prezentare trasat romantism

1. Cultul sentimentului

Spre deosebire de curentele și ideologiile anterioare care accentuau rolul rațiunii, romantismul acordă prioritate exprimării

sensibilității, a sentimentului.

“Poetul răspunde de sufletul oamenilor.” (Victor Hugo)

Ingres, , Le Songe d'Le Songe d'Ossian, , 1812

2. Scriitorii romantici,

nesatisfăcuţi de realitatea obiectivă,

încearcă să o depăşească,

să evadeze din ea

În permanentă căutare a unui ideal, scriitorul romantic evadează din prezent în trecut sau viitor, din spaţiul său cunoscut, spre un spaţiu fără contururi clare. Interesul pentru straturile adânci ale vieţii sufleteşti aduce şi inclinaţia spre meditaţia filozofică, precum şi cultivarea visului.

3. Aspirația spre absolut

este o atitudine specifică romanticului,

un idealist căutând iubirea perfectă, cunoaşterea totală, libertatea deplină.

4. Interesul pentru frumuseţea şi pitorescul naturii, pentru culoarea

locală

Romanticii consideră omul un microcosmos (univers mic), în care se oglindeşte şi se rezumă macrocosmosul (universul mare), într-o perfectă comuniune cu natura.

5. Interesul pentru creaţia populară şi

pentru tradiţiile naţionale

Romantismului i se datorează

redescoperirea bogăţiei fondului şi formei

operelor folclorice.

Tezeu şi Minotaurul

Delacroix : Dante si Virgiliu in Infern

6. Personajul romantic provine din toate mediile sociale, este un erou excepţional

care acţionează în împrejurări excepţionale

Autorul romantic realizeazăpersonaje din trăsături psihice antitetice, din alb şi negru, cu sentimente contrastante.

“Ca şi ceilalţi oameni, personajele trebuie să fie complexe şi nuanţate, alcătuite, în adâncul lor din bine şi rău.” (V. Hugo)

Ingres :Apoteoza lui Homer

7. Arta romantică,

în opoziţie cu arta clasică

preocupată de unitate,

este caracterizată de

amestecul genurilor şi

speciilor literare

Tabloul amplu al vieţii necesită amestecul genurilor, căci adevărata poezie se află în armonia contrariilor.

8. Lărgirea vocabularului şi antiteza

Lărgirea vocabularului prin pătrunderea arhaismelor, a regionalismelor şi a cuvintelor populare.

Antiteza este prezentă în definirea unor situaţii, idei, atitudini, sau în caracterizarea personajelor.

9. Ironia şi critica realului

Romanticii recurg la ironie pentru a spulbera iluziile, pentru a arăta inconsistenţa lor, căci, de îndată ce se izbesc de realitate, se destramă. Critica realului este rezultatul antitezei ideal-real şi conduce la două mari atitudini:– revolta: eroul promovează valori, îndeamnă la

revolta care să schimbe lumea– melancolia: este atitudinea pasivă, pesimistă a

celui care şi-a pierdut speranţa, încrederea în forţa de regenerare a lumii. Rezultatul este izolarea, inadaptarea, evadarea în vis, natura, imaginaţia-artă.

Teme: timpul, condiţia omului de geniul, iubirea, natura, istoria, aspiraţia spre absolut

Motive: - noaptea, apa, copacul ocrotitor, luna, (alte elemente naturale care capătă redundanţă în opera unui scriitor) - visul, reveria, somnul, singurătatea, melancolia, amintirea, uitarea, iubita moartă, femeia înger / demon - fugit irreparabile tempus (trecerea ireversibilă a timpului) - vanitas vanitatum ( deşertăciunea deşertăciunilor, totul este deşertăciune) - fortuna labilis (soarta schimbătoare)

ROMANTISMUL ROMÂNESC

Mihai Eminescu