Nr. 211. Braşov, Miercuri m 26 Septemvrie (9 Oetomvrie) 1912. Anul LXXV,

Apare în fiecare zi de lucru.Abonamentul : p e n tru A u s t r o -U n g a r ia pe an 2 4 c o r., pe 1/i an 12 c o r., pe */4 an 6 c o r. P e n tru R o m â n ia şi s tre in ă ta te pe an 4 0 fra n c i, pe 1/i an 2 0

fra n c i, pe i / 4 an 1 0 fra n c i.

R E D A C Ţ I A ,T I P O G R A F I A Ş l A D M I N I S T R A Ţ I A : BRAŞOV, PIAŢA MARE Nr. 30.

T e le fo n : N r. 2 2 6 .

P e n tru B ra şo v cu d u su l acasă pe an 2 4 co ro a n e . F ă ră dus acasă pe an 2 0 c o ro a n e , pe y s an 10 c o ro a n e , pe * /4 an 5 co ro a n e . U n n u m ă r 10 bănia In s e ra te : un ş ir p e tit 2 0 ban i p e n tru o p u b lic a re . P u b lic ă r i m a i dese d u p ă ta r i f şi în v o ia lă . — R e c la m e pe p a g in a a 3 - a un ş ir 2 0 bani.

Hispuns la o scrisoare | deschisă.

I.

Ion de pe Văcarea se simte foarte măgulit pentru scrisoarea deschisă ce-i adresează d-nul I. D. prin Gaz. Trans. Nr. 201, dar regretă, că mutându-şi în vara aceasta cvartirnl, pe Bucegi Nr. 2, nu-i poate răspunde mulţumitor la toate. Va îmblăti poate şi de astădată paie şi pleavă ca de atâtea ori şi va toca la urechea surdului. Inter­locutorul nostru, d-nul I. D., are dreptate, că cum merg lucrurile la noi nu merg bine şi fără de o organizaţie serioasă economică şi socială nu mai merge. Două in­dustrii înfloresc actualmente la noi de minune: înfiinţarea de bănci peste bănci şi advocatura. înfiin­ţarea de bănci peste bănci în cât industria noastră şi comerciul nos­tru naţional pare că au luat o desvoltare enormă şi purtăm noi lupta cu puternica Anglia!. Adevărat „Griindnngsfieber“ ne-ar

T l,ice Nemţii, că ne-au apucat, iar ; Avocatura, ne absoarbe toate pu­

erile şi inteliginţele de pare că 'e fiecare zi sunt duşi la perzare jte şi mii de oameni, de ne tre-

Iluesc aţâţi apărători! In fiecare număr foile noastre ne aduc şti­rea, că se caută 4 — 5— 10 conci- pienţi de advocaţi şi scriitori cu praxă!! Advocaţi şi candidaţi de advocaţi doar avem la vre-o mie, bănci Ia vre-o 200 şi mai bine, cari toate dau dividende grase, trecute sub 2— 3 rubrici, şi altele ca să nu fie prea bătătoare la ochi, se trec sub titlu de diferite fonduri, al milelor, zis cultural şi de binefacere. Poporal muncitor

j asudă şi plăteşte până mai poate, 1 iar când nn mai poate ia dru- 1 mul Americei, şi ca distracţie şi I instrucţie i se dă nişte cărticele I ieftine, care numai să nu coste f mit. Ce citeşte şi ce folos va jtmge el dnpă poveţele ce i se dan,

1 (Mitei aetuald.IV.

- Şcoală corală. — Cuvinte de mr. — Petru Voicu. — Din voca­bularul confesional. — » Mobilizare*

în Şcheiu. —

»Şcoală corală!« Ce-o mal ii şi asta?!

Mulţi, cetind aceste două cuvinte, nu vor înţelege noima lor, iar alţii cari poate le înţeleg, vor da din cap şi vor trece cu un zâmbet suveran la ordinea zilei, cum au trecut şi peste alte multe idei salutare.

Este vorba să se înfiinţeze în Braşov o şcoală corală — după modelul aşa numitelor »Chorscbulen« cum le gă­sim îu toate oraşele şi orăşelele locuite de Saşii noştri. Lansarea acestei idei salutare o datorim şl deastădată mă­iestrului G. Lima , căruia neamul nos­tru are să-i mulţămească atât de multe

( pe terenul desvoltărei artei muzicale intre Români şi cu deosebire pentru

j şcoala sa muzicală, din care s’au înfrup­tat atâtea generaţiuni.

Este un adevăr recunoscut de toată lumea, că importanţa şi în genere dreptul de esistenţă al unui neam nu se mai judecă azi după puterea pum­nului sau după cutare forţă brută, de care dispune, ci după cultura sa, fie a- ceasta pe terenul artelor sau al ştiinţe-

este altă întrebare. Sunt persoane, cari sunt în stare să scrie şi să dea poveţe în toate, cum era acel învăţător, care dădea poveţe de tămăduirea boalei de ochi cu mere putrede!

Intre paiele îmblătite de noi încă acum 11 ani (1901) am ară­tat deosebirea ce există între cărţi ieftine şi cărţi scumpe pen­tru popor — G. T. Nrii 232 şi 235 — adecă cărţi ieftine, cari se fac ori traduc în 24 de ore, ori se pricepe autorul sau traducătorul ori nu la chestie — şi între cărţi mun­cite şi studiate în vederea trebu­inţelor noastre specifice. Sistemul de pân’ aci preferă pe cele dintâi.

In vara aceasta am stat vr-o 8 zile în Bucegiul de pe Lotru şi, omul nostru care ne-a dat caii şi a mers cu noi pe jos, de loc din Răşinari, ne-a dat preţioase in- formaţiuni. Intre altele ne spunea, că el este abonat de 25 ani la „Foaia Poporului“ pe care o citeşte regulat, iar când se iveşte în ea vr’un termin nou, are un dicţionar latinesc-româneac de când era cio­ban la oi în Ţară, ce îl procurase un prietin al său librar din Galaţi. Atunci caută în acel dicţionar şi totdeauna ştie despre ce este vorba. Iată deci oameni simpli foşti cio­bani la oi, având şi consultând dic­ţionare latineşti. Reposatul Cârţan deci nu era unicul cioban bibliofil — dar omul nostru nu ştia, că sunt şi cărţi de zootehnie şi de lăptăria sistematică scrise în limba română — deşi au societate de lectură şi bibliotecă şcolară in sat şi tot felul de cărţi în e a !!

Scriitorul acestor rânduri în­că cu 15 ani înainte voia să arete acestor ciobani din munţi şi din câmpii, cari sunt plantele cele mai bune din păşune şi fân după valoarea lor intrinsecă, şi a făcut sacrificii însemnate cu cli- şeuri de plante, după cari şi omul puţin cunoscător de carte, sau chiar analfabetul să le poată dis­tinge, şi azi har Domnului, se gă­sesc pe la fiecare stână 2— 3 inşi,

ior, fie pe terenul economic-financiar. Un neam, care nu dispune azi de repre­zentanţi distinşi pe vastul teren al cul- turei, un neam care nu-şi dă silinţa să ridice treptat massele poporului la sânul culturei atot izbăvitoare — ajunge la coada mesei. Şi în nizuinţele orae- nirei spre cultură ocupă un loc de frunte tocmai cultura muzicală, care ne înve­derează poate mai mult ca orişicare altă artă, sufletul unui neam. Nobilitarea sufletului omenesc pângărit de atâtea patimi murdare, transformarea indivi­dului din ne-om în om » după chipul şi asemănarea lui Dzeu« şi ridicarea omului în sfere mal senine, cari să-l facă mai capabil să înţeleagă rostul ade­vărat al vieţii sale pământene, sunt tocmai efectele culturei muzicale.

La noii Românii se cântă mult, dar foarte slab. Avem mult material de voce, mai mult ca orişicare dintre neamurile conlocuitoare, avem şi urechi bune, dar ne lipseşte cultura muzicală. Iar purtătorii culturei muzicale la un popor sunt tocmai pătu;iie intelectuale, cari ar avea In primul rând datorinţa să-şi însuşească într’o măsură mai mare această cultură, care apoi să se res- frângă iarăşi treptat asupra masselor largi ale poporului. In şcoaiele noastre primare se propune cântarea şi — nu-i vorbă — se cântă, într’un loc mai mult şi mai bine, în alte părţi mai puţin. In şcoaiele noastre superioare se cultivă deasemenea cântarea cu mai mult sau mai puţin succes, după cum se pricepe

cari să ştie ceti şi a se folosi de ele. Autorul cărţii sperase, că gă­sind ajutorul din partea băncilor noastre să tragă unele părţi deo­sebite în formă de cărticele, car­nete portative — pentru turişti şi păstorii din munte, cari să le des­chidă tuturor ochii asupra bogăţii­lor ce avem. Aşa! librarul ce aveam în scrisoarea din urmă dă autoru­lui povaţa, să reducă preţul cărţi­lor muncite, căci altfel nu se trece atare marfă la noi. Nu mai vorbim de necesitatea înfiinţărei unor că- şării sistematice, cu cursuri spe­ciale la munte, pentru instrucţia profesională a ciobanilor şi bacilor şi băciţelor de prin stânile noastre.

Să mai vorbim de jaful şi per- derile noastre enorme din lipsa de conducători şi de specialişti şi oa­meni de afaceri? Milioane de mi­lioane— se scurg pe dinaintea ochi­lor noştri, ori că stau neridicate din loc, şi noi rămânem cu buzele umflate — ori fluerăm a pagubă în urma lor. Să vedem chestiunea pădurilor dela munte. Nn voim să ridicăm aci chestia munţilor re­vendicaţi de pe Lotru ai Univer­sităţii săseşti. Buletinul societăţii carpatine ne spune, că Munţii re­vendicaţi „ai Universităţii celor 7 judeţe“ au fost oferiţi în total, pe la anul 1873 unui particular cu câte 80,000 cor. arândă pe 60 ani, metru cub. de lemne de brad ar fi venit cu 24 — 30 bani — dar acum 5 ani în 1906 s’au vândut numai o parte din ei, 16 mii jug. cu 21 milioane de coroane şi mai sunt a se vinde încă alte vr-o 5—7000 jugăre şi pe an se vine pentru partea esploatată câte 868.181 cor. 81 fileri.

Firma Feltrinelli et comp., nu­mită societatea italo-ungară, a luat asupra sa esploatarea acelor codrii seculari, încă neafcinşi de săcure, să-i taie în 23 ani, mai are deci 17 ani d’aci înainte; mai sunt încă vr-o 5— 7000 jug., cari se vor da nu peste multă vreme în tăiere pe alţi zeci de ani şi mai este socie­tatea fabricei de celulosă dela Turda

şi îşi dă silinţa cutare profesor de mu­zică — şl cu aceste de obiceiu s’a sfârşit cultura noastră muzicală. In vieaţa noastră publică rar de mai gă­seşti oameni, cari să-şi completeze mo­destele cunoştinţe muzicale agonisite în şcoală, rar se mai dai de tineri cari din îndemn propriu să-şi cultive vocea sau să înveţe vreun instrument. Ocu- paţiunile oficiului şi cafenelele le răpesc tot timpul şi le mortifică dragostea faţă de cultivarea muzicei. Cu fetele noastre stăm cam tot aşa. Puţine familii avem, în care să cultive d-şoarele muzica la vreun instrument cu atât mai puţin vocea, deşi avem destui părinţi cu dare de mână, cari ar putea să facă faţă şi acestei recerinţe. Cu cultivarea mu­zicei în familiile meseriaşilor noştri sau in sinul poporului nostru stăm şi mai rău. De cântat nu-i vorbă se cântă, dar cum — aceasta o ştim cu toţii.

Urmarea firească este, că reuniu­nile noastre de cântări stagnează. Noroc că mai avem noi Ardelenii pe un Dima, iar bănăţenii pe un Vidu, căci altfel îu cele muzicale am fi consideraţi ca cei din urmă din patria noastră.

Situaţia aceasta desolată l-a făcut desigur pe maestrul Dima, ca să lan­seze ideia, de-a se înfiinţa in Braşov o şcoală corală, care să aibă importanta menire de-a strânge la un loc temei, fete, bărbaţi şi tineri cu voce şi auz muzical, dea-i învăţa să cânte şi să în­drăgească cultura muzicală. Iar ceata aceasta de apostoli ai cântecului fru­

care are păduri în esploatare; mai au păduri virgine încă comunele noastre mari şi mici Reşinarii, Să- liştea etc. în munţii lor. Iată deci prisos de muncă şi de câştig în abundanţă la noi acasă pentru 20 — 39— 40 ani de aci înainte şi pen­tru toate clasele societăţii noastre.

Ce să vezi însă. Firma Feltri­nelli singură ocupă vr-o 1500 de tăietori în munte, câteva sute de lucrători la trenuri şi în fabrică, apoi în apropiere de ea este firma română „Lotru“, „Oltul“ etc. O lume de lume este deci în munţii noştri, foşti până ieri alaltăeri locuiţi numai de ciobani prin cele poieni. Deşi firma se numeşte italo-ungară, dar direc­torii ei vorbesc perfect româneşte şi abia 2— 3 cuvinte ungureşti de dragul lui F. Kossuth ca preşedinte, totuşi între personalul dirigent nu se află români aproape de loc, cio­plitorii sunt italieni, croaţi, ruteni din Bucovina şi Galiţia, Kraineri din Stiria, câţiva Săcui şi puţini Români de pe la Ciucia. Sunt şi Români localnici, însă aceştia mai mult la trenuri pentru transportul buştenilor la staţiile funiculare, ca să împingă groşii înainte, şi la tre­nuri să încarce şi descarce buştenii, în loc ca diriguitorii noştri din co­munele învecinate să intervină per­sonal la administraţia esploatărei, şi pe lângă flăcăi, ca cu ajutorul Italienilor să se formeze din cei locali tăietori specialişti în fabrică şi cioplitori şi tăietori în munte, iar la tineret ca să se aplice cu duiumul la aceste meserii curente, ciobănitul ne mai fiind aşa rentabil ca înainte pentru ei. Cioplitorii ita­lieni, Krainieri, ruteni sunt plătiţi cu câte 150 cor. lunar, lucrătorii la trenuri şi încărcatul buştenilor cu câte 70— 80 cor. Ai noştri de- prinzându-se cu debitarea şi clasi­ficarea sistematică a lemnelor, ar putea să ia locul italienilor şi altor streini şi fiind acasă şi cu îmbră­cămintea şi hrana, ar fi mai uşu­raţi. Apoi cu puhoiul de buşteni ce scobor din munte câte industrii lo­cale nu s-ar putea înfiinţa prin sa­

mos şi artistic să devină cheagul sănă* tos al reuniunii noastre de cântări, să devină apa viie şi dătătoare de vieaţă a unei societăţi întregi şi mari, ca să nu se mai întâmple vreodată ruşinea, ca cea mai veche reuniune a noastră de cântări, având fericirea să aibă în mijlocul ei pe bărbatul providenţial al culturei noastre muzicale, să stagneze ani de-arâodul.

Această şcoală va fi împreunată, de sine înţeles, şi cu jertfe materiale, dar acolo unde este dragoste, Însufleţire şi pricepere pentru cauză, aceste jertfe dispar. O modestă taxă lunară sau a- nuală din partea familiilor noastre cu dare de mâoă, un sprigin material mo­dest din partea instituţiunilor noastre culturale, bisericeşti şi economice — şi iată-ne trecuţi peste »pedeca« jertfelor. Pe omul chemat să conducă cu destoinicie această şcoa lă importantă îl avem, şi a- vem un preşedinte al reuniunei. care în ur ma poziţiei sale înalte ce-o ocupă în vieaţa publică românească din Braşov ş; în urma mimai sale însufleţite pentru tot ce e bun şi frumos, poate să contribue cu un ceas mai iute la realizarea acestei şcoli muzicale, dela care depinde exis­tenţa a două importante instituţiuni culturale braşovene: a reuniurii de cântări şi a corului mixt al bisericei Sf. Niculae, asigurându-le o sucrescenţă sănătoasă şi viguroasă . . .

Când scriu aceste rânduri îmi vin în minte cuvintele măiestrului Dima,

tele acelea de munte cu concursul băncilor noastre?! Dar oare în fa­vorul Mărginenimei mult încercate nu s-ar putea face şi obţine mult pe baza unei anchete serioase şi de memorii esplicative, date în vi­leag în diferite limbi?

Manifestaţia opoziţiei în Cluj. Opo­ziţia aliată, sprijinită de partidul social- democrat a aranjat Duminecă, în 6 Oct. c. un mare meeting în Cluj. Adu­narea s’a ţinut în piaţa principală. Au participat vre-o 5—6 mii de oameni, iar dintre fruntaşi contele Apponyi, Károlyi, Désy etc. apoi din partea so­cialiştilor Bokányi. Intre oratori amin­tim pe contele Apponyi, care a cerut restituirea ordinei de drept şi depărta­rea lui Tisza-Lukăcs. S’a declarat con­tra războiului şi a vorbit pentru votul universal.

»Am aflat măsura corectă a re­formei — a zis Apponyi — pe bază universală, egală şi secretă. Ţinem la aceasta, suntem legaţi de ea cu onoa­rea noastră«.

Câtă falsitate în cuvintele aceste ale corifeului retrograd.

Au mai vorbit contele Zichy şi Károlyi Mihály, iar din partea socialiş­tilor Bokányi. Ei a pretins votul uni­versal fără restricţiuni şi a declarat, că deşi sunt socialişti, ţin la trecutul Ungariei şi la k nizuinţele de progres ale Ungariei.

A mai vorbit deputatul Désy o- sândind guvernul. Cere votul universal, egal şi secret, nimicirea dispoziţiilor luate de guvern, regularea dreptului de imunitate şi în fine punerea sub acuză a lui Lukács şi a guvernului. Iu acest senz a făcut o propunere, care s’a pri­mit cu unanimitate. Ultimul orator a fost Iászi Oszkár, cu a cărui vorbire s’a închis adunarea.

C red itu l e x trao rd in ar. Din Bu­dapesta se anunţă, că cele 250 milioane oe le pretinde Auffenberg ca credit pentru necesită­ţile grabnice ale armatei, ambele guverne le-au luat în budgetul anului viitor şi despre aco­perirea lor se vor îngriji miniştrii de finanţe.

rostit© în şedinţa recentă a comitetului reuniunei de cântări:

Nu pierdeţi din vedere chestiunea înfiinţării şcoalei corale, consultaţi-vă şi puneţi umăr la umăr ca s’o înfiinţăm cu un ceas mai iute, căci altfel exis- tenţa reuniunii noastre e clădită pe nisip ş i . . . cine ştie cât îmi mai este dat să petrec în mijlocul D-voastră! . . .

*

In ziua de 16 Sept. v. părintele episcop Dr. E. Miron Gristea a rostit în biserica din Caransebeş în faţa mulţimei elevilor întruniţi la începutul anului şcolar, o cuvântare de un adânc înţeles, din car© reţin următoarele pasage:

«...Poporul nostru ţăran din acest craş este cât se poate de corcit în toate aie sale. Portul ţăranilor noştri — atât la bărbaţi, cât şi la femei — este străiD, luat dela şvabi. Şuba cea frumoasă bănăţenească şi cămăşile albe au dispărut. Abia le vezi din Paşti în Crăciun ia 2—3 inşi. Opregul la femeia e înlocuit cu zdrenţe nemţeşti. Dară chiar şi femeile, cari se mai poartă româneşte, au părăsit din hainele lor cusăturile şi formele vechi bătrâneşti, cari singure-s româneşti şi au introdus ' nişte forme străine de ornamentica noastră. Limba ce-o vorbeşte poporal de aci încă-i cât de stricată. Voi d. e. nu călătoriţi cu trenul, ci cu «Eisen- bonul», voi nu mergeţi la cărţile fun- duare, ci la «grundbuh», nu la percep-

Pagina 2 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I .

La timpul său. „Népszava“ a scris zilele aceste, că prim-minis- trul Lukács vrea să prezinte p ro ­iectul legii electorale mai întâiu unei anchete şi apoi camerei. Faţă de aceasta „Bud. Tud.“ e însărcinat din loc competent a de­clara, că informaţia aceasta e falşă. Lukács va prezenta la tim ­pul său proiectul electoral direct camerei.

Bine, o credem, numai cât acel „la timpul său“ ne pare cam suspect pentru timpul, când se va prezenta proiectul.

Sărmană hârtie. >Poi. Korr.« pri meşte din Budapesta o scrisoare, în care din incidentul stărilor războinice din Balcani, se fac temenele partidului muncii. Zice, că în relaţiile externe de acuma ar S lipsă de o activitate paria- mentară normală. Partidul muncii lu­cră neîntrerupt în direcţia aceasta, dar e dureros, că opoziţia îşi prădează pu­terile cu o rezistenţă nesocotită, în un timp şi în o astfel de situaţie, când toate interesele de partid ar trebui su­primate.

Sermană hârtie, că multe trebue aă suferii

Pacea dela Făgăraş.Adunarea congregaţiunei comitatului

Făgăraş ţinută la 25 Sept.

Făgăraş , 6 Oct. n.

Deşi cu o întârziere oareşcare vă trimit urmăfcoral raport, în care cred, că am redat în mod cât se poate de fidel decursul adunării congregaţiunei comitatulni Făgă­raş ţinută la 25 Sept. n. snb pre- sidinl fişpanului Széli.

Deschizându-se adunarea a luat cuvântul îndată d-1 Dr. Şen- chea, preşedintele clubului corni- tatens, care a rostit următorul discurs:

Onorată adunare municipală!

Una dintre cele mai principale iu- stftuţiuni ale organismului nostru con­stituţional de stat este autonomia mu­nicipală, prin sfera sa de activitate şi competenţă asigurată prin lege atât pe teren politic şi administrativ, cât şi pe teren cultural şi economic. Ingerinţa organismului comitatenz se estinda nu numai asupra afacerilor de interes pu­blic, d atinge de multeori şi ceie mai vitale interese private ale singuraticilor locuitori.

Municipiul însă numai atunci e în stare a-şi îndeplini chemarea şi a răs­punde datorinţelor impuse şi numai a- tunci e capabil a des volta o activitate folositoare şi binefăcătoare, dacă aceasta e asigurată şi sprijinită de toţi factorii şi de toate organele, cari constituesc municipiul.

Deci toate luptele interne în viaţa municipală, toate certele, frecările şi neînţelegerile, cari pot tulbura bunăîn- ţelegerea şi pacea în comitat, împedecă în mod firesc pe toate terenele admi­nistrative înaintarea şi desvoitarea să­

torat, ci la «staieram», voi n-aveţi zi­dari, ci «tnaueri» şi a. m. d.

<Meşteşugarii au firmele lor scrise în toate limbile, numai româneşte nu.

«Clasa de sus, inteligenţa, încă e în mare parte lipsită de creştere româ­nească, mai ales femeile. In loc să se intereseze de literatura românească, să cetească o carte de folos, unele se in­teresează de minciunile slujnicilor lor şi produc încurcături, cari ne fac de râs înaintea străinilor.

«O altă pildă e şi mai grăitoare din acest punct de vedere... in vitrina librăriei diecezane de vis-à-vis era multe zile expusă icoana unui preot român, purtând dedesupt numele lui. Publicul românesc, — bărbaţi, doamne şi d-şoare — treceau în sus şi-n jos. Domnii se mai opriau şi se uitau; dară doamnele şi d-şoareie abia ici*colea se oprea câte una. încolo cele mai multe treceau, nepăsătoare, indiferente... Şi m-am gândit atunci; De ar fi puse nişte giuvaericale, nişte cercei sau pă­lării moderne, desigur îmbuizala era atât de mare, încât se împiedeca cir­culaţia pe trotuar. Aşa însă, ce să-şi peardă vremea, privind la un biet popă românesc 1

nătoasă şi funcţionarea regulată a or­ganismului municipal.

Este ştiut, că pe cât de mult bine şi folos poate aduce o administraţie bună şi corectă, condusă de bunăvoinţă şi e- chitate, pe atât de mult rău, pagubă şi amărăciune este în stare a cauza o ad­ministraţie rea, răutăcioasa, lipsită de conştiinţă şi de simţul de datorinţă.

De aceia interesele generale şi justele interese private ale cetăţenilor pretind, ca paşnica conlucrare şi mersul normal al administraţiei să fie asigurat pe toate terenele.

In comitatul nosţru de doi ani şi mai bine, anume dela ultima alegere de deputaţi, a isbucnit între români şi ma­ghiari o luptă îndârjită şi neînţelegeri grave, nu numai în politica generală ci şi în cea comitatenză, care apoi s’a res- frânt şi asupra vieţei sociale. Certele acestea au influinţat în mod dăunos stările generale din comitat şi efectele lor s’au simţit în toate afacerile publice, cu deosebire în cele administrative, cul­turale şi economice, nemai amintind şi pe cele de caracter personal.

Stările acestea triste şi abnorma­le nu mai puteau dăinui şi pe mai departe.

Conduşi de această convingere atât românii, cât şi maghiarii, pentru a pune capăt certelor şi stărilor de pana acum, au căutat modalitatea şi căile pe cari s’ar putea ajunge la o înţelegere şi la crearea unei păci în comitat. Pertractările îndelungi au avut resultat, căci ambele partide au căzut de acord la crearea unei înţelegeri.

Şi deoarece partidul naţional rom. comitatenz, în urma declaraţiei făcută în adunarea din 25 Maiu n. a. c. nu a mai luat parte la adunările municipale şi toţi membrii români au abzis de lo­curile ocupate în diferitele comisiuni, pe baza înţelegerii de acum declar, că vom reintra atât în adunare, cât şî îu comisiuni.

Tot deodată îmi iau voia, ca în numele partidului naţional comitatenz să fac următoarea

D e c l a r a ţ i u n e :

Pentru evitarea certelor izvo- rîte din neînţelegeri şi pentru asi­gurarea mersului pacinic şi nor­mal al administraţiei, declarăm în faţa adunărei generale, că suntem dispuşi a trece cu vederea peste neajunsurile ce ni s’au cauzat din neînţelegeri şi din greşală şi în mod obligator ne vom nizui şi ne vom da toată silinţa, ca românii din preună cu maghiarii, în bună înţelegere să asigure mersul regu­lat şi obiectiv al afacerilor publi­ce comitatense.

Ne serveşte spre liniştire şi luăm la cunoştinţă nisuinţa d-iui comite suprem, că între marginile legei se nisueşte a ajutora şcolile noastre şi preoţimea noastră şi ve­dem cu bucurie, că în toate ramu­rile administraţiei, precum şi la fo ­rurile siivanale şi şcolare se nisu­eşte a promova binele poporului, fără considerare la naţionalitate şi că doreşte să puie stavilă persecu­ţiilor illegale provenite din cause politice şi de naţionalitate, iar in viaţa comitatensă doreşte să pro­moveze posibilitatea conlucrărei spre b i n e l e comun.

«Dară, i. ascultători, acel chip nu înfăţişează pe un simplu preot dela Becicherecul-mic, ci pe vestitul fabulist Dimitrie Cichindeal, care pria scrierile sale a apărat drepturile poporului său, pe aprigul luptător şi naţionalist, ca­rele din schinteiie învăpăiatului său suflet a aprins şi deşteptat conştiinţa naţională a Românilor din Banat şi pe neînfricatul dascăl catihet şi «senior» al preparandiei române dela Arad, care — împreună cu Diaconovici Loga şi cu P. Iorgovici — a contribuit în timpul său mai muit ca oricare altul la lumi­narea poporului român şi (a răspândi­rea culturii româneşti în acest colţ de ţară...»

«...Vestitul istoric Bonfiniu, scriind despre ţara noastră, aminteşte şi des­pre noi spunând eă : <Românii sânt un popor care se luptă mai mult pentru limbă decât pentru vieaţă». Aşa au fost strămoşii noştri. Au ţinut morţiş la limba lor, nu şi-au dat limba cât au fost vii, ci şi-au jertfit mai bine vi- eaţa. Noi nepoţii lor încă ţinem mor­ţiş la limba noastră. Poporul român aduce jertle mari pentru şcoale cu limba de propunere românească. In anii ultimi am ridicat zeci de şcoale şi’n

In activitatea Dsale spre a- ceasta ţintă în serviciul căuşelor publice ne va găsi întotdeauna gata şi cu cea mai mare bucurie vom căuta să delăturăm în faţa dlui comite suprem greutăţile con- luciărei comune.

On. adunare municipală !

Nu e potrivit momentul acesta, a ne face recriminaţiuni — fiind vorba de înţelegere — ci să căutăm căile pe cari ne putem întâlnj într’o activitate rodnică şi folositoare, având în vedere binele public şi interesele generale.

O pace sinceră şi trainică se poate crea numai cu bunăvoinţa sinceră şi încredere reciprocă, observându se în toate afacerile legea, dreptul şi drepta­tea şi satisfăcându-se în mod just şi echitabil toate pretensiunile îndreptăţite, fără consideraţie la naţionalitate şi tege.

Aceasta este baza noastră a ro­mânilor, singura, pe care stările din comitatnl nostru şi mersul administra­ţiei pot fi readuse în ogaşul normal, şi poate asigura o conlucrare comună.

Pentru evitarea neînţelegerilor declar şî acceutuez, că înţelegerea fă • cută se refereşte numai la afacerile comitatense, şi că ne susţinem neatinse principiile şi programul nostru politic naţional, precum şi deplina libertate de acţiune în ori ce chestie politică.

Rog. Unur. adunare generală, a lua declaraţiile făcute la cunoştinţă.

La vorbirea dlui Dr. Ioan Şenchea a răspuns preotul reformat d*nul Bdla Kkroly în numele maghiarilor dând espresiune bucuriei, că românii şi ma­ghiarii au ajuns la pace, fiind aceasta în interesul bine priceput al întregului comitat şi dorind, ca în luptele viitoare politice să fie esehisă patima, interesele personale, ura şi calumnia.

După acestea prefectul Széli Jó­zsef, a declarat cam următoarele:

Declaraţiile făcute atât din o parte cât şi din ceiaialtă, au aliat echou viu şi la mine, deoare-ce comitatul în si­tuaţia (helyzet) specială, în care se află, numai aşa se poate ferici, dacă fiecare factor e pătruns de bunăvoinţă reciprocă, modestie şi calm italé. Mici neînţelegeri se pot ivi la tot pasul, ori cât am îngriji să observăm dreptul, însă acestea cu bunăvoinţă reciprocă se pot delătura. Se bucură de pace şi declară că pe viitor în toate afacerile va ob­serva legea în mod obiectiv. Să ne silim, ca pe viitor lucrarea comună să nu fie conturbată pe terenul adminis­traţiei comitatense şi a vieţei publice, şi ca interesele poporului să fie pro­movate, fără deosebire de naţionalitate

Adunarea generală a luat unanim !a cunoştinţă declaraţiunile făcute de cei trei vorbitori.

A trecut apoi la alegerea de prirn- pretori şi pretori (subprefecţi) la pretura din Făgăraş, Arpaşul inferior şi Şercaia,

De prim pretor la Făgăraş a fost ales cu aclamaţiune primpr etorul din Arpaşui de jos, Emil Bokross. Devenind astfel vacant postul de primpretor la Arpaş, la care a competat şi tinărul advocat, Dr. Dănllă Vas, Românii au cerut votare nominală. Toţi românii li­beri au votat cu candidatul român Dr. Vasu. Faţă de ceata închegată a strei­nilor maghlaro-jadano-săsească şi faţă de ceata funcţionarilor maghiari şi ro­mâni cu deosebire notari, candidatul român a rămas în minoritate, fiind ales pretorul dela Şercaia Gserey Béla iar !n locul acesta s-a ales candidatul

comunele eparhiei noastre. Multe sute de mii au ieşit din şerparele ţăranilor noştri. Chiar şi voi Caransebeşenii aţi ridicat — după multele mele stăruinţe — o şcoală nouă, frumoasă. Dară nu-i destul cu zidirea. Irebue să o preferiţi faţă de celelalte şcoale străine. Să vd daţi la ea copiii. Asta însă n-o fac toţi, cari n-au destul simţ de-a preferi cele bisericeşti româneşti faţă de orice alt aşăzământ străin. Din aceasta ca­uză noi, cari conducem eparhia, nu sântem în stare a forma pe lângă pe­dagogia noastră o şcoală de aplicaţie de modoi, căci n-avem atâţia elevi. în­cât să recrutăm elevi pentru cele 6 despărţămmte prescrise de lege. Do aci trebue să deducem, că poporul nos­tru din Caransebeş nu mai pune pond po limba sa, aşa ca strămoşii noştri despre cari scrie Bonfiniu. >

iirebue deci să vă pun la inimă, ca să introduceţi mai mult duh româ­nesc în vicaţa şi faptele voastre şi să vă siliţi a oferi mai mare sprijin bise- ricei şi aşezămintelor ei, ca astfel să vă arat. ţi vrednici de faptul, că în mijlocul vostru au aşezat înaintaşii noş­tri vlădicia românească a Caraş-Seve- rinului.»

sas Bangroth (cel diotâi funcţionar sas în era de acum). Observ, că românii n-au avut candidat la postul acesta. După aceasta s au făcut alegerile pen­tru locurile devenite vacante în urma abzicerilor membrilor români întâmpla­tă în 25 Maiu n. a. c.

De remarcat este, că dintre func- ţinonarii români comitatensi d-l vice- comite Alexandru Belle a votat cu can­didatul Românilor.

S-au ales în comisiunea adminis trativă d-nii Dr. Ioan Şenchea, Dr. lancu Meţianu, protopopul Nicolae Bor- zea şi Dr. Nicolae Şerban.

In comitetul permanent: Dr. I. Şenchea, Dr. lancu Meţianu, Dr. Nic. Serban, protopopul N. Borzea şi Dr. Octavian Vasu-, tot aceştia s-au ales şi în comitetul central ; aooi în comi­siunea de penzionare Dr. Şenchea.

S-au mai ales şi îu alte comisiuni mai neînsemnate, tot membrii români, cari au mai fost:

Îndată după alegeri s-a pus la desb^tere propunerea d-lui Dr. Şenchea referitoare la reoâştigarea tribunalului regiu în Făgăraş, — pe care a moti­vat-o pe larg propunătorul în adunare, aducând motive foarte bazate, caii ţintesc la reducerea cheltuielilor pro­cesuale, ceeaie estein favorul poporului român din comitat.

Propunerea s-a primit cu unani­mitate şi s-a ales o comisiune, care să facă toţi paşii de lipsă în această ches­tie. Comisia este astfel compusă : pre­şedinte: d-l Alexandru Belle, vicecomite, şi membrii: Dr. I. Şenchea, Dr. O. Vasu, Dr. Praiea, advocaţi Dr. Bausnern, no­tar public reg. şi Dr. Rosenbarger adv.

Scripta comitatului Zemplén, de a se vota încredere guvernului, s-a pus simplu la arhivă.

C lelalte 450 obiecte s-au desbă- tut firă multă discuţie.

Nu corâspunde deci adevărului şi este tendenţios raportul apărut în foaia »Brassói Lapok“. Nu Românii s-au convins, că lupta lor contra fişpa- nului Szód ar fi zadarnică, ci tocmai contrarul, d-l fişpan a văzut, că încer­carea lui de a sdrobi şi nimici româ- nimea din comitatul Făgăraş este za­darnică, este o muncă sisifică. PriD urmare, convingâudu-se că toate perze- cuţiile şi nedreptăţile nu duc ia nici un rezultat, — a început a muia coar­dă, oferind pacea, pe care Românii, pen­tru iiniştea comitatului, o au primit. Acesta e adevărul.

Vom vedea ce va urma.Rap,

Spre pace?Dacă e să dam crezământ

ştirilor de astăzi, stăm în ajunul aplanării conflictului balcanic, căci Poarta ţinând cont de intervenţia Puterilor mari a hotărât să îmbu­nătăţească administraţia în vilae- tele europene în înţelesul legii din 1880, care este o consecinţă a art. 23 a tratatului berlinez. A- ceasta a însemna deoparte un suc­ces al diplomaţiei europene, de- altăparte că guvernul Turciei, a- preciând gravitatea situaţiei, este gata să facă concesiuni.

Cu toate aceste agitaţia şi în­sufleţirea pentru război continuă neîntrerupt în statele balcanice şi în Turcia.

Cuvinte de aur!*

Petru Voicu este numele unui ar­tist român braşovean, care după a- proape 20 ani se reîntoarce din strei- nătate in oraşul său natal, ca să dea un concert. încărcat cu elogiile pressei germane, distins cu medalia de onoare a Academiei de muzică din Berlin, se reîntoarce la Braşov, unde într’o căsuţă modestă a văzut lumina zilei, în ora­şul In a cărui şcoală primară centrală româno^scă şi-a agonisit primele cu­noştinţe şi în care acum vre-o 20 ani a primit — cum îmi spunea zîmbind — o palmă zdravănă dala părintele Prişcu, p<j-atunci diacon şi învăţător, de care îşi aduce şi azi încă aminte cu «drag». El vine plin de speranţă şi cu dorul să arete Românilor de-aici, că ce-a în­văţat în anii lungi petrecuţi în streină- tate...

Oare noi Braşovenii îi vom înţe­lege glasul chemător? Ii se vor împlini oare speranţele ?!

Aştept cu nerăbdare seara de Luni, 14 Octomvrie.

*

Nr. 211—1912.

Mai nou se anunţă urmă­toarele :

Viena, 7 Oct. D in cercurile diplomatice oficiale se anunţă, că I Puterile mari au acceptat cu mici modificări propunerea Fran­ţei de-a se interveni la Poartă, ca să introducă de urgenţă re­formele cerute în vilaetele europene ale imperiului turcesc.

Constantin op Ol, 7 Oct. Ambasadorii Franţei şi Rusiei au avut convorbiri importante cu ministrul de exterue al Turciei, în urma cărora Poarta a decis publicarea unui comunicat.

Constantinopol 7 Oct. Comunicatul Porţii are următorul conţinut:

G uvernu l a hotărât în vede rea In troducere i de re fo rm e în vi- aetele europene, să esecute o leite p rov izo r ie în cadrele legei asupra vitaetelor, ca re a fost elaborată în mod p rov izo r în anu l 1880 pe | baza d e lib e ră rilo r funcţionarilor tu rc i şi s tre in i con fo rm art. 28 «1 tra ta tu lu i d in B e r lin , care lege prevede re fo rm e p r in c ip ia re pen- \ tru p op ora ţiu n ile vilaetelor pe baza * unei depline egalităţi. I n scopul acesta a fost convocat senatul, pen­tru a f i întrebat asupra oportuni­tă ţ ii acestor re fo rm e , deoarece ca- d binelu i tu rc n -a cutezat să ia toată răspunderea asupra s itu a ţie i. Şe­d in ţa senatu lu i însă nu s’a putui ţinea prezentându-se deabea opt senatm'i.

Sofia 7 Oct. In Sobrania s’a primit I după o scurtă desb'dtere proiectul de mobilizare ai armatei şi creditele cerute. S’a întâmplat ş> un incident, care a provocat scene tumultoase. Deputatul socialist Sakasoff, luând cuvântul, a declarat că dacă guvernul ar fi recun la un plebicist în ce priveşte mobilizarea şi răsboiul, desigur ar fi rămas în mi­noritate. Oratorul nu şi-a mai putut continua discursul din cauza desapro- bărilor generale şi a trebuit să renunţe la cuvânt. — Se desminte ştirea despre dimisiunea ceior 10 deputaţi ai Sobra- niei de naţionalitate turcă.

Belgrad 7 Oct. Mâne se începe desbaterea răspunsului la mesagiul tro­nului.

Cetinje 7 Oct. Foaia oficială pub­lică legea privitoare la acordarea mo- ratorium-lui.

Budapesta 7 Oct. G uver^n desminte mobilizarea corpurilor ! a } armată 15 (Serajevo) şi 16 (Raguzi i ,

Din Toarcla. j— Stăpânire săsască contra românilor, sprijinită de preot român, în slujbă să- sască. — Ţinuta vrednică a turmeipărăsitec — In atenţia Conzistorului

din Sibiiu. —

Iată în câteva cuvinte oglinda tris­telor împrejurări, create românilor din comuna Toarcla, (comit. Târnava-mare) de cătră conlocuitorii ior saşi, cu aju­torul preotului român din sat, cunos­cut gazetelor româneşti sub numele de <Popa Branyiste> şi pentru alte multe fapte săvârşite de el nejenat de nime până azi.

Saşii din comuna Toarcla, îmbogă­ţiţi din sudoarea bieţilor români şi ţi­gani, cari le lucrau moşiile mari mai tot pe nimic, au ajuns râu, decând s’au

Vocabularul confesional al limbai j noastre s’a îmbogăţit săptămâna tre- & cută cu un nou termin tehnic: schtmâ / deplorabilă sau schizmatici deplorabili*)

* *

Iu parohia vacantă a bisericei Sf, Nicolae nimic nou. Ca să aplic uu ter­min devenit actual in urma încurcătu­rilor din Balcani — în Şcheiu domneşte *status-quo>, cu alte cuvinte zis com­batanţii încă n-au împărţit prada. Par­tidele se mobilizează la diferite — câr- ciume. Ici colea câte-o păruială. Morţi încă nu sunt. Cei mult câte-o zgârie­tură, un «ochiu albastru» sau un nas belit. «Puterile mari» — înţeleg pe cei ce au să-şi spună cuvântul hotărâtor - observă deocamdată o atitudine bine­voitoare faţă de partidele şi candidaţii interesaţi.

Diplomaţii noştri din Şcheiu sunt şireţi, aidoma ca potentaţii Puterilor mari. Ştirile despre o intervenţie sau demetsuri intermediatoare sunt prema­ture. ?

*) Vezi memorandul trimis din confe- renţa episcopilor noştri gr. cat. P. S. Sale Papei.

Pentru comoditatea cumpărătorilor din T r ans i l v an i a , am deschis o F i l i a l ă în stil mare în Braşov, strada p o rţ ii N r. 60.înainte de a vă procura mobile, visitaţi depositul nostru, deoarece firma noastră în toata Transilvania este cea mai capabilă de concurenţă, având cel mai mare deposit.

Fabrică de mobile Székely şiMarosvásárhely, Széchenyi -tér 47.

.......................Se creditează fără urcarea preţului şi plată în rate. .

RétiBraşov, Strada Porţii 60.

. . è . •

Nr. 211—1912. G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Pagina 3.

I deşteptat şi oamenii noştrii, luminaţi V prin razele revărsate de gazetele romă» I oeşti şi treziţi la mândrie şi conştiinţă | naţională prin un număr irumos de iu- [ telig'.nţi eşiţi din sânul lor.

Astfel azi românii din sat numai pen-ru «plată bună» mai lucră moşiile «jupanilor» saşi, ori le lucră numai în «parte».

Ia modul acesta saşii au dat şi dau înapoi, pecând Românii dau înainte şi au întrecut deja pe saşii şi cu nu­mărul sufitelor, fiind ei azi în majo­ritate.

Cu toate acestea saşii, sprijiniţi de Popa Branyiste, hrănit cu prescură românească, şl de uneltele acestuia până azi sunt încă absoluţi stăpâni în admi­nistraţia comunală şi neindreptăţind pe români într’un mod ruşinos pentru vea­cul luminilor în care trăim,

j Reprezentanţa săsească a satului i hotărât şi a pus în aplicare întrealtele şi următoarele rămăşiţe do pe timpul iig ie i:

1) «Lucrul satului» trebue făcut la toţi locuitorii comunei de-a valma âră deosebire de avere, de neam şi de iege.

Adecă sărmanul ziler român ori i ţigan chiar şi fără nici un petec de I pământ să facă tot atâtea zile de «lu­strul satului» la an ca şi bogătanul de P mscu 30—100 jugăre de moşie.| 2) Acel locuitor, care nu se vaI supune la această hotărâre să fie pe- I depsit cu bani cu 2— 4 cor. pentru fle- 1 care zi nefăcută la «iucrul satului».

3) Venitele din averea comunală lă se înpartă aşa, că toţi cei de legea românească (ca 2 biserici şi o şcoală tu vr’o 80 copii şi cu maioritate de peste 100 suflete) să capete numai o parte, iară luteranii saşi (ca minoritate cu o biserică şi o şcoală cu vr’o 45 topii) să capete 2 până în 3 părţi din toate venitele după averea comunei.

Iată dreptate, iată batjocură me­dievală pentru bieţii oameni, cari sunt astfel siliţi să facă lucrul satului întreg, iară din venitele satului să fie batjoco­riţi cu a treia parte.

Românii revoltaţi contra acestor hotărâri tirane ale stăpânirii săsăşti »’au strâns îndată după publicarea lor şi protestând din toate puterile şi-au deslănţuit furia lor mai cu samă con­tra primarului sas Schniid Andritz, şi »notarului sas Mayer, dar apoi şi mai mult contra preotului lor, Popa Bra­nişte, care în loc să ţie cu oamenii

ri ca păstorul lor adevărat, şi-a pără- J; turma, trecând pe partea saşilor fre ruşinea şi paguba neamului şi iar a bisericei lui. Sub scutul saşilor aga spre turma lui vândută, ca să

r:ă, să se liniştească şi că «românii să ie mulţămiţi şi cu atâta, că doar saşii sunt stăpânii lor, şi că el, preotul este mulţămit.»

Aceste cuvinte de umilinţă şi slu­gărnicie eşite din gura unui preot ro­mân, au încurajat pe saşi să lase ne­băgate In samă strigătele de protestare ale bieţilor români şi să pună îndată Ia aplicare nejusteie lor hotărâri.

Românii astfel înghenunchiaţi în­dată au înaintat recurs şi piânsoare contra acestei batjocuri.

Toţi capii familiilor româneşti din sat au subscris acest recurs strigând să li să facă dreptate, numai Popa Bra- oyiste a negat fireşte subscrisrea zi ­când: «că doară saşii sunt stăpânii noş­trii» <i»e !» (vorbele lui proprii) şi în­cercând sub această deviză a-şi risipi turma de a nu subscrie recursul. Dară

(mi i-a succes a rupe din turma întreagă isl mult decât 3 oi rătăcite, cari im­pună cu popa n’au subscris recursul.

Recursul oamenilor slăbit prin a- hosui stăpânire! comunale săsăşti, câ

| preotul român şi ca oficiu s’a declarat Ide mulţămit cu hotărârile săsăşti, a foit fireşte răspins şi de instanţele ad­ministrative ale comitatului, stăpânit lot de saşi.

Dară românii Torcleni nu să Iasă, ei Îşi caută mai departe dreptul lor prin recurs Înaintat la ministerul. Au mai înaintat oamenii şi alte recurse diu mai multe puncte de grele neîndreptăţiri ce au de a suferi din partea stăpâ- airei comunale săsăşti şi mai cu samă oamenii săraci fără avere. Aceştia (a- iară de saşi fireşte) sunt comandaţi, ca robi să ducă ei şi să aducă poşta satului în fiecare zi din Cincul mare cale de 7 km., deşi această stăpânire săsască capătă pentru acest scop pauşal bun, spre a plăti din el anume un om pentru poştă.

Turma părăsită de Popa Branyişte este scoasă de prietenul acestuia, de iunogiul Schmid Andritz în sărbători româneşti ca vitele la hotar, ca să-i cosască ierburile lui.

(Va urira).

Invitare la abonament.Cu l-a Octomvrie 1912 se deschide

un nou abonament la

„ G a z e ta T r a n s il v a n ie i“pe cvartalul ultim

Ia care invităm pe toţi amicii şi spri­jinitorii ziarului nostru. Ii rugăm pe toţi a se îngriji de trimiterea la timp a preţului de abonament, ca să nu fim siliţi a sista trimiterea ziarului.

Pe credit »Gazeta Transilvaniei« nu se dă la nime.

Deşi »Gazeta« şi-a mărit formatul şi a introdus înbunătăţiri, împreunate cu mari spese,

Preţul abonamentuluia rămas acelaş, ca până acum, anume:

Pentru Austro-Ungaria: Pe un an 24 coroane, pe şase luni 12 coroane, pe trei luni 6 coroane, pe o lună 2 coroane.

Pentru România şi străinătate: Pe uri an 40 franci, pe şase luni 20 franci, pe trei luni 10 franci, pe o lună fr. 3.50.

ADMINISTRAŢIA.

— 24 Septemvrie v. 1912.

ConGertUl Petru YoiCU. Continuămastăzi cu înregistrarea vocilor presaei germane asupra prestaţiunilor escelente ale artistului nostru Petru Voicu:

<Niinrberger Tageblatt» din 10 Dec.1909. « . . . Prin angajarea d-lui Petru Voicu, directorul Bruch a făcut o acvi- ziţie escelentă. îndată după primele tonuri am simţit, că stăm în faţa unui artist, care întrece cu mult măsura mijlocie a prestaţiunilor virtuoşilor. Trăsătura elegantă, largă şi amplă a arcuşului, tonul plin şi melodios, cură­ţenia esecutării şi siguranţa tebnicei ne-au prilejifc o plăcere nespusă».

<Vossische Zeitung» din 30 lan.1910. . . . «Violinistui Petru Voicu nu mai este strein pe pământul Berlinului. Cu plăcere ascultăm tonul său nobil cultivat, tehnica şi rassâ sa».

>Un pictor al ţărănimii« Cetim în„Flacăra“ : Revista londoneză „The Out­look“, cu data de 31 August, publică, sub titlul „Un pictor al ţărănimii“ , un articol despre lucrarea maestrului Ai. Vlahuţă asupra lui Grigoreacu. Iată cum începe acest articol:

„E un fenomen demn de notat şi un bun augur pentru viitor faptul că poporul bătut de furtuni al României, al acelei ţări care timp de veacuri nu a fost decât un câmp de luptă sau pradă a cutărui sau cutărui cuceritor sălbatec, a putut să treacă prin toate aceste necazuri, păstrând o adevărată iubire pentru artă. Chiar în vremurile cele mai grele, erau indicii ici şi colo de ce s’ar fi putut face în împrejurări mai fericite şi curând după 1881, când s’a asigurat in sfârşit independenţa politică, s’au ob­servat primele simptome ale unui în­ceput ce se putea desvoita într’o artă naţională permanentă.

Un adevărat pionier în această di­recţiune a fost Nicoiae Grigorescu, pic­torul ţărănimii, în ale cărui lucrări vi­guroase se reflectă calităţile virile, cari au dat putere supravieţuitorilor rasei nobile căreia aparţin, să înlăture cu cu­raj orice nou dezastru. Îmbogăţită cum e cu un mare număr de reproduceri ale pictorilor şi schiţelor caracteristice, bio­grafia artistului, aşa cum e redată de prietenul şi compatriotul său Vlahuţă, ne arată personalitatea unui om rezer­vat şi tăcut, dar foarte generos şi iubi­tor; viaţa lui cea simplă, regulată şi plină de sbucium a fost cu totul devo­tată artei, ţinând însă socoteală şi de cei din aproprierea lui, de cei cari îi erau dragi".

Urmează apoi rezumatul biografiei, pe două pagini, împreună cu citaţiuui din scrierea d-lui Vlahuţă.

Parastas pentru Eudoxln baron Hormnzacbl • Din iniţiativa societăţii «Junimea» din Cernăuţi se va oficia Vineri 11 Oct. un parastas în Cernauca la mormântul marelui patriot bucovi­nean, Eudoxiu baron Hormuzachi.

Curs pentru învăţarea cântărilor bisericeşti In Orăştle* Se aduce la cu­noştinţă, câ la 20 Oct. (2 Noemvire u. a. c.) se va deschide cursul pentru în­văţarea cântărilor bisericeşti şi va ţi­nea 5 luni neîntrerupt, sfârşindu-se la 20 Martie (2 Aprilie n.) 1913. La acest

curs se primesc tinerii adulţi, cari au absolvat cu succes bun şcoala elemen­tară şi n au trecut vârsta de 20 ani.— Pentru alte informaţiuni doritorii au să se adreseze oficiului protoprezbite- rlas gr. or. în Orăşfcie.

Orăştie 24 Septemvrie 1912. — Vasile Domşa, protopresbiter.

Demonstraţie contra Ini Tisza. DinDobriţin se anunţă: Dumineca trecută a sosit aici contele Ştefan Tisza, înso­ţit de soţia şi fiiul său. Au descins la arhitectul Ştefan Tuth. întâmplător, partidul social-democrat aranjase toc­mai pe ziua aceea o adunare de protes­tare contra războiului. Aflând, că con­tele Tisza se află în Dobriţin, au urgi- tat terminarea adunării şi toţi munci­torii au pornit spre casa, uude descin­sese contele. înconjurând casa, mulţi­mea a isbucnit în strigăte de indignare la adresa lui Tisza şi a început să bu- bue în porţile încuiate. In decursul a- cestei demonstraţii Toth nu era acasă căci tocmai îşi petrecea oaspeţii ia gară. Situaţia însă devenea tot mai amenin­ţătoare, aşa că cei din casă s’a văzut nevoiţi să înştiinţeze, telefonice, poliţia, de unde şi-au făcut imediat apariţia 12 poliţişti. Aflând mulţimea, că Tisza plecase, s-a împrăştiat în linişte.

Nou record aviatic. Din Bîarritzse anunţă : Aviatorul Dancourt a bătut un nou record îd aviaţiune. Intr’o zi a parcurs, în sbor, distanţa dela Valenţa la Biarritz.

Catastrofă aviatică. Din Berlin se anunţă: Pe câmpul de aviaţie deia Jobannisthal a căzut deia o înălţime de aproape 200 metri aviatorul Alig, care avea ca pasager pe monteurul său. Alig a murit momentan, iar pasa­gerul său şi-a dat duhul după câteva minute de chinuri îngrozitoare.

Hoţ strivit do roatele trenului. Deo vreme se întâmplă o mulţime de pungaşii pe lima ferată Braşov-Buda- pesta, dar mulţi din autorii furturilor rămân necunoscuţi, iată un caz mai recent, povestit de un conductor de tren: Zilele trecute pe când un tren de persoane se afla în apropierea staţiunei Szajol, un pasager din clasa II, care adormise, se trezi cu un pungaş, care i tăia buzunarele. Pungaşul fiind suprins, a luat o la fugă, dar pasagerul il urmă­rea. Era noapte. Ca să scape de urmă­ritor, boţul se repezii pe uşa trenului şi sări jos. întâmplarea însă a voit să cadă tocmai po cealaltă pereche de şini, pe care, în direcţie contrară, venia un alt tren, care-1 apucă sub roate şi-l prefăcu în bucăţi. Indentitatea hoţului nu s’a putut stabili.

Tunelurile de sub râul Tamiza. seştie că pe sub râul Tamiza, care siră- tae Londra, trec mai multe tuneluri. Până acum se putea trece prin trei tuneluri, pe sub acest râu. Cel de la Blaokwall, inaugurat în 1897, are o lun­gime de 1354 de metri — dintre cari 367 m. şi 50 cm. pe sub apa Tamizei — şi un diametru de 7.30 metri. Un alt tunel se află ia Rotherhite, şi e lung de 398 de metri. Acesta a fost săpat cu sforţări supraomeneşti, la 5 metri sub fundul fluviului şi a fost i- nundat de cinci ori da apă. Aparţine acum companiei South-Eastern Raiiway. AI treilea tunel se află la Greenwich. Pentru a-1 stăbate, mergi o jumătate de oră.

Acum e pe sfârşite construcţia u- nuiai patrulea tunel, cel deia Wooiwich, început acum doi ani şi care a costat două milioane de lei. A re peste 475 metri lungime şi un diametru de 6 metri. Costul întreţinerii lui va fi de 62.500 de lei pe an.

*

Avizez pe onoraţii mei clienţi, că mi-am mutat cancelaria în strada Por­ţii (Căldărarilor) Nr. 10 iu casa „d-lui 1. Sabadeanu, — Dr. Alexandru Şiră- voiu, advocat, interpretul trib. reg. 1—3

Atragem atenţiunea cumpărători­lor de mobile asupra anunţului; /Szé­kely şi M eii, fabrică de mobile.

din Braşov şi Ţara-Bârsei.Din chief — la cuţite. Sâmbătă

noaptea a fost adus la spitalul din Braşov economul Szász István din Să- cele. In pântece avea o înjunghietură de cuţit, din care cauza toată noaptea rămase în inconştienţă, aşa că numai în ziua următoare s-a putut afla cum se petrecuse cazul.

Sâmbătă după prânz îşi petreceau într’o cârciumă din Satulung. Szász István, fratele său mai mic Samu şi un alt fecior cu uumele Partin. In urma

unei certe, ce s-a iscat între Partin şi Szász Samu, acesta a căpătat o palmă dela contrarul său, care-1 ame­ninţase şi cu briceagul. Szász István a sărit în apărarea fratelui său, pălmu­ind pe Partin, care înfuriat de această ofenzâ, se repezi cu briceagul deschis şi-l înfipse în pântecele lui Szász István, răsturnându-1 la pământ.

Starea înjunghiatului e cât se poate de gravă, aşa că sunt slabe spe­ranţe de a rămânea îa vieaţă;

Necrolog. Cu inima înfrântă de durere aducem la cunoştinţa rudeniilor şi cunoscuţilor, că mult iubitul nostru soţ, tată şi moş George Sulică1 în etate de 51 de ani, din Braşov-Şcheiu, ia 15/28 Septemvrie a. c. oarele 3. d. a. a murit subit în comuna »Topliţa ro­mână« (Maroshéviz). Osăminteie iui s-au îngropat de cătrâ membrii fami­liei, în 17/30 Sept. oarele 4 d. a. în frumoasa grădină de lângă Mănăstirea veche din Topiiţa r. a familiei P. S. Episcopului de Caransebeş.

Braşov-Topliţa-rom. în 17/30 Septemvrie 1912. — Elena Sulică vad. George, Maria, Ştefan, Vasile fii, Ecate- rina, Elena nepoate.

Apollo-Bioscop. Programul pe Mier­curi 9 şi Joi 10 Octomvrie: Egipetul în timpul lui Moise (instructiv). Mane­vrarea vapoarelor franceze de războiu (humor). Mire câştigat pe ghiaţa (hu­mor) film american. Bandica, susţinător de familie (humor). Domnii s-au dus de acasă (bumor). Proba amorului (dra­mă). Nebunul (tragedie) In afară de program: A mea e răzbunarea (dramă) 1000 metri film Meester.

Litere, arte şi ştiinţe.Literatura slavilor de sud şi cea neo­

greacă.— Influenţa operilor literare asupra

politicei ţărilor balcanice. —

Acuma, când dintr’un ceas într’al- tui aşteptăm izbucnirea unui crâncen războiu balcanic, credem nemerit ca să dăm câteva lămuriri şi aprecieri asu­pra mişcărei literare din Serbia, Bul­garia şi Grecia; facem acest lucru cu atât mai mult cu cât, după cum se va vedea din cele ce urmează, literatura acestor popoare şi educaţia lor au ju­cat un rol hotărâtor în îndârjirea spi­ritelor împotriva turcului-păgân, temu­tul şi crudul lor stăpân de odinioară.

Chiar în literatura noastră popu­lară mai veche există această notă sufletească/ O ură de moarte împotriva Turcilor. Cităm baladele «Toma Ali- moş», «Constantin Brâncoveanu», «Jia­nul», «Mihaiu-Viteazui» etc. Dar vre­murile acelea depărtate, de stăpânire turcească, de tirănie oarbă, de ja f şi de cruzime, s’au şters din memoria ti­nerilor generaţii, dela noi.

Nu tot aşa la Bulgari, Sârbi şi Greci.

„Vino, sabia mea, în grabă Să încingi mijlocul meu,Să zbor spre Macedonia Să liberez pe fraţii mei“ .

spune un cântec grecesc.„Adunaţi-vă, voivozilor,Voinici tineri fără număr,Căci a venit Sarafoff Să libereze Macedonia".

se exprimă un cântec bulgăresc.

Şi peste tot, în întreaga literatură bulgară, în scrierile lui Aristoteles Va- iaoritis, ale lui Vazov, etc. se face apei la popoarele creştine ca să dea liber­tate creştinilor din imperiul otoman.

Nu numai atât. Presa zilnică a- ducea ştiri despre măcelurile Turcilor, masacrarea femeilor şi a copiilor, dis­trugerea avutului lor, surghiunirea pro­pagandiştilor bulgari în lernen, tirănia fără margini a administraţiei care şi­cana, care perzecuta pe bieţii creştini şi le făcea vieaţa imposibilă în biata lor ţară Macedonia. Vă puteţi închipui desnâdejdea, indignarea tuturor junilor patrioţi, revolta tuturor inimilor tinere şi entusiaste. Şi sămânţa răzbunării sădită de decenii, moştenită de veacuri de robie, a crescut, a devenit o buru­iană spinoasă, care nn dădea pace în­cercatelor piepturi. Emigranţi cu miile veniau din ţara suferinţei, cu ochii plânşi ai celor desnădăjduiţi spuneau fraţilor de aceiaş sânge nenorocirile lor, evocau funtomele celor nevinovaţi morţi de iataganul turcesc, şi astiei spectrul răzbunării creştea, cuprindea cu ghiarele iui de oţel întreg pămân­tul balcanic. ..

Poeţii cântau aceleaş lucru, aprin­deau inimile şi cereau răzbunare grab­

nică. Toată frumuseţea, toată literatura bulgară, sârbă şi neogreacă e plină de asemenea accente, iar artiştii mai «o- biectivi» n’au putut scăpa nici ei de influenţa mediului, au estompat siluete triste, idile în amurguri de toamnă, pline de un romantizm bolnăvicios, o- glinda unei societăţi nesigure şi icoana unui suflet revoltat împotriva împreju­rărilor care-1 copleşesc. In asemenea ţări balada şi poezia eroică, lirică, ro­mantică copleşesc întreaga mişcare li­terară. Nici vorbă de roman sau de teatru serios, în afară de încercările de a reprezenta trecutul glorios, pentru înbărbătarea cetăţenilor.

ldeaiui arzător, coşmarul perma­nent ai Bulgarului, Sârbului şi Grecu­lui este: eliberarea fraţilor subjugaţi din Macedonia: nume generic sub care ei înţeleg Turcia europeană. Acesta e visul lor cel mare, credinţa lor, religia lor ii îndeamnă ca să scape de păgâni. Aşa victimele din Macedonia devin mar­tirii creştinismului ortodox. In afară de combinaţiunile politice, în f, afară de ri­valitatea dintre naţionalităţi, care a fo­losit Turcilor, şi numai lor, în inimile fie-căruia clocotea ura de moarte îm­potriva stăpânitorului crunt — şi nu e de mirat că astăzi, spre surpriza tutu­ror, într’un gest, a cărui măreţie nu va scăpa nimănui din vedere, toate popoa­rele creştine din Balcani au cerut de acord Turciei autonomia Macedoniei sau războiul, uitând de vechile velei­tăţi de cucerire teritorială, de vechile duşmănii. Acesta a fost glasul inimei şi ai jertfei; iar literatura a avut ma­rele roi de a sădi acest entuziasm, de a-1 întreţine şi de a face dintr’o masă de robi pe eroii epopeei războinice de mâine.. .

1. F.

C & 7 ţi y 1 revSsfte»

Au apărat: Flacăra, Rev. literară- artistică, socială. (Anul I n. 49). Cuprinde: Armata noastră ; Literatura şi armata; Utilitatea războiului; Schiţa regelui Ca­rol; Versuri şi proză de: Oct. Goga, Mefisto, G. Diamandy,C. Pavelescu, Ores- te, V. Demetrius, V. Militaru, C. Sp. Has- naş, C.Banu, P. Locusteanu etc.

— Domnului să ne rugăm, cărticică de rugăciuni şi cântări pentru pruncii şcolari, de Dr. Nicoiae Brânzău, paroh în Vulcan. Cuprinde pe lângă obişnui­tele rugăciuni: sfânta Liturghie întreagă, oglinda sufletului la mărturisire, troparele glasurilor. — Limbă poporală curată, ortografia Academiei, tipar frumos, ceteţ, legătură trainică. Se află de vânzare la editorul Alexandru Anca, Gherla şi la toate librăriile din ţară.

ULTIME ŞTIRI.Budapesta, 8 Oct. In consiliul

de miniştri ţinut eri s-a desbătut pe lângă afaceri curente situaţia externă cumpănindn-se eventuali­tăţile şi măsurile ce ar fi de luac în cazul înăsprirei situaţiunei. Prim ministrul Lukács a plecat a- seară la Viena.

Constantinopol 8 Oct- Sub pre­zidenţia marelui vizir s’a ţinut eri an consiliu de război la care au luat parte miniştrii de războiu şi marină . şi comandantul armatei turceşti, Consiliul a durat 2 ore. S’a hotărât chemarea sub drapel a tuturor bărbaţilor în vârstă dela 20—45 de ani.

8ofia 8 Oct. Agenţia telegra­fică bulgară comunică cum că in­formaţiile din Constantinopol, anun­ţând persecuţiuni şi asasinate în­chipuite asupra musulmanilor din Bulgaria sânt curată născocire.

Sofia, 8 Oct. Sobrania a de­cis prin aclamamaţiuni să adre­seze salutări frăţeşti parlamente­lor din Belgrad, Atena şi Cetinge.

Constantinopol, 8 Oct. „Agen­ţia otomana“ anunţa, că intorma- tiunile şi telegramele ce i au so­sit în ultimul moment au un ca­racter foarte liniştitor, întru cât ele arată că în streinătate se dă ca sigur că pericolul războiului este înlăturat.

Proprietar:

Tip. A . Mureşianu : Branisce & Gomp

Redactor responzabil :

loan Broka.

M . N E U M A N N Fondat la 1845-

T A I L L E U R . Furnizorul curţii imp. regale şi caiueriale.

Vestminte pentru domni, băeţi

şi fete, gata şi la comandă

iBZE^-^.SO’XT™.9

Pagina 4. G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Nr. 211—1912

Cel mai mare n L01

Am onoare a aduce la cunoştinţa Onor. mei muştirii din Braşov şi împrejurime, că în urma circulaţiei streinilor de

peste vară — devenită obiceiu în oraşul nostru — prăvălia mea de

haine nentrn bărbaţi, băeti, copii si fetiteJ 1 ' ’ J r

am aranjat-o cu cel mai bogat şi mai fin asortiment de haine confecţionate, esclusiv, la comandă. — Din acest depozit, după ce partea cea mai mare a fost cumpărată peste vară, mai ales, de streinii vizitatori, — au mai rămas, între altele:

Pardesiuri de toamnă, paltoane de iarnă, blăni pentru orăşeni şi voiajori, şolovari, haine pentru bărbaţi, băeţi copii şi fetiţe,

pe cari îe vând cu cele mai moderate preţuri, oferind astfel oricui ocazia ca cu bani puţini să-şi poată procura haine line, pregătite ia comandă.

Rog sprijinul binevoitor şi cât mai multe comande din partea Onor. public.

Cu deosebită stimă

Succesorul N. P. Goldmann: SAMUEL LIPOT.Braşov, Târgul Inului 33. (Palatul Dell).

j\/T Am depuse în Hala de măr-M o b ile m o d e r n e rfabrica mea din Strada Lungă Nr. 151

se a f l ă diferite mobile. (i - bo.)

Tâmplărie pentru zidiri, m E llli lJ D 6 S | mobile şi lucrări de srtă.

Hallo! = Unde grăbeşti ? ?3 9 ^ In Strada Porţii Nr. 14 şi 59.unde se pot căpăta cu preţuri de tot ieftine ghete fru­moase şi bune, pentru bărbaţi, dame şi copii. ^ ^ w

M O SK O V lT S FARKAS & C ie T s o e . pe acţiiB R A Ş O V , Strada Porţii nr. 14 şs 59.Avem onoare a aduce la cunoştinţa On. cumpărători,

că ni-au sosit deja mare alegere de ghete pentru bărbaţi, dame şi copii, de toamnă şi iarnă, moda cea mai nouă, şi ne rugăm de binevoitorul sprijin.

Cu stimă

Moskovits Farkas & Cie societate pe acţii

E D . a -. D H LT I N I C H I G I U Ş l I N S T A L A T E U R .

BRAŞOV, TÎRGUL CAILOR 20Recomandă On. proprietari de casă, closete patentate, care ne îngheaţă şi se spală cu apă.

S’a probat în trei emt foarte a *pre şi s’a constatai că nu

poate înghoţa.Deşi pentru a se putea instala nu se pretind apese mari, nici

vre-un local deosebit.

Pălării de dameUn asortiment bogat de modeluri originale dela cele mai

simple până la cele mai fine.Forme negarnisite, flori artificiale pene cu preţ ieftin, se

primesc prefaceri şi garnisiri cu preţuri foarte ieftine

Strada Porţii Nr. 58.Intrarea din Strada argintarilor vis-a vis de oficiul de

dare orăşenesc.

ie Schuster.

Concurs.Comitetul parohial al Bisai*

cii gr. or. române din Braşov Ci­tate va acorda un stipendiu ce 150 cor din Fundaţinnea Nicolse de Şuştai pentru un student bon din şcoalele secundare, cn calcu­lul general de cel puţin „Bine*, care numai are nici un ajutor,

Reflectanţii îşi vor prezenta cererile subsemnatului epitrop pănă în 4 Oct. v. a. c.

Braşov 24 Sept. v. 1912

Dr. Ios.Epitrrp

1— 1.

Broşura despre j

electorală şi naţioaalilătile i(„A választójogi reform és aj nemzetiségek“) scrisă de Argus să poate căpăta la librăriilo din Si* bii, Cluj, II. Oşorheiu, Braşoy Deva, Dej, Bistriţa, Gherla ş Ai ud cu preţul de 1 cor. 60 fii

1- 2.

ítélsz M i k s a F a b r ie ă de m obileB é k é s c s a b a ;

A n d r á s 3 3 7 - -ú _ t .Mobile moderne de calitate superioară.

N a g y v á ra d ,S á l r o c z i u - t .

Preţuri convenabile. —

Braşov,Provizor S t z s i c L a 1 -u .a z .g r ă , 3 3 .

Aranjare completă de locuinţe cu mobile.

TIPARUL TIPOGRAFIEI A. MUREŞIANU: BRANISCE & COMP. BRAŞOV.