anul 6 la mulŢi ani! fondată: mai 2007 - …climate.literare.ro/arhiva/60.pdf · anul 6 noiembrie...

Revistă premiată cu medalia şi diploma „Pamfil Şeicaru“ pentru literatură 2008

Director fondator:Ion Iancu Vale60

Anul 6noiembrie

2012Revistă literară şi de cultură românească

Fondată: mai 2007

LA M

ULŢ

I AN

I!

2 nr. 60 n noiembrie 2012

*** Poezii de iarnă 3Mircea Horia Simionescu Dicţionar onomastic 4Emil Stănescu Să ne bucurăm împreună... 5Luminiţa Cuna Poeta Claudia Serea... 7*** Conferinţă despre opera pictorului Baruch Elron 8Emilia Dănescu Recurs la memoria nopţii 9Constantin Stancu Pietatea timpului 10Ion Iancu Vale Jozsef Pildner, Don Quijote de Chindia 11Mihai Antonescu Consemnări prieteneşti 12Gabriel Vincenţiu Mălăescu Poeme 13Victor Sterom Breviare 14Mario Varga Llosa Elogiul lecturii şi al ficţiunii 15Dorel Schor Pictura inspirată din literatură 16Ştefan Ion Ghilimescu Incinta Mânăstirii Mărgineni... 17Mihai Ardeleanu Mecanica Vieţii 19Gheorghe Valerică Cimpoca În căutarea adevărului 20Ion Iancu Vale Urmărirea 21Lucian Gruia Sacrul şi profanul la Ion Mărgineanu 22Andrei Pleşu Mentenanţa limbii române 23George Ioniţă Poeme 23Mihai Batog Bujeniţă Farmecul tainic al jocurilor de cuvinte 24Victor Sterom Credinţă în mijlocul cerului (poem) 25Elena Buică Simbioze lirice 26George Roca O nouă apariţie editorială 27Delia Stăniloiu Curriculum Vitae (poem) 27Eleonora Cioran Scrisoare deschisă adresată lui Gabriel Liiceanu 28Alina Nicoleta Polina Roşul ucigaş 29Gabriela Căluţiu Sonnenberg Românii adaptivi 31Ecaterina Negară Poeme 32Paul Leibovici Cea mai veche scrisoare din Ierusalim 33Adriana Georgiana Epure Aşa cum văd eu... 34George Nicolae Stroia Poeme 35Teo Babel Vârsta fragedă, filon de poezie matură 36Loredana Ianoş Poetul şi istoricul Ioan Ţepelea 38Manuela Elena Dragoş Luna Internaţională a Bibliotecilor Şcolare 39

S e m n e a z ă î n a c e s t n u m ă r

Adresa redacţiei principale: Aleea Arcaşilor, bl. 36, sc. B,ap. 23, Târgovişte, România Telefoane: 0722 702 578,

0741 732 122 E-mail: [email protected] site: http://climate.literare.ro

Tehnoredactare: Florin-Lucian Dragoş n 0730 863 602 n [email protected] l Culegere text: Reta Sofronie l Corectură: Manuela-Elena Dragoş

Revistă editată de Societatea cultural istorică „ARM“ Târgovişte n ISSN 1843-035X

Director editor: Gheorghe-Valerică Cimpoca, Redactor-şef (fondator): Mircea Cotârţă

Redactor principal (fondator): Sebastian DrăganColegiul redacţional: Grigore Grigore, Gheorghe Palel, Emil Stănescu

Florea Turiac, Lucian Constantin

Redacţii asociate - România: Bacău, Bistriţa, Braşov,Cluj-Napoca, Bucureşti, Deva, Focşani, Iaşi,Suceava, Turnu Severin, Hunedoara, Mangalia,Olăneşti, Oradea, Ploieşti); Alte ţări: Australia, Bel-gia, Canada, Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania,Gibraltar, Israel, Italia, Macedonia, Portugalia, Re-publica Moldova, Serbia, Spania, S.U.A., Ucraina.Fotoreporter: Tiberiu Rusescu.

Colaboratori principali: Mihai Antonescu, Mihai Ardeleanu, Eugen Axinte, Iulia Barcaroiu, Nicolae Bălaşa, ElenaBuică, Roni Căciularu, Luca Cipolla, George Coandă, Florian Copcea, Melania Cuc, Emilia Dănescu, MirceaDrăgănescu, Eugen Evu, George Filip, Dan Gîju, Dimitrie Grama, Mirel Horodi, Djamal Mahmud, Alexandru Man-afu Menuţ Maximinian, Gavril Moisa, Octavian Mihalcea, Monica Mureşan, Ştefan Lucian Mureşanu, Florin Vâr-lan Neamţu, Emil Persa, George Petrovai, Georgeta Resteman, Puiu Răducanu, George Roca, Viorel Roman,Dorel Schor, Claudia Serea, Delia Stăniloiu, Victor Sterom, Al. Florin Ţene, Ioan Ţepelea , Baki Ymeri, RaqelWeizman.

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

Apare sub egida Consiliului Judeţean Dâmboviţa prin Centrul Judeţean deCultură Dâmboviţa şi cu concursul Fundaţiei „Renaşterea Pietroşiţei - Ruralia“

3nr. 60 n noiembrie 2012

George BacoviaDecembreTe uită cum ninge decembre...Spre geamuri, iubito, priveste -Mai spune s-aducă jăratecSi focul s-aud cum trosneste.

Si mână fotoliul spre sobă, La horn să ascult vijelia, Sau zilele mele - totuna -As vrea să le-nvăt simfonia.

Mai spune s-aducă si ceaiul, Si vino si tu mai aproape, -Citeste-mi ceva de la poluri, Si ningă... zăpada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine, Si toate din casă mi-s sfinte, -Te uită cum ninge decembre...Nu râde... citeste nainte.

E ziuă si ce întuneric...Mai spune s-aducă si lampa -Te uită, zăpada-i cât gardul, Si-a prins promoroacă si clampa.

Eu nu mă mai duc azi acasă...Potop e-napoi si nainte, Te uită cum ninge decembre...Nu râde... citeste nainte.

George CoşbucColindătoriiCad fulgii mari, încet zburândŞi-n casă arde focul,Iar noi pe lângă mama stând,De mult uitarăm jocul.Demult şi patul ne-aştepta,Dar cine să se culce?Rugată, mama repetaCu glasul rar şi dulce

Cum sta pe paie-n frig HristosÎn ieslea cea săracă,

Şi boul cum sufla milos,Căldură ca să-i facă,Drăguţ un miel cum I-au adusPăstorii de la stânăŞi îngerii albi cântau pe sus,Cu flori de măr în mână.

Şi-auzi ! Răsar cântări acum,Frânturi dintr-o colindă,Şi vin mereu, s-opresc în drum,Se-aud acum în tindă -Noi stăm cu ochii pironiţiŞi fără de suflare:Sunt îngerii din cer veniţi,Cu Leroi, Domnul mare !

Ei cântă-nălţător şi rarCântări de biruinţă,Apoi se întorc şi plâng amarDe-a Iudei necredinţă,De spini, de-postaşi, şi c-a murit..Dar s-a deschis mormântulŞi El acum e-n cer suitŞi judecă pământul.

Şi pănă nu tăceau la prag,Noi nu vorbeam niciunul -Sărac ne-a fost, dar cald şi dragÎn casă-ne Crăciunul.Şi în târziu ne biruiaPe vatra caldă somnul,Şi-n vis vedeam tot flori de mărŞi-n faşă, mic, pe Domnul.

Nichifor CrainicMagiiV-aţi faurit un vis de-aceleCe-au fost aievea-n Cannan,Străvechi tălmăcitori de steleSub cerul din Iran.

Întinderea scânteietoarePălea-n adâncuri ca un fum,Când călăuza de vâlvoareV-a luminat a drum.

Şi-a fost ca zile după zile

Pe creştet steaua vă lucea.În pas molatic de cămileCălătoreaţi cu ea.

Păreau picaţi pe cer curmaliiUmbrind roare de fântâni;În golul mort urlau şacalii,Dar voi, trei magi bătrâni,

Sporind din semnul peste fireTăria cugetului slab,Treceaţi părăginile-asireŞi haosul arab.

Treceaţi cu ochii-n steaua care,Cu vrăji în minunatu-I chip,Ţara trei umbre legendarePe drumuri de nisip?

O, magi, pe curgerea de veacuri,Tremurătorul strop de focNi-arată cai fără conacuriSpre tainicul noroc.

Şi de-am crezut într-o minune,Dureri-potop nenumărat -Legenda voastră nu le spune,Dar noi le-am îndurat.

Şi, peste măguri de ruine,Acelaşi crez vizionarAnima marile destineDe-acelaşi strop de jar.

Pe frunţi cu magica lucoare,Străbatem neguri şi valtori,Spre zarea veşnic schimbătoareStatornici călători.

Treptat se face cânt obida,Iar îndoielile-temeiu:Ne-mbracă steaua cu hlamidaCerescului poleiu.

Şi-n fulgerarea-i diafană,Prin vremi, o, magi, vă străvedem-Cutezătoare caravanăSosind la Betleem.

Poezii de iarnă


Mircea HoriaSimionescu

Vor fi destui în aniicare vin ca să nu se înţe-leagă între ei şi să fie gata,în goana după aur, să sesfâşie, să arunce civilizaţiaîn haos.

Este de datoria cărţilorfrumoase, a operelormari, solide, fastuoase,pătrunse de lumină şi dă-ruind lumină, să înlătureîn- groşarea antenelor, săsensibilizeze din nou ochiişi urechile, să preîntâm-pine pericolul dispariţieiîn materie a vibraţiei, sal-vând-o din bolborosealacapetelor turtite.” (S. Fa-magusta)

CĂLIN Băiat antipatic,netuns şi snob încă de lacinci ani. „Ce mai faci, Că-line?” „Aşe!” (Nume dincategoria: „Agresiv româ-neşti”.)

CALIOPI Numele estefrumos, dar numai purtatde o bătrână. Ca să fii Ca-liopi, trebuie să fi trecutmai întâi prin stadiileNina, Monica, Despina,Maria, Caterina, Eufro-sina şi altele. CALIOPIGRASOPOL Fusese o fe-meie de o frumuseţe an-tică, desprinsă dintr-ofrescă şi azvârlită de undestin ciudat pe malurilelalo- miţei. Avea prin1940 o proprietate lângăoraşul P., unde locuia varaşi de unde trecea spretârg, de două ori pe săptă-

mână, o dată ca să îngri-jească mormântul dom-nului Pericle, soţul ei -remarcabil negustor din-tre cei vechi - şi altă datăpentru a face vizită doam-nelor Zottoviceanu.

în trăsura deschisă,Caliopi Grasopol trecea cao ducesă, severă şi deli-cată şi, o dată, întâlnită pepodul Mihai Bravu, mi-aapărut ca o zeitate de dan-telă. Avea în ochi o tristeţecare prevestea cataclisme,mâna ei era subţire, taliadreaptă, mişcările elip-tice.

Doamna Caliopi s-astins acum câţiva ani şisufletul ei cred că odih-neşte în grădina în caresălăşluiesc sufletele sta-tuilor.

CALIST De asemeneamonahal. De tip Calinic,Iacint etc. Calist Macedo-neanu, Calist Călugă-reanu, Calist Preuţescu.

CALMAN Trăiescîncă mulţi ploieşteni carel-au văzut în prima zi a so-sirii lui în oraş. Era îniarna lui 1919. Bietul ve-netic tremura într-un par-desiu jerpelit, solicitândprimăriei concesiuneaunui debit de tutun înPiaţa Mare.

A folosit cu abilitatefondurile debitului, timpde mulţi ani, apoi a des-chis o parfumerie îm-preună cu Maricescu, unevreu întreprinzător.

în noiembrie 1940, cu-tremurul de pământ dis-truge maga-zinul, punândcapăt afacerii. Alun-gându-şi asociatul, Cal-man solicită un împrumutpentru „românizare” şiconstruieşte în Bucureşti,

pe Calea Moşilor, o edi-tură. Timp-de doi ani, tre-burile merg bine, casaconlucrând cu traducătorianonimi şi cu militari scu-tiţi de front. O Istorie alumii de H. van Loon, tra-dusă în ciuda drepturilorrezervate, aduce în casăcâteva milioane, iar re-portajul „Gândeşte, nu stape gânduri!”, vândut prinConsiliul de patronaj şiprin şcoli, adaugă altedouă milioane.

1945, în toamnă, casade editură lichidează. Clă-direa impunătoare e ocu-pată de un comandamentmilitar. Calman, proprie-tar şi al altor trei blocuri,o dăruieşte Uniunii Pa-trioţilor. Gestul e apreciat.în 1948, comisia de naţio-nalizare a clădirilor îl oco-leşte.

Anii trec. Prin 1953-55,Calman este expert al So-cietăţii de stat pentruachiziţionarea de maşini(S.P.A.M.). Călătoreşte înGrecia, Anglia, Brazilia şiAustralia. Din ultima că-lătorie nu se mai înapo-iază în ţară.

Se află, ulterior, căîntr-o bancă elveţiană,Calman poseda încă dintimpul războiului câtevasute de mii de dolari, oavere imensă pe care Ma-ricescu i-o transferase cuabilitate.

La Nisa, într-unul din-tre cele mai distinse loca-luri, ţinut de „Kalmann şiMarissesco”, se mănâncămititei şi sarmale de zilemari şi se vorbeşte ferme-cător româneşte.

CALMANT (Numeneatestat) De luat legă-tura cu Sedonal, Carba-xin, Bromoval, Pasifloral,

Luminai şi Luminaletta,Nerva- til, Valenal şi Cere-brosan; de rugat să se stu-dieze Logica lui Hegel şisă se facă rezumate. Even-tual să se folosească pen-tru studiu şi compendiullui Henri Meprobamat.(în h elix Alean)

CALOMIRA Calo-mira Calomiris, str. Făi-nari 45. (Ct.) Tocat Iacapete cu cuţitul fantezistal declinării. Asemănătorlui Galileo Galilei (vezinumele).

CAMELIA Insectăalbă, din hârtie cerată.Puţin falsă.

CAMIL Se menţine cuorice sacrificiu la ordineazilei.

CANDID Plăpumar înSfântu Gheorghe.

CAPITOLINA „Guraei mică mă îndemna, în-totdeauna, la păcat. Des-igur, nu întârziam de-aîntoarce capul spre a ogândi toată.”

(Alexandru Ober) „In-consistentă, asemenea uneiprăjituri cu albuş de ou.”(Silvio Pavana) CAPITO-LINA OPREA Afacerile ovor preocupa până lamoarte: cum să revândă unpalton vechi, cât să ia pe obroşă falsă, cât ar câştigadacă ar închiria camereledin faţă fără ştirea MărieiConstantinescu, nebănuindcă femeile în vremea noas-tră rezolvă aceste problemela nivel diplomatic sau sefolosesc de societăţi pe ac-ţiuni cu tentacule uriaşe -desigur la o altă scară, demilioane.

Va urma

Dicţionar onomastic (26)


Emil Stănescu

Aşadar, Alex Ştefănes -cu a zis din nou Hocus-Pocus! , însă nu imediatdupă ’89, când, cu sigu-ranţă se aştepta să fie de-barcat grabnic de pe loculpe ca re-l ocupa fărădrept, ca şi astăzi de alt-fel, când se vede clar căţine locul altcuiva ori, vă-zând că breasla scriitora-şilor (chi riaşi ailiteraturii-cum mai credeîncă bietul criti-circar) euna blândă şi blajină, fos-tul gazetar obscur de pro-vincie, apoi redactor şefal României literare (sănu uităm, revistă a Uni-unii Scriitorilor din Ro-mânia, nu a altcuiva!),împreună cu directorulsău, Nicolae Manolescu,au îmbrăţişat aceeaşi lo-zincă, Hocus-Pocus! şi,iată-i revizuindu-se, teo-retic!

Dar, n-au făcut-o,practic. S-au temut să nufie acuzaţi că i-ar fi îm-pins oportunismul la acî-iune dolozivă, aşa că,nici pomeneală de revi-zuire…

Prudenţă, însă… luiA.Ş. să nu cumva să-i

vorbeşti de alte cărţi şiautori decît de cei pecare-i citise în tinereţe,pentru că altfel, imediat,cu un nou şi veselHocus-Pocus! te şi facestană de piatră în revistesau la radio (RRC- suboblăduirea obedienteiStanciu Teodora, n.n.) :semidoct, ratat, nu escriitor, etc…, ori subprivirile îngăduitoare /interesate (?!) ale altuidirector sau redactor (îngeneral, tot critic… vorbaproverbului – Corb lacorb nu-şi scoate ochii).

Dar, lăsând la o parteaspecte colaterale, omuladoră (după cum a de-clarat-o la gazetă), cu orăbdare de chinez să re-citească operele autori-lor de pe vremuri şi maiales pe prietenii săi, PaulGeorgescu, Platon Par-dău, Fănuş Neagu şi, ne-număraţi alţii, nimic înplus, nimic în minus,pentru că (deşi nu-i placcitatele, nici cînd vin dinpartea domnişoarelorfrumoase, de pension)adoră să le pună în prac-tică (fără să mai arate şisursa!, c-aşa-i la modă!).După cum ştie să se limi-teze se cunoaşte maes-trul!, deh...

Omul declară căadoră să-şi rescrie tex-tele critice, aidoma unuipictor asiatic îndrăgostitde propriul penel. Regre-tul nostru, în această pri-vinţă, este datorat

faptului, că domnia sanu a fost înzestrat ladesen. Chiar atuncicând, în copilărie se căz-nea cu “creonul” negrusă copieze desene colo-rate punând peste ele ohârtie semitransparentă,un fel de pergament(calc, în termeni tehnici,n.n.), dl. A.Ş. constata custupoare că ridicândcopia, ceea ce i se înfă-ţişa era doar desenulmohorât, amprenta fiin-ţei sale neînzestrate pen-tru această artăparticulară şi, implicit,pentru artă, în general.

Spre regretul miilorde cititori, dar şi al uma-nităţii în general, acelaşilucru i s-a întâmplat d-lui A.Ş. şi în critica lite-rară pe care o face astfelpentru că, neînzestratulsău eu din triada susa-mintită nu s-a putut şinu se va putea niciodatăechilibra / maturiza oridepăşi : Ce-ţi e scris, înfrunte ţi-e pus! A fost uncritic în vogă în perioadacomunistă, printr-o purăîntâmplare, şi asta arămas!

Între timp, văzând cămarca sa genetică moho-râtă îl urmăreşte ca oumbră, Alex. Şt. A încer-cat să corecteze neajun-sul strident şi, ciupind depe ici, şterpelind de pedincolo, şi-a înjghebat(potrivit principiului cămeseria nu se învaţă, cise fură) câteva dintre pu-

ţinele formulele stan-dard, atât de sărace alecriticii literare (cum înmod just constata şi cuatâta adevăr, Eugen Io-nescu într-o tabletă).

Descoperirea adevă-ratei arte i-a fost inter-zisă d-lui A.Ş. în calitatede autor aşa că, dupăeşecuri succesive, în chipnăstruşnic şi-a inventat(de formă, nu dintr-o ne-cesitate!) un supraeu,Hocus-Pocus, geniu tute-lar al criticii literare, însăn-a ştiut cum să-i deaviaţă, l-a transformatîntr-un robot unilateraldemolator şi asta pentrucă, din păcate, d-l A.Ş.este un mizantrop (dis-preţul faţă de autorii deambe sexe –a.s.v. şi ulti-mile sale cărţi- este maimult decât evident, estede notorietate… De altfeltot dezastrul este prezentîn nuce încă de la acelJurnal de critic, din1980, apărut la EdituraCartea Românească).Domnia sa nu-şi poateiubi decât bietele desenemohorâte, fişele sale cri-tice, adunate sub pat,într-o ladă imensă ( a.s.v.interviul din Dacia lite-rară, apărut după publi-carea Istoriei… ).

După revoluţie, aşacum am spus, omul nos-tru a reluat acele vechifişe-texte, rodul trudeisale din tinereţea plinăde ambâţ, cu pro-fundă scrupulozi-

Să ne bucurăm împreunăde… gafele critice ale lui

Hocus-Pocus... (2)

4

Punctede vedere


tate în intenţie, nuşi în fond, s-a căz-

nit schimbând şi revi-zuind ( pe ici, pe acolo,nu în chip fundamentalcum, poate, şi-ar fi dorit-o…), dar ceea ce a rezul-tat nu ne poate înşela.Cosmetizarea este evi-dentă. Mecanica moho-râtă a ideilor sale literarede împrumut n-a avutputerea să cuprindă niciprin această ultimă în-cercare fenomenul viu alliteraturii româneşti pecare n-a reuşit şi nici nuva reuşi să-l înţeleagănici măcar cu sprijinulmiraculoasei formulemagice: Hocus-Pocus!

Hocus-Pocus! Aşa facedl. A.Ş. şi orice autor va-loros este transformat înceea ce doreşte supraeulsău dominant, ideologulnărăvit la putere care-idomină personalitatea. Esuficient ca cineva să-ifacă o cât de uşoară atin-gere şi biata lui poetesăinterioară sare ca arsă deinvidie iar Hocus-Pocuste şi pocneşte!

Dacă ai avut cute-zanţa să-i spui în faţăceva de genul: Aţi decla-rat valoarea ca supremcriteriu în analiza criticăa operelor autorilor cu-prinşi în Istoria… dvs.,dar n-aţi arătat şi ce în-ţelegeţi prin valoare,atunci să nu te mire căte-ai şi trezit cu un val deetichete (nonvaloare,poet ratat, nu e scriitor, eun semidoct pentru căvine cu citate din secolulal XIX/lea, din Titu Ma-iorescu, din Eminescuetc.), pe care doar ceinaivi ar putea să le ia înseamă şi să se lase im-presionaţi.

Hocus-Pocus mai zice

Alex. Şt. şi atunci cînd evorba de critici mult maiînzestraţi decât mărimeasa, oameni al cărordesen chiar fără perga-ment (calc, în limbaj teh-nic, termen pe care,omul, se preface că nu-lcunoaşte… n.n.) estedeseori mai izbutit decâtoriginalul. Îi vom amintiacum doar pe LuminiţaMarcu, sau Ioana Pârvu-lescu şi, nu cel din urmă,chiar pe octogenarulHenri Zalis. Au îndrăznitei ceva cu adevărat critic,s-au pronunţat într-unmod ferm şi bine funda-mentat?!... Ultimul, ascris chiar o Istorie con-densată a literaturii ro-mâne?! Afară cu ei, sădispară de la revistă, să-i minimalizăm de ur-genţă ori chiar să leorganizăm o execuţie…,ca la carte, fără drept lareplică! Vorba ceea, noisuntem belferii de laUSR! Aşa că, din nou,Hocus-Pocus!

Şi, după ce o viaţă în-treagă criticul nostru s-acomportat aidoma mili-ţianului din anii 50, de labariera de cale ferată laintrarea în pădurea Râ-ioasa, care-i ciomăgea pecăruţaşii adunaţi în co-loană, venind de la Bu-cureşti unde duseserămarfă şi care, când buni-cul l-a întrebat revoltat:De ce dai cu prăjina înoameni?! Ce au făcut?!Care-i legea?!, ei bine, arăspuns (ştiind că miliţiaera pusă să bată cu nă-dejde): Dar eu ce să fac?!De ce sunt pus aici?!, lafel zice şi A.Ş. : Eu îl apărpe cititor, eu nu sunt chi-riaşul literaturii, ca poe-tul, ci gazdă, adevăratullatifundiar (cum spunea

ironic Pompiliu Con-stantinescu) aşa că, poccu parul, Hocus-Pocus!

Bunicul a avut scă-pare acum 60 de ani, dareu mi-am făcut de lucruchemându-l pe A.Ş. ladialog, în cadrul uneiemisiuni la R.R.Cultural,Polemici elementare, ad-nei Georgeta Drăghici.Rezultatul îndrăzneliimele?! Criticul m-a luattare şi de sus, a lovit îndisperare de cauză doar-doar va pleca acasă în-vingător şi apoi mi-a luatîn tărbacă o altă carte înR.l.! N-am citit croni-cheta, am auzit doar deea şi n-are rost să-iamintesc aici graveleerori sau distorsionăriale adevărului cărţii pecare, încă o dată, n-acitit-o! Oricum, cronica(apa) trece, cartea (pia-tra) rămâne!

Şi totuşi, turnirul de laR.R.C. se pare că a avutun efect. Omul a renunţat(pe moment?!) la rubri-cuţele otrăvite de prin ga-zete şi, oricum, a devenitmai atent în selecţia pecare o face pe sticlă, laTVR Cultural unde sevede că are o privire cevamai spăşită, deşi poziţia eîn continuare cel puţin in-decentă, şi a renunţat lazâmbetele mefistofelicecu care ne obişnuise înanii din urmă, când îşi ex-hiba satisfacţia de a maistrivi în văzul lumii câte omică autoare, domni-şoară bătrână din provin-cie, în dispreţul mişcăriifeministe sau vreun autorvaloros dar neobişnuit sădea din coate, făcând te-menele prin redacţiile re-vistelor centrale!

Culmea culmilor e căîntre timp, omul a înce-

put să se înţelepţească…L-o fi ajuns bătrâneţea?Analizează câte un versdin Eminescu, la Radio,odată la două săptă-mâni! El care mă eti-cheta, tot la Radio căsunt un semidoct pentrucă vin cu citate din autoride secol XIX, acum ne dălecţii din Eminescu, ul-tima redută! Mai - maisă credem în vreo mi-nune! Să se fi potolitadrenalina în tipulmacho, în sexagenarulnăbădăios de până maiieri? Mira-m-aş!

Până de curând, laradio, omul nostru citeaamintiri despre scriitori(obsesia vieţii sale!). Aşase face că singura amin-tire care i s-a părutdemnă de a fi scoasă laiveală despre Geo Bogza(pe care, cum spunea, l-a cunoscut bine multmai târziu), este cea încare autorul Cărţii Oltu-lui îi făcea elevului denouă ani, A.Ş. (aflat laSuceava, pe atunci), odedicaţie mohorâtă cuTrăiască lupta pentrupace care, cu siguranţăcă i-a îngheţat şi maimult articulaţiile meta-tarsienelor plăpânde aleviitorului critic, autorulde astăzi al multor mii decronici, atât de moho-râte, din păcate, dupăcum ştim mult prea bine.

Este semnificativ fap-tul că impulsul de a-şiarăta deziluzia cauzatăde întâlnirea cu marelescriitor de la Bucureştiaflat, fără îndoială subvremuri, nu-i dezvăluienici acum lui A.Ş. cauzaprofundă a alienării isto-riei prin care erau obli-gaţi să treacă, alături deîntreaga ţară, sub comu-nismul adus de ocupaţiasovietică. Va urma

4


Luminiţa Cuna

Un eveniment cultu-ral important a avut locla sfârşitul lunii septem-brie 2012.

Pe data de 28 septem-brie, poeta Claudia Sereaşi-a lansat primul săuvolum integral de poezii“Angels and Beasts", dela Phoenicia Publishing.Lansarea a avut loc în ca-drul grupului de poeţiRed Wheelbarrow dinNew Jersey din carepoeta face parte.

Am stat de vorbă cuClaudia care ne-a împăr-tăşit câteva gânduri des-pre “Îngeri şi Bestii".

Care au fost sur-sele de inspiraţiepentru acest volum?

Am plecat de la im-aginaţia fiicei mele Danacare mi-a arătat că înge-rii coexistă cu mosnştrişi că sunt la fel de reali cazânele, şi că există pro-priu zis în jurul nostru.Altă sursă a fost folclorulromânesc, basmele, mi-tologia din care am luatunele personaje, cum ar

fi şarpele, cerbul, gaia.La acestea, am adăugatpropriile mele vise, coş-maruri, amintiri din co-pilărie, diferite detaliipersonale din viaţa laNew York şi din viaţa deemigrant. Aşa s-a născutun amestec care estedestul de variat, dar arestilul acesta de vis, un-deva între vis şi coşma.

Vorbeşte puţindespre stilul de poe-zie si tematica abor-dată.

Ca tip de poezie estepoem în proză, care esteun tip mai puţin practi-cat, este o formă poeticănouă, contemporană, unfel de trend care este aiciîn Statele Unite. Nu estemain stream, este oformă mai puţin practi-cată. Sper că prin asta săaduc ceva nou şi pentrucei de aici şi pentru ceidin România aşa, caformă. Tematica şi stilulde scriere s-a spus căeste suprarealist; este unneo-suprarealism, aşacred eu. Este un joc delumină şi întuneric, întrevis şi coşmar. Temelesunt destul de serioase sidestul de intunecate cucâteva pete de luminăprin ele. Când ai un vis,chiar şi dacă este fru-mos, este misterios si in-complet. Chiar şi viselecele mai frumoase au oparte care este suficientde misterioasă aşa încâtsă te facă sa şti ca este unvis, ca nu este realitate.Cam asta este atmosfera

pe care o am eu în carte,nu vreau ca cititorul săfie prea comfortabil.Tonul de adresare esteuneori ca şi cum ar vorbiun copil, iar sub aceastădeghizare abordez nisteteme mai dificile demoarte, de represiune înmasă, de violenţa istorieisi violenţa deceniilorprin care am trecut subcomunism, privaţiuni,dezrădăcinare, minciunadin perioada aceea, siapoi dezrădăcinarea şisingurătatea din pe-rioada de emigratie.Sper să le placă şi celorde aici, şi celor din Ro-mânia.

Descrie puţin ex-perienta de a scriepoezii în englezăpentru tine, ca ro-mâncă. Ce reacţii aistârnit din parteapublicului român,când spui că scri şi înengleză?

De obicei reacţia tutu-ror este una de surpriză.Pentru mine englezavine natural. Vorbesc înengleză, gândesc în en-gleză. Sigur că nu amscris întoreauna în limbaengleză, am scris şi înlimba română. La unmoment dat am simţitnevoia să fac acest saltcătre cei din jurul meu.S-a produs un salt natu-ral spre limba engleză.Substanţa poemelormele este sută la sută ro-mânească însă. Scriufoaret mult din expe-rienta personală a fami-

liei mele din România,folosesc imagini, amin-tiri din copilărie, frag-mente, nume de străzi,chiar şi cuvinte în româ-neşte pe care le las netra-duse ca să dea culoare.Folosesc aceste imaginişi personaje din litera-tura română care, printranspunere în engleză,creează nişte imagininoi.

Care este poeziafavorita, daca aivreuna?

Poemul meu preferateste ultimul din colectie.Îmi place din cauză ca einspirat de fetiţa mea şiîncheie colectia cu unton pozitiv, de sperantă.Cu toate că pare trist, nueste: îmi place imagineacu păpădiile care sunt canişte minute făcându-nesemne din iarbă: A girl’shand is a dandelion. Itstretches from theground, soft fingersspread out, slightlyblurry in the springlight. The breeze blowsthe dandelionseeds away. Little

Poeta Claudia Serea lanseazăvolumul „Angels and Beasts”

4


fingers float, pa-rachute in new

yards, in new grass,growing other dande-lions, girl hands wavingfrom the ground.

Care crezi că ar filocul acestui volum înliterature românească?

Nu cred că literaturaromână are un loc pentrucei ca mine şi prima meareacţie este să îi las pe alţiisă mă pună unde îmi elocul. Eu aparţin unuispaţiu între două limbi.Nu pot să spun că aparţinnici de unii nici de altii.Încă ceva surprinzător –ştiu o mulţime de românicare au emigrat în anii 90,acum sunt pe la 30-40 deani, care scriu aici, au suc-cess şi scriu în limba en-gleză. Este un fenomen.Sunt români care trăiescînafara graniţelor şi scriuîn engleză. Nu ştiu dacăcineva din România o săse ocupe de acest grup săvadă cum aparţin ei decultura română. Ei practic

lărgesc cultura românăînafara graniţelor fizicesau de limbă, dar estegreu de spus că ei au loc înliteratura română. Esteoricum un fenomen caretrebuie remarcat. Suntconvinsă că o să continuesă ia amploare si va trebuiîncadrat la un momentdat. Eu nu sunt preocu-pată decât de a scrie, nuunde mă încadrez. E unspaţiu pe care noi îl croimîn spatiul dintre cele douăţări. La un moment datdorinţa ta de a comunicaşi de a te exprima depă-şeşte bariera limbii şiatunci te interesează săscrii şi să comunici.

Ce înseamnă lan-sarea volumului?

Este primul meuvolum integral. Este unvolum de debut, este omare bucurie. Cronolo-gic vorbind nu este pri-mul pe care l-am scris.Eu mai am nişte volumecare sunt acceptate, daraşteaptă să fie publicate.

Mă bucură foarte mult săapară, mă bucură foartemult că e dedicat fetiţeimele. Este o poezie cumulte imagini, metafo-rică, are şi teme serioase… sunt mulţumită de el,de abia aştept să citeascăşi alti şi sper să le placă.

Ce pregatesti inviitorul apropiat?

Un volum de tradu-ceri al prietenei meleAdina Dabija. Eu am tra-dus poeziile ei şi vor apă-rea în octombrie saunoiembrie. Urmatorulvolum, de la Cold HubPress din Noua Zee-landă, este un volum mic“The System". Sunt poe-zii inspirate din expe-rienta tatălui meu înînchisori comuniste.Este vorba despre un sis-tem represiv. Mai amdoua volume acceptate.Unul este “To Part is toDie a Little", de la Cer-vená Barva Press, careeste o cărticică, unvolum la 80-100 de pa-

gini, despre experienţamea de emigrant: cumam venit din România laNew York, cum am lu-crat în restaurant, suntfoarte încântată săapară. Toate aceste vo-lume sunt diferite, au stildiferit. Ultimul volumcare o să apară în 2013,este “A Dirt Road Hangsfrom the Sky" şi este unvolum tot de la o editurădin Canada, 8th HousePublishing. Acest volumeste inspirat de bunicamea, de bunicul meu şide tatăl meu care au avutfoarte mult de suferit întimpul represiunii co-muniste din România.Este în special desprebunica mea căreia soţulşi copilul i-au fost trimişiîn închisori şi ea şi-apierdut casa şi a trecutprin foarte multe greu-tăti în perioada cândavea varsta mea. Este unvolum important pentrumine ca istorie perso-nală. O să fie o toamnăfrumoasă, lungă, bogată.

4

Defeses Fine Arts PR Agency

Universitatea din Madrid

Conferinţa despre

opera pictorului

de origine română

Baruch Elron Joi, 8 noiembrie 2012, a avut

loc la Universitatea Complutensedin Madrid o conferinţă despreopera pictorului de origine ro-mână Baruch Elron (1934 –2006), organizată de EdituraNiram Art.

In cadrul conferinţei „De ceBaruch Elron este Baruch Elron?”au luat cuvântul Prof.Dr. Fernán-dez Vigo Ramos, Prof.Dr. Jorge

Saraiva, Prof.Dr. Antonio Sequei-ros, Prof. Dr. José Granados Gar-cía, Prof. Dr. Roberto Ángel Rubioşi Prof. Dr. Javier RodríguezCrespo.

Născut în 1934 la Bucureşti,într-o familie de evrei sefardiţi,Baruch Elron este cunoscut pen-tru pictura sa aparţinând realis-mului fantastic, cu puterniceinfluenţe suprarealiste. Opera saeste cel mai bine înţeleasă ca opunte între Orient şi Occident, cuun limbaj influenţat de misticaiudeo-creştină, în timp ce expre-sia sa artistică aduce aminte deRenaşterea Italiană. Mesajul ope-rei sale este profund optimist, pic-torul păstrându-şi speranţa înviitorul fiinţei omeneşti.

Expoziţii postume au avut locîn Israel, Franţa, Monaco şi în Ro-

mania. In 2011, picturi de BaruchElron au putut fi admirate în ca-drul expoziţiilor colective SpiritulArtei de la Londra, în 2012 laViena iar în octombrie 2012, în ca-drul celebrului Salón d’Áutomnede la Paris.

Mai multe informaţii: EdituraNiram Art, Madrid sau lawww.defesesfinearts.com


Recurs lamemoria nopţiiLocuiesc într-o copilărie târzie,Veşnicia mă ţine de mână,Scrijelesc cuvinte şi semne pe hârtieŞi memoria nopţii le-adună.

Dăruiesc dragoste cu braţele deschiseCătre o lume, nelume a mea,Lângă aripile dinainte promise,Pe cerul meu se mai iveşte-o stea.

Singurătatea nu-mi mai e de tot pustie,Din sărutul celor două stele,Pe dinlăuntru cartea aceasta se scrie,Cum un tribut al viselor mele.

Crez literarCu numele, ca zestre pe o carte,Pornit-am de niciunde spre departe...Cu fiecare clipă-am renăscutŞi-am transformat cuvintele în scut.

Din sufletu-mi preaplin de poezieCe stă nerăbdătoare să se scrie,Adun metaforele risipiteŞi rimele ce nu mai sunt dorite.

Le-aştern în versuri ronde pe hârtie,Cum nişte basme din copilărie,Mă învelesc în taina unui vis,Dând viaţă templului promis.

Ard mărăcinii care-mi stau în caleUitând trecutul unor clipe goaleŞi-n nopţi de insomnie când visez,Dau efemerului un veşnic crez.

Mă-ntorc la mineMă-ntorc în basmulce am fost odată,Acolo-i casa mea de amintiri,Cu zâmbetul curat, cum cel de fată,Adun din cioburi luna în priviri.

Până şi florile mă cheamă-n şoaptă,Mireasma lor, pe unde am trecut,Într-o oglindă mă cuprinde toată,Dându-mi speranţa altui început.

Mă-ntorc la mine, cea de altădată,Să dau o şansă timpului trecut,Iar cartea asta să se scrie-ndată,Luând de mână îngerul căzut.

Pictând din amintireÎntoarce-te cu faţa înspre mineŞi spune-mi că ţi-e dor de un sărut,Iubirea ta cuminte mă susţineAcum, aici, oricând, ca la-nceput.

Priveşte-mă cu ochii de-odinioarăCând mă sorbeai în suflet din pelin,Te închinai la sânu-mi de fecioarăŞi te stârneam cu râsul cristalin.

Mai vreau doar un popas de fericire,Tacit, cusut cu firul unui gând...Aştept un semn, pictând din amintireFăptura ta cu zâmbetul ei blând.

Aureola taAureola ta suav străluce,Din depărtarea unei nopţi năuce,Sufletul meu, o coală de hârtie,Aşteaptă îngerul care să-l scrie.

Te răsăresc din visurile meleŞi mă închin la lună şi la stele,

Aureola ta suav străluce,Din depărtarea unei nopţi năuce.

Singurătăţi în doi şi poezieNe-adună-ntr-uncrâmpei de veşnicie,Ne scriem unul altuia cuvintePe-naltul cerului de dinainte.

Aureola ta suav străluce.

Poem târziuM-ai adumbrit în serile cu lunăCând aruncam priveghiul în pu-stiu,În visul meu tăcerile te-adună,Iubitule, într-un poem târziu.

M-am închinat la îngeri şi la stele,În poarta nopţii ţi-am clădit altarŞi-ai apărut din visurile mele,Lucind precum lumina unui far.

Am stins văpăi ce se-aprindeaupe tâmpleCând aşteptam cuminte să mă vezi,Tăcerile ce-aveau să se întâmpleMă răscoleau din zoriînspre nămiezi.

De dorul tău sunt zi de zi bolnavă,O rană între lacrimă şi zâmbet,Mi-ai picurat în vene doar otravăŞi boabe de mărgăritar în suflet.

Testament literarM-am înrobit cuvintelor desculţeSă-mi învelesc iubirile în eleŞi am aprins în templul poezieitorţeSă fulgere luminile-nspre stele.

Destăinuirile-s captive-n rânduri,Stând la taifas cu luna înspre zori,Am scris pe răni, pe frunze şi pe gânduri,Poeme despre zei şi muritori.

Citiţi-le, să ştiţi că-n lumea asta„Nimicul”, dintr-o pur’-asemănare,În basm poate schimba năpastaŞi în poeme orice întâmplare.

Din ceasurile de singurătateNu am ce să vă las ca moştenire,Decât o carte şi un nume, poate,În veşnicii iubirea să-mi respire.

Grupaj de poezii dinvolumul recent apărut

Recurs lamemoria

nopţiide Emilia Dănescu


Constantin Stancu

Poetul Andrés Sán-chez Robayna este unpoet al discreţiei, versulsău redă preocupareaautorului pentru acelemiracole umile, pentrulocuri extraordinare,atinse de timp, pentruanotimpul secret care în-floreşte în luna septem-brie, pentru amintireaunui început continuu.Versul său curge liniştitapoi este luminat de re-velaţia relaţiei cu Dum-nezeu, cu natura, cunetimpul. Acel punct alluminării este esenţial,poezia capătă consis-tenţa absolutului, se des-chide precum floarea…

Eugen Dorcescu, poetromân important, scrii-tor de excepţie, a tradusdin poezia acestui poetspaniol, a făcut şi pre-zentarea lui alături depoemele din volumulUMBRA ŞI APARENŢA .

Titlul este unul sim-bolic, preia din filozofiaidealistă (Platon) mişca-rea minţii spre eterni-tate, omul, adică, vaputea primi doar apa-renţele, va privi doarumbrele, dar va puteaînţelege creaţia şi creato-rul din toate acestea prindescoperiri, prin umi-linţa în faţa peisajului

divin, prin cuvintele lă-sate libere să acceadă înpoem.

Eugen Dorcescu, tra-ducătorul poeziei dinlimba spaniolă în limbaromână, ne dă câteva re-pere despre Andrés Sán-chez Robayna, scurtenote literare din care ci-titorul va înţelege căacest artist a fost şi estepreocupat de literaturauniversală în cel maiprofund sens, că a edifi-cat punţi între poeziaspaniolă şi poezia lumii,este implicat în traducerişi că el lasă o amprentăvizibilă în istoria literară.Ne sunt prezentate volu-mele publicate, cărţile depoezie, cele de critică,adică tot ce a constituitpreocuparea sa pentrufrumos. În ultima vremeam putut constata căEugen Dorcescu a dat omare atenţie poeziei dinspaţiul literar al Spaniei,s-a arătat interesat săcreeze legături între poe-zia română şi cea spa-niolă şi aduce ocon tribuţie importantăîn cultura europeană, îngeneral, acolo unde au-torii români sunt maipuţin cunoscuţi şi astape nedrept.

Volumul publicat înlimba română este o se-lecţie consistentă dinpoemele scriitorului spa-niol din mai recenta sa

carte La sombra y la apa-riencia, Tusquets Edito-res, Barcelona, 2010.

Poezia aceasta oglin-deşte lumina soarelui,lumina în general, suge-rând accesul omului lalumina esenţelor dintâi.Este un volum al spiritu-lui deschis la mângâiereape care individul, în sin-gurătatea sa, o primeştedin relaţia cu natura, cupeisajul, cu locurile im-portante ale lumii, dinrelaţia cu Dumnezeucare este prezent prinpsalmul încrustat în rea-litatea perceptibilă. Su-fletul „vede” o frunzăuscată, o umbră, elegiala marginea metropolei,o stradă…amintirea pre-zentului într-un timpfără de timp, e o vederecu inima. Poetul se foca-lizează pe misterul măriigreceşti, intensificândte mele sale fundamen-tale: norii, soarele, lumi -na, aurora, po rum beii,simbolurile eterne…Descoperim anotimpulca fiind un spaţiu în carelocuieşte poetul, ameţitde miracolul florii deciulin sau de fulgerulverde, ori de variaţiunileunei muzici divine im-pregnate în lucruri. E unpreaplin care vine dedincolo de mare, de din-colo de timp. Ciudatesunt reflexele din ziua deanul nou, cu vibraţia

aceea subtilă care mode-lează absenţa, nimicul…O, anul ca o punte nevă-zută pe care se pierde celsingur, sensibil la mişca-rea universului…

„Tu care ai iubit soa-rele/ şi centrul, şi caredoreşti/ a pătrunde-n lu-mină,/ în rocă şi în pre-zenţă,// nude, invinci-bile,/ şi care pe nisip/ as-culţi zvâcnirile/ trupuluişi ale pământului…/” -poezia care captează ne-văzuta vibraţie a creaţiei,unda aceea de fond cumuzica ei subţire,blândă…

Volumul are un mo -tto: „Aşa precum umbrase trece viaţa noastră.” -un motto preluat de laPero López de Ayala. Esteo tuşă necesară în econo-mia volumului pentru căacest gând defineşte sta-rea poeziei lui AndrésSánchez Robayna.

Poetul spaniol revinela meditaţie repetat, selasă prins în vraja stăriiprin care se maturizeazăsfinţii. „Te gândeşti a -tunci, sub fervoareaamiezii, că bolovănoasacărare ce te-a adus laaceastă plajă îndepărtatăs-a iscat, în fond, demult,în copilăria ta, în cuteleobscure ale prime-lor vise.” - Imagi-

Pietatea timpului

la Andrés Sánchez

Robayna

4


nilor meditaţiei.Desigur, poezia se

pierde în eternitate, esteun mesaj discret, subtil,în imensitatea timpuluicare devine un spaţiuatemporal: „Şi dincolo deorice înţelegere, marea.”

O banală frunză de-clanşează în fiinţa poetu-lui mişcarea gândurilornepereche, e o galaxiecare se naşte în minteacelui care contemplă. „Noide asemenea, smulşi, us-caţi/cădem pe pământulnesfârşit,/ precum ofloare a negării cădem/ dela stele la solitudine.” -Unei frunze uscate.

Trecerea imperiilor,relativitatea puterii caredevine fără de putereeste superb redată înpoemul DESPRE UNTRON DE PIATRĂ; Lu-dovisi, Palazzo Altemps.Tronul e din marmurăinvizibilă, tronul simbo-lul puterii, dar el tră-dează neputinţa în faţaeternităţii cu toată de-tenta pe care o dă dra-gostea, sau ritualulreligios, ori frumuseţeafemeii tinere care armo-nizează tronul cu simbo-lurile. Există versuri caredesenează poemul ade-

vărat: lumina carnală,cântecul traverseazătimpul, lumina arzândă,ţinutul originii, sânulstelei, materia nemuri-toare şi maternă, piatracare va mărturisi memo-ria noastră. Poemul e co-pleşitor prin intensitateaşi densitatea eternităţiiîn palat, lângă tronulcare pare etern… estedoar aparenţa, e doarumbra… Cu certitudineAndrés Sánchez Ro-bayna este un poet alesenţelor, e din stirpeacelor care au experienţacontemplării, preluatădin murmurul rugăciuniisau, poate, poezia esterugăciune, Cel Etern sedescoperă în creaţia sa,aparenţele îl trădează,umbrele ţipă… Iată, me-tafora care onduleazăgândul: materia nemuri-toare şi maternă…

Poetul are capacitateaunică de a preface unlucru banal în gran-dioasă imagine a gloriei,omul conştientizează căeste doar lutul care vor-beşte, care şopteşte mi-racolul: „Umbra ta doar/apasă pe lut/ mai puţindecât tine.// Şi încă maipuţin decât umbra-ţi,/

pasul nostru-n ţărână.”– FLOAREA DE CIULIN

Eugen Dorcescu s-astrăduit şi a reuşit săprindă poezia aceastacare se ţese fină ca opânză de păianjen pefaţa lumii, e diamantinăşi fragilă, dar putereapoeziei se vede prin rela-ţia poetului spaniol cupoezia în sine ca poezie,cu universul, cu relativi-tatea vieţii într-o lumeeternă care se reclădeştecu fiecare fiinţă, pe dealtă parte…

Metafora este una asmereniei, nu este unaexplozivă în tonul poe-ziei moderne, acest lucrupare preluat din vechilescrieri, dintr-o expe-rienţă spirituală de ex-cepţie. Tonul nu esteunul familiar poeziei ro-mâne decât cu unele ex-cepţii, dar redădemnitatea unei poeziicare vibrează ca o inimăîn trupul eternităţii.Acest volum, prin sensi-bilitate şi modestie, prinlibertatea cuvintelor de ase metamorfoza în poe-zie, se deosebeşte de ceace se scrie, se publică şise premiază în Româniaîn materie de literatură.

Cititorul va fi surprins deliniştea şi luminozitateaversului, dar e nevoie şide un efort iniţiatic pen-tru a pătrunde în intimi-tatea poemului…

Reţinem fragmentede versuri: muţenia ae-rului, lumina gravată,fântâni de lumină, lu-cruri care ne recunosc,pietre care naufragiazăîn lumină, ochiul soare-lui, fulminantele goluriale liniştii, lucrarea purăa timpului, risipireamarmurei, fierăria so-lară loveşte cerul, toatese privesc în vid, avide,aerul orb şi apa fulgu-rantă, însuşi timpul înpietatea timpului (fru-mos), fântânile invizibileale vieţii şi morţii, razade aur verde, două silabece ard în strălucirea luiiulie, memoria cuvinte-lor, un zid - chipul tim-pului, toate se topesclaolaltă cu cerul…

Iată, acestea schiţeazăo lume aparte, e lumeapoeziei, sau ca să-l para-frazăm pe Andrés Sán-chez Robayna: „Numaifrumuseţea aceasta neajută să trăim şi deopo-trivă să murim”.

4

Jozsef Pildner, Don Quijote de ChindiaDe curând a apărut la Târgovişte o

nouă carte. Ea reprezintă o recunoaş-tere colectivă a ceea ce a însemnatpentru târgovişteni viaţa şi activitateacelui care a fost poetul, jurnalistul,animatorul cultural şi omul de toatezilele Jozsef Pildner (1956-2008), în-semnând însă şi un laudaţio şi un pri-nos creştinesc de aducere aminte.

Volumul intitulat „ Jozsef PildnerDon Quijote de Chindia”, înglobeazăamintiri, proze scurte, eseuri lirice şipoeme dedicate poetului şi concepute

de membrii familiei, de prieteni şi deoameni de litere locali, care i-au fostaproape în scurta lui viaţă. Volumulmai conţine multe şi interesante foto-grafii, care relevă viaţa şi activitateasa, şi oamenii cu care acesta a intratde-a lungul timpului în contact.

Cartea beneficiind de o excepţio-nală tehnoredactare a putut vedea lu-mina tiparului datorită sprijinuluifinanciar oferit de Primăria vechii Ce-tăţi de Scaun Targoviste.

I.I.V.

Între foc şilumina lui

Atena GabrielaStochiţă l FLUTURIŞI CHOPIN, 2011 -BENDISA: lumina,

2012 l EdituraSĂRBĂTOARE

PUBLICATIONS,SYDNEY, AUSTRALIA

Motto: „Doar timpul sescurgea nestăvilit, ur-

mându-şi cursul precisde la o clipă la alta”

Atena Gabriela Stochiţă

Bunul meu prieten,poetul Grigore Grigore,mă dăruieşte cu douăcărţi ale Atenei GabrielaStochiţă: „FLUTURI ŞICHOPIN”, Editura SĂR-BĂTOARE PUBLICA-TIONS, Sydney,Australia, 2011 şi „BEN-DISA: lumina”, aceeaşieditură, an de apariţie2012. Citesc în ordineaapariţiei şi conchid:

„FLUTURI ŞI CHO-PIN”: povestiri - sec-venţe - delicat montateîntr-un tot unitar. Magiarătăcelnică a celor doifluturi, Aris şi Alia, înafara cutiei de argint cuinterior căptuşit în cati-

fea roşie şi capacul ca desită rară. Deambulări pedinafara şi pe dinăuntrulfiinţei. Transfigurarea ede-a dreptul fabuloasă,beneficiind de măiestriaunei autoare pe măsură,chiar dacă la începutulpactului cu imaginarul şihârtia. O pleiadă de în-tâmplări năucitor debine învelite în senti-ment şi stare fac posibilătranscederea imaginaru-lui într-un real aproapepalpabil. Atena GabrielaStochiţă este, fără îndo-ială, un extraordinar ta-lent ce-şi revelădimensiunile mai cuseamă în introspecţiasimţurilor, cum şi în de-terminarea stărilor atitu-dinale. Tristeţile, ca şibucuriile protagoniştilor,au mireasma florii şi-ainocenţei unei copilăriiparadisiace. Zborul eunul aproape, pendu-lând între dorinţă şi ne-linişte, între foşnetul lui„acum” şi surprinzătorul„departe”. Uimitor!? E ocuminţenie aşternută întext ce parcă te în-deamnă la o reaşezare, lao reevaluare a fiinţării încontemporan. De undeatâta bunătate, atâta sfii-ciune şi delicată punereîn cuvinte, cum numaimarilor spirite li se în-tâmplă? Cele câtevascurte povestiri din fina-lul cărţii mă iau de mânăşi mă duc în lumea copi-

lăriei autoarei să-mi răs-pundă. Mă declar mulţu-mit. Ce spun, de-adreptul fericit să-mi ficăzut în mână o cartedetot „altfel”.

„BENDISA: lumina”:roman iniţiatic, pendu-lând între o mitologie arădăcinilor născătoarede istorie şi o contempo-raneitate cumva para-lelă: una, aceeaconstruită de autoarespre o mai bună înţele-gere a cărţii, alta, omni-prezentă în subsidiar,dar din care autoarea sesustrage deliberat, toc-mai spre „a construi”. Oconstrucţie „în vârste”gen piramidă, în care ceidoi protagonişti, Adrianşi Bendisa, traverseazătimpul mitic - şi mistic –dintr-o copilărie subsemnul curiozităţii şi-alîntrebărilor, până-n pli-nul unei maturităţi înţe-lepte, cu transcedere

duală. „Zeii sunt în noi,ne locuiesc şi ne trăiescatât legenda cât şi isto-ria” - pare a fi concluziace o desprindem citindaceastă carte aşezată subsemnul lui „doi”. Marelepreot şi înţelept din peş-tera sacră e însuşi spiri-tul neamului românesc,îndemnând la luareaminte şi neuitare. Totulsub însoţirea lupului alb,simbol al perpetuării şinemorţii. Atena GabrielaStochiţă dă şi în acestnou roman măsura şiinefabilul unui talent cenu se dezminte. Întruadăstarea cititoruluilângă paginile unei cărţide o stranie frumuseţe.Întru „îmbolnăvirea defrumos prin învecinare”conform obiceiului dinvechile upanişade in-dice: „ Stai şi ascultă, iardacă povestitorul lip-seşte de la sărbătoareaminunii, citeşte-i sufletulbine rânduit în carneahârtiei”. Ave, Atena Ga-briela Stochiţă! Între focşi lumina lui, întot-deauna va rămâne loc deîncă o poveste. DespreOM, despre eternitateaLUI şi despre VA-LOARE.


de Mihai Antonescu

Consemnăriprieteneşti

Redacţia

revistei

„CLIMATE

LITERARE”

vă urează

SĂRBĂTORI

FERICITE şi LA

MULŢI ANI!


Dreptatea zorilorCât de straniimi se par încăperileîn care se consumă opiu,precum în tablouri.

Iubirea încearcăîn zadarsă le transfere razelede lună.

Aş vrea să chemdreptatea zorilor;să spulbere, ca pe omarfă stricată,răutatea.

Frumuseţea clipeiNu am cunoscutmai devremenoaptea aceasta,altfel aş fi mers desculţsă întâmpinpăsările cerului.

Nu am ştiutcât de departese duce lumina,altfel aş fi înotatpână dincolo delinia orizontului.

Nu am primitvreun semndin lumea nevăzută,altfel m-aş fi opritdin alergaresă surprindfrumuseţea clipei.

GrădinaRâul vine de departe,pardosind pământul cuamintiri.

Mii de obiecte plutesccătre nicăieri.

Iar tu, călătorule,încerci să construieşti,pe singurul loc rămas liber,grădina ta.

Doar a ta.

În prag de furtunăFrunzele ploii cadîn panere albastre,reducând larma zileila un plâns de copil.

Clopoteascunse în schituritulbură vulturiicu aripi de nori.

Doar vârful dealului – biet singuratic –încearcă zadarnicsă oprească furtuna.

La cumpăna apeiÎn nopţile de coşmartăcerea pământuluiarde stelele focului pe vatra boltită.

Într-un gest temerarbraţele rugilor înfrunzesc înserareacu porunci ancestrale.

Pe dealuri de vis,la cumpăna apei,oastea zidităalungă uitarea.

Larma sunetelorE plină de zgomote noaptea.

Monştrii tramvaielornu s-au trezit,dar răsuflarea lor înfioarăzborul păsărilor …

Somnul schimbă percepţia.

Mişcarea gânduriloracoperă larma sunetelorneacordate cu viselece rămân suspendateîntre ieri şi mâine.

Marea de viseSe prăbuşescpietrele zidurilor ce susţintemplul de gheaţă al clipelor.

Aşteptările dor mai cumplit decât suferinţele iubirii.

Parfumulpetalelor ucise,ne va trece punteacătre marea de vise.

Străjerul timpuluiStau la marginea ceţiicu ziduri ce se năruieîn fiecare noapte,ca un străjer al timpuluicare trece prin mine.

Păzesc intrarea în lumea de dincolo,unde se-adunătoate durerileşi vieţile devinsimple fapte.

În ceasul de tainăcântă cocoşul;prin poarta tăcută,tiptil se strecoară,armatele celor învinşi.

Valul ucigaşEra pregătitpentru viaţă,pentru dragoste.

Algele măriiîi mângâiau tălpile,liniştea se lăsaîn trupul său.

Uşor ca o adiere,nisipul foşnitordormita.

Dar a venitvalul ucigaş,tsunami,aducând moartea,pentru carenu era pregătit.

Valul ucigaşEra pregătitpentru viaţă,pentru dragoste.

Algele măriiîi mângâiau tălpile,liniştea se lăsaîn trupul său.

Uşor ca o adiere,nisipul foşnitordormita.

Dar a venitvalul ucigaş,tsunami,aducând moartea,pentru carenu era pregătit.

Poeme de

Gabriel Vincenţiu

Mălăescu

George TomaVeseliu, Colonia,Ed. Bibliotheca,

Târgovişte, 2010Într-un anume sens, -

Colonia - trebuie apre-ciată drept cartea unică aunei vieţi, a descopeririiunor adevăruri funda-mentale, dobândite printemeritatea unei opţiunicare acţionează cu forţaintrinsecă în destin.

Lecturând acestroman, am avut senzaţiacă recitesc romanul, -CĂTUNUL - de WilliamFaulkner unde GeorgeToma Veseliu înlocuieştedeznodămintele roma-nului său cu un - scena-riu - examinator origi-nal. Personajele suntconvocate în faţa uneiinstanţe sociale şi poli-tice pentru motivarea ac-telor de viaţă trăite.

Astfel, se pune în va-loare polifonia adevăru-lui şi creează posibilitateunei reexaminări defond. Însă, tensiuneaconfruntării prismaticeinduce retrăiri dureroaseale răului odată făcut.

Romanul „Colonia”este totodată o sumă destări conflictuale, de fas-cinante obsesii existen-ţiale, de motivegeneratoare de viaţă, de

interogaţii şi adevăr, deposibilitatea de a dăinuipană dincolo de pragu-rile neantului, ale dezor-dinii şi haosului, ori caexperienţă de viaţă şimoarte.

în fine, romanul în to-talitatea fragmentelorsale (29) ne conduce săasociem într-o puternicălecţie de viaţă - mişcareahaitelor - în pădureaplină cu lupii lumii civi-lizate care se sfâşie de în-dată ce unul dintre eimanifestă semne de slă-biciune.

Daniel Vorona,Eu, tu şi bunulDumnezeu, Ed.

Muzeul LiteraturiiRomâne,

Bucureşti, 2006Daniel Vorona e, fără

putinţă de tăgadă, un vi-zionar baroc şi topogra-fia lumii lui a răsfrântdeosebit din toate aces-tea. Scrie lax, sincopat,exprimând însă, cu so-lemnitate, marile ritua-luri sacre, dând sensuricognitive şi ontice aces-tor atitudini. Esenţa to-pografiei e la poetulDaniel Vorona de ordi-nul solipsismului, cu-prinzând, coerent, oconcepţie filozofică idea-list-subiectivă în careafirmă că singura reali-tate ar fi subiectul:omulcu conştiinţa lui indivi-duală, iar lumea obiec-tivă ar exista numai înaceastă conştiinţă,deci,efectul unei dramede natură ontologică.

Imediatul sau realulimediat este i eliminatsub forma cultivării desimboluri paradigmaticeestetizante, într-un mod

Sui-generis, trăsăturăfundamentală şi structu-rală reflectată în poeziadin această carte.

„Ei nu ştiu/dar aufost/au aprins lumânări,/s-au bătut cu dure-rea/acolo/ degetele mâi-nii lor,/nu au cunoscutîntristarea/ ci, numai/ţi-pătul pâinii/i-am văzutcând o frângeau sub ar-borele inimii/peste nu-mele celuilalt/ atunci,demult/ era reflux de ji-vine/era timp de in-stincte/era minus detrandafiri” (umbră apro-pie-te umbră)

Laurenţiu Orăşanu,Dicţionar cu umor

geto-dacic,Ed. Criterion,

Bucureşti, 2008Din multitudinea de

subiecte şi teme aproapeideatice şi majore,nu-mesc aleatoriu câteva în-sumătoare în acestinsolit - dicţionar - dol-dora de breviare seman-tice.

Poezie, Metafora,Film, Scrisoare, Para-

dox, Logica, Medicină,Carieră, Fabulă, Exis-tenţă. Citez din ultima.

„Să ştiţi că problemaaceasta, a existenţei, amstudiat-o temeinic. 0 cu-noaştem la fel de bine caşi fazele Lunii, fazele cu-rentului alternativ, saufazele de poartă. Exis-tenţa aceasta a fost, pen-tru multă vreme, ca undrum cu două sensuri decirculaţie, pe care s-a cir-culat când într-un senscând în celălalt”

Aceste subiecte anali-zate şi interpretate ana-litic şi uneori subincidenţa - umorului -capătă intonaţia unei fe-nomenologii ale spiritu-lui în care scriitorulLaurenţiu Orăşanu s-aîntrecut pe sine, comen-tându-le. Iată cum relevăautorul modul de înţele-gere a unei „Scrisori”.

„Scrisoarea a fost,încă de la început, moda-litatea prin care bărbaţiigeto-daci le declarau iu-bitelor lor, în cuvintemeşteşugite, sentimen-tele lor profunde şi chiarintenţiile lor mai de su-prafaţă. De cele maimulte ori, scrisorile aces-tea de dragoste îşi atin-geau ţinta. în unelecazuri însă, aceste scri-sori ajungeau din gre-şeală la nevestele lor.Atunci efectul era cutotul altul decât celdorit”.


Victor Sterom

BREVIAREde Victor Sterom

Chiar dacă nu a fosttotul aşa cum se spera,tranziţia spaniolă de ladictatură la democraţie afost una dintre cele maifrumoase momente isto-rice ale timpurilor mo-derne, căci a arătat cum,atunci când înţelepciu-nea şi raţiunea preva-lează iar adversariipolitici lasă la vestiarsectarismul în favoareabunului comun, fapte ex-traordinare se pot pro-duce asemenea celor dinromanele realismuluimagic. Tranziţia spa-niolă de la autoritarismla libertate, de la subdez-voltare la prosperitate,de la o societate de con-traste economice şi ine-galităţi tipice lumii atreia la o ţară a clasei demijloc, integrarea în Eu-ropa şi adoptarea, în câ-ţiva ani, a unei culturidemocratice, toate aces-tea au provocat admira-ţia întregii lumi,declanşând moderniza-rea Spaniei. Toate aces-tea au fost pentru mine oexperienţă emoţionantăce m-au îmbogăţit sufle-teşte şi spiritual deoa-rece am trăit-o, îndiferite momente, dininterior, foarte îndea-proape. Fie ca naţiona-lismele, deoarece înSpania se poate vorbi demai multe naţionalismeregionale, flagel incura-bil al lumii moderne darşi al Spaniei, să nu punăbeţe în roate acestui feri-cit moment, al democra-ţiei.

Detest orice formă denaţionalism, de ideologie- sau mai degrabă de re-ligie - provincială, purtă-toare de idei înguste şiexclusiviste, ce macină

orizontul intelectual şiascund în ele prejudecăţietnice şi rasiste, deoa-rece aceste prejudecăţitransformă în valori su-preme, în privilegii mo-rale şi ontologice,circumstanţa fortuită alocului de naştere. Ase-menea religiei, naţiona-lismul a fost cauza celormai mari măceluri de-alungul istoriei, ca celedin timpul celor douărăzboaie mondiale sau cacel actual din OrientulMijlociu. Nimic nu afăcut mai mult rău ca na-ţionalismul prin balkani-zarea Americii Latine,însângerată de lupte şi li-tigii fără sens, risipindu-se resurse economiceastronomice pentrucumpărarea de arme, re-nunţându-se la con-struire de şcoli, bibliotecişi spitale.

Nu trebuie confundatnaţionalismul ce refuzădin start dreptul la exis-tenţă al celuilalt, mereuizvor de violenţă, cu pa-triotismul, sentiment să-nătos şi generos, izvor deiubire pentru pământulunde ai văzut luminazilei, unde au trăit stră-moşii tăi, unde au prinscontur primele vise, pă-mânt al peisajului fami-liar al ţinuturilor ce-ţiapar în faţa ochilor, al fi-inţelor dragi, al eveni-mentelor ce devin

momente cheie ale me-moriei dar şi scuturi îm-potriva singurătăţii.Patria nu este nici drape-lele, nici imnurile, nicidiscursurile apodicticedespre eroi emblematici,patria este un mănunchide locuri şi de persoanecare ne populează amin-tirile şi colorează melan-colia, senzaţia caldă că,oriunde am fi, existămereu un loc undeputem oricând să ne în-toarcem.

Peru este pentrumine acel Arequipa undem-am născut dar n-amtrăit niciodată, un oraşpe care mama mea, bu-nicii mei, unchii şi mătu-şile mele m-au învăţatsă-l cunosc prin interme-diul amintirilor şi re-grete lor, pentru că totneamul meu familial, aşacum procedează, în ge-neral, cei născuţi în Are-quipa, a luat cu el acolounde s-a dus, oraşul Alb,de-a lungul întregii saleexistenţe nomade.Perueste acel Piura a deşertu-lui, acel roşcov şi acelmăgăruş răbdător pecare piuranii din tinere-ţea mea îl numeau „pi-ciorul celuilalt” - trist şifrumos apelativ -, oraşunde am descoperit cănu berzele aduceau co-piii pe lume, ci cuplurilece se dedau la „oribili-tăţi” ce mi se spunea că

erau un păcat de moarte.Peru este acel colegiuSan Miguel şi teatrul Va-riedades unde pentruprima dată am văzutpusă în scenă o piesuliţăscrisă de mine. Peru esteacel colţ numit DiegoFerre şi Colon, în Mira-floresul limanez, căruiaîi spuneam CartierulVesel, unde am schimbatpantalonii mei scurţi, cuunii lungi, unde amfumat prima ţigară, undeam învăţat să dansez, sămă îndrăgostesc şi să faccurte fetelor. Peru esteprăfuita şi oricând gatasă se prăbuşească sală deredacţie a ziarului „LaCronica” unde, la şai-sprezece ani, am făcutprimii mei paşi în ziaris-tică, o meserie care, îm-preună cu literatura, aocupat aproape toatăviaţa mea şi mi-a permis,ca şi cărţile, să trăiescmai mult, să cunosc maibine lumea şi să frecven-tez oameni de peste tot şide orice fel, oameni ex-celenţi, buni, răi, execra-bili. La Colegiul Militar„Leoncio Prado” am aflatcă Peru nu era acel micbastion al clasei de mij-loc în care am trăit pânăatunci cocoloşit şi prote-jat, ci o mare şi străveche


Mario Varga Llosa

Elogiul lecturii

şi al ficţiunii (6)

Continuare înpagina 30


Dorel Schor

Primele cărţi, încă în-ainte de descoperirea ti-parului, erau frumos şibogat ilustrate. Se înţe-lege că desenele trebuiausă întregească textul,dar, uneori, fantezia pic-torului medieval reuşeaadevărate performanţe.Sunt cunoscute frumoa-sele miniaturi irlandezesau cele orientale de laBabur Nama, care depă-şesc cele scrise, realizândpentru posteritate, înafara de valoarea lor ar-tistică, şi una documen-tara de excepţie. Ne vomreferi însă numai la „lite-ratura” laică. Capodo-pera „O mie şi una denopţi”, culegerea poves-tirilor Sheherezadei dinveacul de aur al civiliza-ţiei arabe, a stimulat im-aginaţia multor pictoridin mai toate ţările. Iatăaici un desen vechi, unuldin primele care au înso-

ţit textul, având naivita-tea stilului, dar şi auten-ticitatea personajelor.

Folclorul este, de ase-menea, stimulator. O lu-crare de ConstantinPiliuţă, cu un peisaj idi-lic respirând linişte pas-torală şi pace (şi unsimbolism ezoteric) su-gerează versul „pe un pi-cior de plai, pe o gura derai” cu care cântăreţulpopular a numit intuitivlocul atât de îndrăgit. Unpictor mai puţin cunos-cut la noi, Nicolai Samo-kis, găseşte interpretareapotrivita „Troicii” luiSerghei Esenin, lăsândfrâu liber nu numai cai-lor care spulberă zăpada

în goana lor nebună, darşi fanteziei poetului. Epoate spaţiul privilegiatîn care claritatea rostiriiplastice încearcă să ega-leze frumuseţea versuri-lor.

În arta plastică israe-liană s-au remarcat lu-crările care ilustreazăfrumuseţile câte unui locsau însoţesc câte un cân-tec intrat în repertoriulpersonal al fiecăruia. Depildă, versurile poeteiRachel, cooptate firesc înfolclor, dedicate Kinere-tului (lacul Tiberiada),au inspirat numeroşipictori, printre care Reu-ven Rubin, Nahum Gut-man, Shmuel Charuvi,

Ziona Tager, MordechaiLevanon…

În opera lor, acest lac,parte din istorie şi reli-gie, capătă o altă dimen-siune, fiind în modparadoxal, uneori fasci-nant şi spectacular, al-teori esenţă şi simplitate.Pictura capătă un aspectsocial şi militant atuncicând e inspirată de lite-ratura socială si mili-tantă. Vom da, caexemplu, pânza lui Ale-xandru Ciucurencu ilus-trând un fragment dincunoscuta poezie a luiMihai Eminescu „Împă-rat şi proletar”. Co-mandă socială saunumai comandă a vre-mii, pictura poarta în-semnele unui marepictor, care semneazănumai cu iniţiale, dar nuface compromisuri cucalitatea. Exemplele suntfoarte numeroase. Nuam încercat decât o tre-cere în revistă a unei te-matici, care poate servica subiect unei lucrărivaste şi exhaustive.

Pictura inspiratăde literatură


„Caragiale, Caragiale,dacă nu erai matale, ră-

mâneam tot Haimanale!”(Nichita Stănescu

Ştefan IonGhilimescu

Grăbită foarte sătreacă în faţă şi să îţi ianitam-nisam ochii,lumea din zilele noastreeste adesea de o superfi-cialitate năucitoare. Iste-rizaţi de badineriaprostiei cu lustru (să fiuiertat pentru duritateacatalogării situaţiei, al-tminteri exactă), în aniidin urmă, am văzut felde fel de vistavoi şi denăimiţi de doi bani,oploşiţi unde, dacă nu înmedia?, susţinând seninîn faţa miilor de poten-ţiali auditori cele mai in-credibile enormităţi şiplatitudini… Pe la mijlo-cul lunii martie curent,nu mai departe, TVRCultural difuza, sub sem-nătura unei tinere “spe-cialiste” din categoriaamintită, un aiuritor re-portaj despre obârşiacelui mai mare drama-turg roman ; un “mate-rial documentar”dedicat, evident, dubleisărbătoriri a lui I.L.Cara-giale de anul acesta, încare nu ezita să plasezeMărginenii, cu “CasaMemorială I. L. Cara-giale”(!?) de acolo, la pe-riferia Ploieştilor, iarPlaca Memorială (în rea-

litate, un mic obelisc ri-dicat pe locul în care afost odaia în care a văzutpentru pentru primadată lumina zilei viitorulscriitor - astăzi în co-muna “I.L.Caragiale”, ju-deţul Dâmboviţa, pe D.J.710) – într-una din ve-chile mahalale ale oraşu-lui prahovean pomenit.Nu mă voi referi, cum omerită, de altminteri,mai mult decât obiterdictum, la acest caz deflagrantă buimăceală in-telectuală şi aiureală cul-turală, aproape fărăprecedent, pus în circu-laţie pe un post de televi-ziune naţional, presupusde înaltă specializare îndomeniul culturii şi sub-venţionat din bani pu-blici, ci, etichetându-l caatare, în calitate de autoral proiectului ObelisculuiI.L.Caragiale finalizat laMărgineni în 1992, pre-cum şi de îngrijitor alediţiei postume, alcă-tuită de Marin Bucur,

I.L.Caragiale, Lumeaoperei, vol. III, 2001, îmipermit să-l iau doar casimplu pretext pentru arestabili şi nuanţa, pe câtîmi va sta în putinţă, câ-teva adevăruri desprelocul naşterii mareluiscriitor, o veche aşezareromânească cu un trecutistoric aproape fabulos.

Considerat multăvreme pierdut (chiar şide titularul lui, id estI.L.Caragiale), în toiulalergăturii pentru proce-sul de succesiune (1906),una dintre surorile tată-lui lui I .L.Caragiale,Anastasia, a dat peste elexact acolo unde trebuiasă se afle, adică în arhivaPrimăriei Haimanale,fostă la un moment datVornicul Mărgineanu,după numele vorniculuiDrăghici Mărgineanu,ctitorul din secolul alXV-lea al celebrei Mâ-năstiri Mărgineni dinapropiere, construcţieimpozantă ce veghea cu

măreţie vatra satului -ulterior, ctitorie şi lea-găn, trebuie spus, almarelui neam “munte-nesc” al Cantacuzinilor.Potrivit copiei “extractu-lui” actului de naşteremenţionat, nou-născutulde sex bărbătesc, penume Ion, din părinţiiLuca Caragiale, în etatede 41 de ani, şi EcaterinaChiriac, în etate de 37 deani, a venit pe lume la 1februarie 1852 în casa pecare tatăl său, în calitatede secretar, încă din1849-1850, al Mânăsti-rii Mărgineni, o deţineaîn incinta sfântului lăcaş.Botezat în 7 februarie cunumele de Ion de cătrebunica paternă, Maria,majoritatea exegeţilor luiCaragiale presupun, ple-când de la acest amă-nunt, că, în realitate,copilul s-ar fi născut în30 ianuarie, de ziua celorTrei Ierarhi, Vasile celMare, Grigorie de Na-zianz şi Ioan Gură deAur. In acest sens, pri-mul biograf al scriitoru-lui, Horia Petra-Petrescu(bun prieten cu scriito-rul!), în lucrarea de doc-torat Ioan LucaCaragiales Leben undWerke, Leipzig, 1911,scrie că viitorul drama-turg s-ar fi născut în“noaptea de 29-30 ia-nuarie 1852, înzori” , iar “tatăl înziua botezului, a

Incinta Mănăstirii Mărgineni,locul naşterii lui I.L. Caragiale

4


dat ca zi a naşterii1 februarie, des-igur nu din rea-

credinţă, dar dinzăpăceală”.

In legătură cu loculnaşterii, lui Caragiale în-suşi îi făcea plăcere săspună de fiecare datăcând era întrebat că s-anăscut la Mărgineni-Pra-hova, localitate pe care odeclară şi pentru Alma-nahul Societăţii Juni-mea, în care figureazăînscris (cu toate datelede identificare rigurosnotate) la poziţia 82. Ladata naşterii copilului,tatăl său, Luca Caragiale,retras după Revoluţiadin 1848 din trupa deteatru a fraţilor săi,Iorgu şi Costache Cara-giale, îndeplinea la Mâ-năstirea Mărgineni, submâna superiorului deorigine greacă Macarie,funcţia extrem de impor-tantă – care presupunea,probabil, studii de drept- de secretar, având îngrijă administrarea unei“corporaţii latifundiare”alcătuită din nu maipuţin de 30 de trupuriimpresionante de moşieîn 8 judeţe. Odată cunaşterea celui de al doi-lea copil, în 1855, familiaCaragiale părăseşte,după unii cercetători,Mărginenii, stabilindu-se la Ploieşti. MiculIancu, va fi suferit poate,dar va fi uitat repede,căci nu avea mai mult de3-4 ani - maxim cinci -,motiv pentru care etaparespectivă din viaţă nulasă în scrierile sale, înaparenţă, absolut niciun ecou. Dând expresieunui simţământ profundomenesc de aderenţăspirituală faţă de locurilepline de farmec şi încăr-

cate de istorie ale Mărgi-nenilor Dâmboviţei, si-tuate nu prea departe demânăstirile Dealu şi Vi-forâta, în monografia pecare i-o dedică scriitoru-lui în 1940 - Viaţa lui I.L.Caragiale -, bun cunos-cător şi preţuitor al valo-rilor toposului legendardin jurul CricovuluiDulce încă de pe vremeacând era deputat naţio-nal-tărănist de Dâmbo-viţa, şi va fi călcat acestepământuri nu o dată cupiciorul, Şerban Ciocu-lescu (“Şerban cel Rau”)se trezeşte la un momentdat visând aievea şi nesurprinde scriind avân-tat : “Micul Ion Luca azburdat, până a fost datla şcoală prin poienilepădurilor mânăstireşti;dacă este adevărat că dela vârsta cea mai fragedăse fixează trăsăturile celemei temeinice ale firii,copilul îşi căuta cama-razi oriunde, fără ifosede domnişor, cu ţigănu-şii şi odraslele ţăranilordupă el; îl vedem cu în-chipuirea, isteţ şi volun-tar, organizând jocurileşi punând la cale poznede tot felul. Când aveatrei sau patru ani, i s-anăscut o surioară, Elena,botezată aşa după nu-mele bunicii materne şimângâiată de familie cudiminutivul Lenci. În cli-matul dulce al locurilorpăduroase, ferite de vân-turi, cu zăpezi târzii, co-piii stăpâneau pesteraiurile cu verdeaţă şipoalele dealurilor, apeleCricovului dulce şi alepârâiaşului Racila, pecare le treceau cu picio-rul. Bunii părinţi n-ar fiputut stăpâni pornirilezglobii ale lui Ion, des-igur nesupus şi pârdal-

nic, a cărui isteţime na-tivă era privită cu admi-raţie şi indulgenţă”. Inpofida a tot ceea s-a spusşi se va mai spune poatedespre locul naşterii luiI.L.Caragiale, (invo-cându-se oricât de multeargumente administra-tive-formale ), pentru celmai important biograf şiexeget al marelui clasical literaturii române,este mai mult decât evi-dent că localitatea na-tală a lui Ion LucaCaragiale nu poate fidecât aşezarea din in-cinta Mânăstirii de laMărgineni. Ratificată pebună dreptate de uniicercetători în această ca-litate, Haimanale, (în1970, s-a descoperit laArhivele Statului din Bu-cureşti chiar şi “actul debotez” al copilului emisde preotul Bisericii deaici !), firava comunitateumană vieţuind înumbra Mânăstirii Mărgi-neni, numită astfel destareţul Macarie, proba-bil în derâdere, până lasecularizarea averilormânăstireşti, din 1864,nu avea nici măcar con-figuraţia unui cătun,căci, scrie acelaşi ŞerbanCioculescu, “nu se tăia-seră drumuri”, iar pote-cile erau trecute cel maiadesea cu pasul. “Pe la1852, subliniază reputa-tul monografist, nu seputea vorbi de Haima-nale (ad. n.) ca de o aşe-zare statornică deoameni, cu o organizareadministrativă”. Înschimb, „ca o cetăţuie,înconjurată cu zidurigroa se, păstrate şi astăzi,se înălţa mânăstirea,străjuită de desişul bra-zilor”. Construită în ulti-mul pătrar al secolului al

XV-a (1475-1495) – subdinastia domnitorilorBasarabi - de vorniculDrăghici sin Stoica otMărgineni (apud NicolaeIorga, Revista istorică,vol. XXV –n-le 7-9/1939), pe lângă rolulreligios important, Mâ-năstirea Mărgineni con-stituia în acele vremi unexcepţional loc strategicde supraveghere şi apă-rare a Cetăţii de Scaun aTârgoviştei. In a treia de-cadă a secolului al XVI-lea (1627/1628), odatăcu căsătoria postelnicu-lui Constandin Cantacu-zino cu Elena, fiicadomnitorului Radu Şer-ban şi a Elinei Mărgi-neanca, ultimul vlăstardin spiţa marilor boieriMărgineni, Mânăstirea,dimpreună cu imensaavere mutătoare şi ne-mutătoare a cupluluiajung la o înflorire fărăprecedent. Călător înŢara Românească (1656-1658), sirianul Paul deAlep descrie la superlativconacul postelnicului.“Ieşind din biserică ne-am coborât în palatulacestui postelnic (s.n.).Sunt clădiri domneşti ceuimesc mintea, fiind maifrumoase decât clădiriledin oraşe. Acolo se află obaie elegantă a căreimarmură e minunată;apa care o alimenteazăeste adusă de roţi cu gă-leţi aşezate pe râu; acestegăleţi stropesc şi grădi-nile de zarzavat şi livezifrumoase; ele pun înmişcare şi multe mori.Acolo se află case clăditeca la Istambul, căci toţiboierii din Ţara Româ-nească au clădiri minu-nate în satele lor.

Va urma

4


Mihai Ardeleanu

Mecanica este o şti-inţă ce se ocupă cu stu-diul mişcării corpurilorşi al stării lor de echili-bru sub imperiul forţelorexercitate asupra aces-tora. Nu trebuie decât săpunem lupa acestei şti-inţe deasupra mişcăriloromului ca întreg şi, înacest fel, vom intra într-o altă dimensiune a cu-noaşterii, anumeMecanica Vieţii.

Dacă realitatea încare acţionăm ar fi com-pusă doar din lucruriperceptibile, cunoaşte-rea vieţii s-ar fi oprit cucertitudine la o linie desosire, saturând definitivşi ireversibil această la-tură a exerciţiului inte-lectual. Când împingimaginativ gândul meucătre limita ipoteticăamintită, simt un soi denelinişte generată de re-pausul indus printr-oatare situaţie extremă.Tot ce am fi cunoscut seva fi stratificat într-unasau mai multe forme dememorare, întâlnirea cuun anume fenomen ju-căuş ce ar fi trebuit stru-nit, necesitând pentru oacţiune răspuns doar oapelare a acestei memo-rii şi aplicarea unei anu-mite proceduri de lucruprescrise, şi astfel, totulva fi fost adus în zonadorită de noi. Cât de ro-botic sună totul! Şi aşa arfi, robotic.

Dar noi nu suntemroboţi, slavă Domnului!Noi avem acea compozi-ţie tainică prin care oparte perceptibilă se îm-pleteşte simbiotic cu unaimperceptibilă, iar miş-carea vieţii este duală,

astfel încât ceea ce sevede are un corespon-dent unic în ceea ce nu sevede. Precum luminasuntem, atât undă, cât şicorpuscul. În anumite si-tuaţii nu putem explicareacţiile noastre doarprin modelarea descrip-tivă a contururilor com-portamentale, avândpretenţia, ca printr-oabordare psihologică, săse fi relevat esenţa cau-zală generatoare de rea-litate. Suntem undă şicorpuscul. Suntem spiritşi materie. Facem partedin două lumi aparentdiferite, dar provenitedintr-o esenţă unică,plină de raţiune şi scop.Această esenţă unică nupoate fi decât AdevărulAbsolut, autorevelat înCreaţie sub diferiteforme esenţiale.

Omul ca întreg, este osimbioză între trup şi su-flet. Fiecare componentăoperează diferit, prin ex-primări şi percepţii denaturi diferite. Sufletuleste un circuit neobositde gânduri şi senti-mente, trupul propagăsenzaţii şi fluxuri mate-riale bioesenţiale speci-fice vieţii. Sintetizând,vorbim de gânduri, sen-timente, senzaţii şi flu-xuri materiale biologice.Gândurile şi sentimen-tele determină mişcări cestrăbat zona percepti-bilă, venind şi dispărândintr-o altă zonă, deaceastă dată profund im-perceptibilă. Exprimareaperceptibilă devine sino-nimă cu senzaţia, putândinduce ordine sau dezor-

dine şi în complexul flu-xurilor materiale biolo-gice. Cuvântul poate fidefinit astfel, ca fiindurma sonoră percepti-bilă a gândurilor noas-tre. Sentimentul debucurie poate avea o ex-presie perceptibilă echi-valentă cu accelerareafluxului sanguin, sausentimentul de ură poatesă ne contorsionezemuşchii feţei în grimasedintre cele mai hâde, pu-tând chiar fi stabilită şi oproporţionalitate a fac-torului de expresivitatecu intensitatea senti-mentală aferentă.

Sensul de determi-nare este unic, dinspremişcările sufleteşti im-perceptibile către celetrupeşti perceptibile.Putem afirma desprecauzele comportamen-tale că sunt mişcări su-fleteşti, efectele avândexpresie pur materială.De aici şi viciosul cerc încare intră unii oameni deştiinţă, ajungând până lapatinaje raţionale tan-gente cu iraţionalul. Ace-ştia caută cauzele înlumea perceptibilă, ex-cluzând esenţa cauzativănecuantificabilă, alte-rând şansele unei cerce-tări adecvate găsirii unorrăspunsuri pline de mus-tul adevărului. Oricât amciocni particulele şi sub-particulele pentru a lefracţiona în elementecomponente acestor an-sambluri cuantice, ceeace vom găsi nu va fi al-tceva decât o altă formăde existenţă materialămăsurabilă, care nu ex-

primă decât un „contur”de energie încătuşată,caracterizată de lipsa ra-ţiunii şi a scopului. Sho-penhauer surprinde înmod firesc această carac-terizare a materiei însine, comtemplând la ununivers mort din punctde vedere spiritual.Aceasta a fost limita cu-noaşterii sale, mergânddoar până unde a detec-tat voinţa ca factor pri-mordial în existenţareprezentărilor realităţii,dar a lipsit-o de însăşiesenţa ei, cauza şi sco-pul, şi pentru simplulmotiv că a definit setulde ipoteze în mod greşit,excluzând partea imper-ceptibilă care este înfapt, izvorul tuturor miş-cărilor relevate în repre-zentările realităţii.

Lucrurile se limpe-zesc odată cu completa-rea setului de ipoteze.Trebuie integrată incon-testabila realitate a miş-cărilor sufleteşti ceoperează cu ghirlande desentimente şi gânduri,acele aşa-zise trăiri spiri-tuale. Dacă vom căutacauza lacrimei, vom găsiîn varianta materialişti-lor un sac lacrimal exci-tat de impulsuri

Mecanica Vieţii (I)



Gheorghe ValericăCimpoca

Există un acord conti-nuu care stabileşte o legă-tură din ce în ce maistrânsă între ştiinţelenoastre: religia, filozofia,ştiinţele exacte şi ingine-reşti, artele şi etica noas-tră, cu privire la Adevăr.Trebuie numai să descă-tuşăm energiile creatoareca să ne îndreptăm spreadevăratul sens al vieţii.În perceperea Adevăruluiexistă un conflict conti-nuu între Spiritul umanUniversal şi acelaşi spiritînchis în individ. Existăun singur Adevăr Absolut,celelalte adevăruri sunt denatură individuală sau co-lectivă. Adevărul indivi-dual este reprezentat deadevărul meu şi adevărultău. Personalitatea umanăare o evoluţie continuă şiavem impresia că tindecătre infinit. Acest infinitare o limită, este finit şicuprinde Universul cu-noscut. Nu există nimiccare să nu poată fi depăşitde personalitatea umanădin acest moment şi acestfapt dovedeşte că adevă-rul uman este şi adevărulUniversului. Iată, caexemplu, un fapt ştiinţific:materia este compusă dinelectroni, protoni şi ne-utroni, în mişcare conti-nuă şi cu spaţii între ei; şitotuşi materia este solidă.În acelaşi mod umanita-

tea este compusă din indi-vizi; iar între ei există le-gătura raporturilorumane care conferă lumiiomului o vie solidaritate.Întregul univers este legatde noi într-un fel asemă-nător, este un universuman. Se vede acest lucruîn ştiinţă, artă, literaturăşi în conştiinţa religioasă.Când Omul este în armo-nie cu Universul, noi o re-cunoaştem ca pe orealitate. Există o limită araţiunii şi a bucuriei careîi dă veridicitate, măsuraOmului etern ale cărui ex-perienţe se trag din alenoastre…..Frumuseţea seaflă în idealul armonieiperfecte din Fiinţa Uni-versală, adevărul fiind co-recta percepere aSpiritului Universal. Noi,indivizii, ne apropiem deea cu ajutorul greşelilornoastre, prin experienţeacumulate, prin conştiinţanoastră luminată. Cumam putea fără toate aces-tea să cunoaştem adevă-rul? Adevărul, care facecorp comun cu FiinţaUniversală, trebuie să fieuman în esenţă. Dacăexistă un Adevăr absolutfără nici un raport cuumanitatea, el este com-plet non-existent. Iisus

Hristos ne-a luminatcalea care conduce spreAdevărul absolut şi careeste în permanenţă în le-gătură cu Omul şi Univer-sul. De la El ne vine sevacare ne hrăneşte şi care nedă substanţă. Cât de maretrebuie să fie cel ce a gân-dit şi le-a făcut pe toate ?.Tot El ne-a dat coordona-tele spaţialităţii şi tempo-rabilităţii.

Omul nu a inventat şinici nu va inventa un in-strument care să desco-pere Adevărul Absolut.Corpul omului şi Univer-sul au aceeaşi sursă, as-cultă de aceleaşi ritmuri şipulsează la aceleaşi fur-tuni electromagnetice.Astfel, corpul nostru nupoate să-şi permită să dis-cute în contradictoriu cuprivire la cine a creat Uni-versul. Fiecare celulă ardispărea în clipa în care arînceta să se creeze pesine. Prin urmare trebuiecă Universul trăieşte şirespiră prin fiecare dintrenoi. Vibranta activitatesubatomică, ce ţine Uni-versul în viaţă, este mereuîn mişcare; fiecare parti-culă intră şi iese din exis-tenţă de mii de ori pesecundă. Universul a in-ventat ritmul acesta iute

ca fulgerul, pentru a seputea opri între timp şi adecide ce să creeze în con-tinuare. Acelaşi lucru estevalabil şi pentru noi. Deşi,minţile noastre funcţio-nează prea lent ca să vadădiferenţa, noi nu mai sun-tem aceleaşi persoane,după ce ne întoarcem dinmiliardele noastre călăto-rii prin vid. Absolut fie-care proces din celulelenoastre au fost regândite,reanalizate şi reorgani-zate. Creaţia se întâmplăîn paşi infinitzecimali, iarrezultatul general este ge-neza eternă.

Universul este un dat –şi în ciuda teoriilor despreBig Bang, posibilitateaexistenţei altor univer-suri, sau chiar al unor uni-versuri infinite, înseamnăcă lanţul primelor eveni-mente s-ar putea extindela infinit. Realitatea Su-premă este Fiinţa însăşi.Fiinţa nu acţionează peprincipiul cauză-efect.Realitatea este non locali-zată. Oare non localizareanu este acelaşi lucru cuomniscienţa? Nu existănici o distanţă în timp,nici o distanţă în spaţiu.Comunicarea este instan-tanee şi fiecare particulăeste legată de toate cele-lalte. Atunci de ce s-a chi-nuit Universul să devinălocal ? Poate Universul areuşit să-şi ia o vacanţă şiprin noi oamenii să sejoace intr-un spaţiu limi-tat şi intr-un timp limitat.Singurul lucru pe care nupoate să-l facă este să sedepărteze de sine. Astfelcă, într-un sens noi sun-tem vacanţa lui. Dacă amprivi viaţa cu ochi decopil, s-ar putea să înţele-gem mai bine acest joc dea trăi şi de a evolua. “Orices-a întâmplat a fost sprebine; Orice se întâmplăeste spre bine; Orice se vaîntâmpla va fi numai sprebine”.

prof

. dr.

Gh

eorg

he

Vale

rică

Cim

poca În căutarea

adevărului.Despre adevăr (2)„Nu poţi atinge o floare fără să

tulburi o stea”James Thomson, poet scoţian

Ion Iancu Vale

Nu mai realiza decând alerga. Să fi fost mi-nute, ore, zile... Câmpiarămânea la fel de fărăcapăt, dură şi duşmă-noasă în uniformitatea eiaccidentată. Solul cald şisfărâmicios îngreunafuga până la chin, prafulîi intra în ochi, în gură,în nas. Iar el alerga,alerga... Auzea în urmăgâfâitul sacadat al câini-lor care parcă dinadinsnu-l înhăţau, înnebu-nindu-l cu mârâitul stre-curat prin greblasticloasă, lucitoare a făl-cilor lor mari, aşteptândsă cadă epuizat şi moaleca o curea udă, ca maiapoi să-l rupă în tihnă.

Şi alerga întruna,cădea, se ridica, scuipacocoloaşe zgrunţuroaseşi amare, de ţărânăamestecată cu salivă.Privea din când în cândîn urmă şi stiletele scân-teietoare din ochii câini-lor îi dădeau aripi. Darefortul îndelungat şigroaza densă ca un norîn plinul furtunii îl dă-dură aproape gata, când,deodată, în faţa lui se ivipasarela. Cu ultim efortstrăbătu distanţa rămasăşi înşfăcă disperat unadin barele de oţel ale scă-rii cu care era dispusăconstrucţia şi începu saurce. Pasarela - sau maibine zis estacada - era olucrare foarte ciudată.Părea un lung stâlpdreptunghiular de înaltătensiune, ce se întindeaorizontal de-a lungulcâmpiei, până hăt de-parte. La capătul ei se ză-reau acoperişurile şiturlele unui oraş, scli-pind ademenitor în lu-

mina ceţoasă a acelei în-ăbuşitoare zile. Căutăde-a lungul estacadei ocale de acces, dar aşaceva nu exista pe orizon-tala ei inutilă şi tristă. Îşitrase puţin sufletul în-cercând să-şi potoleascăbătăile repezi ale inimii,îşi şterse sudoarea de pefaţa schimonosită deefort şi spaimă şi începusă coboare înapoi, scarape care de-abia urcase.La un moment dat, totcoborând, îşi aruncă pri-virea sub el şi fu cât pe cesă se prăvălească în golulde sub el. Pe platoul debeton ce se întindea subestacadă îl aştepta haitade câini furioşi ce săge-tau înălţimea cu boturilerânjite. Spaima îl încercăiarăşi. Urcă din nou por-tiunea pe care o coborâsedin scară şi se prinse cumâinile de una din ba-rele dreptunghiului me-talic. Ajutându-se depicioare, începu să semişte încet deasupra go-lului de sub el. Se stre-cura printre contra fiseleoblice ale structurii, ce seîntâlneau în unghi ascu-ţit, şi fiecare nouă miş-care însemna o posibilăalunecare în gol. Neavând nici un fel de as-perităţi, palmele abia fă-ceau priză pe metalullustruit şi încins. Înaintaîncet, ca un melc, încolă-cindu-şi mâinile şi pi-cioarele pe bareleestacadei, strângând dindinţi, orbit de sudoare şide părul ce-i intra înochi. De câteva ori alu-necă până la bara infe-rioară a estacadei,

bălăbănindu-se în gol,dar graţie unui efort su-praomenesc, reveni defiecare dată în interiorulei, înaintând încet,încet... Pierdu iarăşi no-ţiunea timpului. Se opriîncercând să-şi maiodihnească trupul obo-sit. Privi în jos şi văzucâinii. Ei îl urmăriserăminut cu minut, centi-metru cu centimetru, în-aintând şi ei pe pista debeton de sub estacadă.

Acum se opriseră şipriveau corpul suspen-dat între cer şi pământ.Omul fu cuprins de ostare de indiferenţă.Parcă ceea ce i se întâm-pla i se întâmpla al-tcuiva. Teama îi dispăruca prin farmec, o liniştesupremă îi cuprinsemintea şi trupul chinuit.Mâinile şi picioarele i sedesprinseră ca de la sineşi începu să cadă lin, plu-tind, sfidând legile gravi-taţiei.

*Patul era moale, cear-

ceafurile răcoroase şi cu-rate. Deschise ochii şialbul orbitor al camereiîi răni privirea. Încercăsă-şi dea seama ce i seîntâmplă şi se ridică încapul oaselor privind înjur. Se găsea într-o ca-meră de spital cu paturiimaculate, frumos ali-niate de-a lungul pereţi-lor. Era singurul pacientîn tot salonul.

Îşi mişcă rând perând mâinile, picioarele,capul. Se pipăi atent,metodic. Era întreg şi nuavea nici cea mai micăzgârietură. Nici nu se

zdrobise de pământ, nicinu-l rupseseră câinii. Fe-ricit, se întinse în pat şiadormi. Avu un somnlung şi liniştit. Se trezidintr-odată cu senzaţiacă este privit. Rotindu-şiprivirea peste paturilegoale, observă nu de-parte, pe o noptieră,două mici statuete deporţelan. Le privi fix,hipnotic. Statuetele, an-trenate parcă de privirealui, prinseră viaţă, semişcară şi săriră pepodea începând săcrească văzând cu ochii,până deveniră două ti-nere şi frumoase femei.Erau înalte, zvelte, cupăr lung castaniu. Aveauochi albaştri, trăsăturifine şi o piele albă, cati-felată. Veşminte subţiri,uşoare, le acopereau tru-purile fragile. Păreau ge-mene. Una dintre elefăcu o reverenţă în faţabărbatului ce le priveafascinat şi se îndreptăspre uşă, ieşind din ca-meră. Cealaltă se aşezăpe pat, foşnindu-şi ro-chia vaporoasă, îl îmbră-ţişă, îl sărută prelung, elrăspunzându-i fără săşovăie, tacit, înfiorat, şise iubiră, timpul pier-zându-şi iarăşi consis-tenţa.

Va urma


Urmărirea


Lucian Gruia

Ion Mărgineanu esteun poet damnat, a căruicondiţie poate fi ase-muită cu a legendaruluirege Midas, cel caretransforma în aur tot ceatingea. Poetul nostrudevine un fel de Midasliric, transformând în li-teratură toate cuvintelepe care le rosteşte. Ascris sute de cărţi de poe-zie şi proză, a întocmitzeci de dicţionare dedi-cate scriitorilor din di-verse zone aleArdealului. Am în faţădouă dintre cărţile luiIon Mărgineanu, tipăriteîn anul 2011: MOARTEASE BUCURĂ DE IM-UNITATE (versuri) /1/şi GEAMUL SPART ALINIMII (proză). /2/

Cărţile menţionatesunt suficiente pentru aschiţa viziunea asupralumii, specifică autoru-lui.

În universul liric alpoetului Ion Mărgi-neanu /1/, sacrul şi pro-fanul, alcătuite din urzelidiferite (eternă şi efe-meră), se împletesc darnu se contopesc. Tiparulsacru al lumii (de sor-ginte blagiană) îl repre-zintă devenirea ciclicădupă un model vegetal:

floare, fruct, sămânţă şiiarăşi floare. Profanul îlreprezintă entitatea careparcurge ciclul sortit defiecare dată morţii. Înge-rul lumii profane, de tipcireaşă, îl reprezintăviermele: „Solstiţiu devară! Cireaşă/ plictisită.Nuntă a viermelui cu lu-mina” (Desperecheateclipele fac noduri).

Poetul se zbate cu ar-doare argheziană sătreacă din sacru în pro-fan, încercare cenzurată,deşi dialogul cu Dumne-zeu este posibil. Feno-menul declanşeazădrama umană. Poetul în-cearcă să-şi depăşeascăefemera condiţie, darsfredelul cuvintelor salenu are puterea necesarăpentru a perfora sacrul,de duritate absolută. De-căderea condiţieiumane, începând cualungarea din Eden estecontinuă, astăzi, putrezi-rea accentuată a profa-nului dezvăluind tot maimult sacrul ca pe otranscendenţă goală, cape un schelet: „Striga:Cel mai poluat/ este cu-vântul. Dumnezeu -/Inima n-a ieşit din întu-nericul/ Minţii -” (Cer-noziomul recuperat) .Încet încet şi tot mai evi-dent, moartea se sacrali-zează, pentru că moartease bucură de imunitate:„...Moartea/ Se-ncarcăde om şi se tot nemoare/Moartea nu-i sclavie,doar ţărmul”. (32).

Şi totuşi, poetul ră-

mâne credincios, dar nula modul habotnic expri-mat prin axioma „credeşi nu cerceta”! Tocmaicercetarea reprezintăesenţa poeziei sale, lu-dică şi iniţiatică în ace-laşi timp. În limbajulliric, poetul se dovedeşteoriginal, inspirat, dez-mărginit. Sintagme sur-prinzătoare, proaspete,moderne, îmbracă unsuflet, rămas, în esenţă,tradiţionalist. În sufletulpoetului: credinţa, etica,iubirea, satul îşi păs-trează puritatea începu-tului, dar civilizaţia răuorientată distrugea fru-moasa lume patriarhală:„Satul, dulce muşcătură/Să alunece-n pridvoare,/scuturat de tot ce-ldoare,/ Parastas pe-oaltă gură./ Chiar unDumnezeu ce-ndură/Toată moartea lumii-nfloare.” (Brazi albindîntr-un colind).

Când tradiţionalismulnu răzbate direct înforme de colinde şi ba-lade, acesta se manifestăîn vegetalizarea de sor-ginte folclorică a sânilorşi buzelor iubitei, înprosternarea rugăciuni-lor lirice, în comuniuneacosmică a fiinţei: „Uşor,sânule, uşor -/ Când eştimoale când eşti nor -/Vântul scuturat de dor”(Din secătuite oracole)

Unele poezii remarca-bile sunt construite pestructurile versificaţieifolclorice: ”Hărţuite-aş,hărţui/ Tot de-a latul pa-

ginii/ Pân-a scrie n-aşmai şti,/ Storcând verbulA IUBI/ Mândra mea!”(Hrană pentru violoncel)

Simbolurile predi-lecte ale poeziei sunt:fructul, fântâna, poarta,poetul orb al cărui ochise deschide spre esenţaexistenţei, inima, violon-celul etc. Întâlnim şi fân-tâna, care reprezintăochiul pământului des-chis spre cer, cu apeoarbe. Avem de a faceaici tot cu cenzura bla-giană, dar în locul Mare-lui Anonim uneoriderutat şi devenit MareleOrb, Ion Mărgineanuorbeşte privirea pămân-tului care nu poate des-luşi misterul existenţial.

Şi proza lui Ion Măr-gineanu abundă de sim-boluri: inima, biserica,pădurea, râul, ramul. /2/Epica, de sorginte lirică,urmează aceeşi cale acăutărilor fără sfârşit apaşilor lui Dumneuzeupe pământ. Dacă poeziareprezintă un monolog,o rugăciune către unDumnezeu care nu răs-punde, proza se consti-tuie într-un dialog,di vinitatea comunică, in-tervine în viaţa omului

Sacrul şi profanul

la Ion Mărgineanu



Andrei Pleşu

Îmi plac cuvintelestrăine naturalizate. Maidezmorţesc limba.

În timp, unele rezistă,altele dispar.

A ieşit din uz cea maimare parte a turcismelorşi grecismelor aclimati-zate, de sus în jos, în Ţă-rile Române.

Franţuzismele dinlimbajul administrativ alsecolul al XIX-lea au re-zistat fiindcă era nevoiede ele, ca şi cuvintelenemţeşti din limbajultehnic.

Rusismele din anii'50 ai veacului trecut auavut viaţă scurtă. Nici nuse potriveau cu românaşi aveau şi conotaţii na-soale...

După 1989, cine voiasă pară pro-occidentalîncepuse să anvizajeze şisă achieseze. Îl mai ţineţiminte pe Adrian Seve-rin? Au apărut apoi mul-tinaţionalele, ai cărormanageri nu ştiau româ-neşte, românul întors dela burse, fotbalistul de 2bani si menajera hoatacare vroia să-şi marchezelingvistic întoarcerea dinstrăinătate şi reclamele(advertaizingurile) va-zute în engleză.

Adjuncţii autohtoni aişefilor de multinaţionaleau început să vorbeascăo română pigmentată cu

feed-back-uri şi locaţii.Secretarele nu-şi maispun decât manager as-sistant. Cismarii suntdesigneri.

Mă aşteptam să fievorba de crize de aclima-tizare şi de micile noas-tre snobisme de cetăţeniai unei ţări mici, darvioaie.

Nici gând. S-a ajuns la un nou

limbaj de lemn, neolo-gistic, întrebuinţat pe laposturi de radio şi de te-leviziune, iar cuvinte ro-mâneşti cât se poate deutile sunt înlocuite pros-teşte de persoane carestau prost şi cu vocabu-larul limbii române, şi cugramatica ei.

Tot soiul de absol-venţi şi absolvente deSpiru Haret, cărora li seadaugă politicieni inepţişi comentatori care parsă-şi fi luat doctoratul laun sprit, înainte de a luanotă de trecere la ro-mână în liceu se dau înbărcile neologismelor, cudezinvoltura prostuluifudul.

Potrivit lor, nu maiavem prilejuri, avemdoar oportunităţi.

Nu mai suntem hotă-râţi să facem ceva, ci de-terminaţi.

Nu mai realizăm, ciimplementăm.

Nu ne mai ducemîntr-un loc, ci într-o loca-

ţie. Nu mai luăm în con-

siderare, fiindcă anviza-jăm.

Nu mai consimţim, ciachiesăm.

Serviciul de întreţi-nere a devenit mente-nanţă.

Ceva care ţi se pareobligatoriu e un must!

Nu mai avem spe-ranţe, deoarece am tre-cut la expectaţiuni.

Nu ne mai concen-trăm, pentru că ne focu-săm.

Şi nu mai aşteptămun răspuns, ci un feedback.

Nu mai avem frizeri sicroitorese, avem hair sti-listi si creatoare de fas-

hion.Cu alte cuvinte, deţi-

nem o oportunitate pecare suntem determinaţisă o implementăm într-olocaţie pe care am anvi-zajat-o, achiesând la omentenanţă care e unmust şi asupra căreia nefocusăm in expectaţiu-nea unui feed-back pozi-tiv. Altfel, când ies dinrol, îi auzi cu câte unneaoş şi superior „Haisă-mi bag...” sau cu con-cluzia absolut acade-mica: „Un căcat!”.

Mentenanţa limbii române:

Trecerea de la „să-ţi fac şisă-ţi dreg”, la „implementare”!

autumnalăpe alei însinguratepaşii mei cautădrumul înapoidar urmele sunt ştersede frunzele căzutede nesfârşite ploişi nici chipul tău în gândnu mi se-aratătăcerea e de plumbsecunda nemişcatăîn jur e-atâta toamnăcă mă întrebau fost vreodată doamnă

plecăriluaţi-mă şi pe mine cocorisă las în urmăaceastă toamnă

cu frunze uciseşi ploi strivitede geamul pe careiar desenezo inimă doar jumătatechipuri de pe icoaneprimiţi-mi stigătulalături de ţipătulvostruşi poate acolo suscineva îmi va spunede ce trebuiesă plecăm mereuşi cum de încapîntr-un stropde lacrimă atâtea măriatâtea oceaneluaţi-mă şi pe mine cocoriluaţi-mă cu tot cutimpul meu

Poeme de George Ioniţă


MihaiBatog-Bujeniţă

Venea toamna, cu totcortegiul ei de melanco-lii şi eram oarecum în-grijorat de faptul căHarry Ross nu mă anun-ţase încă de apariţia unuinou volum. Lucru ne-obişnuit fiindcă în ulti-mii ani sărbătoream celpuţin două astfel de eve-nimente, unul prin pri-măvară, al doilea cătrevremea mustului înţepă-tor. Cum nu-l pot bănuide acea comoditate spe-cifică artiştilor indiferentde specificul domeniuluiîncepusem să mă gân-desc la faptul că vascoate iar un roman, saupoate una din acele lu-crări ale sale inspirate deo viaţă care numaiuşoară nu a fost. Aveamsă constat însă că mă în-şelasem. Dar nu aveacum să-mi pară rău de-oarece, Harry Ross, la felde prolific precum ne-aobişnuit în ultimii două-zeci de ani, nu întârzie săne surprindă cu un nouvolum de aforisme. Cumprecedentul volum apar-ţinând aceluiaşi gen:2000 de maxime, cuge-tări, paradoxuri a fosteditat acum un an, nouaapariţie 1000 de afo-risme, este de natură să

ne mire. Deşi, în ceea ce-l priveşte pe Harry Ross,după lectura cărţilor saleeste greu să te mai ui-mească ceva. Nici o vita-litate de invidiat, nicifarmecul intelectual alscrierilor sale, nici înţe-lepciunea cu care pri-veşte întâmplările uneivieţi trecute de opt dece-nii, nici umorul atât despecific oamenilor inteli-genţi şi nici perseverenţacu care face zi de zi efor-tul de a lăsa urmaşilorcât mai mult din bogăţiasa sufletească.

Şi totuşi! Două vo-lume de aforisme înnumai doi ani! Cunos-cută fiind dificultateaacestui gen literar estelucru de mirare chiar şila Harry Ross. Prin ur-mare, plin de curiozitateam început să citesc. Re-cunosc, autorul însuşi,într-un inspirat cuvântde început, ne mărturi-seşte cu acea francheţetotdeauna admirabilă, căaforismul este genul carei se potriveşte perfectfiind concis, iar el un ta-citurn îngrozit de „valu-rile de vorbe goale lacare trebuie uneori săasist din motiva perso-nale, sau profesionale”,se regăseşte în practicagenului care printr-osingură frază, uneorichiar propoziţie, poatespune o întreagă po-veste. Da, cam acesta

este aforismul, o în-treagă filozofie, o po-veste cu un înţelesadânc, în care nu perso-najele sunt osatura scrie-rii ci înţelepciunea înforma ei pură, triplu dis-tilată. Şi, dacă admitemaceste cutume de con-strucţie literară, ne dămseama de dificultăţileprin care trebuie sătreacă autorul pentru aizbuti. Deşi Harry Rossse consideră, pe bunădreptate, urmaşul unormari autori de aforismeprecum Seneca, Platon,G.B.Saw, Lessing, Tol-stoi, Iulius Cezar, Hora-ţiu, Ovidiu, este foartesincer cu cititorul averti-zându-l asupra faptuluică: „dacă din zece ma-xime câteva sunt exce-lente, mă simt răsplătit”.Şi ne mai spune el călumea înconjurătoareeste cea care-i furnizeazătemele de reflecţie şi,deşi scrie aforisme cu oanumită plăcere spiri-tuală, ele sunt rodul unuitainic proces interior,dar deşi par spontaneconţin acea alchimie se-cretă în care autointero-gaţia continuă seîngemănează cu o vastăcultură şi experienţă deviaţă pentru a da un răs-puns concis, cuprinză-tor, spiritual şi, aparentsimplu. Doar aparent!Fiindcă nimic nu estemai înşelător decât sim-

plitatea unei ziceri careîn timp poate deveniconsacrată ca fiind: pro-verbială.

Deşi aici este un micsecret. Să nu te opreşticititorule, la prima im-presie. Caută să desco-peri înţelesurileprofunde şi complexe alepuţinelor cuvinte pe careai avut norocul să le ci-teşti. Vei descoperi olume fascinantă, te veiuimi de ea şi de fapt veiconstata că te-ai desco-perit pe tine însuţi cafiind mai bogat şi mai în-ţelept decât te ştiai. Iarasta cred că merită efor-tul!

Dar să vedem, folo-sindu-ne de chiar zicerilelui Harry Ross de ce estefascinant şi chiar sedu-cător prin cuvintele sale.„Oricât ar fi de nesfâr-şită, lenea nu sporeştelongevitatea”. Un micavertisment pentru olume din ce în ce mai„bolnavă” de lene, olume în care tindem săcredem că totul se re-zolvă cu telecomandasau cu calculatorul, oripoate faptul că muncaprin rezultatele ei ne asi-gură adevărate nemu-rire, respectiv amintireafaptelor noastre dincolode existenţa fizică? Greude răspuns, dar uşor deverificat răsfoind, spreexemplu, o carte de isto-rie. Iar într-o vreme încare felurite mijloace detransport ne omoară lapropriu şi la figurat,când bolile sedentaris-mului fac ravagii autorulne spune că: „Mersul pejos este una din cele maivechi invenţii ale omu-lui” . Banal, amputea exclama!

Farmecul tainical jocurilor de

cuvinte

4


Desigur, numai căar trebui să ne

gândim mai bine dacănu cumva această bana-litate care ne dă atâta bă-taie de cap nu ar trebuiînsuşită ca o normă decomportament, chiardacă este rostită mai

mult ca o ironie. Şi, totca o provocare: Lumease-nmulţeşte. Pe soco-teala cui? Chiar aşa, cineplăteşte oare exploziademografică? Care or ficauzele reale ale aces-teia? Că despre preţ,putem vorbi, dar teamă

mi-e că ne este frică să ofacem, fiindcă ştim că arputea fi îngrozitor.

Dar chiar dacă zice-rile lui Harry Ross nusunt numai umoristice,sau distractive, chiardacă uneori ne pot dafiori, merită să le citim.

Vom descoperi adevă-ruri care ni se par cunos-cute de veacuri, dar lacare nu ne-am gândit ni-ciodată. Iar dacă ne scotdin tihna noastră multprea prelungită este, fiţisiguri, spre binele nos-tru.

4

dar nu-l mântuie. Ilumi-narea sacrului transfigu-rează totuşi profanulchiar dacă nu-l atingefizic.

Liantul dintre cele douăcărţi prezentate îl consti-tuie, aşa cum se poate re-marca, simbolul inimii.

În poezie, inima ră-mâne ultimul bastion alsensibilităţii umane greuîncercată în contempo-raneitatea atee: „Şi iubi-rea, negaţie undevapărăsită/ de imaginaţie.Doamne, când o/ să neduci până la capăt/inima?” (99)

În proza intitulatăGEAMUL SPART ALINIMII, organul încetă-ţenit ca centul sensibili-tăţii, devine personajprincipal, fiindcă se rela-tează avatariile iniţiaticeale aceleaşi inimi caresuferă multiple trans-planturi.

Gazda în care s-a năs-cut o reprezenta un tânărale cărui calităţi umanefrizau absolutul (altruist,bun, blând, îndrăgostitpeste fire), motiv pentrucare nu putea trăi într-olume maculată şi trebuiasă moară. Primul benefi-ciar, pentru a-şi învingeremuşcările, încearcă să-şi atenueze spaima îne-când-o în alcool şi tutun.

Când încercă să-şi as-culte inima pentru a con-vieţui cu aceasta înarmonie, piere şi el într-un accident altruist, evi-tând la schi, săciocnească sania unorcopii. La următorultransplant, inima se re-voltă şi tipătul ei expre-sionist îşi sparge propriasa ferestră spre viaţă. Seregăseşte în aceste în-tâmplări iniţiatice, lecţiadată de Eminescu în nu-vela Sărmanul Dionis.Înălţarea omului pecalea virtuţi, spre identi-ficarea cu Dumnezeueste sortită eşecului.

În structura polifo-nică a poeziilor sau pro-zelor, una din voci esterezervată cuvântului, ar -tei poetice. Acesta esteelogiat pentru virtuţilesale constructive de lumiimaginare artistice, vir-tuţi provenite din conta-minarea cu logosul de -miurgic: „Poetul stri gă:mâncaţi trupul/ Cuvân- tului cu os cu tot. Pa-gina/va avea viaţă veş-nică.” (Îndemnul fluctu-aţiei)

În tot ce scrie, IonMărginean trăieşte vul-canic, exacerbat, nepoto-lit. Destinul său damnatîl conduce spre expe-rienţe literare aflate la

graniţa dintre viaţă şimoarte.

Atât în proză cât şi înlirică, poetul se mişcăbraunian, când extaziat,când dezamăgit. În tex-tele sale putem detectaun principiu de incerti-tudine, similar cu cel sta-bilit de savantul WernerHaissenberg pentru lu -mea fizică. Să exemplifi-căm cu poezia Rudeniivegetale de veghe:„Doamne, nu dormi ni-cio dată,/nici sub glie,nici sub cer/ nici pe

limba-ncrucişată/ în al-tarul de mister./ Stai însânge dalbă pată/ Beidoar anii mei ce pier/Pe-un surâs cald de muş-cată - / nici tu, brazdă,nici tu cer.”

Cu cât scriitorul loca-lizează mai exact feno-menul în care ar trubuisă-l descoperim pe Dum-nezeu, cu atât mai mult,aceasta se camuflează.Căutările lui Ion Mărgi-nanu vor continua lanesfârşit...

Sacrul şi profanul...Urmare din pagina 22

Credinţă în mijlocul cerculuiVictor Sterom

Mă gândesc cum am cunoscut-o pe Elli.Ieri vorbeam cu ea despre ninsoare,Astăzi văd cum pe câmpAleargă mii şi mii de cai albiAi cerului.Mi-aş dori unulŞi alături de Elli să fug în necunoscutulAcela care se vede cât un punct.Peste câteva zile vor fi sărbătorile de iarnă.Pe Elli n-am cum s-o mai văd.Muream cu fiecare minut care trecea prin mine.Mă hotărăsc să ies în câmpul plin cu caiiCei albi. Acolo poate o văd pe Elli.Doamne!Ce mult doreşte sufletul meu pe cinevaCare-i lipseşte.Nu ştiu cât simte Elli emoţia când mă vedeOri când nu mă vedeDar eu sunt în cer şi-ntru-un caz şi-n altul.Simţeam că alunec intr-un pustiuUnde nu văd pe nimeni ci doarCredinţă în mijlocul cercului:EU şi ELLI.Două suflete care ne învârtim în ochii lumii.Apoi am intrat în casă.Era frig şi întuneric.Doamne!Peste câteva zile vin sărbătorile de iarnă...


Elena Buică

Antologia de faţă, apărută laEditura ANAMAROL, Bucureşti,2012, se datorează efortului susţi-nut de editoarea Elena RodicaLupu din Bucureşti şi a graficia-nului George Roca din Australia.Ca şi celelate antologii apărute înultimii ani în câmpul activităţiiculturale româneşti această cartevine să întărească ideea că litera-tura noastră se maturizează, că îşicapăta propriul său profil în con-textul literaturii universale, maiales că în perioada ultimilor 20 deani de la apariţia internetului lite-ratura românească s-a îmbogăţitfaţă de ceea ce ni s-a oferit într-operioadă nu chiar îndepărtată.

Ca orice antologie respectabilă(!) şi aceasta s-a născut din do-rinţa de a oferi cititorilor o selecţiede creaţii pe care le putem com-para cu o oglindă sau o fereastrăprin care să privim mai deaproape cum stau lucrurile la unmoment dat în literatura noastră,să ne facem o idee despre peisajulpoeziei unei epoci literare, despreorientările şi stilurile ei. În acestfel antologia îşi găseşte împlinireaajutându-ne să alegem de cititceea ce răspunde nevoii noastrespirituale, sau să desprindem maiuşor cine are chemare pentru scrisşi cine nu, chiar dacă unii suntpremiaţi sau promovaţi de criticaliterară... făcută nu de puţine oridupă canoane tendenţioase.

Poeţii cuprinşi în acest volum,adunaţi cu toţii în jurul EdituriiANAMAROL într-o simbioză decreaţie, colaborare literară sauprietenie în taina scrisului, suntpoeţi contemporani, unii suntconsacraţi, alţii au apărut la datemai recente, iar câţiva sunt chiardebutanţi. Aici s-au întâlnit poeţidin ţară cu cei răspândiţi prinlumea largă pentru a demonstracă poezia românescă este vie oripe unde s-ar stabilit cei din ne-amul nostru. Numele lor: IoanaAntonache, Elena Armenescu,Florica Bud, Radu Cârneci, Vale-

riu Cercel, Mihai Cucereavii,Adrian Erbiceanu, Elena VictoriaGlodean, Eugenia Leu, RodicaElena Lupu, Adela Adriana-Moscu, Cristian Neagu, OvidiuOana-Pârâu, Sorin Olariu, IoanRaţiu, Georgeta Resteman, Ge-orge Roca, Nina Smart, ViorelaCodreanu Tiron, ConstantinaDona Tudor. Aceştia sunt poeţicare scriu frumos şi au sufletulmereu în simbioză şi cu ţara na-tală, cu tradiţia strămoşească, cusemenii lor, cu natura, cu univer-sul... aşa precum sugerează însuşititlu acestei antologii şi semnifica-ţia îmbrăţişării pure din fotogra-fia de pe copertă.

Desigur că vor mai apărea şialţi poeţi talentaţi, dar aceia vorface subiectul altor volume dinaceeaşi serie la Editura ANAMA-ROL. Versurile celor prezenţi înacest prim volum sunt însoţite deo scurtă prezentare a creaţiei fie-cărui autor şi de portretele lor,frumos proiectate de o graficăcompoziţională în alb-negru pre-cum cărămizile unui zid, sugerândideea de zidire, de construire, căci,la urma-urmelor, sufletul poeţilorrepezintă prin fiecare poezie o că-rămidă la zidul construcţiei aces-tui volum antologic.

Înainte de a încheia aceste rân-duri, aş mai avea de adăugat câ-teva consideraţii despre stareapoeziei din zilele noastre. În ciudafaptului că auzim adesea: „astăzilumea nu mai citeşte ca altădată”,

se scrie foarte mult, în specialpoezie, parcă pentru a întări vorbacântecului: „Că nu e om să nu fiscris o poezie...”. La începutscriem o poezie, apoi un bucheţelpentru o antologie şi mai apoi unvolumaş care bucură sufletul atâtal scriitorului cât şi al cititorului.E adevărat că în zilele noastre lec-tura cărţilor de literatură nu maieste un factor decisiv de cultură înviaţa multora. În timpul liber, dince în ce mai drămuit, le-a venit încompletare televizorul, internetul,chiar şi telefonul. Este tot atât deadevărat, că nu puţini sunt lanumăr aceia care nu au renunţatla frumuseţile de gândire şi trăirenăscute din recreerea adevăruri-lor vieţii în creaţiile literare.

Ce fel de poezie se scrie astăzi?Se scrie mai ales o poezie a discre-panţelor, o poezie născută dinconfluenţa a două direcţii diferite,tradiţionalismul şi modernismulnăscut din negarea curentuluicare l-a precedat. Dar toate auceva în comun, toate exprimaomenescul, au puterea de a ne in-cita, de a ne transmite fiorul poe-tic şi dincolo de text,permiţându-ne să ne proiectămîntr-un spaţiu imaginar, într-olume deosebită. Cartea de faţăpune în valoare aceasta dualitateîntr-un mod direct, neconvenţio-nal.

Cititorul poate să con-

Simbioze lirice(vol. 1)

Antologiede poeziecontemporană

4


state singur toate aceste evi-dente adevăruri. Oriunde ai

deschide aceasta antologie vei găsiteme care reflectă această dualitatespecifică zilelor noastre şi nu de pu-ţine ori chiar în creaţiile aceluiaşiautor. Aceasta dualitate dăinuie ar-monios şi ea într-o remarcabilă sim-bioză lirică.

Întocmirea unei asemenea anto-logii a cerut o perioadă de muncăsusţinută, de grea "osârdie", cum arzice cronicarii noştri, încât cei ce autrudit să-i dea chip de ieşit în lume,sunt îndreptăţiţi să nutrească spe-ranţa că şi aceasta „lucrătură lite-rară" se va bucura de succes.

4

Scriitoarea LuciaOlaru Nenati, autoare aunui număr semnificativde lucrări de diferite ge-nuri - poezie, proză,eseu, literatură pentrucopii, publicistică, istorieliterară, eminescologie,albume muzicale, majo-ritatea distinse cu dife-rite premii şi distincţii -a abordat în ultima sacarte un alt gen de crea-ţie - traducerea. Astfel,de curând a apărut laEditura Ateneul Scriito-rilor din Bacău, cartea„Existenţa poetică a luiBacovia” aparţinândapreciatei eseiste elve-ţiene Svetlana PaleologuMatta, carte în careLucia Olaru Nenati sem-nează traducerea, stu-

diul introductiv intitulatSvetlana PaleologuMatta – un nume de re-ferinţă în exegeza baco-viană şi eminesciană şiun amplu interviu reali-zat la Lugano cu autoa-rea.

Această carte repre-zintă, de fapt, un adevă-rat eveniment editorial,respectiv intrarea în spa-ţiul cultural românesc,cu o întârziere de peste ojumătate de veac a celeidintâi exegeze baco-viene, scrisă la Paris în1951 în limba franceză,ca rod al unei teze dedoctorat (deci încă întimpul vieţii lui Baco-via!) şi apărută în Elve-ţia, în 1958, sub titlul„Existence poėtique deBacovia”. Deşi n-a apă-rut până în prezent înlimba română, cartea a

fost totuşi receptată şiapreciată de unii cunos-cători ai universului ba-covian şi deci şi-aexercitat într-o oarecaremăsură funcţia de lu-crare de referinţă a her-menuticii bacoviene.

Pentru demersul săude revelare şi de tradu-cere a acestei prime exe-geze bacoviene în ordinecronologică, Lucia OlaruNenati a fost premiată laFestivalul „Toamna ba-coviană” de la Bacău dinacest an de către juriulcondus de poetul OvidiuGenaru, iar editarea căr-ţii a fost sprijinită decătre Consiliul judeţeanBacău şi lansată în ca-drul festivalului la CasaMemorială „George Ba-covia”, fiind prezentatăde doi specialişti ai uni-versului bacovian, Con-

stantin Călin, cel care aşi semnalat pentruprima dată în presa ro-mânească - după 20 deani de la apariţie - exis-tenţa acestei valoroaselucrări şi Theodor Co-dreanu, autor al uneisubstanţiale şi premiatecărţi despre Bacovia.

In cadrul festivaluluia fost acordată în modsimbolic o Diplomă deexcelenţă distinseieseiste Svetlana Paleo-logu Matta din Lugano,pentru această carte, darşi pentru toată valoroasaei contribuţie la îmbogă-ţirea culturii române şila propagarea valorilorsale pe plan internaţio-nal.

George ROCA prezintă:

O nouă apariţie editorialăîn palmaresul scriitoarei

Lucia Olaru Nenati

CURICULLUMVITAE

Delia Stăniloiu

N-am să-ţi dansez hip-hop pe tastatură

Toples la bară nu-ţi voi putea face

Şi ca să vezi ce e sub carapace

Nici neputinţei n-am să-i pun armură.

Fiinţa-mi trag din ierni voievodale

Cu stele-n păr din fulgii de zăpadă

Las vălul de-ntuneric iar să cadă

Să dezgolesc vestigii-arhetipale.

Eu vin din vremuri de demult uitate

Din timpuri cu domniţe, cavaleri,

Ce-s nemurite-n colbul din tăceri

Pierdute-n vis şi în serenitate.

Mă tot trudesc spre tine să ajung

De-aici, de unde-i timpu-nnămeţit

Şi chiar dacă răsar în asfinţit

Şi lupii-n suflet urlă iar prelung,

Nu m-aştepta pe mess în astă seară

Sunt pe orbita unui Google crome

Mai sigur, ne-ntîlnim poate la vară

În univers, cuprinşi într-un genom.


Propus de E.A.

Eleonora Cioran asimţit nevoia să ofere unrăspuns energic acţiuni-lor agresive pe care dom-nia sa consideră căGabriel Liiceanu le-a în-dreptat în mod directasupra sa, şi ca rezultatal mercantilismuluiacestor acţiuni, asupraprestigiului şi operei luiEmil Cioran.

Răspuns domnu-lui Gabriel Liiceanu,

Fiind recomandat caunul dintre cei mai bunidiscipoli ai lui Constan-tin Noica, naşul nostru,te-am primit în casă caprieten. Nu înţeleg agre-sivitatea dezlănţuităasupra mea. Te-a supă-rat faptul că eu sunt le-gatar universal al luiAurel Cioran şi reduccumva beneficiile tale?Cred că niciun scriitornu şi-a permis ceea ce ţi-ai permis dumneata.

Aceasta îmi aduceaminte de o povestioarăpe care o spunea Con-

stantin Noica. Eravorba despre un acrobatcare evolua pe o sârmă,atent să-şi menţină echi-librul. În plin spectacol,el vede jos un cetăţeancu o tavă, adunândbanii privitorilor. Lasfârşit, ajungând jos,acrobatul a constatat cacetăţeanul care strân-sese banii spectatorilordispăruse.

Cam aşa mi s-a în-tâmplat şi mie, singuraCioran în viaţă. Profituldupă opera filosofuluiEmil Cioran a fost luatde Gabriel Liiceanu,Laurence Tacou şi Si-mone Baulez. Nicidecumde mine. Şi tot tu eşti re-voltat, aruncând injuriiinadmisibile, până şi înultima carte cu cele 27de interviuri.

Cum este posibil săfalsifici neîncetat adevă-rul, fără să te jenezi?Oare nu ţi-au ajuns be-neficiile importante do-bândite?

Conform dorinţei luiEmil şi Aurel Cioran, din

aceste beneficii trebuiasă dai două burse anualunor studenţi săraci. Aidat câteva burse spora-dic, fără un bilanţ decla-rat al veniturilor dintipărirea operei lui EmilCioran. În plus, ai afir-mat mincinos că şi eubeneficiasem din acestprofit.

Lumea a început săse lămurească cine estemarele scriitor GabrielLiiceanu, care a benefi-ciat de burse în străină-tate, în timp ce foartemulţi intelectuali erauînchişi în temniţele co-muniste. Mai mult, aiprimit de la domnul Sil-viu Brucan Editura Poli-tică. În ce calitate,domnule Gabriel Lii-ceanu? Pentru care me-rite?

Mai recent, revoltă-toare a fost reacţia pecare ai avut-o la apari-ţia, în cadrul AcademieiRomâne, a operelorscrise de Emil Cioran înRomania. Este cea maifrumoasa ediţie pe careeu am văzut-o cu creaţiacumnatului meu. Este oediţie de lux, excelentelaborată.

Mulţumesc DomnuluiAcademician Eugen Si-mion şi cercetătoruluiMarin Diaconu pentrurealizarea lor. În loc săte bucuri şi să aprecieziaceastă realizare edito-rială de excepţie, ai tri-mis avocaţi, pretinzifără jenă despăgubiri

materiale descurajante,convins fiind că numaidumneata ai dreptul săpublici opera lui EmilCioran.

În realitate, afară debiografia lui Emil Cio-ran, nu ai pătruns înprofunzimile operei lui.Nu ai participat timp de20 de ani la analiza ope-rei lui Emil Cioran, căcila Colocviile Cioran dela Universitatea dinSibiu, organizate deprofesorul Eugene vanItterbeck, ai participafugitiv şi întâmplător.Filmul făcut de tine cuSorin Ilieşiu este dupămulţi un „film necioplit,banal, primitiv, cu as-pecte de modern, uneşec”. În mod evident,nu aţi pătruns în operalui Emil Cioran.

Scrisoarea trimisăMonei Muscă este ca-lomnioasă.

Aşa că, domnule Lii-ceanu, eşti pentru mineo decepţie totală. Nusunt singura care gân-deşte astfel, ci, din pă-cate, multă lume areconvingeri similare,chiar şi Herta Müller.Te-am cunoscut om decultură, nu om de afa-ceri. În ce calitate îţipermiţi să faci pe justi-ţiarul? Cine eşti dum-neata?

Daca tăceai, filosofrămâneai!

Eleonora Cioran

Eleonora Cioran, scrisoare deschisa adresata lui Gabriel Liiceanu:

„În realitate, afară de biografia lui Emil Cioran,

nu ai pătruns în profunzimile operei lui”


Alina Nicoleta Polina

Esenţa romanului lui JeroenBrouwers este alimentată de unsubtil simţ al autodetaşării, al pu-rificării în faţa brutalei amintiri alagărului de la Tjideng. Supravie-ţuitor al acestui coşmar colectiv şipsihologic percutant, scriitoruldecantează, prin ochii unui copilde 5 ani, gesturile abominabile aleunei puteri abuzive şi supreme.Substanţa narativă este dominatăde o varietate de aspecte vizio-nare: pe de o parte, există fondulistoric, asociat toponimic spaţiu-lui asiatic - lagărul de la Tjidengeste materialul mimetic al roma-nului, pe de altă parte, există pla-nul psihologic-terapeutic, sondatde autor prin suprimarea regresieiamintirii şi prin anihilarea friciiretrăirii aceloraşi momente dure-roase cu ajutorul antinevroticeloringerate, iar ca suport terţ, dar nulipsit de notabile componente,eroticul existenţial premeditat deo aversiune feminină.

Ca timbru compoziţional,Brouwers îmbină impasibilitateacanonică - un soi de intangibili-tate spirituală a lui Albert Camus,experimentalul brutal al lui Mal-raux şi mixiunea glacială şi frivolăa lui Sade, aceste trăsături stilis-tice dozând accidental manieraautorului de a creiona firesc, multprea extrovertit situaţii în care pu-dibonzii ar declama integral scrie-rea olandezului. Sunt excesive,deconcertante secvenţele în careumanitatea, lipsită de ruşine, darobservată prin ochii unui copil,este asociată animalicului soldaţi-lor japonezi, în care cruzimea şibrutalitatea interpersonală fri-zează realismul, în care pateticulsuferinţei este ironizat, amplitudi-nea faptelor fiind inconştient sati-rizată. Însuşi scriitorulsintetizează impresiile: „Sindro-mul meu de lagăr constă din vino-văţia pe care o simt acum pentrupiciul care aduna totul în el frene-tic”.

Romanul debutează cu o dedi-

caţie mortuară încununată filoso-fic de aforismul iterativ: „Nimicnu există care să nu atingă al-tceva”, o alegorie a ireversibiluluisuferinţei, a trăirii mizeriei şi a ne-gării normalităţii, consecinţeleunei experienţe agresive şi mar-cante. Un copil de 5 ani, care esterăpit universului inocenţei pro-priu vârstei este aruncat într-odistopie japoneză, obligat să asistela scene abuzive, la abjecţia rela-ţională, un copil care va creşte şiîşi va defini raţionamentul sub tu-tela unei frici redundante, acestpuls teribil care îi deconcerteazăexistenţa, îi anulează simţurile, îlîndepărtează de moralitate şi deconştiinţa dihotomică, îi suprimăsentimentul milei, al iubirii şi alfidelităţii. Frica este generată al-ternativ, fie în urma descătuşăriiunor amintiri brutale, fie prin pre-zenţa morţii în viaţa sa. În genere,un scriitor paranoid şi cinic, Brou-wers se transformă în insul vulne-rabil şi patetic. „Am început sătremur din tot trupul, nu de frig.Nici de emoţie sau supărare, auexistat morţi în viaţa mea la careţinusem mai mult decât la mama(...). Ceea ce a năvălit peste mine afost frica.” Simptomatic, autorulacceptă această transcendenţăpsihică pentru că îi mobilizeazăinspiraţia, scrisul existând ca omodalitate lucidă de a vindeca, dea purifica un suflet chinuit dedrama lagărul pecetluit cu amin-tirea abominabilă a mizerieiumane.

Reacţia în faţa veştii morţiimamei sale, episod preliminar al

naraţiunii olandezului, edificăprofilul unui traumatizat. Deşi ra-ţiunea unui copil este prematurăşi uşor artificială, componentaamintirii este filtrată de scriitor lavârsta la care îşi începe romanul:40 de ani. Scenariul imaginat alfunerariilor mamei, adiacent des-criptiv cu gesturile bărbatului in-fidel, a cărui sexualitate scan-dalizează moralitatea olandeză,confirmă tulburarea cerebrală pecare acesta o simplifică teraputiccu un pumn de pastile, metaforicdesemnate „Seresta Forte”. De-pendent de aceste droguri anihi-latoare, se lasă victima efectelor şise detaşează de propria persoană(halucinaţia, înstrăinarea, impasi-bilitatea ex ce sivă, toate comple-tează trauma că reia îi su pravie-ţuieşte bărbatul urmărit de amin-tiri groaznice) : „Vedeam cumsunt scos din mine însumi: de cea-laltă parte a ferestrei, la mai puţinde un metru de mine, stătea pro-babil celălalt eu al meu, eul cel nă-pădit de frică, - în orice caz, stăteaacolo un tip gol în ceaţă, a căruifaţă era de-o vâscozitate păstoasăşi care era preocupat să-şi dea josde pe el terciul”. Halucinaţia de-vine apoteotică, dar efectul pilule-lor se consumă, căci dublul dingeam „dispăru în ceaţă”.

Pe cele trei planuri, toponimic,psihologic şi erotic, scrierea luiBrouwers se desfăşoară dezordo-nat, exploziv expresiv, fără lianţicircumstanţiali care să catalizezeintegral ansamblul romanesc.Spaţiul lagărului, amintireamamei sale, acum decedată, fugi-tivele dar însemnatele întâlniri cuLiza - indispensabilă fizic în acesthaos moral căruia i se de-dică, toate elementele apar-

Roşuucigaş

condiţia umanăeşuată (1)

4


ţin trilogiei tematice. Dezor-dinea pe care o afectează

stilului scriptic, autorul o atribuieşi trăirilor sale, trancenderea de larealitate la ficţiune, de la familiela amantă, de la lagăr la interna-tele catolice din adolescenţă, de lamizerie la batjocură şi patetismsentimental este realizată cu o oa-recare inconştienţă alimentată delabilitatea unei minţi suferinde.

Cele două axe temporale: tre-cutul lagărului, al dezvoltării edu-cative personale în internatelecatolice, unde izvorăşte accidentalaversiunea faţă de latura femininăşi prezentul apăsător căruia băr-batul matur îi supravieţuieşte prinmetode terapeutice condamnabiledesemnează traiectoria analiticăconform căreia lectorul, ca şi ori-care individ interesat de psiholo-gia umană, poate descoperipersonalitatea unui bărbat cu o is-torie biografică dureroasă. Nupoate fi vorba de o impresie pate-tică, de un oarecare filantropismsentimental atribuit scriitoruluiolandez, victimă a lagărului japo-nez, acesta străduindu-se prin im-pasibilitate, prin adversitatesentimentală să nu simtă nimic,anulându-se ca fiinţă milostivă, sepierde de pe drumul drept „rătă-cit în cea mai adâncă pădure”, tra-iul său fiind „o împletire decolo-colo, sub semnul dezgustuluide viaţă şi al dorinţei de a nu maifi”. Devine cinic, sarcastic, ocazio-nal luciditatea îl răneşte, astfel căpreferă alienarea, descindereaîntr-un areal halucinatoriu: laaflarea morţii mamei sale, indife-renţa, sila de a manifesta senti-mentul de doliu sunt percutante,imaginea circumstanţelor decesu-lui, impresiile şi probabilitateaunei suferinţe maladive încarcăprologul romanului: HenrietMaria von Maaren - batjocorită înlagăr de soldaţi, umilită şi înjosităîn faţa copilului supravieţuitor de5 ani, „a murit singură”, în apar-tamentul sanatorului unde îşiconsuma senectutea.

***

Lagărul, locul îngrădit unde nua fost înfometat pentru că mamasa, „pelicanul cel prietenos, mălăsa să mă înfrupt din porţia ei dincioc”, substituie căminul de carear fi trebuit să profite, la vârstaaceea, un copil. „Lagărul de femeiTjideng, unde fuseseră aduşi şibăieţi sub vârsta de 10 ani, şi undeam fost închis împreună cumama, bunica şi sora mea, era oporţiune din Batavia, înconjuratăcu ziduri de cazemată, turnuri şisârmâ ghimpată”. Un loc al groa-zei, al terorii şi al batjocurii, careprin referinţele toponimice deta-liate, clarifică trăsătura realist-ex-perimentală a scrierii lui Bro u-wers. Aici „foamea, moartea, sufe-rinţele, bolile” prezidau, torturamanifestată prin diverse metodestăpânea orice fiinţă, nu doar fizic,ci şi psihic, minimalizând astfelgradul de suportabilitate: femeipurtate pe străzi dezbrăcate, mo-lestate de soldaţii japonezi, obli-gate să se comporte animalic,supuse unor grozăvii intolerabile(femeia umplută cu apă şi bătută,respectiv călcată în picioare, pânăce tot lichidul îi ţâşnea prin toateorificiile, descrierea comprimândo subtilă brutalitate; o femeie tâ-râtă în kumpulan, legată cu osfoară de către un soldat şi obli-gată să miroasă rahaţii, ca uncâine, dacă-i întâlneşte pe stradă),cruzimea psihologică pe care oexercitau faţă de mamele si copiiidin lagăr, când cei mici erau sepa-raţi de mamele lor şi duşi în altlagăr, numit „Caravana copiilor”.Toate aceste măsuri crude pe caresoldaţii le luau faţă de victimeledin lagăr îi suscitau amuzamentcopilului de 5 ani. Alcătuiau unspectacol impresionant în ochiiviitorului misogin, creând o puntediscriminatorie în psihicul scriito-rului, culminată cu impresia de-gradantă pe care o afişeazăfemeile din Amsterdam cu mani-festul social lor de a-şi umple or-ganul sexual cu sos de roşii şi de asta în stradă cu picioarele desfă-cute, imagine care îi genereazăscriitorului nu doar sila, ci şi o

„scârbă în faţa acestei agresive şideplasate lipse de gust”, condam-nându-le a fi „muieri alintate,într-o lume bogată”. Feminitatea,candoarea, specificul femeii estede acum împroşcat cu nenumă-rate consideraţii acuzatoare, cu oatitudine repulsivă, autorul con-firmând-o repetitiv: această ma-nifestare se datorează faptului că,în timpul lagărului, mintea sa in-fantilă a absorbit umilinţele lacare femeile erau supuse ca pe uncriteriu de dezgust faţă de femeie;mama lui, fiinţa cea mai pre-ţioasă, are un statut important,dar când soldaţii o maltratează,aceasta este dispreţuită: ”Mamamea era cea mai frumoasă mamă,în acel moment am încetat de-a omai iubi”. Din acel moment m-amrătăcit. De-atunci retragerea meadin viaţă şi dorinţa de-a nu mai fi.Din acel moment ştiu că pe maideparte voi prefera întotdeauna săfiu singur, fără să trebuiască sămă leg de ceva sau de cineva, pen-tru că nu vreau să văd cum iubireamea şi frumuseţea pe care o ocro-tesc vor fi distruse sau sunt vătă-mate”.

4

ţară, violentă şi plină de inegali-tăţi, zguduită de tot felul de fur-tuni sociale. Peru este şi celuleleclandestine din Cahuide unde,împreună cu o mână de condis-cipoli de la Universitatea „SanMarco”, pregăteam revoluţiamondială. Iar Peru mai este şiprietenii mei din Mişcarea deEliberare împreună cu care,timp de trei ani, în mijloculbombelor, a întreruperilor deelectricitate şi a atentatelor te-roriste, am lucrat pe ascunspentru apărarea democraţiei şia culturii libertăţii.

Traducere: Mircea Cotârţă([email protected])

Ziarele sunt autorizate să publice acesttext în orice limbă, numai după data de 7

decembrie 2010, ora 17.30, ora oraşuluiStokholm. - Fundaţia Nobel 2010.

Elogiu lecturii...Continuare din pagina 15


Românii

adaptiviGabriela

Căluţiu Sonnenberg

Atunci când trăim departe deţara în care ne-am născut, gându-rile despre atingerea noastră ceade toate zilele cu lumea „de afară”sunt ca o muzică ambientală, pefundalul căreia ne mişcăm ca-ntr-un film. De parcă ne-am vizualizade la distanţă, vieţuim de douăori: odată în direct şi odată peecranul suprapus peste experienţanoastră de acasă. Despre contac-tul nostru cu ceilalţi, cei pentrucare „ceilalţi” suntem noi, nu în-cetăm să ne mirăm, indiferentcâte decenii s-ar împlini de la ple-carea noastră. Suntem româniprintre străini, români aici acasă.

Se spune că am fi deschişi dinfire, capabili să ne pliem rapiddupă orice situaţie. Ca orice trăsă-tură, şi adaptabilitatea are faţeteleei mai puţin măgulitoare. Gurilerele spun că ne paşte golirea deconţinut, dacă ne schimbăm cu-loarea de la o zi la alta, după cumbate vântul. Aşa să fie oare? Amdescins în căutarea adevărului lafaţa locului.

Am dat start aventurii coti-diene şi, dând colţul, m-am trezitfaţă-n faţă cu o inscripţie de doimetri pe peretele unei case: „Belike water, my friend: tasteless”,semnat Bruce Lee. Îmi amintescvag de luptătorul sprinten de pemarile ecrane, pe bună dreptateinvidiat pentru talentul aproapemiraculos de a se face nevăzut,respectiv de a apărea pe neaştep-tate. „Dreptate are”, îmi zic îngând. Să fii ca apa, neutru la gust,dar nu de prost gust. Transpa-rentă, invizibilă la prima vedere,dar tenace când e vorba să mode-

leze pietrele de râu. Şi mă duce gândul la românii

„curgători”, noi, cei care ne-amtransbordat peste graniţele ţării,dar nu am dispărut de tot. Conti-nuăm să ne destăinuim subtil,după modelul vaselor comuni-cante, lipsiţi poate de ostentaţie,dar existenţi. De bună seamă căfacem faţă situaţiei destul de bine,oglindind în „apele” noastrelumea multicoloră cu care ne în-tâlnim. Filtrăm fără întrerupere,dar asta nu înseamnă că n-amavea adâncime. Neutri la gust -poate - dar harnici, adunând aro-mele pestriţe ale unei planete pecare suntem mereu bine primiţi.Omagiu actorului amator de deapă limpede. Are dreptate. „Belike water, my friend: tasteless.”

Revin la noi. Ştiu că e mare pe-ricol să generalizez. Dealtfel măîndoiesc că ar exista trăsături uni-versal valabile, aplicabile unei în-tregi naţiuni. Har Domnului,suntem unici, fiecare în felul său.Dar românii sunt adaptabili, astao spun mulţi, chiar dacă sună plat.Suntem maleabili, flexibili, mode-labili. Oare nu e minunat că avemcapacitatea şi, mai ales, libertateade a ne dezvolta, devenind maimult decăt atât, cetăţeni ai lumii?Suntem indivizi cu calităţi şi de-fecte proprii. Nu suntem expo-nenţii unui genom limitat.Destinul nostru face vrând-ne-vrând o cotitură când emigrăm,dar asta nu implică neapăratschimbarea „stării noastre deagregare” intime, aceea de ro-mâni. Nu ne transformăm în „ne-români” sau „antiromâni” atuncicând ne adaptăm vieţii în altăţară. Nu ne amputăm nimic, ci

mai degrabă creştem, asemeniunor copaci altoiţi. Continuăm săfacem parte din frumosul poporvegetal, cel inventat de Ana Blan-diana în portetul nostru poetic,strecurat ca prin minune prin cen-zura comunistă.

„De unde altfel linişteaÎn care aşteptăm desfrunzirea?

De unde curajulDe-a ne da drumul pe toboganul

somnuluiPână aproape de moarte,

Cu siguranţaCă vom mai fi în stare să ne naştem

Din nou?”Iată ce spune contemporanul

nostru, scriitorul Andrei Pleşu,legat de adaptare: „Într-o povesteorientală, se vorbeşte despre unbogătaş avar, care a fost pedepsitsă nu mai poată scăpa niciodatăde încălţările sale rupte, pentru cănu le-a aruncat la timp. Trebuie săne schimbăm, la timp, încălţările,să nu ne ataşăm, cu încăpăţânare,de ceea ce, uneori, pare proprieta-tea noastră cea mai intimă, dacănu chiar însuşi destinul nostru”.

„Virtutea – dacă există – e unasingură: plasticitatea”, spune încontinuare Andrei Pleşu. „Nu ver-satilitatea, nu inconsistenţa, nuoportunismul, dar plasticitatea:adică puterea de a reacţiona infi-nit diferenţiat la infinita diferen-ţiere a împrejurărilor, puterea dea trăi nu aplicînd criterii gata fă-cute, ci descoperind criterii. Cualte cuvinte, puterea de a fi nouclipă de clipă”, închid ghilimele,punând capăt citatului din „Jur-nalul de la Tescani”.

În virtutea mottoului veşnicieiluări de la capăt, după ce am în-chis cu grijă uşa în urma noastră,ni se deschide o uşă în faţă, în ţă-rile în care suntem întâmpinaţi lasosire. La prima vedere pare denecrezut, dar s-a nimerit să gă-sesc tocmai unde mă aşteptammai puţin, în paginile unui ghidturistic despre România, o des-criere simplă şi la obiect a unei„metehne” tipice româneşti. Iatăpasajul care mi-a atras

4

K-0Scriu poemul care începe cu Kşi iar scriu poemul care începe cu K,apoi scriu poemul care începe cu Kşi după aceea scriu poemul careîncepe cu Kşi când scriu poemulcare începe cu K,chiar începe poemul cu Kpână K rămâne K de scrisul lui K.

K-1Unu de miezde s-ar lipsiCercul ar fi deformatraza în necalitate.Cum înfioară rugăciuneapentru orfan.Cantitatea:muşcată albă la geam,umedă, iar, tăioasă.

Anaforă fracţională, procentuală,Fir de sacru mie, ţie.Fără vin si altar doar o cifră e 1,Unu K unu,nu doar în bunătate, EAvva. Avva.

K-2Mâinile mi-s de lumină

în palme toate semnele existentepe globîn constelatia meanumele meu derivă din numele Meu,e atât de uşor să-ţi dăruiesc planetaMarte, Mercur, Jupiter, Venus şiSaturn,trăiesc în tot creatul necreatulun Dumnezeu ce sunt,ce SPUN!


atenţia:„Piesele de teatru ab-

surd ale lui Eugen Ionesco sunt oîncercare de a ridica puţin păturagri a cotidianului anost, pentru adescoperi sub ea „o lume ne-atinsă”(...) Analog sculptoruluiBrâncuşi, şi Ionesco caută perma-nent o esenţă ascunsă, o realitatevitală, uitată, necunoscută pânăacum, care se ascunde în dosulunei lumi aparente. Probabil căidealul acesta artistic, tinzândspre un adevăr clar şi simplu, încăutarea unei „uşi” poetice, îndosul căreia se află realitatea le-pădată de straiele ei lumeşti, esteun ideal arhaic, românesc”. Amcitat din ghidul turistic „Kulturs-chock Rumänien”.

Că „românul s-a născut poet”ştiam deja demult, dar mărturi-sesc că mi se părea perfect nor-mal. Pentru mine, ”şocul” e săconstat că nu sunt şi celelalte ne-amuri la fel. Credeam că toţi puiide om – şi în special urmaşii luiGoethe - caută sensuri în adânc.Păcatele mele, iată ce uşor putemcădea în capcana extrapolării!

Iluzia şi speranţa într-un locaşfără păcate ne însoţeşte aşadar

peste tot prin lume. Dar ”peste totatârnă greu, teama de singură-tate”, vorba unui cântec interpre-tat de regretatul Florian Pitiş. Amplecat în căutare, dar ce anumecăutăm de fapt? Prea mult s-a vor-bit despre natura poetică a sufle-tului de român şi despreintraductibilitatea cuvântului„dor”. Poet sau nepoet, românulnu e doar un „animal afectiv”,cum îl numeşte într-o sintagmăOctavian Paler. Norocul face săavem şi vocaţie realistă. Fericitacombinaţie dintre poet şi realismnaşte adevărate nestemate, cu-noscutul „haz de necaz”.

Suntem tentaţi să criticăm totce-am lăsat în urmă, accentuânddefectele de orice natură ale po-porului şi ţării din care provenim.Pe când era tânăr, Emil Cioranspunea: ”Cum poţi fi român! Erao întrebare la care nu puteam răs-punde decât printr-o autoflage-lare de fiecare clipă (...)” Maitârziu, acelaşi Cioran riposteazănervos: „Eu nu-mi iubesc ţara?Păi eu îmi iubesc ţara aşa de mult,că-mi e ruşine că sunt român!".Acelaşi Emil Cioran, la maturi-tate, spune răspicat: “Iubesc isto-

ria Romaniei cu o ură grea”. Nucumva trecem toţi prin aceleaşietape, maturizându-ne cu trecereavremii, cu sau fără voie? Faptul căpână şi cele mai luminate minţi aucăzut în păcatul de a se ruşinapentru că sunt ruşi, germani, ro-mâni sau orice altceva, nu e unalibi, nici pentru noi.

Fără pretenţia de a minimalizasau lua în derâdere vădita tristeţecare transpare din comentariilepesimiste, rămâne o binecuvân-tare libertatea de mişcare pe caream dobândit-o acum câteva dece-nii. Numai graţie ei avem de undealege. N-a fost întotdeauna unlucru de la sine înţeles. Faptul cănu suntem condamnaţi din naş-tere la un destin unic, de ”ouştampilat” cu numele unei naţii -sintagama aparţine scriitoruluiPatapievici - rămâne cadoul celmai de preţ. Asemeni fiului rătă-citor, abia de la distanţă învăţămsă preţuim libertatea la justa ei va-loare. Comparaţia nu e doar o fi-gură de stil din lumea literaturii,ea este, înainte de toate, un modde a progresa, care la nevoie seaplică şi spaţial, de-a lungul şi de-a latul planetei.

4

Poeme dinvolumul„Kartea”

de Ecaterina Negară


Paul Leibovici

Nu demult a fost descoperit laIerusalim,în urma unor cercetăriarheologice, un pătrăţel de argilăcare avea doar 6 centimetri. Ar-gila, înegrită în decursul vremii atrezit un deosebit interes cercetă-torilor.

Descoperitorul, este EilatMazar - cadru didactic al Univer-sităţii din Ierusalim.

Fragmentul de piatră este de 2centimetri pe 3, pe care se află oştanţă de nouă linii cu caracterecuneiforme. Şi dacă această bucă-ţică de pământ ars a aprins imagi-naţia, ar fi deoarece reprezină odovadă a unui document scris dincele mai vechi perioade de timp.Niciodată de-a lungul vremii n-afost desoperit în oraşul „celor treicreinţe sfiinte” un asemeneaobiect.

După asiryologul Wayne Horo-witz ,grafia şi limba utilizată estefără îndoială din sec. XIV-leaJ.Ch.

Până în prezent, cele mai vechidovezi scrise găsite la Ierusalim afost o inscripţie redactată înebraică,într-un alfabet paleo-ebraic, descoperită într-un tunelde alimentare cu apă, o scobiturăcare datează cu 700 de ani înainzede era noastră,din perioada rege-lui Ezechias. Cele şase linii ale in-scripţiei relatează munca destrăpungere a galeriei în care ar-gila a fost descoperită.

Micul fragment de argilă netrimite înapoi cu şase secole. Cesemnificaţie are descoperirea? Nutrebuie să facem prea multe soco-teli pentru a ne da seama că frag-mentul este doar 2% sau 3%dintr-o scriere completă. Din celecâteva iniţiale nu se poate recon-stitui textul. Dar se poate preciza,fără îndoială, că aparţin scriereicuneiforme şi a limbei utilizate înacea epocă. Akkadiana, sugereazăfaptul documentul era o cores-pondenţă de natură diplomatică,un mesaj regal. La mijlocul celuide al doilea mileniu din era noas-

tră, akkadiana, limba semitică ori-ginală din Irakul de sud actul, estelimba vorbită în tot Orientul apro-piat - într-un fel precum englezaeste azi în lumea modernă. Fie-care rege avea câte un scrib careştia să scrie în afara sistemului cu-neiformic ,inventat în jur de 3000de ani de era noastră, în Mesopo-tania.

Fragmentul de argilă a fostdescoperit în cursul săpăturilorexecutate în Ierusalimul de est,între muntele Templului şi Mun-ţii de Măslin la poalele Oraşuluiantic. Dar nu a fost extras într-uncontext arheologic revelator; afost amestecat cu pământul depuscare avea menirea de a sprijiniclădirea înălţată în mai puţin depatru secole, după ce bucata deargilă a fost deja în acel loc.

Nimic din împrejurimea ime-diată unde a fost descoperit miculfragment de argilă nu sugereazănimic în legătură cu cine ar fi au-torul acestei scrieri sau a destina-tarului mesajului.

Pentru a fi mai siguri arheolo-gii şi epigrafistii au continuat săcerceteze şi sub locul găsirii scrie-rii. Cheia desnodământului estedesigur departe de acel loc.

Descoperirea micului fragmentde la Ierusalim a fost ecoul altordescoperiri, mult mai antice, fă-cute în Egipt, la numai 300 de ki-lometri la sud de Cairo.

În jurul anului 1890, câţiva ţă-rani egipteni au descoperit, la El-Amarna (Egiptul de mijloc) o

impresionantă cantitate de tabletede argilă, în majoritatea lor, într-ostare perfectă de păstrare.Aproape 300 de documente aufost descoperite în săpăturile dinoraşul Akhetaton,care a fost o ca-pitală fondată în jurul anului 1350înainte de J.C.pe timpul faraonu-lui Amenophis IV, cunoscut subdenumirea Akhenaton şi fondato-rul culturei efemere Aton.

Dar un lucru neobişnuit înEgipt, documentele descoperitenu au găsit folosinţă heroglifilorlocali nici limbi egiptene; ele aufost con si- derate ca făcând partedin limba akka dia nă, transcisă încuneiformă. Locul a fost exploatatîn mod clandestin de ţărani dinEl-Amarna,presupunându-se cafost biroul de afaceri străine al fa-raonului.Documentele reprezintăo parte din corespondenţa sa di-plomatică; ele sunt în general me-saje adresate suveranilor egiptenide către mici regi ai ţărilor din Ca-naan. Unele sunt a lui Abdi-Hebacare a domnit la Uruhhalim,cualte cuvinte Ierusalim-în jurulanului 1340 î.e.n. El este autorul aşase scrisori de acest fel, adresatefaraonului.

Între 2002 şi 2004, NadavNa'aman, Yuval Goren şi IsraelFinkelstein, arheologi ,au studiatargilele de la El-Amarna, deoarecefragmente din acestea au fost gă-site la Ierusalim. Studiul a dus laconcluzia că ele provin dintr-unmaterial local ,care era realizat laIerusalim.

Fragmentul respectiv a

Cea mai vechescrisoare din

Ierusalim

4


aparţinut deci uneiscrisori adresate

suveranului său egipteandin sec. XIV î.e.n.

Un rege neînsemnat,care ar fi putut fi chiarAbdi-Heba, dar acestlucru nu poate fi stabilitcu exactitate. Locul undea fost găsită fragmentulde argilă nu permite a sestabili cu precizie cine afost autorul scrisorii.Ceea ce e sigur, că e vorbade o copie conservată.

Alte descoperiri dove-desc că e vorba de Ieru-salimul din perioadabronzului (dintre 1600-1200 î.e.n.)

Cu alte cuvinte în par-tea orientală a oraşului,s-a conclus în 1967, afost oraşul regelui David,primul suveran al Israe-lului,desigur în anii1000 î.e.n.

A priori, fragmentulde argilă descoperit, an-terior cu aproape trei se-

cole şi jumătate, duce lapresupunerea că oraşullui David nu pomeneştede această perioadă isto-rică, povestită în vechiulTestament.

În concluzie, se ex-plică aceasta contrazicefaptul că în acea pe-rioadă Ierusalimul a avuto importanţă deosebită.

În fapt, se dovedeştecă regele a scris cores-pondenţa sa de la ElAmarna, cu ajutorulunor scribi care cunoş-teau această limbă. Uniidintre arheologi au ajunsla concluzia, Ierusalimula fost şi în acea epocă în-depărtată o capitală im-portantă din Orientulmijlociu.

Atât regele David, cât şifiul său Solomon au trăit,deci într-un teritoriu vast şinu într-un domeniu limitat.Dar această concluzie nupoate fi reală cercetând doarmicul fragment de argilă.

4

AdrianaGeorgiana Epure

Ce faci când cei dragite uită? Ei bine, nu poţiface decât un singurlucru ... te resemnezi.Resemnarea asta insi-pidă, care te seaca încet -încet pe dinăuntru paresă fie rezolvarea tuturorproblemelor. Fără să puiîntrebări de genul: Dece? Cum? Când? Priete-nul pierdut o dată, epierdut pentru tot-deauna, oricât ai încercasă înnozi legătura dintrevoi. Parcă nu înţelegicum ieri vă spuneaţitotul, vă încredinţaţi se-crete, împărtăşeaţi visurinebune la ore târzii înnoapte şi azi sunteţi doi

oameni, perfect străini,care se privesc în ochi cuneîncredere, fără să ştiţice se ascunde dincolo demasca fiecăruia şi abiareuşiţi să murmuraţi unsimplu “bună”şi să schi-ţaţi un zâmbet mai de-grabă protocolar decâtsincer. Şi pentru o pe-rioadă de timp ai crezutcă ai găsit prietenul per-fect, care te sprijină indi-ferent de situaţie,indiferent de cine inter-vine între voi, şi indife-rent cât ai greşi. Dar peparcurs e posibil să des-coperi că acel „indife-rent” se poate

transforma într-un “pro-babil” ... acel “probabil”care îţi dă senzaţia de ne-siguranţă şi instabilitate.Acea senzaţie ciudatăcare te cuprinde atuncicând în loc să-i vorbeştiprietenului ca şi cum aivorbi cu tine însuţi, îivorbeşti doar pentru aîntreţine relaţiile ami-cale dintre voi. Aceastaeste diferenţa între oprietenie adevărată şiuna superficială; atuncicând vorbeşti cu cel delângă simţi ca şi cum aiprivi direct în sufletultău? Dacă da, bucura-tede prietenia adevărată!

Din punctul meu de ve-dere, prietenia este ooglinda .. în care se re-flectă sentimentele şitrăirile tale într-un modsincer, ca şi cum ţi-aiprivi reflexia... Iar atuncicând oglinda se abu-reşte, ce rămâne defăcut? ...te resemnezi.

Aşa cum văd eu ...


SUFLETULSufletul,un puiet de bradce tinde spre lumină.Când lumina dispare,este atras de întuneric,vestejindu-sedin ce în ce mai mult.Trebuie udat cu lacrimi,îndreptat spre luminăşi curăţatde buruienilecare îl împiedică să crească.Şi, ca orice puiet,îşi va înfige rădăcinileadânc în pământ,dornic să absoarbăgânduri şi lucruri frumoase.Cum, uneori,solul e otrăvit de răutăţi,rădăcinile-i firavese usucă şi se scurtează,obligat fiind să şi le înmulţeascădin nou,şi din nou,până când otravanu-l va mai afecta.

*Trebuie să ne îngrijim sufletul,ca acesta să creascămare şi mândru,nemaiputând fi smulsde nicio furtună.

COPILĂRIACopilăria,rază de lumină a vieţii,luminând întunecata existenţă.Se spune că,atunci când un copil se naşteîngerii zburdă,

atraşi de plânsetul noului-născut.Pe măsură ce creştiaripile lor îţi luminează calea,chiar dacă nu o vezişi apuci pe cea greşită;pe măsură ce creşti,îţi doreşti să o faci mai repede,dar ai să regreţi mai târziu;pe măsură ce creştinimic nu ţi se mai pare ca altă-dată:totul este mai puţin colorat,înţeles altfel,de multe ori şi sumbru.Abia atunci realizezicât de mult îţi lipseşte copilăria.*Poate nu este prea târziusă înţelegi că(pe)trecerea prin viaţăeste un ciclu încă neînţeles:de la copil, la adultşi nu invers.

MAMAMama,parte din noi,simte când o singură lacrimălunecă arzătoare pe obrazul prun-cului ei;doar mama îl înţelege,doar mama îl cunoaşte,oricât am vrea să ne ascundem deea,ne ghiceşte întotdeauna, privindîn sufletvăzând minciunile, răutăţile, curăţându-le apoi cu un sărut.Doar mama,soarele dimineţii,alintă şi ajută,mustrând când o faptă rea a fostsăvârşită.

Dacă mama ar dispărea,nu ar mai fi nici Soare,nici Lună,nici Stele,întregul Univers s-ar stinge,lăsând aprinsă doar o mică lică-rire: SPERANŢA.

ZBORULEste greu să zbori ca să devii cineva.Uneori aripile te dor,fiind obligatsă te opreşti din drum,dar trebuie să te încăpăţânezi,să ignori durerea şi să continui.În calea ta traverseziorizonturi întregi,uneori întunecate,alteori senine pe caretrebuie să le depăşeşti,amintindu-ţi de scopul tău;în calea ta întâlneşti piedici,pe care trebuie să le ocoleşti;în calea ta întâlneşti şi lucruri maibune decât banii:bucuria de a-ţi umplesufletul cu fericire şi cunoştinţele pe care mai apoile vei putea împărtăşi.Alteori, trebuie să te laşipur şi simplu purtat de vânt,uitând de greutăţi.*Indiferent de obstacole,trebuie să vrei să zbori ca să poţiajunge Cineva.

Poeme din volumul de versuri în curs de apariţie

„Cuburi de aer”de George Nicolae Stroia


Teo Cabel

Ana Maria Gîbu ne invită să nebucurăm, alături de ea, de inten-sitatea cu care trăieşte, prin mira-jul poeziei, un adolescent de 15 animinunile vieţii înmugurite din fio-rul sentimentelor. O adolescentădeosebită, pot să spun, cum suntmulţi dintre tinerii liceeni care iu-besc literatura. Nu este o particu-laritate, ci o şansă, faptul că a fostremarcată şi promovată la Buzău,unde a declarat că este „a douacasă” pentru ea.

Câştigătoarea concursului „Arcde suflet peste timp”, organizat deFundaţia Academică „Vasile Voi-culescu”, şi-a lansat, alături deprieteni, Luminiţa Zaharia (cena-clul Lira 21), venită de la Bucu-reşti pentru a o sustine, tatăl său,bunica, scriitori şi oameni de cul-tură buzoieni, pe 23 noiembrie,volumele „Blestemaţii” şi „Re-gala”.

„Blestemaţii” este o carte încare fantasticul devine real, iar

lupta pentru existenţă, ca întot-deauna, are o miză şi nu precupe-ţeşte nici un efort, nici chiar risculjertfei supreme. Eroii sunt rezul-tatul unui experiment eşuat, carevor să li se recunoască dreptul laviaţă. Este interesantă promova-rea ideii de lider. Finalul este con-cluzia că orice lucru pe care îldoreşti şi poţi lupta pentru el seîmplineşte dacă ştii să-ţi foloseşticapacităţile şi să ţi le apreciezi laadevărata valoare.

”Regala”, deşi are o grafică ceaduce chiar de pe copertă cu po-veştile copilăriei, nu este aşa. Îmicer scuze, dar o să mă refer doarla poezia Anei Maria, deşi volu-mul este un tandem realizat cudomnul George Filip, din Canada.Autoarea nu îşi ascunde vârsta, bachiar ne dezvăluie : „am voie încăsă mă joc / de-a v-aţi ascunselea /printre oglinzi // din sala de bal /se aude primul acord // duc / feli-nare aprinse / celor care fabricăumbre”. Tocmai am asistat la tre-cerea în adolescenţă, unde se audeprimul acord al balului (ANO-TIMP PRIN CUVINTE NECI-TITE).

„AZI VREAU SĂ MERG CU EADE MÂNĂ” este dedicată mamei:„când m-ai născut / te-am privit /cu ochii a-ntrebare / ce-seamnămamă / nu ştiam // te-am aşezatîn minte / să-nvăţ ce este zâmbe-tul din zori”; recunoaşterea caprincipiu de maturitate. Sau înpoezia „PRINTRE CUVINTE” :„Port în buzunarul / sub formă deinimă / chipul mamei albind / că-măşi de in în Prut”. În PATĂ DECULOARE, bunica este cea lângăcare sensurile înţelepciunii încep

să îi încolţească şi ei în minte şi însuflet, într-o infuzie frumos miro-sitoare, de toamnă: „Când zarealiberă / a cuprins gutuiul / mă as-cund în norii toamnei / colorezpletele / în ruginiul înfrăţit / cupurpuriul / din obrajii bunicii.”

Sunt poezii la Ana Maria Gîbucare au un loc onorabil oricândîntr-o antologie de versuri a poe-ţilor maturi: „conving noaptea /să facă topless / în amiaza mare /fără protecţie anti ultraviolet / săservească ceai / din stele de mareuscate / pe-o roată de căruciorabandonat” (AUD DUREREAPRIN CRĂPĂTURILE PĂMÂN-TULUI). În PRIMĂVĂRATICĂentuziasmul tinereţii este conta-gios: „iubesc această noapte / pi-tită-n oglinda / dimineţii /stele-mbrăcate în verde / încarcămugurii / cu alb / mâine toţi vorfi // v-o trimit la uşa / inimii // lă-saţi-o deschisă.” Se mai face sim-ţit aici sentimntul subteran alreligiosului. CA ULTIMUL OM

Câştigătoarea concursului„Arc de suflet peste timp”- Buzău 2012

Vârsta fragedă, filonde poezie matură


(chem timpul să ro-dească): „sunt străinaplimbată de dimineaţă /prin noaptea minţii / cuprivirea goală stau / pemiezul neomeniei / ca peun câmp de bătaie /unde nicio fanfară nu-şisalută / comandantul /dacă mă priveşti în ochi/ vei simţi frigul instalat/ ţi-am creat condiţiispeciale/ de plecare //aprind luminile / inte-riorul meu nu te maivrea”, lovitură de graţie.

În ŢIE apare intuireajocului social. Recunoaş-terea măştii ca semn almaturităţii: „(...) învaţă-mă / să adun sub aripaminţii / tăcerea ochilor /care nu plâng // şi să m-ascund / în jocul de arti-ficii”. Jocul de artificiieste feerie, dar pentrumoment dincolo... EU,NEUTRĂ: „Rotaţiile cu-vintelor / crestează tim-pul / într-un scârţâit

asurzitor // (...) în acva-riul meu / rămân ne-utră”. Să fie o imersiuneîn adâncul sufletului, caîncercare de echilibru înfaţa noilor sentimentetrezite de adolescenţă?

CU DRAG PENTRUADAM (în replică, sem-nează Eva) : „e mohorât/ dar atât de frumos / însufletul tău / omule // tutrunchi / izvor / al cren-gilor mele // la chipulmeu înfrunzit / zâmbeşti// lumina ochilor tăi /înfloreşte / pe malul pri-virilor”. Această poezie,generică dragostei pen-tru fiinţa umană, mă-reşte sfera expansiuniisufleteşti a autoarei.Sentimentul sublimului,al intensităţii, al imensi-tăţii, dar şi al tainei înARIPI PENTRU ZBO-RUL SPRE CER (nudorm, dar visez!) : „pemarginea cerului / tăce-rea / mi-a tivit genele”

sau „mâini cu cireşe /nasc armonii / în fiecarefrunză / şuvoaie de timp/ dau năvală // recom-pun simfonia.”(AS-CUND PARTITURILEÎN PĂMÂNT)

Universul poeziei laAna Maria Gîbu, cumspuneam, este în expan-siune, dar şovăiala ine-rentă vârstei o maiîncearcă uneori: „ascultiubirea / când tace / defrică plonjez / în ochii cuferestre închise.”

Antologice sunt şiCHIRIAŞI FĂRĂ CHI-RIE, NEGRO MAGICO:„aprind candela / din că-limară”, FALIMENTULFABRICII DE PRAF:„Mi-am agăţat rochia /de întuneric // Spiralede fum / îngenunchează/ culorile pădurii // pringeamurile iernii / cresczile împletite / cu umbrede oameni //... arunc ră-tăcirea / între deal şi râu

/ în ultima flacără / dinochii tăi”; „(...) strigăteledin pustia bărcilor /amestecate printre / gea-mandurile umane /opresc timpul...”(PO-VESTEA FETEI CU CO-LIER).

Adolescenta „legată ladetectorul de armonii”,ştie că „dimineţile se tre-zesc / în recital de alba-troşi” (ÎNTRE DOUĂLUMI).

Ana Maria Gîbu estepoetă la 15 ani. Felicitări!Drumul este deschisdoar celui care l-a găsit,apoi se fac primii paşi.Acestea sunt însă stadiidepăşite în situaţia defaţă. Maturitatea este unexamen pe care o să-ldea mai devreme, pentrucă literatura i-a trasatdeja o hartă cu multe co-mori şi, în căutarea lor,va vedea cât poate demult.

nervoase dictate de anumite tensiuni bilogice, iar învarianta completă a viziunii creştine de „Om ca în-treg”, vom găsi sentimente precum bucuria, triste-ţea, durerea, iubirea, mila şi altele ce contureazăcomportamental plânsul. Mi se pare mult maiaproape de adevăr, varianta a doua ce operează cunoţiuni despre realităţi necuantificabile, dar cauzalesenţiale pentru cunoaşterea gheizerului vieţiiumane.

Simţirea mişcărilor imperceptibile ale vieţii poatenaşte certitudini ce ne pot satisface setea de cunoaş-tere mai mult decât raţiunea rece ce pune în ecuaţiedoar tendinţele de conceptualizare a realităţilor.

Lumea artelor are ca motor existenţial inspiraţia,frumosul şi armoniosul fiind conturate prin operecutremurătoare în natura umană. Ce ar fi un poetfără inspiraţie? Nu ar fi poet! Putem spune despreun poet adevărat că are o simţire înaltă, materiali-zată printr-o comunicare fină cu muzica sferelor.

Ariile celeste produc ecouri ce se transformă în cu-vinte, versuri, strofe şi într-un final, poezii. Rima şiritmul crează un tot ce exprimă armonia unor esenţedesprinse din Adevăr. O strofă dintr-o poezie pro-prie, poate să exprime mai mult decât formulările demai sus, las pe domniile voastre să judece acest faptde care eu sunt deplin încredinţat.

Nu pot să cred nimic dacă nu simt,Căci de sofisme plină este lumea,Iar mintea mea e un culoar prea strâmt,Ca să primesc prin ea Lumina.Vorbind de Lumină ca sinonim în această expri-

mare poetică cu Adevărul unic, putem afirma călumea creştină, deţinătoare a Evangheliei şi a Tradi-ţiei, s-a consolidat prin revelaţie şi nu prin cunoaş-tere ştiinţifică. Mai presus de experiment şimatematica cuantificatoare aferentă acestuia, putemspune că revelaţia este precum o scînteie de luminăîn întuneric, omul percepând mişcări pe care fărăaceasta nu le-ar vedea. Deschiderea acestor uşi cătrelumea nevăzută fiind un act de voinţă divină, în faţacăreia orice teorie ştiinţifică eşuează.

(Va urma...)

Mecanica VieţiiUrmare din pagina 19


Loredana Ionaş

Prof. univ. dr. IoanŢepelea a fost omagiatmiercuri, 31 octombrie,la Cercul Militar dinOradea, în cadrul uneiactivităţi comemorative,intitulată „Ioan Ţepelea1949-2012", organizatăde familia regretatuluiom de cultură. Invitaţispeciali la eveniment aufost poeţii Jean Poncet,din Marsilia, Franţa, şiHoria Bădescu, din Cluj.Moderator a fostcol.(rez) Dan Poinar,care a fost prieten al poe-tului.

Dan Poinar a evocatperioada în care Ioan Ţe-pelea, în calitate de şef alCercului Militar, a gene-rat o serie de manifestăriculturale care au pusOradea pe harta celormai importante oraşedin ţară şi străinătate,din punct de vedere alpoeziei şi al cărţii. Invitatspecial la eveniment,poetul francez Jean Pon-cet a vorbit despre rela-ţia de suflet ce s-a creatde-alungul timpuluiîntre el şi poetul Ioan Ţe-pelea, şi că revenindacum, pe meleaguri bi-horene, îi simte acut ab-senţa. „Pentru mine,Ioan a fost o persoanăspecială, un poet extra-ordinar, care a încurajatşi susţinut foarte mulţipoeţi publicându-i îneditura sa, a fost cel carea organizat, de-alungulanilor, Salonul Interna-ţional al Publicaţiilor Li-terare, un prilej deosebitpentru poeţii care ve-neau la Oradea, din dife-rite locuri, să secunoască, să schimbeidei şi chiar să se împrie-

tenească", a spus JeanPoncet.

În semn de omagiupentru marele om decultură, poetul francez aeditat o broşură, intitu-lată „Ioan Ţepelea 1949-2012”, care conţinegânduri ale lui Jean Pon-cet, Valeriu Stancu, Jac-ques Lovichi, o poezie alui Horia Bădescu, dedi-cată lui Ioan Ţepelea,când a auzit de moartealui, precum şi poezii alelui Ioan Ţepelea traduseîn limba franceză deJean Poncet. „Când amaflat despre dispariţia luiIoan, mi-am dat seamacă trebuie să facem cevamai mult decât am făcutpână în prezent pentruel. Aşa că am hotărât şiam reuşit să scoatemaceastă mică broşură,într-un tiraj de 600 deexemplare. Nu seamănăcu o carte, dar e publi-cată de o Casă de editurăprestigioasă din Franţa,

veche de peste 30 deani", a mai spus JeanPoncet.

Şi poetul Horia Bă-descu din Cluj a evocatmemoria celui dispărut,amintind că l-a cunoscutla Paris, pe când era di-rector al Centrului Cul-tural Român din capitalaFranţei, după care dru-murile lor s-au intersec-tat de mai multe ori atâtîn România, cât şi înFranţa şi în Belgia. „Ioana fost nu doar un foartebun poet, ci şi un om de-osebit, care a făcut maimult pentru ceilalţi decâtpentru sine, care a ajutat

poezia românească să sereprezinte în lume", amenţionat Horia Bă-descu.

Nelipsit de la eveni-ment, poetul Ioan Mol-dovan, directorulRevistei Familia, a spuscă Oradea nu mai eaceeaşi fără Ioan Ţepe-lea, şi că prin dispariţialui, oraşul a rămas „vă-duvit de câteva pulsiuniculturale extraordinare”.În continuare, poeţiiJean Poncet şi Horia Bă-descu au oferit celor pre-zenţi un scurt recital înfranceză şi română dinpoezia lui Ioan Ţepelea,după care a urmat o pro-iecţie de fotografii dinprodigioasa activitateculturală a acestuia.Apoi, şase eleve din clasaa XI-a A, de la ColegiulNaţional „Iosif Vulcan”,au recitat în română, en-gleză şi franceză din poe-ziile lui Ioan Ţepelea,precum şi o poezie a luiHoria Bădescu dedicatăacestuia.

La eveniment a fostprezentă familia regreta-tului om de cultură, ală-turi de toţi cei care l-auiubit şi apreciat de-alun-gul vieţii. Ioan Ţepelea aplecat spre veşnicie anulacesta, pe 26 martie. Amurit răpus de boală, ladoar 62 de ani. Pe 3 iuniear fi împlinit 63 de ani.

Poetul şi istoriculIoan Ţepelea afost omagiat


Ion Iancu Vale

Anul acesta, la XIV-aaniversare, Luna Interna-ţională a Bibliotecilor Şco-lare poartă sloganul „SchoolLibrary: a Key to the Past,Present & Future (Biblio-teca Şcolară: Cheia cătretrecut, prezent şi viitor).

La iniţiativa Casei Cor-pului Didactic Dâmboviţa,prin bibliotecarul ManuelaDragoş, această manifes-tare a fost marcată la nive-lul judeţului nostruîncepând cu anul 2007,când a fost sărbătorităprima ediţie. În tot acesttimp în unităţile şcolare s-au desfăşurat activităţi spe-cifice dedicate susţinerii şipromovării bibliotecii şi arolului ei în dezvoltareagustului pentru lectură aelevilor.

Casa Corpului DidacticDâmboviţa a încheiat săr-bătorirea Lunii Internaţio-nale a Bibliotecilor Şcolare,marţi, 30 octombrie,printr-o manifestare amplăla care au luat parte biblio-tecari şcolari şi profesori detoatre specialităţile, atâtdin judeţ cât şi cadre didac-tice din Bucureşti.

În deschiderea manifes-tării, doamna profesor Au-rora Solomon, directorulCasei Corpului DidacticDâmboviţa şi ManuelaDragoş, bibliotecar auadresat celor prezenţi me-saje de întâmpinare. Auprezentat scurte alocuţiunişi bibliotecari ai BiblioteciiJudeţene „Ion Heliade Ră-dulescu” Dâmboviţa: Pave-lica Pârvulescu şi FlorinPârvulescu.

Prima parte a manifes-tării a debutat cu un pro-gram artistic prezentat deelevii unităţilor şcolare dinFieni: Şcoala Gimnazială

„Diaconu Coresi” şi LiceulTehnologic „Aurel Rainu”,îndrumaţi de profesor Au-rora Solomon şi bibliotecarMaria Dinu.

Elevii au fost recompen-saţi cu diplome şi premiioferite de Casa CorpuluiDidactic Dâmboviţa.

A doua parte a progra-mului a cuprins sesiuneade comunicări şi referate cutema: „Rolul bibliotecii

şcolare în dezvoltarea inte-lectuală a elevilor prin cola-borarea dintre bibliotecarşi profesor”. Au fost pre-zentate experienţe de bunăpractică, rodul unor pro-iecte locale şi naţionale cevizează colaborarea dintrebibliotecarii şcolari şi ca-drele didactice.

La finalul activităţii,doamna director a CaseiCorpului Didactic Dâmbo-

viţa, profesor Aurora Solo-mon, a oferit bibliotecarilorşcolari diplome aniversarepentru „dăruirea şi price-perea de a face din biblio-teca şcolară un spaţiu almirabilei întâlniri cu uni-versul cărţilor”.

Octombrie - Luna Internaţională a BibliotecilorŞcolare, a IV-a ediţie la C.C.D. Dâmboviţa

Activităţi ale bibliotecilor şcolare

În luna octombrie, bibliotecarii şcolariîn colaborare cu profesorii si elevii au ce-lebrat Luna Internaţională BibliotecilorŞcolare prin numeroase activităţi, avânddrept scop promovarea lecturii, a cărţii şibibliotecii. Au fost derulate, la nivelulşcolii, proiecte şi activităţi de o mare di-versitate, după cum urmează:

- Şcoala Gimnazială Nr. 1 Moreni, bi-bliotecar Şerban Carolina: „O lume depoveste” (prezentarea lumii minunate acărţilor, prezentarea C.D.I şi utilitatea lui,expoziţie de carte, vizionare unor poveştidin literatura română); „Scriitorul – pro-fesor” (invitat profesorul scriitor IonStoica, discuţii cu elevii despre meseriade scriitor);

- Şcoala Gimnazială „Prof. Paul Bă-nică” Târgovişte, bibliotecar SăvulescuCătălina: prezentări de carte; prezentareabibliotecii elevilor din clasele pregătitoareşi celor din clasele I; Întâlnire cu scriitorulGrigore Grigore în cadrul lansării de carte„Pinocchio” în versuri şi cu ilustraţii;

- Şcoala Gimnazială Nr. 4 Moreni, bi-bliotecar Iosif Florica: Vizite la bibliotecăde către elevii claselor I (prezentarea lo-caţiei, a fondului de carte); „Puterea cu-vântului – iniţiere în folosireadicţionarului”;

- Şcoala Gimnazială „Iosif Gabrea”Văleni Dâmboviţa, bibliotecar LazărOana: „Trecut şi prezent, rezultă viitor” –dezbatere; „Tinere condeie” – activitatede creaţii literare (poezii şi compuneripentru revista şcolii);

- Şcoala Gimnazială „Buică Ionescu”

Glodeni, bibliotecar Vîrjoghe Sorina: vi-zionarea unor ecranizări după cărţile dinprograma şcolară; realizarea manuală acopertelor cărţilor citite; amenajarea uneiexpoziţii de carte şi desene cu personajedin poveştile citite; vizitarea biblioteciişcolare de către elevii claselor I şi a II-a;recondiţionarea unor cărţi;

- Colegiul Naţional „Nicolae Titu-lescu” Pucioasa, bibliotecar CăpruciuVera: „Biblioteca vă aparţine!” (prezenta-rea bibliotecii elevilor claselor a IX-a,dezbateri cu privire la importanţa lecturiiîn educaţia elevilor, discuţii pe margineacărţilor Mara de Ioan Slavici şi Căpitan la15 ani de Jules Verne);

- Colegiul Economic „Ion Ghica” Târ-govişte, bibliotecar Dumitra Mihaela: Sin-cretismul artelor - exerciţiu de cre a- tivitate” (creativitatea ca o predispoziţie dea crea în opinia lui Sillamy, observare şirăspunsuri cu privire la „Portretul femeiinecunoscute”şi „Portretul bărbatului ne-cunoscut”, exerciţiu de creativitate dupăcerinţa: „Imaginându-vă ca tabloul repre-zintă povestea celor două personaje”, vi-zionarea filmului „Felix şi Otilia”,propunerea citirii romanului „Enigma Oti-liei” de George Călinescu”); „O scrisoarepierdută” de I.L.Caragiale (dramatizare,vizionări de teatru şi film); „Să scriem îm-preună o poveste” (concurs, scrierea unuitext pornind de la 2-3 cuvinte care au oanumită valoare, atribuită de elevi, gân-dindu-se la o carte/ poveste sau personaj,punerea în scenă a cele mai apreciate po-veşti, recomandări de lectură pe tema res-pectivă, opinii despre activitate, temaabordată si exemple de activităţi care s-arputea desfăşura pe aceeaşi temă).

Manuela-Elena Dragoş

Cărţi noi în bibliotecarevistei Climate literare


anul 6 la mulŢi ani! fondată: mai 2007 - …climate.literare.ro/arhiva/60.pdf · anul 6 noiembrie...

Documents