AMINTIRI DINTR-O ALTA VIATA

E intuneric afara si vantul s-a intetit.Crengile copacului din apropiere imping in geamul ferestrei.Statea in pat fixand tavanul,iar cu coltul ochiului surprinse o naluca …era rodul imaginatiei lui.La ce ii fugea gandul?Nu stia.Se gandeam poate la ziua de maine sau poate se gandea ca era cazul sa se culce.Numai ca nu putea sa adoarma,nu atata timp cat fantasmele ii dadeau tarcoale.Una dintre ele il imbie parca sa se apropie,sa uite ca e nalucire si sa se piarda undeva in vis cu ea.O aude cum ii spune sa-si inchida ochii si sa-si lase corpul si inima in mainile ei,macar pentru cateva secunde.Ii facea promisiuni ,ca-l va duce spre o lume a sentimentelor profunde si pure ,a florilor si miresmelor imbatatoare si a valurilor cu briza ametitoare,un loc unde va fi doar el stapan.A inchis ochii a multumire,a liniste ,a impacare... Afara a inceput sa ploua.Murmurul ei si locurile rasfrante-n minte se impleteau cu visarea …simtea un tropot in inima sa ce ravasea amintirea.Simtea ca trebuia sa urmeze parca o carare spre inaltimi…trebuia sa viseze la acele indepartari…Incetul cu incetul, amintirile sale sunt înlocuite de amintirile unei alte vieti, pline de durere si suferinta… Visa ca afara e o furtuna de iarna ce viscolea fulgii de zapada. Visa ca strazile erau pustii la acea ora tarzie, iar singurii oameni care puteau fi vazuti trecand erau cersetorii fara case, care mergeau in nestire, singuri , cuprinsi de frig, luptand cu moartea si inghetul care ii pandeau la fiecare colt de strada. Se visa stand intr-o camaruta prost luminata,stand asezat pe un scaun privind la femeia din fata sa ,asazata la masa.Din cand in cand,un tremur usor ii scutura umerii femeii si cu fiecare tremur al ei simtea ca o particica din el murea.Linistea ii invaluia si nu se mai auzea nici macar viscolul care izbea geamul.Uneori salul zdrenturos cu care

isi acoperise ea umerii rotunzi si moi, ii aluneca si se incapatana sa si-l traga inapoi si sa se acopere. I-a privit sprancenele frumos arcuite deasupra ochilor cafenii şi l-a strafulgerat amintirea primei lor intalniri. Ea purta o rochie usoara de vara, iar in picioare avea niste sandale care ii scoteau în evidenta gleznele subtiri. Un fior ii strabatuse tot trupul cand i-a atins mana. Avea o piele moale si catifelata.Era mica de statura si il privea serios. El si-a rostit numele ,iar ea l-a privit întrebator, ridicand sprancenele .Fascinat ,el si-a repetat numele si atunci cineva i-a soptit ca nu-l poate auzi.Ea a zambit sagalnic si cu delicatete a scos o foaie de hartie pe care si-a scris numele. I-a oferit hartia si i-a facut cu ochiul… Intre timp in camaruta lor s-a facut racoare ,dar lui nu-i mai pasa.. stia ca este prea tarziu, ca oricat s-ar fi straduit sa-i tina de cald, orice ar fi facut nimic nu avea s-o mai ajute. I-a privit ochii. Aveau o forma aparte, mari , mereu umezi si usor alungiti,iar febra ii facea foarte stralucitori. Respiratia ei se strecura cu greu printre buzele intredeschise.Nici macar un zambet misterios sau incurajator nu mai putea intrezari la colturile lor…Isi dorea sa revada acel zambet special al ei. El precedase primul lor sarut. Stateau amandoi pe tarm privind in larg pescarusii ce se avantau spre inaltimi.Mergeau desculti pe malul marii si simteau valurile atingandu-le picioarele. Tarziu si-a dat seama ca ea il privea. A ridicat o mana şi i-a mangaiat obrazul moale,iar ea si-a lasat mana pe a lui strangandu-l şi facandu-l sa simta ceva ce nu mai simtise niciodata. Un val de dragoste l-a cuprins si prin acea strangere delicata a simtit tot ce vroia sa ii spuna inca de cand s-au intalnit.S-a aplecat spre ea şi a sarutat-o cu grija, de teama sa nu o sperie, iar apoi apasat in incercarea disperata de a-i transmite ca şi el simt acelasi lucru.A fost un sarut nevinovat care insa a trezit in ei niste sentimente pe care le credeau doar un mit de mult apus…. Isi amintea apoi cum joaca in apa o obosise si se prabusise pe nisip langa el,punandu-i capul pe coapse.Taceau amandoi in timp ce el ii despletea parul ud,amestecat cu nisip si

alge.Isi aluneca degetele pe umerii ei,pe bratele ei,conturandu-i trupul cu varful degetelor de la maini.Degetele ei rasfirau nisipul,privind scoicile,cautand una pe care sa i-o daruiasca.Lua un pumn de nisip in mana ,il lasa sa se scurga printre degetele desfacute pe trupul lui incins.Nu s-au aruncat unul in bratele celuilalt ,dar simteau placerea in nisipul ce curgea fin peste piele si in varful degetelor care ii conturau forma.Buzele lui cercetau curios trupul ei,vrand parca sa-I cunoasca forma,sa-i invete culoarea,sa-i simta aroma… Trezindu-se din reverie ,a vazut-o tinandu-si batista in mana si stergandu-si usor fruntea transpirata si continuand sa-l priveasca.S-a uitat la umerii ei,slabiti de boala,umeri care odata purta un rucsac in timp ce urcau impreuna catre o cabana.Fata ei era si atunci stralucitoare din cauza transpiratiei.Isi amintea cum s-au prabusit la radacinile unui copac si o ploaie de zapada i-a acoperit…. Mainile ei albe se odihneau pe fata de masa,iar langa ele,o pata maronie amintea de prima lor dimineata impreuna.Se trezise de dimineata devreme si incercase sa-i faca o surpriza,sa-i pregateasca ceva de mancare.Ea il auzise si s-a prefacut in continuare ca doarme.O ora mai tarziu terminase de gatit si incercase sa se intoarca la ea cu toate in mana.S-a impiedicat insa de prag si incercand sa se redreseze ,a varsat paharul pe fata de masa… Vazandu-i ochii cum se indreapta spre pata, a atins-o usor cu degetele, parca pentru a se convinge ca inca este acolo. Apoi s-a uitat la el cu o privire trista.Si el era inca acolo si avea sa fie pana in ultimul moment.Degetele ei ramasesera nemiscate.Nu avea puterea sa intinda mana catre a lui.Deja se indeparta de lumea aceasta.Vedea cum privirea ei se pierde in departari si stia ca orice atingere ar fi fost de nesuportat… nu avea puterea sa o traga inapoi. Isi amintea cum mainile ei il dezmiedeau in noptile lungi cand adormea la capataiul ei.O veghea si spera ca macar prin simpla lui prezenta sa ii alunge boala.De multe ori o tinea in brate pana cand adormea,apoi ,spre dimineata,adormea si el.Atunci ea deschidea ochii si nu se mai prefacea.Nu putea dormi decat foarte rar,atunci cand

tusea o mai lasa.De dragul lui insa,inchidea ochii si astepta sa adoarma,pentru ca apoi sa stea sa-l priveasca,tacuta si trista.Se trezea suparat si ii facea reprosuri,uneori striga la ea deznadajduit ca trebuie sa se odihneasca,uitand ca ea nu-l putea auzii.Atunci ea,ii punea un deget pe buze si-l ruga din priviri sa nu ma zica nimic,pentru ca totul va fi bine.El tacea indurerat si-si ascundea fata in umarul ei pentru ca nu vroia sa-l vada plangand. Isi aminti de momentul in care doctorul a iesit din camera ei ,iar el a dat buzna inauntru sa vada ce face…statea linistita in pat.Ochii ei erau calmi si plini de speranta.Pe noptiera era aruncat la intamplare un servetel in care scuipase pentru prima oara sange.A imbratisat-o si si-a asezat capul pe pieptul ei,insa un nou val de tuse a scuturat-o … In camera ,lumanarea abia mai palpaia.Se priveau unul pe altul si nu mai aveau nimic sa-si spuna,pentru ca nu mai era nimic de spus.Simtea ca se duce. El a dat sa se ridice,dar nu a reusit.Nu mai putea face nimic.Lacrimile ii erau de mult uscate Se vedea ca era impacata cu ea insasi,dar era trista pentru ca-l lasa in urma.Ochii i se inchideau incet ,iar rasuflarea era din ce in ce mai rara.Cu un tremur usor si-a relaxat muschii si s-a lasat mai jos in scaun.Simtea cum o durere acuta ii strapunge creierul.Deschidea ochii numai pentru ai inchide la loc.Parea ca e pe cale sa se prabuseasca..Deodata a tresarit si a deschis gura,scotand un sunet slab.S-a incruntat si a incercat din nou.De data asta sunetul a iesit mai puternic insa s-a stins la fel de repede.A vazut-o ca prin ceata cum cade usor de pe scaun. El s-a ridicat greu incercand s-o prinda in brate.Atarna moale in bratele sale…nu mai suferea si incetase sa mai respire,iar pe buze avea un zambet multumit. Cu cea mai mare grija a intins-o in pat.I-a sarutat fruntea rece,ochii inchisi, buzele moi,apoi s-a intins alaturi de ea.A luat-o in brate si a inchis ochii.Apoi incet,s-a scufundat intr-un somn fara sfarsit … Se trezi incet ,cu ochii incetosati mijind sub pleoapele greoaie.Ii trebuii cateva minute pentru a se obisnui cu

lumina care parca ii strapungea corneea.Incerca sa-si protejeze ochii radicand mana in dreptul lor.Dar nimic nu se intampla.In mai putin de o secunda il cuprinse panica si un nesfarsit sir de intrebari fara raspuns ii invada mintea. O explozie de culori ii ardea retina pe masura ce incaperea incepea sa se invarta cu el din ce in ce mai repede.Nu mai auzea nimic in afara unui bazait puternic ce il inconjura din toate partile.Simtea cum il cuprinde furia,avea o dorinta arzatoare de a urla din fundul plamanilor. Cu ochii deschisi fixa tavanul ...o dara albastra se prelinse pe el,curgand usor pe pereti.Cu coltul ochiului surprinse o naluca incercand sa iasa din camera.Nu stia daca era un déjà vu sau o amintire…mai multe amintiri.Isi aminti ca nu era prima data cand i se intampla asta.Pupilele ii se dilatara in momentul in care amintirile vagi,dar puternice il invadara.Isi aduse aminte de tot…visase. Deodata,lumina incepu sa se departeze de el si o figura inca intunecata se apleca asupra lui.Pe masura ce sursa de lumina disparea a putut distinge figura persoanei care se inalta deasupra lui.O raza de speranta ii rasarii in suflet. Ea statea alaturi de el ,strangandu-l de mana ,asa cum numai ea stia cum s-o faca,cu o anumita privire in ochi .Era ingrozit, insa incetul cu incetul, amintirile unei alte vieti, pline de durere şi suferinta sunt inlocuite de amintirile sale.Vartejul din cap se opreste brusc atunci cand ea ii sopti“Te iubesc.” Cuvintele ei il invalui si deodata isi amintii si sopti sugrumat de emotie inainte ca fericirea sa puna stapanire pe el…“poti vorbi”.