taina cununiei in efeseni

��

�

Taina Cununiei în în�elegerea Epistolei c�tre Efeseni

Motto: „Taina aceasta mare este;

iar eu zic în Hristos �i în Biseric�” (Efes 5,32)

În zilele noastre, oamenii întreab� rar sau chiar deloc despre legea lui Dumnezeu

privitoare la c�s�torie, adic� despre Sfânta Tain� a Cununiei. În schimb, exist� re�ete moderne

despre convie�uirea dintre so� �i so�ie. Îns� dau rezultate aceste re�ete? Num�rul c�sniciilor

destr�mate �i num�rul tinerilor care prefer� nici s� nu intre într-o rela�ie de c�s�torie este

însp�imânt�tor de mare. Ce sunt în realitate re�etele moderne pentru c�s�torie, dac� nu ni�te

invita�ii la o via�� de depravare �i imoralitate prin încurajarea hedonismului �i prin refuzul

darului vie�ii? Desigur, avem în vedere acele concep�ii care în�eleg existen�a conjugal� ca

fiind întemeiat� pe un simplu contract social, care nu oblig� în fa�a lui Dumnezeu. Îns�, din

perspectiva moralei evanghelice, p�catul desfrân�rii reprezint� o grav� abatere de la chemarea

omului de a fi m�dular al trupului tainic al Fiului lui Dumnezeu, Biserica - �i nu m�dular al

unei desfrânate (1 Cor 6,15) - , de a fi s�la� al Duhului Sfânt (1 Cor 6,19), p�strându-�i „vasul

s�u în sfin�enie �i în cinste“ (1 Tes 4,4). „C�ci Dumnezeu nu ne-a chemat la necur��ie – zice

Apostolul – ci la sfin�ire. De aceea, cel ce dispre�uie�te (acestea), nu dispre�uie�te un om, ci pe

Dumnezeu, Care v-a dat pe Duhul S�u cel Sfânt“ (v. 7-8).

Dar leg�tura sufleteasc� �i trupeasc� între so� �i so�ia sa, întemeiat� prin Cununia

bisericeasc� nu este numai legitim�, ci �i voit� de Dumnezeu, prin ea realizându-se o

comuniune total� de iubire, care face posibile �i na�terea de prunci, �i într-ajutorarea reciproc�

a so�ilor. În perspectiva mântuirii „în Hristos �i în Biseric�” (Efes 5,32), este foarte important

s� ne interes�m de legea lui Dumnezeu pentru Cununie. El a creat b�rbatul �i femeia, �i

anume i-a creat unul pentru altul. �i numai El �tie cel mai bine cum trebuie s� fie

convie�uirea lor. De aceea, unitatea dintre so�i va fi binecuvântat� numai atunci când amândoi,

so�ul �i so�ia, vor respecta principiile dumnezeie�ti care ridic� aceast� convie�uire la rangul de

Tain�, dup� modelul unirii mistice dintre Hristos �i Biserica Sa.1

���������������������������������������� �������������������1 Paul Evdokimov subliniaz� c� „ numai Cre�tinismul a în�l�at unirea conjugal� la demnitatea de Tain�” . Mai departe, el constat� un fapt atât de evident �i în vremea noastr�, �i anume c� „ aceast� promovare revolu�ionar� s-a izbit de tendin�a ancorat� adânc în mentalitatea universal�, care prive�te c�s�toria doar din punctul de vedere exterior al utilit��ii sociologice, din perspectiva drepturilor �i a îndatoririlor. Îns��i taina iubirii, dimensiunea ei

��

�

În mai multe locuri din Noul Testament întâlnim principii de conduit� familial� (Efes

5,21-6,9; cf. Col 3,18-4,1; 1 Tim 2,8-15; 6,1-10; Tit 2,1-10; 1 Petru 2,13- 3,9), veritabile

coduri care descriu familia cre�tin� ca un nucleu social ierarhic ordonat.2 Aceste reglement�ri

par s� fi avut rolul de a r�spunde acuza�iilor aduse împotriva cre�tinilor, cum c� ace�tia ar

amenin�a stabilitatea structurilor sociale, pretinzând egalitatea între aderen�i. În literatura

greco-roman�, ca �i aici în Efeseni, codurile familiale se ocupau de rela�iile dintre so�i �i so�ii,

fii �i p�rin�i, sclavi �i st�pâni, descrise ca rela�ii între superiori �i inferiori. Dar, în Noul

Testament, normele de conduit� familial� au o motiva�ie specific cre�tin�.3

Codul familial din Efeseni - la fel ca cel din Coloseni4 - se integreaz� în gândirea

global� a Epistolei printr-o dezvoltare referitoare la Hristos �i la Biserica Sa în 5,22-23.

Domnia lui Hristos asupra Trupului – Biserica - e prezentat� ca model pentru so� �i so�ie. O

dezvoltare ulterioar� în 25b-33 se concentreaz� pe iubirea lui Hristos fa�� de Biseric� �i pe

imaginea Bisericii ca Mireas� a lui Hristos. Autorul îl prezint� pe Hristos ca Mire (cf. Mc

2,19-20 �i par.) care-�i purific� Biserica, Mireasa Sa, în apele Botezului, astfel încât ea s� se

poat� înf��i�a - înaintea Lui - îmbr�cat� în sfin�enie �i puritate. Iubirea lui Hristos fa�� de

propriul Trup, Biserica, este modelul pentru iubirea so�ului fa�� de so�ia sa. Autorul citeaz�

din Genez� 2,24: De aceea va l�sa omul pe tat�l s�u �i pe mama sa �i se va uni cu femeia sa

�i vor fi amândoi un trup, �i continu� cu o interpretare: Taina aceasta mare este: semnifica�ia

real� a Scripturii, sugereaz� el, nu trebuie c�utat� în cadrul ei originar, ci în timpul actual sau

la sfâr�itul timpului. Pentru autorul Epistolei c�tre Efeseni, semnifica�ia real� a tainei care este

ascuns� în Genez� 2,24 este unirea dintre Hristos �i Biserica Sa, ceea ce în codul familial are

rolul de model pentru unirea dintre so�i într-un singur trup.

���������������������������������������� ���������������������������������������� ���������������������������������������� ���������������������������������������� ���������������������

ascuns�, totdeauna unic� �i personal�, r�mâne în umbr�, neatingând mai deloc moravurile �i obiceiurile omene�ti. Un humus mental format de-a lungul miilor de ani rezist� viguros la metanoia evanghelic�, la r�sturnarea gândirii” (Paul Evdokimov, Taina iubirii. Sfin�enia unirii conjugale în lumina tradi�iei ortodoxe, Ed. Christiana, Bucure�ti, 1994, p. 15-16). 2 În Efeseni, sunt implicate trei grupe: so�ii �i so�i (5,21-33), copii �i p�rin�i (6,1-4) �i sclavi �i st�pâni (6,5-9). Grupe identice, în aceea�i ordine, le afl�m în Col 3,18-4,1. În 1 Petru situa�ia e oarecum diferit�: (1) adresarea nu se face c�tre toate clasele de persoane amintite mai sus; (2) nu toate grupele de mai sus sunt complete; �i (3) o nou� tr�s�tur� – se remarc� o adresare final� c�tre „ voi to�i” . În 1 Petru Haustafel este introdus printr-un îndemn suplimentar care cheam� la supunerea fa�� de „ orice institu�ie omeneasc�” (2,13 �.u.), urmat de porunci adresate slujitorilor (2,18-25), so�iilor (3,1-6), so�ilor (3,7) �i c�tre „ voi to�i” (3,8 �.u.). (cf. J. Paul Sampley, ‘And the two shall become one flesh’. A study of Traditions in Ephesians 5,21-33, Cambridge University Press, 1971, p. 19). 3 Martin Dibelius a alc�tuit primul studiu detaliat al acestor Coduri (Die Haustafeln) din NT �i al unor posibile antecedente necanonice (An die Kolosser Epheser an Philemon, 3. Auflage, Tübingen, J.C.B. Mohr, 1953, p. 48-50, 91-92). 4 O privire comparativ� a celor dou� Coduri, pe baza textului grecesc Nestle, arat� c� cel din Efeseni este mai dezvoltat �i are 324 de cuvinte, iar cel din Coloseni are numai 117; cele dou� Coduri au în comun 70 de cuvinte. Concizia celui din Coloseni poate fi un indiciu al unui stadiu mai timpuriu. Dar, de�i concis, el este preten�ios ca stil �i aranjat sistematic.

��

�

1. Principiu general pentru so�i: „Supune�i-v� unul altuia, întru frica lui Hristos”

(Efes 5,21)

B�rbatul �i femeia au fost crea�i egali dup� chipul lui Dumnezeu: mai întâi b�rbatul �i

apoi femeia, ca ajutor potrivit (Gen 1,27; 2,7.18). Mântuitorul face trimitere la aceast� stare

existent� de la început: „ N-a�i citit? Cel Ce i-a f�cut de la început, b�rbat �i femeie i-a f�cut”

(Mt 19,4). Dar, pe t�râm practic, egalitatea �i unitatea so�ilor se descoper� numai „ întru frica

lui Hristos” . Numai a�a „ familia este o mic� Biseric�” , cum spune Sf. Ioan Gur� de Aur5. De

aceea, el recomand� prelungirea st�rii eclesiale în via�a de familie:

Rug�ciunile s� le face�i în comun. Fiecare s� alerge la biseric� [�i, l�sând orice alte preocup�ri, s� fie

atent] la cele spuse �i citite acolo. Iar acas�, b�rbatul s� întrebe pe femeie �i aceea pe b�rbat.6

„ În frica lui Hristos” nu înseamn� altceva decât în ascultare de poruncile Domnului,

prin care sunt reprimate pornirile egoiste �i se dezvolt� iubirea jertfelnic�. P�rintele Dumitru

St�niloae arat� c� „ na�terea �i cre�terea de prunci, slujirea Bisericii �i a societ��ii, ca înfrânare

a egoismului în doi (sau în mai mul�i, cu copii cu tot), înseamn� o cruce, care este mântuitoare

�i sfin�itoare. De aceea, se cânt� la slujba Cununiei un imn închinat mucenicilor” . Refuzul

Crucii, al „ r�stignirii trupului, împreun� cu patimile �i cu poftele lui” (Gal 5,24) nu face decât

s� sporeasc� egoismul, ceea ce conduce la depersonalizarea celuilalt. P�rintele explic� mai

departe: „ So�ii care nu-�i înfrâneaz� egoismul în doi vor deveni pân� la urm� netransparen�i �i

lor în�i�i. Vor constitui un egoism de instincte, de mic grup animalic, grup insensibil la al�ii” .

Dar, „ o c�s�torie cre�tin� se încheie între dou� persoane (s. n.), iar fidelitatea comun� a celor

doi fa�� de al treilea – Dumnezeu – îi p�streaz� pe ace�tia într-o adev�rat� unitate între ei �i cu

Dumnzeu” .7

Supunerea reciproc� demonstreaz� c� raporturile dintre b�rbat �i femeie, în familie, se

întemeiaz� pe iubire. Numai iubirea reciproc� face posibil� în�elegerea deplin� a locului �i

rolului fiec�ruia dintre cei doi în unitatea familiei. Hristos a restaurat egalitatea dintre so� �i

so�ie (Gal 3,28). În cadrul acestei egalit��i, îns�, fiecare dintre ei are drepturi �i

responsabilit��i proprii care se intersecteaz� cu drepturile �i responsabilit��ile celuilalt: dreptul

���������������������������������������� �������������������5 Sf. Ioan Gur� de Aur, Cateheze maritale, omilii la c�s�torie, p. 102. 6 Ibidem, p. 115. 7 D. St�niloae, Teologia Dogmatic� Ortodox�, vol. III, EIBM al BOR, ed. a doua, Bucure�ti, 1997, p. 130. „ Cununia este o Tain� în Hristos pentru c� propriu-zis, Hristos este Cel care s�vâr�e�te Taina C�s�toriei, dar o s�vâr�e�te unindu-i pe cei doi cu Sine �i, ca atare, El r�mâne permanent ca mijloc de unire între ei. Dac� ei se despart de El, se sl�be�te �i unitatea între ei. Înfrânarea acestui egoism în doi include �i înfrânarea de a folosi leg�tura c�s�toriei pentru o simpl� pl�cere, cu evitarea na�terii de prunci” (Ibid., p. 130).

��

�

la iubire din partea celuilalt (1 Cor 7, 3; Efes 5,25.28.33), dreptul �i st�pânirea asupra trupului

celuilalt (1 Cor 7,4), responsabilitatea so�ului de a purta de grij� so�iei sale ca de însu�i trupul

lui, jertfindu-se pentru ea dup� m�sura jertfei lui Hristos pentru Biseric� (Efes 5,25-28),

responsabilitatea so�iei de a se supune so�ului ei a�a cum Biserica se supune lui Hristos (Efes

5,24; Col 3,18). În�elese prin prisma iubirii jertfelnice �i responsabile, atât st�pânirea

b�rbatului cât �i supunerea femeii devin pentru amândoi îndatoriri, care, r�sfrânte asupra

celuilalt, se convertesc în daruri f�cute aceluia. Darurile �i calit��ile unuia se comunic�

celuilalt pe altarul familiei.

Convie�uirea so�ilor „ întru frica lui Hristos” presupune sfin�irea lor prin primirea vie�ii

pe care o d� Dumnezeu, ca rod al iubirii. So�ii cre�tini sunt chema�i s� promoveze via�a, s�

urmeze Celui care a spus „ Eu sunt Calea, Adev�rul �i Via�a” (In 14,6), opunându-se în felul

acesta „ culturii mor�ii” , promovate atât de virulent în vremea noastr�. De aceea, unul din

scopurile principale ale c�s�toriei este na�terea �i cre�terea copiilor.8 Leg�tura trupeasc� nu

este justificat� dac� este privit� numai ca un remediu împotriva concupiscen�ei; aceast�

leg�tur� are în vedere �i procrearea. Asumarea r�spunderii na�terii �i cre�terii de prunci

determin� ca leg�tura trupeasc� s� fie transfigurat�, având loc o spiritualizare progresiv� pân�

la atingerea „ castit��ii conjugale” . Fericitul Augustin avertiza c� „ cel ce nu este duhovnicesc

pân� �i în trupul s�u devine carnal pân� �i în suflet” .9

Na�terea de prunci se realizeaz� prin împreun�-lucrarea omului cu Dumnezeu; ca

p�rinte care prime�te �i pre�uie�te darul vie�ii copiilor, omul particip� la lucrarea creatoare a

lui Dumnezeu. În cazul refuzului responsabilit��ii procre�rii, omul respinge asem�narea sa cu

Dumnezeu, respinge pe Creatorul s�u �i, prin aceasta, î�i altereaz� propria sa umanitate. În

Vechiul Testament, na�terea de prunci era socotit� ca o mare binecuvântare, iar, în Noul

Testament, ca un mijloc de dobândire a mântuirii, cu condi�ia ca ace�tia s� fie crescu�i „ în

credin��, în iubire �i în sfin�enie“ (1 Tim 2,15).10 Deci, na�terea pruncilor presupune �i

responsabilitatea cre�terii lor „ întru în�elepciunea �i înv���tura Domnului“ (Efes 6,4). Ei se

nasc cura�i suflete�te, puritatea lor fiind recomandat� de Mântuitorul Iisus Hristos tuturor

celor care doresc Împ�r��ia cerurilor (Mt 18,3; 19,14), �i aceast� cur��ie se cuvine s� fie

p�strat� printr-o educa�ie în spiritul Evangheliei. ���������������������������������������� �������������������8 Nu trebuie uitat c� substantivul ����� (c�s�torie) provine de la r�d�cina ��� (na�tere). 9 Paul Evdokimov, Taina iubirii. Sfin�enia unirii conjugale în lumina tradi�iei ortodoxe, Ed. Christiana, Bucure�ti, 1994, p. 22. 10 Na�terea de prunci nu este, îns�, singurul mijloc de a dobândi mântuirea. Dac� unele familii nu pot avea copii, nu înseamn� c� pentru acestea nu exist� mântuire. Din cele afirmate de Sf. Apostol Pavel se poate lesne în�elege c�, chiar �i cei care au copii sunt în situa�ia de a-�i pierde mântuirea, dac� nu-�i cresc copiii „ în credin��, în iubire �i în sfin�enie“ .

��

�

În procesul educa�iei, p�rin�ii, care sunt primii îndrum�tori ai copiilor, trebuie s� dea

dovad� de mult tact. Sfântul Apostol Pavel, adresându-se acestora, spune: „ Voi p�rin�ilor nu

înt�râta�i la mânie pe copiii vo�tri“ (Efes 6,4; cf. Col 3,21: „ P�rin�ilor, nu a�â�a�i la mânie pe

copiii vo�tri, ca s� nu se dezn�d�jduiasc�“ ).

Copiii, la rândul lor, au datorii fa�� de p�rin�i; în primul rând, aceea de a-i cinsti,

îndeplinind porunca a cincea din Decalog, porunc� invocat� �i de Mântuitorul Hristos (Mt 19,

19) �i de Apostolul Pavel (Efes 6,2-3); în al doilea rând, ascultarea de ei care este un lucru

„ bine pl�cut Domnului“ (Efes 6,1; Col 3,20). Copiii au ca model de ascultare pe Însu�i

Domnul Hristos, Care a fost supus Maicii Sale �i dreptului Iosif (Lc 2,51) �i Care a avut grij�

de Mama Sa chiar când se afla în cele mai groaznice chinuri (In 19,27).

A�adar, pentru ca o familie s� fie binepl�cut� lui Dumnezeu, atât p�rin�ii, cât �i copiii

trebuie s� între�in� o atmosfer� de pace �i bun� în�elegere, de ascultare reciproc�, mul�umind

pentru toate lui Dumnezeu „ în psalmi, în laude �i în cânt�ri duhovnice�ti“ (Efes 5,19; Col 3,

16) �i, în general, cultivând atmosfera unei vie�i tr�ite „ întru frica lui Hristos” , adic� în

ascultare de poruncile Sale.

2. Iubirea ascult�toare a so�iei: „precum Biserica se supune lui Hristos”

„ Femeile s� se supun� b�rba�ilor lor ca Domnului, pentru c� b�rbatul este cap femeii, precum �i Hristos

este cap Bisericii, trupul S�u, al c�rui mântuitor �i este. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, a�a �i femeile

b�rba�ilor lor, întru totul” (Efeseni 5,22-24).

Unii b�rba�i cunosc un singur verset biblic pe de rost, �i acesta este Efes 5,22. Îns� nu

lor le este adresat acesta, ci so�iei cre�tine, ar�tându-i cum trebuie s� se raporteze corect fa��

de so�ul ei. În textul grecesc, din v. 22 lipse�te verbul corespunz�tor, care indic� cum trebuie

s� aib� loc aceast� raportare. El trebuie completat pe baza v. 21, fiind vorba de „ supunere”

(cf. v. 24). Dup� cum arat� clar v. 23, aceast� subordonare se refer� la recunoa�terea faptului

c�, din perspectiva lui Dumnezeu, b�rbatul are responsabilitatea de a fi capul c�sniciei �i al

familiei. Când so�ia se supune func�iei de cap a so�ului ei, aceasta nu înseamn� c� ar avea o

valoare mai mic�, sau c� ar �ti mai pu�ine, sau c� ar putea mai pu�ine ca el.

E adev�rat c� în Iudaismul primar exista o depreciere a femeii. Iosif Flaviu spunea:

„ Femeia este în toate privin�ele mai pu�in decât b�rbatul” (Contra Ap. 2.24); iar Rabi Yehuda

înv��a: „ În fiecare zi trebuie s� aducem laud� pentru trei lucruri: L�udat fie Dumnezeu c� nu

��

�

m-a creat p�gân! L�udat fie Dumnezeu c� nu m-a creat femeie! L�udat fie Dumnezeu c� nu

m-a creat ne�tiutor!” (T. Berakh. 7.18).

Dar, în Noul Testamemt nu afl�m o astfel de atitudine fa�� de femei. Aceea�i femeie,

c�reia i se cere aici s� recunoasc� c� so�ul ei poart� înaintea lui Dumnezeu cea mai mare

responsabilitate pentru c�snicia lor este, conform Efes 2,5-6, un copil al lui Dumnezeu, c�ruia

Hristos i-a d�ruit via�� ve�nic� �i care este pus împreun� cu Hristos într-o stare de domnie

asupra p�catului, a mor�ii �i a diavolului. În ce prive�te chemarea la mântuire, nu exist� nicio

deosebire între b�rbat �i femeie (cf. Gal 3,28).

Pentru so�, a fi „ cap” înseamn� c� el poart� responsabilitatea cea mai mare. În primul

rând, el va trebui s� dea cândva socoteal� înaintea lui Dumnezeu de cele petrecute în familia

lui, de modul în care a contribuit la mântuirea întregului corp al familiei. În 1 Cor 11,3,

Apostolul Pavel insist� pe acest rol al so�ului înaintea lui Hristos: „ Dar voiesc ca voi s� �ti�i c�

Hristos este capul oric�rui b�rbat, iar capul femeii este b�rbatul, iar capul lui Hristos:

Dumnezeu” . A�adar, func�ia de cap (kephale) a b�rbatului nu-�i are motiva�ia în blestemul

datorat p�catului (cf. Gen 3,16), ci într-o ordine divin�, care-�i g�se�te modelul original chiar

în dumnezeire. Func�ia de cap nu exclude egalitatea: Dumnezeu Tat�l �i Dumnezeu Fiul sunt

deofiin�� �i, totu�i, Tat�l este Capul Fiului. Iar când b�rbatul este „ capul” so�iei sale, prin

aceasta el nu este un st�pân samavolnic asupra ei, ci î�i exercit� rolul de cap în subordonare

responsabil� fa�� de Hristos, Care este Capul lui. Întâietatea b�rbatului în familie nu este,

a�adar, o suprema�ie despotic�; este o întâietate a iubirii jertfelnice: „ B�rba�ilor, iubi�i pe

femeile voastre, dup� cum �i Hristos a iubit Biserica �i S-a dat pe Sine pentru ea“ (Efes 5,25)

�i este o supunere plin� de aceea�i iubire, prin care femeia recunoa�te b�rbatului rolul

conduc�tor �i ocrotitor al ei �i al întregii familii, precum �i capacitatea acestuia de a se jertfi

primul pentru binele familiei.11

Biserica este Eva Celui de-al doilea Adam. De aceea, dup� cum Hristos este Capul

Bisericii, la fel �i Adam este capul Evei. Aluzia din 2 Cor 11,3 la „ c�derea” Evei

demonstreaz� c� aceasta este o idee specific paulin�. Aceast� în�elegere a cuvântului arunc�

lumin� asupra pasajului de fa��. Efeseni 5,23 afirm� c� supunerea unei so�ii fa�� de so�ul ei se

întemeiaz� pe rela�ia Bisericii fa�� de Hristos. Acest fapt este subliniat în special prin

���������������������������������������� ���������������������� În uzul obi�nuit, cuvântul grecesc ����� nu semnific� „ cap” în sensul de „ conduc�tor” sau „ �ef” al unei

comunit��i. Dac� are acest sens la Pavel �i la al�i autori din Noul Testament, aceasta se datoreaz� Septuagintei care folose�te acest termen grecesc pentru ebraicul rosh. De fapt, folosirea lui kephale de c�tre Pavel se apropie ca sens de arche, fiind astfel posibil� o nou� �i mai clar� interpretare a unor diferite pasaje pauline. În 1 Cor 11,3-12 se arat� c� femeia î�i deriv� existen�a din b�rbat – cum se întâmpl� cu Eva din Adam. Cu o astfel de în�elegere a sensului lui kephale se face o mare dreptate pericopei din Efeseni 5,22-33 (Martin Kitchen, Ephesians, Routledge, London and New York, 1994, retip. Taylor & Francis e-Library, 2002, p. 100-101).�

��

�

afirma�ia c� Biserica î�i datoreaz� originea ei lui Hristos, ca „ Mântuitor al trupului” . Acel

„ îns�” din v. 24 nu este puternic adversativ, ci pur �i simplu reia tema principal� a autorului.

La fel �i în acest pasaj: „ ci precum �i Biserica” aminte�te cititorilor c� Biserica a fost adus� la

existen�� de Hristos, dup� cum �i Eva î�i datora originea lui Adam. Scopul acestei discu�ii

lingvistice este acela de a eviden�ia c� so�ul nu este considerat ca „ st�pân” sau „ conduc�tor” al

so�iei, ci ca surs� a condi�iei/st�rii ei de so�ie. Prin urmare, în fundalul acestui pasaj se afl� o

clar� referire la Adam, astfel încât nu este deloc întâmpl�tor c� este citat aici de c�tre autor

textul despre mariaj din Genez� 2,24.

Numai b�rbatului i se dau indica�ii suplimentare despre purtarea corect�: i se explic�

ce fel de iubire i se cere, dar so�iei nu i se mai spune nici cum trebuie s� se supun�, nici ce

înseamn� aceast� supunere din punct de vedere teologic. Pe de alt� parte, în Coloseni

greutatea poruncilor este echilibrat�: „ Femeilor, supune�i-v� b�rba�ilor vo�tri, precum se

cuvine, în Domnul. B�rba�ilor, iubi�i pe femeile voastre �i nu fi�i aspri cu ele” (Col 3,18-19).

Ascultarea de aceast� dubl� porunc� apostolic� este o condi�ie sine qua non pentru

realizarea unit��ii întregii familii. Nu se poate afirma c� doar b�rbatul este conduc�tor, ci

aceast� calitate o îndepline�te numai cu ajutorul femeii, dup� cum �i Hristos nu conduce

Biserica f�r� conclucrarea ei de bun�voie12.

„ Femeile – zice Apostolul Pavel – s� se supun� b�rba�ilor lor ca Domnului” . Via�a

Bisericii este de neconceput f�r� rânduiala ierarhic�. Toat� ascultarea membrilor Bisericii pe

linie ierarhic� are în vedere întotdeauna ascultarea de Domnul Hristos. Nu este de mirare c� �i

în familie trebuie respectat� aceast� ascultare ierarhic�. În cazul nostru, ascultarea Bisericii

fa�� de Domnul �i Mirele ei este dat� ca model pentru ascultarea so�iei: „ Dup� cum Biserica

se supune lui Hristos – adic� dup� cum b�rba�ii �i femeile (care compun Biserica), se supun

lui Hristos – a�a �i voi, femeilor, supune�i-v� b�rba�ilor ca lui Dumnezeu” . A�a cum Biserica

se supune st�pânirii bune �i mântuitoare a lui Hristos, tot a�a so�ia cre�tin� se supune

conducerii responsabile �i grijulii a so�ului ei, într-un mod firesc, ca un r�spuns la acea iubire

�i purtare de grij� din partea so�ului.13

Responsabilitatea so�ului în calitatea sa de cap se refer� eminamente la mântuirea

trupului, adic� a so�iei, �i implicit, a copiilor. Func�ia lui de cap trebuie exercitat� „ dup� cum

���������������������������������������� �������������������12 Pr. Marcel Hanche�, în vol. Cateheze maritale, nota 198, p. 88. 13 Expresia comparativ� „ ca Domnului” poate însemna: „ ca unele care �ti�i c� sluji�i Domnului” . „ B�rbatul, explic� Sf. Ioan Hrisostom, are locul capului �i femeia pe cel al trupului. Zicând c� b�rbatul este cap al femeii, dup� cum Hristos al Bisericii, a ad�ugat: �i însu�i este mântuitor al trupului. C�ci capul este mântuirea trupului s�u. Deja mai dinainte a rânduit [amândurora] – �i b�rbatului �i femeii – purtarea de grij� �i temelia iubirii, fiec�ruia împ�r�indu-i ceea ce i se cuvine: b�rbatului cârmuirea �i purtarea de grij�, iar femeii supunerea” (Cateheze maritale, p. 88).

�

�

�i Hristos este capul Bisericii” (v. 23b). �i, pentru ca s� nu apar� aici nicio gre�eal� în

în�elegerea textului, Sf. Pavel adaug� imediat explica�ia: „ El (Hristos), (este) Mântuitorul

trupului” (v. 23c). Este vorba aici de o responsabilitate mântuitoare a capului (so�ului) fa�� de

so�ia sa.14 În indica�iile urm�toare date pentru b�rbat (5,25 �.u.), Apostolul va aprofunda

aceast� datorie mai pe larg.

3. Iubirea jertfelnic� a so�ului

„ B�rba�ilor, iubi�i pe femeile voastre, dup� cum �i Hristos a iubit Biserica, �i S-a dat pe Sine pentru ea,

Ca s-o sfin�easc�, cur��ind-o cu baia apei prin cuvânt, �i ca s-o înf��i�eze Sie�i, Biseric� sl�vit�, neavând pat� sau

zbârcitur�, ori altceva de acest fel, ci ca s� fie sfânt� �i f�r� de prihan�. A�adar, b�rba�ii sunt datori s�-�i iubeasc�

femeile ca pe înse�i trupurile lor. Cel ce-�i iube�te femeia pe sine se iube�te. C�ci nimeni vreodat� nu �i-a urât

trupul s�u, ci fiecare îl hr�ne�te �i îl înc�lze�te, precum �i Hristos Biserica, Pentru c� suntem m�dulare ale

trupului Lui, din carnea Lui �i din oasele Lui. De aceea, va l�sa omul pe tat�l s�u �i pe mama sa �i se va alipi de

femeia sa �i vor fi amândoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos �i în Biseric�. Astfel �i voi,

fiecare a�a s�-�i iubeasc� femeia ca pe sine însu�i; iar femeia s� se team� de b�rbat” (Efeseni 5,25-33).

Apostolul î�i dezvolt� îndemnurile adresate b�rbatului prin dou� idei. În primul rând,

în v. 25-27, Pavel descrie iubirea b�rbatului fa�� de so�ia lui prin iubirea jertfelnic� �i plin� de

binecuvânt�ri a lui Hristos pentru Biseric�. În al doilea rând, în v. 28-33, el descrie iubirea

cerut� b�rbatului ca pe o iubire a sinelui propriu �i compar� �i acest aspect cu iubirea lui

Hristos fa�� de Biserica Sa.

a. „B�rba�i, iubi�i pe femeile voastre, dup� cum �i Hristos a iubit Biserica” (Ef 5,

25). Standardul pentru so� este maximalizat prin aceea c� i se cere s�-�i iubeasc� so�ia dup�

cum Hristos a iubit Biserica. În Efes 5,2 �i 5,25 b, ca �i în Gal 2,20 întâlnim o formul�

tradi�ional� pentru a descrie moartea lui Iisus pe Cruce. Ea cuprinde verbul ���������� �i

prepozi�ia �� ����cu un obiect pronominal. În aceste texte, moartea lui Hristos este semnul

suprem al iubirii. Iubirea lui Hristos pentru Biseric� a fost dovedit� prin faptul c� S-a dat pe

Sine (prin moartea Sa) pentru ea. De aceea, rela�ia Hristos-Biseric� devine modelul

obligatoriu atât pentru ascultarea so�iei cât �i pentru iubirea so�ului. Hristos S-a dat pe Sine

pentru Biseric� în baza unei iubiri jertfelnice (agape, v. 25b; cf. 5,2). Acest „ pentru Biseric�”

poate însemna �i „ în locul ei” . Scopul jertfei lui Hristos a fost acela de a cur��i �i de a sfin�i

���������������������������������������� �������������������14 În Efes 5,23 se spune despre Hristos c� este capul Bisericii ����������������������������. Faptul c� Hristos este în�eles ca Mântuitorul Bisericii nu mai este afirmat explicit în 5,21-33, dar poate fi dedus din imaginea cuprins� în 5,25b �.u. În Tobit 6,18, Rafael arat� c� prin c�s�toria lui Tobie cu Sara, aceasta se va mântui: ������������������������.

�

�

Biserica (Efes 5,25-26). Autorul are o în�elegere special� asupra Bisericii, care a fost

prezentat� în Efeseni 2, iar în Efeseni 5 el prezint� în�elegerea sa deosebit� cu privire la

Trupul lui Hristos. Biserica este alc�tuit� din evrei �i p�gâni �i a fost întemeiat� prin moartea

jertfelnic� a lui Hristos pe Cruce. Dar, mai precis, aceast� doctrin� este prezentat� în Efeseni 2

în contextul în care autorul vrea s� stabileasc� unitatea dintre to�i oamenii: pentru autorul

acestei Epistole, este un fapt deopotriv� al experien�ei cre�tine �i al adev�rului evanghelic

apostolic c� atât iudeii cât �i p�gânii sunt membri ai Bisericii; deci, Trupul lui Hristos

cuprinde cele dou� categorii umane, pe cei dintre urma�ii lui Avraam �i pe cei dintre p�gâni.15

Iubirea lui Hristos era un dar în avans �i urm�rea ca Biserica (Mireasa) s� devin�

demn� de a fi iubit�: „ Ca s-o sfin�easc� cur��ind-o prin baia apei prin cuvânt. Ca s� o

înf��i�eze Sie�i Biseric� sl�vit�, neavând pat� sau zbârcitur� ori altceva de acest fel, ca s� fie

sfânt� �i f�r� de prihan�” (Efes 5,26-27; cf. 2 Cor 11,2). Efectele Jertfei lui Hristos sunt

sfin�irea �i cur��irea Bisericii. Accentul cade a�adar pe frumuse�ea �i cur��ia Bisericii în

calitatea ei de Mireas� a lui Hristos. Aceast� frumuse�e �i cur��ie î�i au ca temei lucrarea lui

Hristos. Textul prezint� o strâns� afinitate cu Iezechiel 16,8-14 prin faptul c� ambele locuri

reflect� o cununie sfânt� (hieros gamos, Yahweh – Ierusalim, Hristos – Biserica), în care

mirele î�i cur��e�te mireasa printr-o sp�lare cu ap� �i în care rezultatul este un puternic accent

pe frumuse�ea �i puritatea miresei. De asemenea, aceea�i idee se reg�se�te în Cântarea

Cânt�rilor 4,7b.

Rela�ia de c�s�torie dintre b�rbat �i femeie este, a�adar, comparat� cu o ceremonie de

nunt� între Hristos �i Biseric�. „ Ceremonia” este tocmai Jertfa lui Hristos pe Cruce, prin care

ia fiin�� Biserica. C�ci Hristos este Mântuitorul Trupului, iar mântuirea este, pentru autorul

Epistolei c�tre Efeseni, lucrarea harului accesibil prin credin�� (Efes 2,8). Aceasta este cea

care dezv�luie iubirea lui Hristos.

Prin exprimarea „ ca s� o înf��i�eze Sie�i Biseric� sl�vit�” este sugerat� logodirea sau

c�s�toria, în vreme ce cuvintele care arat� finalitatea jertfei lui Hristos din 5,27c - „ ca s� fie

���������������������������������������� �������������������15 P�gânii, care au fost primi�i în Biseric� prin Botez, au primit totodat� cur��irea �i înfrumuse�area vie�ii prin harul lui Hristos: „ Orice femeie �i-ai fi luat - spune Sf. Ioan Hrisostom - nu �i-ai luat una ca Aceasta, dup� cum Hristos a luat Biserica; nici nu a fost atât de departe de tine pe cât a fost Biserica de Hristos. Iar El nici n-a urât-o, nici n-a lep�dat-o din pricina urâ�eniei ei covâr�itoare. Vrei s� vezi urâ�enia ei? Ascult� pe Pavel, care zice: Era�i cândva în întuneric (Ef 5, 8). Ai v�zut negreala ei? Ce este mai negru decât bezna? Dar uit�-te �i la nebunia ei! C� zice: Petrecând în r�utate �i pizm� (Tit 3,3). Prive�te acum �i necur��ia ei: ca ni�te necredincio�i �i f�r� de minte. Ce zic eu? Era �i pâng�rit� �i vrednic� de batjocur�!Iar cu toate acestea, S-a dat pe Sine pentru cea urât� ca �i cum ar fi fost frumoas� �i iubit� �i minunat�. De acest lucru, uimindu-se, Pavel a zis: �i pentru un drept abia de moare cineva (Rm 5, 7). �i apoi: C� pe când eram noi p�c�to�i, Hristos a murit pentru noi (Rm 5,8). Pe una ca aceasta luând-o, o spal� �i o înfrumuse�eaz�, �i nu-i cere absolut nimic” (Cateheze maritale, p. 90).

���

�

sfânt� �i f�r� prihan�” - 16 (5,27c) �in de o terminologie sacrificial�. Astfel, ideea prezent�rii

de c�tre Hristos a trupului S�u ca jertf� (lui Dumnezeu) este pus� laolalt� cu ideea înf��i��rii

Miresei Sale într-o nuntire sau logodire – înso�it� de ceremonialul sau ritualul �optit, dup�

cum implic� cuvintele din Genez� 2,23: „ Acesta este os din oasele mele” . Trupul pe care

Hristos L-a oferit a fost, desigur, însu�i Trupul S�u fizic, �i autorul Epistolei c�tre Efeseni

simte acum obliga�ia s� fac� afirma�ia evident� c�, în mod normal, un b�rbat are grij� de

trupul s�u, �i ar trebui s�-�i iubeasc� so�ia sa în acela�i fel.

b. „A�a sunt datori b�rba�ii s�-�i iubeasc� femeile ca pe trupurile lor” (Ef 5, 28).

În v. 28-33, Sf. Pavel pretinde ca so�ul s�-�i iubeasc� so�ia a�a cum se iube�te pe sine

(v. 28-29b �i 33). �i aceast� dragoste este asemenea celei a lui Hristos, c�ci �i El �i-a iubit

Trupul, adic� Biserica (v. 29c-32). Pentru so�, a-�i iubi so�ia nu este numai o posibilitate

frumoas� – în cazul în care ea se comport� în mod corespunz�tor, într-un mod demn de iubire.

Nu, ci este datoria lui din perspectiva lui Dumnezeu!17 El trebuie s� premearg� cu exemplul

�i, astfel, prin aceast� iubire jertfelnic�, dac� este cazul, poate s-o schimbe în bine. Cine-�i

iube�te so�ia, iube�te o parte din sine, c�ci so�ul �i so�ia sunt o unitate inseparabil�. So�ul este

chemat s� ac�ioneze în sfera conduitei zilnice dup� cum a ac�ionat Hristos în sfera planului

ve�nic al lui Dumnezeu, care este în�eles din punct de vedere ceremonial.

Ca nu cumva s� zic� cineva: „ Bine, dar Acela era Hristos, �i era Dumnezeu, �i a putut s� Se dea pe

Sine” , ne arat� alt� cale. �i zicând „ a�a sunt datori” a ar�tat c� aceast� fapt� nu este har, ci datorie [fireasc�]. Iar

apoi, spunând „ ca pe trupurile lor” , a ad�ugat: „ C� nimeni nu �i-a urât trupul vreodat�, ci îl hr�ne�te �i îl

înc�lze�te” . Asta înseamn� c� se poart� fa�� de el cu mult� grij�. �i cum de este [femeia] trupul lui? Ascult�:

„ Aceasta este acum os din oasele mele �i carne din carnea mea” (Facere 2, 23). �i nu numai aceasta, ci mai zice

c� „ vor fi amândoi un singur trup” (Facere 2,24). �i spunând „ dup� cum �i Hristos a iubit Biserica” (Ef 5, 29) se

întoarce iar la cel dintâi exemplu: „ C� m�dulare ale trupului Lui suntem, din carnea Lui �i din oasele Lui” (Ef 5,

30).18

���������������������������������������� ������������������������������i ���������apar deja în Efes 1,4: „ Binecuvântat fie Dumnezeu �i Tat�l Domnului nostru Iisus Hristos,

Cel ce, întru Hristos, ne-a binecuvântat pe noi, în ceruri, cu toat� binecuvântarea duhovniceasc�; Precum întru El ne-a �i ales, înainte de întemeierea lumii, ca s� fim sfin�i �i f�r� de prihan� înaintea Lui (�������������������������������������� ������� ���� �������). Afirma�ia de început poate fi considerat� programatic� pentru întreaga Epistol�, astfel încât se în�elege c� �i convie�uirea dintre so�i trebuie s� fie „ sfânt� �i f�r� prihan�” . 17 Helge Stadelmann, Epistola c�tre Efeseni, p. 222. 18 Cateheze maritale, p. 93. Textul din Genez� arat� c� „ omul las� pe cei ce 1-au n�scut �i din care a ie�it, �i î�i împlete�te [de acum via�a] cu so�ia” . „ Iar trupul, spune Sf. Ioan, sunt tat�l �i mama �i copilul, trup ce se alc�tuie�te din punerea laolalt� a fiin�ei fiec�ruia. C�ci amestecându-se semin�ele celor doi, se na�te copilul, încât cei trei sunt un singur trup” ... „ Nu numai pentru c� suntem p�rta�i unei singure firi, ci avem o pricin� �i mai mare decât aceasta s� ne iubim femeia: fiindc� nu mai sunt dou� trupuri, ci unul singur: b�rbatul cap �i femeia trup” (Ibid. p. 95-96). „ Nu mai sunte�i dou� trupuri dup� c�s�torie, ci a�i devenit unul singur! Iar averile sunt dou� �i nu una? O, [viclean�] iubire de avu�ie! Un singur om, o singur� vietate a�i devenit, �i înc� mai spui „ ale mele” ? Cuvântul acesta murdar de la diavol a venit. Dac� nu mai am st�pânire peste trupul meu (1 Cor 7,4), ci tu ai, cu atât mai mult [e�ti st�pân�] peste bunurile mele” (Ibidem, p. 116 �i 118). �

���

�

c. „Pentru aceasta va l�sa omul pe tat�l s�u �i pe mama sa �i se va alipi de femeia

sa �i vor fi amândoi un singur trup” (Ef 5,31; cf. Gen 2,24).

În Talmud, acest text este în�eles în principal ca un mijloc de a specifica rela�iile

maritale care sunt interzise. Astfel, un b�rbat care-�i las� tat�l s�u �i mama sa este în�eles ca

excluzând anumite rela�ii maritale, iar alipirea de femeia sa exclude posibilitatea unei rela�ii

cu un alt b�rbat sau cu so�ia altui b�rbat. Iar faptul c� „ devin un singur trup” exclude rela�iile

cu acele creaturi cu care omul nu poate deveni un trup – adic� dobitoacele, animalele.19

„ C�s�toria era privit� nu numai ca starea fireasc�, ci �i ca o porunc� divin�” .20 De

aceea, în acest context nu trebuie trecut� cu vederea importan�a versetului din Gen 2,24 în

Iudaism, ca un text principal care instituie c�s�toria. Importan�a textului din Gen 2,24 ca o

instituire a c�s�toriei este reflectat� �i în epoca Noului Testament, a�a cum rezult� din Mc

10,2 �.u. �i loc. par., Mat 19,3 �.u., unde Iisus folose�te Gen 2,24 în r�spunsul la o întrebare a

fariseilor cu privire la divor�.

Sf. Ioan Hrisostom nume�te acest citat din Genez� al treilea dreptar paulin pentru

leg�tura dintre b�rbat �i femeie. „ Nu a zis, observ� el: �i va locui împreun� cu ea” , ci „ se va

alipi de ea. Prin aceasta arat� unirea strâns� (�������� ������) �i dragostea foarte puternic�

[dintre ei]. �i nici aceasta nu i-a fost de-ajuns, ci a ar�tat prin ceea ce urmeaz� c� supunerea

este de a�a fel, încât cei doi s� nu mai fie doi. Nu a zis s� fie un singur duh sau un singur

suflet, c�ci acel lucru este clar �i cu putin�� oricui, ci a�a [s� fie supunerea] ca �i cum sunt un

singur trup” .21

Citatul din Genez� este pasajul scripturistic care l�mure�te argumentul despre

reciprocitate prin rezolvarea dificult��ii fuziunii imaginilor: imaginea nup�ial� �i cea

sacrificial� pot fi adaptate printr-o imagine care le înglobeaz� pe ambele, �i aceasta este

imaginea „ unui singur trup” . Gen 2,24 reprezint� temeiul în�elegerii c� Hristos �i Biserica sunt

„ un singur trup” . B�rbatul î�i las� mama �i tat�l, se alipe�te de femeia sa �i ei devin „ un trup” .

Hristos S-a dat pe Sine – în Filip 2,7 Apostolul Pavel spune c� „ Hristos S-a de�ertat pe Sine” -

�i a devenit „ Capul” sau „ Sursa” Bisericii. Prin urmare, Hristos „ S-a supus” voii Tat�lui, �i

aceasta reprezint� temeiul pentru îndemnul autorului adresat so�ului de a-�i iubi so�ia cu o

���������������������������������������� �������������������19 Rabbah, XVIII,5; BT San. 58a, PT Quid. I, 1 (cf. J. Paul Sampley, ‘And the two shall become one flesh’. A study of Traditions in Ephesians 5,21-33, Cambridge University Press, 1971, p. 56). 20 George F. Moore, Judaism in the First Centuries of the Christian Era: The Age of the Tannaim, Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1958, vol. II, p. 119. 21 Cateheze maritale, p. 101.

���

�

iubire jertfelnic� care este înrudit� cu supunerea. De aceea, pasajul subliniaz� reciprocitatea

supunerii pretins� de autor la începutul codului familial.22

4. „Taina aceasta mare este. Eu zic în Hristos �i în Biseric�” (Ef 5, 32)

În textul din Genez� 2,24, „ Moise s-a referit în chip ascuns la ceva mare �i minunat.

Ba nu el, ci Dumnezeu” , arat� Sf. Ioan Gur� de Aur; „ în Hristos” înseamn� c� Însu�i, l�sându-

L pe Tat�l, S-a coborât �i a venit la Mireas� �i S-a f�cut un singur Duh cu ea. Fiindc� „ Cel ce

se lipe�te de Domnul – zice – un singur Duh cu El este” (1 Cor 6, 17). �i bine a zis c� mare

tain� este. Ca �i cum ar fi spus: [am gr�it în alegorie], dar alegoria nu desfiin�eaz�

dragostea.23

„ Taina” de care vorbe�te Sf. Pavel trebuie în�eleas� în contextul folosirii acestei

expresii în alte locuri din Efeseni: atât în 1,9, unde con�inutul ei este „ recapitularea” tuturor în

Hristos, cât �i în 3,3, unde Pavel se descoper� ca apostol mai cu seam� pe baza în�elegerii sale

cu privire la natura Evangheliei. Nu este vorba numai de Taina c�s�toriei; �i ea nu exprim�

numai mirarea autorului cu privire la modul în care sunt reunite mariajul, formarea Bisericii �i

leg�tura strâns� a Bisericii cu Hristos; ea preia ceva din semnifica�ia tainei evangheliei

pauline despre „ unirea tuturor (recapitularea) în Hristos” (Efes 1,10).

Dac� privim c�s�toria numai în leg�tur� cu aceia care se c�s�toresc, �i nu o raport�m

la Biserica întreag� �i prin aceasta la lumea întreag�, nu vom putea în�elege vreodat�

caracterul ei sacramental, acea „ mare Tain�” de care vorbe�te Sf. Apostol Pavel.

De fapt, expresia paulin� „ în Hristos �i în Biseric�” arat� c� Taina C�s�toriei este mai

cuprinz�toare decât familia. Este Taina iubirii dumnezeie�ti, Taina cuprinz�toare a existen�ei

în ansamblul ei, �i acesta e motivul pentru care ea intereseaz� toat� Biserica �i, prin Biseric�,

întreaga lume. O familie s�n�toas� e o celul� s�n�toas� a edificiului Bisericii �i a societ��ii.24

���������������������������������������� �������������������22 Martin Kitchen, Ephesians, Routledge, London and New York, 1994, retip. Taylor & Francis e-Library, 2002, p. 105-106. ���Cateheze maritale, p. 96. Sf. Ioan tâlcuie�te mai departe: „ Cu adev�rat, cu adev�rat tain� este, �i înc� mare

tain�: c� pe cel ce 1-a n�scut �i 1-a crescut �i pe cea care a suferit chinurile na�terii [pentru a-1 aduce pe lume] �i care s-a nec�jit cu el, pe cei care i-au f�cut atâtea binefaceri �i care i-au fost apropia�i, l�sându-i, se alipe�te de cea pe care nu a v�zut-o pân� atunci �i nici nu a avut ceva comun cu ea, �i o pre�uie�te mai mult decât pe to�i ceilal�i. Cu adev�rat tain� este! Iar p�rin�ii nu sunt nec�ji�i c� se petrec acestea – ba mai mult ar fi dac� nu s-ar petrece – �i cu bucurie î�i cheltuie banii �i se face mult� risip�. Cu adev�rat mare tain� este �i are în sine o negr�it� în�elepciune. Acest lucru 1-a l�murit Moise când a profe�it mai demult. Acest lucru îl strig� �i Pavel acum: în Hristos �i în Biseric�” (Ibidem, p. 97).�24 Cf. Dumitru St�niloae, Teologia Dogmatic� Ortodox�, vol. III, EIBM al BOR, ed. a doua, Bucure�ti, 1997, p. 125.

���

�

Taina unirii indisolubile între un b�rbat �i o femeie, ca unire care se spiritualizeaz�

într-o tot mai adânc� comuniune, este Tain� în Hristos. Unirea lor în Hristos este o biseric�

mic�, dup� cum arat� Sf. Ioan Gur� de Aur, sau o parte a Bisericii. C�ci �i Biserica se

constituie din astfel de unit��i ale celor c�s�tori�i prin Duhul Sfânt, Care sufl� în Biseric�.

C�s�toria este un chip tainic al Bisericii, spune Sf. Ioan Gur� de Aur.

Clement Alexandrinul zice: „ Cine sunt cei doi sau trei aduna�i în numele lui Hristos, în

mijlocul c�rora este �i Domnul? Nu sunt b�rbatul �i femeia uni�i în Dumnezeu?” Iar Sf. Ioan

Gur� de Aur eviden�iaz� c� atunci „ când b�rbatul �i femeia se unesc în c�s�torie, ei nu mai

sunt ceva p�mântesc, ci chipul lui Dumnezeu însu�i” .25

În acest stadiu, prin proclamarea acestei „ mari taine” , textul din Efeseni atinge limita a

ceea ce se poate spune, astfel încât cititorii sunt l�sa�i cu o chemare pentru Biseric� de a se

închina lui Hristos - �i pentru so�ii de a-i cinsti pe so�ii lor tocmai pentru faptul c� ace�tia sunt

îndatora�i s� imite aceast� jerfire �i d�ruire de sine dup� pilda lui Hristos.26

De�i nu s-a recunoscut niciodat�, versetul 5,33a, ultimul verset al pericopei– ���������

������������ ���’ ������������������� ������������������������� ���� ������ ��� ��������� („ Astfel �i voi,

fiecare a�a s�-�i iubeasc� femeia ca pe sine însu�i” ) – are o strâns� leg�tur� cu Lev 19,18b.

Septuaginta traduce Lev 19,18b astfel: ���� ������� ����� ������� ���� � ��� ��������; tradus în

române�te: „ s� iube�ti pe aproapele t�u ca pe tine însu�i” . În 5,21-33, ultimul verset comport�

o func�ie dubl�: mai întâi, el este concluzia la sec�iunea de îndemnuri pentru so�i; �i în al

doilea rând, el reprezint� un îndemn rezumativ deopotriv� pentru so�i �i so�ii, îndemn care

încheie toat� aceast� sec�iune din Codul familial (Haustafel).

Supunerea extins� („ în toate” – ���� �����) cerut� so�iei (v. 24) î�i are corespondent în

adresarea c�tre so�i din 25a, ���� �������� ���� ���������� ���������� (b�rba�ilor, iubi�i pe femeile

voastre), un îndemn extins �i el, care este specificat mai departe în v. 33a prin ad�ugarea lui

� ������������ („ ca pe sine însu�i” ).27 Porunca din fraza cu valoare de concluzie, „ fiecare s�-�i

���������������������������������������� �������������������25 Cf. Ibid., p. 126. �� Sf. Ioan Gur� de Aur explic�: „ Atunci când e dragoste, toate celelalte îi urmeaz�. Dar dac�-i fric�, nu este deloc a�a. Cel ce-�i iube�te femeia, chiar dac� nu e foarte ascult�toare, o supune cu totul [prin iubire]. Atât poate fi de grea �i anevoioas� unirea cea de un gând dac� cei doi nu sunt lega�i prin tirania dragostei, încât frica nu o poate îndrepta defel. Pentru aceea st�ruie asupra iubirii, ca una ce este mai puternic� [decât înfrico�area]. Femeia, de�i pare c� este în pierdere prin aceea c� a fost rânduit� s� se supun� �i s� aib� fric� [de b�rbat], de fapt este în câ�tig. C�ci ceea ce este mai greu �i mai important – iubirea – cade pe umerii b�rbatului. Dar pentru ce s� nu se team� femeia de b�rbat, ar putea zice careva? Tu iube�te-o! împline�te ce �ine de tine!” (Cateheze maritale, p. 98). ���� Cf. J. Paul Sampley, ‘And the two shall become one flesh’. A study of Traditions in Ephesians 5,21-33,

Cambridge University Press, 1971, p. 30. Coresponden�a pe care o stabile�te acest autor între Lev 19,18 �i Efes 5,33 ar putea fi contestat� pe motivul c� în pasajul din Efeseni nu se vorbe�te de „ aproapele” ( ������) ca obiect al iubirii, ci de so�ie (�����). Dar, temeiul pentru leg�tura dintre cele dou� texte îl reprezint� Cântarea Cânt�rilor

���

�

iubeasc� so�ia ca pe sine însu�i” , bazat� pe Lev 19,18, reprezint� o confluen�� a urm�toarelor

elemente din 5,21 �. u. : (1) îndemnul din Haustafel adresat so�ilor (v. 25a); (2) afirma�ia

dezvoltat� cu privire la iubirea datorat� so�iei, ca trupului propriu (vs. 28 �.u.); �i (3) citatul

din Gen 2,24, care asigur� înc� un temei pentru a în�elege iubirea so�iei ca pe cea a iubirii de

sine (v. 31). Rabbi Akiba nu era adeptul unei idei singulare când sugera c� porunca din Lev

19,18 – „ Iube�te pe aproapele t�u ca pe tine însu�i!” – ar putea fi în�eleas� ca cel mai înalt

principiu din toat� Legea (Torah). Al�turi de porunca iubirii fa�� de Dumnezeu, st� aceast�

porunc� a iubirii aproapelui, afirm� foarte clar Mântuitorul (Mc 12,31 �i par.). La rândul s�u,

Apostolul Pavel se exprim� f�r� echivoc asupra importan�ei poruncii din Lev 19,18: „ C�ci

toat� Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iube�te pe aproapele t�u ca pe tine

însu�i” (Gal 5,14). Dat fiind acest rol esen�ial al poruncii din Levitic 19,18, ca un semn

distinctiv al Torei, este foarte important pentru autorul Epistolei s� atrag� aten�ia asupr�-i în

cadrul discu�iei sale despre rela�ia care ar trebui s� existe între un b�rbat �i so�ia sa.

***

Caracterul de tain� al c�s�toriei este exprimat cum nu se poate mai bine de Sfântul

Apostol Pavel în cap. 5 din Efeseni (v. 22-33), unde ajunge s� exclame: „ Taina aceasta mare

este; iar eu zic în Hristos �i în Biseric�“ (v. 32). În în�elegerea Epistolei c�tre Efeseni,

c�s�toria trebuie s� fie „ sfânt� �i f�r� prihan�” (5,27c).

În pericopa din Efeseni 5,21-33, Apostolul vorbe�te de rela�ia dintre b�rbat �i femeie

în c�s�torie, existent� înc� de la crea�ie, ca tip sau figur� a leg�turii mistice dintre Hristos �i

Biseric�. Sfântul Pavel compar� c�s�toria cre�tin� cu rela�ia Hristos-Biseric�. Între aceste

dou� realit��i exist�, desigur, un raport de asem�nare, ca de la imagine la modelul s�u, ca de la

semn la realitatea semnificat�. Dar, so�ii cre�tini nu sunt doar într-un raport de asem�nare cu

rela�ia Hristos-Biseric�, ci ei sunt încorpora�i acestei realit��i tainice, fiind m�dulare ale

Bisericii al c�rei Cap este Hristos. Asem�narea rela�iei so�-so�ie cu cea dintre Hristos �i

Biserica Sa este folosit� de Apostol pentru a ilustra harul unirii în c�s�torie �i nu invers:

„ B�rba�ilor, iubi�i pe femeile voastre, dup� cum �i Hristos a iubit Biserica �i s-a dat pe Sine

pentru ea, ca s-o sfin�easc�, cur��ind-o cu baia apei prin cuvânt... Astfel dar, b�rba�ii sunt

datori s�-�i iubeasc� femeile, ca pe înse�i trupurile lor... precum �i Hristos Biserica, pentru c�

suntem m�dulare ale trupului Lui...“ (Efes 5,25-26. 28-30). Este clar c� Sfântul Pavel nu se

���������������������������������������� ���������������������������������������� ���������������������������������������� ���������������������������������������� ���������������������

(dup� textul din LXX) unde, în 9 ocazii diferite (1,9.15; 2,2.10.13; 4,1.7; 5,2; 6,4), mirele se adreseaz� miresei iubite folosind ��� ����������. Astfel, �������apare ca o expresie de alint pentru mireas�.

���

�

refer� aici la taina Bisericii, ci la taina c�s�toriei cre�tine. În referatul s�u despre c�s�torie din

Efes 5,22-33, Sf. Pavel a ar�tat „ modelul �i felul dragostei, nu �i al fricii” 28.

„ Ia vezi cum dezvolt� cele despre dragoste: vorbe�te mai întâi de Hristos, apoi de trupul propriu, iar mai

pe urm� zice: „ pentru aceea va l�sa omul pe mama sa �i pe tat�l s�u” . Dar cele despre team� nu le dezvolt�. Oare

de ce? Fiindc� vrea mai bine s� predomine dragostea” .29

So�ii cre�tini, ca m�dulare ale trupului tainic al lui Hristos, particip� la taina unit��ii �i

a iubirii fecunde dintre Hristos (Mirele) �i Biseric� (Mireasa). C�s�toria cre�tin� este astfel nu

numai semn, ci �i mijloc sau instrument al sfin�irii, adic� este o Sfânt� Tain�. De aceea

c�s�toria cre�tin�, de�i r�mâne asem�n�toare oric�rei alte c�s�torii, este împlinirea acestei

«taine mari». Taina (sacramentul) nu este ceva ce s-ar afla deasupra sau al�turi de c�s�torie, ci

este c�s�toria ca atare, care este tain� pentru cei ce tr�iesc încadra�i în realitatea Trupului

mistic. Taina des�vâr�e�te institu�ia de la crea�ie. De asemenea, în m�sura în care evenimentul

evocat în Genez� 2, 24, anume taina nun�ii dintre Hristos �i Biseric�, se împline�te de fiecare

dat� în c�s�toria p�mânteasc� a b�rbatului cu femeia, aceasta (c�s�toria) particip� la taina

aceea �i, în acest sens, este ea îns��i o tain�.

Caracterul durabil al leg�turii dintre b�rbat �i femeie în Taina Cununiei rezult� din

îns��i asem�narea acesteia cu leg�tura sfânt� �i tainic� (hieros gamos) dintre Hristos �i

Biseric� (Efes 5,25b-27). Ea trebuie s� r�mân�, deci, trainic� �i statornic� �i nu poate fi

desf�cut� pentru orice nepotrivire trec�toare, sau pentru alte pricini m�runte care tulbur� din

când în când pacea �i lini�tea c�minului. Sup�r�rile �i necazurile, mici sau mari, de care

nimeni nu este scutit în via��, pot umbri uneori în�elegerea �i armonia ce trebuie s� d�inuiasc�

între so�i; dar ele nu sunt temeiuri pentru divor�, adic� pentru desfacerea c�sniciilor. „�i vor fi

cei doi un trup…” , zice Sfântul Apostol Pavel despre cei ce se înso�esc prin Taina nun�ii (Efes

5,31). „�i pe care i-a unit Dumnezeu, omul s� nu-i despart�” , adaug� Biserica, citând pe

Mântuitorul. Numai p�catul adulterului de care s-ar face vinovat unul din so�i d� celuilalt

dreptul de a rupe leg�tura c�s�toriei, pâng�rit� prin p�cat. �i numai moartea desparte

vremelnic pe so�ii care s-au iubit in aceast� via��, pentru ca s� fie uni�i din nou, pentru

ve�nicie, în cealalt� via��.

BIBLIOGRAFIE

Sf. Ioan Gur� de Aur, Cateheze maritale (omilii la c�s�torie), trad. Pr. Marcel Hanche�, Ed. Oastea Domnului,

Sibiu, 2004, p. 85-119; (http://www.ioanguradeaur.ro/130/omilia-despre-casatorie-din-comentariul-la-efeseni/). ���������������������������������������� �������������������28 Sf. Ioan Gur� de Aur, Cateheze maritale, p. 98. 29 Ibidem.

���

�

Brown, Raymond E., Joseph A. Fitzmyer, Roland E. Murphy, Introducere �i comentariu la Sfânta Scriptur�

(vol. VII). Literatura paulin�, trad. rom. Dumitru Gro�an, Ed. Galaxia Gutenberg, 2008.

Evdokimov, Paul, Taina iubirii. Sfin�enia unirii conjugale în lumina tradi�iei ortodoxe, Ed. Christiana,

Bucure�ti, 1994.

Kitchen, Martin, Ephesians, în seria New Testament Readings, Routledge, London and New York, 1994, retip.

Taylor & Francis e-Library, 2002, p. 100-101.

Sampley, J. Paul, ‘And the two shall become one flesh’. A study of Traditions in Ephesians 5,21-33, Cambridge

University Press, 1971.

Stadelmann, Helge, Epheserbrief, trad. rom.: Epistola c�tre Efeseni, Ed. Lumina lumii, 2001.

St�niloae, Dumitru, Teologia Dogmatic� Ortodox�, vol. III, EIBM al BOR, ed. a doua, Bucure�ti, 1997.