anexa omect 6296 ist min[1].doc

Anexa la O.M.E.C.T. nr._6296_/_17.XII.2008_. privind aprobarea programei colare pentru diciplina op ională" Istoria minorităţilor naţionale din România"

1

MINISTERUL EDUCAŢ IE I , CERCETĂRI I Ş I T INERETULUI

Istoria minorităţilor naţionale din România

curs opţional

clasa a X-a

Aprobat prin O.M.E.C.T. nr._6296_/_17.XII.2008_

Bucureşti, 2008


2

Notă de prezentare

Cursul opţional "Istoria minorităţilor naţionale din România1" se adresează elevilor din

clasa a X-a, având drept scop familiarizarea acestora cu istoria şi tradiţiile comunităţilor de altă

etnie care locuiesc pe teritoriul României. Planurile-cadru de învăţământ pentru clasa a X-a,

aprobate prin OMECT nr. 5723/ 23.12.2003, alocă prin curriculumul la decizia şcolii un număr de

ore necesare pentru susţinerea unor nevoi şi interese specifice de învăţare ale elevilor din ciclul

inferior al liceului.

Pornind de la constatarea că multiculturalitatea a devenit o marcă a unei societăţi

democratice, programa doreşte să contribuie la stimularea interesului elevilor pentru domeniul

istoriei. Chiar dacă disciplina istorie asigură, prin prevederile curriculare în vigoare, o

reprezentare echilibrată a istoriei acestui spaţiu în raport cu evoluţiile pe arii mai mari (europene

şi globale), totuşi nu toată complexitatea culturală a României este reprezentată. La aceasta se

adaugă şi faptul că obiectivele sistemului educaţional românesc solicită şi adecvarea acestuia la

două mari axe: relevanţa formării pentru piaţa muncii, respectiv, asigurarea educaţiei pentru o

cetăţenie democratică. Generaţia tânără va fi confruntată cu o piaţă a muncii foarte dinamică şi

care va implica, printre altele, o mobilitate spaţială (sistemul educaţional nu mai poate forma o

forţă de muncă adecvată doar cerinţelor pieţii din România), dar şi capacitatea de a se integra în

colective care prin forţa lucrurilor sunt compuse din persoane cu tradiţii culturale foarte diferite.

Competenţa legată de înţelegerea diversităţii culturale şi valorificarea contribuţiei fiecărei

comunităţi culturale la un orizont spiritual comun este, din această perspectivă, o funcţie directă a

calificării forţei de muncă. Totodată, această programă permite suplimentarea oportunităţilor de

învăţare care să contribuie la atingerea competenţelor stabilite pentru clasele de liceu.

Există şi un element recuperatoriu al acestei programe. Pe de o parte, disciplina „Istoria şi

tradiţiile minorităţii” se predă la clasele a VI-a – a VII-a, dar numai acolo unde numărul de elevi

este suficient de mare pentru a se organiza clase cu predare în limba minorităţilor sau unde se

predă, la solicitarea unui număr suficient de părinţi, limba respectivei minorităţi naţionale; există

situaţii în care unele minorităţi mici şi dispersate (sau aflate cu precădere în mediul rural, aflat în

1 Propunerea a apărut în urma unui şir mai lung de proiecte dedicate istoriei minorităţilor na ionale din România, majoritatea coordonate de către Project on Ethnic Relations Romania în colaborare cu MECT şi cu participarea Departamentului pentru Relaţii Interetnice al Guvernului României. În egală măsură, programa este şi rezultatul contextului educaţional actual, marcat de un accent special al ariei Om şi societate pe dimensiunea civică şi pe competenţele de nivel ridicat (gândirea critică, multiperspectivitatea etc.). Elementele de conţinut au fost sistematizate cu ocazia întâlnirii de la Daneş, iulie 2008 şi exprimă consensul participanţilor în legătură cu această componentă a programei.


3

scădere continuă de populaţie şcolară) nu au posibilitatea de a studia această disciplină. Pentru

elevii aparţinând acestor minorităţi este o modalitate de a recupera o dimensiune fundamentală a

propriei lor moşteniri culturale.

Pe de altă parte, dimensiunea recuperatorie are în vedere şi un alt element. O analiză sine

ira et studio a programelor de istorie şi tradiţii a minorităţilor arată că unele dintre acestea au un

pronunţat caracter de istorie evenimenţială; aspectele legate de tradiţii şi contribuţie culturală

sunt, pentru a folosi un eufemism, mai degrabă marginale. Adesea, disciplina devine mai degrabă

o istorie compusă din istoria românilor şi cea a statului care reprezintă constructul de drept

internaţional care reprezintă etnia respectivă. Situaţia este relativ similară şi în cazul cursului

general de istorie – în afara unui număr limitat de teme, iar acestea dedicate doar unor minorităţi,

diversitatea etnică şi culturală ce caracterizează istoria şi spaţiul românesc este trecută în regim

secund. Elementul fundamental, cel al coexistenţei mai mult sau mai puţin paşnice, mai mult sau

mai puţin colaborative, rămâne în regim secund. Dimpotrivă, această programă s-a construit pe

principiul coexistenţei, al interacţiunii constante dintre minorităţi şi majoritate. Această

coexistenţă a marcat profund identitatea românească, de la primele structuri urbane la avangarda

artistică a secolului al XX-lea. Alte principii care stau la baza acestei programe sunt

multiperspectivitatea şi interculturalitatea. Cele două principii sunt complementare, căci implică

acceptarea şi asumarea unor puncte de vedere diferite asupra unor evenimente comune şi care

sunt interpretate în concordanţă cu propriul bagaj cultural şi istoric.

Aceste principii pot fi regăsite ca piloni ai educaţiei istorice contemporane atât în

documente româneşti de politică educaţională, cât şi în documente europene. Pentru a da doar

câteva exemple, ne referim la OMECT nr. 1528/18.07.2007 cu privire la diversitate, Carta albă

asupra dialogului intercultural (mai 2008, pct. 160), Recomandarea Consiliului Europei cu privire

la predarea istoriei (Recomandarea 15/2001).

Structura programei

Programa şcolară are următoarea structură:

• nota de prezentare care identifică locul acestui curs opţional în ansamblul planurilor cadru de

învăţământ;

• competenţele specifice şi conţinuturile asociate acestora propun elemente specifice derivate

din caracteristicile traseelor educaţionale care includ istoria ca domeniu de studiu în clasele a

IX-a şi a X-a; aceste componente au ca reper şi programele şcolare pentru disciplina Istoria şi

tradiţiile minorităţii (clasele a VI-a – a VII-a);


4

• valorile şi atitudinile, finalităţi de natură axiologică, urmărite prin studiul istoriei pe durata

învăţământului liceal;

• sugestiile metodologice, elaborate pentru a orienta proiectarea demersului didactic adecvat

competenţelor, valorilor şi atitudinilor prevăzute de programele şcolare.

Programa cuprinde competenţe specifice care sunt apropiate de cele incluse în programele

cursului general şi se subsumează competenţelor generale prevăzute pentru această etapă de

şcolaritate.

Conţinuturile sunt organizate tematic şi se află în legătură explicită cu patru dintre domeniile

de conţinut incluse în programa cursului general: Popoare şi spaţii, Oamenii, societatea şi lumea

ideilor, Statul şi politica, Religia şi viaţa religioasă. O caracteristică a conţinuturilor incluse în

programă este caracterul lor generativ: ele nu vizează o minoritate sau un grup de minorităţi, ci se

referă la problemele comune, în sensul problematicii relaţiilor dintre minorităţi şi majoritate, la

problemele identitare. Analiza elementelor care constituie identitatea politică şi culturală a

minorităţilor din România constituie un element care contribuie la înţelegerea, asumarea şi

valorizarea pozitivă a diversităţii culturale româneşti. În ceea ce priveşte conţinuturile, profesorii

vor putea opta asupra nivelului de specificare a problemelor abordate în funcţie de criterii care ţin

de nevoile şi interesele elevilor, dar şi de resurse sau de localizarea geografică a şcolilor în care

predau. Ceea ce trebuie să aibă în vedere profesorul este să ofere ocazii pentru ca elevii să

cunoască toate grupurile etnice care trăiesc în România.

Dimensiunea cronologică va fi „recuperată” prin intermediul proiectării didactice, avându-se

în vedere că o serie de aspecte sunt abordate sincronic, pentru a oferi posibilitatea de a analiza

modul în care au interacţionat minorităţile cu majoritatea şi cu alte minorităţi.

Valori şi atitudini • Formarea imaginii de sine, a sentimentului de apartenenţă la un spaţiu cultural

• Deschiderea spre celălalt, interesul pentru împărtăşirea valorilor proprii

• Stimularea interesului pentru valorile de patrimoniu


5

Competenţe specifice Conţinuturi

1. Formarea unor reprezentări culturale

despre spaţii şi epoci istorice diferite

2. Plasarea evenimentelor şi proceselor

istorice în contexte istorice şi cronologice

mai largi (românesc, european sau

universal)

3. Realizarea unei investigaţii asupra unui

subiect de istorie locală

4. Descoperirea în diverse surse a

elementelor care formează identitatea de

sine, a unui grup etnic, cultural, social,

politic

Popoare şi spaţii

- originea şi aşezarea minorităţilor naţionale

pe teritoriul actual a României (momentul

şi traseele de deplasare, migraţii interne)

- elemente identitare (tradiţii legate de

scurgerea timpului, de activităţile

economice, de viaţa familială)

- relaţia cu spaţiul, percepţii asupra spaţiului

(relaţia dintre informaţia academică şi

tradiţia vernaculară şi literatura cu privire

la originea, deplasarea şi sosirea minorităţii

naţionale pe teritoriul românesc)

5. Exprimarea unei opinii în limbajul

adecvat istoriei utilizând termeni specifici

din istoria minorităţilor

6. Recunoaşterea şi acceptarea

perspectivelor multiple asupra faptelor şi

proceselor istorice

7. Aprecierea valorilor trecutului prin

raportarea la actualitate

8. Analiza diversităţii sociale, culturale şi

de civilizaţie exprimată în surse istorice

diferite

9. Recunoaşterea particularităţilor culturale

ale mediului în care trăiesc

10. Integrarea informaţiilor obţinute în

medii nonformale de învăţare în analiza

elementelor de istorie, cultură şi civilizaţie

Oamenii, societatea şi lumea ideilor

- contribuţia la patrimoniul comun (instituţii

şi personalităţi, opere literare şi artistice,

monumente şi locuri reprezentative)

- viaţa cotidiană (activităţi economice,

structura familială şi comunitară, relaţiile

de gen, jocuri şi sărbători ale copiilor,

portul popular)

- percepţii şi stereotipuri reciproce (geneza

stereotipurilor şi a auto-stereotipurilor,

evoluţia în timp a acestora, suportul literar,

artistic şi politic al acestora)

- interferenţe culturale

- evoluţia relaţiilor dintre minorităţile

naţionale şi relaţiile acestora cu românii (în

evoluţie cronologică, pe epoci istorice)


6

5. Exprimarea unei opinii în limbajul

adecvat istoriei utilizând termeni specifici

din istoria minorităţilor

6. Recunoaşterea şi acceptarea

perspectivelor multiple asupra faptelor şi

proceselor istorice

11. Identificarea aspectelor trecutului care pot

contribui la înţelegerea prezentului

12. Recunoaşterea continuităţii, schimbării

şi a cauzalităţii în evoluţia socială

Statul şi politica

- istoria minorităţilor naţionale (în evoluţie

cronologică2)

- evoluţia cadrului normativ cu privire la

minorităţi (statute sociale şi politice,

legislaţia cu privire la minorităţi şi

definirea acestora3)

- forme de organizare instituţională ale

minorităţilor (în plan local şi naţional,

asociaţii culturale şi politice, legături cu

statul de origine al etniei respective)

13. Analiza factorilor politici, sociali,

economici, culturali care alcătuiesc

imaginea unei societăţi

14. Exprimarea opiniilor faţă de opere

culturale folosind tehnici diverse de

comunicare

10. Integrarea informaţiilor obţinute în

medii non-formale de învăţare în analiza

elementelor de istorie, cultură şi civilizaţie

Religia şi viaţa religioasă

- religii şi instituţii de cult (istoria organizării

religioase, monumente de cult

reprezentative)

- confesiune şi cultură religioasă (rolul

instituţiilor religioase în cultura şi viaţa

politică a minorităţii)

Sugestii metodologice

Programa propune o abordare care continuă – cu modificările impuse de palierul de

şcolaritate şi de parcursul studierii istoriei în învăţământul preuniversitar – demersurile iniţiate

prin programele de Istoria şi tradiţiile minorităţilor, dar şi organizarea tematică a noilor programe

şcolare pentru liceu. Dimensiunea interculturală presupune acceptarea multiperspectivităţii – un

eveniment este resimţit, perceput şi ca atare memorat diferit de către actorii participanţi la acesta

sau de către cei care îl rememorează. Prin urmare, accentul poate fi pus pe abordările care să

2 Trimiterile la istoria statului de origine al etniei respective sunt justificate, dar în limitele în care acestea constituie un cadru general explicativ şi contribuie la încadrarea fenomenelor şi evenimentelor analizate în contexte mai largi. 3 Reamintim faptul că sensurile moderne atribuite conceptelor de naţiune şi minoritate sunt departe de sensurile atribuite acestor termeni în, să spunem, evul mediu.


7

utilizeze multiperspectivitatea ca instrument de investigaţie. Totodată, demersurile familiare de la

disciplina Educaţie/Cultură civică pot fi utilizate în proiectarea activităţilor de la clasă.

Dimensiunea comparativă a istoriei, facilitată de programă este un alt aspect care trebuie să

stea în atenţia profesorilor. Aceştia pot propune demersuri de învăţare bazate pe cercetare,

încurajând elevii să folosească o diversitate de surse, să utilizeze mărturii contemporane, să

formuleze opinii şi să le argumenteze, să valorifice experienţele personale în procesul de învăţare

(trecutul familiei şi al comunităţii, vizitele la locuri istorice etc.).

Utilizarea surselor istorice în predarea istoriei trebuie să se afle permanent în atenţia

profesorului. Formarea competenţelor legate de analiza surselor istorice este un obiectiv de

predare important pentru că valoarea surselor pentru interpretarea istorică este foarte diferită, iar

instrumentele de analiză ale diferitelor surse sunt foarte diverse. Conceptul cheie care trebuie să

stea în atenţia profesorului este cel de multiperspectivitate, însemnând ”un mod de a gândi, a

selecta, a examina şi a utiliza dovezi provenind din diferite surse pentru a lămuri complexitatea

unei situaţii şi pentru a descoperi ceea ce s-a întâmplat şi de ce”. Un demers didactic focalizat pe

înţelegerea multiperspectivităţii înseamnă a ajuta elevii să exerseze modalităţi de analiză a

faptelor/proceselor istorice pentru a înţelege ceea ce s-a întâmplat în trecut şi de ce. Activităţile

propuse trebuie să contribuie la înlăturarea stereotipurilor, a discriminării şi a automatismelor de

gândire, precum şi la cultivarea spiritului tolerant şi a respectului pentru diversitate.

În aplicarea programei profesorii ar trebui să aibă în vedere mai multe paliere.

a. Proiectarea didactică:

- accentuarea dimensiunii transdisciplinare: având o puternică orientare spre dimensiunile

culturală şi socială, cursul opţional permite integrarea de cunoştinţe din zona geografiei, a

educaţiei pentru o cetăţenie democratică, educaţie mass-media, dar şi a celor din ariile

curriculare Limbă şi comunicare şi Arte;

- accentuarea demersurilor care dezvoltă gândirea critică şi înţelegerea valorilor comune:

analiza surselor istorice şi literare care prezintă puncte de vedere diferite despre acelaşi

eveniment, analiza şi evaluarea semnificaţiei date aceluiaşi eveniment sau fenomen

istoric;

- integrarea informaţiilor obţinute în medii non-formale de învăţare în analiza elementelor

de istorie, cultură şi civilizaţie, care se poate realiza prin parteneriate la nivel local şi între

localităţi;

- utilizarea noilor tehnologii de comunicare şi informaţie (TIC), fie pentru a căuta şi

organiza informaţii (site-uri care permit social networking), dar şi pentru a încuraja

dezvoltarea proiectelor comune.


8

b. La nivelul activităţilor şi al situaţiilor de învăţare sugerăm abordări care să dezvolate

învăţările anterioare ale elevilor, să le deschidă interesul pentru acest domeniu de cunoaştere, dar

şi să valorifice experienţele din mediile nonformale de învăţare. Fiind o disciplină în regim de

opţional, abordările pot fi mult mai flexibile, elementul central reprezentându-l raportarea

cunoştinţelor transmise la experienţa personală a elevilor. Activităţile se pot baza pe:

- analiza informaţiilor apărute în mass-media centrale şi locale (modul în care sunt

prezentate informaţiile despre minorităţi, analiza stereotipurilor şi a auto-stereotipurilor);

- utilizarea textelor literare şi folclorice (analiza modului în care epoci istorice sunt

reflectate în literatura autorilor români şi a celor de altă limbă sau etnie) şi însuşirea unor

elemente de vocabular aparţinând limbilor minorităţilor studiate;

- vizite în muzee şi la colecţii particulare, dar şi la monumente care reflectă cultura

minorităţilor dintr-o regiune sau alta (de la localităţi care păstrează, de exemplu, elemente

de arhitectură tradiţională, la monumente dedicate unor evenimente semnificative din

istoria minorităţilor), excursii tematice.

În ceea ce priveşte activităţile la clasă, accentul ar trebui să cadă tot pe dimensiunea comparativă.

Posibile demersuri sunt legate de:

- activităţi pe grupe (jocul de rol bazat pe analiza deciziilor luate în momente speciale,

simulări de negocieri);

- activităţi de proiect (finalizate cu realizarea de mape tematice, postere, fotomontaje,

organizarea de expoziţii pe teme date, identificarea de surse online).

c. Domeniul evaluării: O eficienţă sporită a învăţării poate fi asigurată prin diversificarea

tipurilor de evaluare aplicate în procesul didactic. Este recomandabil ca profesorii să folosească în

mod adecvat scopurilor educaţionale toate tipurile de evaluare: iniţială, continuă şi sumativă. De

asemenea, pentru a motiva elevii, se vor folosi metode şi instrumente complementare de evaluare:

observarea sistematică a comportamentului elevilor, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea pe bază de

proiecte sau pe baza participării la desfăşurarea unor acţiuni în afara şcolii (de la pregătirea unor

vizite la muzee la iniţiative sociale în plan local).

anexa omect 6296 ist min[1].doc

Documents