profesor: ritivoi maria

RECONSTITUIREA COSTUMULUIMEDIEVAL

COLEGIUL ECONOMIC “EMANUIL GOJDU” HUNEDOARA

Profesor: RITIVOI MARIA

Motto:

Purtăm peste veacuri amprente ale unor stiluri trecute,ne întoarcem de fiecare dată la ceea ce a fost, ne căutăm rădăcinile într-o continuă stare de explorare interioară sau cercetăm ceea ce înaintaşii ne-au lăsat moştenire. (Mihaela Mănărazan-istoric)

Argument

Reconstituirea costumului medieval este un hobby foarte apreciat de sute de oameni în ţările Europei occidentale şi acum începe să câştige teren şi în România. Oferă bucurie, relaxare, atât participanţilor cât şi privitorilor,iar atunci când reconstituirea este de calitate, poate deschide inima şi mintea publicului spre vremurile trecute.

Începutul perioadei medievale

Costumul feminin din ţinuturile care formează acum România păstra influenţe din perioada antică, în special influenţa dacică, romană şi mai apoi bizantină, dar apare şi influenţa popoarelor migratoare.

Forma hainelor era foarte simplă, predominând liniile drepte.

Această limitare a croielii era dictată de faptul că ţesăturile nu depăşeau lăţimea de 40-50 de cm, fiind ţesute la războaie de ţesut manuale, primitive.

Veşmintele nu aveau nasturi sau alte metode de încheiere, cel mult un şnur la baza gâtului şi în general se trăgeau peste cap la fel ca şi un tricou modern.La mijlocul secolului X, croiala hainelor a început să se modifice prin adăugarea unor bucăţi triunghiulare de material, în lateral, obţinându-se o croială care se potrivea mai bine siluetei feminine.

In secolul XI apar rochii care se încheie în faţă cu ajutorul unui şnur sau a unor nasturi de lemn îmbrăcaţi în material.

Pe vreme rea se purta o mantie asemănătoare pelerinelor de ploaie, care avea de obicei şi glugă.

Îmbrăcămintea nu avea buzunare şi drept urmare unul dintre accesoriile cele mai importante era o gentuţă sau o pungă legată la brâu.

Evul Mediu propriu - zisAu apărut materiale noi, moda a început să se schimbe.

Costumul a început să evidenţieze din ce în ce mai mult forma siluetei feminine până la nivelul şoldurilor. Apar rochiile încheiate în faţă până în talie cu o mulţime de nasturi care se mai folosesc de asemenea pentru a încheia manşetele mânecilor.

Rochiile devin foarte lungi şi apare moda de a purta poala rochiei prinsă la brâu pentru a permite o mai mare libertate de mişcare şi în acelaşi timp lăsând să se vadă poalele cămăşii lungi purtate pe dedesubt.

Încep să fie la modă pălăriile conice extravagante.

Hainele încep să fie decorate cu borduri din blănuri scumpe, la mare căutare fiind blana de hermină care ajunge să fie un simbol al bogăţiei.

Evul mediu târziu şi perioada Renaşterii

În această perioadă se foloseşte un mare volum de material, rochiile devenind din ce în ce mai ample şi mai lungi, apare trena care putea ajunge şi până la câţiva metri. Mânecile sunt şi ele foarte lungi şi largi, ajungând până la pământ, iar manşetele sunt bogat împodobite cu broderie şi decupaje. Aceste tendinţe apar la început în Burgundia şi apoi se răspândesc rapid în toată Europa, mai ales prin intermediul modei franceze şi italiene.

Modelul caracteristic al rochiei din perioada evului mediu târziu se numeşte „Houpelande” şi se distinge prin mânecile specifice, în formă de clopot, foarte largi la încheietură, partea de jos foarte amplă, decolteu în „V” cu guler răsfrânt şi croială subliniind bustul până la talie, unde era prinsă cu o centură, în general din material textil şi fără o cataramă aparentă.

La începutul perioadei renascentiste, se observă o schimbare a costumului feminin. Se păstrează rochiile cu poale largi şi cu trenă, care devine şi mai lungă dar mânecile se strâmtează, fiind acum strânse în jurul încheieturii cu o manşetă. Apar de asemenea mâneci bufante, fie strânse doar la încheietură, fie strânse în mai multe locuri de-a lungul braţului.

Decolteul rochiilor se modifică devenind mult mai adânc, până aproape de talie, lăsând să se vadă cămaşa purtată pe dedesubt.

Contrastul între materiale şi culorile folosite sunt amplificate de un guler triunghiular din material diferit şi de altă culoare decât cea a rochiei, care mărgineşte decolteul.

Apar evantaiul şi primele poşete derivate din gentuţele şi pungile purtate anterior la centură. Tot pentru prima dată apare dantela, împletită la început din fire mai groase, imitând broderiile.

Din secolul XVI se observă două tendinţe opuse în moda feminină: haine mai austere fără prea multe decoraţiuni, care se purtau in activităţile de zi cu zi, dar şi haine foarte extravagante, cu gulere plisate imense, împodobite cu broderii în fir de aur şi argint şi bătute în nestemate, care se purtau la ocazii deosebite.

ConcluziiPentru a

recrea o mică “felie” de trecut, în cazul

acesta, costumul medieval, este necesar un volum de muncă cu atât mai mare cu cât se urmăreşte o acurateţe la nivel de detalii. Cu siguranţă nu se poate face o reconstituire 100% corectă,dar cel puţin putem încerca.