ANALIZA UNEI CAMPANII ELECTORALE

Introducere Termenul political marketing este originar din market, care în limba engleză desemnează piaţa. Marketingul politic apare ca domeniu de activitate la începutul secolului XX, ca urmare a dezvoltării sferei serviciilor în societatea industrială şi cunoaşte o evoluţie rapidă din acel moment şi până în prezent. Marketingul politic este tributar marketingului comercial dar se dezvoltă ca şi sferă de activitate autonomă în contextul valurilor de democratizare, întrucât alegerile democratice reclamă o cunoaştere aprofundată a electoratului. Organizarea campaniilor electorale în concordanţă cu preceptele marketingului politic este o regulă a jocului electoral respectată cu din ce în ce mai multă stricteţe chiar şi în contexte politice naţionale în curs de democratizare, un exemplu simptomatic în acest sens fiind America Latină. Marketingul politic comprimă cercetarea şi gândirea strategică, în scopul identificării percepţiilor sau problemelor sociale relevante pentru configurarea opţiunilor electorale până la nivel de cetăţean. Importanţa campaniilor electorale Originea termenului de “campanie” se regăseşte în vocabularul militar, unde o campanie desemnează o serie de operaţiuni desfăşurate într-un anumit moment al războiului sunt menite să genereze un anumit rezultat. Campaniile electorale sunt competiţii bazate pe idei, reprezintă o sumă de acţiuni care au drept scop determinarea unur grupuri de votanţi să susţină aceste idei. Ca în orice altă competiţie există învinşi şi învingători, însă, prin natura procesului, întotdeauna vor exista mai mulţi dezamăgiţi decât satisfăcuţi de rezultatul scrutinului. Campaniile electorale au constituit de-a lungul timpului un subiect de analiză atât pentru mediul academic cât şi pentru consultanţii care activează în acest domeniu. Cercetătorii din mediul universitar sunt interesaţi să explice de ce votează alegătorii în vreme ce consultanţii încearcă să identifice în permanenţă noi metode de a determina alegătorii să voteze într-un anumit sens. Cercetătorii sunt interesaţi să afle cine sunt cei care contribuie cu bani la campanie şi care sunt motivele care îi determină să facă acest lucru, în vreme ce consultanţii sunt interesaţi de diversificarea metodelor de a convinge oamenii să contribuie financiar. Aceste două perspective sunt diferite dar sunt ambele necesare pentru a înţelege derularea unei campanii electorale. În esenţă, campaniile electorale au drept scop, informarea electoratului cu privire la oferta politică şi persuadarea pentru a-i influenţa sau configura opţiunea electorală. Practic, campaniile electorale au rolul de a determina electoratul să voteze într-un anumit sens şi pentru atingerea acestui scop se folosesc de toate mijloacele de comunicare specifice publicităţii comerciale. Costisitoare, antrenante, zgomoase si spectaculoase în acelaşi timp campaniile scot, aşa cum sublinia Ron Faucheux, ce este mai bun şi ce este mai rău din oameni. Cu toate că sunt uneori foarte agresive şi depăşesc limitele eticii şi - uneori -ale bunului simţ ele promovează alegerile, pivotul în jurul căruia gravitează democraţia.

Evoluţia campaniilor electorale Cum au aparut campaniile electorale

Campaniile electorale au apărut odată cu opţiunea pentru un nou mandat a primului preşedinte american, George Washington, în anul 1793. Susţinătorii acestuia au făcut propagandă politică pentru realegerea sa iar în acel moment începe practic istoria de peste 200 de ani a campaniilor electorale. Cum s-a ajuns la campaniile electorale pe care le vedem astăzi

Din acel moment şi până în ziua de astăzi, campaniile electorale au cunoscut o dinamică şi o evoluţie foarte accentuată, metodele utilizate de cei ce le pun în practică fiind tot mai variate de la un scrutin la altul. Datorită faptului că sunt legate fundamental de mijloacele de comunicare în masă, unii autori sunt de părere că aceste manifestări au apărut doar în secolului XX şi din acest motiv ne vom raporta doar la campaniile contemporane iar, pentru a înţelege evoluţia acestora, vom opera o comparaţie între campaniile de astăzi şi cele din urmă cu câteva decenii. Această comparaţie poate fi structurată pe trei dimensiuni: 1. Apariţia unor jucători noi. Până nu demult, candidaţii participau la alegeri ca simpli reprezentanţi ai formaţiunilor politice iar succesul lor depindea în mare parte de succesul sau eşecul partidului pe care îl reprezentau. În special în cazul alegerilor parlamentare, rolul candidaţilor era acela de a sprijini financiar partidul iar în schimbul acestui serviciu ei erau recompensaţi cu nominalizarea pe lista de partid. Asigurarea contactului dintre aleşi şi alegători era, în mare parte, datoria activiştilor de partid.Prin comparaţie, campaniile electorale contemporane se concentrează tot mai mult pe persoana candidatului iar rolul partidelor în campanie este în scădere. Aceasta poate fi o consecinţă a cercetării asociate marketingului politic, care a relevat faptul că oamenii simt nevoia de a alege persoane, nu formaţiuni politice, pentru a le reprezenta interesele. Consultanţii politici s-au adaptat foarte repede acestui tip de provocări, răspunzând foarte promt noilor configuraţii sociale şi uneori chiar alimentând configurarea electoratului de o anume manieră. 2. Schimbarea tacticilor. Difuzarea mesajului este o procedură fundamentală în cadrul unei campanii electorale, fiind poate procedura tactică cea mai relevantă în contextul configurării opţiunilor electoratului. În trecut mesajul era transmis întregului electorat într-un singur fel şi foarte imprecis. Astăzi, teoreticienii marketingului politic susţin ideea conform căreia, a încerca să atingi prin intermediul mesajului întregul electorat înseamnă a risca să nu atingi pe nimeni. Consultanţii au înţeles foarte bine acest aspect iar determinarea preferinţelor electoratului, prin intermediul unor cercetări, stratificarea acestuia pe baza preferinţelor şi apoi adoptarea unei modalităţi de comunicare oportună pentru fiecare grup în parte constituie o procedură utilizată în fiecare campanie modernă. O altă evoluţie determinantă pentru alegerea tacticilor de campanie este evoluţia tehnologică. Astfel dezvoltarea televiziunii şi radioului, a calculatoarelor şi a internetului au atras după ele şi o diversificare a tacticilor utilizate de strategii campaniilor electorale. 3. Diversificarea resurselor. În trecut, motorul oricărei campanii electorale îl constituiau oamenii. Campaniile electorale nu au fost niciodată ieftine, dar cea mai importantă resursă au fost întotdeauna constituită din oameni. În ziua de astăzi, o campanie electorală se bazează pe capital

financiar. Aproape toate tehnicile utilizate într-o campanie sunt condiţionate de resursele financiare de care aceasta dispune. Într-adevăr, rolul voluntarilor sau al activiştilor de partid nu s-a estompat în totalitate dar resursele financiare sunt cele care pot înlocui în mare măsură insuficienţa altora. Apariţia noilor jucători, schimbarea tacticilor şi diversificarea resurselor, tematizate mai sus, reprezintă raţiuni suficiente pentru a afirma că, la acest moment, campaniile electorale trebuie să se bazeze în toate fazele lor de producţie pe componenta de cercetare.

MARKETINGUL POLITIC ELECTORAL

Se contureaza doua mari ramuri ale marketingului politic:

A. Marketingul politic electoral

B. Marketingul politic de prezenta

Marketingul politic electoral prezinta urmatoarele particularitati: obiectivele sunt mai concrete si mai clar precizate, activitatea are un caracter discontinuu, presupune o mare mobilizare de resurse financiare si umane si se caracterizeaza printr-un grad mai mare de actiune.

Marketingul politic electoral se confunda cu campania electorala si, desi începe cu câteva luni înaintea campaniei oficiale, este dedicat exclusiv acesteia. În perioada premergatoare campaniei se pune la punct strategia dupa care care se va conduce candidatul.

· Strategia de marketing este punctul vital al succesului în lupta electorala, deoarece fara ea implica organizarea unei campanii pe o perioada de timp relativ scurta, precum si mobilizarea efectiva într-o coalitie câstigatoare a unor forte disparate aflate uneori în conflict.

Organizarea unei campanii electorale a implicat dintotdeauna constituirea unor aliante între votanti, membri sau donatori. Acestea au presupus acceptarea unor compromisuri, chiar cu riscul de a nu obtine ceea ce si-a propus fiecare.

Ca o regula generala, un candidat trebuie sa faca fata la cinci categorii de public diferite:

1. Nehotarâtii

2. Grupurile de interese, organizatiile non-guvernamentale si sindicatele.

3. Mass-media (poate sa contribuie la vizibilitatea unui candidat sau poate sa-l pastreze într-un con de umbra.)

4. Structurile proprii de partid.

5. Donatorii si contribuabilii financiari.

Comunicare politică

Campaniile electorale sunt definite în foarte multe feluri însă, înainte de toate ele sunt campanii de comunicare. Desigur, combinarea unor aspecte de natură economică, sociologică, psihologică, şi istorică sunt foarte relevante pentru organizarea campaniilor electorale însă comunicarea rămâne pilonul central al acestor manifestări. Comunicarea politică este cea care ocupă spaţiul dintre scopurile şi aspiraţiile candidatului pe de-o parte şi comportamentul electoratului pe de altă parte. Comunicarea politică este cea care serveşte drept punte de legătură între mentalitatea alegătorului pe de-o parte şi acţiunile candidatului pe de altă parte. În timpul derulării campaniilor electorale candidaţii apar la televizor, participă la dezbateri, participa la talk-show-uri, pregătesc mesaje şi slogane, distribuie materiale de campanie, participă la manifestări, se întâlnesc cu electoratul şi multe altele. Toate aceste eforturi, au un singur scop, şi anume comunicarea cu electoratul. Campaniile electorale încep, se derulează şi se încheie conform unor repere stabilite de comunicarea politică, aceasta constituindu-se în bază epistemologică întrucât fără comunicare nu putem vorbi despre campanii electorale.

Comunicarea politică în spaţiul mediatic: analiza unei campanii electorale

Autor(i) : Andra SECELEANUAn publicare : 2008ISBN : 978-973-1709-31-4Conţinut : download PDF

PREFAŢĂ

Comunicarea mediatică are un impact social şi politic major, în ultimii 15 ani în România, pentru că generează fenomene pozitive şi negative, mai mari sau mai mici, de aceea ea este studiată cu tehnici adecvate care să evidenţieze consecinţe, riscuri şi avantaje. Cu ajutorul mass-media, de exemplu, guvernanţii pot da impresia că are loc o guvernare eficientă şi grijulie, preocupată de viaţa fiecărui cetăţean. Pe de altă parte, tot media este capabilă să demaşte manipularea, dove-dindu-şi capacităţi complexe de integrare în societatea contemporană. De aceea, lucrarea „Comunicarea politică în spaţiul mediatic – analiza unei campanii electorale” a lector univ. dr. Andra Seceleanu a atins două scopuri importante: înţelegerea elementelor componente ale realităţii mediatice şi politice contemporane, şi totodată înţelegerea unei viziuni epistemologice noi a comunicării, aşa cum este ea încadrată într-o largă realitate de procese sociale.Capitolul Funcţii şi caracteristici ale presei româneşti contem-porane, prezintă modul în care presa a devenit un pol în jurul căruia se învârtesc celelalte sectoare ale existenţei societăţii, consecinţă a faptului că trăim într-o lume culturală a semnificaţiilor, creată de mass-media, şi nu în realitatea însăşi. Prin analizarea funcţiilor sale specifice şi a rolului pe care îl are, sau şi-l asumă mass-media în societate, lucrarea încearcă să arate care este acţiunea presei în modelarea societăţii în ansamblu, prin impunerea unor noi principii şi norme, prin construirea unei scări de valori, diferită de cea tradiţională, având ca efect crearea de noi imagini şi reprezentări sociale şi, implicit, schimbarea (sau cel puţin modificarea) mentalităţilor colective existente.

O reuşită a lucrării o constituie subcapitolul Violenţa în presă realizat atât pe baze teoretice cât şi factuale, prin analiza unor aspecte, cum ar fi obsesia tirajului mare, a vandabilităţii, ceea ce conduce la expresii subculturale, argotice, care violentează bunul gust şi educaţia. Din dorinţa de echilibru şi evidenţiere a adevărului, autoarea a încercat să justifice situaţiile din vocabularul şi frazeologia violente din presa postdecembristă scriind că acestea îşi au originea într-o defulare lingvistică, firească până la un punct, la nivel emoţional, manifestată după căderea regimului comunist.Dacă astăzi suntem victimele unei adevărate explozii informa-ţionale, care, oricum ar fi privită, nu poate fi benefică nici individului, nici grupului în care acesta trăieşte, iar presa îşi atribuie un rol de „agendă a realităţii”, atunci se justifică întrebarea căreia, încercăm să-i găsim răspunsul: Reprezintă presa o realitate psihosocială definitorie pentru condiţia umană, reflectă ea corect comportamentul şi modul de a gândi al cititorilor săi? Contribuie ea – şi dacă da, în ce măsură? –la amplificarea fenomenului violenţei individuale şi sociale? În capitolul Comunicarea politică în spaţiul mediatic este analizată comunicarea în relaţiile ei cu politicul, prin cercetarea practicilor discursive efective, care ajung să fie practici politice. Viaţa politică actuală poate fi caracterizată ca un continuu efort de comu-nicare al locutorilor politici pentru a-şi legitima acţiunile, discuţia fiind principala modalitate prin care se realizează participarea politică.Studiul descrie spaţiul public, ca loc al manifestării acţiunii politice, întrucât acţiunea politică în spaţiul public modern se bazează pe principiul legitimării, care reprezintă noul principiu de acţiune politică, şi care se obţine prin desacralizarea politicului, cu ajutorul unor tehnici şi strategii formale şi informale de publicitate şi evaluare politică. Noul model de spaţiu public se află la intersecţia mai multor câmpuri: câmpul jurnalistic, câmpul politic, câmpul cultural, înţelese într-un sens larg. Pornind de la sensul clasic al teoriei democraţiei, unde mass-media are menirea să difuzeze şi să răspândească informaţii despre problemele publice, inclusiv politice, să informeze corect şi la timp cetăţenii, care, la rândul lor, vor influenţa procesul decizional la nivelul societăţii, lucrarea arată cum efectele mass-media se pot resimţi în zone diferite ale societăţii. Mesajele mediatice pot stimula obedienţa faţă de puterea politică şi instituţiile acesteia, sau pot promova susţinerea partidelor ce cultivă valorile liberale, pro-capitaliste. Prin difuzare, saturare şi exagerare, mass-media pot impune acele fapte şi idei care corespund liniei oficiale şi produc consens politic în raportul dintre putere şi guvernaţi. Cercetarea aduce în discuţie o formă de comunicare politică, aceea a comunicării cu publicul prin intermediul mass-media. Întrucât comunicarea mediatică se adresează unui public heterogen, (în funcţie de mai multe criterii: vârstă, sex, religie, etnie, cultură, nivel de instruire, categorie socio-profesională etc.) şi discursul politic trebuie să se adapteze pentru a putea câştiga şi menţine atenţia unui public cât mai larg. Prin intermediul presei, clasa politică îşi extinde destinatarul într-un mod mult mai facil. Fără intermedierea canalelor mediatice, personajele politice şi-ar câştiga cu greu popularitatea şi şi-ar face cunoscute mesajele politice cu mai multă dificultate.Capitolul Mediatizarea vieţii politice în condiţii de campanie electorală, prezintă condiţiile ultimului deceniu, în care s-a produs adevărata descătuşare a mass-media şi invazia lor intensă în politică, iar întreaga activitate a mass-media, în fond subordonată politicii, devine primordială, considerată tocmai din perspectiva circum-stanţelor de ordin politic, deci a campaniilor electorale. Ritmul şi traiectoria vieţii politice româneşti decurg din ciclurile electorale. Anii electorali au influenţat politica românească, dându-i sens şi consisten-ţă pe termen mediu. Lucrarea evidenţiază, prin analizele de caz efectuate, în ce mod, în ultimul timp, adaptarea practicilor mediatice în cadrul campaniilor electorale, antrenează tot mai mult aşa-numitele tehnologii murdare (sau cenuşii, negre), destul de eficiente, după cum ne confirmă experienţa alegerilor, pentru manipularea opiniei publice. Manipularea politică are mai mari şanse de reuşită în campania electorală, deoarece electoratul este mai atent la informaţiile politice şi manifestă un interes mai ridicat faţă de actorii politici. În studiul întreprins, se demonstrează modul în care,

într-o campanie electorală, se reevaluează rolul presei scrise, în condiţiile în care practica electorală a devenit de neconceput în absenţa dispozitivului televizual. În context electoral, presa scrisă are posibilitatea să-şi accen-tueze poziţia de evaluator sau comentator al evenimentului şi, prin aceasta, să devină unul dintre iniţiatorii dezbaterii electorale. Dacă la televiziune condiţia de evaluator nu este uşor de atins, având în vedere cadrul interactiv (la care contribuie candidaţii/ moderatorul/ dispozitivul televizual), în schimb, în presa scrisă evaluarea se petrece „la rece”, aşadar, fără să fie „întreruptă” sau „controlată” de replica imediată a candidatului. Presa scrisă poate să redeschidă mai uşor schimbul discursiv dintre candidaţi, jurnalişti şi public.Evidenţierea căilor prin care presa scrisă contribuie într-un mod specific la circulaţia discursului electoral, în condiţiile în care se reproşează adesea mediatizării televizuale că „distruge” discursul „iniţial” al actorului politic, a beneficiat de o atenţie deosebită în lucrare. Presa scrisă poate „stabiliza” discursul electoral (supus reformulării constante la televiziune), atrăgând atenţia asupra „discursului iniţial” al candidatului. În această parte a lucrării, sunt comentate condiţiile în care presa poate „destabiliza” şi ea discursul electoral, având în vedere că utilizează adesea „formele fixe” ale unui discurs (electoral) tocmai pentru a genera propriul său „discurs”.Lucrarea îşi încheie demersul investigativ prin analiza mutaţiilor apărute în spaţiul comunicaţional şi a comportamentului actorilor în acest spaţiu: partide, public, media, în situaţia campaniei electorale pentru alegerile locale din 2004 în municipiul Constanţa. În lucrarea de faţă se manifestă experienţa acumulată de domnişoara lector univ. dr. Andra Seceleanu în timpul organizării unor demersuri investigative cu prilejul alegerilor din 2004. Cu acest prilej au fost formulate unele concluzii cu privire la spaţiul mediatic din România: comunicarea politică este personalizată în exces, succesul depinde mai mult de calităţile şi imaginea personală a omului politic, mass-media a devenit un actor tot mai activ pe scena politică, implicându-se în dezbaterile şi în conflictele pentru distribuţia puterii. Mass-media a devenit un mediator în relaţia dintre politicieni şi electorat, dar şi o formă de bruiaj la adresa comunicării directe. Pe acest fond clasa politică s-a îndepărtat de electorat, care se simte reprezentat mai mult de media decât de politic.Abordarea competentă a problematicii, exemplificările suges-tive, acurateţea a studiului de caz, concluziile bine argumentate, stilul clar folosit de autoare, concură la realizarea unei lucrări interesante atât pentru profesioniştii domeniului, teoreticieni sau practicieni, pentru studenţii atraşi de particularităţile comunicării politice în spaţiul mediatic, cât şi pentru cei implicaţi în organizarea campaniilor electorale.

Prof.univ.dr. Teodor DIMA +Membru corespondent al Academiei Române

Cursul isi propune familiarizarea studentilor cu notiunile de baza ale istoriei campaniilor electorale romanesti.

Obiective specifice ale cursului sunt:

1. identificarea principalelor concepte, perioade istorice si evenimente;2. identificarea etapelor in evolutia campaniilor electorale;3. identificarea principalilor actori politici (partide, candidati, structuri media);4. definirea si identificarea segmentelor si bazinelor electorale specifice fiecarei campanii

electorale;5. prezentarea si comentarea campaniilor electorale prezidentiale, generale si locale.

Cursul cuprinde teme precum: perioada decembrie 1989 – mai 1990, campania electorală din 1990, perioada mai 1990 – septembrie 1992, campania electorală din 1992, perioada septembrie

1992 – noiembrie 1996, campaniile electorale din 1996, perioada 1996-2000, campaniile electorale din 2000, perioada 2000-2004, campaniile electorale din 2004, campaniile electorale din 2007, campaniile electorale din 2008, campania pentru alegerile europarlamentare din 2009.

Cursul isi propune sa ajute studentii sa construiasca instrumente adecvate de analiza cantitativa si calitativa a strategiilor de campanie electorala, sa investigheze o serie de aspecte electorale, sa avanseze ipoteze, sa propuna solutii si sa realizeze planuri de campanie pentru organizatii politice.

Marketing politic si electoral

Cursul isi propune sa ofere o imagine de ansamblu a domeniului, precum si a tehnicilor, metodelor si instrumentelor de lucru specifice marketingului politic.

Obiective specifice ale cursului sunt:

1. formarea abilitatilor de analiză a structurii unei campanii;2. identificarea mizelor, pozitionarii, conceptelor si temelor de campanie;3. formarea abilitatilor de concepere si organizare a unei campanii electorale;4. formarea abilitatilor de concepere si organizare pentru promovarea imaginii unei institutii

politice.

Cursurile se desfasoara sub forma unor prelegeri, sprijinite de prezentarea unor materiale ilustrative relevante pentru campaniile electorale din ultimii ani. Seminariile cuprind dezbateri ale temelor prezentate la curs, simulari ale unor situatii de tip electoral si lucrări practice de concepere si redactare a materialelor electorale (sloganuri, discursuri, mesaje etc.).

Tematica de curs cuprinde subiecte precum: diferentele dintre comunicare politica, marketing politic, propaganda, persuasiune, informare, campania electorala (tipologii), resursele electorale, strategii electorale, teme si mesaje electorale, dinamica de campanie, publicitatea electorala, marketingul instituţional, imaginarul politic romanesc, creatia in publicitatea politica si electorala: slogan, discurs, afişe, panouri, pliante, spoturi etc.

Bazele comunicarii politice

Cursul isi propune sa familiarizeze studentii cu notiunile de baza si termenii-cheie ai comunicarii politice.

Obiective specifice ale cursului sunt:

1. definirea si identificarea elementelor de teorie a comunicarii politice;2. definirea formelor, modalitatilor si tipurilor de comunicare politica;3. identificarea structurilor si produselor media;4. definirea si identificarea categoriilor electorale;5. dezbaterea unor studii de caz specifice din Romania, Europa si SUA.

Tematica de curs cuprinde subiecte precum: sisteme politice şi electorale, sisteme de nominalizare şi votare a candidaţilor, “triunghiul de aur”- candidaţi-media-electorat, candidatul: intre real si ideal, familia candidatului si echipa de campanie, efectele media asupra comunicarii

politice (framing, priming, horse-race effect, issue-ownership etc.), tipare electorale, criterii de segmentare, preferinţe electorale, campania negativa (modelul competiţiei politice, efecte asupra comportamentului electoral ), campania video (tipologia si functiile spoturilor), dezbaterile electorale televizate (tipologia dezbaterilor si strategii de dezbatere), impactul Internetului asupra comunicării politice, noile media (impactul Facebook, Second Life, YouTube, Twitter), clivajul online-offline (modalitati de mobilizare a electoratului online, activitati de e-campaigning) etc.

In cadrul cursului vor fi prezentate teorii, metode si instrumente specifice marketingului si psihologiei reclamei si consumatorului, care pot fi aplicate si marketingului politic si electoral.

Obiective specifice ale cursului sunt:

1. construirea abilitatilor de analiza de personalitate, pentru a putea fi aplicate la analiza comportamentului candidatilor politici;

2. construirea aptitudinilor de cercetare, care sa faca posibila creionarea unei segmentări politice, descrierea unor grupuri tinta.

Studentii vor invata teoriile, conceptele şi modelele relevante ale psihologiei sociale si vor putea identifica o serie de cadre relevante pentru aplicarea psihologiei sociale în secvente de comunicare politică.

Cursul este axat pe abordarea principalelor paradigme si teorii utile in comunicarea politica si electorala si pe elaborarea de proiecte de segmentare politica, folosind instrumente, metodele si tehnicile de cercetare specifice. Sunt prezentate modele si cadre de diagnoza care tin de comportamentul politic sau electoral al unor grupuri-tinta, studentii putand opta pentru cadrul de diagnoza corect, in functie de particularitatile grupului-tinta, realiza o analiza de personalitate si creiona posibile linii de acţtune in cazul unei confruntari politice.

Sociologie politica

Mass media si societatea

Cursul isi propune să formeze capacitatea de a analiza rolul media in societatea contemporana, modul in care evolueaza opinia publica, relatia dintre mass media si opinia publica.

Cursul prezinta evolutia mijloacelor de comunicare in masă, momentele importante in studiul opiniei publice si etapele constituirii principalelor teorii moderne ale comunicarii, si explica teorii si evenimente prin intermediul teoriilor care alcătuiesc un corpus important al comunicarii: teoria glontului magic, fluxul comunicarii in doua trepte, spirala tacerii, agenda-setting, teoria cultivarii etc. Curs se concentreaza pe analiza si prezentarea cadrelor teoretice de analiza, iar seminarii pe dezbateri, lucru în echipe si vizionari de filme.

Studentii sunt incurajati sa aplice cunostintele dobandite prin studiul teoriilor moderne ale comunicarii în interpretarea sau solutionarea unor situatii reale din mass media romanesti si internationale.

Gestionarea crizelor de imagine

Cursul isi propune sa familiarieze studentii cu notiunile si conceptele caracteristice gestionarii crizelor de imagine si sa formeze deprinderi practice de lucru in cadrul echipelor care gestioneaza crizele.

Obiective specifice ale cursului sunt:

1. cunoasterea modului de manifestare si de identificare a diferitelor tipuri de crize;2. formarea deprinderilor practice de gestionare a comunicarii pe timpul crizelor de imagine

si de utilizare a tehnicilor specifice rezolvarii acestora.

Vor fi explicate modul de aparitie si evolutie a crizelor, tipurile si componentele managementului situatiilor de criza. Studentii vor avea ocazia sa invete cum sa interpreteze parametrii crizei de imagine, probabilitatile de aparitie a crizei si impactului probabil al acesteia, precum si rolul mass-media in situatiile de criza. Nu in ultimul rand, studentii vor invata cum sa identifice diverse crize si tipurile de management necesar epentru gestionarea crizei respective. Pe parcursul seminariilor, sunt analizate o serie de exemple concrete de crize din perspectiva rolului evenimentelor, a implicarii actorilor, structurilor si mass media.

Comunicare si analiza institutionala

Cursul isi propune sa prezinte conceptele de strategie-identitate-imagine si a importantei lor pentru organizatii si institutii, mai ales a celor din sfera politicii. La sfarsitul cursului, studentii vor putea dobandi abilitati de a analiza toate aspectele de comunicare ale unei institutii, de a identifica elementele disfunctionale si de a propune soluţii viabile. Cursul ii va ajuta pe studenti in dobandirea capacitatii de a elabora o strategie de comunicare coerenta, menita sa mentina/imbunatateasca imaginea institutiei.

Cursul cuprinde teme precum: directii si forme ale comunicarii in institutii, conflictele in institutiile publice (cauze si metode de gestionare), metode cantitative si calitative de analiza in comunicare, campanii de comunicare externa si gestionarea crizelor la nivel institutional.

De-a lungul cursului si seminariilor vor fi prezentate si exersate concepte si metode ale comunicarii manageriale optime, vor fi analizate cazuri concrete de comunicare externa si interna ale unor institutii politice, vor fi identificate si analizate strategii de comunicare pentru mentinerea/imbunatatirea imaginii institutionale si se va discuta rolul si impactul transformărilor sociale recente si a strategiilor institutionale adecvate pentru a face fata noilor realitati. Predarea este bazata pe metode interactive si simulari filmate, iar seminarul cuprinde aplicatii pe microgrupuri, teste psihosociologice si analiza de materiale video.

Analiza imaginii organizatiilor

Cursul isi propune familiarizarea studentilor cu notiunile şi conceptele analizei imaginii organizatiilor si ajutarea acestora sa isi insuseasca modalitati de lucru caracteristice analizei de imagine.

Obiective specifice ale cursului sunt:

1. dezvoltarea capacitatii de construire a instrumentelor specifice analizei de imagine (sistemul indicatorilor de imagine, profilurile de imagine, indicii de imagine);

2. dezvoltarea capacitatii de interpretare a profilurilor de imagine (stabilirea conexiunilor specifice, identificarea vulnerabilitatilor si riscurilor imagologice);

3. dezvoltarea capacitatii de realizare a analizei de imagine si a strategiei imagologice.

Activitatile de curs si de seminar se bazeaza pe expuneri, prelegeri, dezbateri, analiza si interpretarea surselor imagologice specifice diferitelor tipuri de imagine a organizatiilor, lucrari practice, analize de imagine.

Tematica de curs cuprinde subiecte precum: imaginea sociala a organizatiilor, sistemul indicatorilor de imagine, profilurile de imagine si indicii de imagine, interpretarea profilurilor de imagine, diagramele de dinamica etc.

Metode de cercetare in stiintele comunicarii

Cursul are o valoare predominant aplicativa si reprezinta o resursa pentru elaborarea unor proiecte de cercetare sau disertatii si este conceput in asa fel incat studentii sa poată folosi ulterior metodele asimilate in diverse filiere profesionale. Sunt luate în considerare criterii precum:

1. cunoasterea si aplicarea unor metode de cercetare folosite in stiintele comunicarii si in analiza comunicarii politice; la finalul cursului studentii trebuie sa aiba abilitatea de a evalua diverse produse comunicationale (discursuri, campanii, emisiuni de televiziune etc.);

2. aprofundarea unor notiuni fundamentale din stiintele comunicarii intr-un cadru metodologic.

Cursul este structurat in jurul a trei metode de cercetare complementare – analiza de discurs, analiza de continut si analiza de dispozitiv televizual – si include:

1. prezentarea analitica a metodei (principalele elemente teoretice si metodologice, prezentarea unor cercetari-reper în domeniu etc.)

2. ateliere de lucru consacrate fiecarei metode in parte, cu aplicatii pe discursuri politice, publicitare si mediatice. Aplicatiile se referă la evenimente si practici din spatiul public romanesc, dar si din spatiile socio-politice europene si americane.

Curs Organizare campanie electorala - grupa in formare

Curs pentru consilierii si directorii de campanie electoralaCampania electorala reprezinta cea mai dinamica activitate politica dar si una dintre cele mai interesante activitati de relatii publice. Candidatii alcatuiesc echipe de campanie formate din specialisti in domeniul comunicarii, de obicei cu experienta in comunicarea politica, fosti jurnalisti, persoane cu expertiza profesionala necesara suportului tehnic de campanie.

Echipa este coordonata de un director de campanie care stie sa elaboreze o strategie electorala, stie sa isi stabileasca un plan de comunicare, sa relationeze cu diferitele grupuri cu care candidatul intra in contact, sa tina relatia cu mass media, sa anticipeze si sa gestioneze crizele sau sa reactioneze in cazul unor situatii dificile.

De asemenea, membrii echipei de campanie trebuie sa aiba o baza teoretica si practica solida si sa isi cunoasca foarte bine sarcinile si responsabilitatile dar si regulile dupa care se desfasoara campania.

Pentru a veni in sprijinul persoanelor care doresc sa conduca sau sa faca parte din echipele de campanie, Euro Best Team organizeaza cursul Organizare campanie electorala, curs ce isi propune sa ofere intrumente deosebit de utile persoanelor care asigura suportul tehnic al unui candidat in campania electorala.