lucrare de curs mspt
Post on 05-Dec-2015
234 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA DUNĂREA DE JOS DIN GALAŢI
FACULTATEA TRANSFRONTALIERĂ DE ŞTIINŢE UMANISTE,
ECONOMICE ŞI INGINEREŞTI
Specializarea Loisir / Fitness
LUCRAREA DE CURS
La obiectul Metodologia „Sportului Pentru Toţi”
„Importanţa şi sarcinile sportului pentru toți în
instituțiile preșcolare”
A efectuat:
Diacenco Ecaterina,
masterandă, an. I, gr. 1.
A verificat:
Triboi Vasile,
dr. în ped., prof.univ.
Galaţi, 2015
2
Cuprins
Introducere ………………………………………………………………...3
1. Importanţa sportului pentru toţi în instituţiile preşcolare ......................4
2. Sarcinile sportului pentru toţi în instituţiile preşcolare ………………...6
3. Concluzii …………………………………………………………………..10
3
Introducere.
Toate perioadele de vârstă sunt interesante în felul lor. Părinții nu au timp să
se obișnuiască cu rolul său nou iar ca copilul lor începe sa facă deja primii pași. Un
pic mai mult și el devine curios, activ, agitat.
În primii trei ani de viață, dezvoltarea fizică precum şi progresul copilului
sunt evidente şi bine marcate, se observă o creştere rapidă şi schimbare în
dezvoltarea fizică a copilului.
Vîrsta preşcolară se caracterizează printr-o scădere a ratei de creştere, dar nu
mai puţin în dezvoltare. Unii experți consideră că, atît dezvoltarea mentală şi cît şi
fizică la acest moment este crucială pentru viața viitoare. Bazele sănătăţii,
atitudinea faţă de cultura corpului și sănătate, deprinderile alimentare - toate
acestea preșcolarul le preia din familie. Dezvoltarea deprinderilor sănătoase şi
corecte până când copilul – este preşcolar mic, este mai uşor, decât în adolescenţă
sau la maturitate.
Mulţi indicatori cantitativi ai organismului devin similare cu cei ai adulţilor,
dar părinţii şi profesorii trebuie să înţeleagă că copiii preşcolari - sunt încă copii. Şi
ei au particularităţi anatomice specifice și aptitudini funcţionale limitate. De aceea,
"maturizarea" organismului nu este un motiv pentru a da copilului sarcini
intensive.
În această perioadă, părinții preşcolarului trebuie să acorde atenţie educaţiei
fizice a copiilor preşcolari, şi să dedice timp pentru încărcăturii sportive moderate.
Este dovedit faptul că, activitatea motrică stimulează dezvoltarea mentală și
emoțională.
Se poate de practicat gimnastica medicală, înotul, campingul pentru week-
end împreună cu părinţii. Pentru copii se deschid ușile cluburilor sportive şi diferite
genuri de sport: patinaj artistic, gimnastica, tenis, atletism sunt disponibile pentru
ei.
Insuflarea igienei personale, deprinderii modului sănătos de viață, să învețe
să se bucure de activitatea motrice și educația fizică, și sport. Anume în aceasta şi
4
constă educația fizică a copiilor preșcolari. Aceasta-i cheia succesului și a marilor
realizări în viitor.
1. Importanţă sportului pentru toţi în instituţiile preşcolare.
Educaţia fizică a copiilor, înainte de intrarea lor în şcoala de cultură generală,
se înfăptuieşte, după cum se ştie, în familie şi în instituţii preşcolare speciale.
Crearea unei reţele largi de instituţii preşcolare, care constituie veriga de început a
unui sistem de educaţie statal, unitar, reprezintă una din marile realizări ale
societăţii sovietice. împreună cu familia, aceste instituţii asigură condiţii favorabile
pentru dezvoltarea multilaterală armonioasă a omului într-una din cele mai
importante perioade de formare a acestuia.
Unul din principalele capitole ale activităţii instituţiilor preşcolare îl
reprezintă munca de educaţie fizică, care se desfăşoară după programe speciale, de
către educatori încadraţi în posturile respective, cu participarea medicului şi a altor
specialişti.
Cercetarea particularităţilor dezvoltării fizice şi educaţiei fizice ale copiilor
de vîrstă preşcolară face obiectul activităţii unui mare număr de instituţii ştiinţifice
specializate sau a unor secţii ale acestora. Cu ajutorul unor forme variate —
consultaţii în cadrul cabinetelor metodice, în creşe, grădiniţe de copii, policlinici,
prelegeri în cadrul universităţilor populare de cultură, literatură de popularizare a
ştiinţei, radio, televiziune, cinematograf etc. — se desfăşoară în rîndurile părinţilor
răspîndirea de cunoştinţe care ajută la organizarea raţională a educaţiei fizice a
preşcolarului în familie.
Vîrsta preşcolară — perioada celor mai înalte ritmuri de dezvoltare fizică.
În viaţa unui om, perioada preşcolară cuprinde o serie de etape ale
dezvoltării ontogenetice, în timpul cărora formele şi funcțiile organlsmului suferă
modificări deosebit de importante. Originalitatea acestei perioade constă, în
special, în faptul că organismul dispune la început de o rezistenţă relativ scăzută
faţă de influenţele nefavorabile ale mediului ambiant (de unde pericolul acut de
5
îmbolnăvire) şi în acelaşi timp îşi măreşte rapid posibilităţile de adaptare şi
funcţionale.
Dezvoltarea fizică a copilului în primii ani de viaţă are loc, după cum se ştie, în
ritmuri dintre cele mai mari, mai ales în ceea ce priveşte unii parametri.
Se înţelege că în perioada unei dezvoltări fizice naturale atît de impetuoase
este extrem de important să se exercite o anumită înrîurire asupra ei, pentru a i se
imprima o orientare optimă. Intreaga desfăşurare ulterioară a perfecţionării fizice
depinde într-o mare măsură, de caracterul raţional al educaţiei fizice din această
perioadă.
Activitatea motrică reprezintă pentru copilul mic unul dintre principalele
izvoare ale cunoaşterii lumii înconjurătoare. Cu cît numărul de mişcări şi acţiuni
variate pe care şi le însuşeşte copilul este mai mare, cu atît contactele lui cu
realitatea sunt mai largi, deci şi mai favorabile condiţiile pentru dezvoltarea lui
psihică.
Toate acestea demonstrează că educaţia fizică trebuie să ocupe un loc central
în sistemul educaţiei copiilor de vîrstă preşcolară.
6
2. Sarcinile sportului pentru toţi în instituţiile preşcolare.
Sarcinile generale ale educaţiei fizice în perioada preşcolară sînt:
1. Călirea, mărirea rezistenţei organismului copilului faţă de influenţa
condiţiilor mediului ambient;
2. Sporirea posibilităţilor funcţionale ale organelor vegetative;
3. Intărirea aparatului locomotor, formarea unei ţinute corecte.
Călirea, mărirea rezistenţei organismului copilului faţă de influenţa
condiţiilor mediului ambient. Importanţa deosebită a călirii organismului în primii
ani ai vieţii este condiţionată, pe lîngă toate celelalte, de marile pierderi de căldură
(mărimea suprafeţei pielii, care revine la 1 kg de greutate, este la un nou-născut de
trei ori şi ceva mai mare decît la un adult, iar pereţii vaselor sanguine sînt mai
subţiri, din care cauză termoreglarea este defitiutară). După cum demonstrează
experienţa multivariată a educaţiei fizice în creşe, grădiniţe de copii şi în familie, în
pofida forţelor de apărare iniţial slabe ale organismului copilului, cu ajutorul
utilizării sistematice a unor mijloace adecvate (în special înrîurirea minuţios dozată
a factorilor naturali asupra întăririi sănătăţii) se poate asigura călirea lui. In felul
acesta se măreşte rezistenţa nu numai faţă de îmbolnăvirile cauzate de răceală, ci şi
faţă de cele infecţioase. Călirea se repercutează favorabil şi asupra funcţiilor
sistemului nervos central, stării generale a copilului, tonusului lui emoţional.
Sporirea posibilităţilor funcţionale ale organelor vegetative. Observaţiile
făcute asupra copiilor a căror activitate motrică, datorită unor cauze oarecare
(îmbolnăviri etc.), a fost limitată arată că mobilitatea redusă provoacă o întîrziere
considerabilă în dezvoltarea sistemului cardiovascular, respirator şi a altor sisteme
ale organismului.
Activitatea motrică regulată stimulează foarte activ metabolismul,
îmbunătăţeşte procesele metabolice şi prin aceasta contribuie la perfecţionarea de
structură şi funcţională a organismului.
7
Exerciţiile respiratorii speciale le ajută copiilor şă-şi formeze o respiraţie
ritmică, profundă, să-şi corecteze obiceiul care le este propriu de a-şi ţine respiraţia
în timpul executării mişcărilor noi.
În procesul de educaţie fizică a preşcolarilor, paralel cu îmbunătăţirea
funcţiei aparatului respirator, se perfecţionează circulaţia sanguină. Practicarea
sistematică a exerciţiilor fizice în această perioadă de vîrstă accelerează
considerabil creşterea posibilităţilor funcţionale ale sistemului cardiovascular. Se
îmbunătăţesc capacitatea de contracţie a inimii şi hemodinamica, se reglează
funcţia cardiacă, iar ca urmare se măreşte productivitatea generală a sistemului
cardiovascular, care, la rîndul său, condiţionează creşterea capacităţii de lucru.
Exerciţiile fizice, împreună cu factorii naturali şi mijloacele igienice, se
utilizează şi pentru influenţarea şi optimizarea altor funcţii ale organismului în
creştere. Astfel, pentru reglarea funcţiei digestive, care constituie o sursă de
tulburări destul de dese în perioada adaptării, se utilizează mişcări activ-pasive şi
masajul. Pentru perfecţionarea mecanismelor de termoreglare, pe lîngă exerciţiile
fizice, se utilizează influenţele dozate ale factorilor naturali de călire.
Dintre aspectele cele mai importante ale educaţiei fizice a preşcolarilor fac
parte problemele instruirii fizice iniţiale, care trebuie să asigure formarea
principalelor priceperi şi deprinderi motrice de importanţă vitală.
În etapa de încheiere a perioadei preşcolare se acordă o mare atenţie
perfecţionării coordonării mişcărilor, îndeosebi ale mîinilor. Copilul de 7 ani
trebuie să stăpînească relativ perfect principalele deprinderi ale unor forme de
mişcări atît de importante pentru viaţă ca mersul, alergarea, săriturile de pe loc, cu
elan, aruncarea la distanţă, aruncarea la ţintă, prinderea obiectelor, înotul, mersul şi
coborîrea pantelor pe schiuri, patinajul, mersul pe bicicletă, precum şi să se
folosească de deprinderile căpătate în situaţii de joc şi în alte situaţii în schimbare.
Paralel cu învăţarea acţiunilor motrice, este necesar si li se comunice preşcolarilor
date şi informaţii elementare cu privire la cultura fizică şi să li se imprime
deprinderi igienice. Pe măsura însuşirii deprinderilor motrice, odată cu
perfecţionarea lor, în perioada preşcolară se rezolvă sarcinile de înrîurire într-un
8
anumit sens a dezvoltării anumitor calităţi fizice. Pe primul loc, în această
perioadă, se află educarea îndemînării şi a aptitudinilor legate de ea: precizia,
ritmicitatea şi coordonarea diferitelor mişcări, orientarea în spaţiu, simţul
echilibrului, priceperea de a-şi dirija propriile mişcări în condiţii schimbătoare.
Atunci cînd practicarea exerciţiilor fizice de către preşcolari este organizată în mod
calificat, ei pot obţine indicatorî destul de însemnaţi la dezvoltarea calităţilor
respective.
Intărirea aparatului locomotor, formarea unei ţinute corecte. Însemnătatea
de prim ordin a acestei sarcini în educaţia fizică a copiilor de vîrstă mică este
condiţionată de faptul că procesele de osificare a scheletului în această perioadă
abia se desfăşoară, sistemul muscular este relativ slab, aparatul locomotor - se
supune uşor deformaţiilor. După cum se ştie, scheletul copilului mic este alcătuit în
cea mai mare parte din ţesut cartilaginos, iar ţesutul osos care se formează este
puţin consistent la început, foarte poros şi cu un conţinut ridicat de apă; aşadar,
aparatul locomotor este deocamdată fragil, deci foarte expus vătămărilor. Aceste
particularităţi, la care se adaugă elasticitatea exagerată a ligamentelor şi tonusul
muscular redus, sporesc procentul de probabilitate în ceea ce priveşte instalarea
deficienţelor de ţinută.
Regimul motric activ al copiilor contribuie în multe privinţe la dezvoltarea
sistemului osteo-muscular. În procesul de educaţie fizică a preşcolarilor este
necesar să se preîntîmpine deformaţiile posibile ale coloanei vertebrale şi ale altor
verigi ale aparatului locomotor, asigurîndu-se formarea unei ţinute corecte.
Rezolvînd această sarcină, trebuie să ţinem seama, în special, că la vîrsta primei şi
celei de-a doua copilării nu există încă modificări durabile ale coloanei vertebrale
(pînă la 6—7 ani, toate curburile coloanei vertebrale, caracteristice pentru poziţia
stînd, se menţin numai în acele de activitate; cînd corpul trece însă la poziţia
orizontală, specifică somnului, curburile se estompează). Această premisă
favorabilă trebuie utilizată pentru profilaxia şi corectarea deficienţelor ţinutei prin
stabilirea poziţiilor corespunzătoare, precum şi cu ajutorul exerciţiilor care
urmăresc întărirea aparatului locomotor. Este necesar să se creeze copilului, chiar
9
de la primele lecţii, reprezentarea despre ţinuta corectă în timpul mersului, în
poziţia şezînd etc., să fie învăţat să menţină o poziţie raţională în timpul tuturor
formelor de activitate.
Particularităţile individuale şi generale ale dezvoltării fizice a preşcolarilor
obligă la o atenţie permanentă pentru asigurarea întăririi armonioase a
musculaturii. Este necesar, în acest scop, să se acţioneze paralel asupra grupelor
simetrice de muşchi ai corpului, „trăgînd" de muşchii care rămîn în urmă în ceea ce
priveşte dezvoltarea, de obicei aceia care sînt mai puţin solicitaţi în viaţa de toate
zilele. In perioada de trecere de la mişcările de tîrîre la poziţia stînd, este deosebit
de important să se întărească principalele grupe musculare care asigură poziţia
verticală, muşchii labei şi gambei, pentru a preveni apariţia platfusului.
Tot atît de necesar este să se ţină seama de legătura foarte strînsă dintre
dezvoltarea capacităților de cunoaştere ale preşcolarilor şi acumularea experienţei
motrice, precum şi utilizarea acestei legături pentru educarea perceperii conştiente,
a memoriei, atenţiei şi a altor calităţi psihice.
In procesul de educaţie fizică a preşcolarilor se rezolvă şi unele sarcini ale
educaţiei de muncă. In acest context se prevede formarea deprinderilor de
autoservire, sarcini de întreţinere a încăperii, educarea unei atitudini pozitive faţă
de muncă, a respectului faţă de munca adulţilor. Copiii pot îndeplini sarcini de
pregătire şi punere în ordine a inventarului sportiv, a obiectelor care se utilizează în
jocurile de mişcare etc. Cu ajutorul, jocurilor tematice, copiii se familiarizează cu
caracteristicile profesiilor şi acţiunilor de muncă ale adulţilor.
Practicarea culturii fizice contribuie la educarea simţului şi gustului estetic al
preşcolarilor, la formarea priceperii de a vedea şi aprecia frumuseţea în
conformaţia corpului, în mişcări, fapte, îmbrăcăminte, în mediul înconjurător.
Prin urmare, în cadrul educaţiei fizice se asigură. încă din primele etape de
vîrstă, îmbinarea organică a tuturor formelor de educaţie.
10
Concluzii.
Vârstă preșcolară cuprinde perioada de viață de la naștere şi pînă la 7 ani.
Această perioadă se caracterizează printr-o creștere și dezvoltare mai intensă a
celor mai importante sisteme ale organismului şi a funcţiilor lor. În această
perioadă se formează bazele pentru dezvoltarea multilaterală a abilităților fizice și
spirituale, aceasta este cea mai favorabilă perioadă pentru întărirea organismului,
stăpânirea abilităţile motorii vitale de bază, deprinderilor igienice etc. Baza
dezvoltării multilaterale a copilului - educaţie fizică.
Valoarea socială și pedagogică a educației fizice la vârsta preșcolară constă în:
1. Crearea temeliei pentru dezvoltarea fizică armonioasă, fortificarea
sănătăţii, educație şi educației fizice, construirea premiselor pentru
stăpânirea cu succes a deprinderilor muncii, militare și alte activităţi
motrice speciale;
2. Menținerea și îmbunătățirea performanțelor fizice și mentale actuale, și în
viitor - eficienței oricărei activități utile social;
3. Succesiv creşte cultura morală, intelectuală, estetică și de lucru al tinerei
generații;
4. Formarea sistemelor motivaționale privind perfecțiunea fizică și
spirituală a copilului.
În grădinițe ar trebui să fie un sistem de aplicare a exercițiului fizic în
vederea dezvoltării multilaterale active a organismului copilului. Acesta ar trebui
să constituie o aplicare organizată a exercițiului fizic, jocuri dinamice, gimnastica
matinală, precum și utilizarea pe scară largă a exercițiilor fizice de fitness și jocuri
într-o activitate motrice independentă a copiilor. Pentru dezvoltarea fizică corectă a
copiilor este necesară pentru a crea un mediu igienic adecvat, punerea în aplicare
obligatorie a modului de viaţă a copiilor bazat pe rezultate științifice, inclusiv o
nutriţie bună, dezvoltarea mișcărilor și activităților pentru întărirea organismului.
Acest lucru necesită o monitorizare constantă din partea personalului medical,
organizarea muncii profilactice și lucrului curativ.
top related