adevĂrul - wordpress.com · 2017. 11. 23. · ultimul imperiu mondial a fost imperiul roman. În...

ADEVĂRUL

NE FACE LIBERI

Pastor Ştefan Radu

04

EVENIMENTE MONDIALE

PREZISE ÎN BIBLIE (I)

În anul 1981, a fost publicată în Marea

Britanie o carte ciudată, intitulată Fapte

şi invenţii – o carte de greşeli

elementare şi preziceri eronate. Cartea

conţine vestite preziceri greşite, făcute

de-a lungul istoriei umane de unele

personalităţi foarte bine cunoscute.

Inginerul roman Frontinus, care a fost unul dintre autorii amfiteatrului Colosseum din Roma, a zis: „Nu mai există invenţii pentru alte lucrări sau maşini de război, dezvoltarea lor a atins limita.”

Iată aprecierea cu privire la telefon,

aparută într-o notă a Uniunii de Vest,

Statele Unite, în 1876: “Acest ‘telefon’

are prea multe neajunsuri ca să fie luat

în considerare în mod serios ca mijloc

de comunicaţie. Acest aparat nu are în

sine nici o valoare pentru noi.”

Fizicianul şi matematicianul englez William Thomson Kelvin (1824-1907) a susţinut că “maşinile zburătoare sunt imposibile, pentru că sunt mai grele decât aerul”, “radioul nu are viitor”, “razele X se vor dovedi un eşec.”

Unul dintre profesorii lui Albert

Einstein a zis despre el, în 1895:

“Indiferent ce ar face, acesta nu va

realiza niciodată nimic.”

Dionysius Lardner, savant britanic, în

anul 1823, a zis aşa: “Călătoria cu trenul

la viteze mari nu este posibilă, pentru

că pasagerii, neînstare să respire,

ar muri asfixiaţi.”

TGV

Winston Churchill a zis, spre sfârşitul

Celui de al Doilea Război Mondial, că

“energia atomică poate fi la fel de bună

ca explozibilele noastre actuale, însă e

greu de crezut că ar avea efecte mai

primejdioase.” Fără îndoială că el nu a

mai gândit aşa după august 1945, în

urma bombardamentelor

atomice din Japonia.

În 1985, când locuiam în Germania

Occidentală, citeam un ziar intitulat

“Naţional”. Acel ziar publica în mod

regulat un interviu de 6 întrebări, luat

unor personalităţi eminente.

Una dintre întrebări era: “Credeţi

că Germania va fi reunificată în

timpul vieţii noastre?”

Unul dintre cei întrebaţi a zis: “Nu în

timpul vieţii noastre. Şi nu în

generaţia următoare. Probabil în

generaţia a treia de acum încolo.”

După mai puţin de

5 ani, la 3 octombrie

1990, Germania era

din nou o singură ţară.

Pentru mintea omenească viitorul,

indiferent cât de curând, fie şi numai

peste câteva secunde, este învăluit în

mister.

Când viitorul este prezis cu exactitate,

atunci o inteligenţă supranaturală este

implicată.

Este Dumnezeu. El cunoaşte tot

viitorul, în veşnicie. Dumnezeu vede în

viitor aşa cum vedem noi în prezent, ba

chiar mult mai bine, deoarece pentru El

totul este prezent.

Evenimentele istorice sunt fie hotărâte,

fie îngăduite de Dumnezeu.

Putem fi siguri că numai Dumnezeu

cunoaşte viitorul neajutat de nimeni şi

de nimic. Noi ştim despre viitor numai

atât cât ne spune Dumnezeu.

Prezicerea viitorului în mod cinstit şi

perfect se numeşte profeţie şi reprezintă

una dintre tăriile de bază ale Sfintei

Scripturi.

Punctul de plecare în efortul de a

descifra profeţiile biblice este capitolul

al doilea din cartea profetului Daniel.

Vom studia acest capitol, apoi capitolul

7, deoarece aceste două profeţii sunt

paralele, a doua amplificând-o pe prima

cu informaţii foarte importante.

Nebucadneţar, împăratul

Babilonului, a avut un vis,

pe care l-a uitat. Tot ce ştia

era că a visat şi că visul

acela era foarte interesant.

Nici unul dintre

experţii lui nu i-a

putut spune visul,

de aceea,

împăratul a

ordonat

executarea

înţelepţilor.

Daniel şi prietenii săi, captivi evrei în

Babilon şi slujitori ai viului Dumnezeu,

s-au rugat. Ca rezultat, Dumnezeu i-a

descoperit lui Daniel într-o vedenie

visul împăratului şi tâlcuirea lui.

Daniel s-a dus apoi

degrabă la împărat şi i-a

prezentat atât visul, cât

şi tâlcuirea lui. Să-l

ascultăm pe Daniel.

Daniel 2,31:

„Tu, împărate, te uitai

şi iată că ai văzut un

chip mare.”

Versetul 32:

„Capul chipului

acestuia era de aur

curat; pieptul şi

braţele îi erau de

argint; pântecele şi

coapsele îi erau de

aramă . . .”

Versetul 33:

„. . . fluierele picioarelor,

de fier; picioarele, parte

de fier şi parte de lut.”

Versetul 34:

„Tu te uitai la el şi s-a

dezlipit o piatră, fără

ajutorul vreunei mâini,

a izbit picioarele de fier

şi de lut ale chipului şi

le-a făcut bucăţi.”

Versetul 35:

„. . . şi s-au făcut ca

pleava din arie vara;

le-a luat vântul şi nici

urmă nu s-a mai găsit

din ele.

Dar piatra care

sfărâmase chipul s-a

făcut un munte mare

şi a umplut tot

pământul.”

Versetul 38:

„Tu eşti capul de aur.”

605 în. Hr. 539 în. Hr.

Observaţi, vă rog, că profeţia este

foarte precisă, nu rămâne loc pentru

nici o jonglerie: avem de a face cu

patru imperii universale consecutive,

care încep cu Babilonul.

Versetul 39: „După tine, se va ridica o

altă împărăţie, mai neînsemnată decât

a ta.”

Medo-Persia: 539 în. Hr. 331 în. Hr.

Versetul 39: după tine, „. . . o a

treia împărăţie, care va fi de

aramă şi care va stăpâni peste

tot pământul.”

Grecia: 331 în. Hr. 168 în. Hr.

Al treilea imperiu

a fost Grecia

împreună cu

Macedonia. În

anul 331 în. Hr.,

Alexandru cel

Mare i-a învins pe

perşi la Arbela.

Grecii conduşi de Alexandru

constituiau un efectiv de numai 35.000

de ostaşi, faţă de uriaşa armată

persană a lui Darius al III-lea, cu un

efectiv de 650.000 de ostaşi, de circa

19 ori mai mulţi.

Versetul 40: „Va fi o a patra

împărăţie, tare ca fierul . . .”.

Ultimul imperiu mondial a fost imperiul

roman. În anul 168 în. Hr., romanii au

cucerit Macedonia, parte a imperiului

grecesc, care fusese împărţit în patru

părţi după moartea lui Alexandru.

Astfel, Roma a devenit al patrulea

imperiu mondial, conform visului lui

Nebucadneţar.

ROMA – fluierele picioarelor

din fier:

168 în. Hr. 476 d. Hr.

Versetul 41: „Şi, după cum ai văzut

picioarele şi degetele picioarelor parte

de lut de olar şi parte de fier,

tot aşa şi împărăţia aceasta va fi

împărţită . . .”.

Între 351 şi 476 d. Hr., adică în decurs

de 125 de ani, zece regate barbare

s-au constituit pe teritoriul imperiului

roman de apus şi l-au înlocuit în

întregime.

Din aceste popoare şi regate s-au

format statele actuale ale Europei

Occidentale.

În anul 476 al erei creştine, prinţul

german Odoacru l-a îndepărtat de la

tron pe ultimul împărat roman,

Romulus Augustulus, şi i-a luat locul,

punând astfel capăt existenţei

imperiului roman de apus.

Cele zece regate barbare au fost

următoarele:

vandalii, herulii, ostrogoţii, lombarzii,

alemanii, francii, burgunzii, vizigoţii,

suevii, anglo-saxonii.

Primele trei triburi barbare –

vandalii, herulii şi ostrogoţii – au

fost exterminate, iar cele rămase

reprezintă următoarele naţiuni

actuale:

lombarzii – italienii;

alemanii – germanii;

francii – francezii;

burgunzii – elveţienii;

vizigoţii – spaniolii;

suevii – portughezii;

anglo-saxonii – englezii.

Versetul 43: „Dacă ai văzut fierul

amestecat cu lutul, înseamnă că se

vor amesteca prin legături omeneşti

de căsătorie,

dar nu vor fi lipiţi unul de altul, după

cum fierul nu se poate uni cu lutul.”

Printre cei care au făcut încercări de

reconstituire a imperiului roman de

apus au fost: Charlemagne, Charles V,

Louis XIV, Napoleon Bonaparte,

Wilhelm II, Adolf Hitler.

Toate aceste încercări, care sfidau

cuvântul profetic şi care au scăldat

Europa în sânge, au eşuat.

O nouă încercare se face în prezent

prin Uniunea Europeană, deşi nu cu

pretenţia de a reface anticul imperiu

roman, ci de a uni statele europene.

Nu toate statele europene fac parte

din această uniune, iar uniunea nu

este nici pe departe chiar aşa de

unită cum şi-ar dori.

Versetul 44: „Dar, în vremea acestor

împăraţi, Dumnezeul cerurilor va

ridica o împărăţie, care nu va fi

nimicită niciodată,

şi care nu va trece sub stăpânirea unui

alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici

toate acele împărăţii şi ea însăşi va

dăinui veşnic.”

Versetul 45: „Aceasta înseamnă

piatra, pe care ai văzut-o dezlipindu-

se din munte, fără ajutorul vreunei

mâini,

şi care a sfărâmat fierul, arama,

lutul, argintul şi aurul.”

Apocalipsa 11,15: „.Împărăţia lumii a

trecut în mâinile Domnului nostru şi

ale Hristosului Său. Şi El va

împărăţi în vecii vecilor.”

În Daniel,

capitolul 7, cele

patru imperii

mondiale sunt

prezentate din

nou, de data

aceasta

simbolizate prin

patru fiare ieşind

din mare.

În Apocalipsa 17,15, ni se precizează:

“Apele pe care le-ai văzut . . . sunt

noroade, gloate, neamuri şi limbi.”

Primul imperiu este descris ca un leu, al

doilea ca un urs, al treilea ca un pardos,

al patrulea ca o fiară teribilă, fără nume.

„După aceea, m-am uitat în vedeniile

mele de noapte şi iată că era o a patra

fiară, nespus de grozav de

înspăimântătoare şi de puternică;

avea nişte dinţi mari de fier, mânca,

sfărâma şi călca în picioare ce mai

rămânea.

Era cu totul deosebită de toate fiarele

de mai înainte și avea zece coarne”

(Daniel 7,7).

„Cele zece coarne înseamnă că din

împărăţia aceasta se vor ridica zece

împăraţi . . .” (Daniel 7,24).

„M-am uitat cu băgare de seamă la

coarne şi iată că un alt corn mic a ieşit

din mijlocul lor şi dinaintea acestui

corn au fost smulse trei din cele dintâi

coarne” (Daniel 7,8).

„. . . se va deosebi de înaintaşii lui şi

va doborî trei împăraţi” (Daniel 7,24).

„Şi cornul acesta avea nişte ochi, ca

ochii de om, şi o gură care vorbea cu

trufie” (Daniel 7,8).

„El va rosti vorbe de hulă împotriva

Celui Preaînalt, va asupri pe sfinţii

Celui Preaînalt şi se va încumeta să

schimbe vremile şi legea.

Şi sfinţii vor fi daţi în mâinile lui timp

de o vreme, două vremi şi o jumătate

de vreme” (Daniel 7,25).

În Daniel 7,25, timpul de 1260 de ani de

supremaţie papală, din 538 până în 1798,

când această putere a primit lovitura

mortală prin arestarea papei Pius al

VI-lea, se prezintă astfel: o vreme, două

vremi şi o jumătate de vreme.

O vreme este un an standard ebraic de

360 de zile.

Două vremi înseamnă 720 de zile.

O jumătate de vreme înseamnă 180 de

zile, adică:

360 + 720 + 180 = 1260,

1798 – 538 = 1260.

Iată care sunt caracteristicile acestui

corn, numit cornul cel mic, şi care este

un simbol al papalităţii:

(01) Este o putere de natură politico-

religioasă, apare la rând cu celelalte

coarne.

(02) Îi persecută pe sfinţii Celui Prea

Înalt.

(03) Are autoritate absolută asupra

statelor şi guvernelor timp de 1260 de

ani.

(04) Vorbeşte cu trufie.

(05) Rosteşte vorbe de hulă împotriva

Celui Preaînalt.

(06) Se încumetă să schimbe vremile

şi legea.

În Daniel, capitolul

al doilea, împărăţia

lui Dumnezeu apare

ca o piatră colosală

care nimiceşte

împărăţiile acestei

lumi şi le ia locul

pentru veşnicie.

În Daniel, capitolul al şaptelea, se

vorbeşte în mod detaliat

despre lucrarea de judecată

împotriva cornului celui mic,

a forţelor ostile Atotputernicului,

deznodământul fiind instaurarea

împărăţiei lui Dumnezeu, care este dată

poporului sfinţilor Celui Preaînalt.

Această împărăţie este inaugurată la cea de a doua venire a Domnului Isus Hristos.

”VIE

ÎMPĂRĂŢIA

TA!”

(Matei 6,10)

EVENIMENTE MONDIALE

PREZISE ÎN BIBLIE (II)

TEMA URMĂTOARE: