Anilina este o substanță lichidă incoloră, puțin uleioasă cu un miros dulceag, care devine în

contact cu aerul brun-deschis. El este format dintr-un inel de benzol la care se leagă de o grupare

aminică (–NH2) formându-se o legătură aromatică. Efectul alcalin al anilinei este redus de efectul

mezomer.

Anilina a fost obținută pentru prima oară în 1826 de Otto Unverdorben prin distalarea în mediu

alcalin a indigoului, din care a fost produs o vopsea albastră, de unde provine și numele de ulei

albastru.

Anilina este o substanță toxică care produce hemoliză, se presupune că ar fi și cancerigen.

Anilinele, au punctele de fierbere mai joase decât restul, datorită imposibilității de a crea legături

de hidrogen puternice. Tot de aceea solubilitatea lor în apă este redusă, deși se dizolvă în solvenți

organici. Aceste amine sunt toxice și sunt foarte ușor absorbite prin piele.

Principalele metode industriale de preparare ale anilinei sunt:

•reducerea nitrobenzenului cu hidrogen obtinut din reactia acidului clorhidridric cu metalele,

folosindu-se catalizator de cupru

•alchilarea amoniacului cu derivati halogenati

•reducerea nitribenzenului cu pilitura de fier

Anilina este cel mai important termen al seriei. Ea se folosește ca materie primă pentru

industria coloranților, a medicamentelor și a detergenților. Anilina se utilizeaza la fabricarea de

coloranti; negrul de anilina este unul dintre cei mai buni coloranti negri pentru fibre. Din anilina

se fabrica cca. 40 de coloranti de larga circulatie. Numeroase medicamente din clasa

sulfamidelor se prepara folosind anilina si derivati ai ei ca materie prima. Condensarea anilinei cu

acetona conduce la unul din cei mai utilizati antioxidanti, fabricat in tara printr-un proces

original.

Anilina mai este folosita la fabricarea acceleratorilor de vulcanizare si a unor materiale plastice.

Derivatul ei acetilat, acetanilida, numita si antifebrina are proprietati antipiretice.