civilizatia geto-dacica

Civilizatia geto-dacica

Civilizatia

Civilizaţia şi cultura geto-dacilor a avut o mare dezvoltare timp de câteva sute de ani şi a atins nivelul cel mai înalt în sec. I d.Hr.

În arheologie termenii de cultură şi civilizatie se referă atât la aspectele vieţii materiale, cât şi la cele spirituale, în totalitatea lor, studiind: aşezările, uneltele, armele, podoabele, ritualurile religioase, veşmintele, religia.

Aspectul general al geto-dacilor

Dacii aveau, după unele date istorice, păr brun deschis sau alb. Bărbaţii purtau bărbi. Cum descrie Strabon, ei erau de statură înaltă, erau "laţi în umeri" şi aveau "pumnii ca ciocanii de spart ziduri". Femeile erau zvelte, dar cu expresii aspre şi mândre, cu faţa ovală, frunte înaltă, ochi expresivi, păr lung acoperind tâmplele şi lăsând libere urechile, strâns legat într-un coc.

Vestimentatia si podoabele femeilor

Conform reprezentărilor şi informaţiilor păstrate, putem aprecia ca îmbrăcămintea femeilor din Dacia era compusă din cămăşi asemănătoare iilor de azi, încreţite la gât, cu mâneci lungi şi largi sau cu mâneci scurte, fuste până în pământ, peste care, uneori, se purta o mantie amplu drapată. Când nu erau desculţe, în picioare purtau opinci sau călţuni. Capul şi-l acopereau cu o basma, iar pe vreme rea posibil foloseau o glugă.

Cercetările arheologice ne fac cunoscute astăzi o varietate considerabilă de obiecte de podoabă, care erau purtate atât de femei, cât şi de bărbaţi, cum ar fi: colanele, lanţurile, brăţările, inelele pandantivele şi cerceii.

Podoabe

Vestimentatia barbatilor

Îmbrăcămintea bărbaţilor era reprezentată prin mai multe elemente.Primul este o cămaşă din pânză despicată în părţi (până la mijloc) şi scoasă peste pantaloni, fiind lungă până la genunchi. Acest gen de cămaşă se pare că nu se regăseşte la alte populaţii învecinate, fiind o creaţie specifică strămoşilor noştri. Pantalonii erau confecţionaţi din pânză groasă, de cele mai multe ori nu prea strânşi pe picior, dar nu lipsesc nici aceste cazuri (lipiţi de pulpă, devenind un fel de iţari). La brâu erau încinşi cu o curea prevăzută cu o cataramă rotunda,de dimensiuni mici, sau în lipsa acestora, purtau un simplu brâu torsionat.

Strabon

Hrana geto-dacilor

La nivelul starilor instarite, asa cum ne arata descoperirile arheologice, hrana era complexa, abundenta, completata cu produse rafinate din import (untdelemn, vin), obtinuta prin prelucrarea alimentelor de baza. Cunosteau tot felul de metode de conservare indelungata a unor produse (uscare, afumare, folosirea sarii, inghetarea etc.) si de pastrare a acestora (gropi arse, chiupuri si hambare, vase din lemn sau ceramica). Fiecare locuinta avea amenajata vatra pentru foc, folosita pentru gatit si incalzit. Ustensile folosite in casa erau: cutite din fier, linguri, oale din lemn si ceramica.

Pentru oamenii de rand, procurarea hranei era o problema. Hrana acestora era predominant de provenienta animaliera, completata cu produse vegetale foarte diverse (culese din natura si cultivate), iar gradul de prelucrare era modest si obtinerea acesteia era ocupatia principala a tuturor membrilor familiei, fiecare in felul sau.

Vase din ceramica

Religia

Era politeista, Zalmoxis fiind cel mai frecvent mentionat zeu al autorilor vechi. Printre celelalte divinitati adorate de geto-daci se numara si Hestia, Marte, Bendis. Un alt element al religiei lor este si credinta lor in nemurirea sufletului. Acestia considerau ca dupa moarte isi vor continua viata pamanteasca.

Unul din ritualurile de inmormantare la geto-daci este incineratia, iar in mormantul in care se inmormanta decedatul erau puse obiecte care ii puteau fi de folos in viata de apoi: hrana, imbracaminte.

Limba daca

Limba dacă este o limba indo-europeană vorbită în antichitate de daci. Este considerată de unii savanţi ca fiind înrudită cu limba tracă. Dacii foloseau alfabetul grecesc în mod curent, astfel că s-au găsit anumite inscripţii, mare parte din ele fiind pe obiecte de uz casnic sau monede. Cea mai lungă şi totodată cunoscută inscripţie este DECEBALUS per SCORILO. A fost interpretată divers de specialiştii care o consideră in limbă dacă, în general ca "Decebal, fiul lui Scorilo". Se pare că, unele cuvinte din limba română sunt împrumutate din limba dacă: amurg, baltă, branză, ghimpe, stejar etc.

Sfarsit

Bibliografie

http://ro.wikipedia.org/

www.enciclopedia-dacica.ro/

Imagini Google

http://www.dacii.ro/