reportajul social

Universitatea de Stat din MoldovaFacultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării

REPORTAJUL SOCIAL

Chișinău, 2013

Reportajul: - trebuie să creeze o relație empatică cu cititorul;

- este un text menit să-l facă pe cititor să vadă, să audă și chiar să simtă ceea ce jurnalistul a văzut, a auzit, a simțit;

- chiar dacă pornește de la un eveniment specific, individual, în majoritatea cazurilor trebuie să facă trimitere și la un aspect general al societății, dar în același timp să fie ilustrativ pentru o anumită categorie de public.

Reportajul: aspecte definitoriiReportajul este o specie a genului informativ, ce are drept

scop informarea asupra unor fapte de actualitate, din realitatea imediată, de interes pentru un public larg, în urma unor investigații desfășurate la fața locului, apelând adesea la modalități literare de expresie.

Reportajul este un mod de comunicare ce descrie operativ, dinamic și veridic spectacolul unui eveniment.

Reportajul: aspecte definitorii

Pentru că trebuie să producă emoții, reportajul îmbracă informaționalul în stări de spirit, încearcă să creeze impresia de autenticitate, iar participanții la acțiunea despre care se informează, sunt transformați într-un fel de personaje.

Luminița Roșca: Există atâtea modalități de a realiza un reportaj, câți jurnaliști există.

Dacă privim schema textului jurnalistic tipic, putem să observăm mutațiile pe care le suportă conținutul informațional în trecerea sa de la știre la reportaj:

CINE?

CE?

UNDE?

CÂND?

DE CE?

o Portret

o Narațiune

o Descriere

o Evocare

o Contextualizare

Reportajul social ne permite să zugrăvim realitatea ca proces de evoluție în dinamica dezvoltării sale. Informațiile cu caracter social care pot fi exploatate într-un reportaj social pot fi divizate în 4 categorii, ce vizează:

1. faptele diverse – care implică un număr mare de oameni;

2. conflictele sociale – proteste, mitinguri;3. evenimentele de lungă durată –

investigații, care cer din partea jurnalistului capacități analitice;

4. individul și grupurile sociale.

Un rol important îl joacă calitățile informației:Proximitatea temporală – plasarea

evenimentelor într-un context actual;Proximitatea spațială – plasarea evenimentului

într-un context apropiat publicului;Neobișnuitul faptelor – se pune un accent

deosebit pe impactul prevăzut în urma publicării anumitor informații;

Conflictul – în centrul se află problema reflectată și se mizează pe anumite tehnici de mediatizare;

Captarea interesului – prin intermediul detaliilor ce pot stârni curiozitate.

Valoarea credibilității informațiilor asigură gradul de veridicitate a materialului de presă. Valoarea

informațiilor dă sens unor funcții în cazul reportajului social, precum:

Reproducerea multiaspectuală;Expunerea faptelor;Utilizarea informației personalizate;Utilizarea detaliilor;Prezentarea informațiilor într-o formă

neobișnuită;Sensibilizarea publicului.

Principiile de bază ale unui reportaj social se referă la păstrarea unui echilibru între un obiectivism posibil și un subiectivism inevitabil.

Elementele distinctive ale reportajului social sub aspect structural sunt:

1. Cuprinderea amplă;2. Plasarea evenimentului într-un context larg;3. Fixarea antecedentelor;4. Expunerea cauzelor producerii evenimentului;5. Reflectarea desfășurării;6. Refigurarea consecințelor.

Caracteristici esențiale:

Caracterul documentar – este asigurat de detalii și date concrete;

Compoziția reportajului social:a) Expunerea faptelor în ordinea în care au

avut loc;b) Expunerea în ordine cronologică;c) Expunerea de la particular la general;d) Expunerea de la general la particular;e) Expunerea detaliilor în ordinea percepută

de către jurnalist;f) Structurarea pe blocuri.

Stilul și limbajul reportajului social sunt legate nemijlocit de caracterul emotiv al acestuia.

Limbajul nu trebuie să complice modalitatea de a înțelege faptele expuse și evenimentul reflectat. Autorul trebuie să povestească nu să raporteze.

Stilul trebuie să fie unul cât mai dinamic. În acest sens, jurnaliștii pot utiliza diverse mijloace stilistice, precum: epitetul, comparația, metafora…

Obiectivele de bază a actului de creație în procesul de realizare a unui reportaj sunt:

1. a descoperi;2. a expune;3. a soluționa;4. a calma;5. a transmite;6. a transporta.

Calitățile unui autor de reportaje:Cultura generală vastă;Cunoașterea problemei;Spirit de observație;Curiozitate;Capacitatea de a stabili relații între

oameni;Spirit critic;Aptitudini de a analiza și sintetiza;Rapiditate de gândire și luare a deciziilor;Capacitatea de a povesti.

Tipologia Reportajului:Reportajul de eveniment – este genul care

scoate în prim-plan evenimentul prin intermediul faptelor și a dinamicii dezvoltării acestora. În acest caz importanța faptelor este mult mai mare decât cea a detaliilor.

Reportaje ce reflectă fapte de actualitate;Reportaje centrate pe fapte diverse;Reportaje centrate pe fapte cu tentă de

conflict;Reportaje centrate pe fapte cu o desfășurare

lungă.

Tipologia Reportajului:Reportajul de atmosferă – este o relatare

despre un eveniment, în care prioritate se acordă nu faptelor ci atmosferei, detaliilor și fundalului pe care acestea s-au desfășurat.

Reportajul de meditație – este specia care, prin modalități filozofice de expunere a evenimentului, îl face pe cititor să cugete, să mediteze asupra celor întâmplate.

Tipologia Reportajului:

Reportajul tablou – este o descriere minuțioasă a conglomeratului de fapte care reprezintă însuși evenimentul.

Reportajul informativ - este specia care, prin intermediul datelor informative, expune evenimentul sau fenomenul. Specific pentru acest tip de reportaje este utilizarea din plin a datelor statistice.

Tipologia reportajului – actualitatea evenimentului:Reportajul cald;

Reportajul rece;

Reportajul magazin;

Reportajul atemporal;

Reportajul de urmărire;

Reportajul relocalizat.

Reportajele se mai deosebesc în funcție de:

domeniul de activitate – social, politic, economic, cultural, sportiv;

arealul geografic –internațional, național, regional, local;

zona de interes – turism, cultură, educație, știință, medicină.

Școala franceză de jurnalism distinge următoarele tipuri de reportaj:

Reportajul de actualitate;

Reportajul de profunzime;

Reportajul de interpretare (analitic);

Reportajul anchetă.

Forma de expunere a evenimentului și a faptelor:

forma textuală; forma fotografică; forma mixtă, textualo-fotografică.

Reportajul cu structură: monolit;pe blocuri.

În realizarea unui reportaj social, jurnalistul este obligat să-și organizeze activitatea ținând cont de următoarele etape:documentarea;observația directă;intervievarea surselor;verificarea surselor;scrierea;redactarea.

Tipologia surselor:Surse primare;Surse secundare;Surse oficiale;Surse neoficiale;Surse confidențiale;Surse anonime;

Sursele mai pot fi: directe; indirecte; interne; externe; fizice; umane.

Una dintre tehnicile care conferă specificitate reportajului este alternanța planurilor:

plan abstract – plan concret; vorbire indirectă – vorbire directă; narațiune – citat; narațiune – descriere; frază scurtă - frază lungă; paragraf scurt – paragraf lung; plan narativ/descriptiv – anegtotă.

Un număr mare de personaje, o aglomerare de portrete, detalii sau dialoguri duc la diminuarea semnificației reportajului.

Cea mai bună metodă de a vă asigura că reportajul este fluent de la cap la coadă este să vă puneți în locul cititorului și, în timp ce scrieți să reluați de la capăt și să-l recitiți ca și cum l-ați vedea pentru prima oară pentru a vedea dacă nu apar informații ambigue sau eronate, dacă propozițiile nu sunt prea lungi sau dacă ritmul este adecvat.

Vă mulțumesc pentru atenție