din antichitate Și până la sfârșitul secolului al 19

Din antichitate i pn la sfritul secolului al 19-lea psihologia a fost considerat parte component a filozofiei. Primele referiri le gsim la Aristotel n lucrarea "Despre suflet" (gr. Peri psychs). Teofrast definete 30 de caractere omeneti, ceea ce reprezint prima ncercare de tipologie a persoanelor. Termenul psihologie este folosit totui abia ctre sfritul evului mediu de ctre Philipp Melanchton n lucrarea lui Kommentar ber die Seele (1540, Consideraii asupra sufletului). Empirismul englez al secolului al 17-lea reducea funciile psihice la fenomene previzibile cu legi proprii. n teoria mecanicist a lui Thomas Hobbes "sufletul" nu-i gsea niciun loc. ntr-o lucrare din 1704, Leibnitz menioneaz pentru prima dat existena unor procese subcontiente.

Adevrat printe al psihologiei este considerat Johannes Nikolaus Tetens, care n lucrarea sa Philosophische Versuche ber die menschliche Natur und ihre Entwicklung (1777) (Consideraii filozofice asupra naturii umane i dezvoltrii sale) face o descriere amnunit a funciilor i proceselor psihice cu valabilitate pn n timpurile noastre.

ncepnd cu secolul al 19-lea psihologia a nceput s se contureze ca disciplin de sine stttoare. n acelai timp s-au dezvoltat diverse curente i diferite orientri, n funcie de concepiile respectivilor psihologi. Ca n orice ramur a tiinei care s-a desprins din filozofie, probleme pur filozofice asupra naturii spiritului n-au ncetat s fie dezbtute, ducnd chiar la apariia unei filozofii a spiritului sau psihologii filozofice.

Psihologia experimental, fondat pe lucrrile lui Wilhelm Wundt i William James, i ndreapt n special atenia asupra problemelor generale cum sunt comportamentul i dispoziia, incluznd i strile patologice, importante pentru psihologia clinic.

coala fenomenologic cu Wilhelm Dilthey, Franz Brentano i Karl Jaspers consider procesele psihice ca fenomene indivizibile, n timp ce behaviorismul, bazat n mare parte pe lucrrile lui Ivan Petrovici Pavlov, privete comportamentul uman ca manifestare condiionat, o asociaie de stimuli cu rspunsuri specifice