maï departe pomeni­tul cronicar — dat-aü Ştefan Vodă cuvînt Ia, vtoa&"tarà;, oştenii-să* se stríng^ la ^HîriăS, ' la

: Mü&il Neculâi. Şi stringînd«-se în aceia zi cu' toţii . . . făcur-aa ospăţ tuturor boefilor şi vi-tejţior săi şj cu damuri scumpe Mă, dăruit pg.,

* dtóstí. Şi de acoîo í*aö Mobozjt dVaü mers ' cine-şi' pe acasă, îincăţîhdu-î pe toţi, să dea

laudă lui Dumnezeu pentru-că toate puterile sunt delà D-zeü t:eí&de sus.» Iar tradiţia po­

vesteşte, că-n turna bătăliei din CodruJ Cozmi-• núlui" Ştefan înjugă, la pluguri" pe toţî Leşii. că-

. zuţî prinşi şi ară iu eil o mare eîmpie pe care ^âmînîrid ghindă', crescu 'mai apoi o pădure mare, pe care poporul a numit-o Dumbrava

• Roşie* căci fusese .stropită cu sînge leşesc

• s '. Voevbdul Moldpveàn riu-şi înpheîese însă cu totul socoteala cu Leşii prin, zdrobirea şf nimi­cirea lor în Çodrul ÇozminuuA Căci nu aşteptă decît sosirea verii anului următor (1498) pentru

* că în fruntea ostaşilor şi glotaşiior săi să intre djn noü în Pocuţia işi astfel prin ÎQC şi sabie să înoiascâ şi întărească stăpînirea Moldovei peste aecastă ţară. - t -

Acum Albert craiul ceru pace:' delà Ştefan, , çare şe lăsă înduplecat şi i-odădu: înfr'adevăr

hi 1499 se încheie legătură dé pace între Mol-' deva şi Polonia, prin care Craiul se făgăduia ;

să uite toate., amărăc/uAile, şi pagubele,, suferJ|e, delà Ştefan ;-tsf n^|rigÄdu(e'pe vnjpî un^uş^ mamal, Domnttjuî tMoîdovenese, în.,icrăia? sa;* amîhdoauă,ţările să se apere una,pe ajţa;la vreme de nevoje; să juteoe Ştefan cînd, Turcii^ se- vor. ridica împotrivâ-i precum si Ştefan >v$t-ajuta Creştinilor, cînd aceştia se, vor ridica în potriva Turcilor. Cît despre vechile cereri de jurăminte şi /supunere pe care, Polonii lefăceafi mereu pe vremea* lui Cazjmţr cătrâ Ştefan, de astădaţă cu nici un ciiyînt nu se niai pome­neşte. Peste puţin legară şi ungurii pace cu Ştefan. . . * , . - ;

împovorat de mulţimea anilor., cş se adunase asupra-î şi ^e osteneala, lupteţqr piari ţi grele pe care le purtase, Marele voevod putea gusta acum în toată tichna întreaga mulţumire a păciţ vrednice, pe care Dumnezeu, şi .silinţele lu ï ° çoborîsè asupra ţârii ; iar neaftnurije de Cranii şi răzeşi, cari i dăduse an de an miile şi su-^ tele de voinici cu care ciştigară cele 30 şi-raai bine de bătălii puteau şi ei acum ţn sfîrşţt să-şl lucreze m toată vpia şi cu toată* sjguranţa^ş^.-. medeniile de ocini, cu care>tbunul Ipr Dqnj^ răsplătise în toate părţile ţării viteţi'aşi credinţa, lor,s ^Era^acünTaíjta, pace ş t W l n fara^ojd^vefc încît panégiristul zice: «veocttf cel de aur se ré­moise; plînsul şi lăcrămile era£ numai pentru, yrăşmaşi, căci în zilele lui Ştefan strimbătaţea-era înăduşită şi legată, dreptatea şaracuU&celJ bogat nu o putea jnneca, cel puternic^ nu t q , putea călca, cel^de neam nus 0j,put£a goffögfa* departè de'curtea lui toată- minciuna era/pişma. ferecată, înşelăciunea izgonită, sţrînvbătaţea de, istov înpjlată, dreptatea pe scaun împărăţia, şi ' nu ea lui, ci el ei supus şi silitor era.. . » — Şi-apoi încheie : «O vreme fericită ! O stăpînire luminată i o ţară norocită.»

«Iar pentru toate şi preste toate acestea, din cele patru-zeci de lăcaşuri sfinte pe care Ştefan le zidise ca mulţumită lui/ Dumnezeu de cîte ori pe vrăşmaşi a împilat —. neîncetat şi în tpate zilele mireasma rugilor ferbinţi cătrâ Dzefl pentru mlntuitprii Moldovei se ridică. Cît nu numai de isbînzile lui pămîntul sună, dar şi de slujbele ce se făcea în bisericile sale răsună.»

NumaT cît ^Ştefan Vodă,, căruia şi odichça al_-t'uia îi părea cu pagubă» necum a lui,— simţm-

©BCU Cluj

Nful i â^ î à , IÖÓ4 LUCEAEÂRÏJL 24Í

du^şî sfîrşitul aproape şi voind să lase urma­şilor sei Moidova întreagă : din munte pînă la Nistru, delà isvoarele acestora pînă la Dunăre şi Mare cu Pocuţia şi cu cetatea de Baltă şi Ciceul din Ardeal: în toamna anului 1503 pă­

trunse cu oastea sa pentru cea din urmă oară în Pocuţia, asigurindu^şi asţ-fel stăpînirea dep­lină în această ţară.

Era cea din urmă întreprindere resboinică a Marelui Voevod . . . "

Alecs. Lăpădatu.

MĂNĂSTIREA PUŢNEÎ . —-Legendă dm popor. —

- -Odată Ştefan-cel-Mare a fost bătut într'o bă­tălie şi rătăcind prin ţară ajunse în pădurea Viţeul. Acolo dădu de un pustnic bătrîn, cu

: barbă albă pînă la brîu, care avea chilia într'o şuncă despicată în doauă părţi: într'o parte a despicăturiî dormia,-şi în cealaltă- îşi făcea ru­găciunile. . Ajungţhd Ştefan la pùsnic, sdróbit de-atîta

truda îl rugăisă-1 primlàèca. - ; Do-jeşţî óni pămîntean intră! — îi răs­

punse pusnicul, — Iar de eşţî ciuma pădurii, să ie dud mal în fundul pădurii.

— Şînt om pămîntean. — Dacă eşti om pămîntean,eineestï, şi cum

.vil pe tocurile aceste părăsite, şi tocmai la.vreme vde noapte?

— Eü sînt Ştefan Vodă, îs bătut şi rănit de păgînî şi am venit să-ţi cer povaţă.

— Aşa? Apoi intră, După-ce a intrat, pustnicul I-a făcut loc să

şază pe o lâlcioară de piatră. Stefan se aşază şi-î povesti pustnicului toate

'păţeniile. ; -ţr.Nu te întrista, — îl încuraja pustnicul,

•r- Dumnezeu -ţi-a ajuta. Şi t-a rugat să ospăteze cu dînsul nişte mă­

lai mărunţel fiert cu apă curată şi nişte rădă­cini strînsé de dînsul din pădure. Pe urmă s'aû pus pe odihnă.

Drept la miezul nopţii ia pustnicul pe Ştefan de mînă şi—î, zice :.

--Urmează-mă! şi-au eşiţ amîhdoîdin chilie. /••"'•„ La o vreme pustnicul se opreşte, îl strînge

pe Ştefan de mîna dreaptă şi îl întreabă : ,. *"•— Vezi ceva ?

— Nu văd nimica, — răspunse Ştefan. . Pustnicul îl strînsé a doauă-oară.

— Vezi ceva? , . — Nu văd nimica. Atunci r/ustnicul: îl strînse şi mal tare călcîn-

du-Iîn aceiaşi vreme şi pe piciorul drept.. — Vădi grăi Ştefan. — Ce v e z i ? - " • - • - . — Nişte lumini. — Nu, dragul meu, acele nu-s lumini, aceia's.

îngeri şi locul acela e sfînt. Pune-ţi în gînd eă-I clădi acolo o mănăstire, şi al să-I birul pe. păgînî. -

— După bătaie, şi cu ajutorul Iul Dumnezeu, am să clădesc mănăstirea ! — puse Ştefan fă- • găduinţă şi pe urmă amîndol se întoarseră în chilie şi să odihniră pînă dimineaţa. , A doaua-zi Ştefan îşi strînse oastea rătăcită şi cu alţi oşteni cîţî a mal găsit prin ţară^ îTa bătut cumplit pé duşmani.

Ga mulţămită lui Dumnezeu, Ştefan puse să se clădiască mănăstirea Putnei. " •:

în temelia mănăstirii de partea stîngă, Ştefan Vodă a poruncii să zidească o căldare, mare cu galbinî, aur mult şi argint, şi a afurisit ca nimenea în lumea asta să .nu se atingă de această compară,, decit însuşi Ştefan.

El are să scoată banii ăştia, cînd va învie. Şi el are să învie înainte de învierea cea de

•obşte, călare pe calul său şi cu sabia în mina dreaptă ţiind-o drept în sus.

Toţi banii şi celelalte odoară cari sunt zidite în temelia mănăstire!, are să le împărţiaâcă ce­lor cari credfaptebr lui, în legea Creştinească şi în naţia romînească; ' '

/Culeasă de: S. TEQDORESCU-K1RILEÄNÜ.,

©BCU Cluj

242 LUCEAFĂRUL Nrul 12—13, 1904.

ÎNCHINARE. Ce murmur se deslănţueşte din tus-patru

colţurile ţării romîneştl ? . . . Ce glasuri cucernice se înalţă asemenea tămîîei binecuvîntate ? . . . Pe cine serbătoresc astăzi oraşele şi tîrgurile, satele şi cătunele ascunse 'n verdeaţă?... Pentru cine răsbubue tăria ceriurilor şi clocotă văzduhul de chiote de veselie?... Pentru cine clopotele din bisericuţa de pe creasta dealului şi cele din bisericile din oraşele luminate, îşi mişcă limbile lor de aramă?... Pentru cine rugăciunile eşite din mii şi mii, milioane de suflete?...

* * * Glasul omenesc e neputincios să-i rostească

numele — U n neam întreg îl cîntă în cîntecile sale:

«Ştefan, Ştefan, Domn cel Mare, Seamăn pe lume nu are ! . . . »

* * * Un neam întreg îşi serbătoreşte Eroul... Din creasta munţilor martori ai vitejiilor Lui

şi din poalele.văilor adumbrite de legiunile de stejari, din palatele strălucite ale crailor cu co­roană de oţel pe frunte şi din colibele afundate în văgăunile munţilor, din, ţinuturile mărginaşe şi cele ascunse în albàstrimea orizonului, de pretutindeni au alergat urmaşii Lui să-şi întindă, mînile de-asupra osemintetor sfinte, să prindă^ putere şi tărie preasláyindu-1 pe E l . . .

Steagurile filfăie în rumeneala răsăritului de soare... şi-şi pleacă creştetele bătute de vînturî năpraznice înaintea mormintulul Lui. . . Flăcăi cu privirea plina de încredere, bărbaţi cu cău­tătura oţelită, moşnegi cu ochii 'mbrobodiţî în lacrăml îşi descoper capetele, femeile resfiră flori pe mormînt ca mironosiţele, copilaşi cu ochi senini ca mărgeanul îngînă rugăciuni, ca-tapiteasma bisericei înoată în sunetele de ser-bătoare, văzduhul e plin de laude, de prea­mărire pentru E l . . .

* * * Atunci cînd neamul are mal mare lipsă de

îmbărbătare, cînd loviturile duşmanului nedrept se înteţesc, cînd norii aducători de furtună roiesc din fundul orizonurilor şi ameninţă cu potopire bolta cerească— Domnul Dumnezeul neamurilor trimite neamului schingiuit mîngăiere şi îmbărbătare.

Domnul Dumnezeul nostru El nu ne-a lăsat... ' In a-toate-ştiinţa Lui a văzut deslănţuirea duşma­nelor iezme şi cînd stăm în gura fioroasă a prăpastieî, El ne-a trimes întruparea visurilor noastre drept păvază... I dă suflare dumne­

zeiască, încît i simţim căutătura ochilor Lui şi auzim cuvintele glăsuite de buzele Lui şi re­cunoaştem în El solia prevestitoare de învingeri, pe Ştefan, voevodul încununat cu frunze de stejar...

Lăudaţi pe Domnul Dumnezeu : . . . * * *

Ştefan Vodă n'a murit... el numai veghea... Ştefan Vodă a văzut din lăcaşul lui de hodină, din valea umbroasă a Putneî, toate cîte le-a < suferit neamul lu i . . . El a văzut pe urmaşii Lui şi ochii Lui aű prins a lăcrăma lacrime de foc, de ce-au ajuns neam-de-neamul Lui şi numele mîndru de Ştefan, la auzul căruia să­biile zîngăneau întru apărarea moşiei... .

De cîte ori un noü Domn se suia pe scaunul înspinat alRomînilor, de atîtea ori Ştefan Vodă se ruga pentru noi şi bpabete cari aü curs din ochii Lui aü umplut ó mare...

• * * *

Unde sînt urmaşii Tăi ? . . . Unde este arcul Tău să se încoarde o singură dată şi să răpună pe asupritorii sîngelul Tău?

Cele trei-zeci şi patru de biruinţî în numele CrueeI aü lăsat urme adînéï în inimile noastre. Tu, care ridicai braţul şi-ţi urmau ţăranii cu săcurile şi sècèrile, boiernkcu arcul şi suliţa, cu lancea şi spada, eu; patosul încercat în vîl-

. torile de sînge, Tu,, a cărui umbră şi acum mal rătăceşte pe la Bala, unde-al spulberat sumeţia unul Cral,> fa Potiul-înalt, unde-ai pus pe fugă floarea şemi-1 unei, în codrii Cosminului, unde odihneşte îir somn de moarte trufia Poloniei, Tu al venit în mijlocul odraslelor Tale şi noi ne plecăm cu capetele şi Te ascultăm plini de zmerenie...

* * m

Priveşte în jur de Tine, părintele nostru 1. . . Vezi-Ţî fiii Tăi . . . caută în privirile Lor doru­rile şi traiul lor, priveşte mînile lor sprijinite de coarnele plugului şi citeşte din brăzdaturile feţii lor chinurile îndurate...

* * * într'un singur loc ochii Tăi pot să se umple de

lacrăml de veselie, într'un singur loc poţi să-Ţi întinzi mînile spre ceriuri şi să mulţămeştl Domnului de cele văzute...

Aici pînza cu culorile neamului nostru — întruchiparea visurilor noastre a tuturora—fîlfăe netulburată de vînturî potrivnice, aici doina noastră răsună în dragă voe pe cîmpurile mă­noase, prin pădurile vlergure, pe piscurile Ca-

©BCU Cluj

Nrul 12—13, 1904 LUCEAFĂRUL 243

raïmanuluï şi Vîrfuluï cu Dor . . . şi un Domn înţelept şi mare — un vrednic urmaş al vred­niciilor Tale — îşi poartă traiul citind ca într'o carte deschisă în ochii neamului toate dorurile şi necazurile lu i . . .

Aici aerul e mai limpede, cerul mai albastru, mirosul florilor mai îmbătător, vorba Romînuiuî mai dulce, neamul mai fericit...

* * *

Roteşte-ţî ochii împrejur părintele nostru şi-ţi vezi fiii Tăi . . .

Vremurile aspre s-aű prăbuşit ca şacalii flă-mînzi în lăcaşul copiilor Tăi . . .

Aţinţesţe-ţi ochii'spre mîndra ţară... talisma-nul Tău scump, podoaba veacului Tău de aur, lăcaşul mănăstirilor Tale. Ca jidovii hrăpitori la poarta templului din Ierusalim, — cu bu­zele sîmbriaşe minciunii — s'aü adunat nea­murile din patru colţurile lumii şi pun în joc scumpeturile Tale, ca pe hainele sdrenţuite ale lui Christos . . .

Mănăstirile ridicate din prinosul Tău de laudă sunt pe calea pierzării... Dinaintea pristolului prea sfînt se aude gîngăvit de vorbă neînţe­leasă neamului Tău şi ceartă şi sfadă urîtă s'a sălăşluit în aleşii urmaşi ai Tăi.

* * *

Alt colţ de ţară şi alte suspine ! . . . Din cînd în cînd, în adîncimea nopţii spăimîntătoare se aud oftări de moarte... şi vuet prelung de ziduri dărîmate, de ţeste sfărmate de pat de puşcă, de ţipetele copiilor duşi în robie . . . Şi în mijlocul pătimaşei răscoale ţîşneşte cu putere cîte-un glas, care cîntă psalmî de jale cuprins de credinţă nestrămutată faţă de nea­mul T ă u . . . Tu, Ştefane, fă, ca glasul să prindă tărie, şi asemenea unui puvoi aducător de bine să se reverse, să deştepte şi ochii îm-păienginiţî şi gurile mute şi amorţitele braţe... Coapsele lor sînt mărturia rănilor căpătate şi mînile lor a lanţurilor purtate ! . . . Fă un semn, şi ziua învierii a sosit ! . . .

Nori negri şi ameninţători se deslănţuesc într'o mîndră ţară. Neamul Tău, geme şi se sbuciumă ca un paltin dus de vîrtejul vînturi-lor. E prigonită doina Romînuiuî! vorbele ini-mei cuprinse de pojar. Pandurii duşmanului i aţin calea şi cu ochii greţoşi îşi bat joc de fiinţa neamului Tău.

Tinerele vlăstare n-aü dreptul să-şi aplece genunchii plini de sfială înaintea sfînt mormîn-tului Tău şi să murmure din adînca lor jae o rugăciune de preamărire Ţie, o îmbărbătare la lupta dreptă, ce o poartă. Faptele Tale e silită tinerimea să Ţi-le citească în sihăstria odăilor, numele Tău să ţi-1 rostească în fundul inimei.

Dar precum este un făcător al lumii, precuml

Mănăstirea Putna astăzi.

©BCU Cluj

244 LUCEAFĂRUL Nrul 12—13, 1904

este o lumină a soarelui, precum este o amin­tire ca a Ta, toţi schingiuiţii aceştia jură să-şî ţină neamul şi limba, portul şi datinile, şi dacă mormîntul Tău adevărat le lipseşte de dinaintea ochilor trupeşti, moaştele Tale scumpe i sunt întreg pămîntul strămoşesc, îmbărbătarea Ta Ia luptă o vînează din aîerul care-1 respiră plă-mînii lor, şi cu buzele lor prăjite de arşiţa sbu-ciumului îţi ridică laude şi strigă: Mărire Ţie! Viteazului Vitejilor !

* * * în tine stă mîntuirea noastră ! . . . Zilele de serbătoare de astăzi Te aduc în

mijlocul cald al privirilor noastre . . . întregul neam cade 'n genunţî înaintea moaştelor tale, împreună mînile spre rugăciune fierbinte, din inimă curată . . . şi iată, deasupra razei tale apare sabia Ta strămoşască — de un lat de palmă — şi creşte, tot creşte şi străluce mîndru

în ochii tuturora . . . Asta-i semnu, că paha­rul suferinţelor s'a umplut . . . că vine ziua de apoi a judecăţii drepte, a răsplătirii după cinste şi adevăr...

Şi razele soarelui cad pe boltitura înegrită a lăcaşului dumnezeiesc şi-i daü lumina şi se­ninul ceriului... Icoanele sfinţilor noştri schin-juiţi să împodobesc cu o aureolă sfîntă. Feţele îngenunchiaţilor se însenină, ochii lor oglin-dează credinţa în izbîndă, buzele lor încep să murmure, să rostească, să cînte tot mai tare, tot mai tare un imn de preamărire, de credinţă în Tine, părintele sfinţilor noştri, şi pînă cînd moare în întunerecul păcatului ultimul sbucium al lanţurilor sclaviei, neamul întreg se ridică în picioare, în mînă cu stîlpărî de serbătoare, în suflet cu evlavie de mucenici, şi-Ţi strigă din adîncul inimii: Ştefan, Ştefan, fii bine-cuvîntat ! Horia Petra-Petrescu.

întemeierea Mănăstirii Voroneţ de Ştefan-cel-Mare.

©BCU Cluj

Nrul Í2—Í3y 1904 . ; ^ .. ^VLÜCEAFARÜU " ,^ - Í '^ . íi; 245 '

•. N.iorgaî Istoria M Ştefan-Ceţ-Mare piovestţtă neamului romînesişi tipărită pè-.chielfuialà Mînîsterhiliiïp- .;-.; de Instrucţie publică. Bucureşti; Minerva, Institut de árte grafice şi editură, 19G4, 1 yoluiri de 372 pp. PrèM75 banî (ediţia de liix, adnotată—2 lei 50 banî.) ".>.''

« , . . Amintirea sa a luminat totdeauna în marea biserică a creştinătăţii neamului. Uneori njaî tarei alteori mal.-.slab,.dar niciun vînt năpraznîcn'a piitut-b stinge. Şi astăzi ea se înalţă puternică, în marea, flacărăde, rriinr-.; '

' arie, şi recunoştin$ ce porneşte din toate inimile noastre ia pomenirea celor patru sute de ani de la .moartea •; puternicului împărat séniii al Rôtoîhimiï. O scîhţeie din această flacără e cartea de faţă*. •<

' . Ast-feî îşi încheie cuvîntul .Introductiv ai cărţii: bel mâl luminat şr vrednic tîkujfo/ al domniei lut Ştefan- / , "'. çel-Mare. Nidamil dintre cel cari au căutat a preamări,-îtii .cuvinte, memoria sfîntă-'a yôèvodulur' nebiruiV acuţn, * ; . là împlinjrea alor patrusute. de verï, dda moàrtèa lui, hu a prăznuit-eu .mal dreaptă dragoste dç neam şi adevăr- ;

pomenirea vremurilor., cad trezesc mîndria trecutului în, urmaşi; şi Te oţelesc poterile peritru jmiihcá grea din viitor v :. "—;..cîhd va să fie «războiut cel Mare.» -- Meritul cărţii DM lorga însă nu. se mărgineşte numai în apoteözaréá'.-.•': vrednică a. Domnului Moldovan, ci; lucru neobirîmiit la cărţile apărute" cu asemene", ôçasiï, întruneşte în sine và-'j-'V/ krareaunel monografii istorice lucrată cu aparatul critic de care dispune dsa,. aşa încît în forma. în care se' pre -Vv-;

' sintă e. prima istorie complectă a Domniei lui Ştefan-c.el-Mare. încercările mâl'mult literare'4e mai naiiiţe, riu.se v'": ; pót asemăna cu ea1. Pe iîngă istoria completă, a domniei luT Ştefan, eal cuprinde multe date interesante, èura. • :

şînt cele din caftea l, unde se"spurî lucruri frumoase şi noi despreV I. Ţara Romîriilor, Ţara —' Roroîflească ;; ll< . -v Moldova, pînâ la Ştefan cel Mare şi III. Domnia-lui Alexandru cel bun. Cetitorul mal găseşte în această ; carte , .nistorja Moldovei înainte şi după domnia Străbunului.:înţelept povestită~pe scurt şi lămurit.— iVdmCraţiuneşt.

'.-. cinste se cuvine învăţatului care ne călăuzeşte cu lumina minţii M pe cărările trecûtuM glorios, din care: mal ales -cel obidiţi pot să şe întărească. Reproducem, drept, specimen : ..'..••',•;•''• ' ,Ţ.',•'-'? .

-.'/:'• Lupta dçla Podul-Inalt :^\ laturile drumului mare, şi podul s- prabuşj1-ţa •'•;.'.•.' , : " ' răgnete de spaimă şi durere pe care le Înăbuşi

; . . . Duşmanii yeniaü delà Bîrlad, trecuseră îndatăr chiotulce cutremurapădurea-: Ca o ploaie f; de Vaşjruî şj acum :'eî> apucau spre laşî, unde deasă şi ixitey ,ropptiră îndată .săgeţile : 'erau aşa v erau'Curţi domneşti din timpuri mai hpauă. In de mulţi duşrhahî, aşa; de învràlmà tï în.:strîm-V . locul und«* pMül Racpyăţuluîse; varsă in Bîrlad tóárea peiriï; •-*-• Ţermppile" ale neamului Wostrú ; •făcînd ö mlaştină înfee poduri, trecerea,era;,de- --, înejt arcaşii nu puţeau greşi. Ele\^iàu-dih ••;; osebit de priri^dioasă. Urc pod, de' Jernn; tóga toate părjiiey Jmíh-áie: dier un "yîrtéj :dê uräv fuM'*'";*i

- céjé d£áuar i^ ,,nuiţî, chiar şi pentru carafe de marfă; ale Up . tot înainte, şi ce i ;d^

venilbr, dar cu totul nepotrivit pentru a ţinea în larg, riu ştiau ce Prjréstêpe çëtdintîiu. < • greutatea cămilelor, a tunurilor; z,miilor decai, Groaza, dădu aripi acestora. Uri. iuruş.puter- ; • a zecilor de mii deoameni, ~ bucliieulj. veş nie,, şi-poate pădurea biăstărtată • ţş î va perde ;,. hic îngrămădit, al TurcimC Din desişuri guri de - farmecul ucigaş !, âtnVind>iŢtipurţ<:ari ' făcuseră. -.

. Hun, ca liişte ochi dé morii píhdéaö ppáül cteV á dpuaoară un «pod îrialtA'de-âşuprârîpeî : SpaMÍ:\ ,;';• asupra prăpastieî umede La mărginea codrului în haine bpgaţe, pe cai arăp^şii, se- anuicară..:-; .aşteptau Săeuiî cu săbiile., Iar in fund ardeau asupra işvoruiyî şâgeţuprL. Secuii fură caicaţî în; : :,"m noaptea de Januar, a ireia zi după şf; Ipah, : picioare,-^ se, iţriprăştiară; ••i-ăsîn4:v4riuiti; upuîr.'>', '; ,9 spre 10 ale luhiî, fpcurile ia çari ,sê mcălziao . în urniă! Eî erau Străini şi fügä nil lé descó " '/ •ţăranii în cojoace, ctt arcele pë umăr^şi-"g ioa-' perea căniinurilé.^ăr4ni '.,ştia&îrisa,ç gelç răzimafe de fâgî şistejari. Ştafeteîe's toţi aHor, din| 'rteam" .în, neam ' •

_; că Turcii se-apropie câ, surit la cel din uţmă.i dacă vor cuteza şi se vor clinti duttrè copa&ifaceş- ;•:'• • .pppaş; şt vor yeni-odată::.',cù ziua. " ^ . , ' ' tia ar codrùîùï,,dacai bspărtură se. ya face ^în'-

:, .":. .•• -./.,.-''• - . - v v /^.v,.^ ^ zMui Se ridica atţmcî o; dimineaţăv care,nu sămăoa; ciomegele^ghioageleíbatura turbat asupra hai- '•'•'•

'-••..•'tu dimineaţa 'roşie a 'hfrîngeriî Polonilor; Acum tei lUfJil.pr ; coaseleiîncepură aytăfa holda, cruntă,y-vjera o dimineaţă ; oarbă,' cu neguri gtoasé;4asaté : á picioareîor; Cailor turceşfl.. Cu cît :|inea maï IV

;. ; pe lumina eî. în c^ipfe.^ejudemnare şi- îndrep- ftult frâmîjjtareaj cu "aţîfâ ahïêstêcûf >se făcea V •..; tare,1 venia înyălmăşaja ^ de călâreţi, a b'egíerlüfe-. ' ma1;straşnie'îîi desişul zăriâcitlal duşmanilor.-,. •:'«guifiiljîrin glia cleioasă, tăiată demar'ăcinî şi dé'" Eî jiu ntaii ştiâ'uriîcî pe cine afl irf faţăj; nici ••.-: ;'v,faţuriie bútuienílorKüseäte. Çeï'-ce.. apúeara. a; pentru çè se- luptai:iSùIfèinui nu ejiîîi mijlocul ' ^ lă^ te W.. suiră pe.vsc^

•_ 'şpţ€: nipattea ce ,.pâhdea;în ceaţa. ' ; drepte» pe "clnd dincóip Dopintil căl'uzia toate%'^ :TFúnaril.pntír2í după sgomot,'din amîndaajiă mişcările. Ziua nu se limpezise încă pedepHn,.;

©BCU Cluj

246 LUCEAFĂRUL Nrul 12—13, 1904

cînd toată puterea vrăşmaşă, pedestrime, călăii, salahori, tunuri, lăsă lunca sîngeroasă şi fugi, cete-cete, în toate părţile.

Şi în ziua aceia de Marţi, a desăvirşitei bi­ruinţe — cea mai mare din viata lui Ştefan, şi asupra celuî mai puternic duşman —, şi Miercuri şi Joi, pilcuri de vînători se ţinură în urma duşmanilor. Mlaştinile-i înghiţiau, pădu-rile-î prindeau în brat Je lor negre, dîndu-î în puterea Romînilor, ghiaţa rîurilor se sfarmă pră-buşindu-î în adîncimi. Secerişul de iarnă al trupurilor urma ziua şi noaptea.

Unii dintre învinşi avură mai mult noroc în nenorocirea lor,, şi nimeriră lávádul cel. mai apropiat, al Obluciţei, care ducea la Isaccea, pe pămîntul turcesc al Dobrogei. Alţii crezură că se asigură maî bine, năpustindu-se peste Şiret înapoi în ţara lui Laiotă. Dar acest Domn slab era necredinţa în chip de om. El ştia, că în tabăra lui Ştefan, se află Basarab cel tînăr care cercase în toamna trecută să-î smulgă domnia ; el vedea că Turcii nu pot repune pe puterni­cul Domn Moldovean, el se aştepta ca Ungurii din Ardeal, cari primiseră cu cea maî mare bu­curie vestea isbîndeî luî Ştefan, ca însu-şî Craiul Maţi aş, care răspîndi; îndată în lumea întreagă vestea isprăvii strălucite pe care o făcuse Voe-vodul său moldovenesc, să se amestece îndată în afacerile răsăritene. Astfel, ca să se îmbu­neze cu creştinii di'mprejurul său, el lovi cîteva frînturî de oaste turcească ce-î rătăciau prin ţară, privită de Turci ca a lor, şi trimise- unui prieten ungur un steag ca dovadă a vitejiei sale. E drept că şi în lupta delà Podul-înalt el pare să fi cruţat pe Romînî, cruţîndu-se şi pe dînsul, adecă nemestecîndu-şe mai de loc în crîncena învălmăşală.

Din partea lui, Ştefan rămase în locul unde învinsese. El puse să i-se aducă înainte prinşii foarte mulţi là număr, care scăpase de moartea în luptă, numai ca să găsească pè urmă una mai puţin cinstită şi mult mai dureroasă. Mulţi erau fii de oameni vestiţi ,şi bogaţi, aşa încît boerii lui Ştefan yorbiaü de răscumpărarea lor. Dar Domnul nu voi să audă de tîrguială pentru a da drumul acelora, cari i călcase ţara în picioare şi întinseseră o mînă îndrăsneaţă cătră cununa sa. «Dacă aveţi atîţia bani. şi putere, ce-ăţi căutat aice la mine» strigă el nenorociţilor carî fură înfipţi în ţepile ce împodobiră sălba­tic mlaştina cruntă. Singur fiul lui Isac-beg, din marele neam al lui Evrenos-beg, ce se luptase cu Mîrcea Domnul muntean, fu cruţat de această cumplită moarte.

Se făcu apoi postul de pîne şi apă care se. juruise lui Dumnezeu în clipele cele grele ale aşteptării. Apoi ţăranii se împrăştiară pe la sa­tele unde în curînd mînile lor de vitejî eraü să treziască sămînăturile noauă. Iar «Ştefan Voevod cu mila lui Dumnezeu» — şi a nici unui om de pe pămînti «Domn al ţării Moldovei» stînd în scaunul său din Suceava, pe care iiu-1 pu-

Jură răsturna duşmanii, scria Ja 25 Ianuar, în-tregei creştinătăţi cele ce se întîmplase, cu aju­torul celui ce sprijiiţe dreptatea, în lunca Bîr-ladului. «Cînd am văzut noi aşa oaste mare», — spune el tuturor acelor oameni vestiţi cari nu prea auziseră de dînsul pînă atunci, — «ne­am ridicat vitejeşte cu trupul nostru şi armele

• noastre, şi le-am stătut împotrivă şi, cu ajuto-riul lui Dumnezeu cel atotputernic, am învins straşnic pe acei duşmani ai noştri şi ai Creş­tinătăţii întregi, şi i-am sfărmat, şi i-am călcat în picioare» . . .

FII GATA. Copile iubeşte-ţî cu sete Pămînt ui străbunilor făî ; Fii gata,x cînd glasul de trîmbiţî Pluti-va prin munţi şi prin văî.

Aleargă cîntînd spre Suceava Că Ştefan îî chiamă şi azi, Din aprige hoarde Tătare Să 'naltă la Nistru zăgaz.

Pe drumuri umbroase trec pîlcurî Voinicii cu chip viforos, Că Turcii întrat-au şi-1 jale Şi flăcări în ţara de j o s . . .

Priveşte, se'nfăşură în zare Vfrtejurî de munţi uriaşi, Nu-s norii mînaţî de furtună Sunt cete de mîndri plăeşl;

Ascultă, pădurea-şi răstoarnă Stejarii, şi urlă tuvoi Nu-I dînsul, e tunet de bucium, Semnal, înţeles de eroi;

Prin larma pîraelor noastre, Să tîngue duşmani făloşl; In florile roşii din luncă E sînge vărsat de strămoşi.

FtI gata, cînd glasul de trîmbiţî Pluti-va prin munţi şi pe văî, Copile iubeşte-ţî cu sete, Pămîntul străbunilor tăî,

G. TUTOVEANU.

©BCU Cluj

Nrul 12-13, 1904 LUCEAFĂRUL v 247

CRONICĂ Coperta aiît de frumoasă a acestui număr e lucrată

de pictorul nostru mult apreciat, dl Octavian Smigelschi. Credem, că noi cel adunaţi in prejurul aceste! reviste, alît cel cu penelul cît şi cel cu condeiul, am interpre­tat sentimentele obşteşti de veneraţiune ale neamului nostru, inchinînd acest număr luminatului şi viteazului Domn al Moldovei. Nădăjduim că cetitorii noştri îl vor primi cu aceiaşi dragoste, cu care noi î-am dat fiinţă.

Abonenţiî noştri, cari şi-au achitat abonamentul pe întreg anul curent, primesc şi o cartă poştală ilustrată, representînd chipul Iul Ştefan-cel-Mare, lucrat de pie-torul Costin P. şi esécutat artistic în mal multe culori.

Ilustraţiile acestui număr sînt toate privitoare la Şte­fan-cel-Mare: Ştefan-cel-Mare după evangelia delà Vo-roaeţ, luată din «die Östereichisches Monarchie in Wort und Bild,» Viena 1899 p. 29., care se çrede că e singurul chip adevărat alui Ştefan-cel-Mare. 2. Mănăs­tirea Putna, după o zugrăyială din veacul al XVIH-lea şi mănăstirea Putna de astăzi luate tot din op. citat.

3." Piotra>de pe mormlntut M Ştefan-cel-Mare, luată din cartea dlul N. Iorga, «Istoria lui Ştefan-cel-Mare». 1904. p. 168.

' ' . * . . ' •

f Prof. Ioneseu-Gion a încetat din viaţă Marţi la 12 Iulie noü în Bucureşti. Lumea di­dactică şi ştiinţa romîneâscă a pierdut într'insul un muncitor harnic. înrhormintarea se va face Joi. — pion s'a născut la 14 Octombrie 1857^ în Piteşti. Studiile fecundare şi le-a făcut la liceele Lazăr şi Sf. Sava din Bucureşti, apoi şi-a continuat studiile universitare în Franţa şi Belgia, de unde a luat diploma de doctor în litere şi filosofic

Ca ziarist Gion a colaborat la nenumărate ziare şrteviste, între altele la «Telegraful Romîn» şi «Binele public.» Foiletoanele sale literare şi teatrale din «Romínul», la care a colaborat delà 1883 pînă la 1891, aü făcut mult sgomot. A mai scris la «l'Indépendance Roumaine» şi la «Revista Nouă» á lui Hasdeü etc.

în corpul didactic secundar, Gion era consi­derat ca unul din cei mai distinşi şi valoroşi profesori. A fost: profesor de istorie la şcoala normală de institutori, profesor dlPlimbajrán-ceză la «Matei Basarab», secretar general al ministerului instrucţiei, şi inspector general al învăţâmîntului secundar. De cîţî-va ani, Acade­mia Romînă îl alesese membru corespondent.

Ionescu-Gion lasă un mare număr de scrieri istorice şi literare, din cari cităm: - """"

«Ludovic XIV şi Constantin Brîncoveanu», «Elerrţentul pitoresc în cjorticjel&-rxwnîne», «En-tuziázmuí în trecuta generaţiune», ' «Studiul is­toriei naţionale în şcoalele noastre», «Geografia n cronicarii romînî», «Astra» (roman), «Nuvele»

Şl NOTIŢE. «Călătoria lui Carol XII prin Romînia», «Duş­mănia lui Minai Viteazul», «Bucureşti în tim­pul revoluţiei franceze», «Romînij IUL,secolul XVIla, «Schiţă geografică», «Cum vorbim», «Raport asupra espoşiţiei geografice interna­ţionale delà Berna», «Din istoria fanarioţilor în Romînia», «Museul pedagogic romîn», «Dofto^ ricosul meşteşug în trecutul ţărilor romîne», «Ciuma şi holera după zaveră», «Poetica romînă», «Mihail Kogainiceanű şi răpirea Basarabiei», «încercare asupra istoriei ştiinţelor în ţările romîne», «Din istoria şi .comerţul Braşovului în secolul XVI», «Generalul Florescu», «Portrete istorice», «Liceul Ţepeluş-Vodă» (piesă), «Isto­ria Bucureştilor», «Şezătoarea Ştefan-Vodă» etc.

* Dl I. Kaţinder a propus, şi Academia a votat crea­

rea unul Muzeu, în care să se adune tot ce se va mal găsi de pe vremea legendarului eroii. Muzeul va purta numele: «Muzeul Ştefan-cel-Mare». ^ Tot dl 1. Kalinderu într'o circulara aminteşte agen­ţilor de pe domeniile Coroanei ca în ziua de 3 şi 4 Iulie să serbeze cu căldură şi pietate memoria Sfîntulu Ştefan, ţinîhd cuvîntărî în graiul poporului despre ispră­vile şi cucernicia Voevodulul, cari sînt inspiratoare de alte fapte măreţe, de gîndurl înalte, dătătoare de viaţă pentru un popor. Dl I. Kalinderu a luat măsuri de a £e trimite tuturor şcoalelor si agenţilor domeniilor por­tretul Marelui Voevod.

*

Paul Krüger. «The great Boer» cum îl ziceau> englejii, Ohm Krüger, cum îl numiaü burii săi, Paul Krüger fostul preşedinte al Transvaalului şi-a încheiat viaţa plină de momente sgudui-toare. Departe de ţara sa pentru carè a mun­cit şi .luptat viaţa întreagă, şi-a închis ochii pe veci, în noaptea de 14 Iulie n. în orăşelul Ga­rens lîngă Geneva, unde se retrăsese încă din Mai, ca să-şî vază de sănătatea sdn ncinată. Tragicul sfirşit al răsbojului {pentru neatîrnare ce cu atîta vitejie l'a dus mica republică a Transvaalului e încă destul de recent. Cu moartea eroicului preşedinte s'a sfîrşit acum şi ultimul act . . . Născut la 1825, din părinţi săraci, anii copilăriei şi i-a petrecut pe câmpiile întinse ca păsfor de vite. în luptele pentru neatîrnarea ţării sale de sub jugul englez, Krüger a lúat parte activă. La 1883 devenind Transvaalul indepen­dent, fu proclamat de preşedinte al republicei. El a fost primul şi unicul preşedinte al aces­tei republice de scurtă durată. Englejii cari nu se puteau împăca cu ideia unei republice in­dependente în nemijlocita apropiere ai coFonii-lor lor africane, în repeţi te rîndurî aü pus la

©BCU Cluj

; ; ' ' ' r Ä y : 2 4 8 . ••••;;••:• ; - : — ; ^

cale. răscoaje: Aşa la l o s b ä n d e înarmate aü* Jăcut neîntrerupt călătorii, a cutrierat Rusia delà 1, -. călcat sub conducereaIxajfámésón înŢrahsvaaV un capăt la celalalt: între numeroasele sale " • "•• ; dar Krüger ajutai de burii săi iubitori de liber- scrierl/cari aC-fost traduse îh toate limbile

täte li—a nimicit. La 1899 isbucni răsboiul îiitfe europene, locul întîi; îl ocupă nuvelele: «Po-'< colosul englez şi o mină de ţărani pacînici. . vestiri, în amug, Oameni negrii' ş. a: A scris şi

; { ;•"'".'.' Tunurile moderne, s au dovedit însă mal târî cîte-va drame, cari însă nü stau pe nivelul po-. ;.'-vV: •': decîţ yitejià-uïior mici cete neorganisate pentru vestirilor^ ^' ; ; . A , . ?

; ..' • j-ăşboîi şi după, doi anî'de lupte crâncene, re- în numărul vrifpr ál revistei npästre votiTda . ;.. ;. publica; Tranşvaâluluî încetă de-a mâi. ezista, în-traducereromîneaşcă unâdintre aceste --§»0-

-. V . Kftig eţ luă lumea în cap/Rînd pe rmd bătu la vestiri.;: ^ ^^^ . ' , ; '.'•••'i :• ţi : uşile marilor puteri rugîndu-lésăîntrevină pentru ^ " ; .'• '; iv nefericita şa ţară ajunsă în^ robie. înzădar. Soartea «Mîisa studenţilor romîni din ;Braşoy» • v -. ' * ': ţării sale ëra pecetluită: Măhnit în adînçul inimii,. urmează să impliniască tót : mai mult misia, ce ; *-.->.-' sdrpbit de suferipţl se retrase în oşpitala Şvi- kaüdestiriat-o fondatorii, ei. Din a.lV-a Dare ,

- ^ ; ţeră,' iundeşi-'a închieat tragica viaţă. Ö singură", de samă pe anul de gëstie 1903-^-1904, 'ce, , . ; : ; - ' dprinţă mâl avea: să fie aşezat spre odicbna ni-a,venit la redacţie scoatem următoareledate: . »•- : în ;pămîntul ţârii sale, lîrigă soţia şa, alăturea Nuniărul elevilor împărtăşiţi cu prînz gratuit á ;, ;' ' de Hi şei ffiorţipentru ţară.. Dorinţa i-se va îm-i fost de 31, ••'-—.• Venitele fondului general 'áüfost. :_ plini: guvernul englez nu 1-a refuzat* această de .cohSeOS-Sfr, erogaţiunile de cor. 3315295:, rí".'.. nltnnă mîngăiere . .. JCrUger îşi.va. revedea ţara • Résulta deci un prisos' curat de 2289'93. çor: X- . ' scumpă, dar nu-cum o visase . . . \ *.- . care s'á adăugat iá capital. Toate fondurile la • • ; " > , , ; * '•-••••,"•'-.' iolaltă represihtă 27869 cor, 72 bani, faţa ; d e \

% .-• . qopotnl deia mănăstirea Puthe, ee ieste făcut dej 20863 cpr, 85 bani în anul- trecuţi — Darea de 1 :; : ' Ştefan cel Mare, şe chiamă Biiga. .Acest clopot ş'a strî- Samă publică ş ţ u n i a p e î - c ă t r ă toţf rPOiîni lde.

:':'J.:-'"' " ieat şi s'a.prefăcut de doauăiorî, la I763.de mitropoli- bine să contribue cu mult Cu puţin la ihărirea '."•••: ; tul Jacob Putaeanu. şi la 1818 de egumëaulRlaret. Că-. fondurilor; 'Scopul frumos .ce-lurţnăreşie masa,

: ' - .: iugăfil cred că, el sună : «Auzî Doamne glasul loi\» (Din studenţilor merită- sprijínuí , tuturor. Jertfiţi din i : .'.-n «Viata şi faptele lui ştefan Vodă-cei-Mare» de DiMÚAe prisosul vostru o fàrïmâ pe sáma celor ce n'au. ;••;:..-; . Bolintinéanu,Ed. II. Bucureşti 1870.). ' . Í * Í . ' . ' • . ' - ; / ''•-.-' '•''*..* '* ,. ';.; •:". ;; •-'•'•'' Dldr., SexftY Puşcăria, a făcut în ziua dèi21 Iunie a.

:";'-•..-.-, ÇèhOY. G figura măreaţă a literaturii rtiseşlî c. examenul de docentla Universitatea din Viena. în •.£/<• ; S'a Stins. Alăturea; de crucile märftor maeştrii 9 a îuqiiî curente<şi-aţinut, lecţia de deschidere, făcînd», ÍV • / . teitondţivlM: Puşkilf, Tutgenjev, tystâjevsky •£> privire,generaj.ă asupra literaturii roniînevLa^pamná .'., ': se ridică o alfâ cruce, :amintind trecătorilor că îşî va începe cursúritöteguláté,diri IstoriaUnibeïrornHïe.

''/ ...."•:. supt ea zace un scriitor slăvit : Anton CetlOV. Despre tesá de docent, pe çarè o am .anunţati; vorn : : Moartea are seceriş bogat în împărăţia, piavo- vorbiîn numărul viitor, publicîndo dare de samă mâl

, •" •slavniculul ţar. în scurt tăstjmp Rnsiá a pier-; amănunţită; .v";f?i'V.\;-i:,dut\4oi\batnërit,.mari şiluminaţl: pictorul Vereş-' . Felicitările noastre, iubitului nostru colaborator. -••*'.:'-:-• t-ciqgm, mort cu prHejul catastrofei vaporului * , ; 3,. * - " '«Petropavlpvsc», şi nuvelistul A; Ceftov, çafë de ,-. George Sand. în grădina Luxemburgului din • '••:• ' asemenea se pregătia se meargă pe eîmputde Paris, la 1 Iulie iioü, ş'a desvăîjt ibustul.o|leî' ' . ' ; - , răsbpî. Moartea însă îl ajunse-pe cale, urfiá- mai geniale fiemel a veacului trecut, întreaga. " ^ : : denweikr, la 15, lulit h. , Francié ia sărbătorit icu mult-entuşiasm,'prinv

ii . Çefiov, născut la 186Ö iii Taganrbv, se pre- acest act, centenarul naşterii jamel podoabe á:;

' .' gătise pentru cariera medicală, Avea. deja dip- literaturii franceze, care a strălucit ; aproape -o . -.'v . loma de doctor în medicină, cîhd s'a dedicat jumătate de veac. Această femeie^^ fadorată şi

;,cü desăvîrşjre literaturii. A/scris mâl ales nu-. admirată şi de contimporani, şi-a început ca^ ; \ . . . ^ . . v e í e : şi schiţe, în cari e aproape neîntrecut. In- riera literară; tîrziu, în puterea vîrştei femeieşti,-;

•,:'..•: , rsuşireai genială alrtf Cehov e obiectivitatea în aproape k 30 arii, după Cefuses.ş măritată din '•??';"•' i'zugrăvirea tipurilor .sale ; nu autorul ne vorbeşte, ; dragoste /şi .întemeiase familie; dînd naştere la •.;.."_ -:...-.. üci oamenii pe cari iiînfa^i$ază. în- nuvelele sale doi copiy pe cari i-a iubit $i H-á dat ó educaţie />,:. ^ fte presîntă mal ales tipurile caracteristice ale aleasă, pë lingă toaţâţ viaţa' ei ayenturioasä de:. ..>..;":V: : Ruşilor, pe ţăranul de find, nobilul, poliţaiul, mai tíriiü.- ; " i • • , • . -,'•;•'..-.' |:V " .-criminalul, fanaticul. Din toäteVscrierile -sale v George Sand ^ säftdupa .núihele familiär ':; -, ,tjánspira- duirerea adîncă ee^o simte văzînd Aurora Dtívin -^ după, ce.îşi'parashbărbatul, pe i^ , ' PöCorul rus aşa înapoiat y în cultură. «împă- Marchisul Dudëvant, care Q; înşelase si4 chel-<

v ,.- -'..; raţia Rusiei s'a întemeiat ia 862, dar Rusia tuise şi averea, á plecat la "Paris să-şi cî'ştige ;;>- ". ',;Hberă,- Rusia cultă încă nici nu Va început» pînea de toate zilele, La început picta evantaie : % - zice îritr'un loc* Ça să-şi euftöascäi poporul a şi o. ducea de pe o zi la-alta împreună cu ceï

©BCU Cluj

Nrul, 12^13, 19Q4 LUCEAFĂRUL 249

doi cöphV Deodată începu să scrie: Primul roman «Rosé ét Blanche» 1-a scris împreună cu Jules Sandeau — delà care şi-a luat şi pseudonimul, — mal în urmă scrise singură «Indiana» şi «Valentine», După acest din urmă roman deveni celebră şi bogată. Intră în cercul celor delà «Revue des deux Mondes», care se bucura de märe vază. Aceasta s'a întîmplat pe la anii 30, cînd ín Francia aerul literar era înseninat de frumoasa şcoală romantică, a cărui rege era Victor Hugo.

Toată. ceata «revoluţionarilor melancolici», oa­meni cu adevărat mari: Victor Hug<V Theophil Gautier, Lamartine, Heine, Balzac, Dumas-tatàl, apoi Musset, Chppiri, Liszt şi alţii, aű fost fier-

, înecaţi de «ochii mari şi negri-catifelaţî» aï femeii, înzestrate cu o inteligenţa scăpărătoare şi cu un temperament demonic. Toţi aceşti preoţi aï artei au fost şi amanţii el. Unii dintre ei, cum a fost bïetul Musset şi melancolicul Chopin, aü plătit cu viaţa dragostea lor cu această femeie ul­tra senzuală. Mulţi ï-aû şi adus reproşuri aspre pentru purtarea el crudă şi infidelă. Pentru George Sand îhsă dragostea era mal presus de toate şi ánumé . dragostea, care nu cunoaşte* hotare, regule convenţionale şi timp. Chiar şi primele romane. sînt. un fel de apoteozare a dragostei atotputernice, aşa după cum ne-a dat-o natura, ţritr'o scrisoare de mal maî tîrziu scrie : «Nu, crede nici mazurcelor lui Chopin, nici jeluirii lui Musset, nici acelor multe articole rele cari se scriu despre mine în timpul din urmă ! Ceteşte «Elle et Lui» şi «Lucreziá-FIo-

• riani». Eü am dreptate: iubirea nu espace, ci o luptă pe moarte şi viaţă, şi acela are dreptate care prin qrï-cè mijloace învinge. Iubirea e Dzeü — ei totul e permis. Aceasta am predicatno în romanele mele şi aceasta am practicat-o şi în viaţă.» Àst-fel îşi justifică.cariera literară şi amo­roasă femeia care se laudă că n'a - fost bărbat pe lume care s'o fi putut învinge.

George Sand éra o natură lirică çaré adora mai presus de toate natura. Din această iubire a naturii s'a desvoltat şi ceialaltă iubire, căreia se închină aproape toată viaţa eï. Là dînsa iubirea şi literatura sînt cu totul identice,. fiuKr-că de multe ori Iubirea devine literatură şi invers.

în partea à doua a carierei ei literare a scris mal mult romane. tendenţioase în care discuta,, principiile democratice, socialiste şi comuniste, cari pe^atunci aveau farmecul noutăţii. Ca va-* loare literară aceste din urniă sînt inferioare,

. dar totuşi destul de interesante prin problemele de cari se ocupă.

Viaţa acestei femei curioase, care se purta bărbăteşfe,fuma —lucruri neobicinuite pe vremea ei — presihtă momente cu adevărat"'- frumoase, . carïj|toçmàl în frumuseţea lor nu se pot toţ-de-auna^şi;orl undeâpoyesţi.

Muzeul Aman. Casa regretatului pictor din Bucureşti, Teodor Amari, întemeietorul • artei» naţionale tomîneşti, a fost cumpărată de minis­terul Cultelor şi instrucţiunii publice şi va purta pe viitor numele Muzeal Aman. în corpul I al clădirii se vor aşeza lucrările artistului păstrate cu atîta sfinţenie de soţia sa, precum şi cele aflătoare în poses unea Ministeriului Instruç- . ţiunii şi a altor persoane cari ar voi" să le ce-d e z e . . •.. . .•'•' '„•

Aici se vor măi păstra utensilete cu cari să servea Aman la pictură, sculptură şi la repro­ducerea gravurilor, representînd lucrări de;ale salé, instrumentele de masică cu cari cînta în oarele de recreaţie, desemnuri de mare valoare în original, etc.

în corpul al H-Iea al clădirii se va face o secţiune pentru elevele şcoaleî de Bele-Arte din Bucureşti, cari actualminte aü o sală în Ateneu. :

Inaugurarea Mazeului-Aman se va face cü> mare pompă la toamnă; va azista la inaugurare şi M. S. Regele, care s'a interesat totdeauna de lucrările lui Aman

Conservator al muzeului a fost numit poetul . nostru Si. O. losif.

Goethe şi Italia. Geniul nu cunoaşte dotare politice. El nu se adresează nurtiaî unei mulţimi mărginite ci omenirii întregi... luminează ca soarele universului nemărginit. Nu analizează chestiuni vremelnice, ci ches- , tiunl eterne, ce au frămîntat şi vor frărriînta de-apururl minţite gînditoaré... .Ş i chiar de aceea geniile niilnu aü patrie Amintirea lor e sărbătorită; cu aceiaşi evlavie -de cătiă toate popoarele culte.

Reflexiile acestea ni s'aü impus din prilejul frumoa­selor serbări literare ce aü avut loc zilele acestea la Roma. S'ar desvălit anume impozanta statué a Iul Qoethe, dăruită urbei eterne de cătră împeratul. Genria-nielj în amintirea operelor create de autorul Iul »Faust» . pe pămîntul italian. Actul desvălitiî là care aü luat parte ^ Roma. întreagă, ín frunte cu regele său, a fost un mare triumf pentru cultura germană şi totodată o fraternisare spirituala între cele două mari popoare, înzestrate cu un rol civilizatoric atît de însemnat. Regele, primarul . Capitalei şi ininistrul de culte Orlando şl-ati exprimat cu toţii dorinţa în vorbirile lor, ca statua lui Goethe a "-' acestui fia adoptiv al Italiei, Să rămînă nu numai un simbol al păcii, ci mai ales al frăţiei între spiritul latin şi cel german. . - . - . - • ' / ' . , * . _ . •'•;

Papa şi aniversarea lui Ştefan-cel-Mare. Cu prilejul aniversării de 400 ani deja moartea lui Ştefan-Cel-Mare, dl Vladimir Ghieaa trimis . Papei delà Roma o télçgrama, în cäre i face cunoscut că se serbează în Romînià ai IV cen­tenar al lui Şţefan-cel-Marei pe care Papa Sixt IV 1-a supranumit «Luptătorul lui Christos».'

Papa Piü X-a a răspuns inmediât, pirn, car­dinalul isecrétar de stat, Mérry del Val, ca i-a

©BCU Cluj

,250 LUCEAFĂRUL Nrul 12—13, 1904

parte la serbarea care reaminteşte gloria mare­lui nostru erou naţional, numit «Luptătorul lui Christos.»

Iată şi textul depeşei: Roma, 14 Iulie n.

«Şîntul părinte ia patte la festivitatea ce aminteşte pe marele vostru eroü na­ţional, pe care ; Papa Sixt IV l'a nu­mit Atletul Iul Christos, şi din toată inima împărtăşeşte nobililor săî fii din România, binecuvîntarea apostolică, dînd espresiune dorinţelor sale pentru fericirea lor şi pentru prosperârea patriei lor glorioase.»

Cardinalul Merry del Val. *

Concursul societăţii pentru crearea unui fond de teatru romîn. După cum se ştie so­cietatea pentru crearea unul fond de teatru ro­mîn, astăvară hoţărîse să acoarde un premiu de 500 coroane pentru o bună piesă dramatică originală. S'aü şi présentât opt concurenţi, dintre cari numai doi din Transilvania. O comisiune compusă.din publicişti bucureştenl şi ardeleni va avea să se rostească în curînd asupra va­loare! celor opt piese. Piesele aceste sînt urmă­toarele: 1. «Figura neagră» saü «Lupta între cel obijduiţî şi obijduitorl». Episod istoric. Tra­gedie, 5 acte. — 2. «Ireparabilul», piesă în 5 acte. — 3.. «Lichele», piesă dramatică în 2 acte. (Autor ardelean.) — 4. «Năbădăile magnetismu­lui provocat», farsă în 5 acte. '—' 5. «Pintea Viteazul», dramă istorică în 5 acte şl 1 tablou. (Autor ardelean.) — 6. «Prăpastie», dramă în 3 acte şi un tablou. — 7. «Sergentul Căr-tuşia», comedie în 2 acte. E du'reros.şi oarecum caracteristic indiferentizmul scriitorilor noştri, mulţi puţini, câţi i avem, faţă de ori ce viaţă productivă literară. Nu vreau să scrie nici pe bani. Măcar era vorbă să dovedim, acum în prajma înfiinţării unu) teatru romîn la noi, că avem o leacă de ambiţie proprie şi participarea în proporţie inversă la concurs ne stetea cu mult mal bine.

CARŢÎ Şl REVISTE. (Dări de seamă şi notiţe bibliografice).

Făt-Frumos Nr. 7—8, e închinat în întregime amin­tirii Marelui şi SfîntuM Voevod Ştefani

Sumarul acestui număr frumos e următorul : Redacţia închinare. N. Gane. — Amintiri de călătorie, A. C Cuza — Şcoala, lui Ştefan Vodă, G. Tutoveanu. — Fii gata, (poésie) Econ, I. Antonovjci. — Retragerea lui Ştefan Vodă delà Dunăre la Rîpa Buftil, pe dealul Taberiî din comuna • Bögdana, etc. D. Nanu. Imn lui Ştefan, Cav. C. Stamati. — Mănăstirea Putna, Al. A. Naum. — Imn lui Ştefan-cel-Mare, Miron Pompiliü. — însemnări, Gr. V. Prut — Libertate, (poésie), Emilgar. — Ziua de 2 Iulie

1904, 1. Ciocîrlan. — Clipe delà ţară, A Mândru.— Mă­năstirea Putna (poésie), D. V. Stefănescu. —Malmare decît Vodă, (legendă) Econ. 1. AntonovicI, documente delà Stefan-cel-Mare.

Din acest număr jubilar, reproducem şi noi poesiile d-lor : Tutoveanu, Nanu, Naum şi Mândru, cu glasul lor de serbătoare să se împreune cu al nostru.

* *-»

«Viitorul» e numele celei mal noul fol romîneştî, ce apare de două ori la lună în Cernăuţi. Numărul 1, apărut' la 15/28 Iunie,' se prezintă cu un cuprins bogat şi variat. Programa foii e «apărarea clerului ortodocs-romm». — «Vî/tora/» costă pe an 10 cor.

* * »

Jubileul »Familiei». Numerele din urmă (23—24) ale «Familiei» cuprind un amănunţit raport despre frumoa­sele festivităţi arangiate la Oradea-mare. Aduc vorbirile jubilantulul, precum şi cele ale tuturor reprezentanţilor numeroaselor corporaţiunl. Spatul îngust nu ne permite să ne ocupăm mai în detal cu aceste numere, dăm dară numai cuvintele delà început ale frumosului discurs rostit de ilustrul jubilant, cuvinte pline de modestie şi adevăr:

«Cu sfială mă prezint în faţa acestei strălucite adunări, căci mare e onoarea ce mi se face şi mici sînt meritele mele pe cari le pot pune în cumpănă. Şi dacă ar fi vorba numai de persoana mea, mo­destia ar fi trebuit să mă opriască d'a trece pragul acestei sale.

Dar această festivitate nu este numai a mea; ea se avîntă mal sus de cultul personal, este manifes­taţia instinctului de trăinicie al unul popor, care ţine să se afirme şi care răsplăteşte cu toată căl­dura dragostei sale pe cel cari muncesc pentru înaintarea lui.

Ziua de astăzi este o zi de serbătoare a limbii, literaturii şi culturii romîneştî, sfînta treime căreia mă închin cu evlavie şi căreia l-am dedicat toată viaţa mea . . . » . .

Numerele 25—26 se presintă tot atît de bine. Din cu­prinsul bogat remarcăm dedicaţiile (autografe) repro­duse din frumosul album oferit dlul /. Vulcan, din partea tinerimii romîne din Paris, şi o schiţă despre «Asilul de noapte» alui M. Gorkij, de Z. Bârsan.

* * * Gh. Silvan, Bătrinul Dan, poveste eroică din vremea

lui Ştefan-cel-Mare. Librăria Alcalay, Bucureşti, 1904, pag. 109 în 8° mic. Preţul 50 bani.

Povestea e scrisă după poemul lui JV. Alexandri Dan Căpitan de plată şi e «prinos de admiraţiune, recunoştinţă şi întru vednică pomenire a lui Ştefan, Domnul Mol­dovei cu prilejul împlinirii a patru veacuri delà a lui adormire şi îngropăciune.»

Cel care scrie prefaţa.acesteî cărticele, d-lAlexandrescu-Dorna, ne_scuteşte;de^ort-ce apreciare prin cuvintele^

«Munţii cu plaiurile, codrii cu vâlcelele,: apele cu

©BCU Cluj

Nrul 12—13, 1904 LUCEAFĂRUL 251

izvoarele, toate acelaşi slavă şi mărire de veacuri ţi-o freamătă şi ţi-o undesc Ştefane-Doamne !

Creştetul munţilor şi adîncul văilor, vîrful codrilor şi Iarba pajiştelor, sursurul izvoarelor şi valurile

-••',''' rîurilor, clocotesc şi şopăe şi murmură acelaşi vecl-nică poveste a vitejiei braţului tău, Doamne !

Iartă dacă un povestitor, fără seamăn pe lingă Veciniei! tăi cîntăreţî, încearcă să cînte, de-aicl mal Încolo, aducerea aminte a vremurilor tale. E un

. prinos şi acesta de dragoste şi recunoştinţă ce dator e a ţi-1 aduce pînă şi cel mal de pe urmă din cel pe cari Tu I-aî chemat la viaţă şi cari te învieţuesc acum şi-ţi strigă:

-S lavă ţie!» Volumul are o copertă în mal multe culori şi un

facsimil al peceţil lui Ştefan-cel-Mare. « • *

«Thalia Romina», marş romînesc pentru piano. De­dicaţie ilustrului domn George Pop de Bdseşti. Preţul 1 cor. Autorul acestui marş este tînărul nostru artist Iustin CI. luga, cunoscut deja prin mal multe compo­ziţii reuşite. Se poate comanda delà autor în Deva (corn. Hunledoara).

* * * • • „ , .

Sămănătorul. No 2)6: N. lorga. — Politica naţională negativă. In acest articol dl lorga se ocupă de proiec­tulde lege a- lui Berzeviczy, privitor la modificarea legii învăţămîntulul primar şi zice că în potrivă acestui proiect noi nu ne putem apăra declt cu minunata armă a culturii. Şi anume a acelei culturi, care se cultivă în familie. «Aici în familie — zice d-sa — să se găsiască limba romînească ţinută în cea mal mare cinste, aici să se găsiască tot ce cartea romînească dă mal bun şi mal sănătos, aici să se găsiască adevăratul cult pentru literatura şi cultura naţională. Iar pentru cel săraci şi neluminaţi delà sate rolul cultural al părintelui de fa­milie e chiemat să-1 aibă alt cineva: preotul, care va sluji tot romîneşte, cu toate legile dlul Berzeviczy, în­văţătorul, asupra căruia nimeni n'are nici o putere acasă la el. — Atunci, dar numai atunci, se poate privi cu linişte la ori ce legi pentru desnaţionalisare.»

Aceste cuvinte înţelepte pot servi de un memento tuturor acelora, cari vreau să trăiască in legea străbună. Iar familiile noastre, chiar şi cele din Romînia, ar putea să urmeze această povaţă mîntuitoare. — Lupta e însă grea şi presintă mal multe feţe, ergo şi. nenumărate mijloace de apărare. Lupta culturală cu cît are graniţe mal largi cu atît e mal intensivă, Iar cînd această luptă e susţinută şi politiceşte, sorţii de izbîndă cresc.

Numărul mal cuprinde: Vestitorii biruinţil delà Mara­thon după Merheimb de St. O. Iosif ; Ceasuri de pace, o frumoasă schiţă de M. Sadoveanu. In preajma focu­lui (schiţă) de N. N. Beldiceanu; Cronică.

P0$TÄ REDACŢIEI Floare de soc. «Cîntece de Iarnă» ! . . şi noi ne pră­

pădim de căldură. Silvin. «Dar Dumnezeu e bun. Mina lui stă întinsă

de-asupra capetelor noastre şi ne grăeşte.. .» Nu, mtna nu grăieşte, dar îi ameninţă pe cel cari scriu fără a se gîndi, — ca d-ta.

Poveste. O reproducem : Şi era fata ca'n poveşti Frumoasă foarte tare, Ca din poveşti frumos era

Ei tînărul cutare, a din poveşti iubirea lor

Frumoasă fără veste . . . Dar val şi-amar! pe urm'a fost Şi zestrea tot — poveste.

Romeo . . . Sărmana Iulie ! I. I. în O. «O idilă» e ceva, ÎI lipseşte însă fondul

psihologic. Prea puţină acţiune în cadre atît de largi. Pleonasmul de epitete plictiseşte. Cuvîntul «atîta» pe 3 pagini obvine de 19 ori. Idea în sine nu-I rea. Mal încearcă.

Pesimist. Aşa-I viaţa : tristă şi fără ros t . . . şi cam scumpă. Observările d-tale sînt adevărate, dar noi din ele nu putem deduce îndreptăţirea pesimismului. «Prima esclamaţiune ce-o scoate copilul abia născut e un strigăt de durere», scrii între altele. Bine, dragă domnule, nu vel aştepta doară să ţină îndată un discurs academic saü să-ţi cînte o arie din «Tannhäuser»?

V. D. Heine a fost tradus atât de des şi mal ales (de St Iosif) atît de bine, încît orî-ce nouă încercare de a-1 mal traduce pare o întreprindere fără şanze de reuşită. Traducerile d-tale întăresc aceste zise ale noastre.

Tan talus. în versuri se pot cînta cîte de toate. i -Fireşte, mal corespunzător e să cînţi lucrurile fru­moase . . . Şl-apoi bine zici d-ta :

E 'n lume lucra mal frumos Şi demn de admirare,

' Decît o pungă cu mulţi bani Şi-o Căsuliţa 'n vale ?

Noi încă am fost de părerea d-tale, dar administratorul nostru, care se pricepe în al de aste, nl-a făcut să ne lăpădăm de «punctul ăsta de vedere», Nl-a convins anume că este lucru mai frumos : două pungi cu mulţi , bani, şi două căsuliţe în vale.

Noel. Ar fi ceva, . . . dar totuşi nu-I.

A P A R E : La 1 şi 15 a fie-cărel luni, stil v.

Preţul unui esemplar 60 bani. In Romînia 65 bani.*

ABONAMENTUL: Pe 1 an 12 cor., pe jumătate

de an 6 cor. Pentru străinătate 1 an 16 frâne.

Redacţia : IV., STR. ZÖLDFA, 7.

Administraţia : VI., Str. Vörösmarty 60/a.

Tipografia «Poporul Romín», Budapesta, strada Vörösmarty 60/a.

PROPRIETATEA ŞI EDIŢIA REDACŢIEI. Şef.-red.: ALEXANDRU CIURA. Red.-resp. : OCTAVIAN QOQA.

©BCU Cluj

252 LUCEAFĂRUL Nrul 12—13 1904

Delà

Tipografia „poporul se pót procura următoarele :

BIBLIOTECA „POPORUL ROMAN": ' ! '. Nr. 1. Moş Călin, novelă de Dorin. (Suplement un, călindar de părete.)

Nr. 2. Poesil Poporale, adunate de /. ß. Pop, înv. (Suplement casa cea nouă a deputaţilor.)

Nr. 3—4. Trei istorioare morale, de /. Bota, înv. (Suplement podul nou de peste Dunăre din Budapesta.)

Nr. 5. Cântece de Romul Bortoşîu. Nr. 6. Trei conferinţe de George Măican, înv. (Suplement un ca­

lendar de părete.) Nr. 7—8. Pbveşfl^de /. Popu-Reteganţil, înv.

Preţul umil număr 20 fileri.

Dragoste copilăreasca, piesă teatrală de G. Muräi, localisata de dr. Iosif Siegescii. Preţul 30 fileri.

Octoich Bogat de G. Cătană, broşat 2 cor., legat delà 3—6 cor. Meteor, roman de V. Moldovan, broşat 1 cor. Duşmănie, roman de V. Moldovan, broşat 1 cor. Folcloristică rom., de E. Novacovict, broşat 1 cor. ; Cestiunea pedepselor în şcoala poporală de /. Velcean, broşat

40 fileri. I

S I G I L E de tot soiul. Delà 3 coroane în sus.

Caete de scris şi de comput pentru şcoalele poporale cu portretele lui Şaguna, Gozsdu şi Al. Roman.

Suta 1 cor. 60 fileri.

Tot de aci se poate procura: Armâna,

roman dé P. Vulcan, preţul 2 coroane. Almanachul soc. „Petru Maior",

broşat 4 coroane. = Cuitanţe in limba maghiari pentru învoţătoriî pans. =

100 bucăţi 2 coroane. Se pot comanda apoi tot felul de bilete de visita, de logodnă, de nuntă, necroloage etc. etc., cari se esecută în decurs de 24 oare.

Comandele se fac plătindu-se înainte.

y

m ©BCU Cluj