anatomie - scheletul

7/16/2019 Anatomie - Scheletul

1/38

I Scheletul capului

Scheletul capului se compune din 22 de oase. Si se subimparte in:

A. Neurocraniu(scheletul cerebral)

B. Viscerocraniu (scheletul facial).


2/38

Fig.1 Scheletul capului

A. NeurocraniulAcesta este partea care este responsabila de dapostirea encefalului. Compus din 8 oase: osul

frontal, osul etmoid, osul sfenoid, osul occipital, 2 oase temporale si 2 oase parietale.Are forma ovoida, diametru mare, orientat anteroposterior si este impartit printr-un plan care

trece prin glabela osului frontal si prin proturberenta externa a osului occipital. Datorita acestui

plan, neurocraniul se imparte in calota craniana si baza craniului. Cea din urma (bazacraniului) are o forma neregulata, cu proeminente si depresiuni, si poseda gauri si fisuri prin care

patrund si ies din creiere, cele 12 perechi de nervi cranieni, precum si numeroase vase de sange

(artere si vene), care sunt implicate in irigarea structurii creierului.

Baza craniului prezinta doua fete:

- o fata exocraniana care intra in contact cu masa creierului;- o fata endocraniana care intra in contact cu tegumentul din zona capului, fie alte structuri moi

din zona aceasta.

1. Osul frontal os nepereche si prezinta doua parti:

Partea verticala prezinta o fata exocraniana ce intra in contact cu tegumentul capului si o

fata endocraniana care intra in contact cu masa nervoasa a emisferei cerebrale. Iar la nivelul fetei

exocraniene, deasupra orbitelor se gasesc doua proeminente arcuate numite arcadele

sprancenoase. In potiunea mediana dintre arcade se situeazaglabela (tot o proeminenta) si cu odispunere mai superioara, in dreptul arcadelor, se gasesctuberozitatiile frontale.

Fig.2 Osul frontal

Partea orizontala are o dispunere perpendiculara fata de partea verticala a osului frontal.Aceasta se dispune la baza neurocraniului, si prezinta o incizura, in care patrunde lama ciuruita a

etmoidului.Iar de-o parte si de alta a incizurii se gasescapofizele frontalului,care participa intr-o

oarecare masura la formarea partii superioare a orbitelor.


3/38

2. Osul etmoid os nepereche, neregulat, cu dispunere posterioara si inferioara fata de osul

frontal si prezinta 3 parti principale:

Partea verticala se dispune vertical, pe aceasi lama ciuruita a etmoidului .

Partea orizontala intra in incizura etmoidala a frontalului, fiind bogat perforata, perforatiiprin care patrund filetele nervului olfactiv in cutia craniana.

Doua mase laterale dispuse de-o parte si de alta a partii verticale a etmoidului si comunica cu

sinusurile nazale prin numeroasele sinusuri pe care le contin in interior masele. Partile laterale ale

maselor laterale ale etmoidului formeaza lamele orbitale (papiracee), care alcatuiesc partilelaterale ale orbitelor. Portiuni ale partilor laterale ale etmoidului participa la formarea cornetelor

nazale mijlocii.

Fig.3 Osul etmoid

3. Osul Sfenoid os nepereche, neregulat, cu dispunere in partea mijlocie a bazei

neurocraniului, si este format din doua perechi de aripi (aripile mari si aripile mici) si un corp.

Aripile mari sunt dispuse in partile laterale ale corpului sfenoid si tot aici este prezenta si fata

orbitala care participa la formarea potiunii inferioare si laterale a orbitelor. Iar partile laterale alearipilor mari participa la formarea unei parti dinperetele lateral al cutiei craniene (intre frontal si

temporal).

Aripile mici sunt dispuse lateral si superior fata de corpul sfenoid. Acestea participa la formareaunei parti din portiunea superioara a orbitelor.

Fig. 4 Osul sfenoid

De la nivelul corpului sfenoid, se desprind doua formatiuni osoase lamelare, cu dispunere

perpendiculara numite apofizele pterigoide.

Pe suprafata superioara a sfenoidului se afla o depresiune numita saua turceasca, ce adapostestehipofiza si in partea anterioara sfenoidul are: etmoidul si frontalul, iar in partea posterioara

sfenoidul are: occipitalul si temporalul.


4/38

4. Osul Occipital os nepereche, are dispunere in partea postrioara si inferioara a

neurocraniului. Aceste formatiuni osoase delimiteaza gaura occipitala prin care encefalul facelegatura cu maduva spinarii. Osul occipital are patru parti principale, si anume: partea bazilara,

scoama osului occipital si doua mase laterale.

Partea bazilara a occipitalului, prezinta doua fete. Astfel pe fata exocraniana se gaseste o

formatiune proeminenta numita tuberculul faringian, pe care se fixeaza partea superioara a

faringelului si pe fata endocraniana se situeaza o inclavatie nimuta clivus, unde se adapostestebulbul rahidian si puntea lui varolio.

Partea verticala numita si scoama osului occipital, prezinta tot doua fete. Pe fata exocraniana sunt

prezente mai multe denivelari sau creste osoase, ce port numele de linii lucale (linia lucalasuperioara si linia lucala inferioara), dar si proeminenta occipitala, pe aceste formatiuni se fixeaza

muschii fetei. Iar pe fata endocraniana se situeaza o serie de fose delimitate de niste structuri

osoase si anume: creasta occipitala interna;

santul sagital; santul transvers.

Fosele in care se adapostesc emisferele cerebeloase, se unmesc fose cerebeloase, iar cele in cere seadapostesc emisferele cerebrale, se numescfose cerebrale.

Fig. 5 Osul occipital

5. Oasele temporale oase pereche, cu dispunere in partile laterale ale neurocraniului, avand

in partea anterioara frontalul, in partea posterioara occipitalul si superior osul palatin. Acestea

prezinta 3 parti: partea etmoidala, partea mastoidiana si scoama temporala.

Portiunea pietroasa a osului temporal, numita stanca temporala, prezinta, se gaseste in structura sa,

canale ca:

canalele osoase semicirculare, unde se adaposteste aparatul pentru mentinerea

echilibrului;

canalul osos ce adapostesteductul musculo-fibrilos al trompei lui eustache.


5/38

In zona mastoidiana, se gaseste sinusul mastoidian care comunica prin antrul mastoidian, cu

camera urechii medii.

Scoama temporaluluui se articuleaza cu scoama frontalului, posterior cu scoama occipitalului si

superior cu osul palatin.

Fig. 7 Osul temporal

5. Oasele temporale oase

pereche, contribuie la formareaperetilor laterali si superiori ai cutiei

craniene. Prezinta doua margini, una

anterioara care se articuleaza cu osulfrontal prin sutura coronara, si una

posterioara care se articuleaza cu

osul occipital prin sutura

lambdoida. Mediosagital, oasele

parietale se articuleaza intre ele prinsutura sagitala.

Fig. 8 Osul parietal

Osul palatin

Os pereche, in portiunea mediana are scoama sagitala, prin care se articuleaza cu osul parietal

simetric, anterior se articuleaza cu scoama osului frontal, posterior cu scoama osului occipital, si

inferior cu scoama osului temporal.

Pe fata endocraniana, se observa diverse impresiuni ale vaselor sangvine care iriga creierul si de

asemenea, impresiuni ale circumvolutiunilor ale emisferelor cerebrale.

B. Viscerocraniul maxilarpalatin

lacrimal

zigomaticnazal

cornetul nazal


6/38

Scheletul facial se compune din 14 oase, 6 pereche:si 2 nepereche:

vomerul

mandibula

Oasele pereche

1. Osul maxilar - os pereche, neregulat, se gaseste dispus in partea anterioara a

viscerocraniului, avand rol in protejarea cavitatii bucale, cavitatii nazale si cavitatii orbitale

Maxilarul prezinta un corp si 4 apofize: apofiza frontala, apofiza zigomatica, apofiza alveolara siapofiza palatina.

Corpul prezinta 4 fete si anume:

fata anterioara - intra in contact cu partile moi ale fetei;

fata superioara (sau orbitala) - sub forma unei lame osoase.- participa la formarea partii inferioare a orbitei oculare;

fata posterioara prezinta o tuberozitate maxilara, pe care se fixeaza muschii masticatori;

fata interioara prezinta o apofiza palatina, care contribuie la formareaboltei osoase apalatinului dur, ce separa cavitatea nazala de cavitatea bucala.

In profunzimea corpului, se gaseste sinusul maxilar care comunica cu sinusul nazal.

Apofiza frontala, pleaca vertical de pe corpul maxilarului si se articuleaza cu frontalul, prin

intermediul celor doua oase nazale si participa la formarea unei parti a peretelui lateral al cavitatiinazale.

Apofiza zigomatica este dispusa lateral si superior la nivelul corpului maxilarului, si este loculunde se articuleaza cu osul zigomatic.

Apofiza alveolara este dispusa in partea inferioara a corpului maxilarului si prezinta 8 gauri

numitealveole, in care sunt implantati dintii.

Apofiza palatina este dispusa perpendicular pe corpul maxilarului. Prin unirea celor doua apofize

palatine de la cele doua oase maxilare, se formeaza 2/3 din portiunea anterioara a boltei palatine.Aceste apofize palatine ale osului maxilar sunt lame osoase suturate in portiunea mediana pentru a

separa cavitatea bucala de cavitatea nazala.


7/38

Fig. 9 Maxilar (compus din cele doua oase)

2. Osul palatin os pereche, regulat, care prezinta o parte verticala care participa la formarea

peretelui lateral al cavitatii nazale, astfel incat bolta palatina este formata din apofizele palatine ale

celor doua oase maxilare,. Iar partea orizontala participa la formarea treimii inferioare a bolteipalatine.

Fig. 10 Osul palatin

3. Osul lacrimal os pereche, impreuna cu apofiza frontala a osului maxilar (portiunea

interna a orbitei oculare), formeazacanalul nazo-lacrimal,care face legatura intre cavitateanazala

si cavitatea orbitala.

Fig. 11 Osul lacrimal

4. Osul nazal os lamelar cu forma patrulatera, dispus intre apofiza frontala a osului maxilar

si incizura nazala a frontalului, in felul acesta ele formeazapiramida nazala,care constituie partea

posterioara si laterala a cavitatii nazale.Pe fata interna a oaselor nazale se dispun:

cornetele nazale superioare;

cornetele nazale mijlocii; care lasa intre ele niste spatii numite meatusuri

cornetele nazale inferioara;


8/38

Fig. 12 Osul nazal

5. Osul zigomatic os neregulat, dispus in partea laterala a viscerocraniului. Prezinta o fatainterna, prin care se articuleaza cu apofiza zigomatica a corpului maxilarului, si o fata externa,

acoperita de piele si muschii fetei care formeazapometul obrazuluisauumarul obrazului.Forma

osului zigomatic este aproximativ patrulatera, cu 4 margini:

marginea anterioara;

marginea superioara sau marginea orbitala, deoarece participa la formarea unei parti

din peretele inferior al orbitei oculare;

marginea posterioara;

marginea inferioara.

Osul zigomatic, stabileste conexiuni cu: osul frontal, osul maxilar, osul temporal, osul parietal, iarimpreuna cu apofiza zigomatica a corpului maxilar formeaza, arcada zigomatica.

Fig. 13 Osul zigomatic

6. Cornetul nazal inferior os lamelar, care se fixeaza cu o margine pe peretele intern al

cavitatii nazale, iar cealalta margine ramane libera in interiorul cavitatii nazale. Celalalte cornete

nazale superioare si mijlocii impart masele laterale ale osului etmoid si au o forma usor curbata.

Oasele nepereche

1. Vomerul os nepereche al viscerocraniului, dispus in spatele portiuni verticale a osuluipalatin si contribuie impreuna cu acesta la formareaseptului nazal. prezinta o parte anterioara care

participa la formarea septului nazal si o parte posterioara, care participa la formarea cornelelor.


9/38

Fig. 14 Vomerul

2. Mandibula os nepereche, dispus in parteaanterioara si inferioara a viscerocraniului. Acesta

este sindurul os mobil al scheletului capului si

prezinta 3 parti: un corp si 2 apofize (ramusi)verticale ale mandibulei.

Corpul mandibulei are forma de potcoava cu

convexitatea orientata anterior si concavitatea

orientata posterior. Prezinta 2 margini, o marginesuperioara si o margine inferioara, unde se gasesc

alveolele pentru cei 16 dinti si formeaza arcada

dentara inferioara. Fig. 15 Mandibula

In partea anterioara si portiunea mediana se afla o proeminenta numitaprotuberanta mentala,

care prezinta de-o parte si de alta 2 tuberculi mentali. Tot aici sunt dispuse simetric fata de

portiunea mentala, gaurile mentale, prin care ies nervii si vasele mentale si o proeminent numitalinia oblica externa, pe care se fixeaza muschi.

In partea posterioara si portiunea mediana, se gasesc, dispuse simetric fata delinia mediana,doua proeminente numite,apofizele genii,pe cere se fixeazagenioglosisi geniohioidieni.

Fata anteriora a corpului mandibular, prezinta doua esclavatii numitefosetele digastrice, care

adapostesc muschiul digastric. Iar pe fata posterioara a corpului mandibular, se situeaza liniamilohioidiana, delimitad in partea superioara spre arcada dentara, foseta submandibulara, unde se

adaposteste glanda salivara submandibulara, si sub linia milohioidiana, se gaseste fosetasublinguala in care se adaposteste glanda salivara.

Apofizele (ramuri) mandibulei, au pozitie de unghi fata de corpul mandibului (90 -140), si in

functie de unghi si corpul mandibulei, acesta manifesta sau nu prognatism. Aceste apofize prezinta

4 margini: marginea anterioara, marginea posterioara, marginea inferioara si marginea superioara,care au o fata externa, care intra in contact cu tegumentul si muschi, sio fata interna, pe care se

observa o gaura mandibulara, ce comunica printr-un canal dentar inferior cu gaura mentala de la

nivelul corpului mandibular (prin acest canal ies nervii si vasele de sange sangvine).Deasemenea in partile verticale a mandibulei, pe fata externa si inferioara, se gaseste otuberozitate

numitatuberozitatea maseteriala,pe care se insera muschi maseteri.

Marginea superioara a mandibulei prezinta 2 apofize:

o anteriorapofiza coronoida;


10/38

o posteriorcondilul mandibulei, care se fixeaza in cavitatea glenoida a osului

temporal, formand articulatia temporo mandibulara. Aceasta articulatie este

foarte, fiind controlata de muschii masticatori care asigura procesul de

masticatie al alimentelor introduse in cavitatea bucala.

Intre condilul mandibulei si apofiza coronoida, se situeazaincizura mandibulara.

II Scheletul trunchiului

Acesta se compune din:

contribuie

la formarea

Coloana vertebrala

Coloana vertebrala reprezinta axul scheletului

trunchiului, intinzandu-se de la scheletul capului pana lanivelul bazinului. In alcatuirea acesteia intra piesele osoasenumite vertebre, care se gasesc in numar de 33-34,

(numarul variaza de la individ la individ), si catilagii

fibroase numite discuri intervertebrale, constitutie ce iiconfera coloanei vertebrale rezistenta, flexibilitate.

Coloana vertrebrala se imparte in mai multe regiuni, in 5

regiuni si anume:1. Regiunea cervicala (7 vertebre);

2. Regiunea toracina (12 vertebre);

3. Regiunea lombara (5 vertebre);4. Regiunea sacrala (5 vertebre);

5. Regiunea coccigiana (4-5 vertebre).

Prin sudarea intre ele, a oaselor sacrale se formeaza osul

sacru, iar prin sudarea intre vertebrele coccigiene, se

formeazaosul coccis. Celalalte vertebre sunt mai mult sau

mai putin asemanatoare, insa apar diferente morfologice, in

Stern

Coloana

vertebrala

Coaste

Cutieitoracica


11/38

functie de regiunea din care fac parte. Astfel prima vertebra cervicala este diferita de celalalte

vertebre si impreuna cu vertebrele sacrale si coccigiene, se abat de la structura generala a

vertebrelor.Fig. 16 Coloana vertebrala

Portiunea sacrala a coloanei vertebrale, impreuna cu cele 2 oase coxale alcatuiesc BAZINUL, care

adaposteste o serie de organe ca: vezica urinara, uterul, ramurile posterioare a venelor cave,

ramurile posterioare ale aortei. Si postiunea toracala a coloanei vertebrale, impreuna cu coastele si

sternul constituie CUTIA TORACICA, responsabila de adapostirea organelor ca: inima,plamanii, o parte din aorta, esofagul, laringele, si o serie de alte organe.

Caracterele generale ale vertebrelor exceptie face prima si a doua vertebra cervicala,vertebrele sacrale si coccigiene, in rest toate vertebrele sunt formate din:

Corpul vertebrei;

Arcul vertebrei;

Apofiza spinoasa a vertebrei;

2 Apofize transversale;

2 Apofize articulare.

Fig. 17 Elementele generale ale unei vertebre

Corpul vertebrei are o forma aproximativ cilindrica si prezinta 2 fete (una inferioara si unasuperioara), prin care se face legatura cu vertebrele invecinate prin intermediul cartilajelor

intervertebrale.

Arcul vertebral este dispus in partea posterioara a vertebrei, fiind format din 2 pediculi si 2 lame

vertebrale. Pediculi pleaca de la corpul vertebral, spre partea posterioara a acestuia si se unesc cucele 2 lame vertebrale, astfel la locul de unire dintre pediculi si lame se gasesc cele 2 apofize

transversale. Apofiza spinoasa se formeaza dupa ce se unesc cele 2 lame vertebrale.

Pe fata superioara si fata inferioara a celor 2 pediculi, se gaseste o incizura superioara si o incizurainferioara si prin suprapunerea vertebrelor, aceste incizuri dau nastere gaurilor intervertebrale,prin care nervi parasesc canalul vertebral.


12/38

Corpul vertebrei si arcul vertebral delimiteaza gaura vertebrala si gaurile vertebrale suprapuse de la

toate vertebrele formeaza canalul vertebral, care adaposteste maduva spinarii, parte integrata a

sistemului nervos central.

Pe cele doua fete ale vertebrei, la nivelul unde pediculii se unesc cu lamele vertebrale, atat pe fatasuperioara cat si fata inferioara, se gasesc apofizele articulare, care asigura articularea vertebrelor

una de cealalta. Prin articularea vertebrelor la nivelul apofizei articulare si prin suprapunerea

vertebrelor si discurilor intervertebrale fibro-cartilaginoase, se formeaza COLOANA

VERTEBRALA , cu structura rezistenta si elastica.

Caracterele speciale ale vertebrelor

Vertebrele cervicale sunt caracterizate printr-un corp

vertebral relativ mic, cu un canal vertebral de forma

aproximativ triunghiulara, iar apofizele transversale siapofiza spinoasa, sunt usor bifurcate si prevazute cu un

mamelon. La baza apofizei transversale se gaseste gauratransversala si prin suprapunerea gaurilor transversale, de lanivelul vertebrelor cervicale se formeazacanalul transversal,care adaposteste artera si vena cervicala, ce au traiect

ascendent de la cutia craniana, unde patrunde si iriga masa

nervoasa a creierului.Fig. 18 Vertebra cervicala

Prima vertebra cervicala (C1) numita ATLAS,

nu prezinta corp vertebral, fiind constituita din 2arcuri vertebrale (unul posterior si unul inferior),

unite intre ele prin 2 mase osoase denumite

masele laterale ale vertebrei atlas. Ca si in cazulcelorlalte vertebre cervicale, la nivelul maselor

laterale se gaseste o gaura vertebrala, care

participa la formarea canalului vertebral

transversal. Masele laterale ale atlasului prezinta

2 cavitati glenoide care se articuleaza cu cei 2

condili occipitali, formand o articulatie mobila ce

permite flectarea craniului pe coloana vertebrala.La nivelul arcului inferior al atlasului, sesitueaza

tuberculul anterior al atlasului, care se

articuleaza cu apofiza odontoida a axisului (a II- avertebra cervicala).

Fig. 19ATLAS, vedere anterioara


13/38

A doua vertebra cervicala (C2) poarta numele de AXIS,prin articularea ei cu atlasul, asigura o

mobilitate foarte mase a capului pe coloana vertebrala.

Fig. 20AXIS, A - vedere anterioara, B - Vedere laterala Fig. 21 ATLASUL si AXISUL

A saptea vertebra cervicala (C7), prezinta o apofiza spinoasa mult mai lunga si mai proeminentafata de celalalte vertebre cervicale, astfel ca se simte pe sub piele.

Fig. 22 Vertebra C7


14/38

Vertebrele toracaleprezinta 4 apofize, 2 inferioare si 2 superioare, la nivelul corpului vertebral,

unde se fixeaza capul coastelor, deasemenea la nivelul apofizei transversale se gasesc fete

articulare, prin care vertebra toracala se articuleaza cu tuberozitatea costala.

Fig. 23 Vertebra toracala, vedere anterioara Fig. 24 Vertebra toracala, vedere laterala

Vertebrele lombare au corpul vertebral ceva mai

mare decat la celalalte vertebre si au forma

prelungita, purtand la extremitatea superioara, oproeminenta numita proces mamilar. Gaura

vertebrala are o forma aproximativ triunghiulara.

Vertebrele lombare se articuleaza de celalaltevertebre invecinate prin apofizele articulare, iar

apofizele transversale sunt mult mai dezvoltate

decat celalalte vertebre ale coloanei vertebraleformand apofizele transversale costiforme.

Fig. 25 Vertebra lombara, vedere superioara

Vertebrele sacrale (osul sacral) se sudeaza intre ele formand osul sacrum, care prezinta:

O baza orientata in sus;

Un varf orientat in jos;

2 fete laterale;

O fata anterioara;

O fata posterioara.

Baza osului sacrum este reprezentata de fata superioara a I vertebre a regiunii sacrale si prezinta2 apofize prin care se articuleaza cu fata inferioara a ultimei vertebre lombare.

Varful osului sacrumprezinta 2 proeminente numitecoarnele osului sacrum, care se articuleazacu coarnele osului coccigian. In urma sudarii vertebrelor regiunii sacrale se formeaza osul sacrum


15/38

si din vertebrele sacrale, pe fata anterioara a osului sacrum, se observa 4 linii transversale ce

denumesc locul unde se sudeaza vertebrele sacrale.

Pe fata anterioara a osului sacral, in dreptul liniilor transversale se gasescgaurile sacrale

anterioareprin care ies din sacrum radacinile anterioare ale nervilor rahidieni.

Fata posterioara a osului sacral in pozitie mediana, prezinta creasta scrala mediana, formata in

urma sudarii apofizelor spinoase. De-o parte si de alta a crestei sacrale mediane, se gasesc 2creste sacrale intermediare, formate in urma sudarii apofizelor de articulatie ale vertebrelorsacrale. Cu o dispunere mai laterala fata de creasta sacrala mediana, se gasesc crestele sacrale

laterale, constituite prin sudarea apofizelor transversale ale vertebrelor sacrale. Iar intre creasta

sacrala intermediara si cea laterala se gasesc 4 gauri sacrale posterioareprin care ies radacinile

posterioare ale nervilor rahidieni sacrali.

In portiunea mediana a osului sacral, sub creasta sacrala mediana se situeaza canalul sacral unde

se adaposteste portiunea terminala a maduvei spinarii numitafilum terminalecare impreuna ca

radacinile nervilor rahidieni ai regiunii sacrale, ce au o pozitie aproape verticala, ajuta la formareaCOADEI DE CAL.

In partea inferioara spre varful osului sacral, de-o parte si de alta a canalului vertebral, se gasesc

coarnele sacrale care se articuleaza cu coarnele osului coccigian, aflate pe fata superioara a

osului coccigian.

Vertebrele coccigiene sunt in numar de 4-5 vertebre, prin sudarea carora se constituie osul coccis,

care prezinta: o baza;

un varf; 2 fete (o fata anterioara si una posterioara);

La nivelul bazei cocciene se gasesc coarnele coccisuluicare se articuleaza prin ligamente decoarnele osului sacrum, aflate la varful acestui os.


16/38

i

26 Osul coccis, vedere posterioara Fig. 27 Osul coccis, vedere laterala


17/38

Coloana vertebrala prezinta mai multe curburi, atat in plan frontal cat si in plan orizontal:

Curburile anteroposterioare sunt 4 la numar:

1) Curbura cervicala numita lordoza, cu concavitatea orientata posterior;2) Curbura toracala numitacifoza, cu concavitatea orientata posterior;

3) Curbura lombara numitalordoza, cu concavitatea orientata posterior;

4) Curbura sacro-coccigiana, (a osului sacru si coccis), cu concavitatea orientata posterior.

Curburile anteroposterioare ale coloanei vertebrale si structura speciala a pieselor (vertebrele si

discurile intervertebrale) care o compun, transforma coloana vertebrala intr-o structura rezistenta si

elastica. Aceste curburi s-au format in vederea statiunii si a mersului biped. Curburile asigura, intimpul mersului, o amortizare a contactului talpii piciorului cu solul astfel incat aceste trepidatii sa

fie amortizate si in acest fel ele sunt anulate si in partea superioara a coloanei vertebrale, si nu se

transmit cutiei craniene, astfel ca nu ajunge la masa nervoasa a creierului.

Curburile in plan orizontal, sunt in numar de 2 la numar:

1) O curbura la nivel cervical;

2) O curbura la nivel lombar.

Aceste curburi se datoreaza tractiunii exercitate, in timpul mersului sau al lucrului manual

Cutia toracica

Aceasta este constituita din portiunea toracica a coloanei

vertebrale, din stern si coaste.

Fig. 28 Cutia toracica

1. Sternul os lat, dispus in partea anterioara a cutiei toracice. In treimea superioara, poate fiobservata o linie transversala, corespunzatoare unghiului sternal, ce delimiteaza unirea dintre

manubriul sternal si corpul manubriului.

o extremitate superioara numita manubriul

sternal

ce prezinta 2 scobituri, unde se articuleaza clavicula.

2 extremitati

o extremitate inferioara numita apendicele

xifoid,

structura cartilaginoasa, ce se pastreaza ca atare si

la adult.

Sternul prezinta: o fata anterioara

2 fete

o fata posterioara


18/38

2 margini.

Fig. 29 Sternul

Pe marginile laterale ale sternului se gasesc 7 scobituri, in numar de 7 perechi, loc in care se

articuleaza coastele, adica cartilajul coastelor.

2. Coastele sunt in numar de 12 perechi, care se impart in 3 categorii:

I. Coastele adevarate, caracterizate prin faptul ca se articuleaza atat de coloanavertebrala cat si de stern. Acestea sunt 7 perechi.

II. Coastele false care se articuleaza cu un capat de coloana vertebrala si cu celalalt capat,articulandu-se printr-un cartilaj comun de stern. Acestea sunt 3 perechi, si anume

perechea 8, 9 si 10.

III. Coastele flotante care se articuleaza cu vertebrele portiuni toracale a coloanei

vertebrale, iar celalat capat fiind liber in masa musculara abdominala. Acestea sunt 2

perechi la numar, perechea 11 si 12.


19/38


20/38

Fig. 30 Cutia toracica, vedere anterioara Fig. 31 Cutia toracica, vedere posterioara


21/38

Caracterele generale ale coastelor

Coastele sunt oase lungi si arcuite,formate din 2 extremitati, una posterioara si una anterioara

si corpul coastei.

Corpul coastei are 2 fete (una interna si concava si alta externa si convexa) si 2 margini (una

superioara si cealalta inferioara). La nivelul marginii inferioare a corpului costal (in partea

inferioara) se situeaza santul costal, ce adaposteste ramura anterioara a nervului rahidian (pentruzona toracala) si vase de sange.

Extremitatea posterioara a coastelor delimiteaza 3 formatiuni

Capul coastei - se articuleaza cu fetele de articulare, aflate pe fetele laterale ale

fiecarei vertebre din portiunea toracala a coloanei vertebrale;

Gatul coastei;

Tuberculul costal - se articuleaza cu fata articulara de la nivelul apofizei

transversale a vertebrelor toracaleIntre corpul coastei si extremitatea posterioara a coatei se situeaza unghiul costal, orientat cuconcavitatea spre exterior .

Extremitatea anterioara a coastelor, in cazul primelor 7 perechi de coaste (coastele adevarate), searticuleaza printr-un cartilaj propriu cu sternul. In cazul perechilor costale 8,9 si 10 (coastele false),

articulatia cu sternul se realizeaza prin intermediul unui cartilaj comun, astfel incat se formeaza un

arc catilaginos drept si un arccartilaginos stang.Articularea perechilor de coaste 11 si 12 (coastele

flotante) este realizata doar de capatul posterior, celalalt capat ramanand liber (nu se articuleaza custernul).

Fig. 32.a si 32.b Elementele generale ale unei coaste

Caracterele speciale ale coastelor

In cazul coastelor flotante, unghiul si santul costal lipsesc si articularea lor se realizeaza doar la

nivelul portiuni toracale ale coloanei vertebrale.


22/38

Configuratia cutiei toracice

Cutia toracica prezinta urmatoarelecaractere:

are forma unui trunchi de con cu baza mica orientata in sus si cu baza mare fiind orientata

in jos; diametrul lateral este mai mare comparativ cu cel anteroposterior;

prezinta - o gaura superioara, care este marginita de catre prima vertebra toracala, prima

pereche de coaste si de marginea superioara a manubriului.

- o gaura inferioara delimitata de catre cele 12 vertebre toracale, 2 perechiflotante, 2 cartilaje costale, prin care coastele se articuleaza cu sternul si

de catre apendicele xifoid.

III Scheletul membrelor

A. Scheletul membrului superior

Scheletul membrului superior se compune:

o centura scapulara ce este constituita din 2 oase pereche: scapula (omoplat) si clavicula;

o extremitatea libera a membrului superior, formata din:

- scheletul bratului constituit din humerus;- scheletul antebratului constituit din ulna (sau cubitus) si radius.

- scheletul mainii constituit din oasele carpiene, oasele metacarpiene sifalangele mainii.

Centura scapulara

Centura scapulara are rolul de a lega membrul superior de scheletul trunchiului.

1. Clavicula os lung de forma literei ,,S, asezata in partea

superioara si anterioara a cutiei toracice. Aceasta este

connstituita dintr-un corp si 2 extremitati: extremitateaacromiana, care se articuleaza cu apofiza acromiana a scapului

si extremitatea sternala, ce se articuleaza cu manubriul sternal,

cu o fata articulara aflata pe marginea superioara si laterala amanubriului sternal.

Fig. 33 Clavicula


23/38

2. Scapula (omoplatul) os neregulat si lat cu o forma de triunghi cu baza orientata in sus si

varful orientat in jos. Omoplatul prezinta 2 fete (una anterioara si una posterioara), 3 margini

(marginea axilara, marginea vertebrala si marginea superioara) si 3 unghiuri (unghiul superior,unghiul inferior si unghiul lateral numit si exterior).

Pe fata posterioara a scapulei, intalnim o proeminenta rotunjita numita spina scapului, dispusa intreimea superioara a fetei posterioare a scapulei. Pe masura ce aceasta spina se aproprie de unghiul

extern, devine mai dezvoltata formand acromionul,care se articuleaza cu extremitatea acromiana a a

claviculei. Deasupra acestei spine se gasestefosa supraspinoasa si inferior, se gaseste fosa

infraspinoasa.

Fata anterioara este concava si priveste catre torace. Pe aceasta fata se situeazafosa subscapulara.

Tot aici, pe aceasta fata a scapulei, la nivelul unghiului lateral se afla cavitatea glenoida,

responsabila de articularea capului humeral de centura scapulara, formand articulatia scapulo-

humerala, cea mai mobila articulatie a corpului omenesc, ce asigura cele mai complexe miscari ale

extremitatii libere a membrului superior fata de scheletul trunchiului. Articulatia scapulo-humeralaeste cea mai predispusa la procese de anchiloza.

Pe marginea superioara a scapulei intalnim o proeminenta osoasa numita apofiza coracoida, ce

este marginita spre marginea vertebrala de catre incizura coracoida.

ATENTIE ! fosa infraspinoasa este notata pe imagine ca fosa subspinoasa la fel si marginea

axilara si marginea verterala, cele din urma fiind notate ca marginea mediala si marginea

laterala.

Fig. 34 Scapula, fata posterioara Fig. 35 Scapula, fata anterioara


24/38

Extremitatea libera a membrului superior

Scheletul bratului

Osul humerus os lung, pereche, care prezinta un corp (diafiza) si 2 extremitati (epifize):

extremitatea superioara si extremitatea inferioara.

Corpul humerusului are forma de prisma triunghiulara cu marginile rotunjite. In portiunea mediana,

se gaseste o tuberozitate deltoidiana, pe care se prinde prin aponevroze muschiul deltoid si tot aici seafla santul ce protejeaza nervul radial al humerusului.

Extremitatea superioara ahumerusului prezinta capul humeral

cu forma semirotunda de hemisfera,

care se articuleaza cu cavitateaglenoida a scapulei, formand

articulatia acapulo-humerala. Tot aicise gasesc 2 tuberculi,tuberculul mare

situberculul mic,intre care se gasestesantul intertubercular pe care se

fixeaza muschi.

Pe aceasta extremitate se intalneste

doar formalgatul humerusului fiind

denumit si colul anatomic al

humerusului.

Extremitatea inferioara ahumerusului este turtita antero-

posterior. Aici se gaseste trohleeahumerala, care are forma de mosor sipermite o articulatie foarte mobila cu

cele 2 oase ale antebratului. Pe fata

posterioara (prezinta 2 fete: unaposterioara si una anterioara), se

situeaza ofosa olecraneana, in care

patrunde ciocul olecranului ulnei (din

scheletul antebratului), in momentul

extinderii bratului pe antebrat.La nivelul fetei anterioare, se situeaza

2 fose:fosa radiala si fosa coronoida, Fig. 36 Osul humerusin care patrund niste apofize ale oaselor

ce compun antebratul, pentru a putea realiza fenomenul de flexare a antebratului pe brat. Pe aceasta

extremitate, se gasesc condili si epicondili, niste excrescente osoase responsabile de fixareamuschilor pe ele.


25/38

Scheletul antebratului

1. Osul radius os lung, pereche, dispus spre exteriorul scheletului antebratului. Prezinta un

corp si 2 extremitati: extremitatea superioara si extremitatea inferioara.

Corpul in sectiune transversala are forma de prisma triunghiulara, iar una din marginile prismeiformeaza creasta interosoasa.

Pe extremitatea superioara gasim o tuberozitate radiala pe care se insera muschi. Aceasta are o

forma rotunda si circumferinta rotunda patrunde in incizura radiala a ulnei, iar datorita formeicapului radiusului, se poate realiza o miscare de rotire, la articulare cu ulna, pentru realizarea

miscarii de pronatie si supinatie.

Pe extremitatea inferioara ca si ulna prezinta o apofiza stiloida a radiusuluisi ofata articularacarpiana,prin care radiusul se articuleaza cu primul rand de oase carpiene ale mainii. Extremitatea

se articuleaza cu ulna astfel incat cele 2 oase ale antebratului functioneaza impreuna in miscaricomplexe pe care le realizeaza antebratul.

2. Osul ulna (cubitus) os pereche, lung, cu dispunere axiala. Prezinta un corp si 2 extremitati:

una posterioara si una anterioara.

Corpul in sectiune transversala are forma de prisma triunghiulara cu 3 margini. Una din margini

prezinta o creasta interosoasa, ce priveste spre radius. Astfel pe cele 2 creste interosoase se insera o

membrana conjunctiva foarte persistenta, care asigura o relatie functionala intre cele 2 oase aleantebratului astfel incat mana umana poate realiza cu specificitate pronatia si supinatia si datorita

altor articulatii.

Extremitatea superioara prezinta o tuberozitate ulnara, la nivelul careia se fixeaza muschi si o

incizura trohlearacare asigura articularea cu apofiza in forma de motor a extremitati inferioare ahumerusului facand posibila atat extensia antebratului pe brat, cat si flexarea lui. La aceasta

extremitate se gaseste olecranul cu o portiune ascutita numita ciocul olecranului ce in timpul

extensiei antebratului pe brat, intra in fosa olecraniana a fetei posterioare a extremitati inferioare a

humerusului. Tot pe aceasta extremitate se gaseste o incizura ulnara, in care patrunde capulradiusului, cu forma rotunda, care astfel permite miscarea radiusului pe ulna in procesul de pronatie

si supinatie.

Extremitatea inferioaraprezinta:

apofiza stiloida a ulnei, ce contribuie la formarea incheieturii mainii, adica a acelei

articulatie intre oasele carpiene, radius si ulna;

o fata articulara a ulnei cu oasele carpiene ale mainii; o fata articulara a ulnei cu radiusul.


26/38

Fig. 37 Radius, de la stanga la dreapta Fig. 38 Ulna de la stanga la dreapta

vedere anterioara, vedere posterioara, vedere mediala vedere anterioara, vedere laterala, vedere posterioara


27/38

Scheletul mainii

1. Oasele carpiene oase in numar de 8 oase care se

articuleaza intre ele, cu oasele metacarpiene si cu extremitateainferioara a ulnei si a radiusului. Acestea sunt asezate pe un rand

proximal si pe un rand distal.

Fig. 39Pe randul proximal se gaseste:

Osul scafoid;

Osul semilunar;

Osul piramidal;

Osul pisiform.

Pe randul distal se gaseste:

Osul trapez;

Osul trapezoid;

Osul mare;

Osul cu carlig.

Fig. 40 Dispunerea oaselor din scheletul mainii

2. Oasele metacarpiene oase in numar de 5, numerotate cu cifre romane de la I la V,

incepand cu metacarpul degetului mare. Au forma tubulara si sunt alcatuite dintr-un corp si 2extremitati: una superioara (varf) si o extremitate inferioara (baza). Metacarpienele se articuleaza

cu falangele, 2 oase pentru degetul mare si 3 oase pentru celalalte.

3. Falangele oase in numar de 14, de forma tubulara cu o extremitate superioara (varf) si o

extremitate inferioara (baza) si asezate pe 3 radnduri, astfel incat avem: falange proximale, falange

medii si falange distale. Varful primelor falange se articuleaza cu baza falangelor 2-3.

Atat oasele carpiene cat si oasele falangelui manifesta un grad mare de mobilitate astfel incat

mobilitatea falangelor mainii permit executarea miscarilor complexe de mare finete. Aceste miscaricomplexe ale falangelor si a mainii in general reprezinta o exprimare a gradului de evolutie a

acestei parti a carpului uman, in procesul muncii prin care omul se deosebeste de celalalte

vertebrate superioare (mamifere).


28/38

Fig. 41 Articularea intre falange

B. Scheletul membrului inferior

Scheletul membrului inferior se compune:

o centura pelviana reprezentata prin osul coxal.o extremitatea libera a membrului inferior, formata din:

- scheletul coapsei constituit dinfemur;

- scheletul gambei constituit din tibie siperoneu (sau fibula).

- scheletul piciorului constituit din oasele tarsiene, oasele metatarsiene si

falangele piciorului.

Centura pelviana

Aceasta este reprezentata de catre osul coxal, care pana la varsta de 14 ani este constituit din 3oase distincte, intre care se situeaza un cartilaj de crestere si anume ileon, ischion sipubis. Dupa 16

ani, cartilajul dintre ele se osifica si cele 3 oase devin unul singur, osul coxal.


29/38

Osul coxal os neregulat, care prezinta 2 fete: una

laterala si una mediala, si 4 margini: marginea anterioara,

marginea posterioara, marginea superioara si marginea

inferioara.

Pe fata laterala a osului coxal, in portiunea superioara acoxalului intalnim o fosa superioara (iliaca)

corespunzatoare osului primitiv ileon si tot pe aceasta fata

si portiune se gaseste niste linii fesiere responsabile defixarea muschilor fesieri.

Fig. 42 Osul coxal parti componente

1- vedere laterala, 2 vedere mediala

A Ilion, B Ischion, C - Pubis

La nivelul margini superioare a coxalului se gaseste creasta osoasa a coxalului,pe care se fixeaza oparte din muschi abdominali.

In portiunea mediana a fetei laterale se afla o scobitura aproximativ rotunda numita acetabulum, iar

in mijlocul lui se gasestefosa acetabularaunde se fixeaza capul femural, formand articulatia coxo-femurala, ce asigura mobilitatea membrului inferior fata de scheletul trunchiului.

Marginea posterioara a osului coxal prezinta niste proeminente:spina iliaca postero-superioara,spina iliaca postero-inferioara si spina ischiatica, intre primele 2 spine se gaseste MAREA

INCIZURA ISCHIATICA. Inferior fata de spina ischiatica a coxalului se gaseste MICA

INCIZURA ISCHIATICA si mai inferior de aceasta - tuberozitatea ischiatica,pe care se fixeazamuschi.

Pe marginea inferioara se gaseste gaura obturatoare, delimitata de tuberculul osului pubic,

acetabulum si ischion.

Marginea anterioara a fetei laterale delimiteaza superior spina antero-superioara, inferior spina antero-inferioara si tuberculul pubic in dreaptul fostului os pubis, care se uneste cu osul

pubis al osului simetric si impreuna, cele 2 oase: osul sacrum si osul coccis formeaza bazinul osos.

Pe fata mediana a coxalului, in portiunea aproximativa mediana a acestei fete, se gaseste o

proeminenta osoasa numita linia arcuata, ce imparte fata intr-o depresiune superioara denumitafosa

iliaca interna si depresiune inferioara, in dreptul osului pubis. Aici pe fata mediana a coxalului seafla si ofata articulara auriculara,prin care osul coxal se articuleaza cu osul sacrum pentru

formarea bazinului osos. Bazinul osos mare este format din cele 2 oase, respectiv fetele mediale ale

celor 2 oase coxale (osul sacrum si osul coxal) . Bazinul osos mic este responsabil cu adapostireaorganelor vitale ca: vezica urinara, organele genitale, rectul, prostata etc.

Femurul se articuleaza la fiecare din cele 2 oase coxale formand articulatia coxo-femurala, care facparte din aceasta structura numita bazin osos.


30/38


31/38

Fig. 43 Osul coxal fata laterala Fig. 44 Osul coxal fata mediana


32/38

Fig. 45 Bazinul privit de sus

Extremitatea libera a membrului inferior

Scheletul coapsei

Osul femur os pereche, lung. Prezinta un corp si 2 extremitati: o extremitatea superioara si o

extremitate inferioara.

Corpul in sectiune transversala are forma de prisma triunghiulara si in portiunea aproximativ

mediana prezinta o creasta denumita linie aspra ,pe care se fixeaza muschi.

Extremitatea superioaraprezinta:

capul femural;

colul femuralu sau gatul femural;

trohanterul mare;

trohanterul mic;

creasta intertrohanteriana (care uneste cele 2 trohantere).

Capul femural are forma de semisfera si patrunde in acetabulul osului coxal, formandarticulatiacoxo-femurala.

Colul femural sau gatul femural, se interpune intre cele 2 trohantere si capul femural. Datorita

faptului ca gatul femural este alcatuit din tesut osos spongios, frecventa fracturilor membruluiinferior la acest nivel este relativ mare.


33/38

Extremitatea inferioara este turtita antero-posterior si prezinta:

2 condili, un condil medial si un condil lateral, care prin articularea cu tibia si rotulaformeazaarticulatia genunchiului.

2 epicondili, un epicondil medial si un epicondil lateral, pe care se fixeaza muschi.

o groapa intercondiliara, intre cei 2 condili.

Pe fata anterioara se gaseste o suprafata de articulare denumita trohlea femurala, responsabila dearticularea extremitatii inferioare a femurului cu rotula.

Fig.46 Osul femur, A-vedere anterioara, B-vedere posterioara, C-vedere mediala


34/38

Rotula sau patela os dispus in tendonul muschiului cvadriceps femural, de forma aproximativ

triunghiulara, cu baza indreptata in sus, iar aceea baza se articuleaza cu trohlea femurala. Articulatia

femurului si a patelei formeazaarticulatia genunchiului. Rotula joaca un rol important in a asigurao limitare a extensiei scheletului gambei pe scheletul coapsei.

Fig. 47 Rotula sau patela

Scheletul gambei

1. Tibia os pereche, lung, cu dispunere axiala si mai dezvoltat decat fibula. Prezinta un corp si

2 extremitati: o extremitate superioara si o extremitate inferioara.

Corpul in zona mediana prezinta o proeminenta aproximativ taioasa denumita creasta tibiei ce

proemineaza pe sub piele. Tot pe corp este prezenta sicreasta interosoasa,care priveste catre fibula.

Intre cele 2 creste se dispune o membrana cu structura fibrilara, putin elastica si foarte rezistenta, curol de a mentine cele 2 oase ale gambei intr-o relatie functionala absolut necesara in timpul mersului.

Extremitatea superioara prezinta o proeminenta numita tuberozitatea tibiei pe care se fixeaza

tendonul muschiului cvadriceps femural ce adaposteste rotula si tot pe aceasta parte se gasesc 2

condili: unu mediansi unu lateral. Acestia au importanta in realizarea articulatiei cu extremitatea

inferioara a femurului in formarea articulatiei genunchiului. In partea laterala a condilului se gaseste

o suprafata de articulare sub forma de cavitate unde se articuleaza extremitatea inferioara a fibulei.Suprafata superioara a tibiei prezinta niste cavitati denumite cavitati glenoide foarte importante in

asigurarea articulatiei tibiei cu extremitatea inferioara a femurului.

Extremitatea inferioara delimiteazamaleola medialaa tibiei. Extremitatea se articuleaza cu osulastragal al tarsului piciorului si se disting suprafete de articulare pentru celalalte oase ale tarsului

piciorului. Si tot aici se distinge suprafata articulara pentru extremitatea inferioara a fibulei.


35/38

Fig. 48 Tibia A-vedere laterala, B-vedere posterioara, C- tibia si fibula vedere anterioara


36/38

2. Fibula os pereche, lung, dispus lateral fata de tibie si prezinta un corp si 2 extremitati: una

superioara si una inferioara.

Extremitatea superioara prezintacapul fibuleipe care se afla un varf ce se articuleaza cu tibia.

Extremitatea inferioaraprezinta o excrescenta osoasa denumitamaleola laterala a fibulei. Aceastaimpreuna cu maleola laterala a tibiei si astragalul formeaza GLEZNA.

Fig. 49 Fibula sau peroneul A-vedere laterala, B-vedere posterioara, C-vedere mediala


37/38

Scheletul piciorului

1. Oasele tarsiene dispuse pe 2 randuri:

Un rand posterior care se compune din: - astragalsau stalus;

- calcaneu. Un rand anterior care se compune din: -osul navicular;

- osul cuboid;

- 3 oase cuneiforme(I, II, III).Oasele tarsiene se articuleaza intre ele astfel:

Cuneiformul I se articuleaza cu metatarsul I;

Cuneiformul II se articuleaza cu metatarsul II;

Cuneiformul III se articuleaza cu metatarsul III;

Osul cuboid se articuleaza cu baza metatarsului IV, V.

Fig. 50 Scheletul piciorului


38/38

2. Oasele metatarsiene oase tubulare, ce prezinta un corp si 2 extremitati: una superioara (varf)

responsabila de articularea cu falangele si una inferioara (baza).

3. Falangele piciorului sunt in numar de 14 oase: 2 pentru degetul mare (halucele) si 3 pentru

degetele 2,3,4,5. Falangele se articuleaza intre ele si cu baza se articuleaza cu oasele metatarsiene.

anatomie - scheletul

Documents