sterilizarea canalelor

USMF ,, N. Testemițanu “CATEDRA STOMATOLOGIE TERAPEUTICĂ

STERILIZAREA

CANALELOR RADICULARE:METODE TERAPEUTICE, REMEDII

MEDICAMENTOASE

LIDIA ENI

DOCTOR ÎN ȘTIINȚE MEDICALECONFERENȘIAR UNIVARSITAR

an universitar 2013

Sterilizarea canalelor radiculare

reprezintă un complex de măsuri efectuate cu scopul de distrugere a microflorei endodontice.

Sterilizarea canalelor radiculare poate fi efectuată prin procedee:

- chimice - prin medicație endodontică, aplicată topic.

- fizico- chimice – prin diatermie, ionoforeză, insuflații de medicamente în stare gazoasă etc.

Scopul sterilizării canalelor

radiculare :

--- de a păstra spațiul endodontic neinfectat pînă la aplicarea obturației radiculare,

--- în cazul spațiului endodontic infectat, se aplică tratament medicamentos de canal menit să distrugă flora patogenă endodontică și să neutralizeze produselor de descompunere a acestor resturi organice.

Sarcinile sterilizării canalelor radiculare :

Lichidarea focarului de infecție ; curățirea și formarea canalului

radicular ; acțiune antiseptică asupra macro şi

microcanalelor.

NOTĂ: Tratamentul medicamentos trebuie privit ca un adjuvant important în sterilizarea canalalor și nu ca un mijloc terapeutic de sine stătător care să compenseze aventualele nereușite sau abateri ale medicului de la tehnica corectă de debridare chimico-mecanică a canalelor .

Factori care predispun la infecție sau împiedică sterilizarea canalelor şi procesul de vindecare periapicală:

resturi tisulare necrotizate ; microtraumatisme ocluzale; secreția din canal ; corpi străini din canale.

Sterilizarea canalelor radicu-lare prin metode chimice:

medicație endodontică aplicare topică

Preparatele pentru prelucrarea medicamentoasă trebuie să corespundă cerințelor:

Efect rapid bactericid si fungicid ; Acțiune antibacteriană suficient de îndelungată Stabilitate chimică la pastrarea în soluție ; Usurința introducerii pe canal ; Sa nu coloreze țesuturile dure dentare sau

mucoasa gingivală; Penetrabilitate accentuată în țesuturi ; Tensiune superficială mică ; Păstrarea activității în contact cu sîngele,

plasma, secrețiile purulente etc.

Histocompatibilitate față de țesuturile periapicale si parodontale;

Reducerea inflamației periapicale; Stimularea sau cel putin neinterferarea

proceselor de vindecare periapicale; Inactivare usoara în mediile de cultură; Să prevină sau să evite durerea periapicală; Sa nu influențeze calitatile fizico-chimice ale

materialului de obturație de canal.

Clasificarea remediilor medicamentoase:

Nespecifice Specifice Speciale

Nespecifice: Preparate ce contin oxigen: Peroxid de hidrogen(3%)- la contactul

cu țesuturile se descompune în apă şi oxigen atomar. Oxigenul atomar contribuie la curațirea mecanică a canalului de masele necrotizate şi de rumeguşul dentinar din contul înspumării, dispune de proprietăți bactericidă şi hemostatică.

Preparate halogene : Preparate ce contin clor: - cloramina, - digluconat de clorhexidină, - hipoclorid de sodiu . - aceste preparate solubilizează masele

necrotizate, - exercită o acțiune bactericidă,

fungicidă, antivirală.

Cloraminile (1-2%) posedă proprietăți antibacteriene excelente, stabilitate chimică, sunt mai putin toxice si iritante pentru țesuturile periapicale, au un efect redus de dizolvare a țesuturilor tisulare , sunt utilizate pentru pansamente (cloramina T).

Hipocloridul de sodiu (2,5-3%) posedă efect antimicrobian foarte bun în irigarea canalelor radiculare, este cel mai puțin iritant antiseptic endodontic, însoțește orice tratament biomecanic de canal, este rar intrebuințat ca pansament endodontic, deoarece acțiunea bactericidă se menține pe o perioada scurtă datorită interacțiunii rapide cu materiile organice.

Preparate ce contin iod (iodinol, iodonat, tincture de iod, soluția Lugol) – exercită acțiune bactericidă, fungicidă, accelerează regenerarea țesuturilor.

Iodinolul(1%) este utilizat pentru prelucrarea medicamentoasă a canalelor radiculare, ca indicator al curațeniei canalului radicular, deoarece la contactul cu mediile ce contin produse ale descompunerii tesuturilor sau cu puroi, preparatul se decolorează.

Preparate nitrofuranice:

- Sol. furacilină 0,5%

- Sol. furagină 0,1% - 0,15%- Folosite la irigarea canalelor,- posedă un spectru larg de acțiune antiseptică,

acționeaza antiexudativ, stimulează fagocitoza.

Compusi cu aternari de amoniu:- Sol. apoasă de decamină 0,1%

- Sol. apoasă de decametoxină 0,15%

- Sol.clorură de benzalconiu 1%(Zephiran)

- Sol. clorură de cetilpiridina 1%(Biosept)

- Folosiți în lavaj endocanalar; reduc tensiunea superficială și exercită o acțiune moderată bactericidă şi bacteriostatică contra microorganismelor nesporogene, blastomicetelor.

DMSO: - Sol.dimexid 20%

- Exercită acțiune antiseptică,

antiinflamatoare, analgezică,

bacteriostatică, fungicidă

Enzime proteolitice :

- Tripsina

- Chemotripsina

- Exericită acțiune antiinflamatoare, disociază masele necrotizate, diluiază secrețiile vîscoase, în special forme proteolitice imobilizate, pastreză activitatea timp de 3 – 6 zile.

Ortofen:

- Diclofenac – natrium

- Exercită acțiune antiinflamatoare puternică, decongestivă, analgezică.

Antiseptice de origine vegetală: Sol. alcoolică clorofilipt 1% Sol.alcoolică de salvină 1% Pojarniță Frunze de eucalipt Salvie

- Sunt dezinfectanți relativ slabi avînt mai degrabă proprietăi antiseptice decît bactericide.

Specifice Remedii antibacteriene:

Peniciline(ampicilina,amoxicilina) – sunt active pentru cocii gram–pozitivi si gram– negativi, bacillii gram–pozitivi; difuzează bine în țesuturi, nefiind inactivate pe pH acid.

Cefalosporine (cefazolina, cefoxitina, ceftazidima) – se indică în tratamentele medicamentoase ale gangrenei pulpare, fiind totuși antibiotice de rezervă, din motive de prudență există recomandare de a li se limita indicațiile terapeutice ca pansamente endodontice, datorită posibilității instalării fenomenului de rezistență bacteriană prin secreția de cefalosporenaze (beta – lactamaze diferite de penicilinaze).

Macrolidele (eritromicina) difuzează bine în țesuturi şi rezistă la pH acid, este antibiotic bacteriostatic, activ pentru microoorganismele gram–positive, inclusiv pentru stafilococii penicilino–rezistenți.

Aminoglicozidele (streptomicina, gentamicina) - au un spectru relativ larg de activitate acționînd asupra cocilor gram– pozitivi, gram–negativi, bacilli gram– negativi.

Streptomicina asociată cu penicilina si bacitracina pot fi utilizate în pansamente endodontice în cazul infecțiilor grave care manifesta rezistenta la alte antibiotic.

Metronidazol – utilizat în formă de pastă pentru obturarea temporară a canalelor radiculare, cu reînnoirea pastei la 1–2–3 zile; posedă proprietăți antibacteriene foarte pronunțate.

Speciale:

Sol.geluri EDTA Acid citric Acid propionic

- Utilizate în calitate de agent chelator, care extrage ioni de calciu din hidroxiapatită, astfel dizolvînd fracția minerală a stratului (format din fragmente de pulpă, odontoblaste, dentină) al canalul radicular.

Antibiotice si combinațiile lor cu enzime protioletice :

Septomixine forte – poseda acțiune antibacteriană, antifugică puternică; utilizată pentru obturarea temporară a canalelor radiculare cu reînnoirea pastei la 2 – 7 zile.

Cele mai cunoscute paste complexe pe bază de antibiotice, corticoizi, enzime sunt:

Pasta Grossman (PBCS-ul) - care conţine: penicilină, bacitracină, streptomicină, caprilat de sodiu, metil-siliconă.

Pasta Valerian Popescu – care conţine: streptomicină, marfanil, benzoat de Na , ulei vegetal.

Pasta Ledermix – care conţine: demeclociclină, triamcinolon, ZnO, Ca(OH)2,

dioxid de siliciu. Pasta Clinicii de Odontologie Bucureşti –

care conţine: eritromicină, cloramfenicol, hidrocortizon.

Pulpomixina – care conţine: polimixina B, framicetină, dexametazonă şi evită fenomenul de rezistenţă, alergiile, sindromul dureros al parodontitelor apicale acute hiperemice.

Dontisolonul - care conţine: antibiotice + corticoizi + enzime proteolitice, este bine tolerat de ţesuturile periapicale, cu difuzibilitate mare, prevenind reacţiile inflamatorii şi sindromul dureros.

Antisepticile utilizate la prelucrarea antiseptică a canalului radicular:

Hipoclorit de natriu 3% , Peroxid de hidrogen 3%, Cloramina 2% , Cresophen , Rocle’s .

Modalitati de prelucrare medicamentoasa a canalelor radiculare:

Cu meșe de vată sau Cu conuri de hîrtie îmbibate în soluție

medicamentoasă Irigarea canalului radicular cu soluție

medicamentoasă Pansamente antiseptice Obturare radiculară provizorie Metode fizico-chimice prin diatermie,

ionoforeza, insuflații de medicamente în stare gazoasă

Sterilizarea canalelor radicu- lare prin procedee fizico-chimice:

Diatermia cu unde medii Insuflaţiile de medicamente în

stare gazoasă Ionoforeza

Diatermia cu unde medii: - se bazează pe utilizarea curenților de înaltă

frecvență - mecanismul de acțiune constă din efectul

caloric dizolvat de curenții de înaltă frecvență.

Indicaţiile diatermiei în tratamentul gangrenei pulpare:

1. Dezinfecţia canalelor radiculare2. Fulguraţia transapicală

Ca metodă de dezinfecţie diatermia e indicată în momentul:

• Înaintea tratamentului biomecanic în treimea apicală a canalului;

• Înaintea cateterizării istmului apical;• Înaintea aplicării primului pansament

endodontic ocluziv cu antiseptice• Ca procedeu suplimentar de dezinfecţie

între şedinţele de pansament, de maximum 2-3 ori, la interval de 3-4 zile.

Tehnica diatermiei cu unde medii în dezinfecţia canalelor radiculare:

- izolarea dintelui

- toaleta canalului

- uscarea canalului

- instalarea antisepticului pe canale (concentraţie cît mai mare)

- introducerea pe canal a acului Kerr sau Miller (cît mai aproape de foramenul apical)

- reglarea intensităţii curentului diatermic (40-60mA)

- contactul acului de pe canal cu electrodul activ al aparatului de diatermie.

Fulguraţia transapicală:

- este un procedeu terapeutic care se bazează pe efectul de combustie exercitat de curenții diatermici de intensități mari

- în cazurile de parodontite apicale cronice cu secreţii endodontice moderate, rebele la tratamentul convenţional, procedeul reuşeşte sistarea lor temporală prin termocoagulare, permițînd efectuarea imediată a obturaţiei de canal.

Tehnica diatermiei cu unde medii în fulguraţia transapicală: Izolarea dintelui Îndepărtarea pansamentului oclusiv Întroducerea pe canal a unui ac Kerr sau Miller

(să depăşească apexul radiologic de justeţe) Reglarea intensităţii curentului diatermic la 160-

180 mA -contactul acului de pe canal cu electrodul activ

al aparatului de diatermie (o fracţiune de secundă)

Valoarea metodei: - tratamentul gangrenei pulpare simple şi complicate s-a redus drastic în era pansamentelor endodontice cu hidroxid de calciu sau cu produse de acţiune antimicrobiană avînd compoziţii medicamentoase complexe.

Insuflaţiile de medicamente în stare gazoasă:

Difuziunea gazelor în spaţiul endodontic este superioară lichidelor – doar în canalele corect debridate şi uscate. Ozonoterapia Cloroterapia Insuflarea cu aldehidă formică Insuflarea cu vapori de iod

Ozonoterapia: Indicaţii clinice:

1. Gangrenă simplă, înaintea aplicării primului pansamento clusiv, sau cu antiseptice,

2. Parodontitele apicale acute exaudative,

3. Parodontitele apicale cronice,

4. Parodontite apicale cronice fistulizate.

Tehnica ozonoterapiei- izolarea dintelui

- toaleta canalului

- uscarea canalului

- insuflarea de ozon timp de 1 min, la un debit de 50 cm³/min şi o concentraţie de ozon de 1-3%-se va folosi o canulă cu dublu circuit Insuflaţii scurte, intermitente De 10 secunde Ozonul este extrem de iritant pentru căile

respiratorii Se poate repeta la un interval de 24-48 ore La pluriradiculari se va insufla fiecare canal în parte.

Cloroterapia

Este indicată în tratamentul formelor de parodontite apicale cronice, inclusiv a celor chistice.

După 2-3 şedinţe de cloroterapie se poate trece la efectuarea obturaţiei de canal.

Tehnica cloroterapiei

Izolarea dintelui Toaleta canalelor Uscarea canalelor Insuflarea lentă, în funcţie de numărul canalelor,

a 1-2 cm³ de clor, în porţiunea cervicală Îndepărtarea canulei Închiderea rapidă a camerei pulpare cu un

material etanş de obturaţie.

Insuflare de aldehidă formică Se indică în tratamentul parodontitelor apicale cronice.

Tehnica de efectuare: Izolarea dintelui Toaleta canalelor Uscarea canalelor Insuflarea amestecului de aer/formaldehidă timp

de 20-30 secunde Îndepărtarea canulei Aplicarea unui pansament endodontic provizoriu

oclusiv cu un antiseptic pe bază de formol

După 48 ore se repetă insuflaţia, apoi pansament de formol sau se trece la obturaţia canalului.

Insuflarea cu vapori de iod

Se indică în tratamentul parodontitelor apicale cronice, mai ales a granulomului actinomicotic. Vaporii de iod sunt generaţi direct în canal Curenţi diatermici asupra unui amestec de

iodoform şi glicerină (procedeul Dobrzyniecki)

Încălzind iodoformul introdus în canal cu un ac Miller adus la roşu în flacără.

Ionoforeza

Este un procedeu fizioterapic, bazat pe electroliză, ce dirijează ionii cu efect bactericid din antiseptice, plasat în zonele greu accesibile ale spaţiului endodontic, delta apicală şi parodonţiul apical.

După polaritatea ionilor cu acţiune terapeutică, ionoforeza poate fi de două tipuri:o Ionoforeza catodică (electrodul activ este

catodul)o Ionoforeza anodică (electrodul activ este anodul)

Efectul terapeutic constă:

Migrarea ionilor de zinc cu acţiune oligodinamică

Eliberarea de iod, al cărei potenţial bactericid este binecunoscut.

Indicaţiile:

a)În funcţie de afecţiune: -gangrenă simplă, -parodontite apicale cronice.

b) În funcţie de particularităţile cazului:Eşuarea metodelor uzuale de tratament medicamentos (antiseptice, antibiotice) ,Canale parţial cateterizabile care nu pot fi dezinfectate prin alte procedee terapeutice,Dinţi cu valoare protetică,Pacienţi apţi monitorizare.

Electroliţii cei mai frecvent utilizaţi în ionoforeză:

o Soluţia iodoiodurată de potasiu (Lugol)o Clorura de zinco Hidroxidul de sodiuo Clorura de sodiuo Sulfatul de zinco Sulfatul de cupru

MULTUMESCPENTRU

ATENTIE!!!