electromagnetism

Electromagnetism

Elev: Sandu Filip

Prof. Coord: Roşioarã Nela

Clasa: a 11-a D

Cuprins

• Campul Si Undele Electromagnetice • Undele Radio• Microundele• Undele Hertziene• Radiatia Vizibila• Radiatia UV

• Radiatia Infrarosie

• Radiatia X• Wilhelm Conrad

Röntgen• James Clerk

Maxwell• Bibliografie

UndeleElectromagnetice

Campul

Electromagnetic

Campul electromagnetic:este ansamblul campurilor electrice si magnetice,

care oscileaza si se genereaza reciproc.

Unde electromagnetice:este un camp electromagnetic care se propaga.

Un polarizator este un dispozitiv care transformă un fascicul nepolarizat sau

de polarizare mixta a undelor electromagnetice (lumina) într-un

fascicul cu o stare de polarizare unica (de obicei, o singura polarizare liniară).

Undele Radio

Microundele Undele Hertziene

Radiatia Infrarosie

Radiatia UV Radiatia X

Radiatia Vizibila

Wilhelm Conrad Röntgen James Clerk Maxwell

Undele radio sunt forme de radiaţii electromagnetice care diferă doar în perioada de oscilaţie a câmpului

electromagnetic.

Undele Radio

Domeniul de frecventa a acestor undeeste cuprins intre zeci de hertzi pana la un gigahertz (1GHz= 109Hz),adica au lungimea de unda cuprinsa intre cativa km pana la 30 cm.

Se utilizeaza in special in transmisiile radio si TV.

Undele radio sunt forme de radiaţii electromagnetice

care diferă doar în perioada de oscilaţie a câmpului electromagnetic.

Dupa lungimea de unda se impart in unde lungi (2 km- 600 m), unde medii (600- 100 m), unde scurte

(100- 1 cm).

Pentru transmisii radio şi TV se definesc benzile:

• Unde lungi: 153 kHz - 279 kHz• Unde medii: 531 kHz - 1.620 kHz• Unde scurte: 2.310 kHz - 25.820 kHz• Unde ultrascurte: 88 MHz - 108 MHz

• Banda I (canalele 2-6): 54 MHz - 88 MHz• Banda III (canalele 7-13): 174 MHz - 216

MHz• Benzile IV şi V (canalele 14-69): 470 MHz

- 806 MHz

Radio TV

Telefoanele mobile emit semnale prin intermediul undelor

radio, care sunt cuprinse de o radio-frecvenţă (RF),

o formă de radiaţie electromagnetica.

Sunt generate ca si undele radio de instalatii electronice. Lungimea de unda este cuprinsa intre 30 cm si 1

mm. In mod corespunzator frecventa variaza intre 109- 3 . 1011 Hz.

Microundele

Microundele strălucesc printr-un tub plin cu sute de mingi de alumină-umplute cu polistiren. Modelul de schimbare picăţea indică tipul de comportament al

valului in interior - de localizare sau de difuzie.

Microundele fac moleculele sa se mistedin ce in ce mai rapid.

Se folosesc in sistemele de

telecomunicatii, in radar si in cercetarea stiintifica la

studiul proprietatilor

atomilor, moleculelor si

gazelor ionizate. Se subimpart in

unde decimetrice, centrimetrice si

milimetrice.

Se mai folosesc si in domeniu casnic.

Undele hertziene sunt emise de oscilatiile electronilor din antenele emitatoare folosite

in sistemele de radiocomunicatii si microunde (televiziune, radar, cuptoare).

Undele Hertziene

RADAR (radio detection and ranging, adică detectarea prin radio şi determinarea distanţei) reprezintă o instalaţie de radiolocaţie care radiază microunde electromagnetice şi foloseşte reflexia acestora pe diferite obiecte pentru a determina existenţa şi distanţa lor faţă de antenă. Se

compune, de obicei, dintr-un emiţător, un receptor şi un sistem de antene (care, de obicei, se poate roti în plan orizontal şi/sau vertical) cu directivitate pronunţată. Receptorul cuprinde şi un

indicator al existenţei şi poziţiei obiectului (de obicei un tub catodic cu persistenţă mărită a imaginii).

Radar

Este radiatia cu lungimea de unda cuprinsa intre aproximativ 7,6

. 10-7 m si 4 . 1014 m.

Radiatia Vizibila

Lungimea de unda a acestei radiatii este cuprinsa in domeniul 3,8 . 10-7 m si 6 . 10-10 m.

Radiatia UV

Radiaţia UV este radiaţia electromagnetică emisă de Soare având lungimi de undă din întregul spectru al

undelor electromagnetice.

Trecând prin atmosfera Pământului, o parte a radiaţiei solare este absorbită, încălzind

aerul, o altă parte este împrăştiată de moleculele aerului, vaporii de apă, pulberile

din atmosferă (constituind radiaţia solară difuză), dar cea mai mare parte ajunge pe suprafaţa Pamântului (constituind radiaţia

solară directă).

Spectrul şi intensitatea radiaţiei solare difuze depind de natura particulelor întâlnite. Când

atmosfera este curată sunt împrăştiate îndeosebi radiaţiile cu lungimi de undă mici,

ceea ce explică albastrul cerului.

Intensitatea radiaţiei solare directe depinde de starea atmosferei şi de poziţia pe glob, având variaţii

zilnice şi anuale în funcţie de mişcarea globului terestru, aceasta fiind cauza modificărilor de

temperatură de la zi la noapte şi de la un anotimp la altul.

Un panou solar transformă energia luminoasă din razele solare direct în energie electrică

(panou solar fotovoltaic) sau energie termică (panou solar termic).

Cuprinde domeniul de lungimi de unda situata intre 10-3 si 7,8. 10-7 m (3 . 1011- 4 . 1014 Hz).

Radiatia Infrarosie

Imaginile in infrarosu sunt folosite pe scara larga in scopuri militare si

civile.

Aplicaţiile militare includ achiziţia ţintă, supraveghere, viziune de noapte,

localizare şi urmărire.

Scopurile non-militare includ analiza de eficienţă termică, temperatura de teledetecţie, comunicatii wireless pe termen scurt, spectroscopie şi prognozare meteo.

Oamenii, in general la temperatura normală a corpului radiaza la lungimi de undă de cca. 12μm.

In astronomie un senzor infraroşu e folosit la telescoape capabile să penetreze regiuni prăfuite de spaţiu, cum ar fi nori moleculari; detecta obiecte, cum ar fi planete, şi pentru a vizualiza obiecte foarte "sterse" din primele zile ale universului.

Wilhelm Conrad Röntgen (n. 27 martie 1845, Lennep, azi parte componentă a

oraşului Remscheid, Renania de Nord-Westfalia — d.

10 februarie 1923, München) a fost un fizician german. Ca profesor al universităţii Würzburg, studiind

descărcările electrice în tuburi vidate, a descoperit în anul 1895, emisia unor

radiaţii penetrante, pe care le-a numit radiaţii X, care după moartea sa şi în

ciuda testamentului său au fost denumite raze Röntgen. În anul 1901 a fost distins

cu Premiul Nobel pentru Fizică.

Wilhelm Conrad Röntgen

Au frecvente mari si sunt folosite pentru realizarea radiografiilor medicale, deoarece sunt absorbite diferit de muschi si oase si

impresioneaza placile fotografice.

Ele sunt produse in tuburi speciale in care un fascicul de electroni

accelerat cu ajutorul unei tensiuni electrice de ordinul

zecilor de mii de voli, bombardeaza un electrod.

Radiatia X

Asadar radiatiile X sunt radiatii

electromagnetice penetrante, cu

lungime de unda mai scurta decat a luminii

si rezulta prin bombardarea unei

tinte de tungsten cu electroni cu viteza

mare.

James Clerk Maxwell (* 13 iunie 1831 în Edinburgh, † 5 noiembrie 1879 în Cambridge) a fost un fizician scoţian, autorul unui set de ecuaţii care descriu legile de bază ale electrotehnicii.

Aceste ecuaţii descriu relaţiile dintre câmpul electric, câmpul magnetic, sarcina electrică, şi curentul electric. Deşi Maxwell însuşi a fost părintele doar al uneia dintre aceste ecuaţii

(modificând o ecuaţie deja existentă), el le-a calculat pe toate independent în conjuncţie cu modelul său pentru "liniile de forţă" ale lui Faraday.

James Clerk Maxwell

În domeniul electromagnetismului, ecuaţiile lui Maxwell sunt un set de patru ecuaţii care au fost prezentate pentru prima dată ca grup distinct în 1884

de către Oliver Heaviside împreună cu Willard Gibbs. Aceste ecuaţii au avut o prezenţă pregnantă în lucrarea lui James Clerk Maxwell din 1861

intitulată “Despre liniile fizice de forţă”

Bibliografie

www.google.rowww.wikipedia.ro

www.wikipedia.comwww.google.images.rowww.google.images.en