moromeţii

Moromeţii de Marin Preda

Bulai Georgiana – AlexandraDrăgan ElenaGrasu Oana – MirelaTudose Lorena – Gabriela

A fost un academician, nuvelist,

romancier, scriitor, director de editură român, politician comunist deputat în Marea Adunare Națională, membru al Partidului Comunist Român;

Proza sa se încadrează în realismul postbelic;

Marin Preda n. 5 august 1922 d. 16 mai 1980

romanul este unitar, deoarece reconstituie

imaginea satului românesc într-o perioadă de criză;

se impune o nouă tipologie a personajelor; romanul dezvoltă, prin tema familiei, o

viziune nouă despre lume, despre realităţile contemporane;

Roman postbelic

naratorul obiectiv, care povesteşte

întâmplările la persoana a III-a; limitarea omniscienţei; focalizarea este internă;

Perspectiva narativă

pentru Marin Preda, literatura şi mai ales,

romanul reprezintă reflectarea unor sentimente ale scriitorului în anumite ale unei existenţei sale;

se conturează în roman prin tematica abordată, prin conflict prin particularităţile de compoziţie, prin evenimentele prezentate şi, mai ales, prin perspectiva personajului Ilie Moromete asupra vieţii şi a întâmplărilor;

Viziunea despre lume

romanul prezintă destrămarea – simbolică

pentru gospodăria ţărănească tradiţională - a unei familii de ţărani;

tema familiei este în centrul romanului; romanul unei familii este şi „ un roman al

deruralizării satului”(Nicolae Manolescu - Arca lui Noe);

altă temă este criza comunicării; tema timpului viclean, nerăbdător;

Temele romanului

compoziţia primului volum utilizează tehnica

decupajului si accelerarea gradată a curgerii timpului naraţiunii;

volumul este structurat în trei părţi; prima parte conţine scene care ilustrează viaţa rurală; partea a doua se derulează pe parcursul a două

săptămâni; partea a treia, de la seceriş până la sfârşitul verii, se

încheie cu fuga feciorilor; fiecare parte începe cu o prezentare de ansamblu

masa, prispa şi secerişul;

Elemente de structură şi compoziţie

acțiunea romanului se desfășoară la răscrucea

dintre doua epoci istorice: înainte și după al Doilea Război Mondial;

Dimensiunea real-imaginară: concret: satul Siliștea-Gumești din Câmpia

Dunării; simbolic: stănoaga podiștei, casa, ograda,

Poiana lui Iocan, câmpia;

Relații temporale și spațiale

“În câmpia Dunării, cu câțiva ani înaintea celui

de-al Doilea Război Mondial, se pare că timpul avea cu oamenii nesfârșită răbdare; viața se scurgea aici fără conflicte mari.”

Incipitul

“Trei ani mai târziu, izbucnea cel de-al Doilea

Război Mondial. Timpul nu mai avea răbdare.”

Finalul

dezacordul dintre tată şi cei trei fii mari; între Moromete şi soţia lui pentru pogonul

Catrinei; între Moromete şi sora lui, Guica; alt conflict, secundar în primul volum, este

acela dintre Moromete şi fiul mai mic, Niculae; iar în cele din urmă avem conflictul dintre

individ şi timp sau istorie;

Conflicte

surprinde un moment din existența familiei

tradiționale, condusă de un tată autoritar; așezarea în jurul mesei sugerează evoluția

ulterioară a conflictului, iminenta destrămare a familiei;

Scena cinei

Ilie Moromete taie salcâmul pentru a achita o parte

din datoriile familiei, fără a vinde pământ sau oi; duminică în zori, în timp ce în cimitir femeile îşi

plâng morţii, prefigurează destrămarea familiei, prăbuşirea satului tradiţional, risipirea iluziilor lui Moromete;

ciorile ca semne rău prevestitoare, iar mama cade la gânduri întunecate;

odată distrus arborele sacru, axis mundi, haosul se instalează treptat;

Scena tăierii salcâmului

se încadrează printre ritualurile specifice

satului românesc; un moment de bucurie deplină, de legătură

sfântă cu pământul , cu ritualurile naturii; „oamenii se trezesc cu noaptea-n cap,

pregătesc de-ale mâncării, membrii familiei seceră, iar Moromete leagă snopii”;

este o scenă tipică şi generală, nefiind a unui singur om;

Scena secerişului

Ilie Moromete reprezintă un tip de ţăran aparte în

literatura română: un spirit reflexiv, contemplativ, inteligent, ironic;

autocaracterizarea este realizată în finalul volumului al doilea, în discuţia cu doctorul;

personajul este portretizat în mişcare, prin acumularea detaliilor;

caracterizarea indirectă ce se desprinde din gesturile, faptele, vorbele, gândurile personajului, acţiunile la care participă, dar şi la relaţiile cu celelalte personaje, evidenţiază trăsăturile lui;

Construcţia personajului principal

relaţiile dintre cei doi soţi se prefigurează tot

la începutul romanului; are la bază pe de o parte refuzul sau

amânarea lui Ilie Moromete de a pune în practică această promisiune, pe de altă parte părerile opuse referitoare la şcolarizarea lui Niculae;

discuţiile lor pe această tema amintesc de cele ale Smarandei Creangă cu Ştefan a Petrei;

Relaţia dintre două personaje

Moromeţii este un roman al deruralizării

satului. Criza ordinii sociale se reflectă în criza valorilor morale, în criza unei familii, în criza comunicării. Este un roman realist, pentru că dezvoltă problema relaţiei omului cu istoria şi un roman modern în compoziţie, în realizarea personajului principal şi în stil.