CAP I. ACTIVITATEA DE PRODUCŢIE ŞI COMERCIALIZARE LA S.C. RED-IMPEX S.R.L...............4

1.1. PREZENTAREA SOCIETĂŢII S.C. RED-IMPEX S.R.L...........................................................................................41.2. DOCUMENTELE CARE AU STAT LA BAZA STUDIULUI DE CAZ...............................................................................41.3. STRUCTURA CAPITALULUI SOCIAL ŞI ADMINISTRAREA SOCIETĂŢII.....................................................................41.4. ACTIVITATEA DESFĂŞURATĂ...............................................................................................................................5

CAP II. OBIECTIVELE ANALIZEI FINANCIARE A SOCIETĂŢII COMERCIALE.............................7

2.1. ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE PE BAZA BILANŢULUI CONTABIL........................................................................72.1.1. Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii.................................................................................72.1.2. Analiza situaţiei financiare a entităţii economice..............................................................................9

2.1.2.1. Analiza lichidităţii şi solvabilităţii.................................................................................................................92.1.2.2. Indicatori de profitabilitate..........................................................................................................................102.1.2.3. Viteza de rotaţie a stocurilor........................................................................................................................102.1.2.4. Gradul de îndatorare....................................................................................................................................11

2.2. ANALIZA PERFORMANŢEI ŞI AL RENTABILITĂŢII PE BAZA CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE..........................112.2.1. Ratele de rentabilitate comercială (Soldurile intermediare de gestiune).........................................112.2.2. Capacitatea de autofinanţare...........................................................................................................142.2.3. Analiza ratelor de rentabilitate.........................................................................................................14

2.3. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR...................................................................................................................142.3.1. Analiza patrimoniului net.................................................................................................................152.3.2. Analiza corelaţiei fond de rulment, nevoia de fond de rulment şi trezoreria netă...........................152.3.3. Analiza creanţelor şi datoriilor în sistemul echilibrului financiar...................................................162.3.4. Analiza ratelor de echilibru financiar..............................................................................................16

2.4. ANALIZA RISCULUI ÎN CADRUL SOCIETĂŢILOR COMERCIALE............................................................................172.4.1. Riscurile firmei şi metode de evaluare a acestora............................................................................192.4.2. Analiza şi diagnosticul riscului economic: levierul operaţional......................................................202.4.3. Analiza şi diagnosticul riscului financiar: levierul financiar...........................................................212.4.4. Diagnosticul riscului de faliment: metoda scorurilor......................................................................22

CAP III. ANALIZA ŞI DIAGNOSTICUL POZIŢIEI FINANCIARE PE BAZA BILANŢULUI CONTABIL LA S.C. RED – IMPEX S.R.L.............................................................................................................26

3.1. ANALIZA RATELOR DE STRUCTURĂ ALE ACTIVELOR, DATORIILOR ŞI CAPITALURILOR PROPRII........................273.1.1. Analiza structurii activelor......................................................................................................................273.1.2. Analiza structurii datoriilor şi capitalurilor proprii...............................................................................29

3.2. ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIARE A ENTITĂŢII ECONOMICE................................................................................313.2.1. Lichiditate şi solvabilitate.................................................................................................................313.2.2. Indicatori de profitabilitate...............................................................................................................323.2.3. Viteza de rotaţie a stocurilor............................................................................................................323.2.4. Gradul de îndatorare........................................................................................................................33

3.3. ANALIZA PERFORMANŢEI ŞI AL RENTABILITĂŢII PE BAZA CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE..........................333.3.1. Ratele de rentabilitate comercială (Tabelul soldurilor intermediare de gestiune).........................343.3.2. Capacitatea de autofinanţare...........................................................................................................363.3.3. Ratele de rentabilitate.......................................................................................................................37

3.4. ANALIZA ŞI DIAGNOSTICUL ECHILIBRULUI FINANCIAR......................................................................................383.4.1. Analiza patrimoniului net........................................................................................................................393.4.2. Analiza corelaţiei fond de rulment, necesar de fond de rulment şi trezorerie netă.................................403.4.3. Analiza creanţelor şi datoriilor în sistemul echilibrului financiar..........................................................413.4.4. Analiza ratelor de echilibru financiar.....................................................................................................43

3.5. ANALIZA RISCULUI LA S.C. RED-IMPEX S.R.L..............................................................................................443.5.1. Analiza riscului economic – efectul de levier..........................................................................................443.5.2. Modelul Altman.......................................................................................................................................453.5.3. Modelul Conan şi Holder........................................................................................................................463.5.3. Modelul Băncii Comerciale Române.......................................................................................................47

CAP VI. CONCLUZII ŞI PROPUNERI...........................................................................................................49

4.1. PLANUL DE REORGANIZARE A SOCIETĂŢII DEBITOARE......................................................................................494.2. CAUZELE ŞI ÎMPREJURĂRILE CARE AU CONDUS LA INSOLVENŢĂ.......................................................................494.3. PERSOANELE RĂSPUNZĂTOARE DE STAREA DE INSOLVENŢĂ A SOCIETĂŢII.......................................................49

Bibliografie...................................................................................................................................................................51

Cap I. Activitatea de producţie şi comercializare la S.C. RED-IMPEX S.R.L.

1.1. Prezentarea societăţii S.C. RED-IMPEX S.R.L.

Societatea Comercială RED-IMPEX S.R.L., a fost înfiinţată la data de 26.09.2003 cu sediul în Miercurea Ciuc, str. Leliceni, nr. 49, judeţul Harghita, fiind înregistrat sub numărul: J19/825/2003, având cod fiscal 1445562 cu atribut fiscal RO şi cu un capital social subscris şi vărsat 200,00 lei.

Împotriva acestei societăţi la data de 31.01.2008, pe baza Încheierii civile nr. 523/31.01.2008 a Tribunalului Harghita, a fost deschisă procedura generală a insolvenţei reglementată de Legea 85/2006, în urma cererii depuse de D.G.F.P. Harghita. Administratorul de drept a declarat intenţia de reorganizare a activităţii societăţii debitoare şi urmează să întocmească şi să depună la dosarul instanţei în termen de 30 de zile de la afişarea Tabelului Definitiv a Creditorilor un Plan de Reorganizare.

Administratorul judiciar desemnat, pentru a putea exprima o opinie despre viabilitatea reorganizării a activităţii societăţii debitoare şi pentru a întocmii, în conformitate cu prevederile art. 25, lit. a, alin (1) din Legea 85/2006, un „Raport privind cauzele şi împrejurările care au dus la starea de insolvenţă cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabil pasivul societăţii”, trebuie să efectueze o analiză aprofundată, a poziţiei financiare şi a riscului de faliment a societăţii comerciale, pe baza evidenţei contabile.

1.2. Documentele care au stat la baza studiului de caz

La baza acestui studiu de caz a stat evidenţa contabilă aferentă perioadei ianuarie 2005 - decembrie 2007, situaţiile financiare semestriale şi anuale, precum şi actele de înfiinţare ale societăţii comerciale, predate administratorului judiciar de către administratorul de drept a societăţii, Petru Paul.

1.3. Structura capitalului social şi administrarea societăţii

Conform Încheierii civile nr. 1687/25.09.2003 şi a Actului constitutiv S.C. RED-IMPEX S.R.L a fost înfiinţată la data de 26.09.2003 cu un capital social de 200 lei constând din 20 de părţi sociale deţinute de asociatul unic Petru Paul, el fiind totodată numit şi în funcţia de administrator. Până la data deschiderii

2

procedurii de insolvenţă nu au intervenit modificări privind structura capitalului social şi conducerea societăţii.

1.4. Activitatea desfăşurată

Principalul obiect de activitate al societăţii debitoare era “fabricarea de pulovere, veste şi articole similare tricotate sau croşetate” – cod C.A.E.N. 1772. Societatea a desfăşurat activitatea de valorificare a produselor finite proprii şi prestări servicii de tip manoperă confecţii, până în luna aprilie 2006 într-un spaţiu închiriat de la SC VINURI SI BAUTURI HARGHITA SA, iar începând din luna mai 2006, în spaţiul propriu, aflat în com. Sânsimion, sat. Cetăţuia, nr. 186, jud. Harghita.

În perioada ianuarie 2005 – decembrie 2008 numărul salariaţilor oscila între 9 şi 20 persoane.

Conducerea activităţii societăţii este îndeplinită de administratorul Petru Pal, având experienţă vastă în industria textilă. De asemenea trebuie să amintim şi faptul că funcţia de şef de producţie este îndeplinită încă din anul 2004 de Vasile Tudor, maistru în domeniul textil. Activitatea de producţie este organizată în grupuri, fiecare având sarcini separate, grupurile fiind delegate în funcţie de necesităţile firmei.

În luna decembrie 2007 societatea îşi desfăşura activitatea cu 11 angajaţi, structurat astfel:

- administrativ - 1 persoană- direct productiv – 9 persoane- indirect productiv – 2 persoane.

Produsele finite realizate în urma activităţii S.C. RED-IMPEX S.R.L. sunt articole de îmbrăcăminte tricotate de diferite modele în majoritate pentru femei, şi într-un procent mai redus pentru bărbaţi şi copii. Şeful de producţie se ocupă de procurarea materiei prime, în unele cazuri şi de crearea modelelor cerute de piaţă.

Societatea a achiziţionat un imobil în cursul anului 2006 constând dintr-un teren intravilan 902 mp, atelier şi şopron, situat la, com. Cetăţuia, nr. 186, jud. Harghita, în scopul asigurării infrastructurii de producţie proprie.

Principale echipamente aflate în proprietatea S.C. RED-IMPEX S.R.L. sunt două maşini de tricotat de marca Steiger în valoare totală de 65.836 lei.

Principalii furnizori de materii prime şi materiale prelucrate în atelierul de producţie a firmei sunt SC AKROM AKAL TEXTILE ROMANIA SRL, Bucureşti (având pondere de 45% din totalul de aprovizionare în anul 2007), SC LONFIL SA, Botoşani (în 30%) şi din materiale puse la dispoziţia societăţii de către clienţi (în 25%).

3

Piaţa de desfacere a produselor tricotate era în deosebi destinată pieţei autohtone deoarece piaţa articolelor de îmbrăcăminte este o piaţă cu un ritm de creştere accentuată şi o dezvoltare permanentă, existenţa şi extinderea pe această piaţă era destul de grea. Această piaţă a suferit modificări destul de semnificative într-o perioadă relativ scurtă, datorită în deosebi faptului că produsele străine deveneau din ce în ce mai ieftine şi mai accesibile pe piaţa autohtonă.

Principalii clienţi a societăţii în valorificarea produselor finite sunt societăţi comerciale şi persoane fizice mai ales din judeţele Harghita şi Covasna. În domeniul prestării de servicii principalul client este S.C. ANCA-ROM S.R.L.

Principalul concurent în zona Miercurea-Ciuc până în anul 2006 era S.C. TRICOHAR MC S.A., când aceasta a început să aibă probleme de insolvenţă. Însă luând în considerare o zonă de distribuţie mai vastă, există concurenţi ca SC ROMTOP INSDUSTRIES SA, Topliţa; S.C. ROMINVEST INTERNATIONAL S.R.L., Petroşani, şi numeroase societăţi comerciale care se ocupă de importul şi comercializarea de îmbrăcăminte.

Privind din punctul de vederea a analizei SWOT putem afirma:- un punct tare ar fi capacitatea societăţii de a schimba uşor şi rapid modelele

de produse tricotate în funcţie de cerinţele clienţilor, de asemenea ca un punct forte am putea aminti calitatea şi accesibilitatea produselor datorită preţului scăzut, lipsa costurilor de transport pe care o implică produsele străine;

- punct slab ar fi lipsa promovării acestor produse în zonele alăturate chiar şi pe plan naţional, în comparaţie cu celelalte produse străine, care au deja un „brand name”, oferta numai pe piaţa autohtonă;

- o oportunitate poate fi considerată producţia în lohn;- ca o ameninţare putem numi lipsa de lichiditate a societăţii, nefiind achitate

la termen atât datoriile fiscale şi comerciale, cât şi poziţionarea fabricii într-o zonă slab dezvoltată din punct de vedere economic.

4

Cap II. Obiectivele analizei financiare a societăţii comerciale

2.1. Analiza poziţiei financiare pe baza bilanţului contabil

Numeroşi agenţi economici sunt interesaţi de situaţia financiară a societăţii comerciale, cum ar fi creditorii, asociaţii, statul, sindicatele, salariaţii şi conducătorii de întreprinderi. Obiectivele analizei pot să răspundă în principal următoarelor aspecte:1

- pertinenţa strategiilor definite,- rentabilitatea economică,- rentabilitatea financiară,- partajul performanţelor,- politica de finanţare,- echilibrul financiar pe termen scurt, mediu şi lung,- acoperirea dobânzilor şi a rambursărilor,- lipsa lichidităţilor imediate.

În continuare vom prezenta procedeul de analiză utilizată în analiza situaţiei financiare S.C. RED-IMPEX S.R.L. luând ca reper literatura de specialitate.

2.1.1. Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii

Obiectivul analizei structurii financiare este de a compara resursele

financiare cu activele societăţii, respectiv cu modul de utilizare a capitalului

propriu şi a capitalului împrumutat. Scopul acestei analize este de a observa

eventualele modificări ce s-au produs în structura financiară a întreprinderii, de la o

perioadă la alta, în urma activităţii desfăşurate.

Bilanţul contabil este un instrument de prezentare a patrimoniului entităţii

economice format din ansamblul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii.2

Elementele patrimoniului întreprinderii sunt clasificate în activ şi în pasiv conform

destinaţiei economice, respectiv după provenienţă.

Ratele de structură a activelor sunt, după cum urmează:

a.) Rata activelor imobilizate (Ri), măsoară gradul de investire a capitalului în cadrul întreprinderii şi se calculează după formula:

Ri = (Active imobilizate / Active totale) x 100

1 Ph. Avare, G. Legros, L. Ravary, P. Lemonnier: Gestiunea şi analiză financiară, Ediţia în liba română coordonată de Maria Niculescu, Alain Burlaud, Traducere şi revizuire ştiinţifică: Maria Niculescu, Maria Dumitru, Vasile Robu, Editura Economică, Bucureşti, 2002, pg. 187.2 Nicolae Balteş – Analiză şi diagnostic financiar – suport de curs, Sibiu, 2007.

5

b.) Rata activelor curente (Rc), evidenţiază ponderea deţinută de activele curente în totalul activelor:

Rc = (Active curente / Active totale) x 100c.) Rata stocurilor (Rs), evidenţiază ponderea stocurilor în total active

curente:Rs = (Stocuri / Active curente) x 100

d.) Rata creanţelor (Rcr), scoate în evidenţă ponderea deţinută de creanţele întreprinderii faţă de terţi în totalul activelor curente:

Rcr = (Creanţe / Active curente) x 100e.) Rata investiţiilor financiare pe termen scurt şi a disponibilităţilor

băneşti (Rd), evidenţiază ponderea lichidităţilor în totalul activelor curente:

Rd = (Inv. fin. pe termen scurt + Disponibilităţi băneşti / Active curente) x 100

Ratele de structură ale pasivului bilanţier reliefează ponderea în care activele reale nete sunt finanţate din resursele reale de care beneficiază întreprinderea. Analiza se realizează prin intermediul ratelor de, astfel:

a) Rata stabilităţii financiare (Rsf) evidenţiază ponderea deţinută de resursele stabile în totalul resurselor:

Rsf = (Capital angajat /Total resurse) x 100b) Rata datoriilor curente (Rdc), reflectă măsura în care datoriile

curente finanţează utilizările:Rdc = (Datorii curente /Total resurse) x 100

c) Ponderea resurselor curente în resursele stabile (Pr), scoate în evidenţă proporţia în care întreprinderea utilizează cele două categorii de resurse pentru finanţarea utilităţilor:

Pr = (Resurse curente /Capital angajat) x100d) Rata autonomiei financiare (Raf), arată cât din utilizările firmei sunt

finanţate din resursele proprii:Raf = (Capitaluri proprii /Total resurse) x 100

e) Rata autonomiei financiare la termen (Raft), evidenţiază ponderea resurselor proprii ale întreprinderii în utilizările stabile:

Raft = (Capitaluri proprii /Capital angajat) x 100f) Rata capitalurilor proprii (Rcp), scoate în evidenţă raportul între

capitalurile proprii ale întreprinderii şi totalul datoriilor:Rcp = (Capitaluri proprii /Total datorii) x 100

g) Rata îndatorării (Rî) scoate în evidenţă ponderea datoriilor firmei în totalul resurselor:

Rî = (Datorii totale /Resurse totale) x 100

2.1.2. Analiza situaţiei financiare a entităţii economice

6

2.1.2.1. Analiza lichidităţii şi solvabilităţii

Opoziţia dintre lichiditatea activelor deţiunute de o societate şi exigibilitatea datoriilor sale pune în evidenţă existenţa unui echilibru sau dezechilibru financiar. Astfel fiecare element de activ care la un ciclu financiar într-un orizont de timp dependent direct de natura sa se caracterizează prin gradul său de lichiditate. Elementele de pasiv, care reprezintă îndatorarea societăţii, se caracterizează prin gradul lor de exigibilitate.3

Lichiditatea măsoară posibilităţile întreprinderii de a-şi transforma activele în numerar, necesar acoperirii datoriilor.

Solvabilitatea reflectă capacitatea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor de plată îndeosebi din resurse proprii.

Analiza lichidităţii şi solvabilităţii se efectuează cu ajutorul următoarelor rate:

a.) Rata lichidităţii curente se exprimă ca raport între, active circulante şi datorii curente. Reflectă gradul de acoperire a datoriilor curente din activele curente. Se recomandă ca valoarea indicatorului să se situeze în jurul cifrei 2.

Rata de lichiditate curentă = Active circulante / Datorii curente

b.) Rata lichidităţii imediate (testul acid) exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi onora datoriile pe termen scurt din recuperarea creanţelor şi disponibilităţile băneşti. Nivelul asiguratoriu pentru această rată este de 1/3. Valoarea supraunitară evidenţiază faptul că stocurile nu sunt finanţate prin datorii pe termen scurt.

Rata lichidităţii reduse = Active circulante –Stocuri / Datorii curente

c.) Rata solvabilităţii patrimoniale (Rata autonomiei financiare) reprezintă capacitatea firmei de a face faţă obligaţiilor sale băneşti, respectiv de a-şi onora plăţile la termenele scadente. Valoarea recomandabilă a acestui indicator este în jur de 0,5.

Rata solvabilităţii patrimoniale = Capitaluri proprii / Total resurse

2.1.2.2. Indicatori de profitabilitate

Indicatori de profitabilitate reflectă capacitatea societăţii de a obţine profit din resursele disponibile.

Îmbracă următoarele forme:

3 Cornel Creană: Analiza economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti, 2006, pg.55.

7

a) Rata rentabilităţii capitalului social, calculată ca raport între profitul brut şi capitalul social şi Exprimă gradul în care capitalul social este utilizat în scopul obţinerii unui profit corespunzător.

Rcs = (Profit brut /Capital social) x 100b) Rata rentabilităţii capitalului propriu, evidenţiază eficienţa cu care

întreprinderea utilizează capitalul propriu şi se calculează ca raport între profitul brut şi capitalul propriu.

Rcp = (Profit brut /Capital propriu) x 100c) Rata rentabilităţii capitalului angajat, reflectă aportul resurselor

permanente (capital propriu + datorii pe termen lung) la obţinerea profitului şi se calculează ca raport între profitul brut şi capitalul angajat:

Rca = (Profit brut /Capital angajat) x 100.d) Marja brută din vânzări, evidenţiază capacitatea întreprinderii de a-

şi controla costurile de producţie sau să obţină preţul de vânzare optim. Se calculează ca raport între profitul brut din vânzări (marja comercială) şi cifra de afaceri:

Mb = (Profit brut din vânzări /Cifra de afaceri) x 100

2.1.2.3. Viteza de rotaţie a stocurilor4

Ratele de gestiune sunt utile în măsurarea gradului de eficacitate cu care firma utilizează activele pe care le are la dispoziţie. Aceste sunt cunoscute şi sub denumirea de rate de rotaţie şi măsoară viteza de transformare a activelor în lichidităţi. Dintre activele utilizate analizăm stocurile ca fiind un element important al activităţii.

Viteza de rotaţie a stocurilor se determină ca raport între cifra de afaceri şi

stocul mediu global şi exprimă numărul de cicluri pe care stocul le efectuează în

medie în cursul unei perioade, luând în considerare ritmul operaţiilor de

aprovizionare, producţie şi vânzare.

a.) Numărul de rotaţii a stocurilor este un indicator care reflectă de câte ori stocul a fost rulat de-a lungul exerciţiului financiar.

Se poate determina cu ajutorul următoarei formulă:

Numărul de rotaţii a stocurilor = Cifra de afaceri / Stocul mediu

b.) Durata de stocare indică numărul de zile în care bunurile sunt stocate în unitate. Se poate calcula prin folosirea următoarei formulă:

4 Nicolae Georgescu, Analiza bilanţului contabil, Editura economică, Bucureşti, 1999, pag.217.

8

Durata de stocare = Stoc mediu / Cifra de afaceri *365

2.1.2.4. Gradul de îndatorare

Gradul de îndatorare evidenţiază politica de finanţare a întreprinderii, respectiv modul în care aceasta atrage resurse pentru a-şi acoperi necesităţile. Se exprimă prin indicatorul grad de îndatorare care se calculează astfel:

Gî = (Capital împrumutat / Capital propriu) x 100.

2.2. Analiza performanţei şi al rentabilităţii pe baza contului de profit şi pierdere

2.2.1. Ratele de rentabilitate comercială (Soldurile intermediare de gestiune)

Rata marjei comerciale: pune în evidenţă strategia comercială a întreprinderii analizate şi apreciază influenţa constrângerilor pieţei şi a politicii preţurilor de vânzare.

Marja comercială (MC), vizează exclusiv întreprinderile comerciale sau numai activitatea comercială a întreprinderilor cu activitate mixtă, fiind principalul indicator de apreciere a performanţei comerciale. Se calculează ca diferenţă între veniturile obţinute din vânzările de mărfuri (evaluate la preţ de vânzare, exclusiv reducerile comerciale acordate ulterior facturării) şi costul mărfurilor vândute (exclusiv reducerile comerciale primite ulterior facturării). Este considerată a fi principalul indicator de apreciere a performanţelor unei activităţi comerciale. Analiza tendinţei în timp a ratei marjei comerciale (marjă comercială / cifra de afaceri) şi compararea acesteia cu cele înregistrate de concurenţi constituie elementele de bază în evaluarea performanţelor financiare ale acestora. Marja comercială raportată la veniturile din vânzarea mărfurilor reprezintă practic adaosul comercial practicat de firmă, fiind astfel un element care trebuie apreciat în funcţie de tipul politicii de vânzare promovată. Spre exemplu, marjele comerciale ridicate corespund, în general, firmelor specializate în comerţ de lux sau tradiţional, care asigură şi servicii post-vânzare. Variaţia marjei trebuie explicată în funcţie de rotaţia stocurilor deoarece, în mod normal o reducere a marjei ar trebui să aibă ca efect creşterea vânzărilor care conduce, în principiu, la o reorientare a politicii comerciale.

Producţia exerciţiului (PE) caracterizează activitatea întreprinderilor de producţie sau prestatoare de servicii, fiind calculat conform relaţiei: producţia

9

vândută +/- producţia stocată + venituri din producţia de imobilizări. Este un indicator inevitabil, dar ambiguu, deoarece se determină pe baza mei multor elemente eterogene din punctul de vedere al evaluării, unele fiind evaluate la preţ de vânzare (producţia vândută) iar altele la cost de producţie (producţia stocată şi producţia imobilizată). În plus, nivelul rezultatelor se poate modifica în funcţie de metoda reţinută pentru evaluarea stocurilor. Datorită acestui fapt, valoarea producţiei nu poate să reflecte o realitate financiară.

Valoarea adăugată (VA) se calculează după relaţia: marja comercială + producţia vândută + venituri din producţia stocată + venituri din producţia de imobilizări – consumuri de la terţi şi exprimă capacitatea firmei de a crea bogăţiei prin activităţile economice pe care le desfăşoară. Consumurile de la terţi includ toate consumurile provenite din exterior, oricare ar fi destinaţia lor funcţională (internă), şi anume: cheltuieli cu stocurile de materii prime şi materiale; cheltuieli cu combustibilii, energia şi apa; cheltuieli cu diferitele servicii executate de terţi pentru întreţineri şi reparaţii, reclama, cu colaboratorii etc.; alte cheltuieli materiale.

Excedentul brut al exploatării (EBE), reprezintă resursa rezultată din exploatare şi folosită pentru menţinerea şi dezvoltarea potenţialului productiv al întreprinderii şi remunerarea capitalurilor utilizate şi a statului. Se determină pe baza relaţiei: valoarea adăugată + subvenţii de exploatare – cheltuieli cu impozitele, taxele şi vărsămintele asimilate – cheltuieli cu personalul. Excedentul brut al exploatării este măsurat înaintea adoptării deciziilor privind amortizarea şi a cheltuielilor financiare care decurg din politica de finanţare. În acest sens, indicatorul este cu adevărat „brut”, ceea ce permite managerului financiar efectuarea unei comparaţii în timp. Prin raportarea excedentului brut al exploatării la valoarea adăugată, pe de o parte, şi cifra de afaceri, pe de altă parte, se permite urmărirea în timp a cotei din valoarea adăugată (sau cifrei de afaceri) care va fi destinată remunerării factorilor de producţie. Prima rată, EBE/VA este denumită marjă industrială a cărei valoare, în cazul firmelor din sectorul serviciilor, este de aproximativ 10%, iar în cazul firmelor din sectorul industrial este de aproximativ 40%. Cea de a doua rată, EBE/CA este o marjă brută asupra cifrei de afaceri, valorile ei fiind mai reduse decât în cazul primei rate, astfel: de 0,5% pentru firmele de comerţ, 7%-10% pentru cele industriale şi 4%-5% pentru celelalte categorii5. Sub rezerva producţiei imobilizate şi a decalajelor generatoare de creanţe, stocuri şi datorii cu consecinţe asupra trezoreriei, acest sold intermediar de gestiune constituie resursa financiară fundamentală pentru societate, care va fi utilizată pentru menţinerea sau creşterea capacităţii de producţie, plata cheltuielilor financiare, a impozitului pe profit şi dividendelor, rambursarea împrumuturilor angajate anterior.

5 Hubert de La Bruslerie – Analyse financière. Information financière et diagnostic, Dunod, Paris, 2002, p. 145-146

10

Rezultatul exploatării, putând fi profit sau pierdere, reprezintă primul element de măsură a rentabilităţii economice, independent de politica financiară a întreprinderii şi de influenţa elementelor extraordinare. Relaţia de calcul este: excedentul brut al exploatării + venituri din provizioane pentru exploatare + alte venituri din exploatare – cheltuieli cu amortizările şi provizioanele pentru exploatare – alte cheltuieli pentru exploatare. Este utilizat în compararea performanţelor întreprinderilor care au politici financiare diferite şi exprimă mărimea absolută a rentabilităţii activităţii de exploatare, obţinută prin deducerea tuturor cheltuielilor din veniturile exploatării. Nivelul rezultatului de exploatare oferă managerilor informaţia privind mărimea resurselor determinate de activitatea de exploatare pe care firma se poate baza pentru acoperirea cheltuielilor sale financiare. resursele acumulate din activitatea de exploatare, la care se adaugă eventual veniturile financiare obţinute de firmă, ar trebui să depăşească nivelul cheltuielilor financiare ale acesteia. În caz contrar va avea loc un transfer de valoare de la proprietari către creditorii firmei6.

Rezultatul curent este aferent operaţiilor de exploatare şi financiare efectuate de întreprindere în cursul exerciţiului, şi se calculează conform relaţiei: rezultatul exploatării + venituri financiare + venituri financiare din provizioane – cheltuieli financiare – cheltuieli financiare privind amortizările şi provizioanele. Se poate concretiza în profit sau pierdere.

Rezultatul extraordinar se calculează independent de celelalte solduri de gestiune, pe baza relaţiei: venituri extraordinare – cheltuieli extraordinare. Se poate concretiza în profit sau pierdere.

Rezultatul net exprimă mărimea absolută a rentabilităţii financiare, putându-se concretiza în profit sau pierdere. Se determină conform relaţiei: rezultatul curent +/- rezultatul curent – cheltuieli cu impozitul pe profit.

Rc = Marja Comercială / Vânzări de mărfuriRata rentabilităţii comerciale: caracterizează eficienţa activităţii

comerciale ale firmei şi este utilă în poziţionarea firmei pe piaţă.

Rc = Rezultatul exploatării / Cifra de afaceri

Rata marjei nete: Exprimă eficienţa globală a întreprinderii, respectiv capacitatea sa de a rezista concurenţei.

RRN= Rezultatul net/Cifra de afaceri

2.2.2. Capacitatea de autofinanţare

6 Dragotă, Victor; Ciobanu, Anamaria; Obreja, Laura; Dragotă, Mihaela – Management financiar. Vol I: Analiză financiară şi gestiune financiară operaţională, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, p. 184

11

Alături de soldurile intermediare de gestiune este utilizat indicatorul capacitate de autofinanţare, care exprimă în termeni monetari (de încasări şi plăţi) în ce măsură este capabilă societatea pentru a asigura dezvoltarea prin mijloace financiare proprii. Indicatorul capacitatea de autofinanţare, ce reprezintă un surplus monetar care se obţine ca rezultat al tuturor operaţiunilor de încasări şi plăţi efectuate de întreprindere, într-o perioadă de timp, având în vedere şi incidenţa fiscală. Modalitatea de determinare a capacităţii de autofinanţare o constituie procedeul deductiv şi procedeul aditiv.

2.2.3. Analiza ratelor de rentabilitate

Ratele de rentabilitate fac parte din categoria indicatorilor de eficienţă şi reprezintă capacitatea întreprinderii de a obţine profit.

a.) Ratele de rentabilitate economicăRata rentabilităţii economice a activului (Re) caracterizează eficienţa elementelor materiale angajate în activitatea firmei. Rata rentabilităţii economice trebuie să fie mai mare decât rata inflaţiei.

Rata rentabilităţii economice Re = Profit din exploatare / Total activ *100

b.) Ratele de rentabilitate financiarăRata rentabilităţii financiare a capitalului propriu reflectă eficienţa cu care sunt utilizate capitalurile proprii ale întreprinderii. Este recomandabil, că valoarea sa să fie peste rata dobânzii pe piaţă.

Rata rentabilităţii financiare Rf = Profit net / Capitaluri proprii *100

2.3. Analiza echilibrului financiar

Pornind de la un anumit echilibru între resurse şi utilizări, bilanţul financiar pune în evidenţă două principii ale finanţării: utilizările permanente să fie acoperite din resurse permanente iar utilizările temporare să fie finanţate din resurse temporare. Nerespectarea acestor două reguli de finanţare va determina o situaţie de dezechilibru financiar.

2.3.1. Analiza patrimoniului net

Bilanţul contabil sintetizează starea patrimonială a societăţii la sfârşitul exerciţiului. El arată valoarea patrimonială a întreprinderii la data închiderii exerciţiului prin activul net contabil, respectiv capitalurile proprii, calculat ca

12

diferenţă între activul total şi datoriile totale contractate sau prin adăugarea la capitalul social a rezultatelor şi a rezervelor.7

Modalităţi de determinare a patrimoniului net:Patrimoniu net = Active totale – Datorii Totale

sauPatrimoniu net = Capitaluri proprii

2.3.2. Analiza corelaţiei fond de rulment, nevoia de fond de rulment şi trezoreria netă

Aprecierea echilibrului financiar se realizează prin intermediul indicatorilor de echilibru: fond de rulment, nevoie de fond de rulment şi trezoreria netă.

Fondul de rulment8 este definit ca acea parte a resurselor stabile alocată pentru finanţarea activelor ciclice. Fondul de rulment se calculează pe baza bilanţului patrimonial, folosind una din relaţiile de mai jos:

a.) Fond de rulment = Capitaluri permanente – Imobilizări neteb.) Fond de rulment = Active circulante nete – Datorii pe termen scurt

Nevoia de fond de rulment (NFR)9 reprezintă suma necesară finanţării decalajelor în timp între fluxurile reale şi fluxurile de trezorerie legate de activitatea de exploatare.

Nevoia de fond de rulment = Activ circulant net – Datorii curente

Trezoreria netă (TN) este partea din fondul de rulment care depăşeşte nevoia de fond de rulment, diferenţa dintre fondul de rulment şi necesarul fondului de rulment.

Trezoreria netă =FR –NFR

2.3.3. Analiza creanţelor şi datoriilor în sistemul echilibrului financiar

În vederea realizării echilibrului financiar întreprinderea trebuie să urmărească evoluţia raportului creanţe-obligaţii şi modificările pe care variaţia nivelului activităţii le aduce acestui raport.

Condiţiile actuale impun ca derularea contractelor economice să implice relaţii de credit comercial şi nu decontări imediate. Din acest considerent, unul dintre obiectivele analizei financiare este de a urmări evoluţia raportului creanţe-

7 Nicolae Gerogescu: Analiza bilanţului contabil, Editura Economică, Bucureşti, pg. 95.8 Maria Niculescu: Diagnostic global strategic, Ed Economica, Bucureşti, pag.3829 Idem pag.386

13

datorii în scopul de a constata în ce măsură întreprinderea are posibilitatea ca din creanţele pe care le înregistrează să-şi acopere datoriile pe termen scurt.

Corelaţia dintre creanţe şi obligaţii influenţează în mod direct capacitatea de plată a firmei. Întreprinderea acordă credit comercial, deci trebuie neapărat să aibă un sistem eficient pentru a constata care client poate beneficia de acest credit, pentru a încasa creanţele la scadenţă şi a recupera creanţele de la clienţi rău platnici. Se cercetează evoluţia creanţelor şi obligaţiilor în raport cu cifra de afaceri, pentru a pune în evidenţă raportul dintre imobilizarea capitalului firmei şi cel care priveşte folosirea surselor atrase.

Viteza de rotaţie a creanţelor-clienţi este rata ce exprimă numărul de zile până la data la care clienţii îşi achită datoriile către unitate.

Viteza de rotaţie a creditelor-furnizori arată numărul de zile în care întreprinderea îşi achită datoriile sale către furnizor.

2.3.4. Analiza ratelor de echilibru financiar

Ratele de echilibru financiar10 sunt expresia realizării echilibrului financiar pe termen lung şi scurt al întreprinderii, evidenţiind existenţa sau insuficienţa fondului de rulment, necesarului de fond de rulment şi a trezoreriei nete. În practica de specialitate se utilizează cu precădere următoarele rate:

a) Rata de finanţare a activelor imobilizate (Rfi) sau rata fondului de rulment, evidenţiază condiţiile de finanţare ale imobilizărilor, exprimând în termeni relativi un indicator echivalent celui de fond de rulment în valoare absolută:

Rfi = Capital angajat/Active imobilizateO valoare supraunitară a indicatorului semnifică faptul că ansamblul

imobilizărilor este finanţat din resursele durabile. Creşterea valorii raportului indică o ameliorare a structurii de finanţare în timp ce diminuarea raportului exprimă o deteriorare a structurii de finanţare a întreprinderii.

b) Rata de finanţare a activelor curente (Rfac), reflectă proporţia în care fondul de rulment contribuie la finanţarea activelor curente:

Rfac = Fond de rulment /Active curenteÎn mod similar poate fi determinată şi rata de finanţare a stocurilor (Rfs)

care reflectă proporţia în care fondul de rulment contribuie la finanţarea stocurilor:Rfs = Fond de rulment/Stocuri

Dacă fondul de rulment reprezintă circa 2/3 din totalul stocurilor, se poate aprecia că există o acoperire normală a acestora.

c) Rata autonomiei financiare (Raf) evidenţiază gradul de dependenţă financiară a întreprinderii faţă de terţi:

Raf = Capitaluri proprii / Capitaluri angajate10 Nicolae Balteş – Analiză şi diagnostic financiar – suport de curs, Sibiu, 2007, cap. 4.

14

Se apreciază că pentru asigurarea autonomiei financiare a întreprinderii, capitalurile proprii trebuie să reprezinte cel puţin jumătate din capitalul angajat (capital propriu + datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an).

2.4. Analiza riscului în cadrul societăţilor comerciale

Până în prezent, riscul în afaceri a fost privit ca fiind un concept negativ. Interpretarea pozitivă a riscului reflectă o nouă înţelegere a legăturii dintre riscul bine gestionat şi performanţa îmbunătăţită. Riscurile la care este expusă firma sunt considerat a fi continue. Ele pot fi evaluate în termenii hazardului, nesiguranţei şi oportunităţii, cât şi prin prisma influenţei pe care o au asupra nivelului performanţelor şi atingerii obiectivelor strategice.

Pentru a atinge obiectivul maximizării valorii acţiunilor, managerul financiar trebuie să ia în considerare două concepte: riscul şi rata de rentabilitate. Fiecare decizie financiară prezintă riscuri şi rate de rentabilitate caracteristice. Toate deciziile financiare majore trebuie abordate în termenii riscului aşteptat, a ratei de rentabilitate aşteptate şi a impactului lor asupra valorii firmei.

Într-o accepţiune sintetică, riscul semnifică variabilitatea rezultatelor sub presiunea factorilor din mediul în care firma îşi desfăşoară activitatea. Riscul poate fi privit prin prisma unor evenimente incerte care ar putea influenţa atingerea obiectivelor strategice, operaţionale şi financiare ale firmei. Riscul este inerent în orice afacere. Dacă volumul activităţii sau natura acesteia pot fi diferite, riscul există atât într-o firmă de dimensiuni reduse, cât şi în marile companii multinaţionale. O firmă îşi asumă riscuri cu scopul de a identifica oportunităţile de maximizare a valorii pentru acţionarii săi.

Adesea este făcută distincţie între risc şi incertitudine. Riscul poate fi aplicat unei situaţii în care pot apărea mai multe efecte posibile şi există o experienţă trecută relevantă care să permită obţinerea unor statistici pentru previzionarea efectelor. Incertitudinea apare acolo unde sunt mai multe efecte posibile dar statisticile anterioare nu permit previzionarea lor.

Riscul poate fi împărţit în două componente majore:

1 riscul sistematic, respectiv riscul care afectează majoritatea firmelor;2 riscul nesistematic, adică acela care afectează o anumită firmă sau un grup

restrâns de firme.

Incertitudinea privind condiţiile economice generale, cum ar fi rata dobânzii sau inflaţia, este un exemplu de risc sistematic. Aceste condiţii afectează majoritatea firmelor. O creştere neaşteptată a inflaţiei afectează plăţile şi costurile firmei privind diversele achiziţii, valoarea activelor deţinute şi preţurile de vânzare ale produselor fabricate. Aceste „forţe” la care toate firmele reacţionează reprezintă esenţa riscului sistematic.

15

În partea opusă, o grevă a angajaţilor unei mici companii petroliere poate afecta doar acea companie sau un număr redus de alte entităţi (în general clienţii principali). Se poate afirma cu siguranţă că este puţin probabil să fie generate efecte pentru întreaga piaţă a petrolului. Un astfel de risc este considerat a fi nesistematic.

Acţionarii şi creditorii încredinţează capitalul de care dispun firmelor deoarece caută să obţină beneficii mai mare decât cele pe care le-ar obţine din plasamente în obligaţiuni emise de stat, plasamente care pot fi considerate lipsite de risc. Astfel, investitorii se aşteaptă ca managerii să dea dovadă de spirit întreprinzător, inovaţional şi vizionar, de dinamism, într-un cuvânt să îşi asume riscuri. Dar riscurile asumate vor trebui să fie bine analizate iar managerii au sarcina de a stabili un profil al riscului de firmă, astfel încât chiar şi atunci când firma acţionează în condiţii riscante să fie cunoscute limitele de acţiune.

Primul pas în identificarea riscului de firmă este recunoaşterea sensurilor în care se utilizează noţiunea de risc:

1 riscul ca oportunitate este legat de relaţia care există între risc şi rata de rentabilitate aşteptată. Cu cât riscul este mai ridicat, cu atât rata de rentabilitate aşteptată este mai mare dar şi şansele de a pierde sunt mai evidente. În acest context, managementul riscului presupune utilizarea unor tehnici care să maximizeze oportunităţile în contextul schimbărilor şi constrângerilor mediului în care acţionează firma;

2 riscul ca hazard sau ameninţare reflectă în fapt viziunea pe care o au cel mai adesea managerii asupra acestui termen. Se referă la potenţiale evenimente negative cum ar fi pierderile financiare, frauda, diminuarea reputaţiei, procesele etc. În acest context, managementul riscului presupune adoptarea unor tehnici manageriale care să diminueze probabilitatea apariţiei acestor evenimente negative fără a crea costuri excesive sau a paraliza întreaga firmă;

3 riscul ca incertitudine, este o viziune mai academică asupra acestui termen. Se referă la distribuţia tuturor efectelor, atât pozitive cât şi negative. În acest context, managementul riscului caută să reducă dezacordurile dintre efectele anticipate şi cele existente.

Este un adevăr universal că existenţa riscului implică existenţa eşecului. Nu toate tipurile de riscuri sunt identice şi nici eşecurile nu au aceeaşi amploare. În fapt, eşecul poate apărea din mai mult motive, fiecare dintre ele având o importanţă aparte în managementul riscului:

1 primul motiv se referă la insuccesul controlului managerial;2 cea de a doua categorie de motive cuprinde cazurile în care managerii îşi

asumă intenţionat anumite riscuri şi pierd. Spre exemplu, fraţii Hunt deţineau 200.000.000 uncii de argint în 1974, chiar înainte de scăderea dramatică a preţului;

16

3 cea de a treia posibilitate poate fi considerată mai subtilă: firma îşi asumă anumite riscuri care, privat, sunt optime – managementul înţelege şi acceptă dimensiunile expunerii – dar suma riscurilor asumate nu sunt optime din punct de vedere social. Exemplele cel mai relevante sunt considerate a fi cele ale represiunii anilor ’30 şi ale economiilor şi crizelor împrumuturilor din anii ’80.

Anumite eşecuri financiare apar atunci când managerii nu înţeleg riscurile asumate. Altele sunt asociate pur şi simplu ghinionului. Dar cele mai importante situaţii apar atunci când riscurile private au un aspect social adiţional.

În concluzie, putem spune că riscul poate fi considerat ca fiind variaţia valorilor reale faţă de valorile medii sau faţă de cele aşteptate, variaţii datorate însă unor cauze întâmplătoare. O situaţie este caracterizată ca riscantă când există anumite dubii cu privire la obţinerea unui rezultat preconizat.

2.4.1. Riscurile firmei şi metode de evaluare a acestora

Literatura de specialitate identifică, în principal, următoarele categorii de riscuri:

- riscul intern este acea categorie de risc la care este expusă o firmă ce îşi are cauzele în interior;

- riscul extern, categorie de risc la care este expusă orice firmă, prin acţiunea unor factori din mediul extern;

- riscul de neexecutare, este o formă a riscului comercial care decurge din situaţia în care cumpărătorul numai doreşte (sau nu mai poate) să ridice o partidă de mărfuri deja contractată;

- riscul de insolvabilitate este riscul care apare atunci când clientul, după primirea mărfii, nu procedează la achitarea ei;

- risc de preţ, apare datorită neconcordanţei în timp între momentul încasării şi plăţii;

- risc ce decurge din variaţia costurilor de producţie, adică riscul care apare atunci când, după fixarea preţului în contract, se înregistrează creşteri mari în costurile de producţie şi care, în mod normal, nu pot fi transferate asupra clientului;

- risc al cursului de schimb, rezultă ca urmare a oscilaţiilor cursurilor valutare;

- risc de transfer, este acea formă a riscului datorată unor condiţii cu caracter economic, financiar, valutar sau politic care pot limita posibilităţile de transfer ale capitalurilor dintr-o ţară în alta;

- risc natural, ce provine din fenomene naturale;

17

- risc asigurabil, categorie pentru care societăţile de asigurare îşi iau răspunderea garanţiei;

- risc social, cum ar fi demotivarea personalului, creşteri salariale insuportabile, cultură organizaţională antieconomică etc.;

- risc juridic, precum pierderea sau distrugerea mărfii, neîncasarea creanţelor, pierderea proprietăţii, blocarea afacerii etc.;

- riscul de firmă este cauzat de acţiuni în justiţie, greve. Succesul sau insuccesul programelor de marketing, plasamente inoportune, contractarea de credite dezavantajoase, pierderea unor contracte majore şi alte evenimente care au loc în cadrul firmei;

- riscul de piaţă se referă la război, inflaţie, recesiuni şi variaţii ale ratei dobânzii.

În condiţiile economiei de piaţă, bazată pe competitivitate, activitatea oricărei firme este expusă riscurilor, fiind foarte important ca aceasta să cunoască limitele în care îşi desfăşoară activitatea sub ameninţarea riscurilor, deoarece cunoaşterea impactului lor are un rol deosebit în asigurarea echilibrului financiar. În acest sens, diagnosticul financiar complet nu se poate realiza decât în cuplul celor două axe de analiză: rentabilitate-risc. În concordanţă cu formele pe care le implică riscul în această perspectivă, managementul financiar se va preocupa de riscul economic (de exploatare), riscul financiar, riscul de faliment şi riscul de portofoliu. Prezentăm în continuare câteva aspecte esenţiale în ceea ce priveşte aceste categorii fundamentale de riscuri.

2.4.2. Analiza şi diagnosticul riscului economic: levierul operaţional

Riscul economic evaluează capacitatea firmei de a se adapta la timp şi cu cel mai mic cost posibil la variaţiile mediului în care activează, respectiv exprimă flexibilitatea rezultatului de exploatare. Rezultatul obţinut de firmă este condiţionat de trei factori: costul producţiei, cantităţile vândute şi preţul de vânzare. Conform naturii activităţii firmei şi poziţiei sale în mediu, rezultatul acesteia este, mai mult sau mai puţin, sensibil la evenimente precum creşterea tarifelor la energia electrică sau combustibili, majorarea salariilor şi a preţurilor la materiile prime şi materiale, intensificarea concurenţei, reducerea puterii de cumpărare a consumatorilor. Acest grad de sensibilitate determină caracteristica de risc a firmei.

Analiza sensibilităţii face posibilă determinarea efectului pe care îl are modificarea unui factor sau a mai multora asupra unui rezultatul final. O simplă analiză a punctului de echilibru nu este suficientă în toate cazurile, atunci când se modifică un factor ce influenţează rezultatul final, simultan se mai pot schimba şi alţi factori care au acelaşi efect. În cele mai multe cazuri este însă util şi/sau necesar să se determine, pe de o parte, măsura în care o situaţie sau un rezultat final este influenţat de modificarea unor variabile, iar pe de altă parte, care este

18

importanţa variabilelor în funcţie de efectele lor asupra rezultatului final. Analizele privind sensibilitatea unor variabile la modificările altora furnizează managerilor informaţii suplimentare cu privire la factorii critici, determinând profunzimea studiului lor.

În acest context, o deosebită importanţă capătă analiza cost-volum-profit. Pentru evaluarea riscului economic şi a gradului de sensibilitate a factorilor, managerul financiar poate efectua:

1 analiza sensibilităţii ratei profitului în raport cu variaţia gradului de utilizare a capacităţii de producţie;

2 analiza sensibilităţii ratei profitului în raport ci variaţia preţului de vânzare a produsului;

3 analiza sensibilităţii ratei profitului în raport cu variaţia duratei de viaţă economică a firmei;

4 analiza sensibilităţii cu ajutorul pragului de rentabilitate sau a punctului de echilibru.

În literatura de specialitate analiza cost-volum-profit este cunoscută ca prag de rentabilitate şi urmăreşte dependenţa rezultatelor firmei de nivelul cheltuielilor şi volumul vânzărilor. Este necesar ca managerii financiari să controleze permanent poziţionarea cifrei de afaceri faţă de pragul de rentabilitate deoarece cunoaşterea acestei poziţionări face ca managementul firmei să fie capabil a-şi exercita atributele în virtutea unor informaţii absolut necesare, în special, cele privind: nivelul de activitate la care nu se obţine profit, nivelul de activitate care poate asigura profitul dorit, nivelul de activitate corespunzător profitului maxim.

2.4.3. Analiza şi diagnosticul riscului financiar: levierul financiar

Levierul financiar arată gradul în care sunt utilizate de către firmă surse de finanţare cu costuri fixe (împrumuturi, leasing şi acţiuni preferenţiale). El descrie influenţa favorabilă sau nefavorabilă pe care o are utilizarea fondurilor împrumutate asupra rentabilităţii capitalurilor proprii ale firmei. Această influenţă este generată de faptul că cheltuielile cu dobânda sunt fixe. Variabilele implicate în determinarea levierului financiar sunt: capitalul financiar, activul economic, rentabilitatea economică, costul împrumutului.

Analiza efectului de levier financiar este similară cu cea a efectului de levier de exploatare, de această dată urmărindu-se cuantificarea rezultatului curent în raport cu evoluţia cifrei de afaceri. Relaţia de calcul este următoarea:

19

unde:

CA0 = cifra de afaceri iniţială (sau anterioară creşterii înregistrate);RC0 = rezultatul curent corespunzător nivelului CA0;∆CA = variaţia absolută a mărimii cifrei de afaceri;∆RC = variaţia absolută a rezultatului curent ca efect al modificării cifrei de

afaceri;

= cifra de afaceri pentru care rezultatul curent realizat de firmă este nul, determinată potrivit relaţiei (pragul de rentabilitate financiară.

Efectul de levier: reflectă gradul în care capitalurile proprii asigură finanţarea activităţii întreprinderii. Poate fi interpretată ca şi rata autonomiei financiare a întreprinderii, indicând gradul în care angajamentele sale pe termen scurt şi lung sunt garantate de capitalurile proprii ale întreprinderii.

2.4.4. Diagnosticul riscului de faliment: metoda scorurilor

Predicţia riscului de faliment constituie piatra de încercare a oricărui analist financiar. Complexitatea aspectelor pe care le implică conceptul de risc de faliment explică şi varietatea metodelor şi instrumentelor de diagnosticare, de analiză a acestuia, dintre care amintim: analiza lichiditate-exigibilitate, analiza funcţională, analiza prin rate, analiza dinamică etc. Investigarea clasică prin aceste metode permite evidenţierea performanţelor trecute ale firmei, chiar şi a riscurilor de exploatare, financiare, de îndatorare etc., informând în mică măsură asupra viitorului acesteia şi neevaluând global riscul de faliment. Ca o reacţie la aceste neajunsuri, cercetătorii şi organismele financiare internaţionale s-au preocupat de elaborarea unei metode de predicţie a riscului de faliment, denumită metoda scorurilor. Ideea centrală ce a stat la baza construcţiei acestui model a fost separarea firmelor solvabile de cele insolvabile, falimentare, pornind de la valorile înregistrate de diferiţi indicatori financiari calculaţi pentru acestea. Scorul (Z) apare ca o funcţie liniară de mai multe variabile (rate, limitate ca număr), caracterizate de coeficienţi de pondere determinaţi prin metoda celor mai mici pătrate, în urma observaţiilor asupra firmelor reprezentative şi grupate de la început în sănătoase şi deficitare. Coeficienţii pot fi pozitivi sau negativi, în cel din urmă caz ei degradând scorul şi contribuind deci la creşterea riscului de faliment. Indiferent de modelul funcţiei discriminante (cuprinzând cinci până la opt rate selecţionate), se va regăsi în general rata referitoare la fondul de rulment net global, la îndatorare, la solvabilitate pe termen scurt, la cheltuieli financiare, la cheltuieli de personal.

Perioada pe care trebuie analizate aceste firme este destul de mare, 20-30 de ani. Din acest motiv, verificarea bonităţii firmelor româneşti folosind unul din modelele de scoring deja consacrate poate fi privită doar ca un exerciţiu de calcul, rezultatele obţinute fiind departe de adevăr.

20

Diagnosticul situaţiei financiare prin sistemul de rate ca şi prin prisma echilibrului financiar permite evidenţierea poziţiei şi performanţelor trecute ale întreprinderii, oferind în mică măsură informaţii asupra activităţii viitoare a acesteia. În activitatea practică a apărut astfel necesitatea folosirii unor instrumente care să permită evaluarea sintetică a situaţiei economico-financiare a întreprinderii. Ca atare, specialiştii în domeniu s-au preocupat de elaborarea unei metode de predicţie a riscului de faliment, denumită metoda scorurilor.

Metoda scorurilor se bazează pe tehnicile statistice ale analizei discriminate a caracteristicilor financiare (calculate cu ajutorul ratelor) ale întreprinderilor cu funcţionare normală şi a celor cu dificultăţi în gestiunea economică şi financiară. Se constată apoi cea mai bună combinaţie liniară a ratelor, care să diferenţieze cel mai bine întreprinderile cu funcţionare normală de cele falimentare, obţinându-se aşa numitul scor „Z”, cu ajutorul funcţiei:

Z =a1x1 + a2x2 + a3x3 + … + anxn,în care:

x - reprezintă indicatorul implicat în analiză;a – coeficientul de ponderare al fiecărei rate.Scorul „Z” astfel calculat oferă o bună aproximare a riscului de faliment

pentru o anumită întreprindere.Literatura de specialitate recomandă mai multe modele bazate pe metoda

scorurilor, cele mai utilizate fiind: modelul Altman, modelul Canon şi Holder, Loeb şi Portier, modelul Băncii Franţei, modelul Băncii Comerciale Române etc.

Modelul Altman a fost elaborat în anul 1968 şi reprezintă una din primele funcţii scor, fiind reprezentat de ecuaţia:Z = 3,3x1 + 1,4x2 + 1,2x3 +1,0x4 +0,6x5, în care:

X1 = Profit înainte de impozitare/Active totale;X2 = Profit reinvestit/Active totale;X3 = Active curente/Active totale;X4 = Cifra de afaceri/Active totale;X5 = Capitaluri proprii/Datorii totaleScorul „Z” obţinut este interpretat astfel:Z de faliment este iminentă;1,8 < Z 3 situaţia financiară a întreprinderii este deficitară, cu

performanţe vizibil diminuate, dar îşi poate relansa activitatea adoptând o strategie corespunzătoare;

Z > 3 situaţia financiară este bună şi întreprinderea solvabilă.

Modelul Canon şi Holder calculează tot o variabilă „Z” a riscului de faliment pe baza următorilor indicatori:

a) Rata lichidităţii intermediare (X1)X1 = Creanţe + Disponibilităţi băneşti/ Datorii curente

21

b) Rata stabilităţii financiare (X2)X2 = Capital angajat /Total capitaluri

c) Acoperirea dobânzilor şi altor cheltuieli financiare din cifra de afaceri (X3):

X3 = Cheltuieli financiare/Cifra de afaceri

d) Ponderea cheltuielilor cu angajaţii în valoarea adăugată (X4)X4 = Cheltuieli cu personalul/Valoarea adăugată

e) Capacitatea brută de rambursare (X5):X5 = Excedent brut de exploatare /Datorii totale

Funcţie de aceşti indicatori, variabila „Z” se calculează pe baza următoarei ecuaţii:Z =0, 16 *X1 + 0,22 *X2 – 0,87 *X3 –0,10 *X4 + 0,24 * X5

Riscul de faliment depinde de valoarea scorului obţinut astfel11:

Valoarea scorului Situaţia întreprinderii Probabilitatea de faliment

Z > 0,16 Foarte bună sub 10 %0,1 < Z < 0,16 Favorabilă 10%-30%0,04 < Z < 0,1 Incertă 30%-65%- 0,05 < Z < 0,04 Nefavorabilă (pericol) 65%-90%Z < - 0,05 Eşec peste 90%

Cu cât valoarea scorului „Z” este mai mică, cu atât întreprinderea este mai vulnerabilă.

Modelul Băncii Comerciale Române

Modelul aplicat de Banca Comercială Română împarte activitatea întreprinderii pe 18 criterii iar fiecare criteriu este clasificat pe subcriterii, cu ajutorul unui punctaj care permite încadrarea întreprinderii în una din următoarele categorii:

- sub 20 puncte categoria E- 21-30 puncte categoria D- 31-40 puncte categoria C- 41-50 puncte categoria B

11 Eros – Stark L., Pantea I. M.– “Analiza situaţiei financiare a firmei”, Editura Economică, Bucureşti 2001, pg. 272.

22

- peste 50 puncte categoria ARiscul financiar caracterizează variabilitatea indicatorilor de rezultate, sub

influenţa structurii financiare a firmei, respectiv a gradului de îndatorare. Întrebarea care se pune constă în a şti dacă afacerea propusă oferă un risc bun şi dacă beneficiile posibile justifică volumul capitalurile ce trebuie angajate. Capitalurile angajate includ capitalurile proprii şi capitalurile împrumutate, deosebirea fundamentală dintre cele două fiind costul pe care îl generează.

Analiza variabilităţii profitului net, generată de politica de finanţare a firmei, reprezintă un aspect primordial al riscului financiar care, prin implicaţiile sale, suscită interesul acţionarilor. Evaluarea riscului financiar poate fi făcută prin metoda pragului de rentabilitate financiar şi efectul de levier financiar.

23

Cap III. Analiza şi diagnosticul poziţiei financiare pe baza bilanţului contabil

Bilanţul contabil furnizează informaţii privind poziţia financiară a întreprinderii concretizată prin: resursele economice pe care le controlează, structura sa financiară, lichiditate şi solvabilitate, precum şi capacitatea sa de a se adapta schimbărilor mediului în care îşi desfăşoară activitatea.

Tabel 3.1. – Bilanţul contabilA C T I V 31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007

Imobilizări necorporale 0 0 0Imobilizări corporale 57,901 117,311 110,524Imobilizări financiare 0 0 0A C T I V E I M O B I L I Z A T E 57,901 117,311 110,524Stocuri 30,735 101,906 100,260Creanţe 35,218 26,508 38,659Investiţii financiare pe termen scurt 0 0 0Trezorerie 3,593 12,136 5,196T O T A L A C T I V E C I R C U L A N T E

69,546 140,551 144,115

Cheltuieli în avans 0 0 0T O T A L A C T I V 127,447 257,862 254,639

P A S I VDatorii financiare 6,500 77,091 45,855Datorii comerciale 62,374 86,874 75,484Datorii fiscale 16,950 34,935 97,999Alte datorii 26,757 43,919 10,323T O T A L D A T O R I I 112,581 242,819 229,661PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELT.

0 0 0

VENITURI ÎN AVANS 0 0 0Capital social 200 200 200Rezerve din reevaluare 0 0 0Rezerve legale şi alte rezerve 40 40 40Rezultatul reportat 8,596 14,625 14,803Profit sau pierdere 6,030 178 9,935Repartizarea profitului 0 0 0T O T A L C A P I T A L U R I 14,865 15,043 24,979T O T A L P A S I V 127,447 257,862 254,639

24

3.1. Analiza ratelor de structură ale activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii

În urma calculării ratelor de structură dorim să analizăm resursele financiare

şi modul de utilizare a acestora, în scopul depistării eventualelor mutaţii ce s-au

produs în structura financiară a întreprinderii în cursul ultimilor trei ani.

3.1.1. Analiza structurii activelor

Cu ajutorul ratelor de structură analizăm în dinamică elementele activului bilanţier.

Tabel 3.2. – Ratele de structură a activelorA C T I V / % 31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007

A C T I V E I M O B I L I Z A T E (Ri) 45.43 45.49 43.40Stocuri (R s) 44.19 72.50 69.57Creanţe (R cr) 50.64 18.86 26.82Investiţii financiare pe termen scurt şi Trezorerie (R d) 5.17 8.63 3.61T O T A L A C T I V E C I R C U L A N T E (Rc) 54.57 54.51 56.60Cheltuieli în avans 0 0 0

T O T A L A C T I V 100.00 100.00 100.00

Gradul de investire a capitalului la societatea SC RED-IMPEX SRL pe perioada analizată oscilează în jur de 43,40%. La sfârşitul anului 2005 ponderea activelor imobilizate, ce constau numai din imobilizări corporale, în totalul activelor este de 45,43%, ce creşte uşor în anul următor la 45,49% iar în anul 2007 aceasta se reduce la 43,40%.

În totalul activelor societăţii, pe toată perioada analizată, activele circulante (curente) au ponderea mai mare decât activele imobilizate. În anul 2005 aceasta înregistrează 54,57% din totalul activelor, ponderea se micşorează în anul 2006 la 54,51%, la sfârşitul anului următor creşte la 56,60%.

Analizând mai amănunţit şi ratele de structură a activelor curente se constată că în primul an creanţele au cea mai mare pondere în totalul activelor circulante, în 50,64%, în următorii ani însă ponderea stocurilor creşte în anul 2006 la 72,50%, şi în anul 2007 se diminuează uşor 69,57%.

Societatea nu dispune de investiţii financiare pe termen scurt. Lichidităţile au o pondere redusă în totalul activelor curente, respectiv de 5,17% în anul 2005, ce majorează la 8,63% în anul 2006, şi la sfârşitul anului 2007 se reduce la 3,61%.

Societatea deţine importante stocuri ce nu au fost eliberate în consum (materii prime) sau valorificate (produse finite). Această situaţie are ca şi consecinţe scăderea gradului de lichiditate şi implicit imposibilitatea de a-şi onora în întregime şi la termen obligaţiile de plată faţă de terţi.

25

La finele anului 2005 valoarea netă a imobilizărilor corporale era de 57.901 lei, reprezentând valoarea netă a două maşini de tricotat achiziţionate în luna octombire 2004, conform promisiunii de vânzare-cumpărare nr. 5774/05.10.2004, încheiată cu STEIGER-NAGY KFT, Ungaria, dreptul de proprietate fiind transmisibil numai în cazul achitării integrale a bunurilor. Se menţionează că până la data deschiderii procedurii achitarea valorii acestora nu s-a realizat, astfel conform procesului verbal de predare-primire din 18.06.2008 aministratorul judiciar a procedat la rezilierea promisiunii de vânzare-cumpărare şi la restituirea bunurilor.

În anul 2006 valoarea imobilizărilor corporale se majorează datorită achiziţionării unui imobil situat în com. Sânsimion, sat. Cetăţuia, nr. 16, jud. Harghita de la SC DOMINO SRL, Miercurea-Ciuc conform contractului de vânzare-cumpărarea autentificat sub nr. 340/17.05.2006 şi a facturii fiscale nr. 1798453/20.05.2006. Imobilul cumpărat constă din teren intravilan 902 mp, atelier şi şopron, a cărui preţ de achiziţie a fost de 65.000 lei. Totodată în cursul acestui an societatea a investit în instalaţii electrice în valoare de 1.955,33 lei.

În cursul anului 2007 societatea cumpără geamuri termopane în valoare de 1.950 lei.

Valoarea imobilizărilor se diminuează la 108.245 lei, până la 31.12.2007, datorită calculării şi înregistrării amortizării.

În perioada cuprinsă între 31.12.2005-31.12.2007, stocurile, în a căror componenţă se regăsesc materii prime şi produse finite, au o evoluţie ascendentă, majorându-se de la 30.735 lei în 2005, la valoarea de 100.260 lei, la 31.12.2007. Ponderea produselor finite în total stocuri la sfârşitul lunii decembrie 2007 este semnificativă, respectiv de 69,57 %. În urma analizei efectuate, se desprinde faptul că durata de stocare a produselor finite este mare, implicit viteza de rotaţie a stocului este mică pe parcursul întregii perioade analizate. Durata de stocare este de 45 zile în 2005, 182 de zile în 2006, respectiv 179 zile în 2007. Viteza anuală este de 8 rotaţii în 2005, şi respectiv 2 rotaţii în anii 2006-2007. Astfel produsele finite evidenţiate scriptic în contabilitate, erau stocate pe perioade mari de timp, valorificarea acestora efectuându-se către clienţi care achiziţionau cantităţi reduse comparativ cu volumul producţiei.

Creanţele societăţii înregistrează, la sfârşitul lunii martie 2007, valoarea de 30.310 lei. Viteza de rotaţie a debitelor-clienţi în anul 2005 este 53 de zile, ce creşte la sfârşitul anului 2006 la 84 zile, ce reflectă reducerea eficienţei societăţii în colectarea creanţelor sale. În anul 2007 durata de încasare a creanţelor se reduce la 57 zile, iar până în primele trei luni a anului 2008 aceasta se majorează la 132 zile. Comparând viteza de rotaţie a creditelor-furnizori cu cea a creanţelor-clienţi se observă că, aceasta este mai mare, pe toată perioada analizată, ceea ce reflectă faptul că achitarea datoriilor către furnizori se efectua într-o perioadă mai lungă decât cea de încasare a creanţelor.

26

3.1.2. Analiza structurii datoriilor şi capitalurilor proprii

Structura capitalurilor proprii şi a datoriilor arată ponderea în care activele reale nete sunt finanţate din resursele reale de care beneficiază întreprinderea.

Tabel 3.3. Ratele de structură a datoriilor şi capitalurilor propriiIndicatori 31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007

Rata stabilităţii financiare Rsf = Cap.angajat / total resurse * 100

16.76 35.73 27.82

Rata datoriilor curente Rdc = Dat. Curente / total resurse * 100

83.24 64.27 72.18

Ponderea resurselor curente în resursele stabile Pr = Res. Curente / Cap. Angajat * 100

496.52 179.88 259.49

Rata autonomiei financiare Raf = capitaluri proprii / total resurse * 100

11.66 5.83 9.81

Rata îndatorării Ri =Datorii totale /Resurse totale * 100

88.34 94.17 90.19

Ponderea datoriilor totale în capitalurile proprii Rdc = Datorii totale / Capitaluri proprii * 100

757.35 1614.16 919.43

Rata datoriilor pe termen lung 5.10 29.90 18.01

În urma analizei se observă că stabilitatea şi autonomia financiară a societăţii este redusă. Din capitalul angajat (constând din capitaluri proprii şi datorii pe termen lung) se pot finanţa utilităţile în anul 2005 în proprorţie de 16,76%, aceasta creşte la 35,73% în anul 2006, şi se micşorează în anul 2007 la 27,82%. Luând în considerare capitalul propriu, aceasta finanţează nevoile firmei numai în proporţie de 11,66% în anul 2005, ce reduce la 5,83% în anul 2006 – din cauza creşterii semnificative a datoriilor pe termen lung - şi se majorează la 9,81% până la sfârşitul anului 2007 – în urma rambursării parţiale a creditelor bancare.

În anul 2006 se observă o micşorare a ponderii datoriilor curente în totalul resurselor de finanţare, respectiv în anul 2005 este de 83,24%, în anul 2006 este de 64,27%. Însă gradul de îndatorare şi ponderea datoriilor în capitalul propriu se majorează, crescându-se datoriile pe termen lung, în anul 2006 în urma contractării unui credit bancar pentru achiziţionarea imobilui. Până la sfârşitul anului 2007 rata autonomiei creşte uşor, în urma înregistrării unui profit mai mare decât în anul anterior. Rata îndătorării se micşorează de la 94,17% în anul 2006 la 90,19% în anul 2007, datorită parţial reducerii datoriilor pe termen lung, datoriilor comerciale şi a altor datorii.

Pe întreaga perioadă analizată valoarea datoriilor societăţii depăşeşte pe cea a capitalurilor proprii, astfel ponderea datoriilor totale în capitalurile proprii este de 757,35% în anul 2005, 1614,16% în anul 2006, şi se reduce la 919,43% în anul 2007.

Societatea având rata îndatorării în jur de 90% se află într-o situaţie financiară dificilă, pentru a putea reduce datoriile trebuie să eficientizeze producţia şi valorificarea produselor finite, în vederea obţinerii unui profit mai mare.

27

Datoriile financiare existente în sold la data de 31.12.2005 în sumă de 6.500 lei reprezintă credit bancar pe termen scurt, denumit „credit 1 ora”, contractat în luna mai de la Banca Transilvania, Miercurea-Ciuc. În cursul anului 2006 se majorează datoriile financiare la suma de 77.091 lei, societatea debitoare apelând atât la credite pe termen lung pentru finanţarea investiţiei efectuate în luna mai 2006 cât şi la credite pe termen scurt pentru acoperirea necesarului de lichidităţi în vederea desfăşurării activităţii curente. Astfel, la data de 12.05.2006 societatea debitoare a primit de la Banca Transilvania un credit pe termen scurt, în sumă de 12.000 lei, în timp ce s-a majorat şi creditul solicitat în anul 2005. Creditul pe termen lung în sumă de 60.000 lei, primit de la Banca Transilvania, a fost acordat la data de 26.05.2006, sumă ce s-a redus până la sfârşitului anului 2006, în urma rambursării ratelor, la valoarea de 55.197,72 lei. În cursul anului 2007 creditele pe termen scurt au fost restituite integral, iar valoarea restantă a creditului pentru investiţii s-a redus, până la sfârşitul acestui an, la 45.854,87 lei.

Datoriile comerciale constau din datorii către furnizori de mijloace circulante şi furnizori de imobilizări. În anul 2006, valoarea acestora se majorează la 86.874 lei, datorită atât creşterii datoriilor către furnizori cât şi a datoriilor către furnizori de imobilizări. Soldul acestora, în cursul anului 2007, se reduce la suma de 75.487 lei.

În perioada analizată 31.12.2005-31.12.2008, datoriile fiscale au un trend ascendent datorită achitării neregulate şi insuficiente a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, mai ales după luna iunie 2007, neavând capacitate de rambursare a acestora.

Soldul altor datorii reprezentând sume puse la dispoziţia societăţii de către asociatul unic, precum şi datorii către salariaţi creşte de la 26.757 lei, cât era în anul 2005, la 43.919 lei la finelea anului 2006, datorită majorării semnificative a datoriilor faţă de asociat. În anul 2007 se reduce valoarea altor datorii la 10.319 lei, fiind restituită o mare parte din datoriile către asociat. Se menţionează că după data deschiderii procedurii insolvenţei, administratorul şi-a restituit o parte din creditul acordat societăţii, respectiv în sumă de 11.842,21 lei, în defavoarea celorlalţi creditorilor, fără autorizarea judecătorului sindic, fapta încadrându-se în prevederile art. 46 alin. (1) din Legea 85/2006. Plăţile efectuate sunt nule de drept, administratorul Petru Paul fiind răspunzător pentru restituirea sumei de 11.842,21 lei în contul de faliment al debitoarei în vederea acoperiri unei părţi din pasivul debitoarei.

Menţionăm că, pe toată perioada analizată, capacitatea societăţii de a face faţă obligaţiilor curente era foarte slabă, rata de lichiditate ( 0,62 în anul 2005; 0,75 în anul 2006; 0,79 în anul 2007) este mult sub valoarea recomandată de 2, la fel şi rata de solvabilitate se micşorează de la 0,12 în anul 2005 până la 0,01 în primul trimestru a anului 2008 fiind cu mult sub valoarea- prag de 0,30.

28

3.2. Analiza situaţiei financiare a entităţii economice

Capacitatea societăţii de a genera numerar sau echivalente ale numerarului necesare achitării angajaţilor şi furnizorilor, rambursării creditelor şi plăţii dobânzilor precum şi remunerării proprietarilor acesteia se poate analiza în urma calculării indicatorilor de : lichiditate, solvabilitate, profitabilitate, activitate, gradul de îndatorare şi rezultatul pe acţiune.

3.2.1. Lichiditate şi solvabilitate

Folosirea acestor indicatori este o modalitate rapidă pentru aprecierea gradului în care întreprinderea face faţă obligaţiilor pe termen scurt, prin compararea ansamblului lichidităţilor potenţiale (active transformabile în monedă pe termen scurt) cu exigibilităţile potenţiale (datorii rambursabile pe termen scurt).12

Tabel 3.4. – Ratele de lichiditate şi solvabilitateRATE DE LICHIDITATE 31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007Rata lichidităţii generale       = active circulante / Datorii pe termen scurt 0.66 0.85 0.78Rata lichidităţii curente      = active circulante – stocuri /datorii curente 0.37 0.23 0.24Rata lichidităţii imediate       = (disponibilităţi +plasamente)/Datorii curente 0.03 0.07 0.03RATE DE SOLVABILITATE      Rata solvabilităţii patrimoniale       =Capital propriu / Total resurse 0.12 0.06 0.10

Lichiditatea societăţii în anii analizaţi este inferioară nivelului recomandat de 2, deci în urma valorificării activelor circulante nu pot fi acoperite în întregime datoriile pe termen scurt, în anul 2005 fiind 0,66; în anul următor creşte uşor la 0,85 ; iar în anul 2007 se micşorează la 0,78.

Capacitatea întreprinderii de a face faţă datoriilor din resurse proprii este mică, rata solvabilităţii fiind mai redusă decât valoarea recomandată de 0,30; acesta fiind în anul 2005 - 0,12 ; în anul 2006 se micşorează la 0,06; iar în anul 2007 creşte uşor la 0,10.

3.2.2. Indicatori de profitabilitate

12 Nicolae Georgescu, Analiza bilanţului contabil, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pag. 209.

29

Tabel 3.5. – Indicatori de profitabilitateINDICATORI DE PROFITABILITATE 31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007Rata rentabilităţii capitalului social       =Profit brut / Capital social *100 5192.3% 89.0% 6162.2%Rata rentabilităţii capitalului propriu     =Profit brut / Capital propriu *100 69.9% 1.2% 49.3%Rata rentabilităţii capitalului angajat     =Profit brut / Capital angajat *100 48.6% 0.2% 17.4%Marja brută din vânzări       =Profit brut din vânzări/ Cifra de afaceri *100 7.7% 4.9% 10.6%

Profitul brut în anii analizaţi se oscilează, în anul 2005 fiind de 10.385 lei, în anul 2006 se obţine un profite de 178 lei, aproape de pragul de rentabilitate a societăţii, iar în anul 2007 se majorează la 12.324 lei, obţinând în proporţie mai mare venituri din prestări servicii de tricotaj, manoperă şi în proporţie mai redusă din valorificarea produselor finite.

Rata rentabilităţii capitalului social înregistrează valori mari capitalul social a societăţii fiind la limita minimă de 200 lei reglementată de Legea societăţilor comerciale. În anul 2006 se majorează stocurile pe seama reducerii vânzărilor, cu consecinţe nefavorabile asupra dimensiunii masei profitului şi implicit asupra indicatorilor de profitabilitate.

3.2.3. Viteza de rotaţie a stocurilor

Tabel 3.6. – Viteza de rotaţie a stocurilorIndicatori 31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007

CA 149,408 132,670 206,936

Stocul mediu 18,734 66,321 101,083 Viteza de rotaţie a stocurilor (=1/2) 7.98 2.00 2.05 Durata de stocare (=2/1*365) 45.77 182.46 178.29

Viteza de rotaţie a stocurilor se reduce de la 7,98 rotaţii înregistrate în anul 2005 la 2 în anul 2006 şi 2,05 în anul 2007, implicit creşte durata de stocare de la 45,77 zile în anul 2005 la 182,46 zile în anul 200 şi se micşorează nesemnificativ în anul 2007 la 178,29 zile.

Corelaţia dintre creanţe şi obligaţii

Tabel 3.7. – Viteza de rotaţie a creanţelor-clienţi şi a creditelor-furnizori

30

Indicatori 31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007Sold mediu creanţe 22,028 30,863 32,583Sold mediu datorii comerciale 65,722 74,624 81,179Cifra de afaceri 149,408 132,670 206,936Viteza de rotaţie a creanţelor-clienţi, (=1/3*365) 53.81 84.91 57.47Viteza de rotaţie a creditelor-furnizori (=2/3*365) 160.56 205.30 143.19

Viteza de rotaţie a debitelor-clienţi în anul 2005 este 54 de zile, ce creşte la sfârşitul anului 2006 la 85 zile, ce reflectă reducerea eficienţei societăţii în colectarea creanţelor sale. În anul 2007 durata de încasare a creanţelor se reduce la 57 zile. Comparând viteza de rotaţie a creditelor-furnizori cu cea a creanţelor-clienţi se observă că, aceasta este mai mare, pe toată perioada analizată, ceea ce reflectă faptul că achitarea datoriilor către furnizori se efectua într-o perioadă mai lungă decât cea de încasare a creanţelor. Perioada mare de achitare a datoriilor comerciale, peste termenul limită de plată stabilit de furnizor, ne avertizează că furnizorii pot calcula dobânzi şi penalităţi.

3.2.4. Gradul de îndatorare

Tabel 3.8. – Gradul de îndatorareIndicatori 31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007

Total datorii 112,581 242,819 229,661Capitalul propriu 14,865 15,043 24,979Gradul de îndatorare 757 1614 919

Datoriile totale ale societăţii sunt mult mai mari, în anul 2005 de aproximativ 7 ori, în anul 2006 de 16 ori, şi în anul 2007 de 9 ori mai mari decât capitalul propriu. Se observă că societatea are mari dificultăţi în achitarea datoriilor.

3.3. Analiza performanţei şi al rentabilităţii pe baza contului de profit şi pierdere

Scopul primordial al activităţii comerciale este obţinerea unor rezultate financiare pozitive, astfel analiza performanţei şi al rentabilităţii se realizează având la bază informaţiile furnizate de „Contul de profit şi pierderi”.

3.3.1. Ratele de rentabilitate comercială (Tabelul soldurilor intermediare de gestiune)

Rezultatul activităţii S.C. RED-IMPEX S.R.L. în cursul perioadei analizate se compune, pe baza tabelul soldurilor intermediare de gestiune, astfel:

31

Tabel 3.9. – Tabelul soldurilor intermediare de gestiuneELEMENTE 31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007

+ Valoarea mărfurilor vândute 0 0 0- Costul de cumpărare a mărfurilor 0 0 0

+ = MARJA COMERCIALĂ 0 0 0+ Producţia vândută 144,643 132,670 206,936

+ / - Producţia stocată 11,050 41,728 10,908+ Producţia imobilizată 0 0 0

+ = PRODUCŢIA EXERCIŢIULUI 155,692 174,398 217,844

+Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile 32,316 43,854 31,588

+Alte cheltuieli mater. - ob. de inv., nestoc., anim., ambal. 13,853 16,288 10,999

+ Cheltuieli cu energia şi apa 13,355 6,287 5,203+ Cheltuieli privind prestaţiile externe 20,839 26,792 11,374

- = Consumuri la terţi 80,364 93,221 59,164= VALOAREA ADĂUGATĂ 75,329 81,177 158,680+ Subvenţii de exploatare 4,765 0 0– Impozite, taxe şi vărsăminte asimilate 217 5 1,148– Cheltuieli cu personalul 61,308 71,625 125,044

=EXCEDENTUL BRUT AL EXPLOATĂRII 18,569 9,547 32,488EBE /VA marjă industrială (%) 24.65 11.76 20.47EBE /CA marjă brută asupra cifrei de afaceri (%) 12.43 7.20 15.70

+Venituri din provizioane pentru exploatare 0 0 0

+ Alte venituri din exploatare 0 4,714 708

–Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele pentru exploatare 6,668 7,545 8,737

– Alte cheltuieli pentru exploatare 445 210 2,606= REZULTATUL EXPLOATĂRII 11,456 6,506 21,852

+ Venituri financiare 593 476 122- Cheltuieli financiare 1,664 6,804 9,650

+ = REZULTATUL FINANCIAR -1,072 -6,328 -9,528= REZULTATUL CURENT 10,385 178 12,324

+ Venituri extraordinare 0 0 0- Cheltuieli extraordinare 0 0 0

+ = REZULTATUL EXTRAORDINAR 0 0 0

=REZULTATUL BRUT AL EXERCIŢIULUI 10,385 178 12,324

– Impozitul pe profit 4,355 0 2,389

=REZULTATUL NET AL EXERCIŢIULUI 6,030 178 9,935

Societatea având obiect de activitate producţia de pulovere, veste şi articole similare tricotate sau croşetate, fără a avea activitate comercială, nu marja comercială este nul.

Producţia exerciţiului are un trend ascendent, majorându-se de la 155.692 lei, cât era în anul 2005, la 217.844 lei, la sfârşitul perioadei analizate.

Diminuând producţia exerciţiului cu cheltuielile cu materii prime, materiale şi cheltuieli privind prestaţiile externe efectuate anual se calculează valoarea

32

adăugată, care de asemenea creşte treptat de la 75.329 lei la 158.680 lei, reflectând capacitatea firmei de a produce bogăţie prin activităţile pe care le desfăşoară.

Excedentul brut al exploatării reprezintă resursa financiară care va fi utilizată pentru menţinerea sau creşterea capacităţii de producţie, plata cheltuielilor financiare, a impozitului pe profit şi dividendelor, rambursarea împrumuturilor angajate anterior. În anul 2006 excedentul brut al exploatării se micşorează la 9.547 lei, faţă de anul anterior (de 18.569 lei), datorită majorării mai accentuate a cheltuielilor cu personalul (cu 16%), decât creşterea valorii adăugate (cu numai 7%). În cursul anului 2007 excedentul brut al exploatării se majorează la 32.488 lei, în urma creşterii valorii adăugate într-un procent mai mare decât cea a cheltuielilor cu salarii.

Marja industrială - reflectă cota de valoare adăugată care va fi destinată remunerării factorilor de producţie - se reduce de la 24,65%, cât era în anul 2005, la 11,76% la data de 31.12.2006, iar în anul următor se majorează la 20,47%. Comparând aceste rate cu nivelul aproximativ a societăţilor din sectorul industrial, respectiv de 40%, se poate constata că S.C. RED-IMPEX S.R.L. poate să remunereze factorii de producţie la un nivel mult mai redus decât societăţile concurente.

Analizând datele de mai sus, se constată următoarele:

În anul 2005, pentru veniturile realizate de 161.050 lei, societatea are cheltuieli de 150.666 lei înregistrând un profit brut de 10.385 lei. Fiind plătitoare de impozit pe venitul microîntreprinderilor, societatea înregistrează un impozit în sumă de 4.355 lei, ceea ce conduce la un profit net 6.030 lei. Acest profit nu a fost distribuit, păstrându-se în soldul contului „rezultatul reportat”. Cifra de afacere medie lunară este de 12.450,66 lei.

În anul 2006 veniturile totale cresc la 179.588 lei (cu 11,51%) comparativ cu exerciţiul financiar precedent. Cresc de asemenea cheltuielile însă în proporţie mai mare (19,08%) la valoarea de 179.410 lei, rezultând un profit de 178 lei, aproape de pragul de rentabilitate. Cifra de afacere medie lunară se micşorează la valoarea de 11.055,83 lei.

În anul 2007 se înregistrează un rezultat brut pozitiv de 12.324 lei, datorită majorării cheltuielilor într-o proporţie mai mică (15,01%) decât cea a veniturilor (21,76%). Diminuat de impozit pe profit rezultă un profit net de 9.935 lei. În urma verificării actelor contabile se constată că în anul 2007 s-a redus activitatea privind valorificarea produselor finite şi creşte volumul serviciilor de manoperă tricotaj efectuate. Cifra de afaceri medie lunară se majorează la 17.244,66 lei.

33

3.3.2. Capacitatea de autofinanţare

Capacitatea de autofinanţare reflectă capacitatea firmei de a-şi asigura dezvoltarea prin mijloace financiare proprii, ca indicator reprezintă un surplus monetar care se obţine ca rezultat al tuturor operaţiunilor de încasări şi plăţi efectuate de firmă într-o perioadă, având în vedere şi impozitele datorate.

a) Determinarea capacităţii de autofinanţare prin metoda deductivă:

Tabel 3.10. – Capacitatea de autofinanţare prin metoda deductivă

 INDICATORI 31.12.20

0531.12.20

0631.12.2007

  Excedent brut de exploatare 18,569 9,547 32,488 + Alte venituri de exploatare 0 4,714 708 - Alte cheltuieli de exploatare 445 210 2,606 + Venituri financiare 593 476 122 - Cheltuieli financiare 1,664 6,804 9,650 - Impozit pe profit 4,355 0 2,389 = CAPACITATEA DE AUTOFINANŢARE 12,697 7,723 18,673

b) Determinarea capacităţii de autofinanţare prin metoda aditivă:

Tabel 3.11. – Capacotatea de autofinanţare prin metoda aditivă

 INDICATORI 31.12.20

0531.12.20

0631.12.2007

 Rezultatul net al exerciţiului

6,030 178 9,935

-Venituri din cesiunea elementelor de activ

0 0 0

+Chelt.privind activele cedate si alte op.de capital 0 0 0

-Veniturile din subvenţii pentru investiţii

0 0 0

+Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele pentru exploatare 6,668 7,545 8,737

=CAPACITATEA DE AUTOFINANŢARE

12,697 7,723 18,673

Din calculul capacităţii de autofinanţare rezultă că valoarea acestui indicator în anul 2006 s-a redus, faţă de anul precedent, iar la sfârşitul anului 2007 s-a îmbunătăţit simţitor, ceea ce demonstrează că activitatea de exploatare a generat resurse în sumă de 18.673 lei, pentru autofinanţare.

3.3.3. Ratele de rentabilitate

La interpretarea valorii ratelor de rentabilitate, trebuie să avem în vedere valoarea ratei inflaţiei, respectiv valoarea ratei medii a dobânzii pe piaţă, mai ales

34

datorită faptului că societatea îşi asigură existenţa printr-un credit global de exploatare.

a) Rata rentabiltiăţii economice:

Tabel 3.12. – Rata rentabilităţii economice

 INDICATORI 31.12.20

0531.12.20

0631.12.2007

1 Profit din exploatare 11,456 6,506 21,8522 Active totale 127,447 257,862 254,6393 RATA RENTABILITĂŢII ECONOMICE (3=1/2*100) 8.99 2.52 8.584 Rata de inflaţie anuală (%) 8.57 4.87 6.57

În cursul anului 2005 şi 2007 societatea a realizat o rentabilitate mai ridicată decât rata anuală a inflaţie, respectiv în anul 2005 cu 0,42 de procente iar la sfârşitul anului 2007 cu 2,01%.

Fig. 3.1. – Comparaţia rentabilitate economică – rata inflaţiei

Rata rentabilităţii economice

0.001.00

2.003.004.005.00

6.007.008.00

9.0010.00

31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007

RATA RENTABILITĂŢII ECONOMICE

Rata de inflaţie anuală (%)

Pe parcursul anului 2006 rata rentabilităţii economice prezintă rentabilitate economică nesatisfăcătoare, înregistrând un rezultat aproape de nivelul pragului de rentabilitate, astfel profitul obţinut nu acoperă nici rata inflaţiei, se poate concluziona că activele societăţii nu au fost folosite cu eficienţă.

b) Rata rentabilităţii financiare:

Tabel 3.13. – Rata rentabilităţii financiare

 INDICATORI 31.12.20

0531.12.20

0631.12.2007

1 Profit net 6,030 178 9,9352 Capital propriu 14,865 15,043 24,9793 RATA RENTABILITĂŢII FINANCIARE (3=1/2*100) 40.56 1.18 39.784 Rata mediu a dobânzii de referinţă anual (%) 9.59 8.44 7.46

În cursul anilor 2005 şi 2007 societatea realizează profit în urma capitalurilor proprii într-un procent mai ridicat decât dacă ar fi investit depozite

35

bancare. Însă în anul 2006 realizând un profit net aproape de pragul de rentabilitate rata rentabilităţii financiare este mult mai redusă decât rata mediu a dobânzii de referinţă.

Fig. 3.2. – Comparaţia rentabilitatea financiară – rata mediu a dobânzii

Rata rentabilităţii financiare

0.00

5.00

10.00

15.00

20.00

25.00

30.00

35.00

40.00

45.00

2005 2006 2007

RATA RENTABILITĂŢIIFINANCIARE

Rata mediu a dobânzii dereferinţă anual (%)

3.4. Analiza şi diagnosticul echilibrului financiar

Pentru a analiza echilibrul financiar am regrupat posturile bilanţiere în categorii omogene, după gradul lor de lichiditate (posturile din activul bilanţier) şi după gradul de exigibilitate (posturile din pasivul bilanţier). Pornind de la un anumit echilibru între resurse şi utilizări, bilanţul financiar pune în evidenţă două principii ale finanţării: utilizările permanente să fie acoperite din resurse permanente iar utilizările temporare să fie finanţate din resurse temporare. Nerespectarea acestor două reguli de finanţare va determina o situaţie de dezechilibru financiar.

Tabel 3.14. – Bilanţul financiarA C T I V 31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007

I. ACTIVE REALE NETE CU LICHIDITATE MAI MARE DE UN AN (STABILE) 57,901 117,311 110,524Imobilizări necorporale 0 0 0Imobilizări corporale 57,901 117,311 110,524Imobilizări financiare 0 0 0

II. ACTIVE REALE NETE CU LICHIDITATE MAI MICA DE UN AN (CIRCULANTE) 69,546 140,551 144,115Stocuri 30,735 101,906 100,260Creanţe 35,218 26,508 38,659Investiţii financiare pe termen scurt 0 0 0Trezorerie 3,593 12,136 5,196T O T A L A C T I V 127,447 257,862 254,639

P A S I V 31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007I. PASIVE CU EXIGIBILITATE MAI MARE DE UN AN (STABILE) 21,365 92,134 70,833Capital social 200 200 200

36

Rezerve din reevaluare 0 0 0Rezerve legale şi alte rezerve 40 40 40Rezultatul reportat 8,596 14,625 14,803Profit sau pierdere 6,030 178 9,935Repartizarea profitului 0 0 0

T O T A L C A P I T A L U R I 14,865 15,043 24,979PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI 0 0 0Datorii financiare 6,500 77,091 45,855       

II. PASIVE CU EXIGIBILITATE MAI MICA DE UN AN (CIRCULANTE) 106,081 165,728 183,806Datorii comerciale 62,374 86,874 75,484Datorii fiscale 16,950 34,935 97,999Alte datorii 26,757 43,919 10,323

T O T A L P A S I V 127,447 257,862 254,639

3.4.1. Analiza patrimoniului net

Patrimoniul net reflectă la un moment dat averea acţionarilor fără datorii.

Tabel 3.15. – Patrimoniul netIndicatori 31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007

Active totale 127,447 257,862 254,639

Datorii Totale 112,581 242,819 229,661Patrimoniu net 14,865 15,043 24,979

Observând datele de mai sus se poate concluziona că din valorificarea bunurilor societăţii şi recuperarea creanţelor, la valoarea lor contabilă, datoriile societăţii pot fi achitate, patrimoniul net fiind pozitivă.

În cursul anului 2006 atât activele cât şi datoriile totale se majorează semnificativ, cauzând o creştere redusă în patrimoniul net. În cursul anului 2007 datoriile totale se micşorează (cu 5,42%) mai accentuat decât activele totale (cu 1,25%) rezultând un patrimoniu net mai mare, de 24.979 lei.

Se poate concluziona aşadar, că averea întreprinderii a crescut în continuare cauza principală fiind creşterea datoriilor mai ales a celor fiscale şi creşterea stocurilor, precum şi a creanţelor de recuperat.

3.4.2. Analiza corelaţiei fond de rulment, necesar de fond de rulment şi trezorerie netă

Aprecierea sănătăţii financiare a întreprinderii este necesară atât utilizatorilor interni cât şi externi, pentru a estima riscul asumat. De exemplu banca creditoare

37

apreciază posibilitatea de rambursare a sumei împrumutate. În practica bancară a fost creată concepţia fondul de rulment.

Fondul de rulment (FR) este diferenţa dintre capitalul permanent şi activele imobilizate, în concepţia patrimonială. Capitalul permanent este egal cu suma capitalurilor proprii şi datorii pe termen lung. Arată ce capacitate are firma să finanţeze din surse proprii activele. Este permisa menţinerii solvabilităţii întreprinderii şi independenţei financiare a acesteia faţă de creditorii săi.

Tabel 3.16 – Fond de rulmentNr.crt. Indicatori 31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007

1 Capital propriu 14,865 15,043 24,9792 Datorii pe termen mediu şi lung 6,500 77,091 45,8553 Capital permanent (=1+2) 21,365 92,134 70,8334 Active imobilizate 57,901 117,311 110,5245 Fond de rulment (=3-4) sau

(6+7) -36,536 -25,177 -39,6916 Fond de rulment propriu (=1-4) -43,036 -102,268 -85,5467 Fond de rulment împrumutat (=2) 6,500 77,091 45,855

Fondul de rulment pe cursul perioadei analizate este negativ, ceea ce reflectă lipsa capitalurilor permanente în raport cu activele imobilizate pe care le finanţează, lipsă acoperită din finanţarea cu datorii pe termen scurt.

În anii analizaţi fondul de rulment propriu a fost negativ, ce indică un deficit de capital propriu în raport cu activele imobilizate. Putem constata o abatere de la principiul de finanţare - potrivit căruia nevoile permanente ar trebui finanţate din resurse permanente - deoarece o parte din resursele temporare sunt utilizate pentru finanţarea unor nevoi permanente.

Nevoia de fond de rulment (NFR) reprezintă diferenţa între nevoile temporare şi sursele temporare, deci exprimă partea de active circulante care nu sunt finanţate din datorii pe termen scurt. Obligaţii de natura surselor atrase sunt formate din datorii faţă de furnizori, salariaţi, bugetul statului etc. până în momentul plăţilor reprezintă o sursă de finanţare a activelor circulante.

Tabel 3.17. – Nevoia de fond de rulmentNr.crt. Indicatori 31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007

1 Active circulante 69,546 140,551 144,1152 Disponibilităţi băneşti 3,593 12,136 5,1963 Datorii curente 106,081 165,728 183,806

4Nevoia de fond de rulment (=1-2-3) -40,129 -37,313 -44,887

În perioada analizată nevoia de fond de rulment este negativă, deci nu se realizează echilibrul financiar pe termen scurt, fiind mai reduse sumele necesare pentru finanţarea activelor circulante decât valoarea datoriilor curente, această diferenţă este folosită pentru finanţarea activelor imobilizate.

38

Trezoreria netă se poate stabilii ca diferenţă între fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment, sau ca între trezoreria de activ şi trezoreria de pasiv.

Tabel 3.18. – Trezoreria netăNr.crt. Indicatori 31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007

1 Fond de rulment -36,536 -25,177 -39,6912 Nevoia de fond de rulment -40,129 -37,313 -44,8873 Trezoreria netă (=1-2) 3,593 12,136 5,196

Fig. 3.3. – Compararea FR, NFR, TN

-50,000

-40,000

-30,000

-20,000

-10,000

0

10,000

20,000

31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007

Fond de rulment Nevoia de fond de rulment

Trezoreria netă (=1-2)

Din analiza corelaţiei fondului de rulment, nevoii de fond de rulment şi trezoreria netă reiese că fondul de rulment este mai mică decât nevoia de fond de rulment, ceea ce reflectă un dezechilibru financiar al întreprinderii. Aceasta înseamnă că întreprinderea este nevoită să apeleze la împrumuturi şi credite bancare pentru finanţarea în întregime a necesarului de fond de rulment.

3.4.3. Analiza creanţelor şi datoriilor în sistemul echilibrului financiar

Pentru a vedea în ce măsură realizează întreprinderea echilibrul financiar trebuie să urmărim evoluţia raportului creanţe-obligaţii. În marea majoritate a vânzărilor şi achiziţiilor implică plăţi la o dată ulterioară, respectiv implică relaţii de credit comercial.

Astfel urmărim evoluţia raportului creanţe-datorii în scopul de a constata în ce măsură întreprinderea are posibilitatea ca din creanţele pe care le înregistrează să-şi acopere datoriile pe termen scurt.

Pentru a reflecta influenţa nivelului activităţii asupra evoluţiei raportului creanţe-datorii, acesta se analizează prin referire la cifra de afaceri.

Tabel 3.19. – Raportul creanţe - datorii

Indicatori 31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007 Cifra de afaceri 149,408 132,670 206,936

39

Creanţe 35,218 26,508 38,659Datorii curente 106,081 165,728 183,806 Raportul creanţe /datorii 0.33 0.16 0.21

Se constată că în cei trei ani supuşi analizei, raportul creanţe-obligaţii este subunitar, ceea ce reflectă că societatea nu a avut posibilitatea să-şi acopere în întregime datoriile din creanţele pe care le avea de încasat (numai în proporţie de 33% în anul 2005, în proporţie de 16% în anul 2006 şi respectiv de 21% în anul 2007).

Tabel 3.20 – Modificări absolute şi relative în raportul creanţe - datoriiIndicatori Abateri 2006-

2005 Abateri 2007-

2006 %2006/2005 -

100%2007/2006-

100Cifra de afaceri -16,738 74,266 -11.20 55.98Creanţe -8,709 12,150 -24.73 45.84Datorii curente 59,647 18,078 56.23 10.91Raportul creanţe/datorii -0.17 0.05 -51.82 31.49

Reducerea raportului de creanţe şi datorii în anul 2006 faţă de anul 2005 se explică pe de o parte prin faptul că datoriile cresc (cu 56,23%) iar creanţe se reduc (cu 24,73%) iar pe de altă parte, prin aceea că nivelul cifrei de afaceri se reduce cu 11,20%.

Raportul de creanţe-datorii se majorează în anul 2007 la 21%, aceasta se poate explica prin faptul că nivelul de creştere a creanţelor (45,84%) este mai mare decât majorarea datoriilor curente ( cu 10,91%), în aceeaşi timp cira de afaceri realizată la sfârşitul anului 2007 se majorează (cu 55,98%), depăşind nivelul de creştere a creanţelor cât şi a datoriilor curente.

Prin prisma duratei de recuperare a creanţelor şi respectiv duratei de achitare a datoriilor prin intermediul cifrei de afaceri putem constata următoarele:

Tabel 3.21. – Perioada de recuperare a creanţelor şi de achitare a datoriilorIndicatori 31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007

Perioada de recuperare a creanţelor (zile) 86 73 68Perioada de folosire a resurselor atrase (zile) 259 456 324

Perioada de recuperare a creanţelor se micşorează de la 86 zile în 2005, la 73 zile în 2006, o accelerare a timpului de recuperare a creanţelor în medie cu 13 zile pe fondul creşterii perioadei de folosire a resurselor atrase în medie cu 197 zile. În anul 2007 se reduce perioada de încasare a creanţelor la 68 zile, micşorându-se şi perioada de folosire a resurselor atrase la 324 zile, datorită majorării cifrei de afaceri (55,98%) într-o proporţie mai mare decât creşterea creanţelor (45,84%) şi a datoriilor (10,91%).

Deşi situaţia nu poate fi considerată normală, pe perioada analizată se constată că durata de imobilizare a creanţelor este mai mică decât durata de

40

achitare a obligaţiilor, ceea ce constituie un aspect favorabil asupra echilibrului financiar al întreprinderii realizat prin prisma raportului creanţe-datorii.

3.4.4. Analiza ratelor de echilibru financiar

Analiza realizării echilibrului financiar pe termen lung şi scurt al întreprinderii se efectuează cu ajutorul ratelor de echilibru financiar.

Tabel 3.22. – Ratele de echilibru financiar

Indicatori 31.12.2005 31.12.2006 31.12.2007 Rata de finanţare a activelor imobilizate Rfi = Capital angajat / Active imobilizate 0.37 0.79 0.64Rata de finanţare a activelor curente Rfac = Fondul de rulment / Active curente -0.53 -0.18 -0.28Rata de finanţare a stocurilor Rfs = Fond de rulment / Stocuri -1.19 -0.25 -0.40

Rata autonomiei financiare Raf = Capitaluri proprii / Capitaluri angajate 0.70 0.16 0.35

Rata de finanţare a activelor imobilizate (Rfi) pe toată perioada analizată este sub unu, reflectând că imobilizările sunt finanţate din resurse durabile numai în 37% în anul 2005, ce creşte la 0,79% în anul 2006, ameliorîndu-se structura de finanţare; şi se reduce în anul următor la 0,64%, arătând o deteriorare a structurii de finanţare a întreprinderii.

Rata de finanţare a activelor curente (Rfac) şi rata de finanţare a stocurilor (Rfs) este negativă în anii analizaţi, reflectând că fondul de rulment nu contribuie la finanţarea activelor curente, şi nici la finanţarea stocurilor, întrucât capitalurile permanente sunt mai reduse decât activele imobilizate, diferenţa fiind finanţat din datorii pe termen scurt.

Rata autonomiei financiare (Raf) evidenţiază gradul de dependenţă financiară a întreprinderii faţă de terţi. În anul 2005 rata autonomiei financiare, adică ponderea capitalurilor proprii în capitalul angajat este de 70%, depăşind nivelul minim recomandabil de 50%. Însă aceasta până la sfârşitul anului 2006 se reduce la 16%, datorită contractării unor credite bancare pe termen lung. În cursul anului următor gradul de dependenţă financiară arată o îmbunătăţire, fiind rambursat o parte din credite bancare.

3.5. Analiza riscului la S.C. RED-IMPEX S.R.L.

Împotriva S.C. RED-IMPEX S.R.L. în luna ianuarie 2008 a fost deschisă procedura generală a insolvenţei. Pentru a determina şansele de reuşita reorganizării a activităţii societăţii debitoare efectuăm analiza efectului de levier şi utilizăm metoda scorurilor.

41

3.5.1. Analiza riscului economic – efectul de levier

Efectul de levier de exploatare (operaţional) (ELo), numit coeficient de elasticitate, măsoară variabilitatea rezultatului de exploatare în raport cu cifra de afaceri. Efectul de levier de exploatare a fost calculat pentru anii 2006 şi 2007, luând ca bază anul precedent, astfel:

Tabel 3.23 – Efectul de levier operaţionalINDICATORI 2005 2006 2007

Rezultatul exploatării (RE) 11,456 6,506 21,852Cifra de afaceri (CA) 149,408 132,670 206,936Variaţia rezultatului exploatării∆ RE   -4,950 15,346Variaţia cifrei de afaceri ∆ CA   -16,738 74,266 ∆ RE/RE 0   -0.43 2.36 ∆ CA/CA 0   -0.11 0.56Efectul de levier de exploatare EL o = ∆ RE/RE 0 / ∆ CA/CA 0   3.86 4.21

Elo în anul 2006 are o valoare de 3,86, ceea ce înseamnă că la o diminuare a cifrei de afaceri cu 11%, s-a înregistrat o scădere rezultatului din exploatare cu 43%. În anul următor efectul de levier se majorează la 4,21, rezultatul exploatării majorându-se (cu 236%) mult mai accentuat decât creşterea cifrei de afaceri (respectiv cu 56%).

Levierul financiar descrie influenţa favorabilă sau nefavorabilă pe care o are utilizarea fondurilor împrumutate asupra rentabilităţii capitalurilor proprii ale firmei.

Tabel 3.24. – Efectul de levier financiarINDICATORI 2005 2006 2007

Rezultatul curent (RC) 10,385 178 12,324Cifra de afaceri (CA) 149,408 132,670 206,936Variaţia rezultatului curent ∆ RC   -10,207 12,146Variaţia cifrei de afaceri ∆ CA   -16,738 74,266 ∆ RC / RC 0   -0.98 68.24 ∆ CA / CA 0   -0.11 0.56Efectul de levier financiar EL o = ∆ RC/RC 0 / ∆ CA/CA 0   8.77 121.90

În anul 2006 levierului financiar este egal cu 8,77, ce semnifică faptul că o diminuare cu 1% a profitului din activitatea curentă va genera o reducere de 8,77 ori a cifrei de afaceri.

Pentru a sintetiza analiza situaţiei economico-financiare a S.C. RED-IMPEX S.R.L. efectuată mai sus, şi pentru a prezice riscul de faliment folosim metoda scorurilor.

42

3.5.2. Modelul Altman

În urma analizei efectuate mai sus putem constata că S.C. RED-IMPEX S.R.L. are lichiditatea şi solvabilitatea redusă, iar gradul de îndatorare ridicată, şi nu dispune de echilibru financiar activele permanente fiind finanţate din resurse circulante.

Pentru a sintetiza aceste rate şi indici, folosim metoda scorurilor, Modelul Altman, în vederea constatării riscului de faliment, calculat astfel:

Z = 3,3x1 + 1,4x2 + 1,2x3 +1,0x4 +0,6x5, în care:

X1 = Profit înainte de impozitare/Active totale;X2 = Profit reinvestit/Active totale;X3 = Active curente/Active totale;X4 = Cifra de afaceri/Active totale;X5 = Capitaluri proprii/Datorii totale

Tabelul 3.25. – Modelul Altman

 31.12.2005

31.12.2006

31.12.2007

Coef. de pond.

Valoare 2005

Valoare 2006

Valoare 2007

X1 = Profit înainte de impozitare/Active totale; 0.0815 0.0007 0.0484 3.3 0.2689 0.0023 0.1597X2 = Profit reinvestit/Active totale; 0.0674 0.0567 0.0581 1.4 0.0944 0.0794 0.0814X3 = Active curente/Active totale; 0.5457 0.5451 0.5660 1.2 0.6548 0.6541 0.6791X4 = Cifra de afaceri/Active totale; 1.1723 0.5145 0.8127 1 1.1723 0.5145 0.8127X5 = Capitaluri proprii/Datorii totale 0.1320 0.0620 0.1088 0.6 0.0792 0.0372 0.0653

Scorul Z         2.2697 1.2874 1.7982

Se constată că „Z” înregistrează o valoare de 2,2697 în anul 2005, ceea ce atestă o situaţie dificilă pentru întreprindere. Ar fi fost necesar ca societatea să-şi relanseze activitatea, adoptând strategii corespunzătoare care să vizeze în primul rând reducerea stocurilor, creşterea cifrei de afaceri ceea ce va contribui la majorarea profitului obţinut din activitatea de exploatare cu consecinţe directe asupra îmbunătăţirii situaţiei financiare.

În anul 2006 scorul Z se reduce sub 1,8, respectiv la 1,2874 ceea ce reflectă o stare de faliment iminentă.

În cursul anului 2007 situaţia se îmbunătăţeşte, scorul Z creşte la 1,7982, însă această uşoară creştere nu este de ajuns ca să putem afirma şi reducerea riscului de faliment, valoarea fiind sub pragul de 1,8.

3.5.3. Modelul Conan şi Holder

43

Utilizând modelul Canon - Holder, pe baza informaţiilor furnizate de situaţiile financiare ale întreprinderii din anul 2007, putem determina scorul „Z”, astfel:

Tabelul 3.26. – Modelul Conan şi Holder

Denumire 2005 2006 2007

Coeficient de

pondereValoare

2005Valoare

2006Valoare

2007

1Rata lichidităţii intermediare (X1)        

 X1 = Creanţe + Disponibilităţi băneşti/ Datorii curente 0.34 0.21 0.24 0.16 0.06 0.03 0.04

2 Rata stabilităţii financiare (X2)        

 X2 = Capital angajat /Total capitaluri 0.17 0.36 0.28 0.22 0.04 0.08 0.06

3

Acoperirea dobânzilor şi altor cheltuieli financiare din cifra de afaceri (X3):        

 X3 = Cheltuieli financiare/Cifra de afaceri 0.01 0.05 0.05 -0.87 -0.01 -0.04 -0.04

4

Ponderea cheltuielilor cu angajaţii în valoarea adăugată (X4)        

 X4 = Cheltuieli cu personalul/Valoarea adăugată 0.81 0.88 0.79 -0.1 -0.08 -0.09 -0.08

5Capacitatea brută de rambursare (X5):        

 X5 = Excedent brut de exploatare /Datorii totale 0.16 0.04 0.14 0.24 0.04 0.01 0.03

6 Variabila „Z”              

 

Z =0, 16 *X1 + 0,22 *X2 – 0,87 *X3 –0,10 *X4 + 0,24 * X5         0.04 -0.01 0.01

În urma calculării scorului Z se constată că pe întreaga perioadă analizată, acesta se situează în intervalul -0,05 – 0,04, ceea ce avertizează asupra producerii foalimentului cu procent de probabilitate între 65% – 90% .

3.5.3. Modelul Băncii Comerciale Române

Punctajul este acordat de bancă şi reprezintă riscul asumat de aceasta la acordarea creditului. Subcriteriile solicitate de Banca Comercială Română, criteriul în care se încadrează întreprinderea analizată în anul 2007 şi punctajul obţinut sunt următoarele:

44

Tabelul 3.27. – Modelul Băncii Comerciale RomâneCriteriu Subcriterii Număr puncte

Subcriteriu Criteriu Total1 2 3 4 5=3x4

Forma de organizare Regie autonomă, 3      Societate Naţională 3    Societate comercială 2 1 2  Alţi agenţi economici 1    

Sector de activitate Producţia industrială şi agricolă 3      Transporturi 2    Telecomunicaţii 2    Aprovizionare-desfacere 2 1 2  Comerţ-turism 2    Prestări servicii 2    Alte sectoare 2    

Poziţia întreprinderii în ramură şi subramură

Deţine un loc primordial 3    Deţine poziţie medie 2   Nu are importanţă în ramură 1 1 1       

Calitatea conducerii Foarte bună 3    Bună 2 1 2Satisfăcătoare 1    

Personalul unităţii Calificare superioară 3    Calificare medie 2 1 2Calificare inferioară 1    

Echipamente de producţie existente cu grad de uzură:

Normală 3    Medie 2 1 2Avansată 1    

Tehnologie Veche 1 1 1Medie 2  Avansată 3    

Capacitatea de producţie şi gradul de utilizare

Maxim 3    Mediu 2 1 2Scăzut 1    

Lichiditatea curentă (Rlc) Rlc < 0,80 -2 1 -2 0,81<Rlc< 1,00 -1  1,01<Rlc<1,20 1  1,21<Rlc<1,50 2  1,51<Rlc<1,70 3  Rlc> 1,71 4    

Solvabilitatea (Rsp) Rsp < 80% 0 1 081%<Rsp<100% 1  101%<Rsp<120% 2  121%<Rsp<140% 3  141%<Rsp<160% 4  161%<Rsp<180% 5  Rsp > 181% 6    

Viteza de rotaţie a activelor curente (Rac)

Rac < 5 1 1 15,1<Rac<10 2  Rac > 10,1 4    

Rentabilitatea capitalurilor proprii (Rcp)

Rcp < 0 0    0 <Rcp<10% 1  10,1Rcp<30% 3  30,1 <Rcp<50% 4 1 4Rcp > 50% 2    

Acoperirea dobânzii din profit (Ad)

Ad < 30% 3    30% Ad< 50% 2  

45

50% Ad< 80% 1 1 180 % Ad <100% 2  Ad > 100% -1    

Dependenţa de pieţele de aprovizionare şi desfacere*

At >50,1% şi De > 50,1% 4    Ai >50,1% şi De > 50,1% 3  At >50,1% şi Dt > 50,1% 2 1 2Ai > 50,1% şi Dt > 50,1% 1    

Garanţii - garanţii neguvernamentale primite de la Guvernul României 4    

  -garanţii bancare irevocabile primite de la bănci româneşti şi străine de prin rang 4  

  -         depozitul bancar 4    -         ipotecar 3 1 3  -gajul cu deposedare 2    -gajul fără deposedare 2    -cesiunea de creanţă 1    -fidejusiunea (cauţiunea) 1    -gajul general 0    

Strategia de dezvoltare pe următorii 3-5 ani

- foarte bună 3     -neconvingătoare 2   -inexistentă 1 1 1

Perspectiva întreprinderii -are şi aplică cu bune rezultate programele de restructurare 3    

 

-are dar nu se aplică/se aplică cu slabe rezultate programele de restructurare 2 1 2

 -nu are programe de restructurare

1    Punctaj total al întreprinderii

 

    26

Se constată că punctajul obţinut de întreprindere ( 26 puncte) o încadrează în categoria D, ceea ce înseamnă că are o situaţie financiară nesatisfăcătoare (gradul de risc este ridicată, la acordarea uni credit există riscul de nerecuperare a acestuia). În consecinţă întreprinderea în situaţia de faţă nu poate beneficia de un credit din partea băncii. Riscul de faliment a societăţii este foarte ridicată, ea nu dispune de lichidităţi băneşti care să asigure continuarea activităţii, deci nu mai sunt şanse de reorganizare a societăţii.

Cap VI. Concluzii şi Propuneri

4.1. Planul de reorganizare a societăţii debitoare

În urma analizei financiare efectuate şi analizei riscului cu ajutorul modelul socrurilor, se concluzionează că societatatea debitoare are un risc ridicat de faliment, nu dispune de mijloacele circulante şi lichidităţile băneşti necesare reorganizării în baza unui plan de activitate viabil. Declanşarea procedurii

46

insolvenţei prevăzute de Legea 85/2006, s-a dispus la cererea D.G.F.P. Harghita. În tabelul creditorilor sau mai înscris Banca Transilvania SA, cu valoarea creditului ipotecar acordat, I.T.M Harghita, A.V.A.S. Bucureşti şi alţi furniziri. Fapt pentru care, conform analizei prezentate, se propune adunării creditorilor şi judecătorului sindic deschiderea procedurii falimentului.

4.2. Cauzele şi împrejurările care au condus la insolvenţă

Din cele mai sus relatate, rezultă că principalele cauze care au condus la intrarea societăţii în stare de insolvenţă a fost angajarea de credite bancare pe termen scurt şi pe termen lung, în condiţiile în care vânzarea produselor finite era lentă, conducând la blocarea lichidităţilor băneşti în stocuri. Societatea nu a desfăşurat o activitate care să se impună în segmentul de piaţă al industriei textile, având o cotă de participare redusă, nu a fost elaborat un plan strategic în vederea valorificării produselor finite cât mai eficietne.

O altă cauză a stării de insovenţă este pasivitatea conducerii societăţii în a achita datoriile fiscale, fapt care a condus la acumularea de dobânzi, majorări şi penalităţi.

4.3. Persoanele răspunzătoare de starea de insolvenţă a societăţii

Administratorul judiciar a efectuat o analiză financiară amănunţită a poziţiei financiare, a performanţei şi rentabilităţii, a echilibrului financiar, şi a riscului de faliment pentru a afla cauzele şi împrejurările care au condus la starea de insolvenţă.

Pentru a propune persoanele care sunt răspunzători de insolvenţă administratorul judiciar a verificat evidenţa contabilă a societăţii, şi a inventariat bunurile din patrimoniul S.C. RED-IMPEX S.R.L.Inventarierea bunurilor societăţii debitoare, constând din bunuri imobile, aparate şi instalaţii de măsurare, mobilier şi stocuri de produse finite şi materii prime, a fost efectuată de administratorul judiciar la data de 29.02.2008. La inventar a participat din partea societăţii falite administratorul Petru Paul.

În urma valorificării inventarului s-a constatat o lipsă de inventar în sumă de 23.926,06 lei, provenind din minusul constatat la:

- materii prime în valoare de 22.942,76 lei,- produse finite în valoare de 983,30 lei; se menţionează că

la aceste bunuri au existat atât plusuri cât şi minusuri de inventar, care în urma compensării, a rezultat o diferenţă negativă de 983,30 lei.

Conform documentelor înregistrate la O.R.C. Harghita conducerea societăţii a fost efectuată de PETRU PAUL. În conformitate cu prevederile art. 138, alin (1) lit. a) din Legea 85/2006 administratorul societăţii poate fi ţinut să răspundă pentru

47

suma de 23.926,06 lei, în vederea acoperirii unei părţi a pasivului debitoarei, reprezentând lipsa de inventar, administratorul fiind susceptibil de folosirea bunurilor în interes propriu.

Legătura de cauzalitate între faptele comise de Petru Paul, în calitate de asociat unic (şi administrator) care avea obligaţia de a păstra integritatea patrimoniului şi prejudiciul suferit de averea debitoarei şi consecutiv de creditori, există şi în situaţia în care fapta constituie numai o condiţie favorabilă pentru realizarea efectului.

Conform Legii 85/2006 ca un administrator de drept să poată fi tras la răspundere trebuie să existe legătură de cauzalitate între fapta şi efect, ce este reglementată în articolul 138.

48

Bibliografie

1. Actele de înfiinţare a S.C. RED-IMPEX S.R.L., şi evidenţa contabilă întocmită de acesta;

2. M.F.P. – Legea 31/1990, republicată şi actualizată până la data de 01.12.2006;

3. M.F.P. – Ordinul 1.752/2005, pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele Europene;

4. M.F.P. – Legea 85/2006 privind procedura de insolvenţă;5. Nicolae Balteş – Analiză şi diagnostic financiar – suport de curs, Sibiu,

2007;6. Cornel Crecană: Analiză economico-financiară, teste-grilă, studii de caz,

Editura Economică, Bucureşti, 2006.7. Georgescu N., Robu V. – Analiza economico-financiară, Editura ASE,

Bucureşti, 2001;8. Iacob Petru Pântea, Gheorghe Bodea – Contabilitatea Românească

armonizată cu Directivele Contabile Europene, Editura Intelcredo, Deva, 2004;

9. Iosefina Moroşan – Analiza economico-financiară, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006;

10.Marin Toma– Iniţiere în evaluarea întreprinderilor, ediţia a II-a, Editura C.E.C.C.A.R., Bucureşit, 2007;

11.Marica Petcu – Analiza economico – financiară a întreprinderii, Editura Economică, Bucureşti, 2003;

12.Margareta Traşcă – Evaluări contabile patrimoniale, Editur Tribuna Economică Bucureşti 2004

13.Niculescu Maria – Diagnostic financiar, Editura Economică, Bucureşti, 2003.

14.Niculae Feleagă – Contabilitatae aprofundată, Editura Economică, Bucureşti, 2006.

15.Partenie Dumbravă –Atanasiu Pop – Contabilitatea de gestiune în industrie, Editura Intelcredo Deva 2004;

16.Ph. Avare, G. Legros, L. Ravary, P. Lemonnier: Gestiune şi analiză financiară, ediţia în liba română coordonată de Maria Niculesu, Alan Burlaud, Editura Economică, Bucureşti, 2002

17.; Curierul Fiscal – revistă lunară de taxe, impozite şi consultanţă ficală, Nr.1/2007, 20 ianuarie 2007.

49