Ameninţarea nucleară şi Orientul Mijlociu

Una din cele mai vii amintiri din tinereţea mea datează din 1962,  când studiam pentru examenele finale şi profesorul de istorie a intrat în clasă şi ne-a spus că suntem la un pas de un război nuclear. Era perioada crizei rachetelor cubaneze. Deşi până la urmă nimeni nu a apăsat butonul, preţ de câteva zile se părea că până la urmă o va face – caz în care lumea aşa cum o ştiam noi ar fi încetat să mai existe.

            Peste ani, lumea a descoperit cât de aproape am fost atunci de războiul nuclear dintre superputeri. La 27 octombrie 1962 un grup de distrugătoare  SUA au capturat în apropierea Cubei un submarin de luptă sovietic Foxtrot B-59 cu încărcătură nucleară. Odată identificat, explozibilii lansaţi intenţionau să forţeze submarinul să iasă la suprafaţă pentru identificare. Căpitanul submarinului, Valentin Savitsky, crezând că a început războiul, se pregătea să lanseze o torpilă cu încărcătură nucleară.  La bordul submarinului se aflau trei ofiţeri Ivan Maslennikov, secundul Vasilli Arkipov şi Savitsky, ofiţerul politic  care erau autorizaţi să lanseze torpila numai în cazul unanimităţii de voturi. Doar Arkipov era împotriva lansării şi a încercat să convingă pe Savitsky că e mai bine să aştepte ordinele de la Moscova. Datorită acestui fapt, Arkipov a fost aclamat ca omul care a salvat omenirea pentrucă a prevenit războiul nuclear care ar fi urmat după lansarea unei  bombe spre  America.

            Îmi amintesc foarte bine teama acelor vremuri în faţa pericolului nuclear şi întrebările din mintea mea cu privire la mersul umanităţii. După ce am căutat un număr de posibile răspunsuri incluzând marxismul anilor 60,  mulţumesc lui Dumnezeu că L-am găsit pe Domnul Isus ca mântuitor personal citind Biblia şi astfel am descoperit cum se împlinesc sub ochi noştri proorociile pentru zilele din urmă.  În 1970 am descoperit că singura speranţă a omenirii este Domnul Isus Cristos care a venit odată să moară pentru păcatele noastre şi a înviat din morţi şi care va reveni să judece lumea cu dreptate, aşa cum relatează Evenghelia.

            Odată cu încetarea Războiului Rece posibilitatea unui schimb nuclear reciproc s-a diminuat, însă chiar în acest moment lumea se află în faţa unor noi pericole datorate înarmării nucleare.  În discursul din Praga din 5/4/09 preşedintele Obama afirma ,,Acum,  chestiunea pe care mă voi concentra este crucială pentru securitatea ţărilor noastre şi pentru pacea lumii – este viitorul armelor nucleare în secolul 21. Astăzi Războiul Rece a dispărut, însă mii din armele acelea, nu. Într-o răsturnare ciudată a istoriei, ameninţarea cu un război nuclear s-a diminuat, însă riscul unui atac nuclear a crescut.  Mai multe ţări deţin aceste arme. Testele au continuat. Comerţul de pe piaţa neagră a secretelor nucleare şi a materialelor nucleare e în floare. Tehnologia de construire a unei bombe s-a răspândit. Teroriştii sunt hotărâţi să cumpere, să construiască ori să o fure. Eforturile noastre în faţa acestor pericole se concentrează pe un regim global de ne-proliferare a armelor, însă din moment ce din ce în ce mai multe ţări încalcă regula, putem ajunge într-un punct mort.”

Obama a continuat discursul amintind necesitatea ca toate ţările să se unească pentru a clădi o lume mai puternică,  un regim global de stopare a proliferării armamentului nuclear şi de urmărire a păcii şi securităţii într-o lume fără arme nucleare. A recunoscut că ,,Unele ţări vor încălca regula. De aceea trebuie să înfiinţăm o structură care să asigure orice ţară că, dacă o va face, va suferi consecinţele.”

            În prezent încercarea de a crea un regim global capabil să oprească proliferarea înarmării nucleare nu are prea mare succes.

            Agenţiile de securitate ale lumii şi experţii în apărare recunosc tacit că o ţară precum  Coreea de Nord a devenit o putere nucleară capabilă să şteargă de pe hartă oraşe întregi din

 

Japonia şi Coreea de Sud. Coreea de Nord a miniaturizat lansatoarele nucleare până aşa încît pot fi instalate pe rachete de acoperire medie.

            Şeful Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică Mohamed El Baradei a avertizat că dacă puterile lumii nu vor face paşi radicali pentru dezarmare, în cîţiva ani numărul de state cu potenţial nuclear se va dubla. A descris achiziţionarea armelor nucleare de grupări teroriste ca fiind cea mai mare ameninţare a lumii, în special Pakistanul. Posibiliatea ca   armele nucleare să cadă în mâinile talibanilor sau afiliaţilor al Qaeda este un scenariu de coşmar şi motivul pentru care trebuie înfrînţi talibanii din Afganistan şi descurajaţi  rebelii din Pakistan. Se ştie că Bin Laden, care se bănuieşte că se află în munţii din nordul Pakistanului, aspiră să deţină armament nuclear. Fostul prim ministru pakistanez Bhutto, înainte de asasinarea ei din 2007 a avertizat lumea că dacă ţara nu reuşeşte neutralizarea talibanilor, afiliaţii Al-Qaida pot deturna armele nucleare pakistaneze.

            Cel mai mare pericol de distrugere în masă datorită înarmării nucleare este reprezentat de Orientul Mijlociu. După aprecierea Israelului, Iranul poate în câteva luni să finalizeze tehnologia necesară construirii armelor nucleare şi astfel va putea deţine bombe atomice într-un an. „Dacă Iranul va deţine armament nuclear, Orientul Apropiat va arăta ca iadul” afirma un oficial israelit ,,Nu-mi pot imagina că vom mai putea trăi cu un Iran nuclear.”

            Israel distribuie cetăţenilor măşti de gaze pentru a-i apăra împotriva armelor de distrugere în masă. Rapoartele diplomaţiei europene citează oficiali de grad înalt care afirmă că guvernul Netanyahu şi armata se aşteaptă la un război iminent împotriva ţării lor din partea unei uniuni Iran, Hezbolah şi mişcarea Hamas sau a uneia dintre ele. Iranienii şi sirienii au depozitat zeci de mii de rachete în Liban şi Siria (la graniţa cu Israelul) cît şi în bazele iraniene de rachete cu mare acoperire.

            Armata israelită se teme că Hezbolah poate lansa rachete cu arme chimice şi biologice capabile să atingă Tel Avivul. Dacă se va întâmpla asta, Israel a confirmat că se va apăra şi va ţinti sudul Libanului, suburbiile Beirutului, valea Bekaa şi inima Fâşiei Gaza. Rapoartele afirmă că dacă Iranul va ataca Israelul cu rachete de mare acoperire încărcate cu bombe biologice şi chimice, Israelul va riposta cu atacuri aeriene devastatoare şi letale folosind armament extrem de avansat înspre Teheran şi alte oraşe importante iraniene. Mai există avertizările israeliene împotriva Siriei dacă aceasta va continua să furnizeze rachete armatelor Hezbollah.

            Siria a afirmat că dacă Israel ar ataca Hezbolah în Liban, va riposta.  Iranul a ameninţat Israelul că dacă va încerca să-i atace silozurile nucleare, Iran va lansa un contraatac asupra Israelului şi împotriva tuturor bazelor US din ţară cît şi împotriva ţărilor din regiunea Golfului. US a ripostat prin alimentarea  statelor din Golful Arab cu rachete Patriot şi  vase capabile să doboare rachetele inamice în zbor. Iranul a testat recent o versiune  a celei mai avansate rachete a lor, capabilă să lovească Israelul şi părţi din Europa într-un nou spectacol al puterii , chiar în mijlocul impasului nuclear cu Vestul.

            Tot ce se întâmplă acum arată locul periculos în care trăim. Cât mai este până când situaţia va degenera într-un conflict devastator? Soluţia lui Obama de înfiinţare a unui regim global va putea să oprească proliferarea înarmării nucleare? Dacă nu, va exista un schimb armat de distrugere în masă? Cum va supravieţui Israel în faţa unui lider invidios care îi vrea distrugerea?

În criza rachetelor cubaneze vedem la lucru mâna lui Dumnezeu prin hotărârea căpitanului Arkipov care a prevenit lansarea încărcăturii nucleare de către sovietici. În timpul Războiului Rece doctrina MAD (Mutually Assured Destruction) era un mijloc de intimidare pentru ambele

părţi. Conducerea sovietică fiind de sorginte comunist ateistă nu îţi făcea prea multe iluzii de jertfire într-un război sfânt care îi va duce în paradis .

            Problema cu Iranul e că liderul lui, Ahmadinejad are o viziune asupra lumii total diferită. El a numit Israelul ,,un cadavru împuţit” care trebuie şters de pe hartă. La 27 februarie el a mobilizat toate grupările teroriste sponsorizate de Iran  în Teheran la o întîlnire de instruire în operaţiuni militare-în eventualitatea unei conflagraţii în Orientul Mijlociu. Este continuarea discuţiilor preliminare ţinute de Ahmadinejad cu preşedintele sirian Bashar Assad şi cu lideii Hezbollahului libanez şi ai Hamasului palestinian din 25 februarie în timpul scurtei vizite din Damasc.  El crede în venirea lui Mahdi, un mesia islamic care va conduce musulmanii în lupta împotriva ,,Marelui Satan” (USA) şi a ,,micului Satan”(Israel) şi înfiinţarea unui guvern mondial islamic. După credinţa şiită musulmană a lui Ahmadinejad,  înainte de venirea lui Mahdi pe pământ,  va exista o perioadă de mare necaz.

            Websitul  The Islamic Republic of Iran Broadcasting (IRIB) afirmă că lumea se află acum în ,,zilele din urmă”. Pretinde că Mahdi va apărea mai întâi la Mecca şi apoi în Medina. Va cuceri Arabia, Siria, Irak şi va distruge Israelul. Apoi va birui duşmanii şi va ,,eradica toată corupţia şi nedreptatea de pe faţa pământului şi va înfiinţa un guvern mondial al păcii, dreptăţii şi echităţii”. Din cauza afirmaţiilor lor legate de  Mecca şiArabia, Statele din Golf şi arabii suniţi din Arabia Saudită sunt îngrijoraţi datorită  intenţiilor  Iranului.

            În ciuda a ceea ce afirmă Ahmadinejad despre pacea şi dreptatea regimului lui Mahdi, regimul lui este unul din cele mai corupte şi opresive. Iranul a ajuns pe locul 2 în lista Open Door a ţărilor care persecută creştinii, întrecut doar de Coreea de nord. Regimul a redus la tăcere cu duritate opoziţia şi Gărzile revoluţionare sunt implicate în suprimarea şi torturarea oponenţilor. Un evreu iranian care locuieşte acum în Israel, Menashe Amir, a scris un aricol interesant (disponibil la cerere) despre cauzele pentru care crede el că regimul iranian prezent va cădea

 ,,datorită opoziţiei în faţa politicilor de acasă”. Dacă va fi aşa, este posibilă o înţelegere de pace în Orientul Mijlociu. Dacă nu, cel mai probabil scenariu este  războiul.

            Toate aceste evenimente pregătesc terenul luptei finale şi a revenirii Domnului Isus, Mesia. Din perspectiva biblică Cuba nu face parte din conflictul final dar la fel se poate spune şi despre Orientul Mijlociu. Biblia arată că scenariul sfârşitului va implica ţările lumii care se vor îndrepta spre Orientul Mijlociu.

            În Isaia 13 apare o profeţie despre Babilon (Irak/zona Golfului Persic) care are o aplicaţie pentru sfârşit ca ,,Ziua Domnului” unde stelele, soarele şi luna nu vor mai lumina şi Domul va pedepsi lumea pentru răutatea ei (versetele 10,11). În această profeţie se vorbeşte de o armată care se adună pentru luptă ,,dintr-o ţară îndepărtată”. În cartea lui Ieremia citim şi despre ,,o mare naţiune şi mulţi regi care se vor ridica din marginile pămîntului ca să se lupte împotriva Babilonului” (Ieremia 50.41-42).

            Ezechel 38-39 vorbeşte de războiul dintre Gog şi Magog unde o ţară mare din nordul îndepărtat al Israelului (Rusia) se va alia cu Persia (Iran) şi va invada ţara Israel dar Domnul va interveni direct în salvarea Israelului şi va aduce judecata peste ţările care s-au ridicat împotriva Israelului în zilele din urmă. Este interesant că Rusia e responsabilă de furnizarea de tehnologie nucleară Iranului şi motivul pentru care Iranula devenit o ameninţare pentru întreaga omenire.

Ieremia 25.32 descrie o vreme când  „Iată, nenorocirea merge din popor în popor şi o mare furtună se ridică de la marginile pământului.”

În Apocalipsa capitolul 6 citim de Patru Călăreţi ai Apocalisei care aduc o pace falsă, război, foamete şi moarte. Ca urmare, un sfert din populaţia lumii este ucisă. Judecata loveşte pământul sub forma celor 7 peceţi, 7 trompete şi 7 cupe. O altă treime din populaţia lumii este ucisă ca urmare a urgiilor care vin pe pământ în cele 7 judecăţi. Dacă ne gândim la numărul de oameni prezent aceasta înseamnă cam 3 miliarde de oameni care vor fi ucişi numai în aceste calamităţi.

Isus a avertizat în Matei 24.21-22 : „Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.” Va avea loc o calamitate atît de zguduitoare, că fără intervenţia lui Dumnezeu viaţa pe pămînt s-ar sfârşi. Această profeţie conţine şi o promisiune: Dumnezeu nu va lăsa ca această perioadă să se prelungească până la dispariţia vieţii pe pământ. Pentru credincios există nădejdea venirii Domnului Isus. Fără intervenţia lui Dumnezeu prin acest eveniment supranatural, nu mai este nici o speranţă pentru umanitate. 

            Odată cu împlinirea acestor profeţii ne putem aştepta la o adâncire a crizei ultimelor zile cu focalizarea atenţiei pe Orientul Mijlociu. Pentru împlinirea profeţiilor bilice, Dumnezeu va interveni şi va preveni atingerea scopului lui Ahmadinejad de anihilare a Israelului. Va exista totuşi un conflict care va duce la sfârşit aceste vremuri şi va duce la cea de-a doua venire a Domnului Isus Mesia.

            Când se va reîntoarce, El va veni pe Muntele Măslinilor înafara Ierusalimului şi va pune capăt sistemului mondial prezent. El va salva pe Israel de distrugerea iminentă şi va conduce lumea astfel încât ,,împărăţia acestei lumi va deveni împărăţia Dumnezeului nostru şi a lui Cristos Mesia şi El va domni pe vecie.”  (Apocalipsa 11.15) Pentru ce se va întâmpla după, vezi următorul articol.

Postat in Editia Nr. 20

« Anglia trebuie să redevină o ţară   catolică? Ce va fi: Împărăţie Mesianică sau   Mileniu? »