1

Dumitru Dădălău

IUBIREA MEA

Editura Măiastra2008

2

3

Argument

Prietene, dă-mi voie să-ţi spun că te afli în faţa unui fapt împlinit, ai în mână o revistă, o lucrare tipărită în condiţii deosebite, care vrea să-ţi umple sufletul, setea de cunoaştere, cu ce se întâmplă în şcoala mea, în şcoala ta, în şcoala noastră. Bucură-te, trăieşti un moment unic al vieţii tale, fii fericit că ţi se dă posibilitatea să vezi, pentru prima dată, cuvântul tipărit de către copiii noştri, foşti elevi de la generală sau, pur şi simplu, prietenii mei, scumpi şi dragi, care trăiesc şi învaţă în unica citadelă a învăţământului gorjean aşezată în valea Jilţului.

Ideea tipăririi unei reviste a liceului o port de mai mulţi ani în suflet, am amânat de fiecare dată, până la Sfântul Dumitru din această toamnă când am primit cel mai frumos dar al vieţii mele, un grupaj de articole şi câteva poezii, ce purta denumirea „Trio adolescenţa” având ca membri fondatori trei tineri inimoşi de la clasa a X-A: Ghiţan Elena, Corega Oana şi Radu Cristian.

Au urmat discuţii în toate clasele de liceu, au fost atraşi condeierii cunoscuţi care bătuseră mai demult la porţile afirmării, am început să selectăm din materialele strânse de-a lungul anilor, a fost o muncă uriaşă şi aşa am dat viaţă revistei „Murmurul Jilţului”.

Primul număr, ca şi celelalte care vor apărea trimestrial, îşi propune să aducă în paginile sale preocupările noastre, ale tuturor, tot ce e mai valoros din fiecare domeniu de activitate al unei instituţii în care funcţionează 66 de clase, cu aproape 1700 elevi şi 80 cadre didactice.

Aşadar, pe lângă autorii slovei de foc şi slovei făurite, sunt aşteptaţi toţi cei cărora le place şi matematica, fizica, chimia, istoria, biologia, partea tehnică, informatica, curiozitatea ştiinţifică, pictura, grafica.

Conştient că orice lucru e perfectibil şi că în fiecare domeniu e loc de mai bine, doresc colectivului de redacţie al revistei „Murmurul Jilţului”, să fie un magnet puternic care să atragă tot ce este inteligenţă creatoare şi să tipărească tot mai multe ediţii.

Cu muncă, răbdare şi înţelegere vom face o treabă bună, durabilă.Succes!D. DUMITRU

„FĂRĂ BUNĂTATE ŞI IUBIRE, FĂRĂ ÎNCREDERE ŞI FĂRĂ VISURI NU E O VIAŢĂOMENEASCĂ, CI UN CHIN ZADARNIC CA AL GENIILOR CĂZUTE DIN PARADIS ÎN INFERN”V. PÂRVAN

4

TRIO ADOLESCENŢA„Filtrează-ţi simţurile şi păstrează-le pe cele mai pure”

„Simte şi trăieşte…… Trăieşte şi creează!”

FONDATORI:ELENA-LORENA GHIŢANKRYSTY-CRISTIAN RADUELENA-OANA COREGA« A FI SAU A NU FI »

„Am încercat într-o tăcere şi într-o singurătate, în mijlocul naturii, departe de oameni şi aproape de mine, o senzaţie de tumult nesfârşit în care lumea, ca un torent irezistibil, m-a năpădit, a trecut prin mine asemenea unui fluid transparent şi irezistibil. Închizând ochii, întreaga lume pare că s-a topit în creierul meu prin care ea trece într-un elan torenţial, de un farmec indefinibil şi de un cuvânt impetuos, curgând apoi din mine în forme şi înălţări de valuri ca în versurile de înec(…)”

Emil Cioran

DACĂ NU AŞ FI EU, LUMEA AR FI ALTFEL?!- Nu, ar fi aceeaşi. Eu sunt asemenea unui fir de iarbă fără de care pădurea ar

fi…ca o floare fără de care grădina ar fi aceeaşi.La urma urmei, sunt o bucată de lut însufleţită de acea forţă divină numai

pentru un timp mai scurt, sau mai lung – un TIMP ce se numeşte VIAŢA. Apoi mă voi transforma iar în lut şi totul o să fie la fel, nimeni nu va simţi lipsa mea.

Atunci mă întreb: CINE SUNT EU?! EU…sunt NIMENI!CINE e NIMENI? NIMENI…sunt EU!Cui îi pasă dacă eu exist sau nu?Le pasă celor care mă cunosc poate, dar ei mă cunosc pentru că exist. Dacă nu

aş exista, nu le-ar păsa nici lor.Această obsesie a vieţii ne urmăreşte pas cu pas şi de aceea fiecare încearcă să

trăiască mai mult după ce moare.Dar cine reuşeşte?! Foarte puţini. Da, reuşesc aceea care prin gândirea, prin

harul cu care au fost înzestraţi la zămislire îşi înalţă aceea STATUIE A GLORIEI – care dăinuie în TIMP.

GENIILE – sunt fiinţele care nu mor. Ele sunt acele „fire de iarbă” fără de care CÂMPIA OMENIRII n-ar mai fi aceeaşi.

Atunci de ce nu devenim GENII?

5

Pentru că n-am fost înzestraţi cu acea mirifică putere de creare. De aceea unii se jertfesc, se sacrifică pentru o fărâmă de GLORIE, pentru că GLORIA înseamnă NEMURIRE.

Când îmi pătrund fiinţa, parcă mă înfior de ceea ce descopăr. Ce descopăr?! CEVA rece şi fără glas… o minte rătăcită într-o lume atât de mare… un om ca toţi oamenii… o fiinţă pe care n-o cunosc!

Numai atunci când prin gândul tău te înalţi asupra tuturor, te vei putea cunoaşte pe tine însuţi.

Un om mărunt nu poate fi cunoscut, deoarece simplitatea şi modestia lui este atât de universală.

Credeam că nimeni nu simte ca mine, că sunt cu totul altfel faţă de ceilalţi, dar am descoperit că fiecare crede la fel şi atunci m-am speriat de această UNIVERSALITATE.

ELENA – LORENA GHIŢANelevă, clasa a X-a A, profil informatică

„Cele două insule pe care le visam necontenit…”FERICIREA ŞI PLĂCEREA

Fericirea este o stea la care niciodată nu ajungem cu mâna. Când ne domină plăcerea, virtutea îşi ia avânt din nenorocirea şi durerea altora. De multe ori plăcerea se varsă în râul cu nenorociri…

A lupta pentru fericirea altora, înseamnă a-ţi găsi propria ta fericire. Unul din izvoarele fericirii este plăcerea ce doare…

Fericirea este o insulă în oceanul nemărginit al nenorocirii. Când meduza plăcerii se încătuşează, virtutea devine neputincioasă. Pentru un strop de fericire , ne spânzurăm viaţa de cer. Plăcerile care rămân amintiri ce te renasc… Nimeni nu poate fi fericit de unul singur. Fericirea e un dar al naturii, un bun al tuturor. Sunt mulţi care renunţă la comori pentru un sâmbure de plăcere…

Fericirea copilăriei este unică, n-o mai întâlnim niciodată. Cele mai fermecătoare plăceri sunt acelea care rămân în altarul sufletului tău. Când eşti fericit nu auzi clopotele timpului şi nici suspinele celor care suferă şi plâng.

Plăcerea izvorăşte din simţurile trupului, pe când fericirea din frumuseţea gândurilor şi bucuria sufletului.

Cred că sunt cea mai fericită fiinţă de pe pământ. Nu mi-am dorit nimic niciodată şi întotdeauna am avut totul: griji, dezamăgiri, zbucium şi durere. Fericirea pierdută nu se mai întoarce la cuibul ei niciodată. Plăcerea se prelungeşte în noi şi prin amintirea ce ne-o lasă.

Fericirea, ca şi durerea, are un sfârşit. Valurile PLĂCERII sunt necruţătoare.Ce FERICIT ar fi omul să nu se amestece în viaţa altora!ELENA LORY

6

DebutAlin Dobromirescu-Fluidul Roditor20 martie 1995

Ne scrie din Mătăsari – Gorj, Alin Dobromirescu – elev în clasa a X-a A, a Grupului Şcolar Industrial Minier.

Apreciază şi laudă meritele neobositului profesor de limba şi literatura română, Dumitru Dădălău, care incită elevii la orizontul creativităţii…

Alin e la început de drum, are unele îndoieli, nelinişti despre creaţia sa, doreşte o „ieşire” din arealul cotidian către spaţiile pure ale logosului.

Vrea cel puţin un răspuns la poşta redacţiei.Ne trimite trei poezii. Bucuria şi sensibilitatea lui ar atinge cote mari, dacă

cineva l-ar înţelege în mesajul stării intime, sufleteşti. Dragă Alin, te înţelegem şi caută-ţi devenirea poetică!

Poezia e ritm, idee, risc la persoana întâi…

D.V.F. Spre folosul meu!

Bucată de lutMână din ţărânăUn tainic sărut.Chip nedumeritînăuntru şadesuflet împlinitpus de Dumnezeuspre folosul meu…

Cugetare

Făcut-am bine-n astă zivrând de rău a mă păzi?Ori mi-am dus umil povaraaşteptând să vină seara?N-am nimic să reproşezSufletul mi-e albă floare!Diademă uimitoare…sau e negru şi burghez?

7

Aducând flori de cugetCa acum tu să faci,Căci nu şti ceasul, nici ziuadacă morţii o să-i placi.

N.B. „Dacă morţi o să-i placi” e un vers memorabil. Deloc trist… te angajează la dăruire, iubind viaţa!

AMINTIRI…

Atins de al farmecului dorLa miezul nopţii trecute,Plâng… şi durerea-mi frângeSperanţa gândurilor mute.

Întristare-adâncă-n sufletVânt puternic suflă-n gândEu culeg a lumii sfadăVorbe ce alţii le vând.

Miezul nopţii mohorâte,Joc de frunze şi de steleAdunatu-s-au să vazăHora gândurilor mele

Eu revăd iar amintireaClipelor ce-au fost, ce-am zisMă ascund şi-mi plâng durereaTotu-i praf, totu-i un vis

Şi mă dor a mele gânduriParcă-aş fi şi nu mai sunt,Stau, şi-aud şoptindu-mi-seVorbe risipite-n vânt.Alin DobromirescuCuvânt introductiv

Dragi prieteni, dragi…, dragi…, şi toţi cei care vreţi să-mi fiţi dragi. Sper ca rândurile de faţă să vă găsească în deplină sănătate şi putere de muncă, drept pentru care vă doresc din tot sufletul ca bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze, să

8

vă aducă în casă num ai sănătate, bucurie, fericire şi tot ceea ce vă doriţi, acum, la început de an 1997.

Nu ştiu dacă am să găsesc cele mai potrivite cuvinte ca să vă mulţumesc, în modul cel mai sincer, pentru promptitudinea şi generozitatea de a da viaţă unui act de cultură pe care şi l-ar fi dorit orice generaţie.

În primul rând mulţumesc discipolilor mei de la liceu, care au umplut paginile revistei „Murmurul Jilţului”, cu gânduri şi imagini, părinţilor tuturor elevilor care au înţeles şi susţinut substanţial apariţia unui fruct bogat, gustos şi rezistent la orice condiţii critice şi nefavorabile. Doamne, când scriu aceste rânduri, plâng şi mă gândesc că am făcut multe lucruri bune la viaţa mea, dar în tot cea ce am făcut nu am întâlnit atâta entuziasm, atâta dăruire de suflet din partea elevilor mei, cei pe care tot timpul nu am ezitat să-i iubesc, să-i stimez şi să-i apreciez la justa lor valoare, să mă simt un singuratic dacă n-aş fi fost cu ei sau în mijlocul lor.

Nu-mi vine să cred că toţi, dar absolut toţi, chiar dacă unii mai rămâneţi corigenţi sau repetenţi, vreţi din toată inima, ca şi liceul în care învăţaţi carte să aibă o revistă proprie care să fie a voastră, să vă reprezinte .

Da, pentru aceste considerente am făcut tot ce este omeneşte, şi am demonstrat că fac un lucru care-mi place şi sunt cu voi, să vă dau aripi, vă pun să zburaţi, să visaţi, să fiţi ceea ce nu credeţi nici unul din voi că sunteţi.

Orice victorie nu se poate obţine de unul singur şi voi, copiii mei dragi şi scumpi, v-aţi dat seama de acest lucru, m-aţi înţeles şi urmat, aţi acţionat toţi ca unul şi unul ca toţi. Îţi mulţumesc domnule director general al Tipografiei „PRINT ART” S.A. Târgu-Jiu, ing. Octavian Vede, că în toate cele două deplasări făcute la liceul Mătăsari, când te-ai întâlnit la început de noiembrie 1996 cu colectivul de redacţie, şi când am făcut lansarea festivă a revistei în cinstea Zilei Naţionale a României, ne-ai asigurat că vom face, împreună, un lucru bun, durabil, de calitate şi la un preţ rezonabil.

Mulţumesc fratelui meu, prof. Ion Gr. Dădălău, directorul Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari, care a înţeles pe deplin efortul elevilor noştri de a demonstra că învaţă într-o şcoală serioasă şi că pot să facă ceea ce nu fac alţii care au tradiţie mai mare decât noi.

Nu pot să trec cu vederea contribuţia deosebită a distinselor profesoare Hoară Doina, Filip Elena, Dădălău Floarea, a domnilor profesori ingineri Scorţariu Oprea şi Stoichiţoiu Valentin care s-au preocupat ca revista noastră să fie cunoscută de elevii de la ciclul gimnazial şi şcoala postliceală de maiştrii şi normatori. Aceleaşi cuvinte de mulţumire şi preţuire pentru doamna Stăniloiu Paraschiva care, în baza unui concurs de înaltă competenţă, a ocupat, fără rezerve, postul de dactilograf principal al redacţiei revistei „Murmurul Jilţului”.

Colegilor meii, un gând curat şi înalte sentimente de stimă, consideraţie şi mult respect.

9

Mulţumim tuturor celor care au apreciat în scris sau verbal efortul de a da viaţă revistei „Murmurul Jilţului”, care se află pe birourile conducătorilor de la Prefectură, Consiliul Judeţean, Inspectoratul Şcolar Judeţean, Inspectoratul Judeţean pentru Cultură, Arhivele Statului, Muzeul Judeţean, de la şcolile din Ciuperceni, Brădet, nr.2 Mătăsari, Dragoteşti, Corobăi, Bolboşi, Miculeşti, Negomir, Raci, Slivileşti sau la redacţiile ziarelor „Evenimentul Zilei”, „Gorjeanul”, „Opinia” şi „Tribuna învăţământului”, la Radio „Oltenia” Craiova, la toţi directorii din cadrul Sucursalei Miniere Jilţ şi unităţilor subordonate.

D. Dumitru

Cuvânt înainte Iubiţi cititori, am atâtea lucruri frumoase să vă spun încât nu ştiu cu care

să încep. În primul rând aş vrea să vă spun că v-am simţit lipsa, că m-am gândit în permanenţă ce-aţi făcut în cele trei luni de vacanţă meritată, cum aţi muncit, cum v-aţi odihnit, distrat, dacă aţi fost cu părinţii în concediu şi unde, aţi ascultat muzică, aţi citit cărţi, aţi vizitat locuri şi monumente istorice, alte obiective turistice.

Sunt convins c-aţi făcut de toate şi dac-ar fi fost vacanţa mai lungă, nu era rău. Acum, e toamnă, a început şcoala, venim din nou la clasă, ne reîntâlnim cu colegii, ne depănăm amintirile şi, încet-încet, ne-apucăm serios de treabă. De aceea, înainte de a vă spune câteva lucruri la început de an şcolar, daţi-mi voie să vă mulţumesc pentru cuvintele frumoase adresate fundaţiei şi revistei „Murmurul Jilţului”, să vă urez celor peste 300 de membrii titulari tinereţe veşnică şi în acest trimestru să atragem tot mai mulţi prieteni care să ducă pe mai departe idealurile noastre, să facă din şcoala în care vă desfăşuraţi activitatea o instituţie serioasă de învăţământ, ştiinţă şi cultură.

În această vară membrii fundaţiei noastre au participat cu creaţiile lor la Festivalul naţional de literatură „Tudor Arghezi” de la Târgu-Jiu şi Târgu-Cărbuneşti, la manifestările organizate cu prilejul „Zilelor Eminescu la Floreşti”, la Festivalul naţional de literatură „Moştenirea Văcăreştilor” de la Târgovişte, la concursul de poezie „Spiridon Popescu” organizat la Radio „Oltenia”- Craiova, la concursurile creatorilor-debutanţi organizate de ziarul „Gorjeanul” şi Fundaţia „Dăruie vieţii farmec”, au făcut filmul de 45 de minute „Mândrie şi perseverenţă” difuzat cu ocazia schimbului de experienţă desfăşurat în liceul nostru cu toţi directorii de grupuri şcolare, licee şi şcoli profesionale, au iniţiat demersurile necesare la conducerile administrative şi sindicatele din unităţile din zonă pentru a ne sprijini în acţiunile noastre.

Şi, nu în ultimul rând, fundaţia noastră a fost reprezentată de Elena Ghiţan şi Alin Dobromirescu la tabăra naţională de jurnalistică, organizată de Ministerul Educaţiei Naţionale, la Ciric – Iaşi, în perioada 3-12 august a.c.

10

Toate acestea au avut drept scop crearea unei imagini sănătoase despre oamenii acestor locuri care-şi dedică întreaga lor viaţă, pasiune şi pricepere, pentru binele nostru, al tuturor.

În acest scop, pentru a demonstra în continuare că suntem în stare să înfăptuim ce ne-am propus, trebuie să acţionăm cu răbdare, cu tact şi dăruire, să ne organizăm cum se cuvine pentru a da funcţionalitate secţiilor înfiinţate în aşa fel încât, începând, începând cu 15 octombrie a.c., fiecare să participaţi cu drag şi voie bună la ce v-a îndemnat inima, să înfiinţăm Muzeul Jilţului şi să ne întâlnim cu „Fiii Jilţului”, la o sărbătoare de zile mari.

Deocamdată, atât, punem punct şi să lăsăm Jilţul să curgă pe unde şi-a croit vadul.

Vă doresc un nou un an şcolar, plin de bucurii şi satisfacţii. Să fiţi sănătoşi.

Septembrie, 1997 Dădălău Dumitru

La ceas de sărbătoare

Noiembrie 1997 - D. Dumitru 1 Decembrie. Sărbătoare scumpă a poporului român. Cu un an în urmă, în

cadrul Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari, într-o atmosferă de emulaţie spirituală, de nedescris, se petrecea un eveniment cu totul şi cu totul deosebit, unic în felul său, lansarea primului număr al revistei „Murmurul Jilţului”.

Pentru unii a fost ceva de necrezut, pentru alţii un fapt normal, împlinit, firesc, deoarece izvora din sufletul curat al copiilor, din dorinţa fierbinte de a lăsa pentru eternitate gândurile unor adolescenţi în plin proces de formare şi afirmare. În prezenţa managerului Tipografiei „Print Art”, inginerul Vede Octavian, a întregii asistenţe, cei 11 membrii ai colectivului de redacţie, cu emoţii fireşti, cu glasurile tremurânde, îşi prezentau creaţiile, sorbeau gustul fericirii, primeau aplauzele bine meritate ale colegilor, profesorilor şi minunaţilor părinţi, omagiu, într-un alt mod, sărbătoarea noastră naţională, făceau legământ solemn în faţa propriei conştiinţe că scrisul lor va rămâne încrustat în clepsidra timpului pentru generaţiile viitoare de liceeni din Valea Jilţului. Aşa ne-a fost dat să avem într-o perioadă de tranziţie, de schimbare în toate planurile, o revistă a noastră, a tuturor, care să ne reprezinte, să atragă tot potenţialul creator de care dispune grupul nostru şcolar, să contribuie la creşterea prestigiului instituţiei noastre, la realizarea unui climat sănătos de muncă şi de punere în valoare a ideilor nobile ce animă tinerele generaţii. Ca orice început, a fost greu, dar nici după aceea n-a fost mai uşor pentru că, în anul 1997, în lunile ianuarie, aprilie, septembrie, noiembrie am tipărit câte un nou număr, în total vreo 300 de pagini în spatele cărora arde

11

focul nestins al iubitorilor de frumos, de viaţă, se zămislesc noi edificii pe altarul artei, ştiinţei şi culturii. E mult, e puţin, nu ştim şi de aceea ar fi bine să lăsăm înaintaşii, sau urmaşii noştri să-şi spună părerea, să ne judece dacă am făcut bine sau rău, ce am făcut pentru că am pus copiii să gândească, nu le-am lăsat inteligenţa să lâncezească, le-am dat încredere în propriile lor forţe şi nu le-am permis pentru nimic în lume să se considere mai prejos decât alţii, sădindu-le în suflet dragostea faţă de şcoala în care studiază, respectul faţă de dascălii lor, sentimentul de mândrie că a trăi şi învăţa în Mătăsari nu e un blestem, ci un privilegiu că avem ceea ce n-au alţii şi putem oricând să intrăm în competiţie cu oricine.

Animaţi de aceste convingeri, ne-am preocupat ca revista noastră să fie număr de număr pe placul şi gustul elevilor, să fie mai interesantă, diversificată în tematică, să atragă în paginile sale nume de rezonanţă ale culturii şi ştiinţei naţionale, să permanentizeze rubrici care au „priză” la cititori, să simtă mereu pulsul celor care o susţin material şi să facă cunoscută în judeţ, în ţară şi în străinătate, într-un cuvânt să fie a celor care o scriu şi o citesc. Ce poate fi mai îmbucurător pentru elevii şi dascălii Grupului Şcolar din Mătăsari decât să afle că revista lor se bucură de apreciere unanimă la nivelul Universităţilor din: Bucureşti, Timişoara, Petroşani, Craiova, Târgu-Jiu, al Prefecturii Judeţene Gorj, Consiliului Judeţean, Inspectoratului Şcolar, Inspectoratului de cultură, de Poliţie, Tribunalului, Parchetului, Muzeului Judeţean, Arhivelor Statului, Bibliotecii Judeţene, al mijloacelor mass- media – Gorjeanul, Opinia, Curierul Minier, Ager, Evenimentul Zilei, Tribuna Învăţământului, Radio Craiova – şi nu în ultimul rând al conducerii unităţilor, instituţiilor şi sindicatelor din Valea Jilţului, al unor prieteni din Germania şi Italia.

Aducem cu acest prilej mulţumirile noastre sincere, tuturor acelora care au avut şi au încredere în noi, ne-au îmbărbătat, ne-au adresat îndemnul de a continua ce a început, că suntem pe drumul cel bun şi îi asigurăm că ceea ce ne-am propus vom înfăptui fără şovăire şi nu vom face umbră pământului degeaba.

Acestea fiind zise vă dorim tuturor, la cumpăna dintre ani, să rămâneţi mereu tineri şi să vă bucuraţi de tot ce vă oferă viaţa.

12

Un gând bun!

Cu mulţi, mulţi ani în urmă, pe meleagurile din care şi-a luat zborul spre genialitate Constantin Brâncuşi, împreună cu un coleg de breaslă, inimos şi talentat, am încercat activarea unui cenaclu al elevilor şi editarea unei reviste care să valorifice creaţiile acestora.

O încercare temerară pentru vremea aceea! Pus în faţa faptului aproape împlinit, cel puţin ca intenţie şi proiect,

directorul de atunci al liceului, altfel un spirit pragmatic remarcabil, ne-a privit cu un zâmbet uşor ironic. Nici un cuvânt de încurajare. Nici un gest de speranţă şi stimulare.

N-am înţeles, pe moment, o asemenea atitudine, dar numai peste câteva zile, tristul adevăr ieşea la lumină. O lumină întunecată din păcate.

Dascăli şi elevi,în elanul şi entuziasmul nostru tineresc, uitasem că, vorba cronicarului „nu sunt vremile sub oameni, ci oamenii sub vremuri”.

Stau acum la masa de lucru având dinainte-mi o revistă venită din nişte locuri stăpânite de oameni cu o experienţă aparent dură: Mătăsarii Gorjului. Citesc şi mă minunez. Cu o sinceritate specifică vârstei, cu emoţia începutului de drum, foşti şi actuali elevi ai liceului, într-un limbaj simplu, firesc, nesupus forţatei neologizări contemporane, trăiesc şi retrăiesc momente, unele poate unice ale vieţii lor.

Se încearcă definiri şi identificări, se dau sfaturi, se fac promisiuni, şi nu deşarte. Se exprimă, în ritm poetic, uneori cu inerente stângăcii, gânduri adânci şi sentimente curate.

Şi nu în ultimul rând, se caută izvorul necesar al permanenţei noastre spirituale, reţinându-se specificul local concretizat în elemente de etnografie şi cântece populare de o nebănuită frumuseţe.

Îl simt în fiecare pagină a revistei nu doar în „Argument”, pe colegul şi

13

prietenul meu, mult prea- modestul Mitică Dădălău. Îl simt în preajmă pe director, frate de sânge şi trudă, şi-l iert, şi-l uit pe

cel care, cu un singur gest, a retezat aripile elanurilor noastre de odinioară. Pentru satisfacţia spirituală pe care mi-a dat-o şi ne-a creat-o şi, mai ales,

pentru bucuria sufletească a împlinirii unui ideal considerat pe veci pierdut, vouă, făptuitorilor acestei reviste „provinciale” – „vă mulţumesc!”.

Fie ca murmurândul Jilţ de acum să-şi adune „apele” şi să înnobileze locuri şi oameni, dăruiţi, din veac, cu multe calităţi.

Pentru aceasta – „Un gând bun!”

Prof. Ion AndriţoiuInspector şcolar la Inspectoratul Judeţean Gorj

Un început bun…

Răsfoind primul număr al revistei „Murmurul Jilţului”, editată de elevi şi cadre didactice de la Grupul Şcolar Industrial Mătăsari, număr apărut la 1 Decembrie 1996, zi memorabilă în istoria neamului nostru, am rămas plăcut impresionat de frumuseţea sufletească ce emană din cuprinsul articolelor scrise de elevi şi dascălii lor. Din aceste articole se desprind idei ce-i caracterizează pe adolescenţi, idei ce puteau rămâne neexprimate, dacă nu ar fi existat iniţiativa unui grup de elevi, îndrumaţi de profesorul de limba română, Dumitru Dădălău, de a edita această revistă pentru ca imaginaţia elevilor, asemeni unor aripi de fluturi, să nu mai zboare pe tărâmuri necunoscute.

Suportul afirmaţiilor de mai sus se regăseşte în argumentul cu care începe prima filă din revistă:”Prietene, ai în mână o revistă, care vrea să-ţi umple sufletul şi setea de cunoaştere, cu ce se întâmplă în şcoala mea, în şcoala ta, în şcoala noastră”.

Titlul şi conţinutul revistei vin să aducă în actualitate cultura, tradiţiile, cântecele şi folclorul oamenilor din ţinutul celor şapte ape numite Jilţuri, folclor, cântece, pe care regretatul învăţător Adrian Em. Popescu, le-a imortalizat într-o culegere nemuritoare.

Şi pentru că revista se adresează adolescenţilor, a căror viaţă este alimentată, înainte de toate, cu dragoste, redau câteva versuri, pe care le-am cules din Valea Jilţului în anii studenţiei, când dragostea şi pentru mine era un mister:

„Mândra-i ca o floare,N-are asemănare Obrăjorii ei, foc de bujorei, Bujori de grădină, dragoste alină.Ochişorii ei, doi luceferei,

14

Alene clipesc şi ademeresc.Sânişorii ei, flori de ghiocei,Răsar în câmpie, şi-aduc bucurie.Cântecele ei, vraja doiniţei,Te opreşte-n prag,S-o asculţi cu drag.” Închei micile mele consideraţii spunându-vă că, în revista voastră, omul şi

satul se pot regăsi ca în jurul „Mesei tăcerii”, în linişte ca sub „Poarta Sărutului”, înfrăţiţi ca în faţa „Coloanei Infinitului”, nemuritori şi stăpânitori ai comorilor de spirit.

Prof. Ion PriescuInspector la Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj.

IMPRESII, GÂNDURI, PĂRERI, IDEI, PROPUNERI, SUGESTII

Gorjeanul - Cotidian Judeţean IndependentNr. 2011 - Sâmbătă, 7 decembrie 1996

SALUTĂM. A apărut încă o revistă şcolară, realizată, aproape în exclusivitate, de elevi. Este vorba despre “Murmurul Jilţului”, editată de Liceul din Mătăsari, instituţie care îşi câştigă din ce în ce mai mult un binemeritat prestigiu.În “Argument” plasat la deschiderea revistei, găsim temeiurile acestui îndrăzneţ demers, propus a apărea trimestrial, iar sub pseudonimul atât de transparent D. Dumitru descoperim cu uşurinţă pe omul de spirit, Dumitru Dădălău, cunoscut de o întreagă generaţie ca un deschizător de drumuri în multe direcţii, actualmente - profesor la acest liceu. Tipărită la “PRINT ART” S.A. Târgu-Jiu, publicaţia cuprinde în cele circa 30 de pagini ale sale texte exuberante legate de adolescenţă şi tinerele încercări literare, elemente de etnografie şi folclor din văile Jilţurilor, albume, ilustraţii. lată câteva nume de semnături: Gureanu Puiu Florinel în prezent - student la Universitatea Constantin Brâncuşi; Georgeta Copăcescu, Ramona Covaci, Elena Ghiţan, Oana Elena Corega, Adela Kovacs, Elena Loredana Ghiţan, Elena Lory, Dobromirescu Alin, Alin Popa, D. Alin, Elena Valca, C. Radian, Oana Dragolescu, Maria Oaie, Nadia Lupşoiu, Camelia Tutilă, etc.

Prezenţa scriitorului-medic Doru Fometescu în revistă, cu un interesant comentariu, racordează noua publicaţie în peisajul bogat al presei gorjene. Citatele de Pârvan, Goethe, Moliere şi Cioran dau însă o greutate cu totul aparte paginilor frumos ilustrate. La mai multe!

Ghiţan Elena: lată că acum avem posibilitatea să răsuflăm uşuraţi, cu inimile pline de bucuria realizării unui mare vis: visul de a avea şi noi o revistă a şcolii

15

noastre. Prin multă muncă şi printr-o voinţă de fier am reuşit, în sfârşit să ne atingem ţelul, să dăm fiinţă unei reviste în care ne-am dăruit sufletul nostru propriu, în care am depus tot talentul şi sinceritatea noastră, toată voinţa, fiindcă ea constituie esenţa vieţii. Astfel s-a născut “Murmurul Jilţului”, titlu-simbol, care reprezintă prestigiul zonei noastre, precum şi semnificaţiile profunde pe care le conţine cuvântul “murmur” prin care este sugerată pe de-o parte armonia, blândeţea, puritatea, asemenea murmurului de izvor, iar pe de altă parte, timiditatea, teama, nesiguranţa tânărului la început de drum. Acum, că am reuşit să tipărim primul număr, truda depusă a fost uitată, mulţumirea fiind cu atât mai profundă, cu cât efortul a fost mai mare, dar suntem conştienţi de faptul că în continuare efortul şi truda vor creşte şi mai mult, fiindcă noi nu vrem să ne oprim aici, ci dorim ca revista noastră să aibă un drum cât mai lung, în paginile căreia să realizăm articole cât mai interesante.

Să trecem însă la impresii despre Nr. 1 al revistei “Murmurul Jilţului”. Bineînţeles că fiecare dintre noi are propria sa opinie. Laude, critici, sugestii, toate îşi găsesc locul în părerile fiecăruia dintre noi. Aşadar, o să încerc să-mi expun şi eu impresiile pe care le am după ce am făcut cunoştinţă cu întreg conţinutul revistei. În opinia mea, revista are marele merit de a fascina pe cititor într-un mod deosebit, acestuia revenindu-i dificila sarcină de a-şi forma propria opinie. Eu cred că articolele cuprinse în paginile revistei “Murmurul Jilţului” reflectă perfect preocupările noastre, adică acele frământări lăuntrice de care este cuprins spiritul unui elev de liceu. Griji, nelinişti, întrebări pentru ce va fi în viitor, dorinţa depăşirii condiţiei umane, aspiraţii spre absolut, dezamăgiri sentimentale - toate acestea sunt oglindite în forme cât mai artistice, în articole scrise de elevii care alcătuiesc colectivul redacţional al revistei şi toate au un singur sens de interpretare: de fapt ei încearcă să caute, sperând că vor găsi răspunsuri la această mulţime de întrebări retorice - pun exprimarea lor în scris - dorinţa de a înţelege această lume atât de mare şi

încurcată. Grafica încearcă să schiţeze în mod simbolic conţinutul articolelor. Folclorul - reprezintă una dintre cele mai frumoase capitole ale revistei, încărcat de frumuseţe şi sensibilitate, având rolul de transmitere a tradiţiei şi obiceiului românesc tinerilor generaţii pentru a le păstra nealterate. Momentele de haz din final delectează mintea cititorului. Critica îşi are bineînţeles locul ei. Întotdeauna o apariţie literară îşi primeşte laudele meritate, dar şi critica. Dar de acestea, să-i lăsam să se ocupe cei în măsură. Nu trebuie să uităm însă că acesta a fost primul număr alcătuit de un grup de tineri aflaţi la început de drum, cărora le trebuie timp şi experienţă pentru perfecţionare. Oricât de multe critici ar primi “Murmurul Jilţului”, nu trebuie să uităm dragi prieteni că este revista liceului nostru, revista care ne reprezintă pe noi toţi şi de aceea orice reproş ni s-ar aduce trebuie să privim încrezători spre viitor şi mândri pentru ce-am făcut.

Alin Dobromirescu: 1 Decembrie 1918. Se petrecea cel mai însemnat

16

eveniment din istoria tuturor românilor. Unirea acestora sub un singur steag. 1 Decembrie 1996. Se petrece cel mai însemnat eveniment din istoria văii Jilţului, ieşirea de sub tipar a unei reviste ce se vrea a fi a liceului Mătăsari, a văii Jilţului, a tuturor mătăsărenilor, gândită cu mult timp înainte de unul din titanii acestei şcoli. Ideea prinde rădăcini în adâncul conştiinţei unora dintre elevi, care cu sprijinul şi ajutorul altora şi al întregii şcoli reuşesc să dea naştere – prin gând, cuvânt şi faptă - unui adevărat simbol al învăţământului văii Jilţului, al întregului Mătăsari “Murmurul Jilţului” aşa cum se numeşte chintesenţa întâmplărilor din învăţământul mătăsărean apare îmbrăcată într-o haină bogată, la o dată simbolică în istoria românilor - 1 Decembrie.

Aşteptată cu multă nerăbdare de către fondatorii ei şi nu numai, revista soseşte în şcoală într-o zi de vineri însoţită fiind de către omul care i-a făcut posibilă existenţa – directorul general al tipografiei “PRINT-ART’ din Târgu-Jiu. Acestui suflet nobil se cuvine să-i aducem toată lauda şi mulţumirea, să-i închinăm toată bucuria şi extazul pentru munca depusă de a transforma în realitate visul nostru de câteva săptămâni îi mulţumim pentru actul de omenie făcut şi-l rugăm ca şi în continuare să ne sprijine spre tipărirea a cât mai multe numere. Apoi, prin grija, munca şi dăruirea domnului profesor acea zi de vineri, 29 noiembrie s-a transformat într-o zi de sărbătoare în întreaga şcoală. Dacă, poate mulţi n-au realizat ce înseamnă această tipărire, această reuşită pentru şcoala noastră, în sufletul celor care s-au ocupat pentru apariţia ei dăinuia o vădită bucurie şi o neînţeleasă emoţie. lată că după atâta vreme de aşteptare, visul devenea realitate. Fondatorii revistei, în număr de unsprezece, în acea mare şi neuitată zi a vieţii lor depăşiseră cotele rea]ului, plutind într-o vrajă neînţeleasă. Fiecare ştie ce-a spus celălalt dar nu ştie ce-a spus el însuşi. Emoţia a fost prea mare. Ştiut este faptul că majoritatea lor îşi vedeau pentru prima dată numele tipărit. Critica făcută pe urma revistei nu a întârziat să apară, că-i lipseşte vreun “s” sau “r”, că-i prea literară sau artistică, ne onorează, noi trebuie să realizăm că era nevoie să se facă primul pas, să se deschidă drumul spre realul cotidian. Fără-ndoială, vor veni numere din ce în ce mai bune, şi ne vom bucura sufleteşte de ele. Suntem bucuroşi să vedem că revista noastră are darul de a produce “frământări lăuntrice”, zvâcniri creatoare, de a împinge spre acte de creaţie. Prin tipărirea revistei, întregul colectiv a dorit să arate că nici noi nu suntem mai prejos decât alţii, că şi şcoala noastră deţine valori, sensibilităţi şi inteligenţe creatoare. Primită bine sau rău revista a apărut, suntem fericiţi că şi şcoala noastră se numără printre acelea înzestrate cu cuvânt tipărit. lată, deci, că după atâtea frământări şi zvârcoliri s-a împlinit o dorinţă veche. Revista a apărut iar acum gândurile acelora care i-au pregătit existenţa se îndreaptă spre numerele viitoare, dorind a aduce în fiecare număr cinste cuvântului şi o cât de mică îmbogăţire artei româneşti. Nu ne mai rămâne decât să mulţumim acelora care ne-au la-n demână, ne-au ajutat, ne-au sprijinit şi ne-au îndrumat spre idealuri măreţe, rugându-i ca şi în continuare s-o facă. Să

17

dorim “Mumurului Jilţului” viaţă lungă, o cale cât mai lungă, afirmarea de valori şi inteligenţe. Numai prin răbdare, jertfă şi muncă spirituală, conduse de o voinţă de fier, vom putea răzbate.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Profesor Hoară Doina: 1 Decembrie este fără îndoială sărbătoarea de suflet a tuturor românilor, pe care fiecare dintre noi o purtăm în inimă şi încercăm să-i dăm strălucire cu orice prilej. Elevii G.S.I.M. Mătăsari au omagiat-o în acest an şi-ntr-un alt fel, aşezând pe altarul cu ofrande rodul creaţiei şi-al fanteziei lor, concretizat într-o revistă cu denumirea “Murmurul Jilţului”. Acest lucru se datoreşte unui grup de elevi entuziaţi, îndrumaţi de neobositul lor profesor de limba şi literatura română. Şi, chiar dacă e pretenţios să reproduc aici cuvintele ‘’Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!”, pentru a saluta apariţia revistei, tot am s-o fac, pentru că este cu adevărat un merit deosebit al copiilor la a căror formare şi îndrumare au vegheat profesorii de la această unitate de învăţământ. Simţim cum lângă noi se nasc copii talentaţi, cu preocupări diverse, care doresc să dovedească, “ce fel de oameni sunt”. Şi, de fapt, ce fel de oameni sunt? Sunt însetaţi după absolut, caută sensul existenţei, visează la o dragoste imposibilă, caută fericirea şi plăcerea, sunt cutezători, delicaţi, sensibili, frumoşi. Cu alte cuvinte simt şi trăiesc şi creează. Sunt idei ce aparţin condeierilor acestor pagini, prin care s-au autodefinit.

Revista e un început şi o invitaţie către lecturarea gândurilor lor. Strădania lor este meritorie. Aş sugera colectivului de redacţie şi rubrici cum ar fi: Medalion literar, Ştiaţi că..., Pagină rebusistă, Ne-am informat pentru dumneavoastră, Caleidoscop, Cronică literară, Apariţii editoriale.

Profesor Nicolae Pîrvulescu: într-adevăr, pot să spun că şi grupul şcolar în care muncesc se poate mândri odată cu apariţia primului număr al revistei “Murmurul Jilţului”. Aceasta dovedeşte munca unui grup de elevi inimoşi îndrumaţi de către inimosul profesor de limba şi literatura română.

Sincer să fiu, înainte de apariţia acestei reviste nu puteam să-mi imaginez că există elevi poeţi sau elevi care să-şi aştearnă gândurile atât de frumos în această instituţie de învăţământ, de pe meleagurile Jilţului.

Nu vă puteţi închipui ce am simţit, când am asistat, în data de 29 noiembrie 1996, la lansarea primului număr al acestei reviste. Am văzut acolo pe elevii - redactori citindu-şi atât de frumos din creaţiile lor. Am văzut pe faţa profesorului de limba română sentimentul de fapt împlinit. S-a spus cu această ocazie că numărul 1 al acestei reviste este primul pas în algoritmul trăiniciei acestuia. Am înţeles că trebuie mărite rândurile acestora, care să contribuie la trăinicia revistei.

La încheiere eu doresc viaţă lungă revistei “Murmurul Jilţului”.

Profesor Nişulescu Elisabeta: Apariţia primului număr al revistei “Murmurul

18

Jilţului” a stârnit un viu interes din partea tuturor ce au intrat în posesia ei. Revista este interesantă atât prin conţinutul său, cât şi prin forma sa de prezentare. Consider că era necesară o publicaţie permanentă la noi în şcoală, întrucât avem un număr mare de elevi şi de cadre didactice, a căror activitate merită să fie popularizată. Merită felicitări colectivul de redacţie pentru efortul depus, pentru selecţionarea celor mai bune articole în proză. Elevii talentaţi ai şcolii noastre, absolvenţi de liceu, elevi din clasele V-XII au impresionat prin talentul lor, gustul lor pentru proză, poezie, artă, cultură în general.

Debutul unor elevi este sclipitor şi consider că dacă sunt şlefuiţi, bine îndrumaţi de profesori se pot întrevedea nişte capacităţi, oameni de valoare. Şcoala noastră, adică GSIM Mătăsari, are o funcţionare de peste 10 ani şi cu multiple transformări în bine. S-au făcut transformări în ceea ce priveşte aspectul estetic al şcolii, atât în interior cât şi în exterior, prin grija şi supravegherea permanentă a domnului director Dădălău Ion. Începutul a fost greu pentru toate cadrele didactice, dar prin munca şi patriotismul ce ne caracterizează, vom spera că se vor finaliza toate activităţile într-un mod plăcut. S-au concentrat eforturile mult către latura educativă, profesională a elevilor. În speranţa unei Case de cultură în localitatea Mătăsari, în viitor se vor putea afirma mai mulţi elevi prin activităţile extraşcolare. Zona minieră Mătăsari este poluată, cenuşie din cauza cărbunelui, însă sufletul oamenilor este deschis, dornic de senzaţional, de ceva nou. 0dată flacăra olimpică aprinsă am dori să se întreţină, să dăinuie peste ani şi ani şi în viitor în paginile revistei să apară articole şi din alte domenii: matematică, fizică, chimie, biologie, din viaţa culturală a comunei Mătăsari, etc. Consider că atrăgând elevii, vor fi mai ambiţioşi, mai siguri pe ei şi se vor integra mai uşor în societate pe viitor. Doresc viaţă lungă revistei noastre, sănătate şi putere de muncă întregului colectiv şi o dată cu apariţia celui de-al doilea număr, o dată cu Anul Nou, tradiţionalul “LA MULŢI ANI!”

Copăcescu Georgeta, clasa XII A: Revista “Murmurul Jilţului”, cred că nu m-a impresionat numai pe mine, ci mai mulţi elevi din liceu, precum şi pe domnii profesori, deoarece este mai frumoasă decât îmi imaginam. Fiecare dintre noi scriind în aceasta revistă, ne-am exprimat gândurile, fiecare a avut idei noi, a scris ce-a simţit şi cred că ce-am scris o să placă cititorilor, o să le umple sufletul, setea de cunoaştere, e tot ceea ce se întâmplă în şcoală.

Sper că şi în continuare domnule diriginte să ne ajutaţi, precum ne-aţi ajutat şi la primul număr. Am reuşit şi recunosc că fără ajutorul dumneavoastră nu puteam să publicăm revista într-un timp atât de scurt, pot spune record.

Ciutureanu Ştefan, clasa XII B: Din punct de vedere al conţinutului, revista este bine structurată şi gândită de către autorii acesteia. Paginaţia şi grafica revistei au fost realizate în mod deosebit la tipografia PRINT ART. Revista este de o calitate excepţională în ceea ce priveşte tematica care a fost restrânsă urmând ca

19

în viitorul apropiat conţinutul revistei să fie diversificat cu teme din mai multe domenii ca să devină interesantă pentru toţi elevii acestei zone. Eu sper în viitorul revistei “Murmurul Jilţului”.

Corega Oana, clasa X A: “Murmurul Jilţului” este o revistă interesantă atât prin conţinutul cât şi prin picturile atât de reuşite. Este prima revistă a Liceului Industrial Minier Mătăsari şi poate de aceea a impresionat atât elevii cât şi profesorii care au rămas uimiţi văzând “minunile” noastre. Revista este mai mult literară dar sperăm ca-n numerele următoare să introducem şi alte teme de matematică, chimie, fizică din alte domenii mai mult sau mai puţin interesante. Cu sau fără defecte, totuşi a apărut acest prim număr al revistei liceului nostru şi trebuie să fim mândri, să încercăm să contribuim mai mult la reuşita următoarelor numere. Poate unora li se pare ceva banal acest număr şi trimit o serie de critici la adresa noastră, dar cum spune domnul profesor încercând să ne facă să avem încredere în ceea ce scriem: “cu cât alţii critică această revistă cu atât ea este mai iscusită”.

Oaie Marilena, clasa X A: N-o să uit niciodată curiozitatea cu care alergam într-o dimineaţă la şcoală ca să văd primul număr al revistei şcolii noastre. Parcă tot nu credeam că e adevărat. Era în sala de calculatoare, domnul profesor de limba română care ne-a ajutat mult să dăm viaţă acestei reviste ne aşteaptă cu ea pe masă, urmărindu-ne atent reacţia. Am rămas privind fix, fără să văd ceva în faţă, mai târziu am reuşit să descifrez pe un fond alb scris simplu: “Murmurul Jilţului”. Ideea denumirii ne-a venit gândindu-ne la ceea ce ne caracterizează cel mai mult considerând că aşa e doar a noastră, că acest titlu se potriveşte bine. Ce-am simţit ca redactor, şi ca elev, nimeni n-are idee, când cu lacrimi în ochi îmi tremurau mâinile citind şcolii întregi articolul în care îmi pusesem toată fiinţa. Şi cât de fericită eram spunând “a noastră”. Da a noastră spuneam tuturor cu mândrie de parcă aş fi vrut să audă o lume întreagă, că şi aici, într-un colţ mai puţin cunoscut există tinere talente, copii care doresc să înveţe şi să-şi pună gândurile într-o revistă a şcolii lor. Ne pare rău însă că nu toată lumea apreciază munca noastră, nu toţi ştiu ce înseamnă să-ţi vezi cuvântul publicat într-o revistă. Pentru mine este cea mai deosebită revistă, când mă gândesc că în ea sunt şi eu o mică poetă.

Covaci Ramona, clasa XIIA. Despre revista liceului nostru, numită “Murmurul Jilţului”, pot să spun că a fost realizată într-un timp record, în care eu împreună cu ceilalţi redactori şi împreună cu domnul profesor de limba şi literatura română am muncit din greu pentru a realiza ceva inedit în comuna noastră. Când am aflat prima dată că liceul nostru va realiza o revistă a sa, iar eu voi fi printre cei care vor putea să-şi publice tot ceea ce gândesc chiar în primul număr al revistei, m-au încercat emoţii foarte mari. Era pentru prima dată când aveam posibilitatea

20

să public într-o revistă. Eram emoţionată deoarece ştiam că această revistă va fi citită nu numai de elevii şi cadrele didactice ale liceului nostru dar şi de alte personalităţi ale judeţului Gorj. Poate vă întrebaţi, de ce revista apare sub acest nume. Deoarece, este cel mai reprezentativ pentru regiunea noastră. Faptul că pârâul Jilţ trece prin comuna noastră, comuna Mătăsari, dar mai mult de atât trece chiar pe lângă liceul nostru, ne-a determinat pe toţi să fim de acord cu domnul profesor, ca revista să apară sub acest nume de “Murmurul Jilţului”. Eu cred că acest nume de Murmur al Jilţului, ne reprezintă cel mai bine din punct de vedere geografic, dar şi cei care vor citi această revistă îşi vor da seama că nu contează unde înveţi, ci contează cum înveţi. În concluzie, cititorii din alte părţi vor putea afla că şi aici într-o comună de pe meleagurile Jilţului există elevi talentaţi, care ştiu ce vor să ceară de la viaţă. Prin această revistă, noi, redactorii, dăm posibilitatea tuturor elevilor, dar şi profesorilor, să-şi descopere, publicând într-o revistă, o vocaţie pe care poate până acum n-au ştiut că o au, chiar dacă au ştiut, au fost prea tineri pentru a-şi trimite gândurile şi visele aşternute pe hârtia unor reviste din alte părţi. Primul număr al acestei reviste a fost tipărit cu ocazia zilei de 1 Decembrie 1996, Ziua Naţională a României, fapt prin care noi, toţi elevii liceului, am adus un omagiu tuturor eroilor ţării care şi-au jertfit viaţa pentru ca noi cei de azi să trăim într-o ţară unită. Acest lucru neaşteptat a necesitat o muncă enormă pe care noi a trebuit s-o facem, dar acum când totul este gata ne-am dat seama cu toţii că nici un sacrificiu nu e prea mare, nici un pisc prea înalt, atunci când facem ceva din plăcere, şi când realizăm ceva care ne reprezintă pe noi aşa cum suntem. Cred că fiecare cuvânt, fiecare frază şi fiecare articol scris, reprezintă pentru autorul lui o mică parte din frământările acestuia de zi cu zi. Reprezintă un sentiment pe care cu sfială o persoană l-a aşezat într-o pagină, şi de care acum mândru că este văzut şi citit de o mulţime de oameni. Momentul care mi-a dat cea mai mare satisfacţie a fost atunci când împreună cu toţi redactorii, domnul profesor şi domnul inginer Vede Octavian de la Tipografia PRINT-ART din Târgu-Jiu, cel care ne-a sprijinit în tipărirea revistei, eram cu toţii în sala de sport, iar în faţa noastră se găseau elevii şi profesorii liceului, părinţii clasei a XII-a A, iar noi redactorii am prezentat fiecare câteva frânturi din tot ceea ce revista cuprindea, pentru a trezi interesul tuturor. Când mi-am dat seama că trebuie să vorbesc unui auditoriu atât de vast, vocea a început să-mi tremure, iar palmele uni erau umede din cauza emoţiilor pe care le-am avut. Şi acum când mă gândesc la acele momente inima-mi surâde de bucurie, şi-mi dau seama că aş putea înşira pe hârtie albă kilometri întregi de cuvinte, dar am în cap atât de multe idei care se îmbulzesc una peste alta, care să fie prima aşternută pe hârtie. Dar eu neştiind pe care s-o aleg mă las păgubaşă, şi le las să facă ce vor ele. Acum când aproape toate ideile pe care voiam să le scriu s-au epuizat, las locul altora, unor străini, să scrie şi să spună ceea ce cred despre realizarea noastră, a elevilor Liceului din Mătăsari, deoarece ei vor fi cei mai buni judecători ai noştri.

21

Corega Iuliana Claudiu, cl X B: Am impresie foarte bună despre revista “Murmurul Jilţului”, care este realizată numai de elevii acestei şcoli. Redactorii acestei reviste au încercat şi cred că au reuşit să ne convingă că şi în acest liceu există elevi care sunt capabili să-şi exprime gândurile şi sentimentele. Această revistă este bine venită pentru că cititorul poate să-şi dea seama de la prima vedere despre acest liceu şi despre valoarea lui printre alte licee.

Eu personal aş dori ca în numărul viitor al acestei reviste să apară şi probleme de logică sau gândire rapidă, cât şi rezultatele cele mai bune la învăţătură obţinute de către elevii acestei şcoli care prin această revistă a arătat că poate să concureze orice liceu din judeţ şi că doreşte să intre încetul cu încetul în rândul liceelor de elită din judeţ cât şi din ţară.

Porodan Aristica, clasa X A: Vă rog să-mi îngăduiţi să spun că această revistă a fost scrisă de colegii mei de clasă şi şcoală cu mult curaj, răbdare şi inteligenţă. Revista are un conţinut frumos, atractiv începând cu „Argumentul” şi terminând cu Mozaicul. M-a impresionat deosebit articolul elevei Corega Oana, care a scris despre tinerii de astăzi, care ajung uneori pe culmile disperării şi nu mai găsesc ce să facă, decât să se sinucidă, cum ar fi liceenii, care rămân repetenţi la o materie, şi mergând acasă, părinţii îi ceartă, îi bat. Concluzia: “Părinţii mă bat, repetent am rămas”, astfel ajung să-şi pună capăt zilelor. Ar fi bine ca în viitoarele numere ale acestei publicaţii apară şi unele obiceiuri de iarnă de prin satele Jilţului, colinde culese din zonă.

Sunt convins că subiectele ce vor apare în revistă, vor fi mai bogate în conţinut şi mult mai variate.

Iovan Nicolae, clasa X B: începând cu data de 1 decembrie 1996, Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari are propria revistă “Murmurul Jilţului”. Revista se dovedeşte a fi foarte bună, putându-se compara celelalte reviste ale liceelor din Gorj. După citirea acesteia rămâi cu un sentiment de împlinire, de mândrie, de satisfacţie. În această revistă ar trebui să-şi facă loc pe lângă literatură unele problemă de matematică, de fizică, de chimie, să prezinte mai pe larg liceul din Mătăsari pentru ca elevii care termină clasele V-VIII în alte şcoli din zonă să nu se orienteze la alte licee din Gorj ci să se înscrie la acest liceu că şi la Mătăsari se învaţă carte.

Aş dori ca, la finele fiecărui an şcolar, conducerea şcolii să ofere unele premii acelor elevi care şi-au adus o contribuţie importantă prin articole, poezii şi probleme la apariţia acestei reviste. Urez revistei “Murmurul Jilţului” cât mai multe numere ieşite de sub tipar şi sper că mă voi număra şi eu printre elevii care vor publica în paginile sale.

Coman Camelia, clasa X B: “Murmurul Jilţului” este echivalent cu ideea de suflet, de inimă, cu ceva curat, pur, divin, cât şi cu strălucirea “luceafărului” cel

22

de sus din zările albastre, pentru că a adus o mare bucurie în şcoală şi în suflete elevilor şi profesorilor. Despre “Murmurul Jilţului”, mulţi îşi vor da păreri diferite, mai frumoase, mai complexe, mai sumare, dar părerile mele vor fi citite şi vor fi rătăcite printre părerile altora, dar oricum vă mulţumesc că aţi avut plăcerea doar să-mi citiţi părerea altora, spusă din inimă căci eu apreciez foarte mult ideea celor care au înfiinţat revista.

Giontu Mariana-Zenaida, clasa X B: Primele impresii după lecturarea revistei au fost destul de bune. Singurul lucru care m-a nemulţumit a fost pesimismul din unele articole, pesimism care la vârsta noastră n-ar trebui să existe. În numerele viitoare aş dori să existe mai mult dialog şi articole despre cultură, artă sau muzică. Personal, îmi pare foarte rău că n-am participat direct la realizarea primului număr revistei, dar pe viitor sper să mă includ şi eu în activităţile ei. Cel mai mult în “Murmurul Jilţului” mi-au plăcut poeziile, special cele ale lui Alin Dobromirescu. Această revistă pentru întreg liceul a reprezentat un moment de fericire şi un cadou pentru ziua de 1 Decembrie. Pe viitor o revistă cu mai multe pagini, o revistă pe care s-o citească nu numai elevii şi profesorii liceului ci şi persoane din afara lui. Cred că de spus ar fi extraordinar de multe lucruri, dar probabil vorbele mele s-au risipit în vânt de aceea mă limitez la atât şi închei aşa: Revista “Murmurul Jilţului” ne-a ajuns la suflet pentru că este din şi pentru sufletul nostru. Detculescu Marius, clasa X B: Răsfoind cele treizeci de pagini ale revistei “Murmurul Jilţului”, nu pot să spun decât cuvinte de mulţumire acelui domn care a luat iniţiativa înfiinţării acestei reviste, adică, dumneavoastră, stimate domnule profesor de limba şi literatura română. Prin această revistă care, după cum am înţeles va apărea trimestrial, noi, elevii GSIM Mătăsari, putem să ne împărtăşim gândurile, sentimentele faţă de alţi elevi din judeţ şi nu numai. Această revistă ne dă şansa ca acelora dintre noi care au o gândire şi o imaginaţie mai bogată să-şi poată exprima talentul prin poezie, pictură, ceea ce ne bucură că şi noi aici în acest liceu avem o revistă a noastră cum de altfel există licee renumite din judeţ şi numai nu o pot avea. Vrem ca noi, de aici, din Mătăsari, să putem coresponda cu mai mulţi adolescenţi, să aflăm gândurile şi propunerile lor despre ceea ce facem, întrucât în “Murmurul Jilţului” se află multe rubrici frumoase din toate domeniile ca: literatură, lucrări de pictură, folclor cules din zona noastră, a Gorjului, elemente de etnografie zonală, eu nu găsesc să mai introducem altceva decât să urez sincere felicitări întregii redacţii, iar revistei “Murmurul Jilţului”, o viaţă lungă şi succes.

Valache Elena Cristina, clasa X B: Ce pot spune despre această revistă decât că este o revistă foarte bună, poate una dintre cele mai bune reviste pe care le-am văzut. M-a impresionat foarte mult atât pe mine cât şi pe părinţii mei. Pot spune că sunt mândră de această revistă, de aceşti elevi, căci prin munca şi efortul lor, au reuşit să dea şcolii o altă imagine, o imagine frumoasă, o imagine poetică. Sunt

23

sigură că fiecare părinte este mândru de copilul său, la fel cum sunt şi profesorii. Aş dori ca în această revistă să existe mai multe dialoguri între reporteri şi elevi. M-am gândit că ar fi bine să se scrie reportaje care să se refere la viaţa de zi cu zi a elevilor. Aş fi foarte bucuroasă dacă revista ar acorda măcar o pagină acestui reportaj.

Curelea Aliodor, clasa X B: Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu vreau să vă spun că tot timpul mă întrebam când vom avea şi noi o revistă a noastră, a liceului, şi cu ajutorul inimosului profesor care a dat viaţă şi care şi-a dăruit capacitatea, “Murmurul Jilţului” există. Cinstim Ziua Naţională a României - 1 Decembrie 1996, ca pe o zi pe care elevii nu o vor uita niciodată. Fără a avea pretenţia să mă compar cu alţi elevi, mă gândesc şi eu la drumul pe care l-a parcurs această revistă până la tipărirea primului număr, arătând adevărata valoare a elevilor de la Liceul Industrial Minier Mătăsari. Această revistă pe care acuma o avem în mână este o lucrare tipărită în condiţii deosebite, care vrea să-ţi umple sufletul, setea de cunoaştere, cu ce se întâmplă în şcoală şi cu ce se ocupă elevii. Bucurându-ne de acest moment unic al vieţii de, elev sunt fericit că s-a putut găsi o posibilitate de a se tipări o revistă a elevilor scrisă de elevi. Doresc să primiţi înalta mea stimă şi consideraţie, odată cu urarea ca revista “Murmurul Jilţului” să dăinuie ani mulţi şi să adune în paginile sale talentul celor mai buni elevi ai liceului.

Gican Marius, clasa X B: încă de la început, doresc să felicit colectivul de redacţie al revistei intitulată sugestiv ‘’Murmurul Jilţului” şi nu în ultimul rând pe domnul profesor de limba si literatura română, sufletul la propriu şi la figurat al acestei minunate reviste, fără de care, cu riscul de a folosi unele cuvinte ale lui Titu Maiorescu ar fi fost un “prototip irealizabil”. Bucuria mea cât şi a colegilor mei a fost nemărginită când ne-au fost aduse la cunoştinţă intenţiile domnului profesor de a înfiinţa o revistă a liceului. Intenţiile acestea s-au materializat pe data de 1 Decembrie 1996 când a fost publicat primul număr al revistei, la care s-a muncit mult înainte de apariţie. Am fost nerăbdător să răsfoiesc revista, m-a impresionat conţinutul acesteia începând cu prima pagină până la final, impresii ce au fost confirmate şi de părinţii şi de bunicii mei care au citit-o cu plăcere. Aflată la început de drum revista este de o calitate excepţională din punct de vedere al aspectului cât şi al conţinutului. Dar cum spune un proverb bătrânesc că acolo unde este bine este loc şi de mai bine, bineînţeles că se pot aduce îmbunătăţiri, sugestii noi atât din partea elevilor liceului cât şi a profesorilor. Eu personal nu prea am sugestii fiindcă toate acestea s-au materializat. Aş avea o sugestie minoră dacă tot s-a vorbit de poezie, de literatură, despre rolul omului in viaţă, despre iubire, de ce să nu se vorbească şi despre sport. Acesta s-ar încadra într-un articol redus ca mărime care să conţină performanţele şi recordurile la nivelul liceului realizate de către elevi.

Gheorghescu Runna Maria, clasa X A: în calitate de cititoare a revistei

24

“Murmurul Jilţului”, cred că această revistă este un lucru minunat în liceul nostru, dar nu evit să spun că ar mai lipsi ceva pentru care revista să poată fi o revistă perfectă. Părerea mea este că ar trebui mai multe glume, mai mult umor, precum şi întâmplări şi bucurii din viaţa actorilor şi cântăreţilor. În rest mi se pare o revistă bună, şi este un lucru minunat că domnul profesor s-a gândit să facă această revistă pentru liceul nostru. Ştiu că s-a depus mult efort pentru apariţia primului număr şi pentru aceasta sper că în continuare revista “Murmurul Jilţului” să aibă mult succes.

Mă numesc Nicolovici Eugenia şi sunt elevă a liceului Industrial Mătăsari, clasa a X-a A, informatică. Fac parte dintr-un colectiv de elevi destul de bine încheiat şi pot să afirm chiar cu mândrie şi cu deosebit respect că sunt elevă a acestui liceu. Înţeleg că datorită devotamentului domnilor profesori existenţi în cadrul liceului, mulţi tineri absolvenţi sunt oameni de nădejde, oameni care vor să-şi făurească un viitor prin propriile forţe. Devotamentul colectivului de redacţie prin reportajele realizate în acest prim număr ne dă un sentiment de speranţă şi încredere. Ne dăm seama că tinereţea ne poartă paşii spre viitor, întrebându-ne mereu ce fel de oameni suntem şi având o sete nemărginită de absolut. Prin paginile ei, revista ne face să trăim realitatea ca într-un vis. Aş dori ca viitorul număr al revistei să fie redactat într-un stil mai deosebit, adică aş dori o cooperare deschisă a domnilor profesori cu redactorii şi nu numai cu ei, ci un sondaj de opinie printre elevii existenţi cât şi printre cei care au terminat şi vor veni în acest liceu. Îmi exprim încrederea şi speranţa căci colectivul redacţional împreună cu domnul profesor nu ne vor spulbera aşteptările.

Huz Florin. clasa X A: Primul număr al revistei “Murmurul Jilţului”, a fost în mare parte foarte reuşit, dar ar trebui o mai multă colaborare din partea elevilor şi a domnilor profesori. Cu toate că există o serie de critici la adresa revistei eu cred că următoarele numere o să fie mai reuşite, să aibă articole mult mai interesante decât cele prezentate. Revista este în general bună având articole despre orele de dirigenţie la care elevii au discutat despre drumul care şi-l vor face în viaţă după absolvirea liceului şi a facultăţii, cântece culese de elevi din folclor de la oameni, topurile propuse de consiliul de redactori al revistei şi multe altele care mie mi s-au părut interesante.

Lupşoiu Nicoliţa, clasa X A: Impresiile mele despre această revistă nu se pot exprima pe această coală de hârtie. Părerea mea este că această revistă este o adevărată reuşită şi este o frumoasă comoară a liceului nostru. Cu mai mult efort, mai mulţi colaboratori, mai multă preocupare, revista “Murmurul Jilţului” se poate ridica pe cele mai înalte culmi fiind în acelaşi timp şi un eveniment important în istoria liceului nostru.

Stănescu Mihaela, clasa X A: Părerea mea este ca şi a altor elevi din această

25

şcoală, că această revistă este o lucrare bună, care se poate compara cu celelalte reviste ale altora în care şi-au dat silinţa să o realizeze 11 elevi împreună cu domnul profesor de limba română, care au pus mult suflet în realizarea acestei reviste, pe care au intitulat-o “Murmurul Jilţului”. Fondatorii acestei reviste vor să ne arate ce fel de oameni suntem, ce dorim trebuie să urmăm după ce trecem de vârsta de 18 ani, de vârsta adolescenţei, o vârsta la care îţi doreşti prea multe din câte poţi realiza. Pagina de folclor semnifică ambiţia cu care elevii au mers prin diferite sate, pentru a culege cântece vechi populare de la bătrânii care astăzi sau mâine nu mai sunt, pentru a ni le reda în revistă, pentru a ne îmbogăţi atât elevilor din această şcoală şi celorlalţi elevi care au plăcerea să citească această revistă, sufletul cu cântece din folclorul românesc. Perlele culese din lucrările elevilor reprezintă o pagină de umor care ne fac să uităm de toate problemele care ne frământă acum, la vârsta adolescenţei. Făcând parte din acest grup şcolar, ca elevă a clasei a X-a A şi cunoscând eforturile prin care au trecut realizatorii acestei reviste pentru a o edita, eu personal le urez multă sănătate şi succes în publicarea multor numere ale revistei “Murmurul Jilţului”.

Radu Cristian, clasa X A: La început ne întrebam dacă vom reuşi, unde vom ajunge, dar când a intervenit domnul profesor totul a fost clar. În timp record materialele au fost adunate şi revista tipărită. Când am luat-o prima dată-n mână m-au încercat emoţii, şi am văzut cum că munca ce o depusesem nu a fost de prisos. Festivitatea de prezentare a revistei profesorilor şi tuturor elevilor şi laudele ce ne-au fost aduse m-au emoţionat foarte mult, mulţimea ce ne privea, totul era minunat. A fost şi va rămâne un moment unic în viaţa mea şi anume debutul literar. Toate acestea şi angajamentul să ne întâlnim şi la numărul 100 m-au ambiţionat şi mai tare. În sfârşit, munca grea ce o făcusem ne-a adus momente de răsplată.

Cireşescu Roxana, clasa IX B: Mă bucur şi eu alături de ceilalţi că am văzut visul împlinit dar mă aşteptam la alt fel de revistă: mă gândeam la o revistă care să conţină numai literatură (comentarii literare, viaţă despre scriitori, nu ce conţine acum Murmurul Jilţului). Când am primit această revistă am simţit un fior, am avut o oarecare stare de nelinişte şi o nerăbdare să o răsfoiesc. Murmurul Jilţului, după părerea mea, a deschis drumul tuturor copiilor din această şcoală, celor mai “răsăriţi” la minte, a luat perdeaua neagră de pe inimile fiecărui elev. Acum fiecare dintre noi ştie ce e bun în viaţă, şi care este drumul cel mai bun şi asta numai datorită celor 11 redactori şi domnului profesor fără de care nici nu ar exista revista.

Chiţan Maria - Magdalena, clasa IX B: Mă simt foarte emoţionată pentru că am avut ocazia chiar în ziua de 1 Decembrie, Ziua naţională a României să ţin în mână revista şcolii unde învăţ. Până acum nu am avut această şansă nici

26

eu, nici alţi colegi şi nici alte generaţii de elevi, dar cu ajutorul a trei elevi din clasa a X-a s-a putut împlini şi un vis pentru Grupul Şcolar Minier Mătăsari. Domnule profesor vă mulţumim, pentru că ne-aţi lăsat să ne spunem impresia despre această revistă. Părerea mea este următoarea: De ce nu se poate publica revista lunar şi nu trimestrial?

Păun Ramona, clasa IX B: în primul rând aş vrea să mulţumesc profesorului de limba şi literatura română şi colegilor mei de şcoală care au avut ideea strălucită de a publica revista cu frumosul nume: “Murmurul Jilţului”. Revista mi-a făcut o impresie foarte bună, dar cred totuşi că putea fi mult mai frumoasă, sper ca în numărul viitor să pot fi şi eu unul dintre redactorii revistei. Aş dori ca în numerele următoare să apară mai multe subiecte legate de învăţarea unor limbi străine, de preferinţă engleza, italiana, spaniola, sau aspecte din activitatea sportivă. În final doresc revistei “Murmurul Jilţului” o viaţă cât mai lungă şi aştept cu nerăbdare numărul următor.

Cincu Georgiana, clasa IX B: în primul rând aş vrea să mulţumesc colectivului de redacţie pentru tipărirea revistei. Părerea mea despre revista liceului este foarte bună. Cred într-adevăr că elevii, au nevoie de o asemenea revistă. Din ea putem învăţa o mulţime de lucruri interesante legate de: şcoală, de noi, de viaţă, despre examenele care ne aşteaptă în viitorul apropiat. Această revistă ca multe altele, are unele părţi pozitive dar şi negative. Părţile pozitive ale revistei sunt scrise în paginile 7 şi 9, două descrieri importante pentru mine. Din aceste scurte descrieri elevii pot învăţa multe lucruri. Mulţi elevi au aceleaşi probleme şi sunt la fel ca Ramona Covaci, elevă a clasei a XII-a A, care este ajunsă la vârsta adolescenţei, când tinerii aşteaptă mai multe de la viitor. Părţile negative sunt acelea că în cadrul acestei reviste sunt poezii, fără sens, în locul lor s-ar putea tipării lucruri interesante care i-ar putea interesa pe toţi. Multe lucruri mă interesează dar nu ştiu unde aş putea găsi răspunsul. Tipărirea acestei reviste este răspunsul la întrebările mele. Una din ele sună aşa:

- Ce ne aşteaptă-n viitor?Cred că răspunsul la această întrebare îl pot găsi în numerele viitoare ale

acestei reviste. Aş vrea să citesc probleme legate de examenele (mai multe despre examenele care ne aşteaptă: de admitere în liceu, şcoală profesională, facultate, bacalaureat) sfaturi ale domnilor profesori care ar putea îndruma elevii, spre o cale mai bună, aş vrea să vă mulţumesc încă o dată pentru tipărirea acestei reviste. Este foarte bună, dar ar mai trebui completată. A avut succes.

Pătrăţoiu Adriana, clasa IX B: Citind şi răsfoind revista intitulată “Murmurul Jilţului”, am avut o părere foarte bună. Aş vrea să mulţumesc domnului profesor şi colegilor care şi-au dat toată silinţa pentru această revistă. Aceşti copii au muncit din greu pentru ca această revistă să fie pe placul tuturor elevilor. Când am citit

27

paginile acesteia m-a impresionat foarte mult, şi nu numai că m-a impresionat dat mi-a şi plăcut foarte mult. Aş vrea să mai cuprindă şi câteva exerciţii şi probleme de matematică.

Văcaru Eugenia, clasa IX B: Prima oară când am auzit, de la domnul profesor despre apariţia unei reviste a G.S.I.M. Mătăsari, nu mi-a venit a crede. Nu am crezut până nu am văzut revista în mâinile mele, revista care s-a intitulat “Murmurul Jilţului’. Din clipa în care am avut această revistă în faţa ochilor am început să o răsfoiesc şi să început a citi din ea câte ceva. Acasă având mai mult timp am citit-o cu mai multă atenţie. Încă din primele pagini mi-am dat seamă că revista este de o mare calitate. Cu cât citeam mai mult îmi dam seama cât de valoroasă este această revistă. Din conţinutul său revista “Murmurul Jilţului” a arătat adevărata valoare a Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari. Cu toate că acest grup şcolar are puţină faimă în judeţul Gorj şi în ţară, el a dat dovadă, prin lansarea acestei reviste, că nu contează faima pentru a putea îndeplini ceva ce ţi-ai propus, şi cel mai mult contează să-ţi doreşti acest lucru. Eu sper ca această revistă să aibă o viaţă cât mai lungă, şi aştept cu nerăbdare al doilea număr.

Buzărin Florian, clasa IX A: în primul rând trebuie să mulţumesc domnului profesor de limba şi literatura română şi colectivului de redacţie pentru că această revistă cuprinde preocupările noastre, tot ceea ce este mai valoros în această unitate de învăţământ. Revista este o lucrare tipărită în condiţii deosebite, în ea ai posibilitatea, să vezi, pentru prima dată cuvântul tipărit de către elevii acestui liceu industrial. În cuprinsul ei sunt incluse tot ce ar cuprinde o revistă şcolară: poezii, amintiri, folclor, muzica. Urez viaţă lungă şi multe succese acestei reviste care este la început de drum.

Pescaru Ileana: Citind şi răsfoind această revistă, pot să spun că este o lucrare bună, care cuprinde aspecte din şcoala noastră, despre elevii care au absolvit liceul aici. Mi-ar fi plăcut şi mie să fiu cu o mică poezie ca semn al cunoaşterii realităţii, dar nu s-a putut. M-a impresionat mult articolul privind “Vârsta de 18 ani”. Aştept cu nerăbdare viitorul număr al acestei reviste.

Petrescu Sidonia, clasa IX B: Din primul moment din care am deschis revista “Murmurul Jilţului” şi văzând cum începe cu primul cuvânt al revistei, adică “Prietene” mi-am dat seama că este o revistă bine realizată. Citind prima pagină mi-a umplut inima de bucurie că are şi liceul nostru o revistă, şi că e foarte reuşită. “Murmurul Jilţului” ne dă de înţeles că e ceva frumos, ceva adunat in urmă cu un an, doi ani, este ceva ce-i dă copilului idei de a crea ceva frumos, ceva pentru el, pentru şcoala în care învaţă. Citind această revistă mi-am dat seama cum e când ai optsprezece ani, cum vei gândi la vârsta aceea. Revista “Murmurul Jilţului” în liceul nostru ne aduce zâmbetul de a ne mândri, că şi la noi este ceva bun. Pentru

28

această revistă nu prea am cuvinte, nu prea ştiu ce să spun decât că este ceva bine realizat cu bunătate.

Niţu Alina, clasa IX B: Când a apărut această revistă eram curioasă şi nerăbdătoare să citesc acele versuri şi fragmente din gândurile elevilor redactori. Când am deschis revista am citit acel argument care m-a impresionat foarte mult precum şi restul revistei. Sugestii nu trebuie să existe pentru această revistă, deoarece este foarte frumoasă. Titlul revistei “Murmurul Jilţului” este foarte bun pentru această revistă. Nu aş vrea să se schimbe acest titlu. De acum înainte fiecare număr va apărea trimestrial în şcoală îl voi citi cu mare plăcere mai ales că în ele au posibilitatea să publice şi alţi elevi iar tematica va fi diversificată.

Radu Teleormăneanu, clasa IX B - După 12 ani şi jumătate de activate a acestei şcoli spre surprinderea şi mirarea tuturor, un grup de tineri inimoşi au avut curajul de a se înălţa deasupra tuturor, de a neglija greul ce li se va ivi în cale şi de a încerca să îşi facă cunoscute gândurile, simţirea şi plămădirea spiritelor lor creatoare de cultură, editând o revistă la care s-a muncit mult şi în timp record a fost realizată. Fiecare articol, fiecare poezie, fiecare rând scris de aceşti tineri, încearcă să ne inspire câte ceva din ceea ce pot face în domeniul culturii. Grafica şi ideile exprimate vor să specifice vârsta la care se află aceşti tineri ai liceului nostru. Nimeni în aceşti 12 ani nu a făcut ce au realizat aceşti tineri în numai două, trei săptămâni. S-au adus multe laude dar şi critici la adresa revistei, dar lucrare cu cât este mai criticată cu atât este mai bună, cu cât este mai lăudată, cu atât este mai prost realizată. În această revistă mi-aş dori să apară numai poezii.

Gridan Gheorghe, clasa IX B: Aş vrea să mulţumesc domnului profesor şi colectivului de redacţie pentru aceasta minunată idee de a face o revistă pe placul tuturor elevilor ai acestui liceu. Primul articol ne îndrumă să răsfoim paginile acestei reviste cu un mare interes şi totodată cu curiozitatea de a afla ceva nou despre elevii acestui liceu. Cred că dacă aceşti extraordinari elevi ce formează colectivul de redacţie nu ar fi dat spre publicare articole, poeziile şi picturile lor, nu ar fi fost posibile publicarea şi redactarea revistei “Murmurul Jilţului”. Cred că revista ‘’Murmurul Jilţului”, a fost publicată cu gând bun pentru a ajuta elevii acestui liceu şi să aibă încredere în ei şi să pună în valoare tot ce ştiu să facă mai bine. În final vreau să mulţumesc tuturor celor ce au făcut posibilă publicarea revistei şi a acestor minunate articole.

Vă mulţumesc! . . -,

Manolache Florentina, clasa IX B: După ce am studiat această revistă, timp de o oră am rămas cufundată în propriile-mi gânduri, parcurgând în minte tot ceea ce am citit şi mi-am dat seama că aceste articole scrise în ea sunt adevărate, sunt mişcătoare. Citindu-le, fiecare descoperim că avem gânduri şi aspiraţii comune, aceleaşi temeri sau dorinţe de a fi cineva, de a ne atinge un ţel al nostru în viaţă.

29

Ne dăm seama că, dacă în câteva pagini sunt scrise gânduri ale elevilor, propriile lor bucurii sau tristeţi şi noi când le citim ne satisfac. Revista ar putea şi mai bună şi mai vastă, articole, subiecte interesante despre care noi dorim să aflăm cât mai multe amănunte sau soluţii la problemele care cu care nu confundăm zi de zi. Cred că s-ar realiza acest lucru prin colaborarea noastră, a tuturor, a elevilor ambiţioşi care au dorinţa de a face o revistă frumoasă şi pe placul tuturor. Deci, dragi colegi, să ne unim şi să depunem toate eforturile pentru a realiza acest vis. Mulţi dintre realizatorii acestei reviste s-au întrebat dacă ne-a părut bine atunci când a apărut revista, nu ştiu ce părere au ceilalţi, dar mie îmi place revista şi mi-a părut bine când a apărut deoarece aceasta dovedeşte că şcoala noastră scoate la lumină şi îndrumă foarte mulţi elevi şi este demnă de lăudat iar noi ca recompensă va trebui sa ne mândrim cu ea.

Gican Daniel, clasa IX B: Vreau să felicit colectivul de redacţie al revistei “Murmurul Jilţului” şi pe domnul profesor, inima acestei reviste fără de care această revistă nu ar fi luat viaţă. M-am bucurat enorm de mult atunci când am auzit intenţiile de a publica o revistă a liceului Mătăsari. Dorinţele s-au împlinit în ziua de 29 XI. 1996, când a apărut primul număr al revistei. Această carte de vizită a liceului Mătăsari cum îi mai putem spune, este una dintre cele mai bune creaţii ale elevilor din judeţul Gorj. Sunt mândru că îmi desfăşor activitatea şcolară în acest liceu care nu este cum cred alţii, că în acest liceu nu se face carte, că nu-s profesori buni, dar sincer să fiu şi eu am avut aceste iluzii până când mi-am dat seama, că din aceste iluzii nimic nu este adevărat. Concluzia trasă de mine este ca cine vrea să înveţe carte, învaţă în orice loc, la orice şcoală. Am primit revista de la colegii mei cu mare plăcere, primul lucru pe care l-am văzut tipărit în minte a fost acela să răsfoiesc şi să citesc în întregime revista. Fiind primul număr, după părerea mea este foarte bine realizat din toate punctele de vedere, ţinând cont că este la un început de drum îndelungat. Mult succes în viitor!!

Tănăsoiu Ionela, clasa XI A: Eu nu am crezut niciodată că în acest liceu va apărea o revistă, dar iată că acest “niciodată” a devenit “realitate”. Cu această revistă le dezvoltaţi tinerilor elevi părerea unora despre alţii. Totodată le arătăm şi altora care nu ştiu că şi în liceul de la Mătăsari există elevi buni la învăţătură sau alte preocupări în viitorul pe care îl vor clădi.

Prin această revistă se vor cunoaşte stâlpii talentului original. Vă mărturisesc că aş vrea să puneţi noi idei despre ce să facem după ce terminăm douăsprezece clase de liceu adică mai clar despre o postliceală sau o facultate, deoarece sunt elevi care nu s-au gândit unde să dea mai departe şi nu ştiu ce drum să-şi aleagă. Ştiu că pentru a ajunge acolo trebuie să depunem un efort enorm iar dacă ni-l punem vom avea o viaţă decentă. Eu nu am încă autoritatea de a face pe alţii să ia în serios această viaţă dar alţii au autoritatea de a-mi spune mie să iau în serios învăţătura. Viaţa mea va depinde de mine dacă voi fi bună. Sperând că nu v-am

30

plictisit pe dumneavoastră cu aceste rânduri nu-mi rămâne decât să vă urez mult succes în continuare iar revista “Murmurul Jilţului” să dăinuie mulţi ani, să adune în ea multe gânduri, idei, perle de la cei mai buni elevi ai şcolii noastre.

Stăniloiu Maria Mirela, clasa XI A; Nu credeam vreodată că în această şcoală o să apară o revistă, dar se vede că m-am înşelat pentru că această revistă ne-a impresionat pe toţi şi nu numai pe mine. Eu aş vrea ca în numerele următoare să apară cât mai multe poezii, explicarea denumirii unor sate şi articole diverse ale celor mai buni elevi ai şcolii noastre. Atât am avut să spun şi îi urez succes în continuare la obiectivul de redacţie al revistei şi în special colegului meu le clasă Alin şi domnului profesor de română. Succes!

Grama Stelian Ovidiu, clasa XI A: în primul rând aş Ion să-i felicit pe acei ce au avut această frumoasă iniţiativă, iar apoi pe cei care cu multă trudă şi sudoare au dus la îndeplinirea acestui vis, ce a devenit realitate în jurul unei zile mari - Ziua Naţională a României, de 1 Decembrie. Îmi dau seama bine căci colectivul de redactori împreună cu cadrele didactice şi toţi acei ce au contribuit la apariţia celei mai tinere reviste liceană, au consumat multă energie în ceea ce priveşte mai întâi în colectarea de materiale şi colectarea acestora, iar după aceea în aranjarea în pagină. Revista a fost primită cu mare bucurie de către elevii acestui liceu nu numai prin ampla prezentare ce i s-a făcut la apariţia ei ci şi prin vibraţiile pe care le-a produs în sufletele şi inimile fiecărui elev în a căror oglindire se citeşte fericirea deplină pentru contribuţia fiecăruia, îmi pare bine şi totodată sunt bucuros de apariţia revistei “Murmurul Jilţului”, revistă ce reprezintă liceul nostru, liceu despre care mulţi au o impresie nu prea bună, nefiind un liceu cu faimă ca unele licee din Târgu-Jiu, însă prin această revistă am dori să fim cunoscuţi şi să schimbăm impresiile cele rele cu unele mai bune care sunt şi cele adevărate şi să spunem că totuşi în acest liceu există elevi care doresc ceva de la viaţă şi aceasta se manifestă învăţând, iar prin această revistă noi să credem că este începutul lor de carieră în ceea ce priveşte talentul ce îl posedă fiecare, dar că mai există şi profesori care ajută elevii să atingă apogeul performanţei încurajându-i şi îndemnându-i să contribuie pe acest drum pe care acum se află la început. Revista “Murmurul Jilţului” urmăreşte să fie drumul spre porţile afirmării talentelor şi a căror descoperire revista le-o conferă tuturor elevilor. Am citit revista şi am văzut căci redactorii redau în cadrul articolelor şi în versurile poeziilor gândurile şi stările lor emoţionale ce se contemplă în mintea fiecărui elev - elev care reprezintă viitorul om al societăţii de mâine, pe ai cărui umeri se clădeşte ROMÂNIA, ţară pentru care ar face-o mai înfloritoare şi mai prosperă trebuie să învăţăm cât mai multe lucruri bune pe băncile şcolii şi să ne alegem drumul ce ne va reprezenta în viitor. îmi place foarte mult ceea ce s-a scris în acest prim număr al revistei, îmi plac gândurile şi simţirile ce sunt şi cum sunt dezbătute de elevi in articole şi mai ales sentimentele fiecărui elev pe

31

care i le produce natura şi orice lucru din jurul nostru şi pe care colegii noştri le tratează ca atare prin versuri mai mult decât frumoase. Am dori ca revista liceului nostru “Murmurul Jilţului” să fie un mesager care să aducă în tot judeţul şi nu numai aceste reacţii ale colegilor noştri şi-i îndemnăm şi noi la rândul nostru să scrie în continuare, să continue acest drum iar peste câţiva ani numerele lor să fie ceva obişnuit prin presa vremii. Aş propune ca în numerele viitoare să se păstreze rubrica ‘Perle” şi să se scrie articole referitoare la viaţa şi activitatea elevilor şi liceenilor (în cadrul şcolii) să existe o rubrică de port din cadrul acestui liceu precum şi articole despre, pentru şi cu adolescenţi).

Giurescu Claudiu, clasa XI A: Cu puţin timp în urmă întreaga şcoală, întreaga localitate Mătăsari şi toată valea Jilţului a fost marcată de un eveniment rar întâlnit în alte şcoli, din partea Gorjului. Şcoala noastră, mai bine zis elevii acestei şcoli îndrumaţi de mâna protectoare a profesorului lor au reuşit să dea naştere unei reviste a şcolii, a Mătăsarului, a văii Jilţului, a noastră, a tuturor. În revista publica elevi ai şcolii, articole gustate de noi care dovedesc îndrumare şi sensibilitate. Sunt publicate poezii populare din zonele apropiate Mătăsarului, creaţii culese de elevii de la bătrânii locului, îşi găsesc locul în revistă şi “Perle” culese din lucrările elevilor care îşi au menirea de a stoarce un zâmbet de pe buzele elevilor ori profesorilor întristaţi sau supăraţi. Pot mărturisi că suntem fericiţi că am fost contemporanii unui asemenea eveniment în toată zona Jilţului. Sper ca revista să întrunească cât mai multe numere şi doresc colectivului de redacţie tot mai multă energie pentru a spori un lucru început. Domnului profesor, îndrumătorul din umbră al elevilor, îi doresc să persiste în lucrarea începută şi să facă totul ca numărul doi al revistei “Murmurul Jilţului”, să fie tot atât de reuşit precum a fost şi primul număr. Succes!

Gheorghiţă Runcureanu, clasa XI A: Multe din gândurile omului se răvăşesc odată cu părăsirea lor. Dacă cineva-şi propune să facă ceva, face, dar numai dacă vrea cu adevărat acel ceva. Un vis se poate împlini numai dacă-l transformi în realitate. Dar ca să-l transformi în realitate trebuie mult efort dar şi un îndrumător care să fie exemplu pentru viitorii creatori de adevăr. Ideea celor trei fondatori de a înfiinţa această revistă “Murmurul Jilţului” a fost uşor găsită dar să o pună şi în practică a trebuit un om cu pricepere, cu multă experienţă în acest domeniu şi a fost găsit. Chiar dacă unii nu sunt mulţumiţi de această revistă, eu sunt. Eu cred că este cel mai de preţ lucru care s-a întâmplat după mulţi ani încoace. Ne trebuie ceva, o schimbare, un eveniment care să arate că şi şcoala noastră poate să fie la un nivel mai înalt decât este. Şi va fi dacă revista o să continue cursul vieţii ei. Numai că redactorii şi elevii şcolii trebuie să o ajute să-şi continue viaţa, să se dezvolte şi să se dezbată în ea cele mai importante probleme din viaţa omului, din activităţile sale din ideile sale şi din imaginaţia fiecăruia şi chiar din societate. Părerea mea este că acest eveniment şcolar va rămâne imprimat în memoria celor

32

care au avut onoare de a lua parte la realizarea revistei “Murmurul Jilţului”. Sunt mulţumită pentru că mai târziu voi putea să spun că sunt mândru de şcoala în care am învăţat, am cunoscut oameni cu multe calităţi, cu mult har şi că am avut şi eu onoarea pe lângă ceilalţi să pot citi revista şcolii mele pe când eram adolescent şi elev. De asemenea, aprecieri deosebite îi acord colegului meu de clasă şi de bancă Dobromirescu Alin, care prin munca sa dă dovadă de multă activitate şi cultură generală.

Buzărin Gheorghiţa, clasa XI A: După părerea mea primul număr al revistei “Murmurul Jilţului”, a fost foarte reuşit, şi propun ca în una din viitoarele numere să se pună bazele pe problemele existenţei omului. Existenţa unor boli care duc la mortalitatea speciei umane, sau în general viaţa şi activitatea unor oameni demni de profesia dumnealor, sau cum au reuşit dânşii să ajungă la funcţia pe care o au.

Bălan Constantin, clasa XI A: Impresia mea este foarte bună, deoarece am reuşit ca în cinstea zilei de 1 Decembrie 1996, să dăm naştere primului număr al revistei “Murmurul Jilţului”. Pentru ca aceasta să poată exista, să se menţină mai departe se poate face doar cu contribuţia noastră. Revista a culminat cu organizarea unei mari prezentări ce coincidea cu depunerea jurământului noului preşedinte al României, Emil Constantinescu. Deci spunem că a apărut într-un ceas bun. Ea a fost bine organizată şi rânduită. În revistă s-au băgat articole interesante pentru elevi, despre literatură, despre muzică, pictură. S-au scris poezii, despre problemele elevilor din şcoală şi societate. Aceasta reprezintă o cinste pentru şcoală şi pentru Mătăsari. Unii cred că n-am putut realiza acest vis împlinit, dar uite că s-a împlinit şi suntem fericiţi. Unindu-ne cu toţii la realizarea acestei reviste am făcut ceea ce n-au realizat alte şcoli. Noi nu suntem o şcoală atât de mare, dar prin muncă şi ambiţie putem realiza orice. Prin această revistă putem să ne cunoaştem pe noi înşine, cât şi alte şcoli. Eu din acest punct de vedere pot spune că am foarte bună impresie despre acest număr al revistei şi urez la toţi care au participat la tipărirea ei să aibă succes şi să se bucure de un nou număr al revistei pe trimestrul II. Chiar dacă nu o fi pe placul tuturor, eu spun că pe parcurs o să se îmbogăţească şi o să se ridice calitatea. Acesta este doar începutul ei. Eu atâta aş vrea să se tipărească mai multe articole despre viaţa elevilor şi problemele lor şi să se tipărească articole din toate domeniile. Cu aceasta închei şi urez mult succes revistei în continuare”.

Taman Mihaela, clasa XI A: Această revistă care a fost înfiinţată de curând de către trei tineri elevi, adolescenţi, ai acestui liceu; Corega Oana, elevă în clasa a X-a A; Ghiţan Elena, elevă în clasa a X-a A şi Radu Cristian, elev tot în clasa a X-a A, care fac parte şi din colectivul de redacţie ocupând funcţia de redactori, ei sunt cei care au avut această idee strălucită şi le mulţumim pentru că astfel avem

33

posibilitatea ca în liceul nostru că avem propria noastră revistă ca şi în alte licee din ţară. Revista este alcătuită din articole scrise şi prezentate remarcabil de către elevii din clasele a IX-a, a X-a, a XI-a şi a XII-a, elevi care mai târziu îşi aleg propriul drum în viaţă, care prin ajutorul părinţilor şi profesorilor, acum, dar mai târziu prin propriul lor ajutor şi prin această revistă au avut ocazia să descopere o latură a lor despre care avem şansa să o cunoască prea bine. Articolele pe care colectivul de redacţie s-a străduit să le redea cât mai bine, să le facă plăcute la citit, să ne capteze atenţia, sunt foarte interesante, prin aceasta dovedeşte că nu ne-au înşelat aşteptările. Apreciem efortul pe care îl depun, şi ceilalţi elevi pentru a face ca această revistă să fie apreciată la adevărata sa valoare. De asemenea mulţumim şi domnului profesor de română, marele efort pe care l-a depus pentru a scoate această revistă şi pentru rapiditatea strângerii resurselor financiare ca revista să aibă posibilitatea ca să fie cât mai repede pe băncile elevilor. Sperăm că şi în numerele viitoare ale revistei să întâlnim poezii ale elevilor din şcoală, noi talente descoperite cât şi alte articole despre etnografie şi folclor din judeţul Gorj. Mulţumim colectivului de redacţie pentru realizarea primului număr al revistei şi le urăm mult succes în continuare.

Luca Mihaela Denisa, clasa IX A: încep prin a ura realizatorilor revistei “Murmurul Jilţului” mult succes şi spor la muncă, să realizeze cât mai multe numere. 0 primă impresie pe care mi-a lăsat-o citirea acestei reviste a fost aceea că este o revistă cu elevi, despre elevi. Primul număr al revistei a fost foarte interesant, întrucât a scos în evidenţă tinere talente ale liceului care ar fi rămas anonimi şi necunoscuţi. Revista ne face o mare bucurie întrucât avem ocazia de a ne afirma în diferite domenii. Odată cu varietatea temelor abordate va creşte şi numărul colaboratorilor iar elevii acestui liceu vor fi încântaţi că s-a făcut ceva pentru ei. Un colectiv cu suflet mare ce a reuşit în condiţii deosebite să ofere celor ce bat la porţile cunoaşterii o rază de lumină din lumina sufletului dumnealor, cu colectiv care a reuşit să prezinte mult în puţin.

Pagnejer Alina, clasa IX A: Cred că ideea de a înfiinţa o revistă a şcolii este extraordinară. Pentru orice elev din acest liceu este o rază de speranţă. Acum pot să-şi spună gândurile, ideile, dar mai ales pot să-şi pună în practică talentele de a picta, de a compune poezii, etc. Pe lângă celelalte articole mai pot apărea şi altele din alte domenii cum ar fi: din biologie, despre viaţa plantelor şi animalelor, modul lor de adaptare la mediul înconjurător, sau un alt domeniu. din literatura ştiinţifico-fantastică, despre OZN-uri, aceste fiinţe nepământeşti care deşi există nu pot fi identificate. Fiecare elev îşi dorea această revistă dar, deşi avea acest sentiment nu şi-l putea explica.

Lazăr Marian, clasa IX A: Revista scoate în evidenţă noile talente ale liceului nostru, talente care nu ar fi fost evidenţiate fără aceasta. Doresc ca pe lângă articole din limba şi literatura română, revista să conţină şi articole de fizică, matematică,

34

informatică. Deşi revista are colectivul de redacţie format numai din elevi ai liceului din Mătăsari ea este bună încă de la apariţia primului număr. Datorită acestei reviste liceul din Mătăsari va deveni un liceu foarte cunoscut în judeţ şi se va cunoaşte că nu este un liceu aşa cum cred unii, că aici elevii vin degeaba la şcoală, ci aici se învăţa carte chiar dacă până acum nu i se dădea prea mare importanţă. Doresc ca această revistă să ajungă nu numai la marginile judeţului ci în întreaga ţară şi să nu aibă sfârşit.

Stancu Nicoleta, clasa IX A: Pentru ca revista să poată fi publicata a fost depus un efort foarte mare. Am citit această revistă cu foarte multă plăcere şi atenţie şi am constatat că este o revistă pe cât de interesantă pe atât de educativă. Este bine venită pentru şcoala noastră deoarece evidenţiază câteva secvenţe din activitatea liceului. Primul număr al revistei a fost foarte interesant întrucât a scos în evidenţă calităţile deosebite ale unor elevi în domeniul poeziei, al prozei. S-au remarcat elevi ca: Ghiţan Elena, Corega Oana, Răduţ Cristian, Alin Dobromirescu şi alţii la fel de talentaţi. Aceşti elevi ar fi anonimi şi necunoscuţi pentru şcoala noastră dacă nu ar fi apărut revista. Doresc ca în viitor să fie publicate articole despre calculatoare sau curiozităţi geografice şi istorice.

Dobromirescu Adrian, clasa IX A: Un eveniment mai mult decât important s-a petrecut în mijlocul unei instituţii de învăţământ din Gorjul nostru, din mijlocul ascunsei şi necunoscutei văi a Jilţului. Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari a reuşit să dea naştere, prin elevi sârguincioşi şi profesori competenţi unei reviste, dorită de mult timp, care este fructificată în prezent. 0 serie de elevi, sub mâna protectoare a profesorului lor, au muncit şi au dat naştere revistei “Murmurul Jilţului” care doreşte să dezlege probleme ale vieţii, să deschidă noi căi şi drumuri noi şi pe cât se pare a reuşit. Întâlnim în revistă articole despre alegerea unui drum în viaţă, despre deznădejde, despre fericire, despre cât de important este să ştii de la bun început ceea ce îţi place, ceea ce vei urma în continuare. Poeziile nu sunt nici ele uitate, izvorâte din sensibilitate şi capacitatea de a se exterioriza, a eului creator, al elevilor şcolii. Întâlnim de altfel şi o serie de poezii populare culese de elevii şcolii de la bătrânii locului, oameni trecuţi prin capcanele neştiute ale vieţii. Tot în revistă este publicat şi un articol de 25 de perle culese din lucrările elevilor, care îşi au menirea de a descreţi şi stoarce un zâmbet de pe buzele elevilor şi tuturor cititorilor. Revista se încheie cu câteva articole despre muzică care găsesc un loc însemnat în inimile cititorilor. În încheiere nu ne rămâne decât să mulţumim celor care şi-au adus contribuţia la scoaterea revistei şi să le urăm succes în continuare, energie şi voinţă pentru a persista şi în continuare în lucrul început.

Sperlea Dora, clasa IX A: Trebuie să recunosc că m-a impresionat cu adevărat plăcut apariţia primului număr al revistei “Murmurul Jilţului”, revistă a liceului

35

din Mătăsari, care de la copertă şi conţinutul său a fost realizată cu profesionalism printr-o grafică şi aşezare în pagină deosebită. Revista este binevenită pentru toţi elevii liceului cât şi pentru locuitorii urbei care astfel pot afla mai multe despre activitatea desfăşurată în liceu. Prin această revistă se pot afirma tinerele talente în literatură, desen şi alte diferite domenii. Revenind la titlul acesteia, reprezintă tocmai ţinuturile unde a luat naştere această revistă, Jilţul, un pârâu ce străbate localitatea Mătăsari trecând pe lângă liceul unde a scânteiat pentru prima dată ideea apariţiei acestei reviste. Parcurgerea acestei reviste recreează pe cititori încântând prin dragostea cu care a fost realizată. Sunt foarte bucuros că pot să ţin în mână această revistă şi sper în continuare cu următoarele numere să cuprindă pe lângă articole din literaturi, muzică, matematică şi o pagină de rebus, dedicată pasionaţilor rebusului. Cu aceste gânduri închei sperând în succesul revistei şi ca ea să fie o legendă vie pentru toţi cei ce o citesc şi o admiră.

Cârciumaru Vasile, clasa IX A: Când am venit pentru prima dată în acest liceu totul mi se părea ciudat: profesori, elevi; aceasta pentru că nu am fost niciodată aici şi niciodată nu am fost elev de liceu. Dar cu timpul m-am acomodat nefiindu-mi prea greu în tot acest timp am aflat despre înfiinţarea unei reviste a şcolii de care toată lumea se bucura. Ideea tipăririi unei reviste a liceului este un lucru foarte util în viaţa de adolescent, pentru că în aceasta poţi vedea lucruri noi, interesante pe care chiar le poţi propune. Aşadar, primul număr, ca şi celelalte care vor apărea trimestrial, sperăm că vor cuprinde tot ce e mai valoros din fiecare domeniu. Atât eu cât şi colegii mei dorim ca în următorul număr al revistei să figureze şi articole referitoare la matematică, fizică, chimie, informatică şi nu în ultimul rând limba şi literatura română, fără de care nu se poate tipări nimic. Această revistă este o întâlnire de suflet, o întâlnire între generaţii de la care am plecat cu convingerea că aflăm ce avem de făcut. Mulţumind celui care a făcut posibilă această minune, vreau să nu dezamăgim pe nimeni prin publicarea următoarelor numere ale revistei.

Popescu Cerasela, clasa IX A:Revista”Murmurul Jilţului” este o revistă a noastră, a elevilor de aici, de pe malul Jilţului, editată cu participarea neostenită a elevilor de aici, dornici de cunoaşterea trecutului, prezentului şi viitorului care ne stă în faţă. Într-adevăr această revistă este o fală pentru liceul nostru, astfel devenind mai cunoscuţi, şi mai apreciaţi de către colegii noştri din judeţ. Suntem mândrii de acest fapt împlinit pentru că alături de cărţile pe care le citiţi, alături de manualul de limba română, prezenta revistă, adaugă cunoştinţele noastre generale o completare în ceea ce priveşte cunoaşterea de mai bine a tot ceea ce trebuie să studieze un elev, având în vedere schimbările prin care trece societatea românească, aşa cum reiese de fapt şi din scrisoarea deschisă din primele pagini ale revistei la o concluzie. Citind primul număr al revistei înţelegem că oricare

36

dintre noi avem o înclinaţie, chiar dacă nu vom fi oameni cu calităţi deosebite şi că citind şi studiind temeinic, căutăm să uităm necazurile, suferinţele şi tot ceea ce ne-ar putea face trişti. Înţelegem că vom ajunge la vârsta majoratului când începem să ne enumerăm şi noi printre persoanele majore. Înţelegem că trebuie să credem mai mult în Dumnezeu şi că nu trebuie să ajungem pe culmile disperării şi la depresii şi că drumul reuşitei noastre nu se clădeşte decât prin muncă, irosind timp, tinereţe şi trudă şi vom avea satisfacţii depline. Ca o părere la completarea revistei aş dori şi o pagină pentru cunoaşterea domeniului S.F., o latură de care tinerii la ora actuală sunt foarte interesaţi.

Lupşoiu Eugenia Maria, clasa IX A: Tipărirea revistei “Murmurul Jilţului” a fost o mare bucurie deoarece este prima revistă tipărită din acest liceu. Eu, ca elevă apreciez foarte mult efortul pentru a reuşi să se tipărească această revistă cât şi munca şi curajul de care au dat dovadă elevii care au scris câte ceva pentru această revistă, sper că a reuşit să încânte multe inimi. Cred că este o revistă reuşită care are lucrări şi poezii frumoase şi sper ca în continuare elevii să nu o abandoneze şi să scrie cât mai multe lucruri frumoase şi interesante. Le doresc din tot sufletul celor ce s-au ocupat de revistă, mult succes, să se tipărească cât mai multe numere şi să nu rămână uitată niciodată.

Gîrbaci Mihaela, clasa IX A: Este foarte emoţionant că în şcoala noastră a avut loc un moment deosebit la sfârşitul lunii noiembrie. Faptul că avem şi noi o revistă a şcolii mă încântă şi mă bucură enorm de mult. A fost nevoie de mult efort şi multă muncă în fiecare zi ;domnul profesor ne ţinea la curent cu revista şi era foarte bucuros. Când am avut onoarea să ţin pentru prima dată revista în mână am fost cuprinsă de mari emoţii. Am avut plăcerea să citesc toate paginile, filă cu filă şi nu mă aşteptam să fie aşa de frumoasă. Părinţii mei au fost impresionaţi de toate cele ce au fost în revistă. Mi-a făcut plăcere foarte mult articolul elevei Corega Oana, din clasa a X-a A, profil informatică. Să fie într-un ceas bun!

Cocoşatu Maria, clasa IX A: Impresia cea mai de seamă la această revistă este şi faptul că prin ea noi putem să reflectăm mai mult asupra viitorului nostru căutând să ne convingem de faptul că în viaţă trebuie să faci ceea ce îţi place; meseria pe care doreşti, să o practici cu interes din partea ta, căci numai aşa vei primi răsplata aşa cum ne spune proverbul; “După muncă şi răsplată”. Aş dori în numărul următor să se redacteze şi întâmplări din viaţa elevilor care au dat dovadă de indisciplină în cadrul liceului. Ţinând seama că se apropie sărbătorile de iarnă, Crăciunul, Anul Nou, aş dori ca să fie redactate colinde culese de la bătrânii satelor cât şi compuse de elevii din cadrul liceului. .

Purdescu Camelia, clasa IX B: încă de la început de când am zărit această revistă mi-am dat seama că este ceva special. De îndată ce-am citit-o am rămas foarte impresionată de munca depusă şi răbdarea avută. Trecerea prin timp a

37

liceului nostru se identifică în mod necesar, cu drumul lung şi sinuos al generaţiilor de dascăli şi elevi gorjeni, animaţi permanent de flacăra vie a dragostei de carte şi de neam. Figuri luminoase de dascăli s-au perindat la catedră în perioada interbelică. Climatul şcolar deseori cu tendinţe de austeritate asigură obţinerea de rezultate remarcabile. Cele 29 de pagini ale revistei “Murmurul Jilţului” m-au impresionat în acest număr, dar sper cu multă încredere că şi cel de-al doilea număr al revistei va fi la fel de important ca acest număr. M-au impresionat mult şi aceşti elevi care au scris poezii şi alte lucruri interesante. Eu aş fi vrut şi eu să îmi spun câteva păreri în acest număr al revistei, dar nu am avut curajul să spun. Sper şi am ambiţia să public şi eu în numărul viitor o mică poezie la care “m-am căznit” o perioadă.

Guriţoiu Nicolae, clasa XI D: Este o revistă nouă, deoarece este publicată în timp record în mai puţin de o lună. În numărul 2 al revistei “Murmurul Jilţului”, aş dori să apară şi unele date despre faimosul DJ BOBO. Dar nu numai aceste date cât şi despre unele persoane politice cum ar fi: Emil Constantinescu, Nicolae Văcăroiu, Ion Iliescu, etc. Eu cred că este o revistă ca orice altă revistă, dar în inima şcolii noastre rămâne ca o revistă de neuitat pentru că este prima revistă a şcolii.

Trotea Ramona Vasilica, clasa XI D: Eu am o părere foarte bună despre această revistă. M-aş bucura foarte mult dacă în această revistă s-ar publica lunar, dacă ar fi mai mare, dacă mai mulţi elevi ar concura între ei cu articole, cu poezii, dacă s-ar scrie despre geografie, istorie, etc. Vă mulţumesc foarte mult domnule profesor pentru că ne-aţi acordat şansa de a ne spune părerile şi sugestiile noastre despre revistă.

Mocanu Cătălina, clasa XI D: Revista “Murmurul Jilţului”, concepută de elevii liceului nostru, în care şi eu învăţ, a trezit un adevărat murmur atât în instituţia de învăţâmânt, cât şi în întregul Mătăsari. Este unicul moment de vârf de până acum trăit de liceul din Mătăsari. În această revistă foştii şi actualii elevi ai liceului şi-au exprimat gândurile de viitor, de bucurie şi regret. Cu bucurie pentru că păşesc într-un nou stagiu al vieţii, când cu greu poţi rezolva ceea ce vrei şi cu regret pentru că se despart de viaţa de liceu, când totul le era oferit de părinţi, datoria lor nefiind decât aceea de a învăţa la orele de curs pe care şi le-au ales. În această revistă se descopăr noi talente ale elevilor, îşi pot exprima deschis gândurile şi opiniile. Rubrica “Mozaic” în care sunt prezentate perle din lucrările unor elevi, dă o notă de umor revistei. În rubrica “POESIS” elevii fac publice compunerile lor pentru a arăta că, dacă vrei să faci ceva cu adevărat, poţi. În rubrica “Din viaţa vedetelor”, din numărul 1 al revistei, s-a pus accentul pe viaţa superstarului american Michael Jackson şi s-au făcut propuneri pentru clasamentul în top, ceea ce le face plăcere tinerilor liceului. Revista este

38

perfectă, având în vedere că include şi poezie şi umor şi muzică. Toate rubricile sunt interesante. În următoarele numere ale revistei mi-ar face plăcere să găsesc rubrici care să vorbească despre istoria complexului Brâncuşi din Târgu-Jiu şi viaţa solistului Peter Andrenuş.

Tudose Ionela, clasa XII B: în primul rând, vreau să spun că impresia mea nu poate fi critică. Pentru ca această revistă să iese aşa cum este, cred că s-au depus foarte multe eforturi. Vreau să încep cu titlul revistei “Murmurul Jilţului”, nu cred că alt nume ar fi fost potrivit. Acest nume ne caracterizează pe noi, pe toţi elevii acestei şcoli. Chiar dacă în acest număr au apărut articole mai mult legate de română, asta nu înseamnă că numerele viitoare vor fi la fel. Sunt sigură, că în şcoala asta sunt elevi care vor să-şi destăinuie gândurile şi care vor publica. Fiind primul număr şi fiind publicat într-un timp aşa de scurt, este o revistă care merită să fie citită şi lăudată. În ceea ce priveşte schimbarea conţinutului ei, asta nu o pot face decât elevii acestei şcoli care vor publica diferite articole despre lucruri, care ne privesc pe noi.

Duţă Camelia, clasa XII B: Pentru început vreau să spun că am fost foarte impresionată când am citit această revistă. Nu poate să spună cineva că nu conţine nimic interesant, din contră, toate talentele elevilor din acest liceu sunt cuprinse în cele 29 de pagini de revistă. Trebuie să amintim contribuţia neîntreruptă a domnului profesor de limba şi literatura română, Dădălău Dumitru, care dacă nu s-ar fi implicat, nimic nu ar fi ieşit. Doresc ca numărul viitor al revistei să aibă cât mai mulţi colaboratori.

Bălan Ionuţ, clasa XII B: Revista “Murmurul Jilţului” a apărut odată cu aniversarea a 78 de ani de la “Unirea cea mare de la 1 Decembrie 1918”. Această revistă a fost realizată de către un grup de elevi din liceu. Conţinutul acestei reviste este bine alcătuit şi gândit de către realizatori. Grafica şi paginaţia sunt realizate o parte de elevi, iar altă parte de tipografie. Singura parte proastă a revistei este aceea că este lipsită de cuprins, sperând ca în numerele viitoare acest lucru să nu mai fie tratat cu indiferenţă. Revista a fost răspândită în zonele limitrofe ale Mătăsarului, pentru a se vedea că şi în Mătăsari se realizează ceva de valoare şi frumos. Eu sunt încrezător în numerele viitoare ale revistei, dar şi în contribuţia domnului profesor de limba şi literatura română, fără prezenţa dumnealui nimic nu ar fi ieşit.

Purcel Adriana, clasa IX A: În cinstea zilei de 1 Decembrie, în liceul nostru a avut loc un eveniment deosebit, a apărut revista “Murmurul Jilţului”, redactată de un colectiv de elevi aflaţi sub îndrumarea domnului profesor de limba şi literatura română. Pentru prima dată în această comună au fost tipărite gândurile elevilor din liceul Mătăsari. Revista este educativă şi interesantă. Ca membru al consiliului de redacţie am fost foarte mândră să mă număr printre redactori şi

39

sper ca domnul profesor să fie mândru de noi toţi chiar dacă în primul număr eu nu am publicat niciun articol, dar am credinţa că ne va sprijini în permanenţă. Sumarul se va diversifica şi colectivul de redacţie se va mări.

Popescu Sorin, clasa X B: încă de la început aş dori să spun că am fost foarte nerăbdător când am auzit că liceul nostru va avea propria lui publicaţie, de la început eram curios în privinţa titlului şi mă întrebam ce nume i se va da, iar acum sunt convins că “Murmurul Jilţului” este cel mai potrivit, această revistă, fiind unica publicaţie din această zonă. Pe când am deschis-o pentru prima oară plin de emoţie şi curiozitate am descoperit că se poate compara şi chiar întrece alte publicaţii similare, iar pentru primul număr, având în vedere că cei care au publicat-o sunt începători pentru a spune că este o revistă foarte bună, care-i reprezintă pe elevi şi idealurile lor. Revista a apărut în condiţii deosebite, dar aceasta numai printr-o muncă uriaşă cum putem citi în prima pagină a acestei reviste. Aş dori să spun că sunt de acord cu „Argumentul” acestei reviste şi să spun că această revistă era necesară pentru a demonstra că şi în Mătăsari se învaţă carte, că sunt elevi care se pot compara cu adevărat, cu orice alt elev din marile licee ale ţării. Încă din pagina a patra putem observa că nici foştii absolvenţi nu au uitat şcoala în care au învăţat chiar cei care au ajuns departe în viaţă. Aceştia privesc şi acum cu respect liceul şi cadrele didactice care i-au învăţat de-a lungul anilor, şi urează ani mulţi liceului şi revistei şi cred că această recunoştinţă va dăinui mereu în sufletele lor. Cred cu siguranţă că revista aceasta ne reprezintă pe noi, generaţiile de elevi care studiem în acest liceu, şi putem spune că orice lucrare adevărată care merită, este publicată în revistă, aici aş dori să-i dau dreptate Georgetei Copăcescu care spunea că fericirea depinde de fiecare din noi şi că, fiecare acum la liceu trebuie să înţeleagă ce va deveni în viaţă. Acelaşi lucru tratează şi Ramona Covaci, în articolul ei „Am 18 ani”, spunând că vârsta de 18 ani este vârsta la care ai nevoie de cineva să-ţi dea un sfat, dar totuşi trebuie să decizi singur, totul depinde de alegerea făcută. Întâlnim teme variate, de la dragoste la teme filozofice în care se pune întrebarea “Ce fel de oameni suntem”. Dragostea imposibilă este articolul intitulat astfel de Elena Ghiţan, în care tratează o problemă foarte importantă la vârsta adolescenţei, dragostea. Şi acel articol care ne arată “ce fel de oameni suntem?”, merită aprecierile noastre, iar autoarea lui Corega Oana merită felicitări pentru articol cât şi pentru motto-ul ei citat din marele Emil Cioran. Am putea oare să nu-i dăm dreptate Adelei Kovacs care spune că liceul este “Sfârşit şi început de drum”, nu pentru că are dreptate. Ne putem da seama de faptul că această revistă este foarte bună doar când privim şi chiar numai la unul din articole având ca exemplu “Fericirea şi plăcerea” sau doar citind poeziile publicate de Dobromirescu Alin, Oaie Marilena, Elena Valea şi alţii. Aş dori să felicit colectivul de redactori pentru publicarea folclorului şi a elementelor de etnografie locală. Revista este amuzantă, interesantă şi merită toate laudele noastre şi o urare de “La mulţi ani!” şi cât mai multe numere.

40

PROFESOR Doru Ţogoe - Director al Şcolii Generale de 8 ani Raci, Comuna Negomir, Judeţul Gorj:Domnule Profesor, ideea tipăririi unei reviste a liceului Mătăsari este genială, cinste dumneavoastră în coordonarea activităţii acesteia, mă bucur mult că numărul de început are un conţinut bogat în care contribuţia elevilor este majoră, .Dezvoltarea temelor tratate în cuprins şi conţinutul lor ştiinţific este lăudabil. Aş dori ca în numerele viitoare să scrie mai mult elevii şi să solicitaţi anumite materiale şi de la colaboratorii de la şcolile anexate liceului Mătăsari. Încă o dată apreciez în modul sincer efortul pe care l-aţi făcut pentru a da viaţă ideii ce v-a frământat de mult timp. Urez revistei “Murmurul Jilţului” să dăinuie ani mulţi, să cuprindă în paginile sale gândurile şi ideile elevilor şi a dascălilor de pe Valea Jilţului.

PROFESOR Ana Goşea - Director, Şcoala Corobăi Domnule profesor, ştiut este că lucrurile bune şi frumoase nu au nevoie să fie lăudate. Se recomandă singure. Am constatat acest lucru citind primul număr al revistei liceului Mătăsari, revistă apărută prin grija dumneavoastră. Vă mulţumesc că ne-aţi considerat printre prietenii dumneavoastră, şi ai liceului dumneavoastră şi ne-aţi trimis numărul inaugural. Nu fac risipă de amabilităţi dar m-am bucurat. Nu e puţin lucru, nu e uşor să realizezi apariţia unei reviste aşa că aplaudăm ideea, apreciem efortul şi priceperea şi vă felicităm sincer pe dumneavoastră, pe cei care v-au fost alături şi au făcut posibilă realizarea ideii dumneavoastră, precum şi pe elevii dumneavoastră, autorii conţinutului revistei. Prezentarea grafică, după părerea mea excepţională, conţinutul bogat şi variat au făcut ca primul număr al revistei să deschidă larg porţile pentru următoarele. Izvorăsc dintre paginile “Murmurul Jilţului” sentimente puternice, gânduri profunde, frământări lăuntrice - uneori insuficiente fondate şi nu prea lămurite, precum problema tinerilor singuratici. Nu am în faţă revista - am împrumutat-o şi nu mi-a fost încă restituită - dar am păstrat în minte faptul că am citit acolo câteva poezii cum demult n-am citit, nici prin revistele consacrate, în care publică autori ce şi-au căpătat deja numele de poeţi. În dialogul imaginar înjghebat cu liceenii care au reuşit să-şi exprime ceea ce gândesc şi ceea ce simt în versuri, fie în proza bună, le-am zis şi eu, precum MARELE DOMN într-ale scrisului, Mihail Sadoveanu, “Brava, băieţi!”. Repet: felicitări, domnule profesor, şi să ne picure cât mai des în minte şi în suflet “Murmurul Jilţului” dumneavoastră. La mulţi ani!

Viţalariu Lenuţa, clasa XII A: După părerea mea revista şcolii este o revistă foarte bună, cu un sumar interesant. Mi se pare importantă prin rubrica lui Alin Dobromirescu, elev care iubind credinţa în Dumnezeu vrea să-1 readucă în imaginaţia cititorului prin frumoasele sale poezii. Nu aş vrea să fiu înţeleasă greşit, că nu mi-ar place celelalte rubrici. Nu aş putea spune că poeziile elevilor despre şcoală, iubire, nu ar fi interesante dar în această lume uitată de Dumnezeu cred că ar trebui ca cineva să-1 readucă în imaginaţia cititorului prin anumite

41

poezii, citate, paragrafe, etc.

Purcel Teodora Oana, clasa VII B:Reprezentând gândirea, zbuciumul, pasiunile şi nevoia de exprimare a elevilor de la GSIM Mătăsari, revista “Murmurul Jilţului”, impresionează cititorii prin claritatea, simplitatea şi gingăşia de exprimare a celor ce au semnat articolele. Mă alătur şi eu celor ce au dorit să arate că şi la GSIM Mătăsari sunt elevi buni pe care şi i-ar dori orice şcoală din judeţ sau din afară şi care încearcă prin poezii, proză, glume sau alte modalităţi de exprimare să transmită sentimentele, idealuri de viaţă ce ne caracterizează pe noi tinerii din România de azi.

Toader Ionela, clasa I D: Revista “Murmurul Jilţului” este o revistă interesantă scrisă de elevi talentaţi care au muncit din greu să o realizeze. Pe lângă temele pe care le are, care sunt foarte bune, aş vrea să mai cuprindă şi altele, legate de traduceri din şi în engleză, franceză, diferite jocuri logice. Urez revistei “Murmurul Jilţului”, o viaţă lungă şi aştept cu nerăbdare numărul viitor.

Boceanu Dumitru, clasa XII A: Caut cuvinte atât de frumoase şi atât de înţelepte care să spună ceva şi acest ceva este acest fapt împlinit dar nu găsesc sau chiar dacă găsesc sunt mici sau sunt slabe, adică nu se ridică la valoarea acestui fapt împlinit, la această revistă pe care sub îndemnul dumneavoastră, sub spiritul creator pe care îl aveţi a putut să ducă la bun sfârşit. Da, aveţi dreptate când aţi spus să ne bucurăm că trăim un moment unic al vieţii noastre, o mare cinste că, în şcoala în care învăţăm se pot face asemenea lucruri, că, în şcoala în care sunt elev ies asemenea realizări, creaţii de mare impresie. Nimic nu-i uşor să realizezi ceva şi mai ales fără muncă, fără răbdare, fără pricepere, dacă nu vrei cu adevărat să faci ceva trebuie depus mult efort cum s-a pus la această revistă la care la urma urmei a ieşit o lucrare frumoasă care m-a fascinat. Temele sunt foarte utile pentru noi, pentru adolescenţa noastră şi mai ales pentru viaţa care de acum înainte îşi desface cărările pline de mistere şi recunoaştere. Fiecare am trăit pentru un ideal pe care cu multă muncă îl poate atinge. Degeaba înşirăm cuvinte de laudă doar de dragul de a ne afla în treabă, dacă aceste cuvinte nu sunt sincere şi nu sunt spuse din suflet dacă această revistă nu te-a fascinat înseamnă că facem umbră degeaba pământului sau noi suntem străini de viaţă. Cred în această revistă că va dăinui foarte mult timp.

Horceanu Marilena, clasa XII A: În aceasta revistă ne găsim gândurile noastre de viitor, ce trebuie făcut pentru a avea o viaţă mai bună, liniştită, lipsită de griji şi înainte de toate ce trebuie făcut pentru a ajunge cineva. Sper ca şi numărul viitor să fie tot aşa de educativ cum a fost acesta şi să aibă tot aşa de multe teme interesante. Aş sugera câteva rubrici care să trateze: - sfaturi pentru adolescenţi, ştiaţi că..., modă, întâmplări din viaţa adolescenţilor, despre staruri, personalităţi ale Gorjului, muzică.

42

Sperlea Constantina, clasa XII A: După părerea mea, revista “Murmurul Jilţului”, este foarte bună, şi foarte bine venită. Îmi pare bine, că toţi colegii mei, care scriu poezii pot să şi le publice. Toate articolele sunt bune. M-a impresionat foarte mult argumentul domnului diriginte, scrisoarea deschisă a lui Gureanu Florinel, precum şi celelalte articole şi poezii. Sper ca şi numărul viitor să aibă în cuprinsul său multe teme interesante şi frumoase.

Stăniloiu Vasile, clasa XII A:Revista”Murmurul Jilţului”, este o revistă foarte bună, dar dacă este revista liceului ar trebui să cuprindă şi un capitol care să cuprindă sinteze pentru bacalaureat, admiteri în facultate. Ar trebui să cuprindă o rubrică sportivă (când o să înceapă campionatele sportive ale liceului), o rubrică în care să fie prezentat fiecare scriitor din literatura noastră.

Dragotoiu Ramona, clasa XII A: De-abia aşteptam ziua de vineri ca să văd cum este revista “Murmurul Jilţului”, făcută de colegele mele Copăcescu Geta, Kovacs Adela, Covaci Ramona, precum şi Ghiţan Elena, Radu Cristian, Corega Oana, Dobromirescu Alin şi ceilalţi. Impresia mea despre revista liceului “Murmurul Jilţului” este foarte bună. Această revistă are un număr foarte interesant şi m-a impresionat foarte mult. Spre deosebire de alte reviste, la apariţia primului număr are multe teme interesante şi foarte frumoase, precum ar fi acel argument urmat de scrisoarea deschisă a lui Gureanu Florinel şi urmate de celelalte pagini cu setea de absolut, dragoste imposibilă, am 18 ani, sfârşit şi început de drum, poezii. Este bine venită în revista liceului şi rubrica intitulată folclor, despre obiceiuri şi datini din împrejurimile comunei noastre. Numărul următor al revistei sper să fie mai mare ca volum să aibă în paginile ei mai multe teme despre matematică, fizică, chimie, geografie, despre tot ceea ce se întâmplă în liceul Mătăsari. Am dori să citim interviuri luate domnilor directori din întreprinderile Jilţului, precum şi domnului director Dădălău Ion, despre liceul Mătăsari, convorbiri cu elevii, legate de modă, muzică, sport, folclor, etc.

Radu lonela, clasa XII A; Impresia mea despre această revistă este foarte bună. Cuprinde atât proză cât şi versuri foarte frumoase.În ziua când am auzit că revista a fost adusă în şcoală, o curiozitate foarte mare pusese stăpânire pe mine. Abia aşteptam să o răsfoiesc să văd ce cuprinde. Când am primit-o mi-au plăcut foarte mult articolele colegilor mele şi poeziile compuse de ceilalţi membrii ai redacţiei revistei. Pentru viitor pe lângă cea mai mare parte a sumarului din numărul unu aş sugera un articol despre fiecare scriitor român sau chiar universal. De asemenea un articol despre modă, interviuri cu elevii sau profesorii liceului, o rubrică despre problemele elevilor.

Taman Cosmin, clasa XII A: Revista “Murmurul Jilţului” este o revistă deschizătoare de drumuri pentru elevii dornici să se afirme. Ar trebui să se ia un interviu mai multor cadre didactice, domnului director, despre apariţia revistei şi

43

impresiile lor despre ea. Necesar ar fi şi o istorisire a liceului de la fondarea lui până astăzi. Revista este un mod de a ne expune gândurile, părerile noastre aşa cum le gândim noi.

Popescu Claudia, clasa VII B: Lansarea acestei reviste cred că a însemnat încă o realizare în viaţa celor care au publicat-o, dar şi a noastră, a cititorilor. După părerea mea, revista este un lucru necesar. Ea cuprinde amănunte din toate domeniile şi pentru că este revista şcolii, elevii îşi pot exprima în mod direct gândurile şi dorinţele. Primul număr al revistei este cât se poate de complet şi înţeles de toţi elevii. În viitor aş vrea ca această revistă să fie tot atât de cuprinzătoare şi bineînţeles să dezvolte teme diferite, să cuprindă articole cu cele mai importante evenimente petrecute în istoria românilor şi a altor popoare. Să vorbească despre viaţa scriitorilor români, dar în mod special doresc să se scrie despre şcoala noastră (succese) şi despre întâmplările cu rol mai important din trecutul acestuia. Cred că toţi elevii şi părinţii pot citi cu plăcere revista deoarece aceasta este, după cum am spus, un lucru util şi frumos care ne ajută să ne îmbogăţim cultura generală.

Buză Vasile, clasa XI D: Această revistă este cea mai mare realizare făcută vreodată în şcoala noastră. Ştiu că s-a făcut mari eforturi şi cred că dacă nu era domnul profesor, această revistă nu ar fi fost posibilă şi ţin pe această cale să-i mulţumesc foarte mult, pentru tipărirea revistei. Articolele din primul număr sunt interesante şi plăcute. Aş vrea ca în următoarele numere să apară şi un articole despre satul Ohaba, să ştiu cum a luat naştere de unde provine. Această revistă îşi merită preţul. Aştept cu nerăbdare următoarele numere.

Zelin Loredana, clasa XI D: In liceul din comuna Mătăsari, elevii claselor IX, X, XI, XII, împreună cu domnul profesor de limba şi literatura română au tipărit revista “Murmurul Jilţului”. M-a impresionat cel mai mult articolul elevei Covaci Ramona şi poeziile elevului din clasa a XI-a elevul Dobromirescu Alin. Este prima revistă tipărită pentru liceul nostru şi aştept cu nerăbdare, numărul următor.

Cu puţin timp în urma am primit la redacţie al treilea număr al revistei şcolare “Murmurul Jilţului” - care continuă să ţină nestinsă flacăra publicistică în ţinutul Jiului de Sus.

Felicităm, chiar de la început, colectivul de profesori şi elevi de la Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari care a reuşit publicarea unei reviste de mare ţinută în momente destul de grele pentru presă şi cultură, în general.

Ca de fiecare dată când ne aflăm în faţa unor comori de simţire de suflet, mai ales în faţa trăirilor adolescentine care - găsesc ecoul în paginile acestei reviste - suntem convinşi că tezaurul gorjenesc nu va pieri nicicând.

Vă prezentăm câteva din titlurile minunatelor articole apărute, lăsându-vă

44

dumneavoastră plăcerea de a le parcurge: Elixirul vieţii (Elena Ghiţan), Mătăsari – file de monografie (material

scris în 1962 deînvăţătorul şi profesorul multor generaţii, Constantin Tănăsoiu). Documente

de moşneni (material prezentat de preot C. Purdescu – parohia Brădet), Bolboşi - file de monografie (prof. Creţan Polixenie - dir. şcolii generale Bolboşi). Despre ţinuturile Jilţurilor (Vlad Nicolae – învăţător pensionar - Drăgoteşti), Seralistul de Mătăsari trebuie sa confirme... (Adrian Enache, clasa a XI-a seral), Datini şi obiceiuri de Florii şi Paşti din satul Runcurel, Mătăsari, judeţul Gorj (Geta Buzărin - clasa a XI-a A), Comisia metodică a învăţătorilor - principala cale de perfecţionare a cadrelor didactice (colectivul responsabililor comisiilor metodice a învăţătorilor din GSIM Mătăsari), Cum preţuiesc munca părinţilor şi a profesorilor mei? (prof. Pârvulescu Nicolae, diriginte clasa a XI-a A), EUROTOP, Rebus, glume, graficele concursului de admitere în licee etc.

Revista “Murmurul Jilţului” este tipărită sub auspiciile Fundaţiei cultural-ştiinţifice “Murmurul Jilţului” organism constituit în 17 februarie 1997, în comuna Mătăsari. Preşedintele Fundaţiei a fost ales domnul Dumitru Dădălău, profesor de limba şi literatura română, membri fondatori fiind redactorii publicaţiei şi prof. Floarea Dădălău şi Ion Dădălău (director grup şcolar Matăsari).

Spicuind din Statutul Fundaţiei observăm că obiectul ei îl constituie organizarea şi desfăşurarea unor ample programe în plan cultural şi ştiinţific. În acest sens Fundaţia “Murmurul Jilţului” urmăreşte: lărgirea orizontului cultural ştiinţific al elevilor, educaţia acestora prin formarea şi perfecţionarea deprinderilor de a elabora lucrări independente, creaţii originale, a gustului pentru frumos, a spiritului critic, editarea trimestrială a unor cărţi, foi volante, pliante, materiale audio-vizuale sau a altor producţii culturale, stimularea primilor trei elevi care vor obţine media peste 9,50 prin trimiterea gratuită în vacanţă de vară într-o tabără şcolară etc.

Pot deveni membrii ai Fundaţiei toţi elevii şi cadrele didactice din Grupul Şcolar, alte persoane de naţionalitate română sau străină care aderă la programul şi statutul acesteia, au activitate constantă şi manifestă interes şi pasiune pentru unul din domeniile de activitate ce intră în sfera de preocupare a Fundaţiei.

Tot în coloanele revistei “Murmurul Jilţului”veţi găsi statutul şi hotărârea de înfiinţare a Fundaţiei. Am lăsat pentru sfârşit pe cei care au avut plăcerea şi amabilitatea de a adera în paginile revistei gânduri frumoase despre cei care au plămădit-o cu entuziasmul şi imaginaţia adolescenţei. Dintre aceştia îi enumerăm pe: dr. Doru V Fometescu, I. Tarbac (jurnalist) prof. Gh. Dănescu, Insp. şcolar Mircea Dănescu, Robert Rehner - elev în Germania.

Nu în ultimul rând apreciem şi sprijinul pe care F.S.M. Jilţ l-a acordat în tipărirea revistei, sperând că gestul nu va rămâne singular. Aşteptăm cu interes următorul număr al revistei.

45

Felicitări elevilor redactori şi profesorilor coordonatori şi “La mai multe numere!”.

MinervaCurierul Minier nr. 215, 8-21 mai 1997

NE SCRIU PRIMARII

A apărut cel de-al treilea număr al revistei şcolare “Murmurul Jilţului”, editată de cadrele didactice şi elevii Liceului Industrial Mătăsari. Prin rubricile sale, variate ca tematică şi stil de abordare publicistică, revista contribuie la stimularea activităţii educativ-creatoare a elevilor.

Fie ca această publicaţie să aibă un drum cât mai lung, spre binele şi mândria celor care au conceput-o şi o realizează, un merit cu totul aparte avându-l profesorul de limba română Dumitru Dădălău.

Iată şi câteva versuri care promit, puternic ancorate în mirajul acestor locuri: „Un

murmur fin s-aude azi prin văi,/E-un murmur vesel din suflet de flăcăi./Un murmur ce puternic va vibra,/Nu azi, nu mâine, ci... peste ani, cândva”.

Având convingerea că voi fi bine înţeles, propun ca această interesantă revistă şcolară să se numească “Murmurul Jilţurilor” şi nu... Jilţului, deoarece la elaborarea ei contribuie elevi şi cadre didactice de pe toate cele 7 văi ale Jilţurilor. Nicolae Căpitănescu, primarul comunei Slivileşti.

Gorjeanul nr. 2109, joi 8 mai 1997

Ghiţan Elena,redactor şef al revistei “Murmurul Jilţului”...Ce teamă, ce nelinişte, câte zbuciumări sufleteşti am avut la început! Apoi

treptat - treptat, sufletele ni s-au liniştit de o mulţumire aducătoare de lumină şi speranţă.

Trecând peste toate obstacolele care ne-au ieşit în cale, am reuşit în cele din urmă să ne atingem ţelul urmărit de atâţia ani. lată-ne ajunşi la cel de-al treilea număr al revistei noastre “Murmurul Jilţului”, care pe zi ce trece devine tot mai cunoscută şi iubită, depăşind chiar şi hotarele patriei.

Această meritoasă realizare este rodul unei munci continue, unei ambiţii înverşunate şi totodată rodul dragostei de frumos, de nou, de artistic.

Gândurile noastre însă, tind spre înălţimi necontenit..., şi astfel s-a născut ideea înfiinţării unei fundaţii cultural-ştiinţifice cu acelaşi nume ca şi al revistei - “Murmurul Jilţului”.

Dintr-o iubire pură pentru tot ceea ce-i frumos şi valoros, s-a născut această fundaţie, îmi amintesc emoţia aceea neînţeleasa din ziua de 17 februarie 1997, când domnul profesor Dădălău Dumitru ne-a chemat la dânsul şi ne-a spus,

46

cu inima şi vocea palpitând, că astăzi vom trăi o zi istorică. Curioşi, temători, încercam a ne da seama despre ce ar fi vorba.Însă când domnul profesor ne-a spus că vom fi membrii fondatori ai fundaţiei “Murmurul Jilţului”, ne întrebam în sinea noastră ce a vrut să spună, ce vom face... Atunci nu înţelegeam ce presupune acest cuvânt “fundaţie”.

Domnul profesor pregătise totul în secret, voind şi reuşind să ne facă cel mai frumos cadou pe care l-am fi putut primi vreodată. Ne-a arătat şi explicat statutul publicat în nr. 3 al revistei, calitatea de membru fondator şi apoi ne-am pus semnătura, ca o pecete peste timp, pe actul înălţării noastre, Totul a fost ca o ceremonie de logodnă, noi toţi logodindu-ne cu creaţia, cu munca şi talentul.

A urmat apoi alegerea preşedintelui fundaţiei. Dar cine ar fi putut îndeplini mai bine aceasta funcţie decât omul care a pus atâta suflet, atâta dăruire şi spirit de sacrificiu pentru existenţa acestei fundaţii, cel care ne-a stimulat dintotdeauna spre visuri măreţe?

Astfel, a fost ales în unanimitate domnul prof. Dumitru Dădălău, ce s-a dovedit a fi într-o viaţă presărată cu spini, cu flori, permanent un deschizător de drumuri, un îndemnător al ştiinţei.

Fundaţia “Murmurul Jilţului” ce are ca principale obiective; stimularea interesului pentru cercetarea ştiinţifică, lărgimea orizontului cultural - ştiinţific al elevilor, educaţia artistică a acestora, editarea trimestrială a unei reviste cultural-şcolare etc., va rămâne peste veacuri o mărturie ce va grăi cuvinte pătrunzătoare despre acest colţ de ţară, despre acest ţinut al Gorjului. Pentru ca aceste obiective să fie duse la îndeplinire, spiritul şi sufletul, mintea şi braţele noastre vor trebui să se dovedească a fi neobosite.

Vă mulţumim domnule preşedinte pentru fericirea pe care ne-aţi presărat-o în inimi, sperând că nu vă vom dezamăgi prin activitatea noastră.

Iar tu,Zeiţă a sufletelor noastrePe culmi măreţe să ne duciSă fii luceafăr printre astreFundaţie cu aripi lungi!Ştiam că nr. 3 al revistei va fi ceva deosebit şi aşteptam cu nerăbdare ziua-n

care am s-o răsfoiesc. Însă, cuprinsul atât de variat a depăşit cu mult aşteptările. Revista cuprinde articole şi poezii create de elevii şcolii, precum şi de domnii profesori, variante de subiecte pentru admiterea în liceu şi facultate, documentare istorice de o deosebită valoare, monografii despre ţinuturile Jilţului, acoperind întreaga arie de domenii. M-a impresionat în mod profund statutul fundaţiei pe care un om cu inima de aur a creat-o ca pe o mărturie peste timp despre Mătăsarii Gorjului.

Eu cred că acest număr şi-a pus amprenta asupra moralei, spiritului, comportamentului şi concepţiei elevilor.

47

Am cunoscut lucruri inedite, dându-ne seama câtă trudă s-a depus pentru realizarea unei astfel de reviste. M-a bucurat nespus faptul că am devenit cunoscuţi şi peste hotarele patriei,stârnind admiraţie şi respect. Ne simţim mai buni, mai spirituali, mai pregătiţi ca oricând să înfruntăm piedicile vieţii şi să ne atingem idealul.

Acum mai mult ca niciodată trebuie să fim uniţi pentru ca împreună, prin munca depusă, să ajungem cât mai sus.

Această revistă are menirea de a ne da aripi spre univers, spre creaţie, spre ştiinţă.

Subiectele şi indicaţiile pentru facultăţile pe care le vom urma după absolvirea liceului au

constituit în acest număr un capitol interesant, absorbit de liceeni cu interes.Numărul 3 al revistei “Murmurul Jilţului” a fost şi este o revistă pentru elevi

şi pentruprofesori, pentru cei tineri şi pentru cei în vârstă, o revistă pentru toate gusturile

iubitoare de valoare şi frumos.Fiecare am descoperit în acest număr lucruri ce ne-au captat atenţia,

dezvăluindu-ne eficienţa acestei publicaţii.Este cea mai complexă revistă, ce acoperă deplin şi reliefează caracterul ei

cultural-ştiinţific.

Alin Dobromirescu, redactor şef adjunct...Iată că spaţiul pur cultural al Gorjului nostru strămoşesc este brăzdat de o

nouă mărturie a dorinţei de desăvârşire a esteticii spirituale, de un nou pas spre cultivarea “neastâmpărului din fire”, de un binecuvântat amnar; Fundaţia cultural - ştiinţifică “Murmurul Jilţului”.

...Iată că, în locul unde nu s-a întâmplat nimic, începe sa se întâmple câte ceva, binecuvântate focuri de artificii răzbat prin ceaţa nepătrunsului spre luminarea zărilor celeste, spre înfrumuseţarea frumosului, spre înmugurirea lăuntricelor latente.

Fundaţia cultural-ştiinţifică “Murmurul Jilţului” ia naştere între spaţiile văii Jilţului şi implicit în comuna Mătăsari - chintesenţă a manifestărilor de pe aceste meleaguri, dorindu-se a fi amplu izvor peste timpuri a unor stări fecunde în aceste locuri, a unor fremătări şi preocupări lăuntrice în materie de artă, cultură, ştiinţă, contribuind totodată la desăvârşirea estetizării străbunului “Spiril creator”. Dacă “săpăm” bine la rădăcina acestui cuvânt - “Fundaţie” - şi căutăm în hrănitoarele dicţionare ale limbii române ne vom da seama fără îndoială ce se vrea a fi această mare înfăptuire.

În dicţionare, termenul de “Fundaţie” este definit ca fiind temelie, bază a unei construcţii, fundament. Lăsând intactă cealaltă variantă prin care “Fundaţia” mai poate fi şi o instituţie cu caracter obştesc, să ne îndreptăm atenţia spre prima

48

definiţie: temelie, bază a unei construcţii, fundament! Dacă privim şi căutăm să înţelegem cu mintea luciferică, cum spune Blaga, ni se va dezvălui oarecum scopul mai sus menţionatei înfăptuiri. Cum cuvântul “Fundaţie” înseamnă “temelie” tot la fel şi Fundaţia noastră, privită acum ca instituţie, este “temelie” a unor viitoare, mult mai hrănitoare şi binecuvântate reuşite. Prin constituirea acestei inedite “Fundaţii” se pune temelia unei construcţii trainice, de viitor, o construcţie ce se vrea a fi promovarea culturii, artei, ştiinţei.

Urmărind doar scopuri nobile, această nouă şi cea mai mare reuşită a liceului Mătăsari va funcţiona în spiritul stimulării frământărilor lăuntrice pentru fiecare domeniu de activitate: literatură, istorie, geografie, matematică, fizică, chimie, electrotehnică etc.

Acum, la sfârşitul actului împlinit, nu ne rămâne decât să salutăm prietenos această

mirabilă înfăptuire şi să ne îndreptăm toate resursele lăuntrice, sufleteşti spre atingerea nobilelor scopuri propuse.

Dragi prieteni de şcoală, chiar dacă nu ne dăm seama, ne manifestăm în mijlocul unui miraj sferic ce a poposit asupra şcolii noastre, asupra acestor meleaguri. Să nu- l îndepărtăm, să-i urăm drum lung Fundaţiei “Murmurul Jilţului”, reuşită în tot ceea ce întreprinde şi înfăptuirea a cât mai multor acte nobile, de suflet. Dumnezeu să ne ajute!

•Ciutureanu Bebe, XII BÎn ziua de 17 februarie 1997, se petrecea cel mai însemnat eveniment din istoria

Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari, la care am luat parte şi eu, împreună cu cei doi redactori şefi şi anume constituirea “FUNDAŢIEI CULTURAL ŞTILNŢIFICE - MURMURUL JILŢULUI, ceea ce se întâmpla în urmă cu 134 ani, când Titu Maiorescu şi alţi tineri intelectuali cu studii serioase, întemeiau la laşi Societatea “Junimea”. Ca preşedinte al fundaţiei a fost ales prin unanimitate de voturi domnul prof. Dădălău Dumitru.

Sunt mândru că fac parte din cei şapte membrii fondatori ai Fundaţiei şi după cum este scris în actul de constituire al fundaţiei, demersul nostru se vrea o confirmare peste timp că şi aici, în acest minunat colţ de ţară, muncesc oameni care manifestă pasiune şi pricepere pentru învăţământ, ştiinţă şi cultură.

Prin constituirea fundaţiei cultural ştiinţifice sper, şi sunt sigur, că prestigiul liceului din Mătăsari se va mări şi nu vom mai fi trataţi inferiori faţă de celelalte licee din Gorj şi chiar dintre Carpaţi la Dunăre, aşa cum îşi făceau impresia înainte de această realizare.

Din păcate, odată cu terminarea cursurilor liceale, începând cu numărul viitor, nu voi mai face parte din colectivul de redacţie al revistei “Murmurul Jilţului”, dar urez putere de muncă şi idei cât mai multe colegilor mei din colectivul de redacţie, şi voi rămâne un colaborator al fundaţiei cultural-ştiinţifice “Murmurul Jilţului”.

49

Mult succes în viitor!Boceanu Dumitru, XII A;Fundaţia “Murmurul Jilţului”, care a apărut,este o surpriză frumoasă de sfânta

sărbătoare de Paşti a tuturor elevilor, a profesorilor şi chiar a celorlalţi locuitori din ţinutul carbonifer Mătăsari. La prima privire a nr. 3 al revistei “Murmurul Jilţului”, am văzut cu deosebită mirare pe prima pagină scris cu litere mari “Statutul Fundaţiei cultural - ştiinţifice - Murmurul Jilţului”, deoarece eram învăţat să citesc cuvintele frumoase care deschideau revista, ale domnului meu diriginte Dumitru Dădălău. Iniţial n-am, ştiut ce este cu această fundaţie, ce reprezintă ea, dar după ce am citit obiectivele, planul său de lucru, mi-am dat seama că este o treabă foarte serioasă §i are intenţii foarte bune pentru tinerii elevi însetaţi de cunoaştere, de gustul afirmării.

După părerea mea Fundaţia “Murmurul Jilţului”, va constitui baza unor elevi talentaţi pe calea afirmării care încet, încet vor ajunge la idealul dorit. Suntem cu toţi la vârsta când visăm iar poezia în general şi literatura - ca şi celelalte domenii - reprezintă un mod de evadare, o sete cât mai mare de cunoaştere. Meritul deplin al dirigintelui meu Dumitru Dădălău s-a văzut cu adevărat când toţi membrii fondatori l-au votat ca preşedinte deoarece are un talent înnăscut de a face lucruri mari, onorabile, de care să se mândrească întregul liceu şi chiar Gorjul, pentru că întotdeauna a avut un fel propriu al său să fie primul şi întotdeauna a reuşit şi va reuşi. Urez mult succes fundaţiei, să aibă o continuitate cât mai lungă şi membrilor fondatori să depună efortul şi priceperea la realizarea acestui ideal care a fost greu de atins. Cu o revistă deosebită şi cu o fundaţie extraordinară prestigiul liceului va creşte şi chiar prestigiul Mătăsarului.

Cred că dacă eu sunt la sfârşit de drum iar fundaţia la început de drum aşa cum am crezut în revistă voi crede şi în fundaţie, că este ceva durabil şi va avea un drum strălucit.

Stăniloiu Alin, XII A Ca orice revistă bună ce se respectă şi vrea să-şi continue drumul,

“Murmurul Jilţului” are acum şi o “fundaţie” şi mai ales un preşedinte care să stabilească structura organizatorică si atribuţiile celorlalţi membrii ai fundaţiei.

Fundaţia cultural-ştiinţifică “Murmurul Jilţului” ar trebui să pună în aplicare art. IV/cap. II care urmăreşte colaborarea cu alte fundaţii sau uniuni de creaţie din ţară §i mai ales din străinătate, ceea ce face ca revista noastră să se facă cunoscută.

Deoarece patrimoniul este foarte mic, ar trebuie să se pună în contul fundaţiei o sumă debani mai mare care să fie propusă de membrii fondatori.

Copăcescu Georgeta, Xn A

50

După ce am citit Statutul Fundaţiei cultural-ştiinţifice “Murmurul Jilţului”, am rămas impresionată de toate lucrurile care ni se acordă nouă elevilor. Ce-şi poate dori un tânăr mai mult decât atât?

Tot ceea ce există în Fundaţie este util pentru noi toţi, pentru adolescenţa noastră şi sunt foarte mulţumită că Fundaţia îşi are spaţiul corespunzător desfăşurării activităţii în localul Grupului Şcolar Mătăsari.

Dar totuşi cred că nu îşi au loc cuvintele de laudă, doar de dragul de a ne afla în treabă, dacă aceste cuvinte nu le spunem din suflet şi daca acest număr III al revistei “Murmurul Jilţului”, nu a fascinat cu acel început minunat în primele pagini “Statutul Fundaţiei cultural-ştiinţifice Murmurul Jilţului”, înseamnă că noi trăim degeaba pe acest pământ şi n-o să ştim niciodată ce dorim de la viaţă.

Mă bucur foarte mult că în urma voturilor, domnul diriginte a fost ales preşedintele fundaţiei, deoarece dânsul este singurul om care a împlinit visul tuturor, de a avea Fundaţia “Murmurul Jilţului”.

Acum, că sunt la sfârşit de drum şi începutul altui drum, le doresc redactorilor acestei reviste să scrie numere cât mai frumoase, să impresioneze pe toţi cei care vor citi revista, le doresc mult succes în continuare şi să depăşească numărul 100 pentru a demonstra că în Mătăsari sunt elevi inteligenţi.

Viţălariu Lenuţa Cătălina, XII A0 realizare unică în această zonă e Fundaţia “Murmurul Jilţului”care

bineînţeles, cu munca şi efortul domnului profesor Dădălău Dumitru, a luat fiinţă. Această realizare pentru mine e un lucru minor deoarece sunt doar venetic pe aceste meleaguri, dar cred că pentru cei care au crescut şi s-au născut pe aceste meleaguri e un lucru formidabil.

Nu numai fundaţia ar fi un lucru minunat pentru copiii acestor plaiuri dar şi unele articole din revistă prin care generaţia de azi este informată cum au luat fiinţă satele din împrejurimi, de unde vine denumirea lor şi multe altele.

Aş fi fost şi eu foarte mândră dacă aş citi într-o revistă a unei şcoli de pe meleagurile natale articole despre întemeierea acelor locuri etc.

Aş dori că toate acestea să nu mi se ia în nume de rău dar totuşi sunt mândră că citesc istoria unor locuri unde am avut şi momente fericite dar şi momente greu de imaginat, momente care abia am putut trece peste ele, chiar mereu îmi vin în minte, unul chiar pot spune că a fost pierderea tatălui meu.

Sunt mândră că cunosc unele istorisiri ale acestor zone, unele obiceiuri care sunt foarte diferite de obiceiurile din zona din care vin.

Brebu Mirela, VII BFelicitările mele pentru membrii din Fundaţia “Murmurul Jilţului”. Această

revistă este menită să ne aducă mult entuziasm deoarece la fiecare număr aşteptam cu sufletul la gură să-i cunoaştem conţinutul. Revista şcolii ajută pe unii copii să-şi descopere adevăratul talent, să-şi îmbunătăţească cunoştinţele

51

În această şcoală vine un om sau mai bine zis, un domn profesor care mai târziu vrea să ajungă “creatorul şcolii’, acest om s-a sacrificat mult pentru a ne aduce, să vedem visul cu ochii “revista şcolii”, nu este uşor.

Revista constituie un conţinut de basm, de vis. Încă de la început, de când ai luat o revistă în mâna, sunt sigură că eşti surprins de multe emoţii.

Deoarece suntem în gura văii Jilţului, îl felicit pe acela care a făcut acest titlu şi s-a gândit nu numai la şcoală ci şi la natura pe care Eminescu o aprecia.

Fuiorea Anca, VII B “Murmurul Jilţului” - o fundaţie şi o revistă nu doar frumoasă ci foarte

frumoasă, atrage atenţia majorităţii elevilor liceului din Mătăsari.Faptul că această revistă a atras în liceul nostru multe personalităţi (Ion Popescu,

dr. Doru Fometescu etc.) şi că, concurează cu celelalte reviste şcolare din Gorj, ne dovedeşte că nu este pe ultimul loc ci face parte din cele mai frumoase reviste şcolare din judeţul Gorj. Pe măsură ce o răsfoieşti, deseori alte pagini interesante, alte rubrici care te fascinează, dar cel mai important lucru este puterea sa de exprimare.

Realizată cu greu, revista datorează totul domnului Dădălău Dumitru, preşedintele Fundaţiei “Murmurul Jilţului”, care a făcut tot posibilul să fie tipărită şi apoi să fie cunoscută nu doar în ţara noastră ci chiar şi în Germania.

Un alt lucru important este acela că “Murmurul Jilţului” este scrisă de elevi de toate vârstele, foşti elevi şi profesori.

Deşi multe persoane au criticat şi critică această revistă, ea le poate dovedi că e foarte frumoasă, educativă.

Doresc ca revista “Murmurul Jilţului” să-şi continue apariţia şi să ajungă să întreacă celelalte reviste şcolare din Gorj, pentru a fi mândri de această revistă, de acest liceu şi de noi înşine.

Buzărin Geta, XI AUn deosebit omagiu acord Fundaţiei “Murmurul Jilţului”, pentru munca pe

care o depune, spre a aduce la lumină pe cei mai buni elevi, cei mai creativi şi cei mai visători, care tind să ajungă undeva sus, pe treptele societăţii şi pe treptele vieţii.

Fundaţia face multe sacrificii pentru ca noi, “tinerele speranţe” să ne formăm o cultură şi un ideal măreţ.

Pentru acest fapt eu doresc să contribui la realizarea revistei în continuare şi să aduc mulţumiri atât Fundaţiei, pentru efortul depus, cât şi celor apropiaţi mie. ‘

Orice om trăieşte cu speranţa că, undeva, cândva şi într-o bună zi să-şi poată dezvălui cele mai bune calităţi cu care a fost hărăzit. Iată că, noi, încă de la o vârstă foarte fragedă, avem aceasta şansă şi cred că toată lumea doreşte să facă ceea ce a visat.

Un vis devine realitate doar dacă doreşti cu adevărat acest lucru. Nimeni nu

52

poate să pătrundă în intimitatea unui om pentru a-l face să renunţe la ceva ce a dorit şi chiar dacă o face, visul sădit încă din copilărie nu poate fi niciodată spulberat de nimic şi de nimeni.

Grama Ovidiu, XI ADe cum vei deschide revista “Murmurul Jilţului”, ajunsă la numărul trei al

existenţei sale, se constată - cu un mare interes şi nespusă bucurie - înfiinţarea Fundaţiei cultural-ştiinţifice “Murmurul Jilţului’. Obiectivele prezentate vin ca o completare în sprijinul revistei.

Acestea sunt cât se poate de serioase în ceea ce priveşte elevii cu talent care ar putea deveni “talente pierdute”, dar prin acest intermediu îşi pot cultiva harul cu care au fost înzestraţi şi puterea de creaţie de care dispun. Orice elev din cadrul acestei instituii de învăţământ poate deveni artist în adevăratul sens al cuvântului, în domeniul ales, atât pe plan cultural cât şi ştiinţific, iar rolul nostru, rolul fundaţiei este acela de a-l descoperi şi a-l introduce în mediul ambiant.

Şi tot acest drum lung de afirmaţie ce este plătit scump cu multă muncă logică, multă trudă şi sacrificii are un punct de plecare, care nu este altul decât de acolo, de unde veghează zi şi noapte, cu trupul şi cu gândul, omul cel cu suflet nobil de la catedră. Dacă drumul afirmării este greu?... nici nu ne-am îndoi de acest lucru ce poate fi destul de evident, dar aceşti luptători ce aspiră la glorie pot întâmpina toate obstacolele, mai mult sau mai puţin, de unul singur.

Deoarece elevul se află la început, trebuie foarte repede familiarizat cu munca sa şi aceasta prin executarea unei punţi de legătură, de comunicare şi liberă exprimare între “micul geniu” şi marii oameni angajaţi în acest “joc” de multă vreme, şi care de-a lungul timpului au gustat din plăcerea pasiunii lor.

Sunt ferm convins că fundaţia îşi va urma obiectivele propuse şi va reuşi să iniţieze în zbor, din când în când, câte un nou talent gorjean, făcându-ne să spunem că şi-a îndeplinit rolul cu desăvârşire.

Spariu Alina, XI ACea mai mare bucurie a mea, venită odată cu sărbătorile Paştelui, a fost apariţia

celui de-al III-lea număr al revistei tuturor Jilţurilor din judeţul Gorj. Nu mă aşteptam ca acest număr să fie atât de reuşit. În curând această revistă va duce renumele liceului nostru în care învăţăm. Ceea ce a constituit punctul culminant al revistei a fost statutul despre “Fundaţia Murmurul Jilţului”.

Acesta a luat fiinţă în temeiul legii 21/5 februarie 1924, cu modificările din 1927, 1933, 1938, 1939 şi 1944. În spiritul generoaselor idealuri ce animă tineretul şcolar, obiectul Fundaţiei “Murmurul Jilţului”, îl constituie organizarea şi desfăşurarea unor ample programe cultural-ştiinţifice.

Fundaţia “Murmurul Jilţului” urmăreşte: stimularea interesului pentru cercetarea literaturii române şi universale; lărgirea orizontului cultural-ştiinţific al

53

elevilor; editarea trimestrială a revistei liceului “Murmurul Jilţului”; organizarea şi petrecerea timpului liber al elevilor în timpul anului şcolar, în vacanţă etc.

Patrimoniul Fundaţiei se compune din bunuri mobile şi imobile, mijloace băneşti obţinute prin contribuţia membrilor Fundaţiei. În acest număr ceea ce m-a impresionat cel mai mult au fost articolele legate de obiceiuri de înmormântare, şi nu numai atât. Nu mă aşteptam ca în revista noastră să publice şi elevi din străinătate. Eu cred că este un lucru bun ca în fiecare număr al revistei să apară câte un articol sau chiar mai multe despre viaţa elevilor din alte ţări. Un merit deosebit îl are colegul meu de clasă, Dobromirescu Alin pentru poeziile frumoase şi articolele pe care le scrie.

Urez Fundaţiei cultura-ştiinţifice “Murmurul Jilţului”’, mult succes în continuare.

Giurescu Claudiu, XI ANumărul trei al revistei “Murmurul Jilţului” a venit cu o înfăptuire inedită

în aceste meleaguri, cele şapte văi ale Jilţului: constituirea Fundaţiei cultural-ştiinţifice “Murmurul Jilţului”.

Fundaţia “Murmurul Jilţului” urmăreşte să fie drumul spre porţile afirmării talentelor, a căror descoperire, revista le-o conferă tuturor elevilor.

Se urmăreşte stimularea interesului elevilor pentru ştiinţă, cultură, artă. Elevii, interesaţi de unul din domeniile cuprinse în obiectivul Fundaţiei, îşi pot cultiva talentul, modela spiritul prin comuniune spirituală.

Nu credeam că în şcoala în care învăţ să funcţioneze o fundaţie, instituţie cu scop nobil, menită să dea roade de bună credinţă.

În concluzie, sper ca Fundaţia să-şi atingă idealurile propuse, modelarea sufletelor şi ridicarea prestigiului acestei şcoli, acestor meleaguri.

Doresc Fundaţiei “Murmurul Jilţului” înfăptuiri inedite, drum lung şi întreprinderea a cât mai multe acte nobile.

Covrig Liliana, XII BPrin această “Fundaţie” putem demonstra că în Liceul Mătăsari se face carte

şi nu se vine la şcoala de dragul de a veni. Colectivul de redacţie al revistei merită felicitări pentru efortul depus la apariţia revistei dar mai ales la înfiinţarea Fundaţiei cu care putem arăta că această revistă reflectă perfect preocupările elevilor din liceul Mătăsari.

Urez revistei “Murmurul Jilţului”” mult succes în viitor şi cât mai multe păreri ale elevilor şi profesorilor.

Racoceanu Cristinel Ovidiu, XI AÎn primul rând aş vrea să mulţumesc profesorului nostru de limba şi literatura

română cât şi colectivului de redacţie pentru efortul care l-au depus spre a putea

54

apărea această revistă a liceului, “Murmurul Jilţului”, ajunsă acum în al treilea număr, pentru munca depusă cu multă sudoare spre a îndeplini acest vis ajuns realitate.

Fundaţia cultural ştiinţifică “Murmurul Jilţului” este persoană juridică de drept privat cu caracter nepatrimonial.

În spiritul generoaselor idealuri ce animă tineretul şcolar, obiectivul Fundaţiei “Murmurul Jilţului” îl constituie organizarea şi desfăşurarea unor ample programe în plan cultural şi ştiinţific.

Fundaţia “Murmurul Jilţului”, urmăreşte stimularea interesului pentru cercetarea literaturii române şi universale, a istoriei, fizicii, geografiei, chimiei, a artelor plastice, informaticii etc.

Temele sunt foarte utile pentru noi, pentru adolescenţa noastră şi mai ales pentru viaţa care, de acum înainte, îşi desface cărările pline de mistere şi necunoscute. Fiecare trăim pentru un ideal pe care cu multă muncă îl putem atinge. Degeaba înşirăm cuvinte de laudă doar de dragul de a ne afla în treabă, dacă aceste cuvinte nu sunt sincere şi nu sunt spuse din suflet.Dacă această revistă nu ne-a fascinat înseamnă că facem umbră degeaba pământului sau noi suntem străini de viaţă. Cred în această revistă că va dăinui foarte mult.

Duţă Camelia, XH BEste cineva care poate să spună că revista “Murmurul Jilţului’ nr. 3 nu conţine

nimic interesant? Nu. Toţi suntem mulţumiţi de conţinutul ei, în special eu. Mi-am dat seama cât de mult înseamnă să ştiu câte ceva despre Mătăsari, comuna în care locuiesc, despre satele din împrejurimi, locuri pe care le-am aflat citind revista sau să descopăr noi talente ale elevilor din acest liceu.

în ziua de 17 februarie 1997 a luat fiinţă un mare eveniment din istoria Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari, şi anume, constituirea “Fundaţiei cultural-ştiinţifice “Murmurul Jilţului”.Demersul acestor fondatori se vrea o confirmare peste timp că şi aici, în acest minunat colţ de ţară, trăiesc şi muncesc oameni care manifestă dăruire, pasiune şi pricepere pentru învăţământ, ştiinţă, cultură. Aş vrea ca revista să conţină mai multe poezii. Elevii care termină liceul mai pot cumpăra revista?

Bălan Ionuţ, XII BÎn acest an 1997, în luna februarie, pe data de 17, se petrecea unul dintre

cele mai mari evenimente din istoria Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari, eveniment la care au participat un colectiv de şapte membri, colectiv care a dat viaţă “Fundaţiei cultural-ştiinţifice “Murmurul Jilţului”. Prin înfiinţarea acestei Fundaţii cultural-ştiinţifice valoarea liceului nostru va fi mai mare şi sper să nu mai fim trataţi ca inferiori faţă de alte licee din Gorj dar şi din ţară.

În primul rând vreau să felicit “demersul” acestui colectiv. În acest “demers” se vrea o confirmare peste puţin timp că şi aici în acest minunat colţ de ţară

55

trăiesc şi muncesc oameni care manifestă dăruire, pasiune şi pricepere pentru învăţământ, ştiinţă şi cultură.

Pentru apariţia acestei reviste, dar mai ales pentru înfiinţarea Fundaţiei merită felicitări colectivul de redacţie, colectiv împreună cu preşedintele Fundaţiei, domnul prof. Dădălău Dumitru, pentru efortul depus la apariţia acestor două lucruri importante pentru acest liceu.

Urez revistei “Murmurul Jilţului”, să dureze ani mulţi, să prindă în conţinutul ei, gândurile şi ideile elevilor şi profesorilor din această minunată Vale a Jilţului.

Corega Oana, X AFundaţia = fond construit pentru o activitate de interes obştesc, instituţie

creată din astfel de fonduri. Fundaţia, pentru noi elevii, reprezintă suportul deasupra căruia noi trebuie să asamblăm o materie primă. Numai cu ajutorul aceste “fundaţii” pot fi răsplătiţi acei care muncesc fără întrerupere şi care până la apariţia acestei fundaţii nu beneficiau de nici un sejur, în nici o staţiune. Toţi elevii, preocupaţi de literatură, geografie, chimie, artele plastice ş.a. prin intermediul acestei fundaţii îşi pot mări orizontul de cunoaştere.

Mulţi dintre noi suntem interesaţi de cunoaşterea unor oameni de cultură, noi cei uitaţi aici într-un colţ de lume, unde nu se aude decât murmurul Jilţului, noi care nici nu visam, ca a noastră revista să aibă o fundaţie, care privită din toate punctele de vedere, ne este benefică. Numai cu ajutorul revistei “Murmurul Jilţului” am reuşit să descopăr cât de mult doream să aflu nu credeam că voi descoperi vreodată, adică am descoperit totul de la moşi-strămoşi, de unde au provenit o serie de nume, cum ar fi: Bolboşi, Ohaba şi în special numele comunei Mătăsari de care nici nu bănuiam, că ar fi provenit de la numele unor simpli viermi de mătase.

M-a impresionat enorm ceea ce ne-a mărturisit domnul Vlad despre ţinuturile Jilţului, dar şi contribuţia strămoşilor noştri la cucerirea Independenţei României cu tot ce au avut, de la bani, cereale până la bovine şi ovine.

Tot cu ajutorul acestui număr am avut prilejul să descopăr evenimentele importante din viaţa omului, de la cele mai vesele şi cele mai triste, cum ar fi: naşterea, botezul, cununia şi moartea.

Pentru cei interesaţi despre bacalaureat, facultăţi dar pentru cei care nu peste mult timp vor deveni liceeni, acest număr al revistei le-a oferit posibilitatea să descopere o serie de subiecte propuse la examene şi multe, multe alte lucruri interesante.

Acestora, eu personal le doresc multă baftă, căci sunt sigură că au nevoie, acel pas pe care urmează să-l facă, să fie atenţi unde-l fac, căci n-o să reuşească niciodată să-l mai retragă.

56

DREPTUL LA OPŢIUNE

„Comuna Mătăsari este aşezată – şi aici îl cităm pe profesorul Dumitru Dădălău, un dascăl cum puţini are Gorjul astăzi, între Jiu şi Motru, între dealurile Bujorăscu, Miculeşti, Bohorelu, Strâmba-Vulcan şi străbătut de la un capăt la altul de pârâul Jilţ, care împreună cu alte şase râuleţe: Negomir-Baniu, Croici- Cojmăneşti- Slivileşti -Bolboşi-Borăscu, Ştiucani-Miculeşti, Hobiţa-Covrigi-Ohaba formează ţinutul Jilţurilor. Aici, în această vale, trăiesc din vremi demult oameni deosebiţi, cu dragoste faţă de locurile natale, care au înfruntat şi au înfrânt greutăţi inerente ale vieţii, au rămas şi au întemeiat gospodării şi au avut grijă să asigure un trai mai bun urmaşilor lor. Pentru cei care cunosc această zonă, totul pare normal, firesc, dar pentru cel care vine din afară reprezintă „locul unde nu s-a întâmplat nimic”, un ţinut depărtat de civilizaţia oraşului, care nu prea are voie să aibă parte de un trai mai bun, de o viaţă fericită. Însă nu-i aşa: JILŢUL este localitatea cu un bazin carbonifer din care se extrage cea mai mare cantitate de cărbune din zona Olteniei, cu multe unităţi economice, social-culturale şi de învăţământ, în care există o populaţie de peste 15.000 locuitori veniţi din toate colţurile ţării de la Botoşani la Oraviţa şi de la Constanţa la Bihor, care, împreună cu băştinaşii formează un tot unitar. Aici, în această localitate minieră, funcţionează 6 grădiniţe şi 3 şcoli primare, 2 generale şi deasupra lor se înalţă maiestuos, ca o „coloană a infinitului” unica citadelă a învăţământului liceal gorjenesc din Valea Jilţurilor, Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari. Aici, cu peste 15 ani în urmă, era o mlaştină în care cântau broaştele, iar iarna era locul preferat al copiilor pentru a se da pe gheaţă. Aici, acum, este un complex şcolar care a crescut an de an, în zidurile căruia de la primul ţăruş şi până la acoperiş s-a folosit ca liant viaţa şi tinereţea celor care slujesc pe ogorul său, cât şi a generaţiilor de absolvenţi”.

Reportajul de faţă, în care îndrăznim să demonstrăm necesitatea existenţei unei instituţii de învăţământ preuniversitar cel puţin până în anul 2100, dacă nu pentru tot viitorul, a identificat în ochii mătăsărenilor o nuanţă de patetism în a-şi susţine cauza, pe care n-o considerăm pierdută. De ce? Pentru că dintr-o statistică alcătuită pentru noi de doamna contabilă şefă Ana Purdescu rezultă clar că numai la Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari, la data de 1 iunie 1997, efectivele cuprindeau în învăţământul preşcolar: 225 elevi, în învăţământul primar, 483 elevi, în învăţământul gimnazial: 330 elevi, în învăţământul liceal: 482 elevi (liceu, şcoală profesională, ucenici), iar şcolile aferente comunei Mătăsari şi toate cele subordonate Centrului de Execuţie Bugetară Mătăsari, adunau şi ele cam încă pe-atât (e vorba de şcolile din cătunele Brădet, Brădeţel, Runcurel, Croici şi cele din comunele Dragoteşti, Slivileşti, Negomir, Bolboşi). Aşadar, o rezervă de populaţie şcolară inepuizabilă, de care se ocupă, cu pasiune vizibilă, cu elan, căruia-i zicem pur şi simplu civic pentru a nu cădea în retorismul fastidios, cu

57

profesionalism dublat mai mereu de vibraţia sufletească optimistă, de iubire, de adevărată iubire umană, 102 cadre didactice numai la Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari şi alte 26 la şcolile aferente comunei Mătăsari, precum şi încă 111 în şcolile din cadrul Centru de Execuţie Mătăsari (Dragoteşti, Corobăi, Trestioara, Slivileşti, Miculeşti, Cojmăneşti, Strâmtu, Şiacu, Tehomir, Ştiucani, Negomir, Raci, Artanu, Orzu, Ursoaia, Bolboşi, Valea, Bălăceşti, Ohaba-Jiu).

Directorul Grupului Şcolar Industrial MinierMătăsari, profesorul Ion Gr. Dădălău,este un excelent manager.

A dovedit că este omul potrivit la locul potrivit. Dacă-i facem mai jos portretul, înseamnă nu că ne-am lăsat cumva învăluiţi ci pentru că l-am cunoscut în tainele fiinţei sale şi in resorturile minţii sale înţelepte, echilibrate, ca şi în mecanismele firii sale mândre şi perseverente, destoinice şi dârze, puternice şi devotate unei idei până la capăt. Întrebându-l pe domnul lector universitar Ion Chiriac - să ne amintim: fost inspector general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj despre domnul director Ion Gr. Dădălău,am primit numai propoziţii cu aprecieri la superlativ, ale cărui calităţi pozitive şi un orb le poate vedea, darămite un văzător. Doar un ins cu ceva diabolic în el i-ar face rău, aşa de dragul de-a comite răul, că, altfel, cu greu i s-ar putea imputa greşeli la modul serios, adică anume comise. Dar să nu alunecăm în subiectivitate, ci să apelăm la fapte: domnul Ion Gr. Dădălău s-a născut la 17 noiembrie 1951 la Mătăsari, a absolvit la Universitatea din Cluj-Napoca Facultatea de fizică în 1974 şi Facultatea de Tehnologie Chimică în 1981. Deci, dublu licenţiat, nu i s-ar putea declina pregătirea intelectuală nici în ruptul capului - şi nici aceea de specialitate.

Şi-a ţesut o reţea de relaţii absolut benefice învăţământului mătăsărean, din 1979 încoace de când funcţionează ca director. Prin munca lui s-a intrat 1a 17 noiembrie 1984 intr-un nou local, în cel vechi formându-se încă o şcoală generală (Şcoala gimnazială nr. 2 Mătăsari).

În prezent, eforturile de îmbunătăţire a condiţiilor de învăţământ şi educaţie continuă în acelaşi ritm debordant. Iarăşi ne raportăm la acţiunile întreprinse: biblioteca grupului şcolar numără 11150 de volume, 1200 de cititori, laboratorul de chimie are o anexă pentru şi cu materiale şi este prevăzut cu instalaţii de apă, gaze, cu pupitru de comandă, recent prin grija Inspectoratului Şcolar Judeţean Gorj aprovizionându-se substanţe chimice in valoare de130000 lei, întreg localul se lambrisează cu scândură de brad (investiţie de 30 milioane lei). Elevii poartă uniforme - model: sacou ori taior-grena şi pantalon, fustă bleumarin, cancelaria profesorilor a fost suflată în stropan bob de orez, întreaga clădire fiind igienizată şi zugrăvită din fonduri proprii, prin SC OSTRAMO SA. În trei clase s-a instalat

58

mobilier tip sufragerie, băncile fiind veritabile birouri de lucru, iar scaunele întrecând toate aşteptările; la cabinetul română al profesorului Dumitru Dădălău, prin strădania şi insistenţele acestuia s-a realizat o bibliotecă de 3000 de volume, achiziţionate de elevi,fireşte pentru ei înşişi şi pentru fraţii lor mai mici, verişorii lor, fiii lor, nepoţii lor ş.a.m.d.; laboratorul de fizică are şl el anexă plină cu aparatură specifică şi cu dotarea didactică-pedagogică de rigoare, laboratorul de biologie la fel (şi acesta posedând retroproiector, microscoape, mulaje, diastar, diascol, truse de disecţie, diapozitive, atlase, cărţi, mese de faianţă,etc.), trei cabinete tehnice (de electrotehnică, de mecanică, de exploatare minieră), urmează a fi parchetate în vară. Ca preşedinte al şedinţei de consiliu comunal, domnul consilier comunal Ion Gr. Dădălău a smuls pentru învăţământ 300 milioane lei, pentru sănătate 30 milioane lei, pentru cultură 70 milioane lei (pentru construirea unui TEATRU DE VARĂ), de la bugetul local al comunei Mătăsari pe anul 1997, pavoazarea camerelor cu flori se bucură de interesul copiilor, în curând, grupul şcolar va avea o arhivă impecabilă, restructurată după nomenclator şi după standardele europene, în vacanţa de iarnă s-au acoperit cele 3 corpuri cu ţiglă (investiţie de 200 milioane lei), sala de sport va fi zugrăvită tot în vară, dotarea ei fiind completă din 1988 (spaliere, lăzi de gimnastică, saltele, bârne, bănci, cai, costume, mingi, porţi de handbal, coşuri de baschet, plase de volei, etc.), de la domnul inginer Lucian Purcel, director adjunct, am aflat că 3 elevi au obţinut menţiuni la olimpiadele şi concursurile naţionale pe meserii de la Motru şi de la Tulcea: Dănuţ Paică, an IV, electromecanic de mină; Sabin Sabinică Iordăchescu, an IV, mecanic mină , Viorel Paică, an IV, electromecanic de mină; instruiţi de ing. Purcel Lucian, ing. Buda Aurelia, maiştri instructori: Ion Ivaşcu, Nicolae Terheci, Romică Persu, elevul Alin Dobromirescu afirmându-se ca un poet talentat, el alăturându-se unui absolvent precum Cornel Bălescu, actualmente electrician la Jilţ Sud, un tânăr numai de 22 de ani, sfios dar profund, schimbul de experienţă cu directorii de licee, grupuri şcolare industriale şi şcoli profesionale din 23 aprilie a.c. s-a constituit într-o izbândă absolută referate susţinând domni Adrian Gorun, inspector general al Inspectoratului Judeţean Gorj şi Ion Gr. Dădălău, directorul instituţiei-gazdă, la şcolile din Cojmăneşti, Croici, Ştiucani s-au efectuat reparaţii capitale, la Slivileşti – hidroizolaţii; la Raci, Bolboşi, Dragoteşti, s-au amenajat grupuri sanitare; la Valea II, şcoala s-a inaugurat într-o baracă metalică stil Somalia, altă soluţie neexistând la acea oră, la Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari s-a înfiinţat o fundaţie cultural ştiinţifică „Murmurul Jilţului”, care a editat revista „Murmurul Jilţului”, în trei numere şi care a realizat întâlniri cu scriitori gorjeni, spectacole ş.a.m.d.

Grupaj realizat de ION POPESCU, Gorjeanul nr.2132, sâmbătă 7, duminică 8 iunie 1997

59

GUSTUL AFIRMĂRII

Spaţiul cultural al Gorjului a fost brăzdat de o nouă publicaţie: „Murmurul Jilţului” – expresie a unor fecundări stări creative la Liceul din Mătăsari.

De ce revista este interesantă şi ne place. Din câteva pricini. Deşi, greul editării şi tipăririi revistei aparţine prof. de

româna D. Dădălău (şi probabil, altor profesori), aceştia cu discreţie se retrag din calea „torentului” creator al unor tineri înzestraţi într-ale rostuirii cuvintelor şi ideilor…

Scrisul în sine poartă tainice virtuţi şi gesturi de entuziasm responsabil din partea celor care îndrăznesc să-şi afirme destinul, spiritul în văzul public. Iată cum dascălii de ispravă stimulează şi provoacă stările de zvâcnire naturală către competiţia râvnită, spre de nemărginiri creatoare şi dialog în lumea Cetăţii.

Ce e mai plăcut şi esenţial în acest parcurs adolescentin ( dincolo de griji apăsătoare şi dezordini cotidiene ) decât să „constrângi” propria ta fire la creaţie, izvor de nobilă libertate al generaţiei tinere… Frumoasele scrieri ale grupului „Trio adolescenţa” au arta unei limpezi profunzimi şi profitabile comunicări. Aceşti tineri cochetează cu sensul existenţei primordiale, cu însufleţite metafore…

Redactorii acestui periodic au stil propriu, au „tensiuni” filozofice cu larg orizont de cunoaştere („Nimeni nu poate fi fericit de unul singur”, ori „ Numai când prin gândul tău te înalţi deasupra tuturor, te vei putea cunoaşte pe tine însuţi” – Elena –Lorena Ghiţan)

Una din bucuriile mele ca editor al „Fluidului roditor” s-a înfiripat din binecuvântarea unui „botez” poetic, debutul lui Alin Dobromirescu, tânăr capabil să dea forme îndrăzneţe propriei visări… Voi, dragi prieteni „atacaţi” viaţa cel mai puţin cu două – trei soluţii, mijloace profesionale… Căutaţi să fiţi remarcaţi prin elanul unei generozităţi care se poartă din ce în ce mai rar astăzi.

Cultivaţi prietenia dezinteresată şi bucuraţi-vă de harul creator. Vă doresc neastâmpărul găsirii „ cuvintelor potrivite” şi forţa imaginaţiei de a sparge cursa unor erori, farse evidenţe, care din nefericire, umbresc feţele bunului adevăr…

Salutul prieteniei mele grupului de redactori –vitalitate şi vise împlinite lui Radu Cristian, Elenei Ghiţan, lui Alin D. şi lui Ştefan C. , Oanei Corega şi Georgetei Copăcescu, lui Dan Mohora şi Adelei K, Ramonei Covaci, Mariei Oaie, Adrianei Purcel, Elenei Valea etc.

Doru V. Fometescu25.12.1996 Tg-Jiu

60

SPRE MAI PUŢIN

Prin ritmurile mele largi şi mariAş vrea să mă îndrept spre mai puţin, Cât umblu după zarişte-n zăvoiTot freamătă nostalgic un arin…

Cândva, acest imperiu de senin Mama mi-l dăruie cu-atâta grijă,Dar vremea lasă pete chiar în crin Şi-n suflet parcă mai pătrunse-o schijă…

Ce lucru-n filigran să fii onestCând luminile importă flecărealăŞi-i zumzet aspru între est şi vest…

Eu caut să rup lanţul de răcealăCu un poem – umilul meu protest –Către mai mult nu-i poate nici o fală!

Asemenea crinului te dărui

Din mângâieri şi spasm se-ntrupăMiracolul durabil şi subtilIar din visări râvnita cupăSe-nalţă printr-un suflet de copil…Durerea stranie, iscoadă rea Incendiază nopţi, gând teafăr, În timp ce tu deszăvorăşti caleaVibraţiei de bine din luceafăr…

Nădejdi ca nişte frezii le cultiviÎn inimi viscolite de – aterom, Cu corbele-ţi miresme stărui,

Desfaci verigi la timpii maladivi, Tu binefăcător, sensibil omAsemenea crinului te dărui

61

Doru V. Fometescu

Gânduri la început de drum…

Izvorâtă dintr-o sete de absolut a unui grup de adolescenţi care sunt în căutarea unei identităţi, picătura de rouă adunată de pe lângă apa Jilţului şi pusă în curcubeul soarelui afirmării vine să îmbogăţească universul literelor gorjene.

Personalitatea celor care, ca şi la catedră, şi în timpul de dincolo de preocupările didactice rămân tămăduitori ai sufletelor avântate este girul acestei reuşite, numită sugestiv „Murmurul Jilţului”.

Ca de fiecare dată, când ne aflăm în faţa unor strădanii izvorâte din suflete nobile şi acum ne manifestăm bucuria că, şi la izvoarele Jilţului, se nasc oameni iubitori de frumos.

Sincere felicitări elevilor şi inimoşilor lor dascăli care, prin strădania lor, au reuşit să ne înfrumuseţeze, pentru o clipă, viaţa.

Fie ca asemenea momente să dăinuie peste timp!

Inspector şcolar Profesor DĂNESCU Mircea

INIŢIATIVA DE LAUDĂ

Într-o împrejurare tristă, când am petrecut pe ultimul drum pe regretatul învăţător pensionar Nelu Dănescu, părintele profesoarei de limba şi literatura română Doina Hoară de la Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari şi profesorului Mircea Dănescu, inspector şcolar, mi-a fost dat să aflu de la profesorii Dumitru şi Ion Dădălău că la 1 decembrie 1996, în instituţia venită să pregătească oameni ce vor lucra în bazinul carbonifer al Gorjului a apărut o nouă scânteie de lumină – revista „Murmurul Jilţului”.

Vestea acestui eveniment a avut menirea să uşureze oarecum durerea pricinuită de stingerea unui dascăl,şi să-mi sporească încrederea în dascălii din a căror iniţiativă în Gorj, o nouă flacără va spori lumina stelelor şi minţilor omeneşti. Am cercetat cu mult interes numărul 2 al revistei amintite, în posesia căreia am intrat prin bunăvoinţa ctitorilor ei şi înainte de orice, o frumoasă impresie mi-a făcut iniţiativa menită să descopere, să formeze şi să lanseze tinere talente. Sunt convins că iniţiativa acestora îşi vor da roadele peste ani, lăstarii care se vor hrăni din revistă vor ajunge falnici stejari sau brazi – oameni de seamă – ai Gorjului aşa

62

cum au cunoscut atâţia alţii şi până acum.Numai cuvinte de laudă pentru colaboratorii şi susţinătorii ei, dar mai ales

pentru iniţiativă.

Prof. pensionar Gh. DĂNESCUCrasna – Gorj

Domnule profesor,Am vrut să vă scriu mai de mult câteva rânduri pentru a vă felicita pentru

această izbândă.Este un lucru minunat şi ar fi bine ca acest „murmur” să dureze cât mai mult

şi să ducă un glas al culturii şi luminii de pe Jilţuri.„Un „murmur” fin se-aude azi prin văiE-un murmur, cutezător, din suflet de flăcăiUn murmur ce puternic va vibra Nu azi, nu mâine, ci…cândva”

Prof. CĂPITĂNESCU Nicolae

DE LA PUBLICAŢIILE CU CIRCUIT ÎNCHIS LA PUBLICAŢIILE ŞCOLARE DE MARE ANVERGURĂ

Se cunoaşte faptul că ţinutul Jiului de Sus a ţinut nestinsă flacăra apariţiei presei încă din al treilea deceniu al secolului al XIX –lea datorită condiţiilor istorice cunoscute.

Având drept corolar ilustrele înaintaşe revistele: „Amicul tinerimei”(1895) – prima publicaţie şcolară din România, „Jiul literar – ştiinţific”,

„Gorjul literar”, au apărut o serie de reviste şcolare „despre elevi şi nu numai” (pag.138 – pag.186), deci şi cu caracter didactic.

După „ Jiul” a liceului „ Tudor Vladimirescu” „Liceenii”, revista liceului Novaci (1994), „Adolescenţii” a liceului Industrial Motru (1995), „Cuget liber” a Grupului Şcolar „Gheorghe Magheru”(1995), „Spre înalt” a Şcolii Gimnaziale „Gheorghe Tătărăscu” Tg-Jiu (1996), „Studium” a liceului „Ecaterina Teodoroiu” (1996), a apărut „Murmurul Jilţului”, la Liceul Mătăsari, o publicaţie şcolară de mare anvergură, demnă de consemnat în istoria presei gorjene, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, se află în curs de apariţie.

Apreciind revista în mod deosebit, consemnăm în nr. de faţă art.:

Domnule Mitică,

63

Doresc a-ţi transmite expresul meu salut prietenesc.Am aflat de la dl. Vasile Marinoiu, directorul Muzeului Judeţean, că ai scos

la Mătăsari o revistă, pentru care te felicit. Numai că trebuie să ajungă un exemplar şi la mine.

Şefa librăriei „Mihai Eminescu” dinTg-Jiu, mi-a spus că eşti un colecţionar şi cumpărător de carte gorjeană. Doamna Domnica Iacobescu nu mi-a putut spune dacă ai luat şi „Istoria Presei Gorjene” pe care am scos-o eu în 1994, fiindcă îmi trimiteai revista ca s-o cuprind în ediţia a II-a, revăzută şi adăugită.

În plus lucrez la „Dicţionarul scriitorilor gorjeni, de la origini şi până în prezent” (o contribuţie la scrierea istoriei literaturii gorjene). Recent am scos o plachetă de versuri sentimental – familială de tinereţe „Inscripţii în clepsidra timpului”, aidoma „Ritmurilor incandescente”, îngrijite de tine, în 1979, la care am făcut referire în capitolul „Publicaţii gorjene cu circuit închis”, din „Istoria presei gorjene”.

Ţi-am publicat în Ager, nr.48, debutul unui elev, Alin Dobromirescu. Cu stimă şi aleasă consideraţie

I. Tarbuc

Ne scriu absolvenţii liceului

Destin

Fiindcă proaspăt înfiinţata revista „Murmurul Jilţului” a fostului meu liceu mi-a oferit posibilitatea ca între paginile ei să-şi găsească locul şi articolul meu despre facultatea la care sunt student,nu am scăpat această ocazie şi iată-mă, deci, scriind aceste rânduri.

Aşa cum este firesc şi politicos, înainte de toate trebuie să mă prezint.Mă numesc Mugurel Popescu şi aşa cum am spus mai sus, sunt un fost elev al

Liceului Industrial Mătăsari pe care l-am absolvit în anul 1996.Lăsând la o parte perioada claselor primare şi a gimnaziului, pot să vă spun că

după susţinerea examenului de treaptă - sigur promovat - am urmat perioada de patru ani a liceului cu profilul electromecanic de carieră.

Ca orice absolvent de liceu care doreşte să meargă mai departe, şi visul meu a fost de a-mi continua studiile şi a-mi desăvârşi cultura proprie,să-mi fac un scop în viaţă pentru care să-mi mobilizez întreaga putere de creaţie, forţa de muncă, pasiune chiar şi mai ales cunoştinţe, ca în final toate eforturile să-mi fie răsplătite cu o viaţă mai bună, un trai mai decent şi mai ales multe satisfacţii pe plan profesional.Chiar dacă o parte a visului meu

64

s-a împlinit totuşi nu sunt pe deplin împăcat, nu am satisfacţia pe care mi-aş fi dorit-o, datorită faptului că neşansa m-a dus să studiez dreptul în cadrul învăţământului particular.

Sunt student la o facultate particulară de drept care face parte din aşa numita ‘’Academie Hercules” din Băile Herculane.

Este o unitate de învăţământ superior despre a cărei existenţă nu am ştiut nimic până anul acesta când am susţinut examenul de admitere în această facultate.

Nu ştiu cine e în spatele acestei instituţii, nu ştiu care-i sunt interesele si dacă acestea vizează într-adevăr dezvoltarea învăţământului superior şi pregătirea unor mari jurişti, sau nu urmăreşte altceva decât dobândirea unor interese materiale sau de altă natură.

Ceea ce vă pot spune este ceea ce am observat eu în perioada unui semestru de când sunt student al acestei facultăţi.

Îşi desfăşoară activitatea doar de trei ani, nu există un sediu propriu-zis - mă refer la o anumită clădire, aşa cum suntem obişnuiţi, cu secretariat, sală de cursuri, birouri etc., ci locul acestora este luat de câteva încăperi care ţin loc de sala de cursuri, birouri s.a.m.d., în interiorul Hotelului “Dacia”.

Facultatea are un singur profil – dreptul juridic.Cursurile se desfăşoară la sfârşitul săptămânii, mai precis de vineri după-

amiază până luni. Studenţii sunt cazaţi la acelaşi hotel, evident la un preţ mai redus.

În prezent, în anul I, facultatea are aproximativ trei sute de studenţi. Despre cadrele didactice vă pot spune că majoritatea au pregătirea juridică de specialitate, mulţi dintre profesori provin de la facultăţi de renume din Bucureşti, Cluj-Napoca, Craiova, laşi etc.

Ceea ce mă interesează şi pe mine ca pe orice alt viitor candidat care doreşte să se înscrie la această facultate, este dacă ea este acreditată. Până în momentul de faţă nu este acreditată dar există promisiuni. Cu privire la taxa de susţinere a studiilor vă pot spune că reprezintă o sumă foarte mare, cel puţin mie aşa mi se pare, respectiv, nouă sute de mii de lei pe an, plus cheltuielile suplimentare pentru cazare, masă etc.

Însă cu eforturi susţinute depuse de părinţii mei, aceasta nu ar fi cea mai stringentă problemă. Ceea ce mă nelinişteşte pe mine ca şi pe majoritatea studenţilor este incertitudinea de a găsi un loc de muncă după terminarea studiilor.

Fiind o facultate particulară, studenţii săi nu se bucură de aceleaşi privilegii ca cei ai uneia de stat, ci dimpotrivă, întâmpină multe greutăţi până ajung să fie recunoscuţi ca absolvenţi ai unui sistem de învăţământ superior, Există foarte multe obstacole în faţa unui student la particular, reprezentate mai ales de nenumăratele şi interminabilele examene.

Pentru că după patru ani de studii la “particular” urmează un an cu statul dar nu înainte de a susţine o serie de examene de selecţionare, şi abia după acest an

65

urmează alte examene în urma cărora se obţine licenţa. Nici aceasta nu ar fi o problemă foarte grea, dacă ar exista seriozitate si lipsă de interese a celor care au înfiinţat această instituţie.

lată aşadar câteva dintre motivele dezamăgirii mele. Bine, acum o să-mi spuneţi că nu trebuia să aleg această facultate. Nu am ales această facultate pentru că am dorit, ci pentru faptul că nu am avut

şansa ca în anul acesta să fiu student la stat. Bineînţeles nu la orice facultate, ci la facultatea de drept.

Am avut încă de mic tendinţa de a sluji ideea de justiţie, dreptate, adevăr. Pentru mine a împiedica pe cineva să facă un rău altcuiva de orice natură ar fi fost răul - a fost un principiu care m-a călăuzit încă de când am început să conştientizez binele şi răul, adevărul şi dreptatea, moralul si imoralul.

Nu am vrut şi nici n-o să renunţ să studiez şi să-mi îndeplinesc visul pe calea cea dreaptă – adică reuşita la stat - am vrut şi am crezut că pot să reuşesc pe cealaltă cale - învăţământul particular.

Însă, această convingere a devenit imprevizibil nesigură. Îmi păstrez, şi îmi adun totuşi forţele pentru o nouă încercare, în urma căreia să pot să-mi îndeplinesc menirea în viaţă. Vreau să închei

aceste rânduri, nu înainte de a ura tuturor viitorilor candidaţi la “studenţie’

succes - şi a mulţumi domnului profesor de limba română, cu care am avut şansa unică de a studia în liceu şi spun aceasta fără

lipsă de modestie, cel care, pentru mine cel puţin, a constituit un exemplu întruchipat al profesorului perfect dar şi al unui om nobil de la care am deprins valori morale şi spirituale, care acum îmi sunt de un real folos, pentru că m-a învăţat să apreciez literatura română,arta în general şi totodată m-a iniţiat în domeniul acesteia. Vreau să vă mărturisesc că, la îndemnul dumnealui am început să scriu, să îndrăgesc mai mult poezia si să înţeleg mai bine cugetările abisului fiecărui om, aşa cum eu am ocazia să mă adresez dumneavoastră, dragi elevi, foşti profesori, foşti colegi şi prieteni prin intermediul cugetării mele exprimată în aceste rânduri.

Doresc să urez în mod special viaţă lungă, subiecte interesante si cât mai multe apariţii, revistei „Murmurul Jilţului” prima revistă proprie a liceului din Mătăsari rezultat al efortului de acum binecuvântatului profesor de limba română Dădălău Dumitru cât şi al unor elevi din clasele a X-a, a XI-a şi a XlI-a.

Las la latitudinea dumneavoastră, a cititorilor, aprecierile pe marginea temei “învăţământul particular” pe care eu le-am ilustrat cu un exemplu concret.

Vă mulţumesc,

Mugurel POPESCU, student anul I

66

Facultatea de Drept Herculane

Scrisori de la Fiii Jilţului

Dragii mei,

E mult timp de când nu mai ştiu nimic despre d-voastră. M-am gândit să vin la Mătăsari, dar n-am putut, pentru că în sesiunea de vară am avut unsprezece examene şi am terminat abia pe 16 iulie. După sesiune, am început să învăţ pentru admitere, ca să intru la buget. Mi-a fost mai uşor, pentru că ştiam deja materia. Când m-am înscris, mi s-a spus că indiferent de ce facem la admitere, intrăm în anul al II – lea. Apoi, cu trei zile înainte de examen a venit o nouă „lege”, prin care, dacă intram la buget, mergeam în anul I şi nu în anul al II-lea, deci anul deja făcut nu mai avea nicio importanţă. Câteva colege de-ale mele au renunţat la examen, pentru că aveau o situaţie mai bună acasă şi nu au vrut să repete anul.

Eu am mers mai departe şi am intrat a patra la buget, din zece locuri şi treizeci de candidaţi. M-am bucurat gândindu-mă la faptul că nu mai plătesc atâţia bani, dar sunt tristă pentru că am pierdut anul, pe care-l terminasem cu media 9,30; m-am despărţit de colegi, ca să nu mai vorbesc de faptul că am cheltuit aproape douăzeci de milioane de lei degeaba.

Acum am dreptul să iau bursă, am legitimaţie de transport, pe care nu o aveam până acum şi cel mai important este faptul că nu mai dau atâţia bani de acasă (cine ştie cât ar fi crescut dolarul până în anul al IV-lea).

Nu ştiu ce credeţi d-voastră despre alegerea mea, dar nu prea am de ales. Dacă ai mei ar fi fost salariaţi, probabil că aş fi mers mai departe cu taxă, dar şi aşa e foarte greu.

Săptămâna viitoare trebuie să aduc la Craiova, pentru că se fac cazările la cămin şi acum, pentru că sunt la buget, o să plătesc puţin (250.000 lei era anul trecut ‚pe lună).

Mami şi tati sunt sănătoşi, au pus în grădină roşii şi se pregătesc de piaţă. Tae îmi dă bani şi zice mereu că vrea să trăiască şi el, că are pensie să mă ajute să termin facultatea.

D-voastră ce mai faceţi? Cred că aţi stat liniştiţi în vara asta, pentru că de astăzi începe iar şcoala şi munciţi foarte mult. Aş vrea să ştiu ce mai fac tanti Lenuţa şi unchiul Ionel, cum se mai simt, dar nu am pe cine să întreb. Pe fete nu le-am văzut de mai mult de patru ani, ştiu numai din ce mea-ţi mai spus d-voastră despre ele.

În octombrie, de sărbătoarea „Fiilor Jilţului”, aş vrea să vin la d-voastră. Până atunci să vă ajute Dumnezeu după sufletul d-voastră bun, să fiţi sănătoşi şi să faceţi şi de acum încolo lucruri frumoase pentru şcoala din Mătăsari. Sărut-mâna!

67

Cu respect, Mari Oaie

Scrisoare deschisă

Stimaţi profesori, dragi elevi ai Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari, judeţul Gorj.

„Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc…”astfel îşi începea cunoscutul povestitor, Ion Creangă, frumoasele sale „Amintiri din copilărie”, în care atât de frumos ne descrie satul său natal, Humuleşti, şcoala din Fălticeni şi toate celelalte întâmplări care s-au petrecut în timpul copilăriei sale.

Fără a avea pretenţia că mă compar cu „Homer al nostru”, mă gândesc şi eu la drumul pe care l-am parcurs până acum, şi iată-mă scriind aceste rânduri pentru primul număr al revistei liceului meu pe care, alături de alte generaţii, l-am absolvit nu cu mult timp în urmă.

Îngăduiţi-mi, aşadar, să-mi prezint „cartea de vizită” pe care mi-am întocmit-o până acum şi să mă fac cunoscut celor care nu mă cunosc încă.

Mă numesc Gureanu Puiu Florinel şi sunt născut în vara lui 1976 în oraşul Motru, am absolvit şcoala generală cu clasele I-VIII din comuna Dragoteşti în anul 1990, an în care am susţinut examenul de admitere în clasa a IX-a la Liceul Industrial Energetic „Ecaterina Teodoroiu” din Târgu-Jiu, liceu la care am frecventat clasele a IX-a şi a X-a.

În clasa a XI-a m-am transferat la Liceul Industrial Minier Mătăsari, unde am promovat clasele a XI-a şi a XII-a având ca dirigintă pe doamna profesoară Dădălău Floarea. După absolvirea liceului am susţinut examen de admitere la Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu unde am fost admis în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice, la secţia Finanţe - Asigurări, în prezent fiind student în anul III.

Vă mărturisesc că, iniţial, am vrut să intitulez acest articol „Drum către viitor” în ideea că, elevii acestui liceu trebuie să înţeleagă că pentru a reuşi în viaţă este necesar să parcurgi un drum pe care ne înscriem cu toţii odată ce ne naştem, drum pe care în prima parte a lui suntem călăuziţi de părinţi, profesori, educatori…, pentru ca apoi să-l străbatem cu propriile forţe şi cunoştinţe pe care le-am acumulat în perioada în care am fost îndrumaţi de către cei care şi-au dedicat viaţa acestui scop.

De aceea, daţi-mi voie să aduc un omagiu profesorilor mei, al căror păr albeşte în sălile de clasă prin care generaţii de-a rândul s-au perindat şi pe care aceştia s-au străduit să le îndrume şi să le ajute în alegerea unui drum cât mai favorabil în viaţă, ajutor de care unii dintre noi, foştii lor elevi, ţinem cont mai puţin decât s-ar cuveni, fără să ne dăm seama că acesta izvorăşte în primul rând din dragostea

68

dumnealor pentru elevii lor, şi în al doilea rând din responsabilitatea pe care aceştia o poartă în educaţia elevilor la o vârstă fragedă.

Având în vedere schimbările prin care societatea românească trece în acest moment, elevii din toate formele de învăţământ, în special cele preuniversitare, trebuie să acorde o mare importanţă educaţiei şi în special învăţăturii pe care o primesc aproape gratis, spre deosebire de tinerii din alte colţuri ale lumii care deşi ar vrea, nu au unde şi nu au cu cine să înveţe.

În general, scopul pe care părinţii îl urmăresc prin trimiterea noastră la diferite şcoli este acela ca în viitor să avem un trai liniştit şi fără griji, lucru care este asigurat în mare parte de obţinerea unui loc de muncă bun şi stabil. Un lucru important ţin să-l precizez este acela că nu are prea mare importanţă locul unde ne pregătim pentru mai târziu, ci important este faptul că ne pregătim.

Iată, deci, cât de importantă este perioada pe care noi cu toţii o petrecem în şcoală, importanţă pe care cei dinaintea noastră au cunoscut-o cu mult timp în urmă, atunci când au dat naştere proverbului „Ai carte, ai parte”, proverb pe care unii dintre noi l-au modificat şi adoptat la condiţiile actuale ale societăţii româneşti „să ai carte, că parte îţi faci!”.

Deci, pentru a reuşi în viaţă trebuie depus un efort uriaş continuu, al cărui efect va fi o viaţă mai bună, aşa cum noi toţi ne-o dorim. Nu cred că am autoritatea, încă, de a spune altora ce să facă, însă sfatul meu dat, în special celor tineri, este acela de a lua în serios această parte a vieţii lor pe care o petrec în şcoală şi la care nu se mai pot întoarce mai târziu.

Sperând că am fost înţeles de cei cărora le-am adresat aceste rânduri, nu-mi rămâne decât să le urez succes în tot ceea ce îşi vor propune şi să mulţumesc cadrelor didactice din acest liceu pentru efortul pe care l-au făcut de-a lungul anilor pentru a da multor generaţii lumină din lumina dumnealor. În încheiere aş dori să primiţi înalta mea stimă şi consideraţie odată cu urarea ca revista „Murmurul Jilţului” să dăinuie ani mulţi şi să adune în paginile sale gândurile, ideile, părerile, talentul celor mai buni elevi ai şcolii. S-auzim numai de bine.

Al dumneavoastră,

Gureanu Puiu Florinel,fost elev al Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari, student în anul III la

Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu.

Sfârşit şi început de drum

Desigur că nu există „reţete” universal-valabile în alegerea unui drum în viaţă, dar atunci când în faţă ţi se deschid mai multe drumuri este imposibil să nu te întrebi pe care e cel mai bine să apuci.

69

Adolescenţa, această frumoasă vârstă, vârsta marilor întrebări, a visurilor, a marilor speranţe şi adesea a marilor decepţii are nevoie de sfatul celor pe care într-un fel sau altul, experienţa i-a învăţat.

În acest scop elevii clasei a XII-a A, conduşi de dirigintele şi profesorul lor de limba şi literatura română, domnul Dumitru Dădălău, au avut organizată o oră de dirigenţie cu totul specială, o întâlnire cu cadre cu munci de răspundere din unităţile bazinului carbonifer al Jilţului, cu profesorii clasei, diriginţii de la liceu şi nu în ultimul rând cu iubiţii noştri părinţi.

Domnii invitaţi ne-au împărtăşit gândurile şi experienţa de viaţă, acum cu mult mai bogată ca în anii când şi dânşii treceau prin situaţii similare cu ale noastre şi când ştiau dacă ceea ce doresc pentru viitorul lor, se va realiza.

A fost un dialog viu, o lecţie de viaţă de la care noi am dorit să aflăm de la toţi invitaţii răspunsuri la întrebări de genul: ce şi cine v-a determinat să alegeţi meseria de: profesor, medic, inginer, economist, jurist, poliţist; de ce sprijin material aţi beneficiat din partea familiei şi în ce mod v-aţi pregătit pentru a reuşi în tot ceea ce v-aţi propus; care sunt şansele noastre de încadrare în muncă dacă nu vom reuşi în învăţământul superior şi vom rămâne numai la nivelul anilor de liceu; ce reprezintă meseria de dascăl în ziua de astăzi; ce perspectivă vor avea unităţile miniere din bazinul Jilţului ş.a.Toate acestea şi-au găsit răspunsuri competente, concrete şi la obiect din partea domnilor: doctor Mihai Severineanu, locotenent Sergiu Posea, director cu resurse umane la Sucursala Minieră Jilţ, economist Cornel Cioancă, inginer Giuran Nicolae, directorul E.C.F.U. Jilţ, domnului diriginte Dădălău Dumitru şi a diriginţilor prezenţi la întrunire: Pârvulescu Nicolae, Tălîngă Valentin, Dădălău Floarea, Nişulescu Elisabeta, Dădălău Luminiţa, Pădureţ Carmen, a părinţilor Kovacs Elena, Căruntu Nicuşor, Corega Gheorghe, Ceauşescu Ion…

Cei prezenţi, prin răspunsurile date, au căutat să ne convingă de faptul că în viaţă important e să faci ceea ce vrei şi să vrei să faci ceva, referindu-se la aspiraţiile de viitor în vederea alegerii profesiei pe care orice tânăr doreşte s-o practice încă din clasele primare.

Am înţeles mai bine că drumul reuşitei nu este uşor dar acolo unde este muncă, unde s-a irosit timp, tinereţe şi trudă este imposibil să nu existe răsplată, satisfacţii.

A fost o întâlnire de suflet, o întâlnire între generaţii de la care am plecat cu convingerea că ştim ce avem de făcut, acum după ce gândurile ni s-au mai limpezit.

Opţiunile noastre profesionale pe care domnul diriginte le urmăreşte începând din clasa a IX-a, au cunoscut cu timpul destule schimbări.

Suntem conştienţi că „dintr-o cursă de patru mii de metri” ne aflăm pe ultima sută de metri şi că numai prin perseverenţă vom deveni ceea ce ne dorim. În viaţă şi în alegerea unei meserii este bine să ţinem seama de faptul că orice

70

muncă pe care o faci trebuie în primul rând să-ţi placă, să n-o faci din obligaţi sau pentru o recompensă materială imediată, să fii bine pregătit(ă) pentru a fi cel mai bun(ă) acolo unde doreşti să lucrezi, să fii convins(ă) de necesitatea socială, de durabilitatea muncii pe care o vei face, să-ţi asigure pe cât posibil un trai decent.

Cei prezenţi au ţinut să ne convingă de aceste adevăruri şi să ne facă să înţelegem că numai corelând aceşti termeni avem şanse de reuşită în viaţă.

Mulţumind încă o dată celui care a făcut posibilă această minunată oră de dirigenţie care va rămâne mereu vie în sufletul meu şi al colegilor mei, şi anume domnului diriginte Dumitru Dădălău, doresc să nu dezamăgim şi dacă bunul Dumnezeu ne va ajuta, să avem şi noi ocazia să ne numărăm printre invitaţii prezenţi la o altă oră de dirigenţie care cu siguranţă va avea loc în viitor.

Kovacs Adela

Universitatea de Vest Timişoara

În rândurile care urmează aş vrea să prezint câteva aspecte legate de viaţa studenţilor din cadrul Universităţii de Vest Timişoara.

Mai întâi aş vrea să mă prezint celor care nu mă cunosc încă. Mă numesc Săceanu Ion, m-am născut în anul 1976 pe 24 septembrie, în oraşul Motru. Am absolvit clasele I-VIII la Şcoala generală Slivileşti, după care am urmat cursurile liceale în cadrul Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari, profilul electrician automatizări miniere.

Am absolvit liceul în anul 1995, după care am susţinut examen de admitere la Universitatea de Vest din Timişoara, la Facultatea de Matematică – secţia Matematică –Fizică, unde am fost declarat admis, în prezent fiind student în anul II.

Trebuie să mărturisesc că meseria pe care mi-am ales-o este o pasiune a mea încă din copilărie şi urmând cursurile liceale am aprofundat mai mult din cunoştinţele de matematică şi fizică. Aceasta este datorită în mare parte dascălilor din cadrul acestui liceu care mi-au îndrumat paşii în această meserie şi în viaţă. Nu pot încheia aceasta frază fără a menţiona contribuţia importantă a fostului meu diriginte şi profesor de matematică, domnul Grecu Ilie.

În continuare aş vrea să prezint Universitatea de Vest Timişoara şi viaţa studenţilor din cadrul acestui institut de învăţământ superior. În cadrul Universităţii de Vest Timişoara funcţionează mai multe facultăţi, şi anume: facultatea de matematică, facultatea de fizică, facultatea de litere, istorie şi jurnalistică, facultatea de ştiinţe economice, facultatea de drept, facultatea de teologie, facultatea de arte plastice, facultatea de ştiinţe socio-umane.

La facultatea de matematică se găsesc patru secţii şi anume: matematică, matematică–aplicată, matematică–fizică, matematică-informatică. În cadrul fiecărei secţii, studenţii sunt împărţiţi pe ani de studiu, iar în cadrul fiecărui

71

an pe grupe, fiind echivalentul claselor pe liceu. În afara grupelor mai există şi o organizaţie studenţească numită „Organizaţia studenţilor din Universitatea Timişoara” la care studenţii pot adera sau nu.

În ceea ce priveşte disciplinele studiate acestea diferă în funcţie de profil şi secţie, în primii doi ani asemănându-se foarte mult cu cele studiate în liceu, urmând ca în anii III si IV să se studieze materiile specifice fiecărui profil. Fiecare disciplină are repartizată un curs şi un seminar pe săptămână, având în general o durată de două ore fiecare, iar la materiile de fizică, fiecare disciplină are repartizat un curs, un seminar şi un laborator de trei ore pe săptămână. La curs, profesorul ne prezintă fiecare disciplină, urmând ca la seminar să facem aplicaţii pe baza notiţelor din curs.

O componentă importantă a vieţii studenţilor este petrecerea timpului liber care îmbracă cele mai variate forme, de la citirea unor cărţi până la diverse excursii la munte sau la mare.

Doresc ca după terminarea facultăţii să mă integrez în societate, să mă prezint la concurs pentru ocuparea unui post în învăţământ şi cu propriile mele forţe să-mi asigur existenţa care să depindă numai de mine.

În speranţa că rândurile mele, vor fi citite de generaţiile actuale şi viitoare, le urez acestora succes, precum şi cadrelor didactice cât mai multă competenţă şi perseverenţă în tot ceea ce întreprind şi vor întreprinde în viitor.

În încheiere aş vrea să adresez colectivului de redacţie al revistei „Murmurul Jilţului” cât mai lungă continuitate.

Cu stimă deosebită, SACEANU IONstud. anul II. Univ. de Vest Timişoara

Răspundem întrebărilor dumneavoastră

Tudose Ionela, Rămescu Simona, Negrilă Ana, Covrig Liliana, Prună Costinela, Niţu Ionela, Tutilă Claudia - XII B – Acum după ce aţi luat bacalaureatul la geografie cu note mari şi foarte mari, aţi mai primit o consultaţie ştiinţifică la banchetul de la Lainici de la profesorul de geografie de la Liceul ‘’Ecaterina Teodoroiu”, credem că aţi aflat răspunsurile exacte la întrebările cu privire la: înfiinţarea primei căi ferate din România, când a apărut prima data iluminatul în ţara noastră, cea mai mare rezervaţie naturală din ţară, realizarea hidrocentralei Porţile de Fier I şi II, construirea podului de la Cernavodă, prima mină de exploatare a huilei, a aurului etc.

Manolache Florentina, IX B. Demonstraţi-ne că ştiţi să scrieţi corect româneşte şi după aceea vă vom publica şi poezii în engleză.

Brebu Mihaela, VII B - Întrucât revista noastră are apariţie trimestrială, horoscopul îl puteţi citi în alte publicaţii cotidiene. Despre bunele maniere învăţaţi

72

la dirigenţie.Bilea Nicolae, II B - Numele cadrelor didactice care au contribuit la realizarea

revistei le veţi găsi uşor în paginile acesteia.Bertea Maria, Duţă Gabriel, Pricorici Margareta, Sorca Mariana,

Lupuleţ Dan, II B, Racoceanu Cristinel, Gurăscu Claudiu, Spariu Alina, Ghişa Emilia, Bălan Constantin, Stăniloiu Mirela, Ciorobea Claudiu, Grama Ovidiu, Tănăsoiu Ionela, Tahman Mihaela – XI A, Crişan Elena, Buzărin Florin, Gican Daniel, Albu Cosmin, Văcaru Eugenia, Păun Ramona, Negrescu Aurelia, Nueleanu Adrian, Niţu Alina, Cireşescu Roxana, Enache Camelia Adriana – IX B, Popescu Florida, Pampu Nicoleta, Şerb Elena, Corega Oana - X A, Radu Ionela, Rusu Gina, Boceanu Dumitru, Enaştescu Maria, Sperlea Constantin – XII A.

Citiţi cu atenţie toate numerele revistei noastre şi veţi găsi răspunsuri la toate întrebările puse.

Popescu Cătălin, XII A - Întrucât ai luat bacalaureatul fără să “cotizezi”, sau să dai “şpagă”, media aritmetică a făcut-o cine trebuia şi te-a declarat “admis”.

Teslici Mihaela, XII A - Daca n-ai să reuşeşti la facultate, să respecţi numai un sfat din câte şi-am dat în patru ani. .

Căruntu Marius – XII A - Comuna Mătăsari va deveni oraş când vor hotărî cei îndrituiţi s-o facă.

Dragotoiu Ramona, XII A - Puteţi face întâlnirea clasei şi mai devreme de 10 ani, dar să nu uitaţi, ca în această vară, să vă invitaţi dirigintele sau că orice distracţie costă...

Copăcescu Georgeta, Schintee Silvestru, XII A - Vedeţi răspunsul dat Mihaelei Teslici. Dacă doriţii alte sfaturi le discutăm la concret.

Viţelariu Lenuţa, XII A - în anul şcolar 1997- 1998 vor funcţiona şcoala postliceală de normatori şi profilul informatică la clasa a IX-a.

Corega Oana, X A - Generaţia voastră va da bacalaureatul la şapte obiecte. Până atunci mai e. Detalii la timpul potrivit.

Ghiţan Elena, Corega Oana, X A - Când aţi înfiinţat Fundaţia am simţit că dealul e uşor de trecut când vrei să faci ceva în viaţă.

Stancu Daniela, X A - Da, revista Convorbiri literare se tipăreşte şi acum. Treci pe la cabinetul de română s-o vezi. La cealaltă întrebare v-am răspuns la clasă.

Pentru elevii claselor IX A şi X B. Întrucât numărul întrebărilor este foarte mare şi greu accesibil, vom forma o comisie specială să vă dea răspunsuri competente după anul 2000.

Bălan Ionuţ, Duţă Camelia, XII B, Hârceanu Marilena, XII A - Chiar dacă aţi terminat liceul vă vom păstra, cu plăcere, de fiecare dată, câte un număr din revistă.

Ciobanu Mihaela, VII B - Când vom avea instrucţiuni clare vă vom informa

73

exact despre examenul de capacitate.Ţahman Ionuţ şi Truşcă Nicu, II B - Colectivul de redacţie este instruit şi

capabil să respecte legământul, cu sau fără mine, de a îndeplini ce şi-a propus. Spre numărul 100.

Stăic Maria, II B - Ca în orice casă şi în liceul nostru mai sunt lucruri bune de făcut.

Cârstenoiu Gheorghe, XI A - Liceul din Mătăsari este situat pe locul pe care-l merită între liceele Gorjului. Să fii sigur şi mândru de acest lucru.

Buzărin Geta, XI A - Să lăsăm ca viaţa să confirme ceea ce vrei tu să afli.T.D.

Domnule profesor,

După cum vedeţi am reuşit să găsesc poza despre care am vorbit. Cred că versurile aparţin lui Darie Novăceanu cel care mi-a adus poza. Scrisul şi semnătura sunt ale lui.

Ce scris cu roşu îmi aparţine. Dvs. vedeţi cum le interpretaţi. Cel care în împrejurarea respectivă avea aparat de fotografiat şi era foarte încântat de frumuseţea împrejurărilor in zona noastră şi de atmosfera creată de oamenii pe care i-a cunoscut atunci a fost Marele dispărut, Marin Sorescu.

Eram hotărât să vă aduc personal poza. Vremea e aşa cum e şi nu-mi permite să plec la drum. Sper însă să ne întâlnim în curând.

Mi-e dor de toţi cei de la Mătăsari pe care-i cunosc. Vă rog să le transmiteţi din parte-mi numai urări de bine şi “La mulţi ani!”.

Prof. Ghiţă DĂNESCUDirector Şcoala Generală Radoşi,Com. Crasna, Gorj

“Nu s-a văzut în vârf de munte,Stând Ghiţă frunte lângă frunte,Dar poza asta dac-o-ntorciVezi frunte-n frunte stând doi....Darie Novăceanu

Şi replica:“Aceşti doi porci care-i vedeţiAu fost pozaţi de un mistreţ.Când ei credeau că stau ca-n pat,

74

Mistreţul, ţac! i-a şi pozat.”Gheorghe Dănescu

Creionări de sufletDăscăliţa... Floare şi zâmbet este chipul ei. Ca ziua, dimineaţa. Câte priviri nu-i mângâie

glasul? Câte inimi îi simt cuvântul? Fără ea, satul ar fi mut şi sărac. În lumea amintirilor, locul îi este ocrotit anume, undeva, aproape de sanctuarul zeilor. Este vocea generoasă şi plăpândă a trecutului, căreia fiecare localnic îi deschide cu delicateţe raiul mărturiilor. Ea, dăscăliţa, este aceea care a mângâiat începutul fiecăruia şi a mlădiat cu măiestrie, în ani şi ani, atâtea deveniri. Copilul din noi răscoleşte taina acelui început. Parcă ar vrea să aibă în juru-i tot darul primit de la spiritul ei neînduplecat de doruri şi visări. În duioşia cernită-n lungul anilor de-nvăţătură. Înţelegem că nu-i cu putinţă şi ne liniştim, cu gândul că, noi, înşine, suntem întruchiparea sfintelor ei poveţe. Ce limpede şi senin era cerul ochilor ei! Ce blândă şi visătoare, privirea! Cât hohot de voioşie îi însorea faţa şi cât de nălucă intra in jocul nostru! Vorba-i caldă şi catifelată aducea mereu, cu sine, fiorul gândului curat. Nu am putut ghici niciodată frământările acelui suflet podidit de bunătate şi risipit întruna peste creştetul nostru, acea tainică făptură, cu mâinile potrivite pe trupul creionului, când căutam împreună calea primelor buchii din alfabet. Eram prea copii şi nu puteam desluşi valma din tăcerea profetică a dăscăliţei. Înfăţişarea-i demiurgică, învăluită de lumină şi blândeţe, ne veghează încă pragurile vieţii. Pasul ei, domol şi legănat, repetând cărarea spre şcoală, mai foşneşte încă în vestirile noastre despre zilele de

şcoală. Cântul, pierdut în glasuri firave, mai stăruie încă în melancolice aduceri aminte. Cuminţenia acelui chip, cu fruntea drămuită de visări, cu ochi strălucitori ca soarele, cu gura poleită de vorbe ştiutoare, face din amintirea dăscăliţei o poveste lungă, pe care nu o poţi citi în viaţa toată.

Căutam oglinda izvorului ce-mi răpea din când în când farmecul şi bucuria de-a asculta freamătul apei. în seninătatea lui, la zi de vară, regăsisem iarăşi, pentru a câta oară, neliniştea acelor priviri.

Dincolo de altarul ochilor, parcă aud venind copilăria. Undeva, prin răscoliri de memorie, ca o lumină de gând, se vede totuşi icoana frumoasei dăscăliţe.

Câtă mirare!ION ELENATârgu-Jiu, 30 octombrie 1997

75

CĂTRE REDACŢIA „MURMURUL JILŢULUI”

Domnule prof. Dădălău, încep această scrisoare prin a-mi cere scuze pentru felul în care vă trimit această poezie, de fapt, aşa-zisă poezie. Asta nu se poate numi poezie în comparaţie cu ale lui Dobromir Alinescu, care sunt adevărate creaţii. Aceste rânduri reprezintă de fapt un salut pentru prietenii mei care se pare că m-au uitat (nici măcar nu-mi mai scriu). Sper însă că felul meu de a le arăta că nu i-am uitat le va aminti de mine. Dacă veţi considera că această poezie are (în ciuda faptului că nu prea seamănă a poezie) totuşi o semnificaţie şi o veţi introduce undeva, în paginile revistei “Murmurul Jilţului” (dacă mai există), îi veţi găsi dvs., domnule profesor, un titlu corespunzător.

Dacă pentru ea nu este loc în revista “Murmurul Jilţului” îmi permit a vă cere măcar să i-o înmânaţi doamnei diriginte, fostei doamne diriginte, Floarea Pamfiloiu...

După cum am spus, nu sunt Eminescu, nu scriu poezii (asta este a patra), tot ce am scris în acele câteva rânduri sunt doar sincer-ele mele gânduri şi sentimente pe care am vrut să le exprim într-un mod ritmic, aşa cum mi-am imaginat că dvs. v-ar plăcea. Nu ştiu dacă am reuşit. Sper însă să primesc vreun răspuns de la foştii mei colegi (şi prieteni).

Prietenilor mei

Există zile adesea Când stau şi mă gândesc. Mă-ntreb:Atunci când am plecat Am zis doar “Mă duc, vă părăsesc” ?

La puţin timp, după aceea, Treptat, încep să-mi amintesc Ce mult atunci v-am strâns în braţe Ce des v-am spus cât vă iubesc

Stau câteodată,Şi-ncerc să-mi amintesc... de voi,Dar, straniu, în mintea meaÎnfăţişarea nu v-o mai găsesc.Să fie oare, că pe de-o parteMereu încerc ca să vă uitŞi chipurile voastre toate

76

Nu vreau atunci să le mai văd?!..lonela, Bianca, Alexa, Mircea...sunteţi doar nişte numeMi-e dor de voi, mi-e dor, pe lumeAcum, când mă gândescVoi sunteţi doar o amintire... ce veşnic

Va fi în mintea mea.dar chipurile voastre, toateaproape că... nu le mai pot vedea.Ştiu că, tot ce eu vă spunVă pare vouă a fi banalFără de rost sau de-nţelesPoate că numai eu mă înţeleg.Aşa e când re duci departeŞi te gândeşti la tot ce-a fostTe porţi ciudat, sau...mai aparte.Căci nimeni nu mă înţelegeNimeni nu-i de-a mea părereCum să-nţeleagă mama?Când ea-i atât de ocupată... încât cu ea,

Nu poţi vorbi mai... niciodată.Deseori sunt tristă, îngândurată.Aş vrea să vin acoloSă vă vădDar, sigur, ar însemna o altă amăgire

Nu m-am gândit nicicând că pot aveaAşa de mulţi prieteniŞi-apoi, după puţină vremeSă nu mi-i mai amintescCând mă gândesc la voi, mă bucurDar, degeaba m-amăgesc.Nu ne vom mai vedea nicicândCu toţiNu vom mai fi, nicicând aceeaşi gaşcă.Aceleaşi clipe, amintiriNu le vom mai retrăi.Dar inima-mi e plinăDe strânse prietenii

77

Voi veţi uita, desigurC-am fost vreodată, acolo,Eu însă niciodată nu voi putea uitaC-o bună parte-a vieţiiAcolo-am petrecut-o.Sper însă că veţi voi vreodatăLa mine să veniţi.Vă implor chiar, prieteni,Veniţi, dacă puteţi.Florin, Monica, DoinaMi-e dor de voi, de toţi.

Nu sunt Eminescu, nu scriu poeziiDoar o amintire vă pot dăruiDac-aş fi cât un piticAş intra, aici, în plicŞi când plicul va fi ruptAş ieşi să vă sărut.De Sahara cea pustieSe va transforma-n câmpie,De Dunărea va secaOri de munţii ar dansa,Nici atunci nu v-aş uita!

Ana-Maria Bud, Şc. Gen. Obârşia Veche, jud. Olt

RADIO OLTENIA CRAIOVA, transmite:

INVITAŢIE LA LECTURĂ

Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari şi-a îmbogăţit zestrea culturală în urmă cu câtva timp, cu ediţia specială a ziarului „Murmurul Jilţului”, editat în cadrul fundaţiei cu acelaşi nume, avându-i conducători pe domnul profesor Dumitru Dădălău şi Alin Dobromirescu. Am spicuit câteva titluri de articole care considerăm că merită a fi ascultate. Astfel pe prima pagină, reţin atenţia cititorului articolelor: „Liceul din Mătăsari- Şcoală model pentru instituţiile de învăţământ din Gorj”, articol semnat de prof. drd. Nicolae Mischie- preşedintele Consiliului Judeţean Gorj, în care domnia sa laudă capacitatea şi dăruirea de a fi oameni cinstiţi şi drepţi şi de a realiza ceva pentru ei şi pentru societate.

Tot pe prima pagină reţine atenţia şi articolul „În ghiozdanul fiecăruia stă un baston de mareşal”, articol semnat de conf. univ. dr. Pantelimon Manta,

78

prefectul judeţului Gorj, articol care adresează elevilor şi locuitorilor mătăsăreni, în care enumără unele dintre obiectivele care s-au realizat şi altele care urmează să fie realizate în viitorul apropiat.

Domnişoara Elena Ghiţan, redactor şef al revistei „Murmurul Jilţului”, face o trecere în revistă a principalelor momente prilejuite de „Sărbătoarea Fiilor Jilţului”, de-altfel prima sărbătoare care va rămâne o amintire atâta timp cât sufletul va fi tânăr, aşa cum spune autoarea articolului.

În paginile 2 şi 3 sunt impuse câteva titluri de articole printre care: „Viaţa socială - câmpul de verificare a sensibilităţii în care se răvăşeşte infinitul nostru lăuntric”, autorul articolului fiind domnul profesor Ion Gr. Dădălău, organizatorul şi iniţiatorul învăţământului liceal, postliceal şi de maiştrii, profesional din Mătăsari, fost director al Liceului Mătăsari timp de aproape 19 ani de zile.

Apoi articolul semnat de Constantin Purcel, primarul comunei Mătăsari, aflat sub genericul „Mătăsari mândria noastră”, cu o referire la evoluţia în timp a localităţii gorjene.

Am mai reţinut pentru dumneavoastră, stimaţi ascultători, ca să vă atragem pofta de lectură, pentru a răsfoi ediţia specială a ziarului „Murmurul Jilţului”, câteva titluri: „respect şi recunoştinţă înaintaşilor noştri”, de profesorul pensionar Constantin Panfiloiu, „Muzeul Jilţurilor din Mătăsari – o nouă instituţie culturală”, autor profesor Vasile Mrinescu – director al Muzeului Judeţean Gorj, „Miss Boboc 1998” – concurs câştigat de eleva Otilia Tucă da la clasa a IX-a, articol semnat de domnişoara Oana Corega.

În pagina 4 se face recenzia cărţii lui Nicolae Dragoş – „Copacul din vis”, apoi articole semnate de tinere talente, dintre care amintim: „Există conflict între generaţii?!...”, „Noaptea mătăsăreană”, „Majoratul” şi altele. V-am prezentat, stimaţi ascultători, câteva articole din ediţia specială a ziarului editat de Fundaţia „Murmurul Jilţului”. Sperăm că, dumneavoastră veţi găsi şi alte generice interesante şi, tocmai de aceea, vă invităm la lectură.

14 decembrie 1998 MIRCEA ARDEIU – Directorul Grupului Şcolar Industrial Minier

Motru „MURMURUL JILŢULUI” LA A PATRA APARIŢIE

Din ce în ce mai interesante şi mai incitante articolele apărute în numărul 4/1997 din revista Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari - “Murmurul Jilţului”. Ţinem să-i felicităm pe tinerii redactori ai acestei reviste care demonstrează că un lucru bun se poate face oriunde există entuziasm şi talent.

Revista “Murmurul Jilţului” este un exemplu care dovedeşte că “se poate”, chiar dacă nu sunt bani, chiar dacă tranziţia este apăsătoare. Cuvintele cuprinse în numărul 4 al revistei de redactorii acesteia ne fac să credem că aceasta va dăinui

79

multă vreme, atât ea cât şi Fundaţia “Murmurul Jilţului”: “Această merituoasă realizare este rodul unei munci continue, a unei ambiţii înverşunate şi totodată

rodul dragostei de frumos, de nou, de artistic” (Elena Ghiţan - red. şef “Murmurul Jilţului”);

“... Iată că, în locul unde nu s-a întâmplat nimic, începe să se întâmple ceva, binecuvântate focuri de artificii răzbat prin ceaţa nepătrunsului spre luminarea zărilor celeste, spre înfrumuseţarea frumosului, spre înmugurirea lăuntricelor latenţe” (Alin Dobromirescu - red. Şef adj.)

În paginile revistei găsim materiale de o înaltă ţinută în care tineri şi vârstnici, elevi şi profesori îmbogăţesc zestrea culturală a acestui judeţ cum ar fi: „Eminescu la Floreşti” – interviu cu directorul muzeului „Mihai Eminescu” din Floreşti; „Autografe pe genunchi” de Ion Popescu şi Doru V. Fometescu; „Inscripţii în temelia istoriei” (material publicat în „Gorjeanul” nr. 2137); „Paşii spre maturitate” – scrisori de la absolvenţii liceului; materialele publicate şi gândurile adresate de diferite personalităţi ale Gorjului Fundaţiei şi revistei „Murmurul Jilţului”; mesaje ale elevilor care susţin pentru mai departe eforturile colegilor lor; poezie şi multe alte gânduri – gânduri frumoase.

Poate că toate acestea au fost cel mai bine exprimate în poezia „Gânduri pentru Murmurul Jilţului”, scrisă de preotul Constantin C. Purdescu, aflată în paginile revistei:

„În Murmurul Jilţului găseşti O speranţă a gândurilor curate,Ale unor oameni dornici de muncă şi înţelepţi,Ale unor elevi străluciţi cu dorinţă de carte”.Felicitări colectivului de redacţie pentru înalta ţinută a acestei reviste şi nu în

ultimul rând domnilor profesori care au ştiut că acolo unde pui suflet, totul este posibil. „La cât mai multe numere!”

“MURMURUL JILŢULUI”

A văzut de curând lumina tiparului revista “Murmurul Jilţului”, revistă a Fundaţiei Cultural Ştiinţifice cu acelaşi nume, aflată în acest al doilea an al existenţei sale ia numărul 4. Pentru cei interesaţi vom spune că, fără a folosi vorbe mari, apariţia acestei publicaţii a fundaţiei nu ar fi posibilă fără aportul unui colectiv bine închegat, ambiţios ce cuprinde deopotrivă tineri şi vârstnici, conduşi de aceleaşi idealuri şi căutări pe tărâmul spiritualităţii într-un cadru propice: Grupul Şcolar Industrial Mătăsari, instituţie reprezentativă a învăţământului gorjean.

Revista, aşa cum apare ea graţie conţinutului său diversificat, bine centrat pe activităţile, preocupările, obiectivele de viitor ale fundaţiei şi inspiratei realizări grafice, merită toate aprecierile şi dacă mai punem la socoteală şi faptul că în

80

paginile sale semnează alături de elevi şi profesori o serie de personalităţi ale culturii gorjene, putem afirma că este o revistă valoroasă, plasându-se la loc de cinste pentru cele mai reuşite reviste şcolare din judeţ.

Felicitările noastre tuturor acelora care au trudit şi mult succes în realizarea programelor de viitor ale fundaţiei!

Aşteptăm, plini de interes, încă de pe acum, apariţia numărului viitor al revistei şi suntem convinşi că vom avea posibilitatea de a participa la manifestările de marcă ale acestor oameni inimoşi.

GHEORGHE STRÂMTUOpinia, 290.

SĂ NE AJUTĂM COLEGUL ÎN SUFERINŢĂ

Pe când eram elev la liceu, aşa cum sunteţi voi acum, dragi mătăsăreni, într-o clasă paralelă, am cunoscut un coleg, care avea un comportament ciudat. Stătea retras, nu vorbea cu colegii, la masă doar ciugulea din mâncare, avea o înfăţişare bizară. Stând de vorbă, am aflat despre situaţia lui tragică din familie: mama decedată, tatăl alcoolic, încă trei fraţi acasă în suferinţă. Se vedea că este bolnav. Colegii l-au tratat cu indiferenţă.

Când intervenea şi el în discuţii, colegii răutăcioşi îl repezeau: „Tu să taci?! Eşti bolnav. Nu vezi că eşti gata de ducă?” Se resemna şi suferea în tăcere.

Azi aşa, mâine aşa, starea lui de sănătate se înrăutăţea vizibil. Sâcâit şi neajutorat, curând şi-a aflat sfârşitul. Colegii nu au contribuit cu nimic la salvarea lui, dimpotrivă – se distrau.

Au păcătuit şi nu au înţeles că nefericirea altuia nu trebuie să fie prilej de distracţie pentru tine.

Pe când eram director de liceu, o elevă cu manifestări asemănătoare mi-a adus în minte colegul dispărut cu zeci de ani în urmă. Stând de vorbă, am aflat că tatăl ei izgonise pe mama sa şi se căsătorise cu altă femeie, care o trata neomeneşte. Am antrenat un grup dintre colegii ei în vederea sprijinirii acestei nefericite copile. Colectivul clasei a înţeles situaţia şi a acţionat cum nu se poate mai frumos, aducându-şi colega pe linia de plutire. Treptat şi-a recăpătat optimismul, fizic s-a întremat surprinzător, iar rezultatele la învăţătură au devenit dintre cele mai bune. Am terminat cu bine liceul, a obţinut o calificare, şi-a făurit o familie. Am reîntâlnit-o. Destul de rar. Cu ochii în lacrimi relua mulţumirile pentru cei care, atunci când era la grea cumpănă, au fost alături de ea.

Ei, ce ziceţi?!...Care colectiv a procedat omeneşte, demn, înnobilându-şi sufletul cu fapte creştineşti?

V-am pus în faţă două cazuri contradictorii. Sunt sigur că veţi alege pe cel

81

bun. În colectivele din care faceţi carte, cu siguranţă, există diferite caractere.

Unii sunt buni, alţii parcă s-au născut răi. Nimeni nu se naşte rău. Viaţa, influenţele, societatea, educaţia determină modul de comportare al fiecăruia dintre noi.

Colectivul clasei, dacă este sănătos, poate să modeleze pe fiecare. De aceea, cunoaşteţi-vă bine între voi, ajutaţi pe cel în necaz, încurajaţi pe cei deznădăjduiţi, şi fără să faceţi pe eroii – aşa, pe tăcute – sprijiniţi material pe cei în suferinţă.

Acţionând în aceste mod, când veţi fi Oameni între Oameni, vă veţi da seama că OMENIA v-a fost prietenul fidel dintotdeauna.

Emanoil CINTEZĂ – profesor pensionar, comuna Săcelu, sat Hăieşti – 1349. Sub redacţia revistei „Murmurul Jilţului”

SCRISOARE DE LA GHEORGHE DĂNESCU

Domnule profesor, conform înţelegerii telefonice de aseară mă grăbesc să vă trimit încă trei poezii cu teme actuale. Cred că „Umilinţă” ar încheia (deocamdată) autobiografia mea. Tematica poeziilor „Dulăii” şi „Câinii latră, ursul merge” a fost este şi va fi actuală tuturor timpurilor. Vor veni vremuri în care să primeze altceva mai bun? Aşa ar trebui! Până atunci trăim cu speranţa.

În prag de „an nou”, vă transmit, dumneavoastră şi celor dragi ai dumneavoastră, sincere urări de bine şi tradiţionalul „La mulţi ani!”

Gheorghe Dănescu

Te duci şi tu

Te duci şi tu, şi-n urma taDureri în suflet am să strâng;Voi plânge şi te voi iertaC-am învăţat să uit, să plâng…Mi-ai zis că pleci: te-ndeamnă blândSeninul viselor târzii;Mi-ai spus că pleci cât de curând, Şi poate n-ai să mai revii…

Îţi voi rămâne neînţeleasăŞi mă cuprinde un regret;

82

Cu flori în cale n-am să-ţi iesŞi versuri n-am să-ţi mai trimit.Vor trece ani, şi-mbătrâniţiNe vom mai recunoaşte-abia,Ne vom privi nedumeriţiŞi voi uita c-am fost a ta…

Eu nu te voi opri din drumSă-ţi amintesc despre trecut;Voi duce viaţa mea de-acum Stingher, înspre necunoscut.Ai să mă uiţi, ne te-ngriji!Dă-mi mâna fină să ţi-o strâng!Şi lasă-mă să plec de-aiciCă n-aş vrea să mă vezi cum plâng… Marilena OAE Stimate domnule Dădălău Dumitru, Mă simt onorat că în satul Bâltişoara fiinţează Subredacţia Revistei

„Murmurul Jilţului” şi cinstesc gestul dumneavoastră, înaintându-vă 6 poezii. Vă mulţumesc pentru înţelegerea de care aţi dat dovadă publicând în

revista nr. 8-9/98 poezia „Legendă”. Având în vedere extinderea şi influenţa culturală a Fundaţiei şi revistei

„Murmurul Jilţului” în judeţul Gorj, vă propun înfiinţarea Editurii „MURMURUL JILŢULUI”, capabilă să publice reviste şi cărţi pe care le scriu gorjenii.

Pentru a sprijini noua unitate vă ofer nuvela „Dangăt peste vatră” de 107 pagini, fără alte pretenţii decât 20 de volume din această lucrare. Voi solicita prin ziarul „Gorjeanul” ca gestul meu să fie urmat şi de alţi condeieri (cu acordul dumneavoastră).

Vă propun, de asemenea, să publicaţi în viitoarea editură „Manualul de Geografie pentru clasa a III-a”, de circa 60 de pagini, cu acordul Inspectoratului şcolar. Manualul îl am gata, e simplu, concret, cu noţiuni elementare de geografie fizică, dar şi despre sat, comună, oraş şi judeţ, pe care să studieze elevii din tot judeţul. Susţin această idee pe baza învăţământului opional şi pentru faptul că geografia este disciplină de concurs la absolvirea claselor a VIII-a şi a XII-a.

Vă mulţumesc pentru atenţia acordată şi vă doresc succese! Cu stimă, profesor V. SMEU, Bâltişoara, 14.XI.1998 SUBREDACŢIA „MURMURUL JILŢULUI”

83

REVISTA EXAMENE - 12630.XI. – 6.XII.1998Alin Dobromirescu, Mătăsari, Gorj

Cu ocazia sărbătorilor de Crăciun şi An Nou, un fost elev vă tulbură liniştea şi vă urează dumneavoastră şi întregii familii, un An Nou fericit cu bucurii şi împliniri, cu satisfacţii şi multă, multă dragoste.

Vă doresc tot ce vă doriţi să vi se împlinească, dar mai presus de toate sănătate şi fericire împreună cu şi între cei dragi.

Sărbători fericite, domnule profesor! La mulţi ani! Chiar dacă realitatea mi-e potrivnică uneori să ştiţi că eu nu v-am dorit

răul niciodată. N-aş putea. Doar dumneavoastră sunteţi naşul meu literar, iar naşilor le porţi dragoste şi respect, ci nu ură. Aşa să ştiţi. „La mulţi ani!”

Alin Dobromirescu Revista EXAMENE

„Inteligenţa şi bunătatea mea” (aşa cum le simţi şi le judeci) îţi stau la dispoziţie, dragă Alin. Mă-ntreb de ce voi, gorjenii, nu prea aţi onorat şi concursul de reviste şcolare (trimite-mi şi mie „Fluidul roditor” şi „Prosens” pentru a fi recenzate) şi concursul „Tinere condeie”(de trei ani tabăra aceasta funcţionează la Tismana, fără prezenţa măcar a unui gorjean). N-ar fi rău să trageţi puţintel de urechi pe profesorii voştr ide română care au uitat că şi „gorjeanul” e născut poet. Dovada: mândra ta persoană şi poezia pe care o oferi cu atâta generozitate şi încredere privirii mele critice. Da, ai temperament şi facondă de poet modern, aparţinând acelei categorii de stihuitori care preferă expresia concentrată, intenţionat prozaică, frustă, sarcastică ori cinică, cultivată de altfel de postmodernişti şi optzecişti cu frenezie. Tehnica este soresciană, mai precis a unui Sorescu de la începuturile lui lirice: un enunţ scurt, expresiv, uşor retoric; un comentariu uşor narativ şi o concluzie fie surprinzătoare, fie paradoxală. Iată „modelele” tale de enunţ: „Multă vreme mi-am imaginat moartea o oglindă strâmbă” sau „sufletul meu a învăţat să croşeteze mănuşi”. Finalurile, deşi nu strălucesc prin originalitate, au forţă şi uneori reuşească şocheze. Am reţinut din micul grupaj: „Măsuri de protecţie” şi „Nereide” (la ultima, finalul mi se pare grandi-locvent ). Vreau încă 5-6 poezii, un curriculum şi o fotografie pentru a-ţi putea fi cu adevărat de folos.

84

Profesor dr. Tudor OprişFestivalul Naţional de Literatură “Tudor Arghezi” ediţia a XVII-a

Târgu-Cărbuneşti, 23 mai 1997

Titu Rădoi: “— Va rugam să vă aşezaţi pentru a putea derula această festivitate de premiere a celei de-a XVII-a ediţii a Festivalului Naţional de Literatură “Tudor Arghezi” care pe parcursul a 3 zile - a continuat cu organizarea unui simpozion de comunicări ştiinţifice consacrate operei lui Tudor Arghezi, precum şi cu o expoziţie de carte argheziană.

Înainte de a vă prezenta juriul Festivalului Naţional de Literatura “Tudor Arghezi” care a hotărât asupra laureaţilor, o să fac o pauză spre a da un ragaz scaunelor să intre în sală…Tot mai întâi, să dăm cuvântul domnului primar al oraşului Cărbuneşti pentru a spune câteva cuvinte despre acest Festival, despre Arghezi”.

-„Domnilor invitaţi, daţi-mi voie să vă urez “Bine aţi venit” la cea de-a XVII-A ediţie a Festivalului „Tudor Arghezi” şi „Bine aţi venit” în oraşul Târgu-Cărbuneşti. Ne-am pregătit, în ajunul Festivalului căruia noi îi dăm o importanţă deosebită, pentru că de Todor Arghezi ne leagă foarte multe lucruri. Respectându-l pe Tudor Arghezi, în primul rând, ne respectăm pe noi „ca oameni, iar apoi ca cetăţeni ai acestui oraş”.Mulţumim domnului prefect Pantelimon Manta, domnilor senatori şi domnilor consilieri judeţeni, care au fost şi sunt alături de noi. De asemenea, vreau să mulţumesc tuturor oamenilor extraordinari de aici din oraş care ne-au ajutat ca această ediţie a XVII-a a Festivalului „Tudor Arghezi”, să fie o ediţie de referinţă pentru Festivalul „Tudor Arghezi”. Nu nominalizez pentru că s-ar putea - datorită emoţiilor inerente unui astfel de moment - să ocolesc poate pe unii. De aceea, din suflet le mulţumesc şi vă pot spune că, astăzi - poate pentru prima dată sunt mândru că sunt primarul acestui oraş, care are asemenea valori şi asemenea oameni. Vă mulţumesc şi sper să petreceţi alături de noi, clipe de neuitat.”

T.R. —Urmează să spună câteva cuvinte domnul prefect Pantelimon Manta.

—”Cu adevărat vor fi numai câteva cuvinte. Sincer să fiu cred că este un eveniment deosebit în viaţa urbei dumneavoastră, eu mă simt măgulit în faţa unei asemenea mari reuşite şi de aceea, cred că urbea dumneavoastră trebuie să fie mândră că sălăşluieşte un asemenea concurs, să fie mândră că are posibilitatea să sărbătorească, aşa cum se cuvine – pe cel care este patronul acestui oraş şi cel care a ridicat numele în lumea cuvintelor şi nu numai sub acest aspect, consider foarte bine rânduite şi bine organizate manifestările care au avut loc şi care vor avea în prim plan, ridicarea culturii şi prestigiului locului pe trepte înalte. Mulţumesc instituţiilor publice care au sprijinit organizarea şi mai ales pentru participarea prestigioasă a oamenilor de cultură, faţă de care eu am avut întotdeauna o stimă

85

deosebită. Vă mulţumesc din suflet!”

T.R.: — Mulţumim domnului primar al Târgu-Cărbuneştilor şi domnului prefect pentru cuvintele cu care au deschis această festivitate de premiere. Mie între timp mi-au dispărut foile cu procesele verbale, dar văd că sunt la domnul consilier şef al Inspectoratului pentru cultură Gorj, domnul Viorel Gârbaciu (o voce din sală: vi le-a furat sau le-a luat din greşeală; haz, aplauze) care m-a lăsat fără drept şi rog pe domnul Viorel Gârbaciu, consilierul şef al Inspectoratului pentru cultură Gorj pentru a da citire juriului care a decis laureaţii Festivalului “Tudor Arghezi”.

V.G.: —- “Doamnelor şi domnilor, înainte de a proceda la ceea ce m-a rugat colegul meu, sa spun şi eu câteva cuvinte. Aducerea Festivalului la Târgu-Cărbuneşti n-am să mă refer deloc la cele 2 zile trecute - este un fel de intrare într-o mică ţară cu nestemate, în cadrul unei colectivităţi. Târgu-Cărbuneşti este un oraş care se descoperă şi se redescoperă la noi, are valori nesecate şi extraordinare, cu o mână de oameni de mare suflet, cu o mare dragoste pentru toţi care dau acestui oraş dimensiunea şi cadrul cultural pe care-l oferă. Eu nu încetez să mă minunez de vreo câteva luni încoace câte a reuşit primarul Cristian Toader şi comisia domniei sale de consilieri. N-aş putea face altceva acum decât să le mulţumesc din toată inima că au reuşit sa facă ceea ce nu credeam, să facă din Târgul-Cărbuneşti un oraş minunat .

Juriul ediţiei a XVII-a a Festivalului Naţional de Literatură ”Tudor Arghezi” are următoarea componenţă:

- preşedintele juriului - poetul Ioan Flora

- membrii juriului - poetul Nicolae Dragoş

- scriitorul şi publicistul Romulus Diaconescu

- poetul şi editorul Florea Miu

- criticul şi istoricul literar Ioan Pecie

- poetul, criticul şi jurnalistul Ion Popescu

- magistrul Titu Rădoi, animator cultural de o viaţă

- poetul şi criticul literal Zenovie Cârlugea

- doamna Vioară Mancea, editor la editura Fundaţiei Culturale Române

- Spiridon Popescu

- Ovidiu Neag

86

- poetul şi omul de cultură Ion Cepoi

- prof. Constantin Popescu

- şi la sfârşit - dar nu ultimul, poetul Nicolae Diaconu

Viorel Gârbaciu iese pentru a instrui o trupă de muzică. la cuvântul poetul loan Fiora:

- Înainte de a trece la decernarea premiilor ediţiei a XVII-a a Festivalului Naţional de Literatură ”Tudor Arghezi”, vreau să vă spun câteva cuvinte. În această condiţie de preşedinte – evidentul trebuie să mai dau explicaţii – chiar îmi este jenă să stau cu spatele la maestrul Tudor Arghezi (n.n. portretul lui Arghezi era în spatele juriului).Trebuie să stau tot aşa deoarece trebuie să mă bucur de prezenţa dumneavoastră aici şi să îndeplinesc rolul de decernător al premiilor festivalului „Tudor Arghezi” , ediţia a XVII-a.

Deci, se acordă premiul pentru ilustraţie şi ex-libris, domnul Florin Isuf din Târgu-Cărbuneşti.

- se acordă marele premiul la secţiunea „Bilete de papagal”,doamnei Adina Huiban, din Vaslui.

- se acordă marele premiu la secţiunea „Cuvinte potrivite ”, domnului Ioan Dragoş, Maramureş;

- se acordă marele premiu la secţiunea “Cuvinte potrivite”, domnului loan Hirghiduş, din Hunedoara;

- se acordă marele premiu la secţiunea “Bilete de papagal”, domnului Gheorghe Avramescu”, din Gorj;

- se acordă premiul pentru exegeză argheziană criticului literar Aurelian Goci.

În sfârşit, se pare că momentul crucial al ediţiei de anul acesta a Festivalului, a sosit: PREMIUL NAŢIONAL.

Deci, se acordă: PREMIUL NAŢIONAL - pentru opera,”OMNIA”; scriitorul Dumitru Radu Popescu. Titu Rădoi preia cuvântul:

- Am înţeles că domnul Ioan Flora - care s-a aşezat şi-a terminat rolul şi aş vrea să menţionez că această decernare a premiului naţional de literatură Tudor Arghezi se reia cu această ediţie - în urmă cu doi ani s-a mai decernat premiul naţional de literatură “Tudor Arghezi” - primul l-a luat după cum ştiţi - regretatul Marin Sorescu; cei care a fost aici ia Târgu-Cârbuneşti care au fost în sală în 1995 ştiu că am propus atunci că sa instituim o formulă de acordare a acestui premiu

87

naţional care să rezoneze cu maniera de cordare a premiului Nobel – NUMAI ÎN BANI - subliniază D.R. Popescu - şi vreau să continuăm această manieră ca la acordarea premiului naţional de literatură, laureatul ales de noi să ţină un cuvânt pentru acest discurs, îi dau cuvântul:

D.R.R. — Intervenţia mea este o cuvântare despre tăierea urechilor:

“Deschid în literaturile vechi meandre cântate - cu sodeorice preţioase - atât de mult au fost copleşite de mine, în acest mijloc uşor de gest de cei cu limbile umede şi hainele sfâşiate, precum si alte forme de relief, mădularnice ori înzestrate, mătăsoase şi catifelate, urechile şi-au avut şi ele rostul lor, totdeauna. De la gândul de urechi până la înscrierea urechilor tăiate uneori n-a fost decât o diferenţă de două compreheniscent,miimi. De-a lungul vremii, pe lângă trasul pe roată s-a mai practicat uneori şi trasul urechilor pe roata, daca întoarcem istoria urechilor în lume. Se observă cu ochiul liber uneori că un ins cu limbă lungă se scurtează de urechi, în loc să i se taie vârful limbi sau în loc să i se taie limba de la rădăcină de la rădăcină i se taie urechile de la rădăcina. Efectul propagandistic al vitregie cuprinsului rămâne nul. Dar nişte urechi prescurtate sau total smulse din rădăcini, dau de văzut. Se vede treaba ca acolo unde a pus Atotputernicul mâna se zăresc urechile cu urmele mâinilor lui. Cei puternici sosesc în galop şi cu grijă de toată patima ne taie şi ne scurtă urechile noastre cele de toate zilele. Când spun urechile noastre mă refer în acest timp la Arghezi şi la încă un şir de bărbaţi care cu urechile lor divine, au avut darul şi harul să priceapă şi înţeleagă pierzarea stelelor şi bâjbâiala gândurilor şi visurilor oamenilor, care gânduri şi vise sunt făcute după cum ştiţi tot din materia şi materialul din care ei şi-au făcut un desen. Cenzura, boieri dumneavoastră, a fost de la început un spaţiu excelent şi cu primul centru la omului, care a fost purtătorul Adam e lesne de înţeles că palida şi venerata cultură paradisiacă s-a perfecţionat până în zilele noastre, până aproape de perfecţiune. Dumnezeu i-a cenzurat pe protopărinţii noştri Adam şi Eva, interzicându-le să gândească şi cum Adam şi Eva au încălcat rigorile raiului, au fost prinşi de urechi şi aruncaţi peste pârleaz la răsărit de paradis, lăsându-li-se totuşi urechile legate. Pe vremea reginei Elisabeta I a Angliei, scriitorui prea lung la limbă putea fi băgat la beci sau putea să rămână fără urechi. Aşa a rămas Wiliam Praid în 1633 pentru nişte iluzii care cică n-au fost pe placul reginei Henriet. Boieri dumneavoastră, în 1633 cum arată literatura română şi cum i se puteau tăia atunci urechile? În 1601, cel mai îndrăgit scriitor după mine - primul scriitor român Ocrişel trimisese o revistă în româneşte, părinţilor săi din Moldova, să-l scape din închisoarea transilvană - în care era ţinut la răcoare. Nu se ştie dacă clericul Ocrişel a scăpat cu viaţă şi nu avem mărturii nici că i s-au tăiat urechile. Noi n-am avut tăietori de urechi calificaţi ci doar verişani. Să ne amintim - în negura vremilor - direct de la apus la soare, nişte verişori vreau să-l vadă, să-l tundă şi să-l frizeze pe păcuraşul mioritic. Oare, cu foarfecele lor de

88

tuns voiau să-i taie urechile şi să le poarte la butoniera cojoacelor lor ca nişte semne proteice o a scerilităţii lor intelectuale? Nu avem marturii scrise aşa că trecem mai departe. Celscki se leagă şi domnia sa de nişte contemporani de-ai domniei sale. Domnul Tudor Arghezi nu s-a dat înlături în faţa istoriei si a spus bunăoară un cuvânt ce se numea Baroane şi hoţ, i-au fost amputate urechile. Şi acum un fapt de istorie literară:o doamnă care a lucrat ca dactilografă la cenzura română ne-a povestit de ce şeful ei fusese certat la vamă de către cenzura germană şi română. Departamentul cenzuri noastre avea strânse legături cu confraţii lor germani. Cenzura avea sediul pe strada Academiei. La primul etaj erau români,la etajul al doilea se afla biroul colonelului german. Printre diversele personalităţi care au lucrat atunci în departamentul nostru au fost – mi-a spus doamna –şi articolul poetului nostru.

Deci, Baroane a stârnit o furie germană de mari proporţii. Arghezi trebuia capturat,dar Arghezi n-a putut fi găsit. Doamna mi-a spus zilele trecute că Arghezi probabil a fost ascunsă de Gala Galaction la mănăstire. Oricine se poate avânta până aici se poate abate şi asupra intrării lui Arghezi, la Târgu-Jiu. Dar, important e altceva. Dacă s-ar fi întâmplat că Arghezi să piară misterios, o asemenea crimă mi-a spus fosta dactilografă – l-ar fi transformat într-un erou al luptei antifasciste. Opera poetică a lui Arghezi a scăpat cu viaţă din acel moment nemţilor şi ni s-a întâlnit cu doru-i dătător de glorie postumă, acest fapt nu i s-a iertat nici de nişte cronicari. Nu i s-a iertat nici faptul că n-a pierit într-un accident oarecare şi să intre în legendă şi mit, nu l-a iertat nici că a fost şi este un poet genial. Dar,gândiţi-vă ce pacoste ar fi fost pentru poporul român dacă păcuraşul din Mioriţa ar fi pus mâna pe ciomag şi le-ar fi tras două la mitră ucigaşilor săi, ce păreau ar fi în stare să-l omoare. Ce destin de ocazie ar fi avut ciobanul mioritic dacă ar fi rămas în viaţă. Norocul nostru a fost că poetul anonim a avut inspiraţia divină de a îndumnezei pe genialul cioban – Dacă o să mor!- îl pune poetul anonim să spună, pe cel condamnat la moarte de neamurile sale de bravi români. Dac-o fi să mor! Deci, nu a fi sau a nu fi. Dar ce facem cu Tudor Arghezi care a supravieţuit nimicniciei celor ce au râs de ei: Nu trebuie să-l lăsăm –zic încă nişte cronicari, încercând să-l asasineze şi în posteritate. Veşti bune „Câini latră, să-i ascultăm, da! căci şi ei fac parte din moştenirea noastră geto-dacă, latină, germană,slavă,turcă; fiindcă, boieri dumneavoastră – nu uitaţi că cei doi verişani ce-au pus la cale moartea păcuraşului şi tot pun la cale în fiecare ascunzătoare să omoare un om cu suflet iubit,şi aceşti verişani sunt tot un moştenitori de-ai noştri.”

Deci, şi ei fac parte din umilul popor român, aşa că aştept vremea când în toată ţara sfinţii se vor alege şi depărta de cei păcătoşi şi vor defila – doi câte doi – pe străzi, şi îi vor tunde de urechi nu doar pe cei fără carnet de sfinţi ci şi pe cei scoşi din morminte la tuns de urechi. Aştept să-i văd pe Adam şi Eva puşi cu urechile pe tocător şi aştept să-l văd şi pe Tudor Arghezi cu urechile pe răzătoare căci şi el

89

s-a împotrivit legilor sfintei şi – ca o încununare a efortului românesc de sfinţire a cuvântului aştept ziua când şi lui Iisus Hristos i se vor tăia urechile căci şi el pe cruce a plâns şi a strigat: „Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit! ”

T.R.: „Având în vedere că, în sală se află un critic literar care de-a lungul vremii a scris atâtea despre romancierul D.R.P. întâmplător a fost şi profesor la Târgu-Cărbuneşti –aş profita de acest moment şi l-aş ruga să spună câteva cuvinte despre laureatul acestei ediţii. N-am discutat cu dânsul înainte, acum mi-a venit ideea.”

Criticul literar nu este pregătit şi nu va spune nimic.

Viorel Gârbaciu preia cuvântul şi spune că venind acasă într-un ARO - cam rablagit dar ARO-ul era al culturii – cu maestrul D.R.P., a spus o minciună şi vor vedea cât e de benefică. I-a spus domnului D.R.P. că, anul trecut, s-a înţeles cu mult regretatul M. Sorescu ca laureatul Festivalului Naţional „Tudor Arghezi” să fie preşedintele ediţiei următoare a Festivalului şi minciuna s-a prins. La ediţia următoare, a XVIII-a, îl vom avea pe maestrul D.R.P. preşedinte al juriului.

O voce din sală: ”Cu condiţia ca domnul Ioan Flora să fie câştigătorul premiului naţional(haz, aplauze).

Se acordă diplome unor firme, societăţi care au ajutat la realizarea şi desfăşurarea Festivalului.

Viorel Gârbaciu dă cuvântul poetului Nicolae Dragoş, fost profesor la Târgu-Cărbunesti, care a plecat cu câţiva ani în urmă din acest oraş:

N.D.:-„Văzând asemenea culturi, că a fost prea mare încredere în mentalitatea oamenilor, o să vă spun nişte lucruri. Mă şi îngrijorează generozitatea cu care omul de cultură, poetul Viorel Gârbaciu s-a grăbit să-mi dea cuvântul, pentru că indiscutabil – nu ştie ce aş putea să vă spun.” Dar nici eu nu ştiu ce aş putea să vă spun, aşa încât – şi nu ştiu pentru ce efectiv de câte ori vin în Gorj şi cu atât mai mult în Cărbuneşti, am emoţii. Emoţiile sunt de mai multe feluri. Un motiv al lor ar fi acela că mulţi dintre cei care mi-au fost colegi - ca profesori la liceul din Cărbuneşti - nu mai sunt. Eu le păstrez o amintire frumoasă şi ştiu că ei neplecând ca mine sau ca alţii din acest spaţiu s-au străduit - fiecare după vocaţia si pregătirea să dea o parte din litera cărţilor celor care inevitabil, urma să vină după ei. Şi gândul meu plin de emoţie se îndreaptă către profesori care au deschis acest liceu si care sper – au rămas pentru generaţiile de elevi, nişte frumoase amintiri. Am emoţii şi gândindu-mă la cei care au fost elevi ai liceului şi care onorează pe profesori lor,acest liceu şi acest loc. Am emoţii, în plus dar nu sunt pregătit să le trăiesc până la capăt - pentru faptul că dintr-o strălucită iniţiativă - numele unui mare român, gorjean şi într-un fel cărbuneştean, “Tudor Arghezi”

90

este respectat, cinstit de către cei care au mândria de a şti că rădăcinile firului au pornit de aici – Tudor Arghezi şi mai am emoţii şi pentru faptul că - printr-o altă strălucită iniţiativă - pe lângă concursurile de creaţie literară şi clasică, instituite cu prilejul acestui festival al nostru la ediţia a XVII-a se acordă premii unor oameni care poate că nu vor ajunge prin cuvântul său la înălţimea cuvintelor celui care a ştiut cel mai bine să le potrivească în limba română, după Eminescu dar care vor face dovada respectului lor pentru limba şi simţirea românească prin însuşi faptul că sunt. Şi în sfârşit, am emoţii şi pentru că, printr-o selecţie fără rezerve - primele două premii pentru opera”OMNIA” au fost atribuite lui M. Sorescu si acum lui D. R. Popescu, două nume de certitudine ale literaturi române de azi şi dintotdeauna. Şi dacă dvs. şi noi ştim că certitudinea în spaţiile literaturii înseamnă valoare şi ne distrăm această convingere prin alegerea dintre multele oferte valorilor adevărate, înseamnă că noi suntem nişte oameni adevăraţi normali. Vă mulţumesc pentru normalitatea dvs. şi a noastră!

V.G.:— “Cred că festivitatea de premiere se poate considera închisă, vreau să vă spun că avem invitaţi pentru momentul literar si muzica! ce urmează aşa că, fără alte formalităţi, daţi-mi voie mai întâi să aduc grupa de rapsozi ai palatului copiilor.” Respectivii interpretează diferite melodii (trei la număr) care ne introduc pe tărâmul mirific al muzicii.

Elevii de la liceul “Tudor Arghezi” recită o sene de poezii din efervescenţa argheziană.

V. G.: — “Anul acesta, oraşul Târgu-Cârbuneşti se mai bucură de o aniversare - şi nu una oarecare - prima instituţie de învăţământ Cărbuneştiului – liceul care-l are ca patron spiritual pe Tudor Arghezi - redevenit de anul acesta - liceul teoretic.

De aceea, directorul liceului, domnul Benedict Crăsnaru doreşte să spună câteva cuvinte: — “Domnilor, în acest ţinut de obârşie al marelui poet român Tudor Arghezi - cel mai mare poet al românilor după Eminescu - iată că, fiinţează şi la noi un liceu teoretic cu certe valori noi - liceul “Tudor Arghezi”. Au trecut mulţi ani din existenţa acestui centru de cultură în care noi, dascălii, am adunat cu mintea şi cu suflet anumite rezultate cu care suntem mândri si pe care le-am consemnat într-o mică plachetă, un mic istoric, o mică monografie în care am consemnat momentele mai principale din trecutul acestui liceu Ducem o luptă mică, dar cu oameni adevăraţi, generoşi, cu oameni,talentaţi, cu elevi unişi şi din acest liceu au plecat mulţi oameni, multe valori spirituale cu care ne mândrim. Vă mulţumesc!

Ediţia a 17-a a Festivalului Naţional Tudor Arghezi s-a încheiat. Festivalul Naţional „Tudor Arghezi” desfăşurat la Târgu-Cărbuneşt, a

continuat ieri cu vernisajul expoziţiei de ilustraţii Grigore Haidău, inspirate din poezia argheziană. De asemenea, au avut loc festivitatea de premiere a laureaţilor Festivalului ”Tudor Arghezi” ediţia a XVlI-a, precum şi recitalul de poezie cu

91

participarea actorului Cristian Dobran, a membrilor cenacului „Columna” din Târgu-Jiu şi a unui grup de elevi ai Liceului “Tudor Arghezi” din Târgu-Cărbuneşti.

Au consemnat,Elena Ghiţan. XA, Alin Dobromirescu, XIA,Bebe Ciutureanu. XII B.

Festivalul Naţional de Literatură „Tudor Arghezi”Târgu-Cărbuneşti –Gorj-ediţia a XVIII-a, mai 1998

Aşa cum îi stă bine Gorjului nostru între judeţele ţării, iată că nici anul acesta nu se dezminte şi găzduieşte cea de-a XVIII-a ediţie a Festivalului Naţional de literatură „Tudor Arghezi”. Numai faptul că s-a reuşit aducerea unui număr mare, am spune noi, de „mânuitori ai condeiului” pe aceste meleaguri gorjene, încărcate de tradiţie şi obiceiuri, de suflet primordial şi poezie, spune extrem de multe. Scriitorii din Bucureşti, Bacău, Craiova, Piteşti şi câte alte judeţe ale ţării, pe care nu le-am ţinut minte, s-au reunit la Târgu-Jiu pentru a cinsti, aşa cum se cuvine, memoria celui ce a fost Tudor Arghezi, al doilea mare poet după Eminescu, care îşi avea rădăcinile arborelui genealogic pe unde prin Târgu Cărbuneşti. Au fost 3-4 zile de sărbătoare, de curată sărbătoare, când minţile unor personalităţi ca, Dumitru Radu Popescu, poate cel mai mare prozator în viaţă, Alexandru George, mare critic literar al „României literare”, Marius Tupan, prozator şi redactor şef al ziarului de literatură din Bucureşti „Luceafărul”, Nicolae Dragoş, fost redactor şef al „Luceafărului”, Ştefan Augustin-Doman, redactor şef al revistei de cultură „Calende” din Piteşti, revistă ce continuă pe cea fondată în 1928 „Calende” de către Vladimir Streinu, Şerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, Tudor Şoimaru , Paula Romanescu, traducătoare în limba franceză şi alţii pe care rog să fiu scuzat dacă nu-i nominalizez, s-au unit pentru a iradia cultură, în memoria unui mare poet , aşa cum spuneam,Tudor Arghezi. Dacă anul trecut, laureat al Festivalului pentru premiul „OMNIA” era prozatorul Dumitru Radu Popescu, anul acesta el este preşedintele juriului şi va înmâna premiul pentru opera „OMNIA” la fel de marilor personalităţi Alexandru George şi Geo Dumitrescu. De asemenea este premiată cartea de critică şi istorie literară a lui Liviu Petru Bercea, timişorean ce nu s-a lecuit încă de boala Arghezi.

A doua zi a festivalului, vineri 22 mai, debutează în sala Muzeului de artă din Târgu Jiu cu o lansare de carte şi o expoziţie de pictură a poliţiştilor gorjeni. Iată, aşadar, că şi poliţia din Gorj gândeşte şi o face chiar foarte bine deoarece Alex Gregora, a cărui carte „Îngerul Chimonerul” se lansează, este deja, după ce a publicat în reviste ca „România literară”, „Ramuri”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Tribuna”, la a treia carte. Cartea, scoasă sub „aureola”, am putea spune,

92

Fundaţiei „Constantin Brâncuşi” este poate tot ce a scris mai bun Alex Gregora până în momentul de faţă.

Al doilea eveniment este expoziţia de ilustraţie din opera argheziană a lui Florin Preda-Dochinoiu, poliţist şi el, care ilustrează şi cartea lui Alex Gregora.

Dar fiindcă am fost prezenţi sub ecusonul miraculosului numit „PRESS” am reţinut câteva opinii:

Marius Tupan (redactor şef al ziarului „Luceafărul”) care îşi lansează şi el romanul „Coroana Isabelei”, în 4 volume, roman scos cu agoniseală din 40 milioane lei, dacă ar fi să ne luăm după spusele criticului Alexandru George:<< În primul rând vreau să vă mulţumesc pentru invitaţie; sunt foarte bucuros că mă aflu aici şi sincer să vă spun mi-ar fi părut rău dacă n-aş fi venit. […]

În general, cred că atunci când un prozator sau poet este rugat să vorbească despre opera sa spune: „Am spus ce-am avut de spus”. Iată că eu face altceva: vă voi spune că am atâtea să vă spun încât s-ar putea să nu vă spun nimic. Este rodul muncii mele această trilogie, am scris-o ca să vă spun exact în 20-25 de ani […]. Eu sunt mulţumit că am putut să scot această carte şi că se bucură de succesul pe care-l are. Am avut un sentiment straniu când am terminat-o pentru că ea devenise o pradă chiar pentru mine fiindcă în momentul când am lansat-o mi s-a părut că devine o pradă pe care nu mai ştiam de unde s-o împuşc. M-am gândit în toţi aceşti ani la un fel de carte parabolică, alegorică, cum vreţi să-i spuneţi; este o carte la care m-am gândit ani, aşa cum vă spuneam dar primul volum l-a scris în proporţie de 60-70% cred, volumul al II-lea care a luat şi un premiu cred eu că a avut cel mai mare succes, dar am fost cumva speriat şi de succesul pe care l-a avut şi de faptul că volumul 3 nu se va mai ridica la nivelul primelor două. Ei bine, iată volumul a ieşit, acum sunt liniştit, eu sunt un om care o perioadă pot să-mi văd de revistă, pot să-mi văd de treaba personală, fiindcă este pentru mine sacrificiu, revista pe care o fac cu Laurenţiu Ulici […] am reuşit să o ţinem în viaţă dar nu se poate spune că noi suntem oamenii care facem minuni. Plătim onorarii foarte puţine, e adevărat, dar vedeţi pier atâtea reviste pe când noi rezistăm, suntem o revistă deschisă numai literaturii, asta vreau să reţineţi pentru că noi nu facem politică la „Luceafărul”, facem numai un fel de politică literară, dar nimic mai mult. Politica eminamente nu ne interesează, o să vedeţi că publică şi scriitori de dreapta şi de stânga dar scriitori, nu altceva […] Ca în orice trilogie, în „Coroana Izabelei ” o să vedeţi că există o obsesie a cifrei trei, a multiplului de trei. Eu am încercat prin modestele mele mijloace să vorbesc despre contemporanii mei, despre dvs., despre mine chiar şi vă mulţumesc că m-aţi ascultat».

Nicolae Diaconu: „Având în vedere că domnul conf. univ. dr.Pantelimon Manta riscă să rămână chiar singurul prefect normal din istoria Gorjului l-aş ruga să spună câteva cuvinte”.

Pantelimon Manta: „Mulţumesc. A fost absolut impresionant şi organizarea a mers, prezenţa dumneavoastră aici este superbă, este superbă şi absolut minunată

93

combinaţia aceasta care s-a făcut între lansarea de carte şi expoziţia de ilustraţie din partea poliţiştilor gorjeni. Eu vă mulţumesc pentru prezenţă şi sper în continuare să mai avem şi alte ocazii de a ne întâlni”.

Poliţiştii gorjeni şi-au încheiat astfel “numărul”, un număr special, prin care au făcut încă o dată dovada că poliţia din Gorj nu numai că este un adevărat dig răufăcătorilor dar scoate şi cărţi de bună credinţă şi chiar pictează. Mânuiesc deci, cu măiestrie şi dibăcie, nu numai arma ci şi condeiul şi chiar penelul. Laudă lor! Laudă judeţului care-i are!

Manifestarea continuă apoi în cadrul liceului “Ecaterina Teodoroiu” din Târgu-Jiu, liceu ce în curând va sărbători “Zilele liceului Ecaterina Teodoroiu”, acelaşi liceu fiind încărcat de tradiţii, prosper şi adevărat formator de caractere şi personalităţi.În arealul învăţământului gorjean - trebuie să spunem - liceul “Ecaterina Teodoroiu” ocupă un loc de cinste, având cei mai mulţi laureaţi la olimpiadele şi concursurile naţionale.

Aici, ia cuvântul poetul lon Cepoi:„[...] Vă rog, în această zi, să fim şi să fiţi musafiri şi gazde ai liceului “Ecaterina

Teodoroiu”, ai scriitorului Zenovie Cârlugea, directorul acestui liceu. Aş vrea să spun numai câteva cuvinte: oaspeţii dumneavoastră de astăzi sunt personalităţi de marcă ale literaturii române. Eu am să-mi permit să fac enumerarea tuturor, am să-l rog pe lon Popescu să mă ajute, între timp, aş vrea să remarc pentru dumneavoastră că se află aici laureatul premiului opera “OMNIA” al Festivalului “Tudor Arghezi”, ediţia 1997 şi preşedintele juriului acestei ediţii, scriitorul Dumitru Radu Popescu, criticul Alexandru George, scriitorul Marius Tupan, care ne face plăcerea lansării trilogiei domniei sale “Coroana Izabelei” şi aş vrea să remarc în mod deosebit bucuria pe care ne-a făcut-o scriitorul Romeo Magherescu, datorită căruia, alături de noi în aceasta dimineaţă se află doi scriitori italieni, d-na Antoneta di Angelis şi d-lul Pina Pitazi. Îl rog pe lon Popescu să facă în continuare prezentările”.

lon Popescu: „Se află, iată, o coincidenţă extraordinară, domnul N. Dragoş, fost redactor şef la “Luceafărul” înaintea lui Marius Tupan, prezent şi el, deci iată ne-am reunit aici toate, dacă vreţi, toate “talentele” născute de “Luceafărul” având în vedere că şi scriitorii gorjeni au fost publicaţi în “Luceafărul”: Zenovie Cârlugea, pe când era N. Dragoş, redactor şef, lon Popescu la fel, Cristian George Brebenel care publică acum în “Luceafărul”. Deci iată reunite aici două generaţii de redactori şefi, de scriitori ai “Luceafărului”. Se află un mare eseist Alexandru George, se află d-na Paula Romanescu, traducătoare a poeţilor gorjeni în limba franceză, Jeana Morărescu, Cornelia Leonte, viitorul doctor în filosofie lon Hirghidaş, viitorul doctor în filosofie lonel Buşe. Se află de asemenea d-na Simona Avram, de la Lugoj, se află Liviu Petru Bercea premiat pentru arghezologie anul acesta, cu “Limbajul poetic arghezian” - carte de excepţie pe care o aşteptăm. Dacă dumnealui e laureatul de anul acesta al premiului de arghezologie, îl avem

94

şi pe laureatul de anul trecut Aureliu Goci, cu cartea “Arghezi între infinituri” - o carte excepţională. Se mai află un foarte bun prieten al Gorjului, Dumitru Augustin Doman, redactor şef la “Calende”, se mai află d-na Elena Roată, poetul Costel Dobriţescu şi era să uit, marele nostru prieten lon Filipoiu, poet, prozator, redactor la Radio România Cultural. Rog acum pe d-ul lon Cepoi să preia conducerea”.

«Foarte pe scurt, programul acestei întâlniri va cuprinde pentru a doua parte a simpozionului „Arghezi şi omul”, o lansare de carte “Coroana Izabelei” de M. Tupan, o antologie lirică, trei dintre poeţii laureaţi ai festivalului Zenovie Cârlugea, Romeo Ionescu şi lon Popescu. Rog acum pe scriitorul Zenovie Cârlugea să accentueze asupra acestei calităţi,în cea de-a doua calitate de director al liceului şi gazdă să vă vorbească”.

Zenovie Cârlugea „Eu zic un bun venit tuturor scriitorilor de aici, trebuie să vă

spun că numai din ianuarie am preluat direcţia acestui liceu şi vreau ca acest parteneriat educaţional să fie în primul rând [...]. Fiind scriitor de carte, îmi dau seama ce impact nemaipomenit are cultura în rândul tineretului şi aş dori să menţin acest parteneriat. Cu o foarte mare parte din dvs. ne cunoaştem [...]. Avem o revista”Studium” aici, ultimul număr se află sub tipar, 120 pagini. Săptămâna viitoare avem zilele Liceului ‘’Ecaterina Teodoroiu”, programul e deja anunţat, în fiecare zi vor fi activităţi cultural-distractive pentru elevi. Vinerea viitoare lansăm această revista dacă ea într-adevăr va fi gata. Am conceput-o în patru mari capitole; primul pe probleme de străvechime de dacologie de zalmoxologie, zicem noi, având în vedere că la Târgu- Jiu fiinţează o societate literară cu numele “Zalmoxis”, al doilea capitol al revistei este pe probleme de specific gorjenesc sub genericul “Pecete gorjenească” [ .. ] cu referire !a “Spiritul pandur” cum zicea Petre Pandrea, al treilea compartiment al revistei este de ‘’Brâncuşo-logie” şi al patrulea aparţine tineretului care este aici, redactorilor revistei, colaboratori, câţiva elevi, într-adevăr destoinici.

Unul dintre ei, Ceorge Avramescu, poetul George Avramescu care este deja laureat al Festivului de anul trecut».

Comunicări: Simona Avram: «Alternanţa eurilor în “Psalmii arghezieni”»: “Literatura este

o formă de comunicare, poetul comunică şi se comunica prin textul literar. Poetul ca formă de mesaj concentrează fiinţa şi persoana poetului într-o expresie lirică dominată de caracteristicile metaforei. Dintre fiinţele care încearcă să comunice prin limbaj verbal poetul este o entitate aparte datorită posibilităţilor sale de a structura şi restructura calităţile. Dar, şi o fiinţă comună în simţire cu celelalte deci aş face o mică paranteză,doar marii poeţi reuşesc să transmită printr-o expresie cât se poate de clară simţăminte atât de comune tuturor dar pe care noi ceilalţi nu avem nici o şansă de a le transmite. Poetul, ca purtător de mesaj trebuie să aibă o

95

personalitate bazată pe un ego puternic. Pentru aputea mişca mesajul de la nivelul fiinţei la nivelul exterior al faptului lingvistic,

una dintre cele mai importante probleme ale omului este raportul cu Dumnezeu, cu divinul.

S-a discutat mult despre omul ca animal sau fiinţă socială, funcţia comunicării ca o funcţie de comunicant între ego şi conştiinţă. Privind dintr-o altă perspectivă, omul este singura fiinţă conştientă, înzestrată cu sentimentul sacru. Toate celelalte forme ale

existenţei trăiesc în sacru şi trăiesc sacrul până la această conştienţă de sine. Folosesc foarte mult termenul conştienţă de sine, nu are legătură cu conştiinţa şi vei ierta sistematic termenul conştiinţă pentru că este foarte puternic conotat .Această conştienţă de sine este motorul principal al nevoii de cunoaştere,

sentimentul sacru este prezent în toate fiinţele umane. Dar, el intră în trei ipoteze: o formă latentă, la o categorie de oameni, o formă care se dezvoltă şi o a treia care este într-o continuă căutare de sine [...].

Numim sinele acea fărâmă care este sufletul şi este partea şi semnul divin care are o legătură cu transformarea materiei, poate s-o modeleze dar nu este dependentă de aceasta.

Marii poeţi în căutare de sine exteriorizează un fapt de cunoaştere, o expresie lirică, şi voi spune în paranteză Eminescu, Blaga, Arghezi, Nichita Stănescu. Sunt scriitori de mare diversitate şi ei merg spre căutarea sinelui, abordare extrem de dificilă dar care dă rezultate atât în planul fiinţei, al existenţialului cât şi în planul expresiei poetice.

În cazul “Psalmilor” lui Arghezi reiese o discuţie atât de amplă în spaţiul liricii literare. Discuţia care îl localiză pe Arghezi alături de o natură funciarmente religioasă, fundamental nereligioasă. Consider că o astfel de discuţie este un non-sens. Raportul

omului cu sacrul nu este întotdeauna o trimitere la sfera religiosului. Sacrul este camuflat iar profanul nu este dizolvat în nici una din formele sacrului. Sacrul nu este dizolvat în nici una din formele profanului. De aceea, la marii creatori raportul cu sacrul este unul special, se manifestă cu o căutare de sine [...].Personalitatea este forma cu care ne prezentăm în social. Deci, eul este expresia personalităţii, se structurează pe mai multe nivele şi este funcţia raportului cu alterităţile. Sinele este forma cea mai profundă, semnul fiinţării divinului în om. Marii creatori caută intuitiv şi apoi conştienţi sinele. Blaga în căutarea sinelui este dominat de simbolul tăcerii. Tudor Arghezi este într-o tulburătoare

căutare de sine, în “Psalmi” imaginea aceasta a personalităţii se transformă în imagine. Se poate vorbi de o multitudine de euri în aceste creaţii ale lui Arghezi [...]. Primul “Psalm” înseamnă ego care refuză. Un alt psalm “Sunt vinovat că am râvnit” este structura monologului. Al treilea psalm, egoul recunoaşte deja existenţa divinului. În psalmul 7, este psalmul “Pentru că n-a putut să te-nţeleagă”,

96

devine critic, este un eu, ego care percepe că natura divină este neînţeleasă şi deci incognoscibilă. Deci iată că în acest psalm Arghezi are percepţia increatului, a divinului».

Fiindcă apare Nae Diaconu preia conducerea şi lansează revista “Calende” care apare la Piteşti şi acordă unul din premiile festivalului nostru. Nae Diaconu invită pe prozatorul Dumitru Augustin Doman, el însuşi laureat al festivalului în urmă cu câţiva ani, să şi spună câteva cuvinte:

„Dumitru Augustin Doman: «Vreau să vă spun că voi fi foarte scurt. Eu am fost întotdeauna împotriva lansării revistelor, de aceea le spuneam colegilor că nu-i avion, nici paraşută [...]. Astăzi este foarte deficitar în ţară cu difuzarea, la nivel naţional a revistelor, am ajuns să ne citim aproape numai noi între noi, ne trimitem revistele, eu trimit la toate revistele din ţară, ele îmi trimit mie, în curând riscăm să nu ne mai citim deloc. Noi reuşim să scoatem revista foarte greu, este un caz fericit cel al domnului Tupan că scoate o revistă săptămânal, noi am tipărit anul trecut şi la două luni de asta o revistă a început să fie un eveniment ca o carte şi atunci s-o lansăm. Nu vreau să vă vorbesc despre aceste două numere, o las aici pe masă să va luaţi dumneavoastră. Faptul că arată grafic, unul foarte prost şi unul foarte bine arată în ce situaţie ne aflam. Şi aici aş putea spune cum a apărut în ultimii doi ani revista. Nepublicându-mi cărţile, mă duc cu ea la sponsori şi zic: dăm 2 milioane de lei să-mi public cartea şi scot un număr de revistă, iar mă duc: “domne’ dar n-ai scos cartea?” - 0 scot eu dar mai dăm acuma şi mai scot un număr. Două lucruri vreau să vă spun despre specificul revistei: prin ce ne deosebim noi de ceilalţi. Scriem tot o literatura ca toate altele dar la 2-3 luni scoatem un număr special. Am scos aşadar să spunem, numere speciale dedicate lui Petru Creţia, poeţilor morţi tineri şi prin nişte anchete pe care le facem tot mai greu, într-unul din numere avem o anchetă intitulată “8 ani de libertatea cuvântului”».

lon Cepoi (despre “Coroana Izabelei” de M. Tupan): «“Coroana Izabelei” de M. Tupan este parabola devenirii într-un spirit a unei comunităţi fie ea Ursa Mică, fie în Cetatea de Aur fie, în sfârşit, în spaţiul şi dimensiunile unei ţări [...]. Dar modernitatea trilogiei nu în acest fapt rezidă ci în excepţionala proiecţie cinematografică ce străbate istoria pornind de undeva dintr-o încremenire mitică aparent suficientă şieşi dar asta numai până [...]. Dealminteri, lumea şi vremurile sunt într-atât de stihiale încât fracturile istorice produse nu pot fi decât urmare a unor dezlănţuiri la fel de elementare: secetă, cutremur, potop ş.a.m.d. Constituit în jurul simbolului cifrei trei: 3 capitole, romanul propune o meditaţie tragică asupra condiţiei umane ale cărei articulaţii sunt puterea, desfrâul, rivalitatea...».

Cu aceasta, manifestarea din cadrul liceului, vestitului liceu, “Ecaterina Teodoroiu” ia sfârşit. După masă, la care se dezlănţuie adevărate convorbiri pe teme literare şi nu numai, spuma culturii, reunită în Gorj se îndreptă spre Şcoala normală “Spiru Haret”. Nu pot să nu remarc vorba lui Nicolae Dragoş: «Mergem

97

la o şcoală normală, dar, noi suntem oare normali?».Răspundeţi dumneavoastră, dragi cititori!

Noi ne abţinem!În amfiteatrul Şcolii “Spiru Haret” public numeros şi oneros pe deasupra

constituit din elevii şcolii, care învăţau după amiaza. Aici, d-na Paula Romanescu “traducătoare în limba franceză a poeţilor gorjeni”, dacă ar fi să-l citim pe lon Popescu, vorbeşte despre cartea lui Spiridon Popescu, Spirache, cum îi spun prietenii, poet extrem de sensibil.

Paula Romanescu: «... Mai sunt lângă noi oameni care trec şi abia băgăm de seamă că există, mai sunt pe lângă noi oameni care ne spun ceva şi abia dacă avem timp să aflăm ce spun pentru ca acest permis de şedere care ne-a fost dat şi care se numeşte viaţa se termină al naibii de repede, dar până una alta, până când suntem, până mai suntem e bine să aflăm unii despre alţii, e bine sa aflăm deopotrivă că în oraşul dumneavoastră minunat şi blagoslovit de un nume care nu mai are nevoie de exemplificare în materie de frumuseţe, acela de Brâncuşi există un om ca toţi oamenii, un nume absolut unic şi foarte rar întâlnit între numele româneşti, se numeşte Popescu. Există un nume care parcă ţine de personajele lui Caragiale, se mai numeşte şi Spiridon. Dar acest Spiridon Popescu, un om ca toţi oamenii, ca dumneavoastră, ca mine, ca oricare altul, a avut cutezanţa să încerce să vorbească cu Dumnezeu şi Dumnezeu ciudat, să-i răspundă.

I-a spus, de altfel:“Sunt mai sărac cu multca Dumnezeu,N-am nici măcarun şarpe-n raiul meu”- Zice zeul: «Măi vecine,Am atâta greaţă-n mineC-aş usca şi-un mărăcine.I-am răspuns: O, dragul meu,Dacă, tu, care eşti zeu,Dar eu care-s om, dar eu!...”.Poezia lui Spiridon Popescu nu se opreşte însă numai la aceste mici artificii,

le-am spune, sau spicuiri de pasaj, prin care familiaritatea cu această entitate căreia, i se spune Dumnezeire frapează.

Poate să fie tandru, poate de pildă, ce poate fi mai frumos dragi băieţi decât să-i spuneţi iubitei voastre:

“De ce nu mă iubeşti, frumoasă fată,De ce nu-mi cazi la pieptca o nebună? Ţi-aş dărui o inimă cu lună,Să nu mai şti ce-i bezna niciodată.

98

Ţi-aş dărui o inimă cu harfă...”Pe de alta parte, poetul se ia mereu peste picior, îi e felul, dar ce frumoasă

luare peste picior, iată de pildă prevăzând poate că, eu ştiu cred că fiecare poet îşi închipuie poate că într-o zi va fi ascultat, într-o zi nu se ştie când, peste un secol, peste un mileniu, peste o zi, peste un ceas, se va întâmpla să fie un singur om de pe pământ care să-i înţeleagă zicerea şi pentru acel om de pe pământ a meritat să scrie. Ceea ce facem şi noi astăzi este ceea ce am încercat să dăm titlul acestui volum în ediţie bilingvă pentru că am zis că şi francezii trebuie să ştie ce poeţi mari a dăruit neamul omenesc. I-am spus ‘’Eseu despre glorie”. Ia să vedem ce spune acest “eseu despre glorie”:

“Înainte de a i se împodobi fruntea cu lauriPoetul este urcat pe eşafodSă poată vedea mai binemăreţia evenimentuluiApoi,După ce festivitatea de împodobirea luat sfârşit,E coborâtŞi condus, cu mii de aplauze,Spre groapa comună”.Ce altceva poate să fie uitarea dacă nu o imensă groapă comună în care timpul

adună, iar şi iar nişte nume de care am fi putut să auzim dar n-am putut, sau n-am vrut, sau am fost opaci într-un fel anume.

Spiridon Popescu este de-al nostru, este de aici, dar nu-l rataţi, este unul din cei mai emoţionanţi poeţi ai unui timp pe care-l traversăm cu toţii. Este motivul pentru care am îndrăznit chiar să-i fac traducerea în limba franceză fără să-l fi cunoscut înainte pe omul Spiridon Popescu. Cine este omul? Un om, cu defecte, cu calităţi, nu despre om vorbim atunci când vorbim despre poezie ci despre poetul – această pasăre rară, pasăre comună care este proprie numai ei. Şi iată versurile cu care spuneam că aş vrea să închei:

“Din ani şi mii de veacuri/ Se-nvârt în spaţiu aştrii./ Din mii şi mii de veacuri zori/ Ce - asfinţituri sunt/ Să cadă uşor că poate fărâma de / pământ pe care-o sfarm/ Altădată erau doi ochi albaştrii”».

Ne-am întâlnit în dimineaţa următoare, vineri, 23 mai, cu personalităţileculturii şi literaturii româneşti, la Târgu-Cărbuneşti unde avea să se pună capăt

acestei mari manifestări culminând cu decernarea premiilor. Era ora 11.00 şi încă se aştepta

deschiderea festivităţii de premiere în parcul din faţa Casei de cultură “Tudor Arghezi”.

Scriitori de tot felul, unii singuri măcinând gânduri pentru vreo poezie sau

99

povestire, alţii împărţind impresii, destăinuindu-şi gândurile, deveneau tot mai nerăbdători. Numai poetul şi scriitorul gorjean Zenovie Cârlugea se plimbă cu criticul bucureştean Alexandru George la pas domol, vorbind, povestind. N-am reuşit să

prindem nici o vorbă din conversaţia dumnealor însă probabil sau mai bine zis, intuim, că unul recită şi altul critică, în depărtare, venind, dinspre stradă, poate de la o plimbare, veneau, tot la pas domol scriitorul Marius Tupan, baricadat de o parte şi de alta de doamnele Paula Romanescu şi Mihaela Albu. Mă gândesc că în curând vom citi un roman de Marius Tupan, intitulat “Coroana Paulei şi Mihaelei”. Până la proba contrarie iată că suntem invitaţi în Sala de conferinţe a primăriei. Aici, primarul Cristian

Paşti vorbeşte: «În oraş poate este cea mai mare densitate de intelectuali pe metru pătrat la

această oră şi ne bucură că acest lucru este în Târgu-Cărbuneşti. Suntem onoraţi să vă avem întotdeauna în mijlocul nostru nu numai cu ocazia

Festivalului Naţional “Tudor Arghezi”, dar şi cu ocazia trecerilor dumneavoastră prin Gorj sau prin oraşul Cărbuneşti. Sper că vă veţi simţi foarte bine astăzi şi vreau să vă mulţumesc pentru că de-a lungul timpului dumneavoastră şi oamenii de litere şi artă în general au clădit permanent în sufletele noastre ideea de libertate, de schimbare, ce, după 1989, s-a materializat şi în practică. Sunt convins că şi de acum încolo, această misiune extraordinară pe care o aveţi şi o avem cu toţii să fie din ce în ce mai puternică pentru că zic eu, acest popor trebuie să ajungă acolo unde îi e locul şi acest lucru se poate face numai şi numai când toată lumea va fi mai bună. Eu zic că va fi mai bună atunci când poetul, scriitorul, pictorul va fi la fel de iubit sau, eu ştiu, va fi mult mai mult în centrul atenţiei decât sunt politicienii care nu fac nimic altceva decât propagandă electorală. Cred că va veni vremea când valorile vor ieşi în faţă, va veni vremea când aceste valori vor fi răsplătite la adevărata lor valoare. Mulţumesc încă o dată ca aţi venit la Târgu-Carbuneşti!».

Decernarea premiilor celei de a XVIII-a ediţii a Festivalului Naţional “Tudor Arghezi” este făcută de preşedintele juriului, marele scriitor Dumitru Radu Popescu, laureatul premiului pentru opera ‘’OMNIA” a ediţiei trecute a festivalului. Juriul naţional al Festivalului a fost alcătuit din mari personalităţi ca Dumitru Radu Popescu - preşedinte, Nicolae Dragoş, lon Flora, Aurelian Goci, Jeana Morărescu, Stelian Bârnov, Cornelia Leonte, loana Dinulescu, George Bocşa, lon Filipoiu, Marius Tupan, Romulus Diaconescu, Vasile Vasilescu ş.a. Juriul de preselecţie: Aurel Antonie, lon Cepoi, Zenovie Cârlugea, lon Popescu, Spiridon Popescu, Romeo lonescu, Nae Diaconu

Iată acum premiile: Xenia Cărui, Caracal; Mihail Chilofilis, Braşov; Gilbert Danco, Uricani; lulian Cimpoieşu, Suceava; Vasile Naşcu Maramureş; Alin Dobromirescu, Gorj; Florin Preda Dochinoiu, Gorj; Lana Dumitru, Bucureşti.

100

La secţiunea: “Cuvinte Potrivite”: Angela Furtună, Suceava; Remus Roca, Gorj; Premiul pentru arghezologie:; Livius Petru Bercea, Timişoara.

Marele Primiu, opera “OMNIA”: Geo Dumitrescu, Alexandru George. Criticul Alexandru George, ia cuvântul:«... Voi îndrăzni să vorbesc nu numai în numele meu ci şi în numele marelui

absent care este Geo Dumitrescu, personalitate într-adevăr cu un destin foarte bine precizat şi cu o carieră şi un profil artistic inconfundabil. Voi îndrăzni pe acest culoar că să mă vâr şi eu ca unul care l-am cunoscut de foarte multă vreme ca scriitor, fără să îndrăznesc să mă apropii de el, încă de când eram elev de liceu şi eram vecini cu casa. Lucrul asta se întâmpla prin ‘45; ‘46 când el a debutat. Geo Dumitrescu din păcate nu se află în mijlocul nostru, starea sănătăţii nu-i îngăduie să fie aici şi omagiul meu, acum cred că vorbesc şi în numele dumneavoastră se adresează acestui poet care printr-o coincidenţă, plăcută mie, mi-a făcut prima apreciere literară, fără urmări dar la care eu ţin foarte mult.

În 1969 am încercat şi eu să debutez, consecinţa dezgheţului care a avut loc în comunicări în mijlocul anilor ‘60, am trimis “României literare”, apărută sub egida lui Geo Dumitrescu, o proză care a primit un răspuns cifra 4 “Poşta redacţiei” pe care prietenul meu astăzi decedat Dumitru Carp, întâlnindu-mă pe stradă mi l-a descifrat fiindcă Geo Dumitrescu şi când răspundea la Poşta Redacţiei o făcea într-un stil apropiat de al poeziei. Din păcate recomandarea lui de a se publica proza mea s-a lovit de inteligenţa redacţiei “României literare” bine cunoscute şi nu am debutat acolo, am debutat la “Luceafărul” dar n-are importanţă fiindcă eu păstrez aceste mici notiţe şi caracteristici în amintirea cea mai plăcută. Vorbind despre el, să nu uităm totuşi că acest festival poartă numele marelui Arghezi care, din fericire, este un arbore care depăşeşte cu coroana lui mult locul de obârşie, locul lui de formare, dacă-l numim Bucureşti şi Ţara Românească chiar.

Este o personalitate ca şi Brâncuşi care este revendicat pe plan local, naţional dar şi pe plan - universal. Arghezi trece în momentul de faţă nu printr-o perioadă nu chiar întunecată pentru că personalitatea lui nu a avut asemenea caracterizări dar în tot cazul nu este perioada cea mai favorabilă a lui. Or, spre marea mea fericire, ieri dimineaţă şi după masă am auzit nişte cuvântări foarte interesante venite din zone diverse ale cercetării care se ocupă de marele poet, a cărui operă este absolut inepuizabilă iar scrisul lui care abia acuma se revelează nu este nici pe departe cunoscut cum ar merita.

Eu cred că Arghezi ar trebui să fie celebrat ca poet numai pentru faptul că va da ocazii la mii de oameni să-şi facă teze de doctorat, lucrări ştiinţifice pe baza operei lui, dar mai ales să-l descopere pentru că este un scriitor cunoscut dar nu în măsura în care ar fi de dorit. Festivalul dumneavoastră care-i poarta numele este o invitaţie cu rezultate încă parţiale că sunteţi de-abia la începutul acestui proces care va dura eu zic decenii dacă nu şi secole şi cred că posteritatea îşi va aminti de ceea ce aţi făcut dumneavoastră pentru revelarea şi impunerea adevăratului Tudor

101

Arghezi. Să nu credeţi că acuma vorbesc în numele lui, Doamne fereşte!Cred că el s-ar supăra mai mult decât noi, pentru că pe Arghezi îl supărau laudele mai mult decât contestaţiile şi, mai ales, lauda convenţională. Eu, din păcate, n-am talentul lui şi sunt şi eu convenţional dar, nu vorbesc în numele lui, dar ca observator şi exeget al operei lui Arghezi salut fapta dumneavoastră de cultură în mod excepţional, iar numai în numele meu personal vă mulţumesc pentru distincţia care mi-aţi acordat-o».

Se mai acordă titlurile de cetăţean de onoare al oraşului Târgu-Cărbuneşti lui: Alexandru George şi Geo Dumitrescu, laureaţii din acest an. Dumitru Radu Popescu, laureatul de anul trecut, Marin Sorescu, marele regretat, câştigătorul din anul 1995.

Diploma se înmânează unuia dintre cei mai buni prieteni ai săi, Nae Diaconu.Acestea fiind zise, se încheie şi cea de-a XVIII-a ediţie a Festivalului Naţional

de literatură “Tudor Arghezi”. Până la o viitoare ediţie multă inspiraţie şi numai bine!

Au consemnat,Alin Dobromirescu, Ovidiu Grama

Astăzi al 7-lea „Murmur”

Astăzi, 19 mai a.c., la ora 13, Fundaţia “Murmurul Jilţului” din cadrul Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari lansează numărul 6-7 al Revistei “Murmurul Jilţului” şi placheta de versuri “Suferinţa stelelor” a tânărului poet CORNEL BĂLESCU, membru al Cenaclului “SCORPION”, prin osârdia excelentului profesor Dumitru Dădălău, un adevărat mecena al locurilor.

G. 2370 - 19 mai 1998ION POPESCU

REVISTA ŞCOLARĂ

Revista şcolară “Interval’’ a Şcolii Normale “Spiru Haret” din Târgu-Jiu, ajunsă la numărul a şaselea, asigura, alături de revistele „Cuget liber” şi “Murmurul Jilţului”, ce apar tot în municipiu dar şi la Mătăsari, un dens peisaj spiritual şi o generoasă emulaţie cultural-artistică în rândul elevilor şi cadrelor didactice gorjene. Se află în spatele acestor remarcabile eforturi intelectuale, entuziaşti slujitori ai acestui miraj: Dumitru Bunoiu, Dumitru şi lon Gr. Dădălău, Lazăr Popescu, lon Trancău ş.a. “INTERVALUL” pe marginea căruia consemnăm astăzi, aniversează pe Tudor Vianu, la centenar, prin lon Trancău şi Corina Coiculescu, tot lon Trancău semnând şi cronica literară la volumul “Colindă târzie” o poeziei Natalia Mălăianu. Încheiem nota de faţă cu informaţia (dublă) că încă un număr din “Murmurul Jilţului” (de excepţie) e în curs de apariţie iar la Şcoala Gen.

102

“Alexandru Ştefulescu”, vineri, 24 aprilie a.c. se lansează noua revistă “Arcade”. o premiera absolută pentru noi.

ION POPESCUG. 2382 - 22 aprilie 1998

Premiile Concursului Naţional „Freamăt de codru”

Juriul celei de a XX-a ediţii jubiliare a Concursului naţional de creaţie originală „Freamăt de codru”, organizat de Inspectoratul pentru cultură al judeţului Gorj, Centru de creaţie şi Societatea academică „Eminescu”, alcătuită din poetul Mihai Duţescu, preşedinte; Ion Popescu, ziarul „Gorjeanul”; prof. dr. Petre Popescu Gogan, Bucureşti; Liviu Poenaru, director al Muzeului „Mihai Eminescu”şi prof. Constantin Popescu, director al centrului de creaţie Gorj, a stabilit:

Premiul pentru excelenţă în promovarea creaţiilor originale pe teme eminesciene, revistei „Murmurul Jilţului”, Mătăsari, Gorj.

L. Poiană G.2387 – 11 iunie 1998 Subredacţia “Murmurul Jilţului”Primăria SlivileştiDomnule profesor,Din motive străine de dorinţa mea nu am putut participă la lansarea cărţii lui

Cornel Bălescu, produs literar al Liceului Mătăsari, dar cu o contribuţie aparte şi al şcolii Gimnaziale Slivileşti, unde a terminat 8 clase şi locuitor al acestor sate de pe Jilţul de Mijloc - cel de-al patrulea din cele şapte Jilţuri ce străbat aceste meleaguri mirifice dintr-o zonă prea puţin cunoscută şi de alţii.

Au încercat s-o aducă spre cunoaştere un POPESCU din Covrigi, un DEM PĂSĂRESCU din Cojmăneşti, un C. GHE. GHINESCU din acelaşi sat sau un ION PÂRCĂLĂBESCU, rapsodul din Cojmăneşti şi alţii ce acum nu-mi vin în memorie, şi încearcă acum cutezanţă, elevanţă şi dăruire un profesor născut, crescut şi educat pe Jilţurile nemuritoare, prof. D. Dădălău de la Grupul Şcolar Mătăsari, căruia trebuie să-i mulţumim că ne antrenează şi pe noi cei care din cauze cunoscute sau necunoscute n-am putut să ne lansăm gândurile şi năzuinţele.

Păcat că timpul nu ne permite să contribuim cu mai mult, cu mai multe, fiindcă sunt, şi e păcat să nu le lăsam urmaşilor ca şi ei să le lase urmaşilor lor spre ştiinţă – că şi aici în aceste văi ascunse, s-au ascuns şi mai sunt ascunse şi adevăratele comori spirituale.

Ar fi păcat ca urmaşii noştri să nu ştie nimic despre generaţii - eroi ai celui de-al doilea război mondial CARLAONŢ I.C. Ion sau CARLAONŢ I.C. Dumitru

103

- născuţi şi crescuţi pe Jilţuri; despre învăţătorul căzut pe front PĂSĂRESCU DEM., primul poet din văi; despre Grigore Miculescu, pretendent la |domnia ţării, imediat; după Unirea Principatelor, cu moşie în Miculeştiul de azi; despre generalul CĂPLESCU EUGEN, plecat mult prea devreme dintre noi, despre preotul iconom lon Runcanu, deputat în Parlamentul României Mari; despre inginerul lon Zăvoianu care cu unităţile conduse de el a realizat un grandios drum peste Carpaţi şi peste timp, TRANSFĂGARĂŞANUL etc.

Câte nu s-ar putea spune despre Cula de la Şiacu, Şcoala de la Miculeşti care în acest an aniversează 160 de ani de existenţă; despre bisericile din Ştiucani, Miculeşti, Slivileşti sau Şiacu, ce-şi duc cu mândrie zecile de decenii de existenţă, devenind monumente istorice de reală valoare culturală şi spirituală.

Am enumerat doar personalităţi şi locuri despre care se pot scrie multe numai din comuna Slivileşti şi aş dori să fiu eu acela care va face consemnările... Dar depinde şi de timp nu numai de voinţă.

Cu stimă,Prof. Nicolae CĂPITĂNESCUPrimar

Subredacţia Bâltişoara, comuna Runcu,judeţul GorjStimate domnule profesor Dădălău Dumitru,am primit Revista “Murmurul

Jilţului” nr. 6-7 şi volumul de poezii - “Suferinţa stelelor”.Afecţiunea manifestată, publicându-mi fragmentul din romanul “Cuibul cu

pui mulţi”, precum şi “Folclor de pe Văile Jilţurilor”, mă îndreptăţeşte să vă mulţumesc.

Vă felicit că reuşiţi să faceţi un act de mare cultură, considerând şcoala ca primă rampă de lansare pentru educaţia tineretului, pentru afirmarea acestuia pe orice plan.

Vă rog să analizaţi şi să-mi comunicaţi dacă sunteţi de acord să publicaţi, sub îngrijirea Dumneavoastră, în cadru Fundaţiei pe care o conduceţi, următoarele cărţi:

1. Dangăt peste vatră – nuvelă - 105 pagini, oglindeşte viaţa zbuciumată ţăranului, în mijlocul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, sprijinul dat de Domnitorul Alexandru I. Cuza dezvoltării satului, pe bază de documente inedite, istoria “Podului Jiului” la construirea căruia au participat ţăranii din satul Bâltişoara. Zbuciumul pentru pământ şi dreptate e legat de scene de iubire, de farmecul naturii şi de obiceiurile creştineşti şi folclorice ale omului de la munte.

2. Cuibul cu pui mulţi - roman – 198 pagini, creionează viaţa unui cadru didactic, îndrăgostit de sat, şcoală şi viaţa culturală. Viaţa grea a acestuia se împleteşte cu a celor opt fraţi născuţi în satul cu anotimpuri pline de farmec, dar şi cu peripeţii în dragoste şi căsătorie. Afecţiunea pentru copiii necăjiţi îl

104

înnobilează pe învăţător, transformându-l în cel mai apropiat prieten al sătenilor,Un fragment din acest roman a fost publicat prin bunăvoinţa Dumneavoastră.3. Casa cu muşcate - roman – 170 pagini, are un subiect care îşi desfăşoară

întâmplările în Arcani, pe Jaleş – Personajele principale, Petre şi Măriuca au o viaţa specifică dimierilor, putând interesa pe toţi iubitorii de istorie etnografică.

Întâmplările din viaţa dimierilor, pornesc din preajma celui de-al doilea război mondial şi aduc o experienţă de viaţă zbuciumată, dominată de sentimentul puternic al iubirii.

4. Rădăcinile pământului natal -117 pagini- cuprinde proză scurtă şi câteva poezii de genul pe care am trimis-o spre publicare („legendă”). Titlul cărţii vă sugerează conţinutul schiţelor, poveştirilor şi nuvelelor pe care le cuprinde.

- Volumul Dangăt peste vatră a fost estimat valoric, în ianuarie 1997, de către domnul director Octavian Vede –din lipsă de fonduri n-am publicat cartea.

- Din toate lucrările am publicat fragmente în: Murmurul Jilţului, Gorjeanul, Revista Învăţătorimii Gorjene, Revista Crinul Satelor, Revista Jiul, Revista şi Almanahul Vânătorul şi Pescarul sportiv ş.a.

- Aş dori să ştiu dacă poezia “Legendă” corespunde exigenţelor Dumneavoastră şi poate fi publicată.

- În cazul că dorinţa şi propunerea mea are ecou în sufletul Dumneavoastră, vă rog să-mi comunicaţi alte condiţii ce le impuneţi şi cum să procedez, pentru a vă înmâna manuscrisul (rile).

Toate cărţile sunt bătute la maşină la două rânduri.Cu stimă,Prof. V. Smeu Subredacţia “Murmurul Jilţului”, liceul “Mihai Viteazul”, Băileşti,judetul

DoljDESPĂRŢIRE Nu plâng acum că m-ai uitatNu plâng iubirea ce-am lăsat,Să-ţi încălzească inimaŞi să-mi îngheţe lacrima.

Nu plâng că azi m-ai părăsit

Nu plâng şi totuşi te-am iubit

Te mai iubesc, e greu de spus,

Dar tot ce-a fost acum s-a dus.

105

Privesc ceva-napoi

Zăresc iubirea dintre noi

Te văd cum tandru mă săruţi

Şi juri că n-o să mă mai uiţi.

Fiori mă trec când mă gândesc

Că nu ţi-am spus că te iubesc

Şi încă totuşi te mai mint

Ca între noi n-a fost nimic.

Şi tristă sunt că te-am pierdut

Şi greu îmi e că n-am avut

Curajul să-îi mărturisesc

Cât de frumos eu “te iubesc”.

SĂ SPUNEM TIMPULUITresare inima-mi puternicCând gândurile se destramăCa şi vibrarea când ciocanul,Loveşte-n talgerul de-aramă.

Poate şi tu, la fel ca mine

Treci prin momente de furtună,

Spunându-i timpului să treacă,

Ca să fim iarăşi împreună.

Poate amândoi în clipa asta

106

Şi-n toate clipele ce vin

Ne-am dărui cu prisosinţă,

momente pline de delir.

Şi-n clipele de fericire

Când fi-vom pe înalte trepte

Înlănţuiţi ca două umbre,

Să spunem timpului s-aştepte,

GÂNDURI

Frumoasă-i ziua ce înalţăPrinos de soare şi luminaDa-i mai frumos când ai în faţăIubirea caldă şi senină.

Eu, pelerin bătut de vânturi

Şi chinuit de dor şi patimi

Îşi dăruiesc a mele gânduri

Şi dragostea-necată-n lacrimi.

Ca un pribeag m-abat din drumul

Spinos, ce-a tulburat gândirea

Să-ndepărtez din resturi scrumul

Şi să-îi aduc prinos iubirea.

ADOLESCENŢĂ

Dimineaţă senină, curier de luminăTe trezeşte din somn surâzândSe ridică şi norii, apar trecătoriiŞi ziua te găseşte visând.Eşti la vârsta careTot răul dispare

107

Şi tot ce îţi place iubeşti,Ochii privesc cerulDezleagă misterulA tot ce în cale întâlneşti. Marilena Oae MĂTĂSARI - AL 10-LEA „MURMUR”

Am primit la redacţie numărul 10 al revistei Murmurul Jilţului, editată de Grupul Şcolar Industrial Minier Mătăsari prin eforturile domnului profesor Dumitru Dădălău şi ale discipoli-lor săi întru trudă creatoare. Într-o formulă grafică nouă, cu 16 pagini şi format de ziar, publicaţia a fost vizibil îmbunătăţită valoric de la um număr la altul şi îşi va face apariţia lunar.

Spicuind prin paginile revistei aflăm semnături care dau durabilitate în timp revistei: Nicolae Dragoş, “Omul sfinţeşte locul’’; Dumitu Dădălău, “Aşa a fost să fie” ; Constanrin Băleanu, “O iniţiativă onorantă”; Nicolae Branzan, Constantin Rădulescu-Motru – ‚’’Ideea unei metafizici pe bazele filosofiei kantiene” ; Nicolae Diaconu, ‘’Note” ; lon Popescu, “Dualism şi spirit creator în poezia lui V.Voiculescu” ; Liviu Poenaru, “Ecouri la Banchetul eminescian” ; Grigore Haidău, “Un spaţiu al purităţii”; Sorin Băleanu şi Tudor Berca, “Personalitâţi gorjene”. Printre colaboratorii care mai scriu în revistă amintim următorii profesori: Floarea Dădălău - G.S.I.M. Mătăsari, Nicolae Căpitănescu - Slivileşti, Gheorghe Dănescu - Crasna, Emanoil Cinteză - Săcelu, Domnica Graure -Drăgoteşti. Rubrici permanente de poezie ţin tânărul şi talentatul poet mătăsărean Alin Dobromirescu, Elena Ghiţan cu adierea ei de eminesciană sensibilitate şi profesorul Victor Bobocu - Bolboşi. Mulţumim şi vă urăm succes !

Cornel Bălescu,Gorjeanul nr.2560 din 17 februarie,1999

DISTINCŢII DUPĂ MERIT

În penultima zi a anului 1999, Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj a acordat distincţiile pentru activitatea deosebită depusă în slujba învăţământului preuniversitar şi pentru implementarea reformei curriculare în toate structurile instructiv – educative. Aceste diplome de merit au fost înmânate de profesorul Adrian Gorun, după criterii bine stabilite şi cu exigenţe mult mai mari, în sensul că au fost puţine, evitându-se inflaţia de laudă nefondată. Astfel au fost evidenţiate, printre cadre didactice, domnii Doru Căpăstraru, pentru întreaga carieră de dascăl, Ion Giurgiulescu, pentru profesionalism în domeniul cărţii şcolare şi beletristice,

108

Grigore Bunăiaşu, pentru colaborarea cu unităţile din municipiu şi din teritoriu pe linie de „Cruce Roşie”, Ion Morie, Nicolae Cocheci, Romeo Istrate, de la L.I. „E.T.”, pentru rezultatele obţinute la olimpiade şi concursuri, Dumitru Dădălău şi Dumitru Bunoiu, pentru premiile dobândite cu revistele Murmurul Jilţului’” şi „Cuget Liber” pe plan naţional, Pompiliu Ciolacu, pentru iubirea cu care i-a iniţiat în tainele artelor populare şi culte pe elevi ş.a. Dintre profesoare, s-au bucurat de aceeaşi cinste doamnele Liliana Hinoveanu-Ursu, de la Radio Oltenia Craiova, Maria Popescu, Manuela Radu, de la CN „T.V.”, pentru succesele olimpice la disciplinele chimie şi biologie şi Mimi Tomoiu, de la L.I. „E.T.” ş.a.

Primarii care au agreat la ideea de parteneriat au fost şi ei omagiaţi: este vorba de primăriile Rovinari, Berleşti, Alimpeşti ( Elena Mosor), Arcani ( Daniel Drumen), Motru (Ion Iorga), Fărcăşeşti (Antonică Belgiu), Turceni ( Cheorghe Feţeanu), Baia de Fier, Mătăsari (Constantin Purcel), Bâlteni, Slivileşti. Cotidianul ‚’’Gorjeanul” a fost şi el evidenţiat, prin redactorii săi: Ion Popescu şi Patricia Dumitrescu.

Ion Brădiceanu

Radio Oltenia Craiova transmite

A apărut un nou număr, mai exact nr.10, al revistei “Murmurul Jilţului”, periodic editat de elevii şi profesorii Grupului Şcolar Industrial Mătăsari, judeţul Gorj. Am spicuit, pentru dumneavoastră, câteva titluri din ultimul număr al revistei şi pe care vi le supunem atenţiei şi lecturării. Astfel, pe prima pagină profesorul Dumitru Dădălău semnează articolul “La majoratul învăţământului liceal Mătăsari” în care domnia sa face o trecere în timp, a ceea ce a însemnat dezvoltarea învăţământului liceal în localitatea Mătăsari, de la primele începuturi şi până astăzi, când s-au împlinit 18 ani. Tot pe prima pagină, scriitorul Nicolae Dragoş prin articolul intitulat “Omul sfinţeşte locul” descrie activitatea culturală, desfăşurată în cadrul Fundaţiei “Murmurul Jilţului”, precum şi contribuţia activă a “Ligii Fiilor Jilţului”, iar paginile 2 şi 3, sunt dedicate tot sărbătoririi acestei ligi la care mai este inclus în articolul intitulat “Educaţia religioasă în şcoală”, autor preotul Dumitru Ciobotea. In paginile 4 şi 5 dumneavoastră veţi găsi biografiile a două personalităţi gorjene şi câteva reguli de medicină preventivă, articolul purtând semnătura medicului primar Dumitru Pătrăşcoiu. Paginile 6, 7 şi 8 poartă semnătura elevilor Grupului Şcolar Industrial Mătăsari, printre care : Elena Ghiţan, Oana Corega, Loredana Iordache, Sidonia Petrescu şi, bineînţeles, alţii. Continuând prezentarea ultimului număr al periodicului Murmurul Jilţului apărut sub egida G.S.I.M. Mătăsari pentru ca în paginile 9,10,11, vă va reţine atenţia articolul lui Alin Dobromirescu, ce aduce în prim plan prezentarea cărţii “Copacul din vis”, a scriitorului Nicolae Dragoş, apoi întâlnirea cu poezia, iar prof. doctorand lon Popescu de la cotidianul Gorjului îşi înscrie numele în paginile

109

revistei în articolul “Dualism şi spirit” creator în poezia lui Vasile Voiculescu. Directorul Muzeului “Mihai Eminescu” din Floreşti -Gorj, Liviu Poenaru, semnează pagina 13, două articole, primul “Ecou la banchetul eminescian” şi cel de-al doilea articol “Destinul şi scopul vieţii lui M.Eminescu, după numerologia orientală”. Din ultimul număr al periodicului nu lipseşte nici domnul primar al comunei Slivileşti, prof.Nicolae Căpitănescu şi care consemnează cei 160 ani de învăţământ la Miculeşti, apoi directoarea şcolii Corobăi - Drăgoteşti, profesoara Domnica Graure, cu aniversarea prilejuită de cei 500 de ani de la prima atestare documentară a localităţii Trestioara - Drăgoteşti.”La Bolboşi, viaţa comunei se rostogoleşte” se intitulează articolul din pagina 15 scris de primarul comunei, inginer Comel Ciciu. Revista mai include şi alte articole interesante, poezii, este totodată bogat ilustrată, şi noi vă sugerăm să o citiţi pentru că ar fi păcat să o pierdeţi.

Prof. Mircea Ardeiu,

Directorul Grupului Şcolar Minier Motru

1 martie 1999

Tabăra de creaţie literară Săcelu, 1999Redacţia

Despre SĂCELU, marele nostru istoric Alexandru Ştefulescu în a sa capodoperă, „GORJUL ISTORIC”spunea: „Deşi nu l-a înzestrat cu posiţiuni: pitoreşti care să desfete ochiul şi să umple de admiraţie sufletul omului totuşi nu-i lipseşte recunoştinţa suferinţelor care de mii de ani şi-au redobândit şi-şi vor redobândi sănătatea prin puterea vindecătoare a apelor sale minerale”.

Situat la 30 de km spre nord la Târgu –Jiu, între culmile Săcelu şi Maghereşti, desigur că amprenta dezvoltării se vede astăzi peste localitatea Săcelu, însă ceea ce s-a păstrat de-a lungul timpului sunt fermecătoarele izvoare cu ape tămăduitoare.

Era nevoie de această introducere să vă familiarizeze cât de cât cu atmosfera aceea de pe malurile Blahniţei, singurul râu care udă Săcelu de la nord la sud. Fără îndoială că majoritatea dintre dumneavoastră sunteţi la curent cu faptul că la acest sfârşit de primăvară le-a fost dat dealurilor săcelene, cât şi băilor sale minerale să găzduiască Tabăra de creaţie organizată prin bunăvoinţa „Fundaţiei Murmurul Jilţului”, cu sprijinul Direcţiei Judeţene pentru Tineret şi Sport – Gorj.

Prăfuiţi şi obosiţi de drum, cei aproape 40 de elevi, membri ai fundaţiei, s-au oprit într-o vineri seară la Săcelu, căutând parcă cu privirea un loc de adâncă meditaţie, un loc unde să se exteriorizeze, să scrie. Şi au găsit acest loc acolo dovadă stând creaţiile ce au rezultat din şederea noastră la Săcelu.

Nu numai un prilej de confruntare, de evaluare a fost aceasta dar mai ales a

110

fost un veritabil prilej de legare a unor prietenii, de schimburi de idei şi opinii în perspectiva unui viitor cât de cât promiţător.

S-a depus, cu pasiune şi dăruire o muncă enormă s-au scris şi s-au citit în cadrul Cenaclului literar poezii de înaltă ţinută lirică, eseuri, chiar proze scurte, îndrăzneţe, s-au răspândit aplauze binemeritate. Ca un lucru oarecum inedit pentru noi, s-au organizat întâlniri cu oameni realizaţi în viaţă, o familie, familia Cazan, d-lui Cazan, un inginer care şi-a adus contribuţia la ceea ce înseamnă România astăzi şi d-na Cazan – pictoriţa Octavia Cazan – o artistă care şi-a adus şi îşi va aduce contribuţia la ceea ce înseamnă mai ales România de mâine.

La Săcelu, acea regiune a Gorjului încărcată cu semnificaţii în ceea ce priveşte sănătatea în primul rând, cei aproape 40 elevi au trăit câteva clipe minunate, într-o lume străină de grijile diurne, într-o lume cu preocupări nobile.

Această primă tabără de creaţie organizată de Fundaţia M.J. la sfârşitul unei primăveri când frământările sociale sunt din ce în ce mai mari, când stabilitatea şi securitatea individului sunt parcă mai ameninţate ca oricând, a venit să arate că tineretul este un demn urmaş al înaintaşilor pe tărâmul poeziei, eseului; că elanul creator n-a scăzut ci prin muncă el este întreţinut iar ei, tinerii creatori, sunt poeţii, prozatorii şi eseiştii de mâine ai poporului românesc. Am avut de învăţat multe de la acele împădurite coline şi am înţeles încă o dată, dacă mai are nevoie, că doar prin muncă şi încredere în propria persoană putem răzbi.

„Să creezi ca un zeu; să porunceşti ca un rege; să munceşti ca un sclav” spunea marele nostru Brâncuşi.

La Săcelu, loc predestinat pentru meditaţie, am lăsat o parte din sufletul nostru dar am plecat de acolo cu mai multă încredere în noi şi mai bogaţi spiritualiceşte, cu speranţa că vom cunoaşte noi succese, că vom face şi de acum înainte paşi temeinici pe calea perfecţionării şi afirmării noastre.

„Scorpionii” la Săcelu 30mai 1999

Alin Mirescu

Una din priorităţile Fundaţiei „Murmurului Jilţului”, alături de editarea revistei cu nume omonim a fost şi continuă să fie, fără îndoială, organizarea şi finanţarea cenaclului „SCORPION”. Astfel elevii participanţi la Tabăra de creaţie organizată de aceeaşi fundaţie în staţiunea balneoclimaterică SĂCELU, au avut fericitul prilej de a asista la o şedinţă de zile mari a membrilor cenaclului, un fel de şezătoare literară care a avut loc, cum nu se putea mai inspirat, la umbra nucului bătrân din curta taberei.

Prilejul a fost cu atât mai benefic cu cât am putut cunoaşte oameni care au publicat în revistă de-a lungul vremii, oamenii realizaţi în viaţă din toate punctele de vedere. Aşadar, am avut bucuria de a o întâlni pe marea pictoriţă Octavia

111

Cazan, membră a Asociaţiei Artiştilor Plastici din Bucureşti, precum şi membră a C.I.V.A.,din S.U.A. care ne-a încântat cu crâmpeie din viaţa dumneaei; am cunoscut apoi pe inginerul Cazan, soţul d-nei Octavia Cazan, un om care prin înfăţişarea sa inspiră înţelepciunea şi măiestria fără margini, un om care şi-a adus contribuţia la clădirea României ca ţară cu real potenţial, economic, un om care n-a fost învins ci a preferat să învingă el greutăţile şi ispitele vieţii.

Fostul inspector şcolar, directorul Şcolii din Radoşi, prof. Dănescu Gheorghe, omul care a publicat în revista noastră consecutiv în ultimele patru - cinci numere a ţinut neapărat să fie prezent la întâlnirea cu cenacliştii scorpioni. Nu numai atât dar în afară de faptul că ne-a relatat despre bucuriile ce i le-a oferit viaţa prin întâlnirea cu oameni ca Marin Sorescu şi alţii, Gheorghe Dănescu ne-a recitat şi din creaţiile proprii, adevărate „muşcături de şarpe” la adresa situaţiei actuale din ţară.

Apoi, poate ca un schimb de experienţă s-a aflat printre noi şi o tânără elevă a Colegiului Naţional „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu, Alina Mladin, o pictoriţă care se afla în pragul celei de-a treia expoziţie a sa, care nu numai că pictează îmbucurător de bine, prilej pentru pictorii noştri de a-şi îmbogăţi spiritul cromatic dar şi scrie poezii, nişte izbucniri filosofice din care ne-a citit.

Într-un cuvânt, în şedinţa cenaclului „SCORPION” din Tabăra Săcelu şi-au dat mâna poezia, pictura şi muzica. Pentru că trebuie să vă spunem că ne-au (în)cântat auzul nume ca Alina Popescu, Cristina Stăniloiu, Schiau Gabriel precum şi grupul vocal al liceului nostru constituit din clasa a X-a A, diriginte Dumitru Dădălău, grup care este condus de către învăţătorul Dădălău Nicolae, în vârstă de 76 de ani. Poate că ar trebui luată în consideraţie propunerea inginerului Cazan de a se învăţa cântecul „Tot ce-i românesc nu piere” şi suntem singuri că nu va fi trecută cu vederea.

Apoi, s-a consumat poezie. Ne-au recitat din creaţii proprii, unele stângace, altele ascunzând în ele forţă, Bădoi Alina, creionând mai mult natura în versuri, Anton Marina, Petrescu Sidonia, Vulpe Adelina, Anca Pasăre, Sorin Popescu, dezvăluindu-şi adevăratele valenţe lirice chiar dacă într-un stil puţin pesimist, Oana Rusu, Pârvu Cătălina, Zabulică Vasilica, Camelia Purdescu, Alin Dobromirescu şi nu în ultimul rând, infiltrată între noi Alina Mladin căreia i-am putut surprinde oarecare voluptăţi filosofice.

Având rolul de a destinde atmosfera, profesorul Dănescu, care s-a apucat să scrie versuri după ce a ieşit la pensie şi să publice apoi în revista noastră, ne-a recitat „Televizorul ars”, un fel de rugă în care cere lui Dumnezeu să pună capătat atrocităţilor războiului care va opri implicit difuzarea ştirilor rele la TV fapt ce va remonta televizorul, ars de difuzarea atâtor ştiri groaznice.

Ne mai recită „Moştenitorii”, „Miliardarii”, „Ziaristul neloial”, „Minciuna cu randament”. Ceea ce este cert şi am putut noi întrezări în creaţia lirică a profesorului Dănescu Gheorghe este că poezia dânsului este mai mult un fel

112

de epigramă incisivă, „cu ţintă precisă”, la adresa guvernului sau inspirată din situaţia actuală prin care trece. Însoţiţi de cuvintele povăţuitoare ale doamnei Cazan, scorpionii au pus capăt încă unei minunate întâlniri de suflet.

Punem şi noi capăt nu înainte de a spune obişnuitul „Vivat, crescat, florcat”! Să fim pragmatici Prof. Floarea Dădălău

Oricât de dotat ar fi cineva de Dumnezeu, dacă ceea ce are ca dar (sau ca har), nu este cultivat cu râvnă şi metodic, rezultatul este chiar mai slab decât al celor mai puţin dotaţi, dar serioşi şi harnici. De asemenea dacă nu suntem conştienţi că ceea ce am primit „gratis” trebuie să-l împărţim cu ceilalţi, să-l oferim cu generozitate semenilor din nou, darul nostru rămâne închis şi ori nu va fi cunoscut, ori nu va interesa pe nimeni.

Egoismul, ştim, este izvorul tuturor relelor. El ucide darurile cu care ne-a hărăzit pravila divină, acestea se resorb în sine, se pierd. Un pom, oricât de valoros i-ar fi rodul, nu are nici o valoare dacă nu dă rod sau şi-l risipeşte înainte de coacerea deplină. Omul ca şi pomul sfinţeşte locul.

Atunci când locul este favorabil afirmării în sine, singura piedică în calea dăruirii este egoismul meschin, vinderea sau precupeţirea celor câteva bacuri care şi-au fost dăruite în plus şi izolate cu migală de dascăli, de educatori, în general. Niciodată nu faci prea mult atunci când dărui generos. Nu există nici o scuză că în aceste vremuri trebuie să fii pragmatic, că este o naivitate să te risipeşti în întreprinderi idealiste „utopice”, că cine este visător în zilele de astăzi este un „împuşcă-n lună”; „un sinucigaş”. Este o mentalitate sedimentară, de grotă. Oamenii generoşi sunt cei pe care timpul nu-i uită; mai ales timpurile grele!. Ne doare când la întâlnirile periodice cu foştii absolvenţi, îi vezi câtă râvnă depun să-şi afirme patriotismul faţă de fostul liceu cu care se mândresc şi cât de stânjeniţi sunt şi cât de mult regretă că nu au făcut destul ca să rămână în memoria bună a acestuia. Pentru că, să fim categorici, nu valoarea notelor mari, a diplomelor, a coroniţelor rămân la urma urmei (nimic).

Liceul nu trebuie să fie numai o perioadă de alfabetizare prelungită de la 4 la 12 ani, el trebuie să fie pepinieria elitei româneşti. El este şi descernarea materiei cenuşii pentru facultăţi, este o pregătire de înaltă clasă pentru rezolvarea diamantelor, punându-le în valoarea caratelor şi nu diminuându-le.

Liceul nu înseamnă supraaglomerarea cu un balast inutil de reziduuri, dar nici ignorarea culturii generale ceea ce este microclimat pentru planta de soi sau montura pentru diamant. Cine învaţă pe sărite, ignorând total unele discipline este invalid, mutilat definitiv şi n-avem decât o singură viaţă.

Liceul nu înseamnă doar ore de rutină, el este un sistem viu de cizelare, de modelare a personalităţii în formare, a ceea ce au mai bun tinerii, de asimilare

113

activă, de prelungire a lecţiilor în creaţie de valori, afirmare de sine.Dascălii ard cantităţi uriaşe de energie în acest demers de lungă şi trudnică

durată. Se investesc valori uriaşe pentru modelarea tinerilor, iar rezultatele nu-s nici imediate şi nici spectaculoase, decât cu fericite excepţii. Îi aşteptăm pe cei puţini aleşi.

Bucuria vieţii noastre

Din clipa în care domnul profesor de limba şi literatura română, director al liceului din comuna Mătăsari Dădălău Dumitru, ne-a anunţat publicarea primului număr al revistei “Murmurul Jilţului”,am ştiut că lucrurile n-o să se oprească aici. Numai că pe vremea aceea nu-mi imaginam ce lucruri minunate or să se întâmple în liceul nostru.

Da, după ce pe băncile noastre a apărut primul număr al revistei “Murmurul Jilţului”,s-au pus bazele fundaţiei cu acelaşi nume,după care şi-a făcut apariţia fulgerător “Fereastra sufletului”.Toate însă au culminat cu Sărbătoarea Fiilor Jilţului,acţiune care anul acesta pe data de 21octombrie a împlinit 3 ani de existentă.

Vreau să vă spun că am simţit alături de colegii mei, deosebită plăcere şi onoare de a participa pregătirile care s-au făcut pentru a-i primi cu bine pe toţi invitaţii care au avut bunăvoinţa de a se întâlni cu noi aici, pentru a sărbători liceul nostru. Căci, într-adevăr despre o întâlnire este vorba,o întâlnire între localnicii celor patru sate ale comunei Mătăsari: Mătăsari, Croici, Brădet şi Runcurel, unde tineri şi bătrâni,cei plecaţi sau cei rămaşi la vatra părintească au avut prilejul să-şi depene amintirile din tinereţe,să sărbătorească clipele revederii aşa cum se cuvine. Au avut loc înainte de acestea,simpozioane şi lansări de carte, întâlniri cu oameni politici şi de cultură ai judeţului nostru, însă toată lumea aştepta cu sufletul la gură acea ‘noapte albă “,la flăcările unui joc al prieteniei care urma retragerii cu torţe pe strada din Mătăsari.

A fost într-adevăr o noapte de pomină o noapte în care,pe scena amenajată în curtea liceului, s-a cântat, s-a dansat, s-au spus poezii, s-au desfăşurat majoratul si balul bobocilor. Pot să spun acum,după ce a trecut totul,că am petrecut o zi minunată alături de colegii mei,urmărind cu mare interes toate activităţile ce s-au desfăşurat în faţa noastră.*M-au impresionat în mod deosebit copiii din clasele primare,bucuria şi nerăbdarea lor de a spune poezii, scenete în fata mulţimii ,trecând mai departe cu zâmbetul pe buze,chiar dacă nu întotdeauna ieşea aşa cum ar fi trebuit. Remarcată a fost de asemenea şi iniţiativa doamnei directoare Păsărescu, a Şcolii Generale din Brădet şi anume ca elevii acestei şcoli împreună cu cei din Runcurel să vină cu căruţele cu cai,îmbrăcaţi în straie de sărbătoare pentru a fi în ton cu sărbătoarea care deja domnea !a liceul nostru,având şi ei de prezentat câte un program artistic bine pregătit şi foarte interesant.

114

Şi tot în această minunată zi, iubitorii fotbalului, au avut şi ei parte de o surpriză plăcută,căci,urmând tradiţia din fiecare an de la debutul acestei sărbători,s-au desfăşurat etapele de fotbal Croici - Runcurel şi clasele XII B - III B,dintre care Croici şi XII B au ieşit învingători,cu galerii de susţinători şi tot ce trebuie pentru ca spectacolul să fie şi mai fascinant.

Însă surpriza zilei au constituit-o oaspeţii din Maramureş,pe care-i putem numi invitaţi de onoare ai acestei sărbători,acei Coconi ai Izei care au parcurs un drum foarte lung pentru a ajunge la noi,să ne încânte cu muzica şi talentul lor,cu obiceiuri şi dansuri populare specifice zonei din care provin.

Ei au venit însoţiţi de primarul Maramureşului,domnul Pasere lon care şi-a exprimat cuvintele de admiraţie faţă de liceul nostru şi totodată bucuria si nespusa plăcere de a se reîntoarce în localitatea în care nu cu mulţi ani în urmă locuise împreună cu familia sa. Am fost într-adevăr impresionaţi de modul cum s-a prezentat acest Ansamblul “Coconii lzei”,arătându-ne nu numai prin programul artistic ci şi prin cuvintele şi gesturile lor de pe tot parcursul zilei că le-a făcut o deosebită plăcere să participe la marea noastră sărbătoare.

Nu înainte de a încheia,trebuie să amintesc faptul că a mai fost alături de noi un Ansamblu, de data aceasta din zona noastră,Ansamblul profesionist’’ Doina Gorjului’’,despre care pot să spun că am fost încântată să le ascult melodiile mult îndrăgite.

A fost cu adevărată o atmosferă de veselie şi sărbătoare şi pentru aceasta nu putem să mulţumim decât conducerii acestui liceu în special domnului director Dădălău Dumitru,fără de care nimic nu se putea realiza.

Stancu Maria

“CUGET LIBER”Ajunsă la nr. 8, revista Liceului de chimie „Gheorghe Magheru”, din Târgu-Jiu,

ne-a prilejuit surpriza prin faptul că invitaţi fiind, am putut pune bazele unei reale colaborări între fundaţiile „Murmurul Jilţului” a noastră şi fundaţia „Gheorghe Magheru” a lor, între revistele „Murmurul Jilţului” a noastră şi “Cuget liber” a lor. Revista apare în 88 de pagini, structurată pe diferite teme: „Întâlnirea cu aproapele nostru”, „Societatea”, “Pro-Istoria”, “Ridendo Dicere Verum”, “Ştiinţa o dimensiune a realului”, „Caleindoscop”, “Eseu”, “Divertisment”, ”Matematică”, “Chimie” ş.a.

Dar să dăm drumul bandei de reportofon:Dumitru Bunoiu: D-lor invitaţi şi dragi elevi, avem astăzi un eveniment de o

deosebită importanţă, apare al optulea număr al revistei „Cuget liber”. Este un prilej, un motiv de satisfacţie pentru întreg corpul de cadre didactice al liceului „Gheorghe Magheru” dar şi pentru elevii de aici, minunaţi, care scot periodic, trimestrial, o revistă care, cum spunea d-ul Ion Popescu, a reuşit să se impună şi să atragă atenţia, să fim cunoscuţi atât la nivelul Inspectoratului Şcolar cât şi

115

al întregului judeţ Gorj şi, zicem noi, chiar şi mai departe. Eu ţin să mulţumesc foarte mult colectivului de cadre didactice care s-au preocupat cu aşa cum se zice, culegerea materialelor, selecţionarea, corectarea lor, care am făcut ca astăzi să apară, în 90 de pagini revista “Cuget liber” nr. 8. Eu cunosc revista, las pe alţii să se pronunţe asupra calităţii şi materialelor în revistă. V-aş ruga pe cei care aţi scris şi aţi contribuit cu materiale în revistă să vă spuneţi punctul de vedere. Las d-lor invitaţi puţin răgaz să răsfoiască revista, până atunci (se înmânează legitimaţii pentru noii membrii ai colectivului de redacţie: Brujan Anca, Şerban Constantina, State Maria, Şoldea Octavian, Bunoiu Victor).

Ion Sanda (preia comanda): până la urmă, se lasă păgubaş pentru a reveni mai târziu.

I se dă cuvântul profesoarei:Mărgulescu Carmen: «Este într-adevăr, cum spunea şi d-ul director o mare

bucurie că putem răsfoi în seara aceasta numărul 8 al revistei “Cuget Liber”. Este un număr într-adevăr festiv în care am încercat să cuprindem informaţii din toate domeniile. Aş putea să evidenţiez ca elevi care publică pe Topală Corina, Leţ Daniela, Falcoe Irina, Larisa Buticaş şi alţii.

În afară de articolele scrise de colegii mei şi elevii acestui grup şcolar avem o serie de articole interesante ale colaboratorilor: Cârstoiu, lon Popescu, Doru Fometescu ş.a. Apar o serie de epigrame, chiar unele desene inspirate şi câteva date interesante care cred că ar să atragă atenţia. Cam asta ar fi conţinutul:’’ informaţii de peste tot’’.

Ion Sanda (revine): «Eu aş vrea să mă adresez stimaţilor prieteni ai bucuriei noastre şi stimaţilor prieteni ai bucuriei d-lor, să le mulţumesc şi eu în calitate de profesor al liceului “Gheorghe Magheru” din Târgu-Jiu, pentru prezenţa d-lor în şcoala noastră la o foarte mare sărbătoare: lansarea unui astfel de număr: ceva rupt din sufletul nostru. Eu aş vrea ca şi alte licee şi, şcoli din Gorj şi nu numai să facă efortul ăsta şi să scoată şi ei o revistă la nivelul celei pe care o scoatem noi. Aş vrea ca toate şcolile să aibă un astfel de director ca d-ul Bunoiu, care împreună cu d-nul Novac fac o echipă excepţională. Suntem lăudăroşi, ştiu dar, vorba lui Ion Alexandru “Suntem lăudăroşi dar parcă ne stă bine, / C-avem la noi cuţitul şi avem de unde pâine”.

Face apoi referiri la talentele din şcoală State Maria, Victoraş Bunoiu, Daniel Gherasim, Gina Paniu şi apoi îşi citeşte articolul despre profesoara Elena Gabriela Preotesoiu.

Apoi, d-ul Bunoiu se scuză faţă de reprezentanţii de la Mătăsari şi le înmânează câte un număr al revistei.

Mai înainte de asta vorbeşte:Ion Popescu: «Vreau să vă spun că această revistă este premieră naţională

[...] împreună cu d-ul Dumitru Bunoiu de data aceasta am hotărât ca noi cei majori să fim mai zgârciţi. Aducerea din afară a unor valori, fie ele şi de marcă

116

naţională este un bun lucru [...]. Am văzut orice, tot absolut tot, n-a scăpat nici un rând nevăzut, de fapt n-am permis să se scape vreun rând nevăzut. Am ales publicaţiile, am dat genericele, am încadrat fiecare material acolo unde am crezut că este mai potrivit. Certamente este că, iată, am reuşit ce am vrut, ca paginile din această carte să vă aparţină să zic aşa după modul de cuprindere. Aceasta este un lucru bun şi înseamnă că aici am înfiinţat un echipaj de ziarişti foarte, foarte unit. Asta este prima calitate. Şi de aici se poate cu adevărat porni la drum spre câştigul în calitate al revistei. Până atunci revista a trecut, a urcat şi iată că acum este o revistă care are efectiv nişte piloni».

Când se înmânează de către directorul Bunoiu celor de la Mătăsari revistele, Ion Sanda zice:

«Prima dată când am călătorit spre Bucureşti (la tabăra de ziaristică), veniseră nişte moldoveni care spuneam că le luaseră copiii locul “Nu, domne’, noi avem bilete” şi i-am luat pe moldoveni (din Chişinău) şi i-am dus la loc de cinste, la clasa I. Eu am crezut că copilul ăsta-i mut. N-a scos o vorbă (asta pentru că cel despre care se vorbeşte, până la Bucureşti a dormit fiindcă o noapte stătuse treaz) şi mi-am zis d-le, cu cine mă duc eu acolo, mă fac de râs! Şi d-lor, când am ajuns la Iaşi începe încet, încet să-şi dea drumul şi când recită copilul ăsta nişte poezii eu am picat jos. Este unul din marii poeţi pe care-i are Oltenia. Ascultaţi ce vă spun eu! Şi mă bucur şi-l felicit pe d-ul Doru V. Fometescu că a avut posibilitatea să-l lanseze. Atât îmi cer scuze că nu l-am văzut».

Ion Popescu spune despre respectivul că este singurul elev din Gorj care a reuşit să pătrundă cu un număr de zece poeme în antologia sa “Serile la Brădiceni” pe care o va scoate în curând. Ion Popescu mai zice: «în prezentarea pe care i-am făcut-o în carte eu am zis: Recunosc că d-nul Doru V. Fometescu l-a descoperit pe A.D. eu doar l-am preluat».

lon Sanda sare de pe scaun:- D-le director, nu sunt de acord cu Ion, l-a descoperit Doru V. Fometescu dar

eu l-am redescoperit pe Alin.Dumitru Bunoiu: «D-l Doru V. Fometescu este omul de suflet al mai multor

publicaţii care apar la nivelul judeţului Gorj: “Fluidul roditor”, “Pro sens”, fundaţiei “Dăruie vieţii farmec”.»

Doru V. Fometescu: «D-le Bunoiu aţi primit premiul fundaţiei “DVF” pentru risipa de entuziasm în menţinerea “Cugetului liber”. Păi cum l-am descoperit pe A.D.? Este un băiat foarte interiorizat şi interiorizarea naşte valoare. Acest, să nu-i mai spun băiat, creator a început să scrie la început nişte poezii mai timide, le-am mai finisat eu pe alocuri, el nu s-a supărat, dar pe lângă poezia pe care o scria, făcea o scrisoare aşa frumoasă, în stilul epistolelor şi se pare că vreau să-i public scrisorile şi din aproape în aproape, fiecare număr l-am publicat, el şi-a luat zborul şi îşi aminteşte acest lucru [...]. În revistă, mi-a plăcut Larisa Buticaş, căreia îi dau o revistă “PROSENS”, are o poezie splendidă. Zic că această revistă

117

“Cuget liber” a îmbrăcat o manieră fericită, a pus relaţia profesor-elev şi ea va rezista poate mult timp. Poate ajunge departe şi poate fi apreciată».

Colaboratorul revistei, colonelul Ispas face o propunere ca să se facă o excursie în Timok să se poată scrie şi să se aducă veştile de acolo. Mai cere ca să se scrie în revistă şi despre românii de dincolo de Tisa. Apoi, fiindcă reuniunea continua iar timpul era împotriva noastră, a celor de la Mătăsari, ne-am cerut scuze şi ne-am retras încetişor. Ce s-o fi mai întâmplat în urma noastră nu ştim. Cert este că am luat parte la o acţiune de suflet, o acţiune care ne-a incitat iar faptul că s-a pomenit numele revistei noastre “Murmurul Jilţului” este un prilej de laudă atât pentru noi, redactorii acestei reviste cât şi pentru d-voastră dragi elevi, voi cei pentru care şi prin care existăm.

Vă mulţumim şi contăm pe sprijinul vostru în continuare, împreună, vom face o revistă mai bună!

Au consemnat, ALIN DOBROMIRESCU OVIDIU GRAMA

Murmurul Jilţului

Ne-au parvenit la redacţie cele două numere ale publicaţiei cu titlul de mai sus ( nr. 12-13) editată de Fundaţia “Murmurul Jilţului” a Grupului Şcolar Tehnologic din Mătăsari.

Din paginile revistelor desprindem fapte de viaţă ale elevilor care muncesc şi învaţă în unitatea şcolară sus-amintită. Unul dintre numerele publicaţiei este dedicat – în exclusivitate - celei mai mari sărbători mătăsărene după Paşti şi Crăciun – respectiv Zilelor „Fiii Jilţului” din toamna acestui an. Gânduri despre bacalaureatul anului 2000 ori despre reforma învăţământului sunt completate în mod fericit cu momente din lirica realizată de creatorii liceeni care alcătuiesc şi inimosul colectiv redacţional: Cristi Popescu ( cls. XI-A), Adriana Purcel (cls. XII-A), Oana Corega (cls. V-D). Alături de ei semnează pagini de înaltă sensibilitate creativă prof. Dumitru Dădălău - directorul Grupului Şcolar Tehnologic din comună, prof. Ion Gr. Dădălău, prof. Floarea Dădălău, prof. Ion Tomescu, prof. Adriana Popescu, prof. I. Mateescu, prof. ing. Lucian Purcel, prof. ing. Gabriela Stoichiţoiu, prof. Benon Băleanu, prof. Luminiţa Dădălău, şi multe alte condeie de prestigiu ale şcolii.

În speranţa ca n-am supărat pe cei care, datorită spaţiului tipografic restrâns, nu si-au găsit nominalizarea în sumara noastră prezentare, vrem să subliniem şi contribuţia unor condeieri de prestigiu ai presei gorjene: prof. Zenovie Cârlugea, Zoia Elena Deju, Ion Popescu, Ion Şoldea. Iar în închiderea acestor modeste semnalări editoriale, salutăm cu bucurie această dublă apariţie, dorindu-le mai tinerilor noştri colegi într-ale scrisului ca, în anul nou, să ne bucure cu, la fel de

118

bune şi prolifice, creaţii. La mulţi ani şi numai bucurii, dragi copii mătăsăreni!

M.B.

Mu r m u r ul Jilţului - 16

„Murmurul Jilţului” a mai împlinit un număr. După acest „semn” se cunoaşte vârsta unei publicaţii,încă din tipografie am realizat că eram fericitul martor al naşterii acestui număr al revistei Grupului Şcolar Tehnologic Mătăsari – Gorj, pe care la fiecare apariţie l-am citit cu interes. Surpriza a fost mai mare când mi-am descoperit câteva gânduri la adresa ei presărate chiar pe prima pagină,ca un îndemn prietenesc şi colegial, convins că inimosul colectiv de redacţie, coordonat de dl. prof. Dumitru Dădălău, directorul acestui liceu,se află pe drumul cel bun. „Drumul e numai înainte,doar uneori e un scurt răgaz, când pânzele amintirilor poposesc pe catargul înalt…” (ca aripile unor păsări călătoare), recunoaşte dl. prof. Ion Gr. Dădălău, iar Luceafărul, după care se conduc aceşti vajnici şi neobosiţi temerari, este chiar lumina cărţii”. La lumina cărţii trebuie să ne asumăm riscul de a îndrăzni(…), să învăţăm tinerii să intre în viaţă fără pierderi în materie de demnitate. Să aibă curajul înţelept în impunerea idealurilor. Calea spre înţelepciune nu înseamnă să desfiinţezi ceea ce nu ştii. Ne trebuie o tânără generaţie luminată …”

Şi tocmai de aceea îi admir pe toţi cei ce s-au implicat în acest act de cultură, asumându-şi responsabilitatea acestei curse.

Răsfoiesc cu nesaţ cele 16 pagini al „jurnalului de bord”, în care regăsesc numele fiecărui membru al echipajului: Viaţa spirituală a localităţii Mătăsari (prof. Zizi Ceauşescu), Cercul profesorilor de limba şi literatura română din liceele Gorjului, la Grupul Şcolar Tehnologic Mătăsari (lleana Pârjol şi lleana Purdescu – XIIA ),Eugen lonescu-„însinguratul” (Romeo lonescu) Gânduri la început de drum (prof. ing. Simina Cană, Prof. Mihaela Filip, Prof. Marga Frunză, Prof. Gabriela lonescu, Prof. Mihaela Brăiloiu), Sfântul Mare Mucenic Dimitrie – izvorâtorul de mir – 26 octombrie (Preot Dumitru Gh. Purcel. Prof. de religie), Poeţii Jilţului (Cornel Bălescu, Ion Rusu, Mitică Boceanu), Scrisori deschise de la Fiii Jilţului, Festivalul Lăutarilor Gorjeni (prof. Victor Stuparu) ş.a.

Putem încheia cu observaţia cu care îşi încheie şi „ofiţerul secund”, Zizi Ceauşescu, raportul la ieşirea din cart: „Astăzi putem să afirmăm că ne desfăşurăm activitatea în cel mai modern, mai frumos, mai dotat, mai deosebit local nu doar din comuna noastră şi nici din judeţ, ci chiar din tară’’!

Nu ne rămâne decât să le dorim vânt din pupă!Rose Tall – Gorjanul, 24 octombrie 2000

119

2000 Anul Mischie

Nicolae Mischie s-a născut la 2 martie 1945 în comuna Godineşti, judeţul Gorj, fiind al 15–lea copil în familia lui Alexandru şi Maria Mischie.

Căsătorit: - soţia Mischie Sanda – medic primar interne; are doi copii: Alexandru – student la Facultatea de Medicină şi Marinela – elevă.

Este absolvent al Şcolii Pedagogice Bucureşti, al Institutului de Istorie – Geografie Craiova şi al Facultăţii de Istorie, Universitatea Bucureşti.

În 1999 obţine doctoratul în istorie la Universitatea din Bucureşti, cu lucrarea Viaţa şi activitatea lui Grigore Iunian.

A colaborat cu studii de specialitate la revistele Litua (1982-1997) şi Brâncuşi (1996), precum şi cu publicistică de actualitate în presa gorjeană.

A susţinut 60 de comunicări ştiinţifice în cadrul diferitelor simpozioane, între care menţionăm: Mărturii în unele scrieri despre revoluţia din 1821, condusă de Tudor Vladimirescu (1974); Răscoalele ţărăneşti din 1990 în Gorj, prolog al răscoalei din 1907 (1980); Obştea sătească, element de continuitate a poporului român (1993) ş.a.

Participă şi conferenţiază la reuniuni internaţionale: Posibilităţi şi certitudini ale procesului de unificare (Chişinău, 1992); Învăţământul Waldorf, o realitate prezentă în învăţământul românesc (Frrankfurt, 1993); Legea învăţământului – cadru al restructurării învăţământului (Boston, 1993); Problemele tineretului şi integrarea socială (Budapesta, 1994); Drepturile cetăţeneşti şi cetăţenia (Paris, 1997); Informatizarea societăţii în zonele locale şi regionale ale Europei (Helsinki,1998); Aspecte ale dezvoltării economice în zonele defavorizate din Gorj (Tokio, Seul şi Singapore - 2000).

Cursuri de perfecţionare şi documentare în domeniul administraţiei publice şi locale (Copenhaga, 1997 şi Florenţa, 1998).

A fost deputat şi secretar al Comisiei Permanente pentru Învăţământ, Ştiinţă, Tineret şi Sport în legislaturile 1990-1992 şi 1992-1996 în cadrul Parlamentului României.

Din 1996 este preşedinte al Consiliului Judeţean şi preşedinte al Organizaţiei Judeţene al Partidului Democraţiei Sociale din România şi reales în iunie 2000 în aceeaşi funcţie.

Este membru de onoare al Ligii pentru unitatea românilor de pretutindeni.Estre membru al Congresului Puterilor Locale şi regionale din cadrul

Consiliului Europei la Strasbourg, în legislaturile 1996-1998 şi 1998-2000.Lucrările apărute de acelaşi autor: Cronicarii munteni şi moldoveni despre

Transilvania – Editura Fundaţiei „Constantin Brâncuşi”, 2000; Grigore Iunian – apărător al regimului democrat din România (1993-1940) – Editura Fundaţiei „Constantin Brâncuşi” 2000; Eclipsa 99 – Editura Everest, Bucureşti, 1999;

120

Grigore Iunian şi epoca sa. Editura Clusium, Cluj, 2000; Personalităţi gorjene de-a lungul istoriei, Nicolae Mischie, Vasile Aremia, Vasile Bobocescu, Dan Neguleasa şi Alexandru Păsărin, Editura Fundaţiei „Premiile Flacăra României”, Bucureşti, 2000; Instituţii judeţene ale administraţiei de stat –Prefectura şi Consiliul Judeţean Gorj, Nicolae Mischie, Pantelimon Manta şi Vasile Aremia, - Editura Hermes, Bucureşti, 2000; Judeţul Gorj – Album monografic – Nicolae Mischie şi Iulian Cămui, Editura Publisher – Editions, Fundaţia Constantin Brâncuşi – 2000.

În curs de apariţie: Monografia comunei Godineşti, Gorj; Parlamentari de ieri şi de azi: Mihail Kogălniceanu – artizan al unirii.

Fotbal şi iar fotbal la Mătăsari

“Sărbătoarea Fiilor Jilţului” devenită deja o tradiţie în Mătăsari, organizată de conducerea Colegiului Naţional Mătăsari din localitate, a dat prilejul şi anul acesta, ca, de fapt, în fiecare an, tuturor locuitorilor comunei să participe la acţiuni dintre cele mai diverse, de la cele cu caracter distractiv şi educativ, până la cele cu caracter sportiv. Dintre acestea însă, sportul a fost în această toamnă aş putea spune, la el acasă, în Mătăsari, având în vedere că în perioada 7-19 octombrie s-au desfăşurat sub emblema “Zilele Liceului” nu mai puţin de trei campionate de fotbal, un cros al tinerilor mătăsăreni şi “crosul celor mici” precum şi o gală de box. Nu mai vorbesc despre celelalte activităţi oarecum conexe sportului precum Carnavalul tineretului sau retragerea cu torţe - un adevărat marş la care au participat sute de mătăsăreni. Cu toate acestea se pare că unele lucruri nu se vor schimba niciodată si că oricât de mult ai face pentru a ridica prestigiul unei instituţii sau colectivităţi se găseşte totuşi cineva care să arunce cu noroi în munca ta. Aşa spre exemplu, deunăzi, nu după mult timp de la închiderea festivităţilor Sărbătorii “FIILOR JILŢULUI”, întâmplător mi-a căzut în mână un ziar local în care mi-a atras atenţia în mod deosebit un articol în care se scria cu un titlu de-o şchioapă că “Directorul Dădălău Dumitru este împotriva activităţii sportive din MĂTÂSARI”, mai precis împotriva fotbalului.

Faţă de cele relatate în acest articol, nu pot să spun decât că, autorul fie a fost prost informat, fie a fost dezinformat, fie datorită lipsei de experienţă într-ale scrisului,a pus pe hârtie tot ceea ce i-a zbârnâit pe la ureche, fără să cerceteze, în prealabil veridicitatea sursei. Am să trec peste acest început de polemică pentru că, pur şi simplu nu ar avea rost să continuăm , dar nu înainte să aduc - dacă mai era nevoie – încă un argument în favoarea fotbalului care s-a practicat la Mătăsari în acest sfârşit de an. Este vorba despre o altă acţiune cu caracter sportiv desfăşurată între 28 septembrie şi 13 noiembrie şi anume: “Campionatul local de fotbal pe cartiere pentru tineret”, organizat sub denumirea de “Cupa TSD” sub coordonarea organizaţiei de tineret a P.S.D. Mătăsari, reprezentată prin subsemnatul în calitate

121

de preşedinte, ocazie cu care s-au acordat diplome primelor trei echipe finaliste precum şi trofeul Cupa T.S.D.

Reuşita acestui campionat local de fotbal s-a datorat în mare parte şi domnului director Dumitru Dădălau, care, manifestând o deschidere vădită spre acţiunile de tineret ne-a pus fără rezerve la dispoziţie, în urma solicitării noastre, baza sportivă a C.N.T. Mătăsari,unde s-au jucat toate cele 12 meciuri, inclusiv finala între deţinătoarea trofeului Cupa T.S.D. şi reprezentativa clasei a XII-a seral.

Cu această ocazie doresc să mulţumesc încă o dată pentru sprijinul acordat, domnului Director Dumitru DĂDĂLĂU, în numele organizaţiei de tineret a P.S.D. Mătăsari si în numele tinerilor mătăsăreni pentru implicarea activă în viaţa cultural - distractivă a comunei, dorindu-i totodată multă putere de muncă în acelaşi spirit de iniţiativă.

„Murmurul Jilţului”, o publicaţie şcolară de valoare naţională

Al. Doru ŞerbanAger,106, ianuarie 2001

Recent a apărut „Murmurul Jilţului”, nr. 17, o revistă a Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari.

Pagini pline de vibraţie şi simţire, cu importanţă de document în calea timpului trecător, sunt dedicate evenimentelor de transformare a Liceului Mătăsari în Colegiu Naţional Tehnologic Mătăsari şi de Sărbătorire a Fiilor Jilţului. Sunt demne şi au fost reţinute între altele cuvântările domnilor Andrei Marga – ministrul învăţământului, Emil Popescu – ex- prefectul judeţului Gorj şi ale elevilor Pîrjol Ileana şi Claudiu Mihăiţă Chisega.

Revista şcolară „Murmurul Jilţului” prezintă în nr. 17 interesante articole cu conţinut psihologic şi pedagogic: „Învăţătorul – temei al umanităţii”, de Viorica Buruiană, „Adolescenţa – o problemă care poate fi înţeleasă”, de prof. Floarea Dădălău, „Insuccesul şcolar – cauze şi posibilităţi de preîntâmpinare şi combatere”, de M. Udrişte, „Literatura şi formarea capacităţii de comunicare”, de Ioana Ciobanu, „Criminalitate, lege şi minoritate” de prof. T. Golumbeanu.

În paginile revistei puteţi citi articole despre „Tineret şi droguri”, autor Alin Dragotoiu, „Noi date despre SIDA”, de Georgiana Dragotoiu, „Poluarea atmosferică” de prof. ing. Carmen Pădureţ ş.a.

Dintr-un centru spiritual puternic al Gorjului nu puteau lipsi creaţiile poetice ale elevilor: Pârvu Cătălina Delia, Nuţulescu Mădălin, Danciu Daniela, Căpriţă Ramona, Petrescu Gabi, Vâlcu Elena Aristiţa, Opriţa Adelina şi nici cronica unei poezii scrisă de Alin Dobromirescu.

„Murmurul Jilţului” a fost de la primul număr şi a rămas ecoul scris al simţirii

122

unor cadre didactice şi a învăţăceilor lor, sperând într-un mâine mai bun, la care contribuie prin ce fac astăzi.

Murmurul Jilţului - O prestigioasă revistă şcolară

“Murmurul Jilţului” a ajuns la cel de-al 19-lea număr. Aşa cum şi-a obişnuit cititorii, revista cuprinde, şi de această dată, o gamă variată de subiecte, depăşind cu succes specificul didactic, în care pare să fie concepută, la prima vedere.

Astfel, alături de semnăturile unor dascăli renumiţi de pe meleagurile mătăsărene, reprezentaţi, la rândul lor, de elevii talentaţi ai Colegiului Naţional Tehnologic din localitate, “Murmurul Jilţului” găzduieşte materiale aparţinând unor publicişti gorjeni de marcă. Paginile publicaţiei sunt o îmbinare reuşită de literatură română şi universală, poezie, istorie, chimie, fizică, educaţie, tradiţie, epigramă, constituindu-se, în ansamblu, într-o veritabilă revistă de cultură generală. “Murmurul Jilţului” nu ar exista, însă fără domnul Dumitru Dădălău, directorul fundaţiei cu acelaşi nume şi al Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari. Sub îndrumarea sa directă, trudesc la facerea revistei Cristi Popescu, Alin Dobromirescu, Daniela Pârjol, Adriana Purcel, Camelia Purdescu, Mirela Popescu, Emilia Duţan, Cătălina Pârvu, Mircea Boulean, Oana Rusu şi Alina Bădoi. Aşteptăm cu interes următorul număr al “Murmurului Jilţului”!

• Patricia DumitrescuGorjeanul 10.04.2001

Stimată doamnă profesoară

Abia azi am reuşit să termin de citit volumele de poezii şi numerele revistei apărute sub îngrijirea dumneavoastră şi a distinsului domn profesor Dumitru Dădălău.

Din primul moment am fost introdusă în atmosfera, binecunoscută mie încă din copilărie, de înalta spiritualitate caracteristică meleagurilor noastre şi a sufletului de poet al olteanului. Aceste calităţi au rămas intacte, cred, de secole şi de ele sunt pătrunse până ta contopire poeziile şi desenele elevilor domniilor voastre. Farmecul, parfumul Olteniei este inconfundabil şi impune din fiecare vers, mai mult sau mai puţin inspirat, şlefuit, elevat. Peste tradiţional se suprapune o surprinzătoare (chiar (a elevii mici), dar timidă, culoare de actualitate.

Chestiuni profunde existenţiale îi preocupă pe micii dumneavoastră ucenici.Aluatul pe care l-ati avut în mână a fost cu grijă şi’ dăruire modelat şi vă

răsplăteşte cu prisosinţă efortul.Eminescu se simte aproape în fiecare poezie, aşa cum dragul de natură, de cei

apropiaţi, de ţară, de dascăl, cărora le creionează adevărate icoane, se revarsă

123

generos din nu mai puţinele generoasele suflete ale elevilor. iDeşi nu sunt un om de litere, cultura mă preocupă într-un grad destul de

mare. De aceea îndrăznesc să fac o apreciere, pe care vă rog să n-o consideraţi de complezenţă, în special asupra “Ferestrei sufletului”: este minunată, unică, în paginile ei aţi pus la păstrare parţial din sufletele tuturor (elevi, profesori, editori, sponsori) celor care au contribuit la scrierea şi apariţia volumului. Vă felicit din inimă şi vă urez să aveţi puterea să continuaţi.

Cât despre mine, muncesc în continuare la Dicţionar, corectez referate, articole şi cărţi ale colaboratorilor mei şi din când în când pentru câteva ore fericite lângă doi din cei patru nepoţei ai mei (ceilalţi sunt peste mări şi ţări,...)

Doamnă profesoară, permiteţi-mi să vă urez acum (este drept, cam târziu) “La mulţi ani!” pentru ziua de Florii.

Transmiteţi-i, vă rog, domnului profesor Dădălău sentimentele mele profunde de admiraţie şi simpatie.

Cu cele mai alese gânduri.• Prof. dr. Adelina Georgescu, Bucureşti,20.04.2001

Dragii mei

Îmi cer, în primul rând, iertare că nu v-am scris până acum. Am avut foarte mult de învăţat pentru că am început sesiunea imediat după vacanţa de iarnă şi am avut zece examene.

Acum, că a trecut cu bine, nu mi se mai pare foarte grea sesiunea, dar atunci mă speriasem pentru că nu ştiam cum o să fie şi îmi era frică să nu am restanţe. Dumnezeu m-a ajutat şi am luat note foarte bune: Am media 9,20 şi sunt a patra. Aş fi avut şi bursă, dar fiind la taxă nu am dreptul la bursă. Eu nu mă gândesc să am eu bani, vreau să trec la buget doar pentru că nu ştiu de unde o să-mi dea ai mei atâţia bani pentru taxă în anii care vin.

Domnule profesor, vă voi fi recunoscătoare toată viaţa mea, pentru că de la dumneavoastră am învăţat să nu mă mulţumesc eu puţin, ci să vreau întotdeauna mai mult. La examenul de literatură am luat 9, cea mai mare notă, şi domnul profesor m-a felicitat în faţa tuturor colegilor. Mi-a spus că e lucrare de 10 (dar nu dă niciodată 10) lucrare de Facultate de Litere şi că se vede că am avut în liceu, profesor de română foarte bun. Atunci mi-am adus aminte de dumneavoastră că mă trimiteaţi mereu la “Cabinetul de română” după cărţi şi îmi dădeaţi 3 de fiecare dată când mă prindeaţi nepregătită. Nu ştiu în ce măsură înţelegeam eu atunci, dar acum îmi dau seama cât de bine îmi prinde faptul că sunt obişnuită să citesc şi să scot din cărţi ce mi se pare mie mai frumos şi mai interesant. Aşa am făcut şi acum: n-am scris nimic din cursuri şi domnul profesor de literatură a apreciat, pentru că, aşa cum spune şi dânsul, suntem la vârsta la care trebuie să ne

124

facem propriile noastre idei, nu să cităm ca nişte “papagali” ceea ce zic profesorii în cursuri.

Domnul Bălaşa şi doamna Negomireanu (care i-au fost profesori şi doamnei Luminiţa) au fost foarte mulţumiţi, mi-au dat 10.Mai greu mi-a fost la materiile de Teologie,.pentru că suntem întotdeauna comparate cu băieţii care au terminat “Seminarul Teologic”, dar am luat note destul de bune şi aici. Am vrut să mă afirm prin rezultate bune şi am reuşit, pentru că întotdeauna impresia de la început contează.

Mami şi tati sunt mulţumiţi că m-am descurcat bine. Tae plânge mereu de mine şi zice că îi pare rău că nu e şi muma să vadă că am crescut şi am ajuns la facultate. Toţi s-au bucurat foarte mult când le-am spus că am fost la Mătăsari, la dumneavoastră. Mami a plâns, m-a întrebat de fiecare dintre dumneavoastră, sa bucurat din tot sufletul când i-am spus că tanti Lenuţa şi unchiul Ionel se simt mai bine ca astă-vară. Când a auzit că fetele au terminat facultatea şi au serviciu, nu i-a venit să creadă că a trecut aşa repede timpul. I-am povestit şi despre costumele dumneavoastră, doamnă Cicel şi a zis că ar vrea să vă vadă îmbrăcată aşa ca o doamnă, cum aţi fost dumneavoastră întotdeauna. Mai zice că oameni ca dumneavoastră n-o să mai întâlnească niciodată şi îi pare rău că suntem departe şi vă vedem foarte rar.

Şi mie îmi pare rău că nu mai suntem aproape de dumneavoastră. Atunci când ne-am mutat, eu am fost în vacanţă, s-a petrecut totul mult prea repede şi nu mi-am dat seama ce se întâmplă. Iar apoi, când m-am trezit în altă casă, şcoală nouă, unde nu cunoşteam pe nimeni, m-am simţit străină şi am suferit foarte mult. Acum îmi dau seama cât de bine a fost la Mătăsari şi cât de dor îmi e de apartamentul nostru, de dumneavoastră, de colegii mei şi de tot ce mă înconjoară.

Am avut mari emoţii când am fost la dumneavoastră în noiembrie. Nu vă văzusem de mai mult de doi ani şi mă gândeam foarte mult la ziua aceea. în autobuz, de la Drăgoteşti la Mătăsari, mai ales când a început să se vadă blocul nostru; am plâns de am stârnit curiozitatea oamenilor din jurul meu. Mi-am dat seama câte amintiri mă leagă de locul acela, de care unii oameni de aici nici n-au auzit. Îmi pare rău că n-am putut să stau decât o zi. Mă bucur din tot sufletul că v-am văzut şi v-am găsit bine, atât pe dumneavoastră cât şi pe tanti Lenuţa şi unchiul Ionel. Pe fete nu le-am văzut de aproape patru ani şi îmi e greu să-mi imaginez cum arată. Sper să vin la vară, când vor fi şi ele acasă. Am fost impresionată de imaginea şcolii. Nu numai că n-am ştiut, dar nici nu m-am gândit că liceul unde am învăţat, va arăta vreodată aşa. Nici liceele de aici din Craiova nu sunt atât de curate şi moderne.

Domnule profesor, doamnă Cicel, eu cred că vă vor răsplăti munca cu rezultate bune la învăţătură multe generaţii de acum încolo. Eu vă port în suflet toată viaţa mea, vă consider dascăli - model şi vă respect ca şi pe părinţii mei. Atunci când am fost la dumneavoastră şi aţi venit noaptea târziu, mi-am dat seama cât suflet

125

puneţi în ceea ce faceţi, cât munciţi şi cât timp vă trece acolo, în şcoală. Mi-a spus Vali că tanti Lenuţa se simte mai rău, e la spital şi nici unchiul Ionel

nu e prea bine. Îmi pare rău şi sper din tot sufletul să se facă mai bine.Tanti Lenuţa, unchiule Ionel, Dumnezeu să vă ajute să vă fie boala mai uşoară

şi să nu mai suferiţi aşa mult. Tanti Geta, gazda mea (v-am povestit ca are aproape 90 de ani) e foarte singură şi zice ca nu are pentru cine să trăiască. Eu îi citesc, o ajut să mănânce, să se spele, o duc la Biserică, o încurajez cât pot de bine, chiar dacă e câteodată aşa de dificilă, de nu mai ştiu ce să-i mai spun. Dar, aici, la teologie, învăţăm mai bine ca oriunde să fim buni, răbdători. Nu reuşesc să fiu aşa smerită precum ni se cere, dar încerc, îmi dau tot interesul.

Soru-mea m-a întrebat şi ea de dumneavoastră. Manuel s-a făcut mai mare, împlineşte şase ani anul acesta. îmi desenează şi îmi trimite aici desene de fiecare dată. Eu îi scriu să fie cuminte, să înveţe, ca să se poată duce la Seminar şi apoi la Teologie, iar el e foarte încântat de ce-i spun: cântă toată ziua Doamne-miluieşte prin curte, îşi imaginează că e preot. De fiecare dată când vine cineva pe la ei zice: “Citeşte-i mami si lui moşica ce zice Mari de mine”... Citeşte-i mami şi lui tanti. Florentin şi cumnata mea nu mai ştiu ce mai fac, că n-am fost de mult acasă. Am uitat să vă spun că în decembrie a murit sora lui tati cea mare (a avut probleme cu rinichii) şi de sărbători am fost trişti toţi din familie.

Domnule profesor am încercat să fac şi eu un articol pentru revistă, nu ştiu cât am reuşit. Cred că este cam lung; m-am referit doar la câteva aspecte, despre Mântuitorul Iisus Hristos fiind mult prea multe de spus. Dacă este prea lung lăsaţi dumneavoastră ceea ce consideraţi că este mai interesant.

În încheiere, eu vă doresc sănătate la toţi şi sper să vă găsesc bine când mai vin la dumneavoastră. îi transmit “sărut mâna!” doamnei diriginte Zizi, doamnei Luminiţa, doamnei Geta şi lui tanti Nuţa.

Sărut mâna!Cu drag şi respect.• Mari Oae

Sărbătorea „Fiilor Jilţului”

În perioada 26-31 octombrie a.c. la nivelul localităţii Mătăsari, Fundaţia “Murmurul Jilţului”, în colaborare cu administraţia comunală şi cu sprijinul instituţiilor administrative şi culturale ale judeţului au organizat un complex de manifestări, prilejuit de aniversarea a 18 ani de la înfiinţarea liceului şi a 14 ani de la darea în folosinţă a Grupului Şcolar Industrial Minier. După ce timp de o săptămână au fost organizate simpozioane, lansare de carte, sesiune de referate, consfătuiri - dezbateri, campionat de fotbal la nivelul satelor Brădet - Runcurel - Croici şi Mătăsari şi al liceului, sâmbătă, 31 octombrie a.c., a avut loc o grandioasă sărbătoare a fiilor Jilţului la care alături de cei plecaţi pe tot cuprinsul ţării şi a

126

localnicilor, au onorat cu prezenţa lor, conferenţiarul universitar dr. Pantelimon Manta - prefect, profesorul D. Tănăsoiu - subprefect, profesorul doctorand Nicolae Mischie - preşedinte, prof. Cornel Popescu şi ing. lon Călinoiu - vicepreşedinţi ai Consiliului Judeţean, ing. Emil Huidu, Tiberiu Trotea şi Grigore Dădălău - directori în cadrul CNLO, reprezentanţi ai ziarelor Gorjeanul, Opinia, TV Târgu Jiu, Antena 1, Radio România • Actualităţi şi Oltenia Craiova. Manifestarea a debutat cu inaugurarea Muzeului Jilţului, dotat cu mobilier de la Rostramo şi Muzeul Judeţean, la care şi-au adus contribuţia aproape 200 elevi şi cadre didactice din cadrul liceului Mătăsari care au adunat aproape 1000 exponate din satele aşezate pe cele 7 Jilţuri care atestă preocupările, îndeletnicirile şi existenţa oamenilor pre aceste meleaguri pline de istorie şi legendă.

De la prof. D. Dădălău, preşedintele Fundaţiei şi organizatorul acestui muzeu am aflat că locuitorii din Mătăsari, Croici, Brădet şi Runcurel, la chemarea lui Mihail Kogălniceanu au contribuit cu importante sume de bani, produse agricole, animale pentru întreţinerea armatei şi cumpărarea de armament la războiul de independenţă de la 1877 şi că fiii acestor locuri s-au jertfit în primul şi al doilea război mondial. La adunarea festivă ţinută în aer liber pe scena construită prin grija E.M.C. Jilţ Nord şi Uzinei de reparaţii Jilţ au vorbit cu entuziasm, dăruire şi patos domnii Purcel Constantin - primar, lon Gr. Dădălău, profesor, Trotea Vasile-director Rostramo, Pamfiloiu Constantin, profesor pensionar, Băleanu Constantin - director Gorjeanul, Huidu Emil - director C.N.L.O., Ghiţan Elena - elevă, Pantelimon Manta - prefect şi Nicolae Mischie- preşedintele Consiliului Judeţean Gorj care au evidenţiat realizările obţinute pe toate planurile şi au asigurat întreaga asistenţă că în curând în Mătăsari se vor definitiva lucrările la aducţiunea cu apă şi introducerea gazelor, la centrala termică a grupului şcolar, la blocuri, iar liceul din Mătăsari va continua să existe ca unitate etalon în rândul celorlalte instituţii de învăţământ din Gorj.

Pe o vreme extraordinar de frumoasă au evoluat în faţa fiilor Jilţului Ansamblul artistic profesionist Doina Gorjului cu toţi soliştii săi, Grupul vocal folcloric Ciobănaşul, alcătuit din 40 persoane din Bucureşti, condus de profesorul Nicolae Racoceanu, preşedintele Fundaţiei: Barbu Ştirbei -Buftea care a cântat şi a doua zi la Biserica din Mătăsari, formaţiile cultural • artistice ale liceului şi şcolii primare Croici conduse cu competenţă de profesorii Ceauşescu Zizi, Pădureţ Carmen, Zestroiu Ionela, Dădălău Nicolae, Dădălău Ileana, Ciobanu Ioana, Ciobanu Dorel, Buruiană Viorica.

În jurul orelor 18,30 liceenii din Mătăsari s-au retras cu torţe aprinse de la Şcoala nr. 2 până la grup unde, la flăcările unui foc al prieteniei, s-a jucat Hora Unirii, s-a organizat carnavalul tineretului, s-au sărbătorit într-un mod aparte cei aproape 30 tineri care au împlinit 18 ani în acest an, s-a organizat Balul Bobocilor la care au participat 17 concurente de la clasa a IX-a - informatică, Miss boboc fiind aleasă de un juriu alcătuit din elevii claselor a XII - a A şi B în

127

persoana elevei Tucă Otilia. Momentul sărbătoresc a fost susţinut în permanenţă de Cenaclul Scorpion care a organizat expoziţia de pictură “ Culorile libertăţii”, a lansat revista “Murmurul Jilţului” nr. 8-9.

Mulţumim din inimă tuturor conducătorilor administrativi ai unităţilor şi subunităţilor industriale din zonă, personal domnului director ing. Constantin Predoiu, liderilor de sindicat, unităţilor comerciale care au asigurat expoziţii cu vânzare a produselor alimentare, a băuturilor spirtoase şi răcoritoare, au făcut ca toţi să se simtă bine, să nu regrete că au venit, pentru că au avut ce vedea, a fost o distracţie de milioane, inedită.

Mătăsari • prima sărbătoare a Fiilor Jilţului, o amintire ce va reveni întotdeauna în mintea şi inima noastră.

Elena Ghiţan – Redactor-şef la Revista „Murmurul Jilţului”

„Murmurul Jilţului” – un puternic glas mătăsărean

Apariţia recentă a celui de al douăzeci şi doilea număr al revistei „Murmurul Jilţului” a Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, prin conţinutul şi nivelul ridicat al tehnoredactării, m-a determinat să scriu aceste rânduri, convins că „murmurul” devine din ce în ce mai mult un glas răsunător în presa scrisă.

Această adevărată şi impresionantă publicaţie îşi trage sevele dintr-o realitate de necontestat, dintr-o muncă plină de răspundere a unui numeros colectiv de elevi şi cadre didactice sub conducerea „celui mai iubit dintre... mătăsăreni” - profesorul-director Dădălău Dumitru.

Fac această afirmaţie în cunoştinţă de cauză, trăind şi muncind alături de ei, cunoscându-le puterea de muncă şi datoria faţă de prerogativele şcolii noastre, într-un moment de restructurare profundă a învăţământului.

Parafrazând un cântec din repertoriul menestrelului Tudor Gheorghe, la Mătăsari, Dumitru Dădălău „Dunăre dacă n-avea, Jilţul Dunăre-l făcea...”

În cele şaisprezece pagini ale revistei se regăsesc inima şi sufletul acestei colectivităţi, munca, cu bucuriile şi necazurile cotidiene, nobleţea şi acurateţea omului, preocupările prezente şi de perspectivă. Cititorul află de aici lucruri neaşteptate şi devine părtaş la tumultul vieţii mătăsărene.

Dominanta primelor pagini este prezenţa, în mijlocul copiilor din Mătăsari, a Înalt- Preasfinţiei sale Teofan, mitropolitul Olteniei, o personalitate incontestabilă a vieţii noastre culturale şi spirituale, omul şi păstorul credinţei strămoşeşti, în faţa căruia mă plec, alături de toţi elevii şi profesorii din Gorj, cu smerenie, stimă şi respect. Revista se bucură de prezenţa, în paginile sale, a unor cadre de prestigiu care , prin scrisul lor pe tematici diverse, aduc un suflu nou în procesul instructiv - educativ: („Educaţia religioasă în şcoală”), prof. Luminiţa - Mili Popescu, inspector de specialitate („Modalităţi de exprimare a elementului predicativ suplimentar - aspectele sale nominale”), prof. Luminiţa Dădălău („La

128

ceas de bilanţ”), prof. Alina Udriştoiu („Luceafărul şi modelul fiinţei”), prof. Oliviu Arsenie („Istoricul relaţiilor Anglo - Romane”), prof. Marina Cazacu (“Structura şi dinamica personalităţii”), inginer Rodica Danciu („Tehnologii de urmărit peste douăzeci de ani”), inginer Valeria Dumitru („Determinarea uzurii pieselor la complexele de excavare, transport şi haldare în vederea organizării reparaţiilor planificate”) etc.

Alături de aceste cadre, un mare număr de elevi îşi perfecţionează măiestria alcătuirii mesajelor, abordând sfera largă a genurilor şi speciilor literare. Apreciem acurateţea şi sinceritatea discursului liric din creaţiile: „Primăvara”( Laura Diţa), „Tăticul meu” şi “Viaţa” (Larisa Seramăt), „Soarele s-a ascuns “ şi “Speranţa” (Adelina Vulpie),” Învaţă să iubeşti” (lonela Magdalena Postelnicu), “Ruga” (Crihmilda Laura Şchiopu ) ş. a. Un cuvânt de laudă se poate aduce elevilor claselor a VI-a care au răspuns în număr mare unui concurs epistolar în derulare “Scriu unei persoane care îmi lipseşte”. Din cele trei scrisori publicate în revistă, autori: Oana Velica, Laura Diţa şi Maria Dobromirescu, se desprinde clar capacitatea elevilor de a elabora mesaje scrise de acest gen, candoarea şi inocenţa prieteniei întinse pe perioade relativ lungi. Motivarea psihologică a nevoii de comunicare este solidă şi plină de graţie.

Revista “Murmurul Jilţului” a reuşit în cei cinci ani de apariţie să strângă în jurul său condeie de valoare din afara comunei: prof. Gheorghe - Dănescu - Crasna - Radoş, Ion Duţă - Novaci, elevii: Bertea Andreea Manuela - Valea - Bolboşi, Popescu Mădălina - Slivilesti, s. a.

Am lăsat la final două portrete literare mixte ale unor dascăli de excepţie: prof. Vasile Romanescu, fost inspector şcolar general – „un om adevărat”, cu o încărcătură apreciabilă de fapte în domeniul conducerii învăţământului “,profesorul meu de limba română” (Dumitru Dădălău), văzut din şaisprezece unghiuri (elevii: Taman Mihaela, Popescu Ioan Cosmin, Ciobotea Claudiu, Ghişa Emilia, Epure Gheorghe, Giurescu Claudiu, Radu Ileana, Lazăr Marian, Lupulescu Vasilica, Lupşoiu Eugenia - Maria, Stancu Nicoleta, Docoşatu Maria, Mutu Rusalina, Gican Daliela, Popescu Sergiu şi Hândea Gigi - llie).

Citind rândurile scrise de aceşti minunaţi tineri, categoric ai reprezentarea imaginii dascălului de excepţie, a omului care a ridicat mai întâi pentru sine exigenţa şi apoi pentru ceilalţi.În ochii săi adânci şi pătrunzători se citeşte, de fapt, grija pentru “ tot ce mişcă” în Mătăsari. El este omul care aduce bucurii şi satisfacţii, demnitate şi înţelepciune. Este vizionar, apropiat, respectuos şi nespus de duios când totul devine reuşită perfectă.

Nu-i uşor să “ dirijezi” un “ concert” cu peste două mii de” interpreţi”!...“ Murmurul Jilţului” depăşeşte, aşadar, cu mult ştacheta calităţii, croindu-şi

drum spre locurile fruntaşe ale publicisticii româneşti. • Prof. Gheorghe Lungan,Articol apărut în Gorjeanul nr. 3327/ 15.02.2002, cu titlul: La Mătăsari cu

129

“Murmurul 22” în prag de primăvară

Răsplata cutezanţeiAcum, la ceas aniversar, în momentul adevărului,nu-mi propun să fac o analiză

a revistei “Murmurul Jilţului”, ci să mă explic de ce o apreciez ca o publicaţie şcolară de înaltă valoare.

Într-o lume atât de robotizată, de computerizată, unde jocul pe calculator ori navigarea pe Internet încep să devină preocupări constante ale adolescenţilor, acum când mass-media, prin informaţiile sale, pare a spune tot: preocuparea pentru lectură, studiul în bibliotecă sau preocuparea pentru o revistă pot părea unora desuete.

Televizorul tinde să devină “surogat universal”, înlocuitorul absolut al oricărui act de cultură. Dispozitivele electronice de alegere a calculatoarelor şi reglare de la distanţă îi permit telespectatorului să străbată rapid zeci de canale, tot atâtea spaţii psihologice diferite fără să părăsească fotoliul. În plus de asta, marea majoritate a oamenilor urmăresc ceea ce se petrece pe ecran şi fac simultan alte lucruri:mănâncă, se joacă, spală vase, vorbesc la telefon, discută şi chiar citesc.

Pentru România mileniului trei, televiziunea este o pacoste culturală, o negustorie, rafinat sau grosolan deghizată, iar consecinţele capitulării în faţa emisiunilor de televizor în care abundă violenţa şi trivialul nu vor întârzia să apară.

Părinţii se plâng că odraslele lor nu mai citesc, toată lumea se plânge că nu are timp pentru lectură şi artă, dar nimeni nu opreşte televizorul cronofag şi culturofag.

În asemenea condiţii, s-a găsit un om de suflet, profesorul Dumitru Dădălău, care, împreună cu elevii, să ofere alternativa educaţională, revista “Murmurul Jilţului”.

Este un act de cultură, în primul rând, de care beneficiază cu fiecare număr tot mai mulţi cititori (ultimul număr nici nu a acoperit solicitările elevilor).De ce? Pentru că atracţia irezistibilă pe care o exercită pagina proaspăt tipărită, mirosul de cerneală tipografică, liniştea de templu “spartă” doar de răsfoirea paginilor revistei, continuă să influenţeze spiritele sensibile ale liceenilor sau ale elevilor din ciclul gimnazial şi primar, continuă să schimbe destine. Elevii citesc nu din obligaţie, ci din convingere şi plăcere.

Ce act de cultură şi educaţie pot să ofere “Scorpionii”, mai important decât a oferi prilejul unor lansări de cărţi cu propriile compoziţii sau “Decada culturii gorjene” în liceul Mătăsari ( 4 martie 1999)! Amintesc dintre lansări “Fereastra sufletului”, “Utopia lui leronim”, “Copacul din vis”. În paginile revistei au apărut creaţii ale elevilor, ale profesorilor, dar şi ale personalităţilor gorjene

(I. Popescu, N. Diaconu, Gh. Popescu-Radoş, Doru Fometescu, etc.)Pagini încărcate de valenţe educative şi documentare au constituit înserările

130

discursurilor celor doi miniştri (Andrei Marga - ministrul M.E.N. “Gorjul este singurul judeţ care are un colegiu naţional în mediul rural”, cu prilejul transformării Grupului Şcolar Tehnologic Mătăsari în Colegiu Tehnologic 9.XI.2000; ministrul M.E.C., Ecaterina Andronescu, Mesaj transmis cu ocazia “Zilei învăţătorului”, 30.06.2001), intervenţiile inspectorilor generali, Nicolae Mergea şi Gheorghe Gămăneci, în aceste ocazii sau la întâlnirea cu “Fiii Jilţului”.

Fiind o revistă şcolară, revista a găzduit şi intervenţii ale profesorilor şi ale elevilor, periodic, şi în mod deosebit, cele care s-au desfăşurat cu ocazia “Zilelor Liceului”. Şi aceasta pentru că şcoala înseamnă carte, cunoaştere, orizont cultural şi cult al muncii creatoare, iar omul de la catedră trebuie să trăiască el, ca model, în miezul luminos al revistei “Murmurul Jilţului”, în orizonturile sale de cunoaştere şi de avânt creator. Revista a oferit astfel cadru de formare continuă, a răspuns nevoilor de perfecţionare derivate din modificările curriculare: orientarea şi consilierea pedagogică, munca în echipă, integrarea şcolară a elevilor cu dificultăţi în învăţare, proiecte de lecţie model, etc.

Calitatea revistei este concretizată şi în “locul I pe judeţ”, “locul al II-lea pe ţară”.

Toate acestea au fost posibile datorită mentorului revistei acest dascăl minunat, care, în calitate de director, promovează spiritul de emulaţie, de întrecere, nu simulează doar reforma, ci toarce firul de aur din caierul reformei şi ţese miraculos pânze de engrame trainice în minţile elevilor, are capacitatea de a analiza şi anticipa rezultatele şi efectele posibile ale acestor schimbări, are mereu în atenţie sporirea prestigiului unităţii pe care o conduce.

Dacă fratele său, prof. Ion Dădălău, ca director a ridicat un palat pe un teren gol, acum noul director, prof. Dumitru Dădălău a făcut din acest palat “un liceu de temut” (expresia aparţine insp. gen. adj. Gh. Gămăneci). A ştiut să continue ceea ce a fost bine, pentru că în plan axiologic binele nu este comparabil, ci o deschidere spre o continuă îmbunătăţire, reală şi stimulatoare. Şi rezultatele îl onorează.

Ca profesor de română, a cunoscut şi respectat imperativul moromeţian: “nu trebuie să vii tu şi să strici binele ăla care a fost, pe motivul că faci ceva nou. Începe de colea, de la capul unde e rău, nu de la capul unde e bine, dacă zici că ăsta e scopul”. .

Prof. Graure Domnica

„Murmurul Jilţului” – iubirea noastră cea dintâiLa ceas de bilanţ

Cinci ani de activitate publicistică în Mătăsari? Mult? Puţin? Depinde cum priveşti acest fapt împlinit. Pentru o şcoală de la ţară, aşa cum suntem noi, priviţi

131

uneori cu nejustificată aroganţă, alteori de sus de tot sau de-a doua, este mult, pentru că este un început şi orice început este greu.

Dar, dacă începutul este greu, nici urcuşul nu-i mai uşor. E apoi greu să urci, dar şi mai greu să te menţii printre şcoli cu tradiţie, cu potenţial într-ale scrisului, cu elevi talentaţi şi dascăli destoinici care au pus suflet în urma lor. Poate că revista noastră nu întruneşte aprecierile tuturor, poate că aceia mai pretenţioşi au denigrat-o dar asta înseamnă că existăm şi că, ţinând seama de tenacitatea care-l caracterizează pe profesorul Dumitru Dădălău, când începe ceva, vom exista şi vom rezista.

Talentul este „rara avis” şi noi ştim acest lucru, nu pretindem deci că, tot ce s-a publicat în „Murmurul Jilţului” este foarte bine din punct de vedere literar sau publicistic, dar putem pretinde fără să greşim că le-am dat elevilor o revistă a lor, în care să se exprime aşa cum ştiu ei şi cum pot ei să o facă mai bine. Le-am dat curajul de a spune ce gândesc şi încrederea că, dacă nu sunt perfecţi, sunt perfectibili, că nimic nu se naşte spontan ci după o lungă şi chinuitoare gestaţie.

Încercările lor literare au fost timide la început. Pe parcurs însă s-au detaşat dintre ei, copii cu talent ca Alin Dobromirescu, Cornel Bălescu, Bădoi Alina şi alţii, care au dovedit că scriu pentru cât au ce şi au talent în mântuirea verbului poetic. Revista a publicat de-a lungul acestor cinci ani articole diverse ale elevilor şi profesorilor, ale colaboratorilor din judeţ şi din ţară, au publicat aici, onorându-ne prin semnătura lor poeţi consacraţi. S-au publicat, de asemenea articole prin care se evocă evenimentele întâmplate în şcoala noastră sau la care au participat elevii şcolii noastre, experienţa pe care le-au avut în taberele de profil.

Cu timpul, calitatea scrisului nostru s-a perfecţionat şi râvna cu care coordonatorul acestei reviste a strâns materialele, a selectat, a corectat, a dat roade. Premiile succesive pe care le-a primit, al nivel de ţară, dovedesc faptul că însemnăm ceva şi sunt una din căile iubirii într-un anonimat pe care nu-l merităm.

Lansarea diferitelor numere ale revistei, lansarea unor cărţi în cadrul fundaţiei, întâlnirile cu caracter cultural sau social, care au avut loc la nivelul şcolii, au fost atâtea ocazii de a ne face publică existenţa, părerile, intenţiile.

Nu pot să închei fără a ura „La mulţi ani!” activităţii publicistice în cenuşiul nostru Mătăsari, sperând ca prin activitatea noastră, să disipăm „ceaţa”care ne apasă să nu-i permitem să ne asimileze.

Prof. Luminiţa Dădălău

Speranţe şi împliniri

1 decembrie, zi sfântă pentru români, prilejuieşte pentru Colegiul nostru încă o sărbătoare de suflet – 5 ani de publicistică în Mătăsari, odată cu apariţia nr. 21 al revistei „Murmurul Jilţului”.

132

Când priveşti în urmă ţi se pare mai greu decât atunci când războiul era la început. În linia întâi n-ai timp să te vaiţi, ci doar să lupţi. Iar edificarea revistei a fost o luptă. Nu este aşa de uşor să supravieţuieşti în presa de astăzi, fără sponsori, fără susţinători. Şi totuşi, am izbutit! Sponsorul nostru a fost munca nebună, susţinătorii permanenţi, cititorii. Şi am supravieţuit nu oricum, ci an de an, cu fiecare număr, am dovedit că lumea are sens, că fiecare cuvânt e un mare sprijin.

Revistă culturală, revistă care oglindeşte multiplele preocupări ale elevilor şi dascălilor din Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari, această „fetiţă”, cum o numeşte cu dragoste mentorul – profesorul şi directorul, domnul Dumitru Dădălău – colindă ţara de 5 ani, urcă o treaptă cu fiecare an şi ajunge acum să ocupe locul al II-lea pe ţară, un dar pe care îl merită cu prisosinţă. Dumnezeu să ne ajute pe mai departe, să rămânem treji, să nu adormim pe laurii succesului, ci să ne bucurăm împreună unii de alţii, cât mai mult timp. Sala e în sărbătoare, chipurile dragi ale copiilor sunt cuprinse de emoţie, marcate de acest eveniment aniversar. Ce pot eu să spun? Cuvintele mele sunt neînsemnate, dar sufletul mi-e plin de bucurie şi mă gândesc la voi, cei care faceţi parte din redacţie, ca la prietenii mei. Sunteţi o redacţie minunată! Aduceţi atâta bucurie şi fericire în sufletele cititorilor, în număr din ce în ce mai mare. Creaţiile colegilor voştri şi ale voastre, bineînţeles, preocupările din diverse domenii cunoscute prin intermediul revistei, posibilitatea întâlnirii cu demnitari, cu oameni de cultură, cu reprezentanţi ai studiourilor de radio şi TV, lansări de cărţi, această multitudine de preocupări mă face să descopăr în paginile revistei, oameni minunaţi, care îşi iubesc aproapele cu tot sufletul şi arată acest lucru dăruind. Vă mulţumesc pentru preaplinul sufletului pe care îl dăruiţi, pentru dragostea şi credinţa inimilor voastre, pentru că faceţi lucru, că existaţi şi că prin strădania voastră un strop de lumină pătrunde în orice colţ din ţară, scoţând Mătăsarii din anonimat.

Revista conţine cam ce şi-ar dori fiecare publicaţie similară din alte licee, fiind printre puţinele reviste pentru care contează mai mult conţinutul decât imaginea şi, în fond asta este cu adevărat important, nu numai pentru elevi, ci pentru cititorii de toate vârstele.

Este foarte important să găseşti formula de succes, dar şi mai greu este să o menţii, să te păstrezi în vârf. Toate acestea au fost posibile datorită mentorului revistei, acest dascăl minunat, om cu o cultură solidă şi cu un suflet mare, care în calitate de director promovează spiritul de emulaţie, de întrecere pentru sporirea prestigiului unităţii pe care o conduce, punând atâta dăruire şi pasiune.

În acest moment aniversar vă urez „La mulţi ani!”, spor la treabă în continuare, să o ţineţi tot aşa pe mai departe, iar în anul 2002 să ne aducă meritatul loc I pe ţară, cu ajutorul şi puterea lui Dumnezeu. Să vă dea Dumnezeu tot ceea ce-mi doresc şi mie, căci altceva mai mult n-am să vă ofer.

Prof. Domnica Graure

133

La mulţi ani!

„Murmurul Jilţului”, revistă a Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari – Gorj, a împlinit cinci ani de existenţă. Sub îndrumarea prof. Dumitru Dădălău, directorul colegiului, au apărut până acum 21 de numere din apreciata revistă.

Revista arată aria largă de preocupări a elevilor şi profesorilor de la colegiul din Mătăsari. Din nr. 21 al revistei vă prezentăm câteva din subiectele abordate: „Întâlnirile de la 7,30” este un articol din care aflăm cât de importantă este şedinţa de dimineaţă pentru profesorii şi administraţia şcolii adică „marea familie” a Colegiului. Aflăm din prima pagină despre „Oameni care aduc un strop de lumină pe plaiurile mătăsărene”. Nu mai puţin de două din cele 16 pagini ale revistei sunt dedicate sărbătorii „Fiilor Jilţului” care a avut loc în perioada 8-21 octombrie 2001. spicuim în continuare alte titluri: „Femeia – eterne poveste”, „Zilele absolventului”, „Concursul Naţional de Miniproiecte de Mediu”, „Şase elevi din Mătăsari au luat locul I la Mediu”. Vă dorim mult succes în continuare!

Roxana Stoian, Informaţia Gorjului, nr.110, 10-16 decembrie 2001 „Fetiţa” noastră

Acum cinci ani, în Mătăsari, în acest liceu s-a născut o fetiţă. Am legat-o şi am alintat-o, i-am oferit căldura sufletească de care avea atâta nevoie pentru a creşte. Sub ochii noştri,uneori mustrători, alteori jignitori, ea a reuşit să crească din an în an, cât alţii în zece.

Am purtat-o în braţe, am arătat-o tuturor, am încercat s-o facem cunoscută lumii întregi.

Din iubirea nemărginită pentru frumos, din dorinţa fierbinte de a învăţa, de a savura lectura s-a născut această fetiţă frumoasă în Valea Jilţurilor, mai precis, aici, la noi, la Mătăsari. Pe zi ce trecea învăţa să vorbească, să exprime ceea ce alţii simţeau şi a făcut primul pas în adevărata lume. S-a simţit nesigură dar văzând că în jurul ei sunt suflete ce emană putere, a reuşit să dărâme toate barierele, să iese din anonimat, să se facă cunoscută şi apreciată nu numai pe plan local, ci şi naţional, dorind ca în cursu-i frumos să nu aibă adversar, să fie stânca cea de neclintit în faţa greutăţilor, a celorlalţi, să treacă graniţele ţării.

Trebuie să amintesc aici, că fetiţa noastră a luat multe premii fiind de nenumărate ori pe locul I în judeţ, locul II şi III pe plan naţional în concursurile de reviste şcolare. Mărindu-se, a purtat pe braţele sale, arătând tuturor, ceea ce a realizat de la începuturi şi până în prezent, fluturând steagul victoriei. A reuşit să întrunească în ea toate contradicţiile, turnând astfel măreţie şi înjosire, scăpând de privirile stânjenitoare ale celor din jur.

134

Se ridică pe culmile înalte, primeşte laudele ce le merită din plin şi continuă să se menţină pe cele mai înalte pedestraluri. Aceasta este fetiţa noastră, despre care frumos a vorbit tatăl ei, distinsul profesor, Dumitru Dădălău.

B.A.M.

Suflet din sufletul nostru

Stimate domnule director, stimate cadre didactice, dragi colegi, ne aflăm astăzi aici la Mătăsari, în cadrul Colegiului Naţional, într-un moment de mare sărbătoare pentru toţi mătăsărenii, dar mai ales pentru elevii Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari: se împlinesc azi 5 ani de la înfiinţarea revistei „Murmurul Jilţului”.

În anul 1996, la 1 decembrie, se petrecea cel mai însemnat eveniment din istoria Văii Jilţului, ieşirea de sub tipar a unei reviste ce avea să fie a acestui colegiu. După atâta vreme de aşteptare, acum 5 ani, visul nostru devenea realitate. Liceul nostru avea o revistă. Tipărirea ei nu ar fi avut loc dacă n-ar fi existat oameni care şi-au pus o parte din suflet pentru acest colegiu şi această revistă. Şi cine altul ar fi putut s-o facă mai bine dacă nu domnul director Dumitru Dădălău, profesorul meu de limba română, pentru care am toată stima şi tot respectul.

Fiecare dintre noi am scris această minunată revistă, ne-am exprimat gândurile, sentimentele, fiecare aveam idei noi, am scris ce-am simţit. Pentru că dincolo de a citi o revistă, înseamnă muncă şi dăruire de sine. Şi pe drept cuvânt pot să afirm, oricând şi oriunde, că în acest colegiu s-au întâmplat lucruri care vor dăinui mereu în inima acelora care l-au vizitat. Această revistă merită cu prisosinţă numele de revistă şcolară, de cultură, faptul că pe lângă poeţi consacraţi, au publicat şi copiii acestui liceu. Revista „Murmurul Jilţului” a cuprins de-a lungul anilor poezii scrise de elevi, referate, probleme de matematică, de fizică, eseuri, gânduri şi impresii. „Murmurul Jilţului” ne-a ajuns la suflet pentru că este şi din sufletul nostru.

După 5 ani de tipărire a revistei, putem spune că revista „Murmurul Jilţului” este cea mai bună revistă din judeţul Gorj, luând premiul I la concursurile de „Reviste Şcolare” în Gorj şi de cele mai multe ori locul II la concursul naţional de „Reviste Şcolare”. Acum, când suntem la sfârşit de drum, eu împreună cu colegii mei, elevi ai clasei a XII a, plecăm cu gândul că am lăsat o parte din sufletul nostru în această revistă care este o mândrie pentru noi. Sperăm ca generaţiile care au rămas şi care vor veni să ducă mai departe prestigiul acestui colegiu şi să fie mândri că au o revistă care poate să concureze cu oricare alta din ţară.

Doresc să primiţi înalta mea stimă odată cu urarea ca revista „Murmurul Jilţului” să dăinuie ani mulţi şi să adune în paginile ei talentul celor mai buni elevi ai acestui colegiu. În încheiere, ţin să mulţumesc domnului director şi cadrelor didactice care au fost alături de noi pe parcursul acestor 5 ani şi care ne-

135

au îndrumat paşii în dragostea pentru poezie, pentru tot ce este frumos şi bun. La mulţi ani de publicaţii!

Popescu Alina

Publicaţie şcolară de înaltă valoare

În numele elevilor acestei şcoli, vă spun „bună ziua” şi „bun venit” la această dublă aniversare: cea a împlinirii a 5 ani de la înfiinţarea revistei „Murmurul Jilţului”, revistă care ne duce pe drumul cunoaşterii, şi aniversarea zilei de 1 Decembrie, Ziua Naţională a României.

Nu pot să nu menţionez faptul, că noi suntem norocoşi, că învăţăm în singurul Colegiu Naţional din ţară, amplasat într-o zonă rurală, şi nu numai, singurul care dispune de frumoasa revistă „Murmurul Jilţului”. Această revistă este o publicaţie şcolară de înaltă valoare, care îmbogăţeşte cultura generală a cititorilor şi asta datorită unui om cu suflet mare, domnul profesor Dumitru Dădălău, care s-a gândit şi alături de dânsul, au fost tot nişte elevi, să ne ofere alternativa educaţională „Murmurul Jilţului”. Nerăbdarea noastră de a răsfoi paginile revistei, este cu atât mai mare, cu cât dorim să aflăm mai multe, şi aceasta nu va înceta să ne stăpânească firea pentru că numai citind putem şti mai multe.

Deci noi nu trebuie să citim din obligaţie ci din plăcere. Cât despre ziua de 1 Decembrie, nu pot spune decât n singur lucru: „Mihai Viteazul a murit pentru fericirea popoului român”, de aceea poporul român i-a dăruit o scrisoare în care-i spunea:

„Rămâi precum îţi este vitejiaNe dă tiparul sacrelor culoriArată cum e Daco-RomâniaŞi după aceea poţi să mergi să moriVa fi o Albă-România mareŞi o lumină ca din zi de Paşti,Iar noi semnăm sfârşitul de scrisoareCătre Măria ta Ştefan cel MareCei ce-au murit ca tu să mi te naşti”Vă mulţumesc!Postelnicu Ionela

Drag colectiv al redacţiei revistei«Murmurul Jilţului» - Mătăsari – Gorj

Îmi pare nespus de bine că v-am cunoscut astăzi 17 decembrie 2001! Şi-mi pare rău că abia astăzi v-am cunoscut! Dar niciodată nu e prea târziu – aşa sper! Pentru vină aceasta nu fac vinovat pe nimeni, dar în glumă spus, Gheorghe

136

Dănescu e «capul răutăţilor» pentru că el m-a provocat la un schimb de mesaje între noi, ca ale mele să poposească la dumneavoastră şi zău că n-a fost rău. Astăzi mi-a adus exemplarele 20,21,18,19,anul VI 2001 şi aşa s-a derulat prima mea cunoştinţă despre dumneavoastră. În primul rând, vă mulţumesc pentru că aţi găsit că ar fi bune şi încercările mele literare, înserându-le în paginile ziarului dumneavoastră ! în al doilea rând, vă felicit pentru cutezanţa dumneavoastră de a redacta un asemenea “ murmur” nu numai al Jilţului, ci al Gorjului întreg, cutezanţă care pune în faţa cititorului pagini de o deosebită frumuseţe şi bogăţie de idei !. Trăiţi plenar şi e meritoriu pentru dumneavoastră, încadraţi în contextul unei vieţi zbuciumate, ambigue, ameninţând să se coboare de multe ori în nimicnicie. Ţinând ştacheta unei trăiri sus, dovedeşte calitatea dumneavoastră de oameni. Publicându-mi cele 2 poezii “Poem” şi “Ploaia” m-aţi pus în postura unui datornic, aceea de a continua colaborarea cu dumneavoastră, bineînţeles dacă sunteţi îngăduitor cu încercările mele şi dacă ele se pot înscrie în tematica urmărită de dumneavoastră, în timp şi spaţiul ziarului. Fie ca întâlnirea noastră să fie un strop de lumină pe aripa timpului!

I. Duţă – Novaci

Oraşul meuNu moareNu demult, la televiziune, Mătăsariul era denumit “Oraşul care moare”. Parcă

s-a rupt ceva în mine de indignare. Nu pentru ce spusese sau arătase televiziunea, ci pentru că nu a vrut să vadă şi partea bună a lucrurilor. Nu a auzit de şcoala mea, de profesorii şi directorul meu?

Păcat! Nu mi-a văzut clasa şi şcoala mea frumoasă ca o primăvară?! Un păcat şi mai mare.

Dar, în seara zilei de 21 spre 22,stând la TV, am auzit strigăte şi chiuituri, cântece şi dansuri. Am ieşit cu toţii în stradă bucuria se citea pe feţele tuturor Coconii Izei cântau cu o voiciune aparte,un timbru special. M-a străfulgerat un gând “Oraşul a înviat, da, oraşul meu nu moare,alea erau cuvinte searbăde, noi avem aici oameni care vor ridica nivelul de cultură. A doua zi începea marea sărbătoare organizată de domnul director Dumitru Dădălău. Spectacolul a fost extraordinar. Au apărut pe scenă coconii Maramureşului;cântau,dansau ,era atâta viaţă în privirile şi în gesturile lor încât te fascinau. Costumele erau autentice,în culori vii cu cămăşi frumos brodate.

Doamne!, erau de toate vârstele, de la cei mici până la cei mari. Am fost impresionată în mod aparte de o pereche de circa 8 - 9 ani. Ţiuiau şi băteau în podea cu toată puterea, trăiau momentul. Veniseră să aducă mesajul Maramureşului . Dar,stupoare iarăşi, actualul lor primar, fusese tot un fiu al Jilţului,domnul Pasăre. Nu ne uitase. Era prezent aici cu cel mai frumos dar: Coconii Izei. Coconii se vede treabă că erau pregătiţi, munciseră mult pentru această întâlnire dar şi noi îi

137

răsplăteam cu ropote de aplauze.Am avut apoi şi noi coconii noştri care au căutat şi ei să fie la înălţime. Toată

ziua de 21 octombrie a fost magnifică, a fost numai veselie, deci viaţă.Seara au încheiat-o coconii Maramureşului împreună cu elevii noştri,

Maramureşul cu dansul, elevii noştri cu făcliile. Mirific, unde era acum televiziunea. Ce păzea? S-au înfrăţit cu toţii în hora noastră dragă. Hora Unirii!

De unde mai aveau coconii atâta putere nu ştiu,dar la orele 21,00 mai ţipuiau încă. Cât îi îndrăgeam ,cât îi iubeam pe aceşti copii minune.

Mulţumesc domnule director că v-a dat Dumnezeu aşa o inspiraţie să-i invitaţi la noi.

Vă aşteptăm cu drag şi la anul.Dumnezeu să ne ajute !Popescu Elena Alina

Salve, magister!

Tot timpul cât am scris despre oameni am reflectat mult, fiindcă îmi dau seama că este cel mai dificil lucru în a cunoaşte şi a-i înţelege pe oameni. Aceasta pentru că sufletul omului nu se deschide uniform, la „comandă” sau pentru oricine.

Totuşi, un om în preajma căruia am lucrat peste trei decenii (şi lucrăm încă împreună) a reuşit să-mi dea un mesaj „psihologic” de mare rafinament si sinceritate. Este profesorul de matematică, MIHAIL MĂRTOIU.

II văd în prezentările mele: băiatul de 27 de ani, când 1-am cunoscut şi omul matur de 61 de ani acum când împărţim acelaşi drum spre Mătăsarii Gorjului, să fim alături de Tică al nostru, să-i dăm o mână de ajutor la dificila misiune de a conduce o instituţie de mare rang.

Născut în Târgu-Jiu din părinţi de mare ţinută morală, oameni care au făcut cinste urbei noastre prin munca şi seriozitatea lor, Mihail a ţinut cu tot dinadinsul să cinstească familia şi localitatea natală, muncind şi învăţând, respectând normele convieţuirii într-o cetate ca a noastră. Aşa se prezenta copilul, adolescentul şi omul de mai târziu în devenirea sa ca unul dintre cei mai redutabili dascăli ai Gorjului.

Absolvent al Universităţii din Bucureşti, Facultatea de Matematică, profesorul Mihail Mărtoiu şi-a început ucenicia în Zimnicea Bărăganului, reuşind apoi să se reîntoarcă pe meleagurile natale pentru care ducea „un dor nestins”. Acest lucru s-a întâmplat în 1968... îndrumător competent al muncii educative,el a dat dovadă de un interes sporit pentru promovarea ştiinţei şi tehnicii în rândurile elevilor. Prin munca iui neobosită a reuşit să participe cu echipaje sau cu creatori individuali la concursurile „Minitehnicus” unde a obţinut locuri fruntaşe pe ţară. A ştiut să atragă un mare număr de profesori de matematică, fizică, chimie, biologie şi agricultură în activităţile practice în aşa fel încât interesul pentru muncă creştea

138

vertiginos. Pentru seriozitatea şi calitatea preocupărilor sale, a fost promovat în funcţia

de inspector şcolar, inspector şcolar generai adjunct şi mai apoi inspector şcolar general.

Sobru şi obiectiv, vizionar, atent la nevoile oamenilor şi ale unităţilor de învăţământ Mihail Mărtoiu a condus destinele procesului instructiv educativ cu bune rezultate, pentru care a fost apreciat adesea de însuşi ministrul de resort.

Exigent cu sine şi cu cei din subordine, profesorul Mărtoiu a urmat sigur şi la timpul potrivit drumul dascălului: perfecţionarea pregătirii profesionale prin obţinerea gradelor didactice, participarea la conceperea şi desfăşurarea unor

manifestări de prestigiu-simpozioane, sesiuni de comunicări, dezbateri, mese rotunde etc. unde exemplul său de conştiinţă profesională şi morală a fost urmat şi de ceilalţi colegi.

S-a preocupat serios de dotarea unităţilor de învăţământ, de respectarea regulamentelor şcolare şi a Legii învăţământului. Aşa se explică faptul că şi în prezent mulţi oameni de la catedră se consultă cu fostul lor conducător, respectându-i faptele şi generoasele idei.

Viaţa lui particulară este plină de linişte şi de înţelegere în familie. Cei doi copii ai săi l-au urmat cu seriozitate, Mihaela absolvind Facultatea de Litere şi Istorie din Craiova, actualmente cetăţean canadian şi Gabriel, inginer.

Azi, la catedra de matematică de la Mătăsari, dascălul Mărtoiu depune interes pentru pregătirea copiilor, fiind apropiat de ei, îndrăgit şi urmat în calitatea de diriginte pe care o are.

Mă alătur tuturor celor care îl cunosc şi îl apreciază, elevi şi cadre didactice, şi-i dorim din toată inima multă sănătate şi bucurii, pe măsura

moralităţii inegalabile de care dă dovadă. Salve, magister!Prof. Gheorghe LUNGAN,Târgu-Jiu, 06.12.2002

Toamna aurie a Murmurului Jilţului»

Apariţia la 1 decembrie 2002 a celui de al douăzeci şi cincilea număr al revistei „Murmurul Jilţului” reprezintă un omagiu adus de elevii şi cadrele didactice de la Mătăsari celei mai dragi şi scumpe sărbători naţionale – Marea Unire de acum 84 de ani.

Într-o formă grafică de mare rafinament, cele 16 pagini ale revistei poartă o însemnată încărcătură ştiinţifică şi culturală, precum şi o bogată gamă de sentimente superioare izvorâte din sufletele şi conştiinţele multor copii şi tineri din această localitate reprezentativă a judeţului Gorj, leagăn al unor străvechi tradiţii şi forme de manifestare a gândirii, imaginaţiei, inteligenţei şi gustului

139

estetic. Concepută tematic de colectivul de redacţie sub îndrumarea nemijlocită

a profesorului Dumitru Dădălău, revista abordează probleme de moralitate creştină, având în deschidere „cuvântul blând şi smerit al Înalt Prea Sfinţiei Sale Teofan, mitropolitul Olteniei, în articolul „Crucea - bunul nostru cel mai de preţ”. Acestuia i se adaugă „Elogiul iubirii pentru locurile natale” (Gorjeanul, nr. 3500 C.B.), cuvântările oaspeţilor dragi de la festivitatea de deschidere a „Sărbătorii Fiilor Jilţului” ş.a.

Cea mai mare parte a revistei cuprinde articole pe teme de ştiinţă şi învăţământ, prefaţate de un interesant material „Calitate şi eficienţă - cuvânt de ordine la Mătăsari”( înv. Irina Stoichescu - Şcoala Primară Brădet). Se remarcă, prin aria de cuprindere, analiza „stării învăţământului în anul şcolar 2001/2002” - un bilanţ plin de rezultate obţinute la clasă, în confruntările de la olimpiade şi concursuri, în competiţiile sportive sau de oricare altă natură de către elevii şi cadrele didactice de aici.

În sprijinul activităţii de învăţare vin multe articole purtând semnătura unor profesori de elită şi elevi din colegiu: „Textul matematic în învăţământ” (Prof. Mihail Mărtoiu), „Modalităţi artistice în creaţiile dramatice” (Prof. Domnica Graure), „Fizica un mod de a întreba” (eleva Gabriela Ţandără, clasa a XII-a A), “Un dar preţios” (eleva Boulean Maria Alexandra clasa a X-a A) s.a. Urmărindu-se continua îmbunătăţire a rolului revistelor şcolare în educarea tineretului studios, „Murmurul Jilţului”cuprinde părerile avizate ale participanţilor la schimbul de experienţă care a avut loc în cadrul colegiului: Profesor inginer Dumitru Bunoiu, directorul Grupului Şcolar„Gheorghe Magheru”, Prof. Zenovie Cârlugea, Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu”, învăţătorul Ion Elena, Şcoala Generală „Pompiliu Marcea” şi alţi vorbitori din cadrul redacţiilor revistelor de la unităţile pe care le-au reprezentat.

Un important spaţiu este destinat creaţiilor originale ale elevilor şi cadrelor didactice: poezii (Hălăuca Mirela Alina - „Ruga”, Borodi Alina Marinela („far amândoi”), Dinu Ciciu („Iubirea de ţară”s.a.), proză (Prof. Vasile Smeu – romanul„Cuibul cu pui mulţi” - fragment).

Se cuvine să menţionăm contribuţia unor cadre din afara unităţii de învăţământ care sprijină eforturile de aici în creşterea calităţii muncii: respectata şi apropiata noastră colegă Liliana Hinoveanu de la Radio Craiova, poetă de renume, cu poeziile: „Babilon autohton”, „Perfuzii”, „La modă”, „Dependenta”, profesoara Luminiţa - Mili Popescu, inspector şcolar cu prezentarea cărţii „Dulcea mea doamnă/Eminul meu iubit”.

Rod al unei activităţi intense pe linia sportului şi turismului, activităţi promovate de conducerea colegiului cu mult interes şi sprijin, revista găzduieşte materiale de analiză în acest domeniu, sub semnăturile prof. Mateescu lulian şi Jr. Mugurel Popescu.

140

Analizat din unghiul cititorului atent, numărul 25 al revistei „Murmurul Jilţului” devine o cuprinzătoare „enciclopedie”, o oglindă fidelă a muncii şi vieţii unui colectiv atât de numeros dar şi atât de receptiv la actul învăţării. Colegiul Naţional Tehnologic din

Mătăsari este de acum un adevărat „atelier de creaţie”, o redacţie profesionistă „pe mâna unui meşter” asemenea unui rafinat bijutier care dă valori cu mintea dar şi cu inima sa deosebit de sinceră şi caldă.

Meritându-şi locul în ierarhia publicisticii şcolare, “Murmurul Jilţului”, de la an la an, de la ediţie la ediţie creşte în valoare tot mai mult şi tot mai bine.

Cu mândria celui care stă la „umbra”acestei adevărate instituţii educaţionale, aduc mulţumirile dar şi urările de progres continuu în nobila misiune a „Murmurului Jilţului”.

Aşteptăm cu multă nerăbdare numărul 26 care, de pe acum, se prefigurează a fi revistă a „albului de nea”, a „visului unei nopţi de iarnă”...

Prof. Gheorghe LUNGAN

De la Jiu la Mătăsari

Un „Ford”, un conducător auto de mare clasă, inteligent, manierat şi, «8 călătorii » de «culori » diferite « fac mana bună » de 2 ani de zile, de la Mătăsari ...

Cititorul se va întreba, după primele două rânduri, fireşte, cine sunt şi ce caută aceşti oameni la Mătăsari. Ei bine, „navetiştii” despre care vom vorbi în rândurile următoare nu sunt altcineva decât cadre didactice de diferite specializări de la CNT, de la profesorul şi directorul Dumitru Dădălău, omul care a reuşit prin stilul său sau de munca sa imprime nu numai o punctualitate riguroasă, în învăţământ de calitate, ci şi o atmosferă de desprindere profesională, soră bună cu bucuria şi veselia cu atracţia şi interesul obţinut în munca de zi cu zi.

Acest climat începe chiar de la orele matinale, de pe trotuarul de la intrarea în parcul oraşului, unde ca la comandă, se adună micul drum, în aşteptarea lui Virgil. Acesta nu întârzie nici măcar un minut, lucru comentat hazliu :

- Hai, pregătiţi-vă, vine „racheta”, spune Mihai, dascălul „blând ca o matcă”, cum l-ar fi numit cronicarul… şi „racheta” trage la „chei”, unde îmbarcarea se face într-o clipită.

Cu locuri „rezervate”, ocupate după afinităţi, Fordul se pune în mişcare pe fondul unui frumos şi incitant cântec popular românesc:

„Ţine hora dă-i bătaie Şi n-o lăsa să se moaieJucaţi sârba ca la GorjSă s-audă până-n Dolj…” după care încep comentariile:

141

- Vedeţi dumneavoastră, domnilor, intervine „folcloristul voiajor”, în faza primară autorul anonim i-a spus cu sinceritate gândurile şi dorinţele sale, bucuriile şi necazurile sale, aşa cum a simţit el fără a-şi cenzura propriile formulări, chiar dacă acestea mai sufăr pe aici pe dincolo, fie semantic, fie gramatical. Spre exemplu, „a se muia”, are aici sensul de a nu scădea din ritmurile impuse de acest gen de horă în care tinerii şi vârstnicii îşi etalează calităţile fizice acordate cu mândria şi ţinuta impuse de joc.

- Da, dar culegătorul de folclor ar avea dreptul şi chiar obligaţia să intervină acolo unde s-ar impune o cizelare, pe baza faptului că şi stilul popular îmbracă două forme: stilul familiar şi stilul solemn – acel al creaţiei estetice din toate cele şapte acte, spune frumoasa şi inteligenta învăţătoare din Brădet, un model de dascăl şi om.

Convorbirile premergătoare activităţilor didactice zilnice devin din ce în ce mai aprinse,

- Vă rog, încheiaţi cu folclorul vostru, nu auziţi că s-a sfârşit melodia cu pricina? Şi apoi sârba nu este altceva decât o manifestare a calităţilor fizice, a supleţei şi a rezistenţei la efort, calităţi pe care le dorim şi noi, profesorii să le dezvoltăm, zice domnul Mateescu, omul care se vrea şi este un admirativ sportiv, un redutabil antrenor, îndrăgit şi urmat milimetric de elevi.

- În loc să vă bucuraţi tăcând, că azi- noapte a plouat – adevărată „mană cerească” pentru semănători,vă arde de cântece, vine o replică fără drept de răspuns de la „Înălţimea sa”, profesoara de fizică. Voi trebuie să ştiţi că totul „trece prin burtă”, măi oameni buni; n-ai păpica, n-ai bucurii, n-ai nimic, ştiţi cum a zis Preda: „Dacă dragoste nu e, nimic nu e!”

Virgil „dă bice calului năzdrăvan”, sporeşte volumul unei alte melodii transmise de studioul regional Craiova:

„Cine trece Câmpul Mare Neicuţa vine călare…” - Iar „călare”? întreabă „Luminiţa” Firan, una din cele mai agreabile

navetiste, care, în ciuda noastră, are un debit verbal de te trezeşte din toate „gândurile”.

- Domnilor, matematic vorbind, calul a fost prezenţa ideală în viaţa oamenilor de altădată. Şi acum se încearcă a se reveni la căruţa cu „căţeaua legată la spate” cu plugul tras de acelaşi cal, care, după cântecele lui Lungan, avea misiunea doar de a însoţi îndrăgostitul până la poarta mândruţei sale, indiferent la care, ştiind că va primi grăunţele de care ducea şi el dor:

„Calului să-i dau grăunţe Şi ţie să-ţi dau guriţă…”, intervine magistrat Mihai Mărtoiu. - Vă arde de glumă, când uitaţi-vă în dreapta noastră se întinde una dintre

cele mai frumoase păduri ale satului Strâmba Vulcan, pădurea tinereţii mele.

142

Când păşteam vacile în inima hăţişului de uitam că a venit prânzul sau când, în verile călduroase, musca făcea ravagii… sunt vorbele cele mai sensibile şi mai muzicale ale Găbiţei Costea, matematiciana şi informaticiana Mătăsariului…

- Ah, cât mi-aşi dori să pasc o vacă acum, în această primăvară! Spune Nuţa Filip, stilista limbii române. Mi-aş lua „cusătura” cu mine şi aş fredona un cântec nou „de ţi-ar fi mai pe plac, Bade Ioane…!”

- Păi, ştiu eu o vacă; o putem aduce şi o paştem până la ziuă, să nu dea musca…

- Vă rog, un pic de linişte, se dă buletinul meteorologic, zice Mariana Ceauşescu; cred că se îndreaptă vremea, că este suficient cât a dat: 50 de litri pe metru pătrat; solul are suficientă apă, până la cea de-a doua ploaie, care se vrea tocmai după „îngropat”.

- „Yes”, bine te-ai gândit, că-mi venise somn, sare proful de engleză Claudiu Lucan „ca ars”.

- Dacă şi elevii noştri ar comunica în stilul vostru, zice inginera Puşa Fotescu, atunci ar fi o adevărată „minune”, dar pot să vă spun că interesul faţă de învăţătură a scăzut odată cu finele anului şcolar.

- Nu este real; elevii pot şi trebuie antrenaţi în activităţi didactice concrete, interesante, dătătoare de satisfacţie; în altfel, nu fac nimic. Dacă-i laşi de capul lor, sigur, găsesc o supapă de respiraţie şi se comportă ca atare. Măiestria noastră este de a asigura o perioadă de recapitulare densă, deschizătoare de noi orizonturi, clare şi atractive, spune „fostul” Lungan.

- Sunt întru totul de acord, zice tot „un fost” (mai mare!), profesorul Mihai Mărtoiu, recapitularea este, în esenţă, cea mai cuprinzătoare şi mai propice pentru clarificarea multor probleme…

- Ah. Idei ceauşiste!... - Hai sictir, ce idei ceauşiste? Tu nu şti că, atunci când este vorba de om şi

nevoile sale, politica e una? Ce, vrei să spui că instruirea şi educarea copiilor ţine de un anumit partid? Nu, dragul meu, instruirea ţine de noi, dascălii ăştia nevoiaşi, care abia îşi pot duce traiul de azi pe mâine, cu 3 milioane, în timp ce foştii lor elevi (trecuţi clasa cu indulgenţă!) îşi declară averile de rămâi consternat: vile în America, la Sinaia, la Bucureşti, ferme, autoturisme străine de zeci de miliarde, când noi nu ne permitem măcar să venim cu o „Dacie” de peste 27 de ani, măcar o dată pe săptămână la Mătăsari…

- Gura, am ajuns…terminat! Şcoala nu-i politică; Vă taie popa limba dacă mai vorbiţi „contra partidului”…

PROFESOR NAVETIST GHEORGHE LUNGAN

143

„Murmurul Jilţului - 24”Gorjeanul, nr. 3501,Marius Becherete

Intrată deja în obişnuitul peisaj publicistic gorjenesc al revistelor elevilor şi cadrelor didactice de la Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari – „Murmurul Jilţului” – parcurge, iată, cel de-al 24-lea număr. Apariţia de prestigiu în rândul revistelor şcolare din întreaga ţară, oferind cu fiecare număr, ceva nou, ceva inedit cititorilor săi (care, în paranteză fie spus, sunt nu numai elevii şi profesorii mătăsăreni), ediţia din acest octombrie este consacrată deschiderii noului an de învăţământ, apoi sărbătoririi celor 25 de ani de activitate minieră în bazinul Jilţ. Pagini importante sunt rezervate Concursului Naţional al revistelor şcolare – ed. VIII 2002 (unde „Murmurul Jilţului” a fost laureată, alături de alte două reviste şcolare gorjeene: „Cuget liber” şi „Joc de creion”), altor concursuri şi tabere pentru olimpici (locul I la teoria ecologică, în Concursul Naţional de mini-proiecte de mediu), trei pagini însoţite de fotografii, relatări, diplome, fiind consacrate Taberei Naţionale de Jurnalistică de la Ciric –Iaşi, din vara lui 2002 (remarcăm aici „Articolul – între convergenţă şi divergenţă” scris de Maria Alexandra Boulean – cls. a X-A, o adevărată „lecţie de jurnalistică” pe care ar trebui să şi-o însuşească mulţi dintre cei care se autointitulează „ziarişti” şi mai mâzgălesc încă hârtia unor publicaţii gorjeene)… Alte pagini ale numărului din octombrie al „Murmurul Jilţului” sunt consacrate unor dezbateri didactice (Literatura română – contextul literaturii universale – prof. Luminiţa Dădălău şi „Creativitate şi cultivarea ei în şcoală ” – prof. Elena Filip), pagini conţinând creaţii literare de poezie şi proză, semnate: Gheorghe Dănescu, Elena Aristiţa Vîlcu – Slivileşti, Monica Oana Cosneanu, Ruxandra Oana Rusu, Daniel Gabriel Neghină, Ilinca Bilea, Ruxandra Văcăreţu, Adelina Mihaela Chircu, I. Duţă – Novaci, în marea lor majoritate elevi de gimnaziu, precum şi un fragment de roman, semnat prof. Vasile Zmeu („Cuibul cu pui mulţi” – „Născut pe vatra focului”). O incitantă pledoarie „Minorii – încotro?” – semnată Costel Tănăsoiu – precum şi două pagini „tehnice” („Teoria gravitaţie elaborată de Einsten” – Ion Tomescu; „Ultrasunetele” – Gabriela Ţandără – ambii elevi în clasa a XII-a; „Descoperiri epocale în chimie” – prof. ing. Carmen Pădureţ) împlinesc în mod fericit o revistă şcolară de excepţie redactată de un colectiv pe măsură: Ionela Postelnicu – redactor şef, Alin Dobromirescu – redactor şef adjunct; Alexandra Boulean – secretar de redacţie, Denisa Moţi, Monica Mogîrzan, Mirela Popescu, Alin Burău, Floarea Persu, Lavinia Pădureţ, Oana Săftău, Alexandru Bădoi (redactori).

Felicitări tuturor!

144

Nicolae DragoşALFABETUL DIN GRĂDINA LUMII

Invitaţie

“Dacă vrei învăţătură,Alfabetul e-n natură!”Parcă-aşa să-mi spună-a vrut Delfinul cel priceputArtist mare, estival,În sezon pe litoral.

Auzindu-l, m-am gândit Că nu-i sfatul gratuit.Deci, am început să caut (Cum vrei notele pe flaut Să le afli taina veche) Animale ce perecheLiterelor să le fie, Urmărindu-le pe hârtie.

Pentru A am pus ALBINE, Şi BROSCUŢA pentru B. N-aş putea să spun de ce Le-am ales dar cred că-i bine Şi le-am dus până la Z, Ca mânat de-o mare febră, Unde-am întâlnit o ZEBRĂ.

Căutat-am animale-nFel de fel de protocoale, Al căror nume să-nceapă Cu o literă din câteAlfabeltul le cuprinde Poate - oricine să-priceapă

145

De ce ă şi Î ţi încă W şi X, Y, Trebuit-a să le trec,

Nepunându-le-n spinare Câte-un vers la fiecare:Animale încă nu-s S-aibe-n frunte, cu onoare, Literele de mai sus...Ori eu n-am avut răbdare Să le aflu şi-i lârziu, Dacă-or fi, să le mai scriu.

Uite-aşa, copii, cu-ncetul, Făcând ce mi-a spus DELFINUL, Străbătând tot ALFABETUL.Şi vi-l fac, pe-ndată, dar Ca într-un ABECEDAR. Vă cbem, deci, pe voi, acum, Să urmaţi acelaşi drum!

AriciulA venit din nou aseară... Nu-l văzusem de-astă vară.

Dintre tufe de urzici M-a privit cu ochii mici.

Din întunecimea lui Mi-a părut al nimănui.

I-am spus: “Bine ai venit!” A-nţeles şi mi-a zâmbit.

Mic, rotund şi plin de ţepi,Când vreo vorbă îl întrebi Ştii să-i cânţi... Atunci şi joacă.

146

Şi n-o face din capriciu Dar aşa e el, ARICIUL.

ZebraDin poiană mă privea Un CĂL UŢ ÎN PIJAMA.

Parcă-un pictor se jucase Şi în dungi îl desenase.

A venit, apoi, un nor Mare, ameninţător,

A-nceput o ploaie deasăŞi-au fugit oamenii-n casă.

Mic, sub ploaia rea, de vară,Căluţu-a rămas afară.

Nu, tu grajd, nu, tu umbrele -Toate apele să-l spele.

A trecut şi ploaia reaDar el tot în pijama.

“- Nu văd bine? Sau am febră?”Mi-am dus vorba către el.Şi el mi-a răspuns astfel:„- Eu nu sunt CĂLUŢ.Sunt ZEBRĂ”

Rămas bunlata, am călătoritDin Apus în Răsărit.Am bătut chiar un record

147

Dinspre Sud şi până-n Nord,Întâlnind mereu în calePăsări, fluturi, animale -Unele exotice,Tocmai de la tropice.

Curajos, cum aţii nu-s,Până-n junglă am ajunsŞi de voie, de nevoie,Multe vietăţi rămaseDin corabia lui NoeŞi-au găsit în rime case

Mi-au dat bună ziua ieziiDin livada lui Arghezi, Mi-au cântat un vechi catrenGreierii lui La FontaineŞi şi-au croncănit aleanu’Ciorile lui Topârceanu.

Vietăţi din lumea vastăLe-am adus lângă fereastrăŞi prin versuri aşadarLe-am strâns în Abecedar.

Bastonaşe, cercuri, beţeS-au unit ca, pe vecie,Cu litere să le scrieŞi copiii să le-nveţe.

Vor putea? Cum să nu poatăCând, cu litere poţi scrieTot ce-n munţi şi pe câmpieOchiul e stăpân să vadă.

148

DUMITRU RADU POPESCU, cel mai iubit dintre scriitorii români- un portret al maestrului făcut de ucenicul său -

Am avut rarisimul prilej să convorbesc ore întregi cu marele scriitor român Dumitru Radu Popescu în primăvara acestui an, când a prezidat juriul Festivalului Naţional de Literatură’’Tudor Arghezi’’. Potrivirea numelor noastre, un interviu mai vechi, ne apropiaseră sufleteşte. Am descoperit un patriot de o înaltă moralitate, un om adevărat, cu o responsabilitate civică exemplară, un strălucit orator, cu o cultură cimentată, rotundă, de la clasicii greci până la modernii atât de imprevizibili. Mi s-a arătat pasionat de film, de teatru, de politică însă în toate dorind echilibrul, măsura numărul de aur, cugetul limpede, binele, frumosul, libertatea care să înflorească dinlăuntrul fiinţei. Îl simţeam singur oarecum singur şi de aceea i-am ţinut companie. Câştigurile mele sunt perle în scoicile memoriei, influenţe imprimate în conştiinţa mea, cumva onorată de o asemenea comunicare, care vor rodi, involuntar; mai târziu. Firea sa nobilă de o modestie spontană, m-a făcut să meditez îndelung la condiţia omului superior, imun aproape la răutăţile lumii. L-am văzut îngrijorat de valorile perene ale românităţii., neliniştit de atacurile mârşave, atentatele fără scrupule la adresa unor genii ale spiritualităţii noastre. I se detecta cu lejeritate revolta din tonul, de altfel, ponderat, de ce i se întâmplase lui Eminescu în “DILEMA” lui Andrei Pleşu. Din detaşarea faţă de real îşi construise un templu, în care zeii săi personali trebuiau să se comporte după legi aristotelice. Mai exact dialectice, căci între părţile unui întreg legăturile au resorturi durabile, ce asigură o unitate dătătoare de perspectivă. Cu o voce caldă de o monotonie bacoviană, dar cu o inteligenţă absolut remarcabilă bărbatul de lângă mine, Dumitru Radu Popescu, mă conduce prin infernul social şi economic al tranziţiei, pregătindu-mă pentru exilul pe o planetă ce-mi va deveni din ce în ce mai străină. Cu judecata sa carteziană, volatairiană în momentele de cumpănă, îmi adjudecase principiile, sănătoase, de fiu de ţărani din Brădicenii Gorjului şi plăcut la faţă şi la gândire, monologa mai degrabă cu privirea înainte, preocupat parcă să afle în mine un ecou care să reziste sfârşitului de mileniu şi să reverbereze epic sau liric. Ca om de cultură, ca profesor universitar ca romancier, ca proaspăt “înfiat” de gorjeni, aşa mi-a fost dat să-l am în preajmă. Vastul teren informaţional, dozajul rafinat dintre educaţie şi evlavie, dintre curajul deschizătorului de drumuri şi al sintezei anamorfotice pe care opera sa o propusese umanităţii, contrapunctate, mereu, de un flux energetic constant, generator de creaţie programatică, instituţională, revărsată în universalitate, toate acestea au permanentizat un caracter olimpian, capabil de deschideri revoluţionare, de alianţe lipsite de prejudecăţi ştiind să onoreze o prietenie şi crezând încă în asemenea sentimente neperisabile. 0 nouă întâmplare ne-a încrucişat căile: Atelierul de Poezie “SERILE LA BRĂDICENI” şi acordarea Premiului Naţional de Poezie

149

“SERILE LA BRĂDICENI”. Ca preşedinte de juriu (din juriu au mai “compărut Radu Cârneci şi Vasile Băran) a votat cu amândouă mâinile pentru poetul ION HOREA, asigurându-ne înc-odată de dragostea pentru gorjeni şi invitându-ne în Bucureşti pentru a petrece împreună ceasuri de răgaz şi de alt interviu mult mai larg şi mai atent elaborat. Am redactat portretul de mai sus cu mulţumirea că, poate am dezvelit câteva din tainele unui clasic al literaturii române şi europene, fără să-i fi întinat personalitatea, fapt de presă astăzi practicat în exces. Gestul nostru s-a vrut, dimpotrivă, un pertinent omagiu, o pledoarie pentru a ne respecta ca naţiune, de a ne percepe propria verticalitate ontologică şi axiologică de a ne proiecta în viziunea mapamondului zestrea literară de o inestimabilă bogăţie şi profunzime arhiepală.

Ion POPESCU

Unde sunt cei care nu mai sunt ?

Intrebai-am vântul, zburătorul Bidiviu pe care-aleargă norul Către - albastre margini de pământ Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai simt?

Zis-a vântul: Aripile lorMă doboară nevăzute-n zbor.

Întrebat-am luminata ciocârlie Candela ce leagănă-n tărie Undelemnul cântecului sfânt Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a ciocârlia: S-au ascuns În lumina celui nepătruns.

Întrebat-am bufniţa cu ochiul sferic, Oarba care vede-n întuneric Lunile necuprinse de cuvânt:Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt?

150

Zis-a bufniţa; Când va cădeaMarele-ntuneric, vei vedea. AL. DORU ŞERBAN

Născut la 4 iulie 1948 la Preajba. A absolvit facultatea de filologie din cadrul Universităţii Craiova. Este membru al Uniunii Epigramiştilor din România şi Preşedintele

Societăţii Umoriştilor Gorjeni. Este redactor şef al publicaţiei de umor “HOHOTE”.

A publicat volumele de epigrame: “Afurisisme piperate şi rimate”, “Destinatarul cunoscut” şi volumul de fabule “Întâmplări pilduitoare”.

Este autorul “Istoricului Epigramei Gorjene”. Epigramele si fabulele i-au apărut în peste 20 de reviste şi ziare centrale

ori locale.A fost premiat la concursuri naţionale şi judeţene de umor pentru epigramă şi

proză satirică.În anul 1997 a fost declarat umoristul Gorjean al anului.

BASME POLITICE

Bunicul cu barba albă Spunea basme la nepoţi, Astăzi, altul tot cu barbă, Ne spune poveşti, la toţi.

ORIENTAREPolitica a lămurit,Cu vorbele, dar şi cu fapta,Că noi românii am pornitCu stângul, hotărâţi... spre dreapta.

DEMNITATEE timpul de cugetare, La pilda străbunilor unchi:“Mai bine să mori în picioare, Decât să trăieşti în genunchi”.

RĂSPLATA DEMOCRAŢIEI“Principiul” e plăcut de spus

151

Însă adesea-i păgubos:“La critica de jos în sus, Vin ordine de sus în jos!”

DISIMULARENe-am lămurit încă odată Că viaţa-i plină de poveţe:Nu poţi scăpa faţă curată, Atunci când eşti cu două feţe!

UNUI PRIMAR, CARE A ÎNŞELAT ÎNCREDEREAAlesul obştii, investitCa “mort” prin viaţă trece, Fiindcă mereu s-a dovedit,

A fi la toate...rece

EFECTUL PRIVATIZĂRIIDe când liberalizare Şi-n finanţe s-a dictat, Băncile din parc, se pare, Singurele sunt... de stat!

A SCĂPA...De necazuri să scăpăm Aşa fuga, nu se poate Fiindcă toate, constatăm Sunt de sub control, scăpate.

...SCĂPARELa rele multe s-a dedat Şi i-a fost viaţa, ca o pată! Toţi, cârpă l-au considerat, Dar a scăpat... basma curată.

DRAGOSTE DIN INTERESA avut mare folos C-a pus suflet la iubit, A fost foarte lipicios Până când s-a “dezlipit”.

UNUI PATRON RECALCITRANTToată viaţa ta ai vrut,

152

Ca să ştim, că stăpân eşti, Dar păcat că n-ai pututLa timp să te stăpâneşti.

SCUMPIRICând a revenit acasă, S-a adresat la soaţă:- N-am adus nimic în plasă, Fac economii... de piaţă!

IRECALCITRANŢIDiscuţia dintre EiA degenerat pe locŞi chiar au ieşit scântei...Doar credeam că-s deştepţi FOC !

U.D.M.R-IŞTILORVreţi să-nvăţaţi în ungureşte,Ce e ISTORIA la noi,Însă mă tem că ne pândeştePericolul... s-o scrieţi, VOI!.

FEMININENu-i greu, ca să pricepi ce-a vrut să spună (Chiar dacă ai doar cunoştinţe vagi),Femeia nu-i afacere prea bună,Fiindcă nicicând nu scoţi... atât cât bagi! *Bărbatul, mâna i-o cereFără a avea habarCă după luna de miere Vine-o viaţă de amar. *Misterul nu e greu să îl dezlegi,(Fiind vorba de iubitele consoarte) De ce sunt fericirea lumi-ntregi;Şi chinul fiecăruia în parte *Femeia e ca moneda Cu circulaţie mare,

153

Însă numai la, bipeda, Garanţie, deloc n-are.

ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢIl(fabula)0 pasare hrănită(Cu de toate)Era lipsităDe libertateDar a zburat,Iar marea-i bucurieCă a scăpatDe colivieS-a sfârşit în târnaţUnde-a prins-o un lanţ.

Păţania (îmi pare’) E moralizatoareDecât în laţ să fii …Mai bine-n „colivii”!

Un elev din Mătăsari a anunţat existenţa unei bombe în şcoala unde învăţaEdiţie Specială de Oltenia, nr. 507, vineri 15 noiembrie 2002

Gravul incident de la „Jean Monnet” a devenit sursă de inspiraţie pentru unii adolescenţi din Gorj. Aşa se face că poliţiştii au fost băgaţi în sperieţi de către un minor din comuna Mătăsari, în seara de 13 noiembrie. Acesta l-a anunţat telefonic pe ofiţerul de serviciu de la Poliţia Municipiului Târgu- Jiu că în clădirea Colegiului Tehnic Mătăsari se află o bombă care va exploda în dimineaţa de 14 noiembrie, între orele 8 şi 9.30. mesajul a fost scurt, iar pirotehniştii şi poliţiştii au descins în trombă la faţa locului. După şase ore de cercetări, a fost depistat autorul alarmei false, S.G.I., de 16 ani, elev la Secţia Electromecanică din cadrul Colegiului. În plus, poliţiştii au descoperit că minorul este şi autorul furtului unei biciclete, motiv pentru care împotriva sa a fost luată măsura de reţinere în arestul IJP Gorj. Purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Judeţean de Poliţie, Cornelia Micu, a precizat: „Copilul a declarat poliţiştilor că a vrut să-şi sperie părinţii, pentru că mâncase o mamă de bătaie de la tatăl său, care-l prinsese fumând. În plus, minorul a mai spus că ar fi vrut să plece cu trenul spre Filiaşi, pentru a ajunge în cele din urmă în Piatra Neamţ, la bunicii lui”. În următoarele zilele, băiatul va fi cercetat de către procurori.

154

Mihaela Horvath

Un elev a anunţat un atentat cu bombă la Colegiul Tehnic MătăsariEugen MăruţăGazeta de Sud, nr. 122 15 noiembrie 2002

Ionuţ S., de 16 ani, a anunţat un atentat cu bombă pentru a-şi pedepsi tatăl. „am vrut să-mi pun în pericol părinţii”, le-a declarat elevul poliţiştilor.

Acesta a fost arestat pentru faptele sale putând primi închisoare între trei luni şi şase ani.

Poliţiştii gorjeni şi pirotehniştii din SRI Gorj au intrat miercuri seara în alertă de gardul zero, la Colegiul Tehnic din Mătăsari fiind anunţat un atentat cu bombă. Explozia trebuia să se producă ieri dimineaţă, între orele 8.00 şi 9.30. cel care le-a dat bătăi de cap poliţiştilor este Ionuţ S. de 16 ani, elev în anul I la secţia electromecanică, în cadrul Colegiului Tehnic din Mătăsari. Pentru a se răzbuna pe tatăl său, care l-a prins că fumează, băiatul a fugit miercuri de acasă, în jurul orei 19.30 a anunţat poliţia de la un telefon public, că în Colegiul Tehnic Mătăsari a fost amplasată o bombă. Imediat, elevul s-a urcat într-un tren de marfă care transporta cărbune şi a coborât peste câteva ore în staţia de la Turceni. Aici, Ionuţ a pătruns în curtea unei case de unde a furat o bicicletă cu care a reuşit să se deplaseze până la Ţânţăreni. Câţiva săteni din această localitate au sesizat comportamentul agitat al tânărului, anunţând poliţia, care l-au şi reţinut pe elev în baza unei ordonanţe.

„Nu ştiu cum a debitat prostiile astea?”Ieri-dimineaţă, Ionuţ S. a fost supus unei expertize psihiatrice să fie prezentat

Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj.În arestul poliţiei, Ionuţ părea stăpân pe sine şi conştient de faptele sale „Am luat trenu’ şi am plecat de la tata, că m-a bătut. M-a prins cu ţigări.

Voiam să mă duc la Filiaşi şi apoi la Piatra-Neamţ. Am vrut să-mi pun în pericol părinţii!”

Tatăl lui Ionuţ, Geroge Stângu miner pensionat pe caz de boală, s-a declarat şocat de cele întâmplate, plângând pe holurile poliţiei.

„E un copil bun care nu mi-a făcut niciodată probleme. Mai are şi o soră. Mi-a zis o mătuşă că fumează şi am fost după el la şcoală. S-a supărat… nu ştiu cum a debitat prostiile astea? A văzut la televizor şi a făcut ce a văzut acolo. Am plâns şi eu şi nevasta”, a spus George Stângu. Cornelia Micu purtător de cuvânt al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Gorj, a precizat:” a fost arestat pentru furt calificat, încălcând ordonanţa 14, care face referiri clare la cei care ameninţă persoane sau colectivităţi, prin orice mijloace de natură a pune în pericol viaţa şi integritatea acestora precum şi cei care alarmează, fără un motiv întemeiat, instituţiile ale statului. Poate primi între trei luni şi şase ani închisoare. Probabil

155

va ajunge într-o şcoală de corecţie”.

Şi-a ameninţat şcoala cu bomba pentru a-şi pedepsi familia

Alexandra CochinăAdevărul de Gorj, nr. 122 15-21 noiembrie 2002

Un telefon anonim dat la Poliţie a avertizat miercuri seara că a două zi dimineaţa urma să explodeze o bombă în Colegiul Tehnic Mătăsari.

S.G. de 16 ani, elev în anul I la secţia de electromecanică a Colegiului a fost identificat 6 ore mai târziu ca fiind autorul glumei proaste.

El spune că în acest fel a vrut să-şi pedepsească familia deoarece cu o zi înainte tatăl său l-a bătut după ce l-a prins cu ţigara în gură.

Minorul a sunat la 955 de la un telefon public din Mătăsari apoi şi-a luat lumea în cap.

A ajuns cu trenul până la Turceni, a furat o bicicletă din curtea Mariei P. şi se îndrepta spre Filiaşi când a fost prins de poliţie. Tânărul a mai precizat că vroia să ajungă la Vaslui la bunici.

Elevul a fost reţinut pe bază de ordonanţă de urgenţă pentru infracţiunile de furt calificat şi de cele din OUG 114/2001.

Elevul cu bomba a fost arestatGelu Gornoviţeanu

(Actualitatea Gorjului, nr. 668, sâmbătă duminică, 16-17 noiembrie 2002)

Parchetul a emis mandat de arestare preventivă pe numele elevului care a ameninţat cu detonarea unei bombe la Colegiul Tehnic din Mătăsari.

Măsura arestări preventive a fost luată pentru o perioadă de cinci zile, după care nu este exclus ca elevul să fie eliberat.

Parchetul va avea însă posibilitate prelungiri mandatului de arestare preventivă cu încă 25 de zile.

Elevul respectiv a sunat miercuri seara la poliţie şi a anunţat despre existenţa bombei, poliţiştii care au scotocit însă întreg Colegiul din Mătăsari negăsind vreo urmă de substanţă explozibilă. Minorul spune că a recurs la acest gest pentru a le crea probleme părinţilor care îl prinseseră cu ţigări în buzunar.

Băiatul a fost prins după câteva ore de căutări în apropiere de Filiaşi, după ce furase şi o bicicletă lăsată în faţa unui bar.

156

„Bomba ” de la Mătăsari În seara zilei de 13,11,2002, orele 19,26, la telefonul 955 de la ofiţerul de

serviciu – Poliţia municipiului Tg. – Jiu , a sunat o persoană de sex masculin, care a sesizat printr-un mesaj scurt că în clădire Colegiului Tehnic Mătăsari este amplasată o bombă, care va exploda în dimineaţa de 14.11.2002, între orele 8-9,30.

La faţa locului s-au deplasat echipele operative constituite la nivelul inspectoratului şi specialişti pirotehnişti, din cadrul SRI –secţia Gorj.

Gorjeanul nr.3518, vineri 15 noiembrie 2002

(Oglinda Gorjului, vineri 15 noiembrie 2002)Pentru a crea probleme părinţilor săi,C. Ciuncanu Un elev din Mătăsari a ameninţat cu amplasarea unei bombe în curtea

liceuluiUn elev de la Colegiul Tehnic din Mătăsari a fost reţinut miercuri seara de

poliţişti după ce a ameninţat cu amplasarea unei bombe în curtea liceului. Elevul are 15 ani şi este în primul an de şcoală profesională.

Ionuţ Stângu spune că tatăl său îl văzuse în timpul zilei cu ţigări în buzunar, dându-i de înţeles că acasă va lua bătaie. Băiatul a plecat de la liceu, după care a mers la primul telefon public şi a sunat la poliţie unde a anunţat că „joi dimineaţa între orele 8-9,30va exploda o bombă în curtea liceului. ”

Elevul a plecat apoi din Mătăsari spre Turceni, iar seara a ajuns la Ţânţăreni, în apropiere de Filiaşi, unde a fost identificat şi prins de poliţişti. Tatăl său îl declarase între timp dispărut fiind convins că fiul îi plecase de acasă.

Poliţişti au evacuat liceul miercuri seara după ora 20,30, iar după mai bine de o oră de căutări nu au găsit nici urmă de substanţă explozibilă. Elevul a declarat ulterior la poliţie că vroia să ajungă la nişte rude din Piatra Neamţ şi şi-a motivat gestul prin dorinţa de a le crea probleme părinţilor.

I:P:J: Gorj a precizat că minorul va fi prezentat joi la Laboratorul de Medicină Legală pentru a se stabili dacă are discernământ pentru faptele sale, după care, va fi prezentat şi Parchetului cu propunerea eliberării unui mandat de arestare preventivă. Elevul riscă mai mulţi ani de închisoare în cazul în care va fi vinovat.

Competiţii sportive la nivel C.N.T. Mătăsari

Prof. Iulian Mateescu

157

Reforma sistemului de învăţământ din România a generat şi la nivelul disciplinei Educaţiei fizică şi sport mutaţii importante în plan conceptual, metodologic şi organizatoric.

În lecţiile de educaţie fizică şi sport cât şi în activităţile extracurriculare specifice, elevii sunt puşi în ipostaze de o mare varietate, în care îşi arată necenzurat capacităţile, disponibilităţile, trăsăturile intime ale personalităţii.

În abordarea conţinutului lecţiilor am plecat de la particularităţile morfo - funcţionale ale elevilor, de vârstă şi sex, nivelul pregătirii fizice, înclinaţiile elevilor dar şi baza materială existentă.

În orele de educaţie fizică sub aspect instructiv am urmărit dezvoltarea desprinderilor de motrice de bază, dezvoltarea calităţilor motrice şi valorificarea lor în condiţii noi, însuşirea unor elemente termico-tactice specifice ramurilor de sport, mai ales jocurilor sportive şi gimnasticii, dezvoltarea fizică armonioasă şi o ţinută corporală estetică, impunătoare, atractivă şi nu în ultimul rând întărirea sănătăţii.

Sub aspect educativ am urmărit crearea stărilor afective favorabile, bună dispoziţie şi plăcerea de a efectua actul motric, dezvoltarea trăsăturilor de voinţă şi a celor de caracter cum sunt: curajul, perseverenţa, iniţiativa, stăpânirea de sine, cinstea, corectitudinea.

De asemenea am urmărit disciplinarea colectivului de elevi, captarea atenţiei, mobilizarea pentru activitate chiar şi cu elemente de autoorganizare şi autoconducere, dezvoltarea capacităţilor creatoare, gândirea critică, independenţa în acţiune, dezvoltarea spiritului de echipă, respectul faţă de colegi şi adversari.

În situaţia desfăşurări lecţiilor cu colective mixte de elevi, cu precădere fetele, manifestă rezerve, eschivându-se de la efectuarea unor exerciţii cu grad mai ridicat de dificultate ca exemplu: săriturile la aparate de gimnastică şi unele elemente acrobatice. Pentru a-şi învinge teama de exerciţii, elevii trebuie să-şi cunoască precis posibilităţile de care dispun, iar noi să le asigurăm însuşirea corectă a bazelor de mişcări respective şi să le oferim un sprijin diferenţiat care se va diminua treptat pe măsură ce elevii capătă încrederea necesară înlăturând în acest mod pericolul de accidente.

Ochiul versat al profesorului distinge conturarea caracteristicilor individuale, disponibilităţilor certe şi îi încurajează pe elevi în dezvoltarea acestora.

În conformitate cu calendarul competiţional intern al şcolii prin desfăşurarea competiţiilor propuse am urmărit atragerea tuturor elevilor la practicarea sportului preferat, dezvoltarea spiritului colectivist, stimularea elevilor în vederea practicării sistematice a exerciţiilor fizice,precum şi selecţionarea elementelor valoroase în vederea reprezentării cu succes la concursurile judeţene.

Competiţiile sportive la nivelul C.N.T. Mătăsari au cuprins întreceri de handbal, baschet, atletism atât pentru fete cât şi pentru băieţi, precum şi fotbal pe teren redus pentru elevii de la liceu şi şcoala profesională. Toate aceste competiţii

158

s-au desfăşurat după un grafic stabilit, având calendarul competiţional naţional şi judeţean. Amintim câteva din echipele câştigătoare:

Handbal:Băieţi – echipa clasei a -VIII- a A Fete – echipa clasei a –VIII- a BBaschetBăieţi – echipa clasei a –VIII- a BFete – echipa clasei a – X- a AUn moment aparte l-au reprezentat manifestările sportive dedicate „Zilelor

Liceului”. În perioada 7-19 octombrie 2002 s-a desfăşurat pe baza sportivă a Colegiului, campionatul de fotbal care a cuprins 26 de echipe, clase de liceu şi şcoală profesională.

După mai multe zile de întreceri aprig disputate, într-o atmosferă fierbinte, cu multe surprize au ajuns să-şi dispute finala două clase de şcoală profesională: II B şi III B. După un joc dramatic cu multe faze de poartă dar cu puţine goluri, au câştigat, după prelungiri şi executarea loviturilor de la 7 metri elevii clasei II B profesională. Felicitări !

Rezistenţa la efort a fost testată în ziua de 19 octombrie prin organizarea „Crosului celor mici”la clasele a III-a şi a IV-a şi a „Cupei Tinerilor Mătăsăreni” la clasele V – VIII.

Locurile fruntaşe au fost obţinute, în ordinea categoriilor de vârstă de următorii elevi:

La categoria de vârstă 7-10 aniŞerbănoiu Ancuţa, clasa a III-a A;Semen Adrian clasa a IV-a B.La categoria de vârstă 11-12 ani premianţii s-au numit:Fete: Locul I: Baciu Florentina – clasa a VI-a C;Locul II: Lupşoiu Dumitra – clasa a VI-a A;Locul III: Căluian Viorica – clasa a VI-a A. Băieţi:Locul I: Susma Constantin – clasa a V-a D;Locul II: Spălăţelu Ionuţ – clasa a V-a B;Locul III: Pricope Gheorghe – clasa a V-a A.La categoria de vârstă 13-14 ani cei mai buni au fost:Fete:Locul I: Radu Iuliana – a VIII-a CLocul II: Hoară Bianca – a VIII-a BLocul III: Oancea Claudia – a VII-a CBăieţi:Locul I: Codlean Adrian – a VIII-a B

159

Locul II: Ciriperu Marius – a VIII-a DLocul III: Ungureanu Eduard – a VIII-a C.Cu menţiunea că s-a alergat pe distanţe variabile în funcţie de vârsta elevilor

iar participarea a fost deosebit de numeroasă, creându-se o adevărată stare de emulaţie, felicităm toţi participanţii la „Crosul Tinerilor Mătăsăreni”!

Şi la nivelul competiţiilor judeţene elevii noştri s-au clasat pe locuri fruntaşe, aducând diplome şi cupe.

Selecţionata de Handbal băieţi a claselor gimnaziale condusă de profesoara Popescu Melania a câştigat locul al II-lea, pentru a două oară în decurs de 2 ani, fiind la un pas de a participa la faza pe ţară.

Echipa de fotbal a liceului s-a situat pe locul IV pe judeţ la campionatul liceelor şi pe locul al III-lea la cupa „Prietenia”, competiţia organizată la iniţiativa D.J.T.S. Gorj, invitată în competiţie fiind şi echipa L.P.S. Târgu- Jiu, echipa câştigătoare a „Cupei Liceelor” pe ţară.

Având în vedere numărul mare de participanţi la crosul organizat la nivelul judeţului, putem aprecia ca foarte bune rezultatele obţinute de elevii noştri: Radu Iuliana, Pârvu Ilie, Baciu Tania, Cioclei Vasile, Buzatu Viorel şi o apreciere aparte pentru eleva Dragotoiu Georgiana de la clasa X B care a terminat pe locul doi cursa de 1500 metri.

Pentru a fi şi mai eficienţi din punct de vedere al formării echipelor reprezentative vom proceda la o selecţie mai timpurie a elevilor cu aptitudini sportive şi introducerea lor într-un program de pregătire în afara orarului şcolar deoarece bazele sportului de masă se pun în şcoală, nouă, profesorilor de educaţie fizică ne revine şi obligaţia de a dirija copiii talentaţi spre unităţile de performanţă, Liceele sportive şi Cluburile sportive şcolare.

O viaţă activă contribuie semnificativ la păstrarea unei bune sănătăţi. Este un fapt recunoscut că sedentarismul şi inactivitatea au tendinţa de a scurta viaţa, de aceea este esenţial ca din şcoală să le formăm la copii deprinderi de practicare independentă a exerciţiului fizic indiferent de forma lui: plimbări în aer liber, drumeţii, excursii, jocuri de mişcare sau jocuri sportive.

Cu gândul că v-am fost folositor vă doresc dragi elevi să aveţi „minte sănătoasă într-un corp sănătos” şi să fiţi frumoşi şi buni!

O carte eveniment Gheorghe Tătărăscu:Mărturii Pentru Istorie

În prestigioasa colecţie a Editurii Enciclopedice (intitulată “ Biblioteca de istorie contemporană a României), a apărut un masiv top în 552 de pagini, sub genericul „MĂRTURII PENTRU ISTORIE” , care cuprinde o parte din textele cu caracter politic şi confidenţial aparţinând marelui om politic Gheorghe Tătărăscu, al cărui rol în istoria politică a României este, tară putinţă de tăgada,

160

fundamental.Cu puţine excepţii, aceste texte. strânse acum la un loc, au mai fost publicate,

fie antum, fie postum, însă “ în culegeri de circulaţie restrânsă si chiar de uz secret” . Unele texte (acte oficiale, scrisori, rapoarte diplomatice), nedestinate la vremea lor publicităţii au fost elaborate de Gh. Tătărăscu în calitate de subsecretar de stat. ministru, şef de guvern, ambasador sau lider de partid. Toate, însă, sunt menite să pună într-o mai dreaptă lumină personalitatea lui Gh. Tătărăscu, activitatea politică a acestuia desfăşurată pe parcursul unei jumătăţi de secol. Este vorba, în primul rând, de epoca interbelică, una din cele mai frământate din istoria ţării noastre, dar şi definitorie sub aspectul aşezării temeinice a instituţiilor, a funcţionării statului de drept. “ Din 1919 şi până în anul 1947 am tăcut parte din toate parlamentele României, participând fără întrerupere la evenimentele interne care s-au desfăşurat în acest interval” , scrie Gh. Tătărăscu , convins că a acumulat “ un capital de informaţii, de cunoştinţe şi de experienţe, pe care cred că nu am dreptul săl1 socotesc în patrimoniu personal (text elaborat în 1936 - « Conferinţele de la Geneva» ).

Culegerea începe cu un text de sociologie militară Relele organe ale armatei noastre, dar putea prea bine să înceapă cu teza de doctorat susţinută la Paris, în 1912, consacrată regimului electoral şi parlamentar din România, scriere de mare însemnătate pentru evoluţia cugetării politice a autorului şi chiar pentru istoria ideilor constituţionale în ţara noastră (să aşteptăm, aşadar, publicarea ei într-o ediţie critică). Personalitate reprezentativă din cea de-a treia generaţie de liberali români , Gh. Tătărăscu a fost un strălucit politician român şi de tribună, trebuind să facă faţă atâtor adversităţi venite din toate părţile spectrului politic, de la extrema stângă comunistă până la extrema dreaptă legionară, ba chiar implacabilului concurent al PNL (este vorba de PNŢ şi Iuliu Maniu), ca şi regimului autoritar al regelui Carol al II-lea sau guvernului pro-sovietic al dr. Petru Groza... Născut la 22 decembrie 1886 la Craiova, în familia generalului Nicolae Tătărăscu, descendent dintr-o familie de moşneni înstăriţi din Vlădulenii Gorjului, Gh. Tătărăscu coboară, prin mama sa Speranţa (n. Pâraianu) dintr-o veche familie de boieri olteni, cu strămoşi atestat documentar din sec. al XV-lea. S-a căsătorit în 1916 cu Aretia Pitişteanu (m. 1968), descendentă dintr-un neam boieresc din Ţara Românească , cea care va deveni primul ‘’ cetăţean de onoare al oraşului Tg-Jiu» ,legându-si numele pentru vecie de Ansamblul sculptural Brâncuşi şi de atâtea alte realizări socio-culturale de rezonanţă.

« Mărturii pentru istorie» este o ediţie îngrijită de d-na Sanda Tătărăscu -Negropontes, cu un cuvânt înainte de Nicolae-Şerban Tănăşoca un eseu istoriografic de proporţii asupra întregii epoci interbelice în care se află zidită personalitatea. gesturile şi actele politice ale lui Gh. Tărărescu. Promovând principiul/imperativul «solidarităţii naţionale» , Gh. Tătărăscu tăcea, de fapt, elogiul libertăţii, proprietăţii şi responsabilităţii - ca valori riguros definite şi

161

fundamentale ale liberalismului românesc. Evidente în toate textele, acestea ca valori au fost susţinute cu tărie de marele bărbat de stat, subsecretar de stat, prim-ministru. consilier regal, ambasador, lider politic), în toate împrejurările de politică internă şi externă ,în ciuda tuturor adversarilor şi cu preţul de a fi etichetat « cel mai hulit din România» (Pamfil Şeicaru, oponent şi prieten). Un loc important îl ocupă în carte dosarul Revoltei de la Tatar-Biinar, acea mişcare insurecţională provocatoare din Sudul Basarabiei pusă la cale de agenţii Internaţionalei Comuniste, dirijaţi de la Moscova, al cărei scop era extinderea - revoluţiei bolşevice spre Apus, prin crearea unei republici sovietice pe teritoriul României si dezmembrarea statului român(« INTERNAŢIONALA A TREIA (ŞI) BASARABIA» , discurs rostit la 9 dec. 1925 în Adunarea Deputaţilor, unanim aprobat de Parlamentul României şi «marcând un moment hotărâtor în cariera politică a lui Gh. Tătărăscu). Celelalte texte evocă fie «un episod din timpul Memorandumului» aspecte ale politicii interne şi extreme, precum minuţiosul raport « PENTRUANIDE GUVERNARE» (1933-1937). Multe din texte privesc politica Partidului Naţional Liberal, poziţia acestuia în probleme de politică internă şi externă. Ultimele pagini cuprind însemnări şi rapoarte cu privire la Conferinţa de Pace de la Paris, participând direct la negocieri, şi la Conferinţele de la Geneva. După ieşirea sa din viaţa politică,Gh. Tătărăscu a fost supus odiosului regim de domiciliu obligatoriu, la Bucureşti, apoi la reşedinţa sa din Poiana-Gorj. Încarceratat, împreună cu alţi membri ai familiei sale, în perioada 1950-1955 a încetat din viaţa la 28 mai 1957, răpus de morbul lui Pott, declarat în închisoarea din Sighet.

« Mărturii pentru istorie» e o carte-document, menită, alături şi de alte culegeri a ne restitui statura morală şi impresionanta personalitate politică a unuia dintre cei mai de seamă oameni de stat din istoria contemporană a României.

Z.Cârlugea

25 DE ANI DE ACTIVITATE MINIERĂ ÎN BAZINUL JIŢ

În ani 1945 – 1946, N. Oncescu şi Th. Joja în „Studiul Zăcămintelor de lignit dintre Dunăre şi Jiu” încadrează complexul de marme, nisipuri şi straturile de lignit ce afluează în valea râului Jiu la Dacian – Romanian.

În urma lucrărilor de explorare prin foraje, executate de ISEM începând cu anul 1957, în bazinul Jilţ s-a delimitat pe baza raportului de descopertă (media 7/1) o zonă în care s-au calculat rezerve în condiţii de exploatare în carieră.

Această zonă ocupă partea centrală şi de nord-vest a bazinului, delimitată la nord de localitatea Strâmba, iar la sud de localitatea Croici.

Exploatarea rezervei de lignit a început în anul 1976, prin decaparea vârfurilor

162

colinelor la cote mai mari de +330 m şi prin realizarea amplasamentelor transportoarelor cu bandă.

•ISEM,PL-CG şi IFLGS Bucureşti, care au executat prospecţiunea şi explorarea preliminară cu foraje geologice si hidrogeologice;

• IEM Banatul, care a executat explorarea de detaliu;• ICITPML Craiova, care execută studiile de delimitare a rezervelor şi

proiectele de punere în exploatare a acestora.

ISTORICUL OBIECTIVELOR

CARIERA JILŢ SUDDeschiderea perimetrului Jilţ Sud a fost trasată prin documentaţia faza S.T.E.

intitulată “Deschiderea câmpului minier Jilţ Sud-Gorj, la o capacitate de 8 milioane tone lignit/an în perioada 1974 - 1984”, simbol 707 - 01 b/1974, aprobat cu H.C.M. 1704/28.XII.1974. In continuare, prin documentaţia faza P.E. intitulată “Lucrări pentru punerea în funcţiune a capacităţii finale de producţie existente”, simbol 707 - 601 a/1986, s-au fundamentat indicatorii tehnico-economici ai investiţiei, aprobaţi cu H.C.M.nr.46/1987.

Începând cu anul 1987, programele de exploatare au ţinut cont de încă o documentaţie intitulată “Influenţa extinderii spre NV a perimetrului de exploatare asupra carierei până în anul 1990”, simbol 707 - 664/1986, studiul avizat în C.T.E. comun de către Ministerul Minelor şi Combinatul Minier Motru în luna martie 1986.

Având în vedere situaţia cererii de energie după anul 1990, prin documentaţiile de licenţă, capacitatea de producţie la cariera Jilţ Sud s-a dimensionat la 3.500 mii t/an. Cel mai mare volum de masă minieră a fost realizat în anul 1996 şi anume 22.850 mii mc şi o producţie de 3.050 mii tone.

CARIERA JILŢ NORDPrima documentaţie care a stat la baza obiectivului a fost elaborată la nivel

de S.T.E. şi intitulată «Studiul privind posibilitatea exploatării prin carieră a câmpului minier Jilţ Nord» simbol 710 - 01, iunie 1975.

În anul 1984 a fost elaborat P.E. intitulat «Deschiderea si punerea în exploatare a carierei Jilţ Nord, jud. Gorj, la o capacitate de 4.500 mii t/an», simbol 710 - 05, aprobat prin H.C.M. nr. 179/1984.

Primul utilaj pus în funcţionare a fost excavatorul ERC -1400 - 07, în anul 1984.

Prin documentaţia de licenţă capacitatea de producţie la aceasta carieră a fost redimensionată la 2.500 mii t/an.

Cariera se află în deschidere, ultimele două trepte de adâncime urmând a fi deschise în anul 2003 şi respectiv 2005. în perioada parcursă, cel mai mare volum de masă minieră a fost realizat în anul 2001, respectiv 13.200 mii mc şi o producţie de 1.800 mii tone.

163

MINA MĂTĂSARIA avut aceeaşi documentaţie aprobată în anul 1974, pentru câmpul minier

Jilţ Sud: STE «Deschiderea şi punerea în exploatare a câmpului minier Jilţ Sud, judeţul Gorj la o capacitate de 11.000 mii t/an pe perioada 1974-1984», prin HCN nr.1704/28.12.1974 unde s-a prevăzut o capacitate de 8.000 mii t/an pentru cariera Jilţ Sud şi 3.000 mii t/an pentru minele Mătasari şi Drăgoteşti.

Deschiderea minei prin plane înclinate a început în anul 1974:560 m, lucrări realizate. Mina a funcţionat până în anul 1997, când a fost oprită. Cea mai mare producţie a fost realizată în anul 1979. Pentru închiderea minei s-a elaborat documentaţia simbol 707 -136/1999. în prezent mina este închisă.

MINA COJMĂNEŞTIDocumentaţia – STE simbol 711 - 02A “Deschiderea şi punerea în exploatare a

zăcământului de lignit din zona Cojmănesti judetul Gorj” elaborată de ICS’ITPML Craiova în anul 1978 a fost aprobată prin Decretul Prezidenţial nr. 176/1978. Capacitatea proiectată a fost de 2 mil. t/an lignit.

Lucrările miniere pentru deschiderea minei prin plane înclinate au fost începute în anul 1979. Mina a functionat până în anul 1998, când a fost oprită. Cea mai mare producţie realizată apartine anului 1986 : 464 mii tone. În prezent mina este închisă.

MINA NEGOMIRActivitatea la mina Negomir a început în anul 1987. Deschiderea stratului X

din mina Negomir s-a făcut cu 2 plane înclinate G-500 şi G-501. A fost o mină pilot finanţata din fonduri geologice.

S-a pus în funcţiune un abataj experimental 1/1 în luna ianuarie 1988, care s-a oprit în luna august 1988 din cauza condiţiilor hidrogeologice foarte grele.Închiderea efectivă a minei s-a făcut în anul 1989.

MINA TEHOMIRStudiul Tehnico-Economic elaborat de ICSITPML Craiova şi Proiectul de

execuţiei au fost aprobate prin HCM 1543-7.12.1974. Lucrările de investiţii pentru deschiderea minei prin cele două plane înclinate au fost începute de echipe de muncitori, maiştri şi ingineri specializaţi în lucrări de traversare a nisipurilor acvifere de la I.M. Căpeni – Baraolt, judeţul Covasna. Mina este în prezent în funcţionare.

MINA TEMIŞENIActivitatea de cercetare geologică şi de producţie a început anul 1990, prin

extinderea minei mătăsari în platoul 8A, când au fost extrase primele abataje, iar in anii 1995 – 1998 au fost elaborate documentaţiile „Proiectul tehnic pentru execuţia planului înclinat I 506, panoul 8A simbolul 707 – 799, Lucrări de deschidere amenajate la suprafaţă şi evacuarea producţiei de la Mina Mătăsari prin Valea Timişeni, simbol 707 – 110/1996, Lucrări de cercetare geologică prin foraje şi lucrări miniere subterane din taluzul sudic al Carierei Roşiuţa de Jiu, jud.

164

Gorj”, simbol 707 – 114/1997 şi Proiect geologic de execuţie pentru cercetarea geologică, hidrogeologică şi tehnologică str. X, mina Timişeni/simbol 600 -545/1998. Prin ‘închiderea minei Mătăsari, începând cu anul 1998, a trecut de mina Tehomir. în prezent mina este închisă.

MINA DRĂGOTEŞTIDeschiderea, pregătirea şi exploatarea rezervelor din perimetrul minier Jilţ

Sud a fost tratată în STE « Deschiderea şi punerea în exploatare a câmpului minier Jilţ Sud, jud. Gorj la o capacitate de 11.000 mii t/an pe perioada 1974 -1984», apro-bat prin HCM nr, 1704/28.12.1974 unde s-a prevăzut o capacitate de 8.000 mii t/an pentru cariera Jilţ Sud şi 3.000 mii t/an pentru minele Mătăsari şi Drăgoteşti.

Lucrările de deschidere au început în anul 1974. Mina a funcţionat până în anul 1998 când a fost oprită. S-a elaborat documentaţia simbol 707 - 135/1999 pentru închiderea minei Dragoteşti, iar în prezent mina este închisă.

ANIVERSARE

În anul 1977, la 1 august, ia fiinţă întreprinderea Minieră Jilţ, având următorul colectiv de conducere: ing. Emil Huidu - director; ing. Vasile Tudor - director adj.; ing. Nicolae Bercea - director adj; ec. llie Ciurea - contabil şef, ulterior, C. Anatolie Gheorghiade.

Unitatea a fost creată cu grad special de organizare, în grupa a II-a.La data înfiinţării unităţii erau atacate lucrările miniere de deschidere si de

pregătire la minele Mătăsari şi Dragoteşti, conducători fiind Anton Nicolae, sef de sector, şi Gheorghe Constantin. maistru - la Mina Mătăsari, iar la mina Dragoteşti - Nicolae Teslici. şef de sector, şi Constantin Săftău - maistru.

Primul utilaj pus în funcţiune a fost excavatorul ERC-1400-01, în iulie 1978, construit de firma KRUPP.

Concomitent cu acesta, a fost dat în folosinţă si abzeţerul IH 6500/90-01, fabricaţie KRUPP, constituind prima linie tehnologică de excavare şi de haldare din Cariera Jilţ Sud.

La punerea în funcţiune a primei linii tehnologice şi a circuitului de transport aferent în halda Bohorelu, a activat un număr de 318 salariaţi. Pentru aceasta s-au adus efective şi din bazinul Rovinari. Câţiva dintre aceştia au fost: Aristică Paicu - şef de sector; Alexandru Soare - maistru; lon Nebunu - maistru; Gheorghe Sărăcin - excavatorist; Gelu Predescu – electrician ect. în decursul a 25 de ani de activitate minieră au fost înregistrate realizări deosebite, şi anume: cărbune - 84.619 mii tone ,steril 337.813 mii mc; masă minieră - 442.432 mii tone; pregătiri - 178.880 mc.; deschideri -17.956 mc.

Evoluţia punerii în funcţiune a excavatoarelor cu rotor şi a maşinilor de haldat din bazinul Jilţ se prezintă astfel:

165

• Transportul maselor miniere excavate se realizează pe benzi transportoare de mare capacitate, cu lăţimi ale covoarelor de cauciuc cuprinse între 1400-2000 mm, lungimea acestora însumând la această dată 32,5 km în cariera Jilţ Sud şi 21,5 km în Cariera Jilţ Nord. Cariera Jilt Sud ocupă o suprafaţă de 951 ha, iar Jilţ Nord - 534 ha.

• Cariera Jilţ Sud este structurată pe un sector de excavare transport, un sector complex de excavare transport haldare, un sector transport-haldare, un sector de depunere încărcare-expediţie, un atelier de lucrări miniere, un atelier electric şi o secţie mecanică.

• Cariera Jilţ Nord este structurată astfel: un sector excavare-transport, un sector complex de excavare – transport - haldare, un sector transport - haldare, un sector de

transport-haldare, un sector de depunere-încărcare-expediţie si trei ateliere specializate pe pofilele minier, mecanic şi electric.

• Mina Dragoteşti are în structură sectorul Tehomir, cu 2 raioane aferente, respectiv un raion de producţie şi unul de transport cărbune.

Raionul de producţie funcţionează cu 2 abataje mecanizate şi 3 de lucrări de pregătire.

Toate cele trei subunităţi miniere ale bazinului Jilţ livrează cărbune energetic la termocentrala Turceni. Puterea calorică medie a cărbunelui livrat este de peste 1720 kcal/kg, în cariere, şi 1950 kcal/kg, în subteran. Principalii furnizori de materiale şi servicii sunt: ARTEGO Tg-Jiu, RIMEXS.A.Tg-Jiu,U.R.Tg-Jiu, UREX Rovinari, U.R. Jilt, U.R. Motru, ITIA Mătăsari, TRANSRUT Jilt, TAMSA Jilţ, PRESUT Jilţ.

Operaţiunile financiar-bancare sunt derulate prin BCR Filiala Motru.Până în prezent, au fost modernizate, în colaborare cu firma germană MAN

TAKRF, 2 excavatoare:E 1400-01 M şi E 1400-12 M.Activitatea ‘în subunităţile miniere din Bazinul Jilţ este asigurată în prezent de

1,261 salariaţi în Cariera Jilţ Sud, 868 salariaţi în Cariera Jilţ Nord şi 413 salariaţi la Mina Dragoteşti.

Condiţiile sociale ale salariaţilor au fost îmbunătăţite şi se derulează în continuare programe de asigurare a unor condiţii mai bune.

S-au dat în folosinţă sedii administrative, grupuri sociale, centrale termice, cantine si altele.

Conducerea unităţilor miniere din Bazinul Jilţ a fost, pe perioade, următoarea:

MINA MĂTĂSARl• 1977-1978 ing. Vasile Tudor

166

ÎNTREPRINDEREA MINIERĂ JILT• 1978-1979 ing. Emil Huidu• 1979-1980 ing. Emil Muru• 1980-1983 ing. Gavril Baican• 1983-1985 ing. Nicolae Alecu• 1985-1986 ing. Gavril Baican• 1986-1987 ing. Vasile Lupoianu• 1987 ing. Ion Nicolae• 1987-1989 ing. lon Stamatoiu• 1989 ing. Gheorghe Bujac• 1989-1990 ing. lon Calotescu• 1990-1991 ing. Dumitru UngureanuEXPLOATAREA MINIERĂ DE CARIERE JILŢ• 1997-2001 ing. Constantin Predoiu• 2001-2002 ing. Petre Ceauşescu BăleanuEXPLOATAREA MINIERA JILT SUD• 1991-1992 ing. Dumitru Ungureanu• 1992 ing. Traian Popa• 1992-1993 ing. Dumitru Ungureanu• 1993-1997 ing. Constantin PredoiuCARIERA JILŢ SUD• 1997-1999 ing. I Racoviţă• 1999 ing. Grigore Calotă• 1999-2002 ing. Ion RacoviţăCARIERA JILŢ NORD• 1990-1991 ing. Constantin ArdeiuEXPLOATAREA MINIERĂ JILŢ NORD• 1991-1992 ing. Constantin Ardeiu• 1992-1995 ing. Aristică Paicu• 1995-1995 ing. Ion Nicolae• 1995-1996 ing. Stelian IliescuÎNTREPRINDEREA MINIERĂ DRĂGOTEŞTI• 1986-1990 ing. Gavril Baican• 1990-1991 ing. Ion CalotescuEXPLOATAREA MINIERIERĂ DRĂGOTEŞTI• 1990-1991 ing. Ion Calotescu• 1992-1994 ing. Carol Vaida•1994-1995 ing. Traian Popa •1995-1996 ing. Doru Văcaru•1996-1997 ing. Carol VaidaEXPLOATAREA MINIERĂ DE SUBTERAN DRAGOSTEŞTI

167

•1997-1999 ing. Carol Vaida•1999-2002 ing. David Groşanu

“Murmur 23”, cu parfum de flori de tei

• Prof.Gheorghe LUNGAN, „Gorjanul”, Nr. 3 3888-16 Mai 2002

Odată cu venirea deplină a primăverii, la Mătăsari, a apărut numărul 23 al prestigioasei reviste a Colegiului Naţional Tehnic din localitate - “Murmurul Jilţului”.

S-au scris multe şi convingătoare rânduri despre această publicaţie. Cititorul, oricare ar fi el, găseşte cu satisfacţie în cuprinsul celor 16 pagini şi de această dată lucruri deosebit de importante, atractive şi pline de conţinut. Aceasta pentru că revista din Mătăsari este rodul muncii unui colectiv de elevi şi cadre didactice obişnuit a exprima realităţile vieţii şcolii, gândurile, sentimentele şi orizontul cultural ale unei populaţii şcolare numeroase de aici.

“Murmurul” lor nu este glas sforăitor, arogant sau “plin de sine”, ci un susur, un foşnet, o şoaptă a sufletului tinerii generaţii din satele noastre.

Mândria mătăsărenilor că şcoala lor este “unicat în România” se regăseşte în articolul de pe prima pagină sub semnătura domnului Cornel Ciciu, care prefigurează o şi mai mare creştere a rolului acestei unităţi de învăţământ, avându-se în vedere redresarea şi reorganizarea mineritului din zona Jilţ. Aceeaşi mândrie (spusă în “şoaptă” de eleva Alina Popescu din clasa a XII -a A) o au şi pentru obţinerea locului l la etapa judeţeană a revistelor şcolare desfăşurată la Băile Herculane.

Este un prilej de mare satisfacţie să parcurgi multe pagini aparţinând elevilor acestui colegiu. De aici poţi afla o varietate de gânduri, idei, păreri, raţionamente, concepţii care mai de care mai autentice şi nespuse până în prezent. Menţionăm articolele: “Adolescenta”, “Ce înseamnă a fi un profesor eficient?” (Ionela Postelnicu clasa a IX -a B),

“Adolescentul şi triunghiul ce-l subjugă” (Maria Alexandra Bouleanu, clasa a IX-a A, “Singurătate” (Alina Bădoi, clasa a Vlll-a D), trei pagini de creaţii lirice (pasteluri, meditaţii, elogii, ode etc) aparţinând unor elevi ai colegiului: Alina Bădoi - pagina “Glasul soarelui”, Oana Rusu-pagina “Lume de decor”, Claudia Andreia Oance şi Alina Borodi - clasa a Vl-a C, Mădălina Popescu - clasa a Vl-a B, Corina Luciana Boruz şi Romina lleana Zagoicea - clasa a V-a C, ş.a.

Într-o împletire armonioasă de idei elevi - profesori se disting articolele”Dificultăţi la învăţătură” aparţinând prof. lon Gr. Dădălău, “părintele” acestei unităţi şcolare, omul care a pus piatra de temelie a impunătorului local de liceu, în calitate de director, neobositul gospodar care a făcut din noapte zi, pentru a crea cele mai bune condiţii de pregătire şcolară şi profesională a tineretului

168

mătăsărean. De asemenea, sunt pline de valoare articolele: “Lumea pe care ne-o dorim” - o pledoarie pentru cunoaşterea, preţuirea şi conservarea mediului înconjurător, acţiune la care şcolarii pot adera cu drag şi eficient. (ing. Carmen Pădureţ), «Managementul clasei de elevi» (prof. Iulian Mateescu), «Activităţi academice» (prof. Nicolae Căpitănescu) ş.a.

«Murmurul 23» se bucură de colaborarea unor prestigioase personalităţi ale vieţii culturale şi ştiinţifice din Gorj: Dr. Sanda Mischie, medic primar, director al DSP Gorj («Sfaturi de prim ajutor în şcoală»), prof. Luminiţa Mili Popescu, Colegiul Naţional «Tudor Vladimirescu»Tg.Jiu («Dependenţa elementului predicativ faţă de verb» şi «What do we mean by teaching grammar ?») şi înv. lon Elena, şcoala generală «Pompiliu Marcea» din Tg. Jiu (“File de reportaj: Pădurile nu ştiu să moară şi Susur de legendă la Tismana) etc. Am reţinut cu emoţie un citat dintr-un articol semnat de eleva Alina Popescu: “Am fost binecuvântaţi de Dumnezeu cu un om care este sufletul acestei reviste, Dl. profesor Dumitru Dădălău, directorul colegiului, care în orice moment, şi la bine şi la rău, a fost alături de noi”. Aş mai adăuga că metafora din titlul “Parfum de flori de tei” - mireasma îmbietoare, binefăcătoare, motiv eminescian pluteşte deasupra Jilţului, adusă de un om şi de un murmur sincer, înţelept şi raţional - Dumitu Dădălău şi “Murmurul Jiltului”

Pe podium, revistele şcolare Publicistica elevilor din judeţul nostru, urmând fidel tradiţiile ei interbelice,

a avut 2-3 perioade cu ritmuri distincte. Dacă între anii 1970-1980, publicaţiile şcolare de la noi au înregistrat o revigorare semnificativă în deceniul următor, până la 22 Decembrie 1989, ele au cunoscut - din motive mai puţin întemeiate - un trist şi malefic recul, adică paşi înapoi de pe redute deja cucerite.

Din fericire, după 1990, pe fondul general al exploziei ziaristicii româneşti, publicaţiile şcolare gorjene au cunoscut şi ele revirimentul meritat, realitate pe care, de fiecare dată, la timpul potrivit, ziarul “Gorjeanul” a salutat-o prompt, cu sinceră admiraţie pentru “colegii” noştri mai mici din spaţiul spiritual al şcolii. Mai mult, am sprijinit cu generozitate asemenea demersuri, pentru că din atari “jocuri” se vor ivi într-un mâine apropiat ziariştii, gazetarii şi publiciştii noului secol XXI.

Deunăzi, ing. Prof. Dumitru Bunoiu - el însuşi fiind animatorul revistei şcolare “Cuget liber”, editată de elevii şi profesorii Colegiului Naţional “Gheorghe Magheru” Tg-Jiu, ne-a adus o veste foarte bună. Pe adresa I.S.J. Gorj, a sosit un fax din partea Ministerului Educaţiei şi Cercetării, în care se comunică faptul că revistele gorjene “Murmurul Jilţului (Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari), “Joc de creion” (Colegiul Naţional ‘Tudor Arghezi” Tg-Cărbuneşti), şi “Cuget liber” (Grupul Şcolar “Gheorghe Magheru “Tg-Jiu) sunt toate trei câştigătore la faza naţională a Concursului anual al revistei şcolare.

169

Tot astfel, se mai comunică invitaţia ca un profesor îndrumător şi câte doi elevi din redacţiile premiate să participe în perioada 22-27 iulie, la un complex de manifestări specifice, în cadrul Taberei Naţionale de la Ciric, judeţul laşi, în patria lui Eminescu, lon Creangă, ori Sadoveanu. Tot aici, va fi organizată şi ediţia din acest an a Concursului naţional al revistelor şcolare.

“Gorjeanul” le urează elevilor-condeieri gorjeni, noi succese şi de această dată, ca şi în viitor!

G.MANONIU

Născut pe vatra focului

Era o noapte de iarnă friguroasă, de ianuarie, cu zăpezi ce se cerneau mărunt ca prin sită şi vânturi ce spulberau omătul pe uliţele slobode. Fără garduri şi ziduri.

Casele păreau încremenite, îngheţate, fumurile tremurau peste acoperişurile albe, gârbovite de povară, vântul îngreuna durerea gerului, părea totul pustiu şi sălbatic. La răstimpuri latră câte un câine vlăguit de iarnă şi negurile erau răscolite de sunetul amar, dureros, care înfricoşa mai mult adâncurile nopţii. Satul părea lipsit de viaţă. Nicio ţipenie de om pe drum în nemărginirea nopţii.

Ana se odihnea pe pat, aştepta bărbatul plecat după treburi la oraş. Se ridica greoi si privea pe fereastra mică din spate să audă clopoţeii ce vesteau sosirea saniei cu Gheorghe. Cei şase copii dormeau pe paturile acoperite cu pături puse peste saltele umplute cu fân, pe căpătâiele făcute din perini ţesute din lână, burduşite cu foroaşte de porumb.

Era singură în cameră. Se strecura greu până în odaia de la mijloc şi punea lemne peste focul ce pâlpâia pe vatră sub camiţă.

Se uită atentă la tavanul din scânduri înnegrit de fum, cu grinzile de lemn ieşite în evidenţă, privi pământul de sub picioare albit de var şi laviţa acoperită cu o cerga de cânepă, aprinsă candela de sub icoana Maicii Domnului, cum făcea la zilele de sărbătoare se uită cu tristeţe, ce venea crescând mereu, spre lucrurile din casă, ridică urciorul de lângă vadră, să vadă dacă e plin cu apă, deschise dulapul strămoşesc cu tot felul de lucruri, apoi trecu în odaia cu sobă. Lăsă furca de tors de la brâu, o puse după uşă si începu să umble dintr-o odaie în alta, mai ieşea în târnaţ, parcă îi venea să arunce cârpa de pe cap, să dezbrace flanelul, lucrurile i se păreau de nesuportat.

Uitase de toate ale gospodăriei, dar îşi ţinea firea, ştiind ce o aşteaptă şi mai ales că nu are cine să o ajute. Aşa păţise când născuse şi pe ceilalţi copii. O cuprindea mai întâi o nelinişte, o teamă de toate. O chemare nevăzută o îndemnă să ţină vatra caldă. Copiii îi tăiaseră lemnele adăpostite sub camiţa neagră ce atârna deasupra vetrei ca un clopot uriaş, care sorbea fumul şi limbile roşietice.

170

Când se ducea la fereastră să asculte sania, începea să tremure, simţea că va naşte şi pe copii nu-i putea chema să o ajute. Mai întârzia privind prin ochiurile mici şi asculta vântul nemilos care putea pune în primejdie pe Gheorghe. Se amăra, dar încerca să nu se piardă cu firea, ştia că soţul trebuia să sosească. «Doar de o veni mai repede, aş prinde puteri mai mari, aş avea sufletul vieţii mele lângă mine. Doamne, apără-l de rele şi adu-l acasă!». Odaia era luminată de lampa cu gaz şi la licăritul firav se deosebeau cele două paturi. Patul soţului purta smerit un cojoc pe care ea, Ana îl aşeza în fiecare seară, întins cu lână moale şi călduroasă, în sus. Liniştea era atotputernică, pătrundea doar vaietul vântului. Simţi că-i e sete şi bău cană după cană. Încordarea îi crescu şi durerile facerii o cuprinseră. Focul se stinsese în vatra de sub cămiţă. Se strecură speriată de singurătate până la icoană, se închină, îşi luă lampa şi o pătură pe care o aşeză pe vatra caldă, primitoare, cu miros de cărbuni şi se lungi pe spate să nască cât mai uşor. Pe cei cinci băieţi şi o fată îi născuse tot acasă,când singură, când ajutată de vecine care umezeau gura cu apă, să-i potolească durerile. Acum îşi luase o foarfecă şi urciorul cu ţâţă pe care îl aşezase aproape de cap, doar să-l îndepărteze şi apa venea cu bună-voinţă.

Îi era cald pe vatra de cărămidă. Nu se văita, să nu atragă atenţia copiilor. Scrâşnea din dinţi, aşteptând cu figura speriată sa scape de suferinţe. Din când în când îşi făcea cruce: «Doamne, Dumnezeule, ajută-mă să nasc uşor, nu mă pedepsi, şi ai grijă de mine să nu mor!»

Faţa cenuşie se umplu cu mărgăritare de apă. Privirea temătoare începu să se ostoiască când simţi că din măruntaiele fertilităţii începu să alunece o nouă viaţă.

Liniştea ce domnea în odaia cu camiţă fu spartă de ţipetele celui de- al şaptelea copil, băiat născut pe lutul din vatră, al cărui plânset se îngâna cu cântecul clopoţeilor ce sunau în bătătură. Zăpada nu mai contenea ‚se rupseseră barierele cerului.

Gheorghe îngrijorat, lasă caii înhămaţi şi fugi în casă. Ana nu-l mai aşteptase, aşa cum făcea permanent.

- Ce e cu tine, Ana, în vatră? - Făcui un băiat, Gheorghe, la un înveliş şi hai, du-mă în pat!...Gheorghe ascultă clinchetul firav de om, apoi, aproape buimac de fericire că

totul era bine, reveni din odaia în care dormeau cu scutece vechi, dar curat, înveli plodul, ajută pe Ana să se ridice din vatră şi-l aşează în pat. Îşi şterse fruntea cu mâneca şi spuse : „Mulţumesc Doamne că soţia născu singură, doar cu tine şi mă ferişi de primejdii!...”

Ieşi în curte împreună cu Luţă, fiul cel mare, deseră caii la grajd, apoi reveni în casă. Ana adormi cu copilul la piept, lângă soba în care duduia focul. Soţul obosit de frig şi fericit se strecură afară prin vântul ce spulbera zăpada şi zgâlţâia uşa de la grajd, ajunse la beci, bău ţuică şi reveni. Se descălţă, întinse picioarele la gura

171

sobei şi stătu aşa până adormi pe scaun.Se scufundă într-un somn adânc, plăcut. Se trezi aproape când să cadă, aruncă

o privire în jur, se dezmetici şi urcă în pat, mort de oboseală şi frig.Ana se trezi după miezul nopţii. Nu o mai durea nimic, îi era sete. Întinse mîna

şi luă de pe brâul sobei bucata de turtă. Mănâncă până se simţi sătulă.- Dormi, Gheorghe?! … - Nu!... te auzii când luaşi oala şi mă deşteptai.- Cum punem numele copilului?- Vasile, dacă e născut în ianuarie, luna Sfântului Vasile!Ca de obicei mai discutară despre treburile ce trebuie făcute a doua zi, apoi

adormiră adânc până în revărsarea zorilor. Vântul se liniştise. În casă pătrundea lumina ce gonea întunericul din cameră ajutată şi de focul pe care Ana îl aţâţase, mişcându-se greu, proptindu-se de sobă şi pat.

Gheorghe se îmbrăcă repede şi puse într-o ureche de disagă slănină, mălai, ceapă, ţuică, iar în alte puse boabe de porumb şi înainte de a se lumina de ziuă plecă la Hârhăt, la turma de oi, păzită de ciobanul Ursuz – Bojincă. Întunericul se topea din toate părţile în ritm cu înaintarea paşilor prin zăpada neumblată. Orizontul spre răsărit nu se albise. Revărsatul zorilor era înghiţit de norii grei de plumb se zăceau lăptos peste întreaga întindere. Stejarii din pădurea care se apropie, stăteau stingeri şi îngheţaţi cu coroanele aplecate şi albe, dormeau sub plapuma iernii, tihneau nemângâiaţi de vieţuitoare. Un glas răguşit ca o goarnă bătrână de vânători, ca un geamăt nălucitor, spărgea tăcerea venind dinspre conac;huia ciobanul să nu vină jivinele, dar să-l audă stăpânul despre care era sigur că se află în drum spre el.

Gheorghe tresărea şi îi răspundea: «Hoooo... de se spărgea pădurea de răsunet, de se strica blestemul tăcerii, tremura totul o clipă, apoi sihăstria era sfâşiată doar de lătratul câinilor de la oi, ce nu mai conteneau. Ajunse la Tintiriu şi treceau pe drumul de car prin tufărişurile din «lăstarii Popii» plecate de zăpadă cu lăstarii lipiţi de pământul adormit, ghesuiţi în grupuri albe, gârboviţi de frig, răsuciţi la întâmplare sau îmbrăţişaţi sub giulgiul căzut din cer.

Până ajunse la conac, negura străvezie se destrămase, ziua pătrunsese tumultoasă, odăiţa şi oborul se vedeau ca printr-o pânză diafană, oile grupate în jurul palelor de fân se mişcau alene, chipul ciobanului scund părea un sfânt pictat pe o icoană bătrână de lemn stearsă de vreme.

- Aduseşi tutun ?!...- Da!!...- Da ţuică ?... Dă să beau o dată ca am tremurat de frig azi noapte.Si, Bojincă bucuros că avea tutun, altfel ar fi devenit mai rece ca gerul, începu

să-l iscodească.- A născut doda Ana? - Da, mă, Bojincă, mai am un băiat!

172

- Să-ţi trăiască, nea Gheorghe! Făcuşi de şapte copii. Să-i dai cu mine la oi şi la capre, să înveţe şi meseria asta! Vrei ca în satul Bîltişoara să fiu numai eu ciobani ?

- Pe unii mă străduiesc să-i învăţ carte, pe alţii îi opresc cu mine.- Mă, nea Gheorghe, în ce an suntem noi acum şi în ce lună!- Păi, suntem în luna ianuarie, anul 1925. Doar nu-i atât de la Crăciun.- Parcă eu ştiu de Crăciun, de Anul Nou! La mine e otava totul, zi de zi mă

târâi după oi. Ştiu când e sărbătoare că atunci îmi aduceţi mâncare mai bună, cămaşă şi izmene să mă schimb.

Viaţa pulsa în jurul acestui conac aşezat în Câmpia Hârgotului, alături de pădurea de stejar şi de fântâna cu cumpănă săpată la câteva zeci de metri spre miazăzi. Se adunau coţofenele şi ciorile în jurul turmei de oi, se ascundeau printre «muşuroaiele» albe, se lua la ceartă pentru câte o boabă furată din vălăie înşirate pe câmpul alb.

- Nea’ Gheorghe, au venit lupii azi noapte. Am ţipat până am răguşit. Câinii s-au dus până către Vineaţa Mare. Vorbele ciobanului alunecau greoi ca un ecou ce se sparge între zidurile unui templu ros de vreme. Bucuros de tutun şi de ţuică, zvâcni la dreapta şi se îndreptă spre odăiţă să-şi aşeze pachetele de tutun în tocul ferestrei, reveni după ce şi umpluse tabachera şi răsucind foiţa fină ca un colţ de voal peste tutun, cu degetele galbene şi groase, se înapoie la sobă şi aprinse ţigara cu un tăciune. Trăgea năprasnic în piept, începu să tuşească, ştergea lacrimile, dar se simţea fericit că are ca prieten “iarba dracului” cum o numea de multe ori.

Băgară oile în obor, puseră boabele în vălăie şi apoi le dădură drumul, ferindu-se din calea năvălirii sălbatice spre hrana preferată. Se amestecară în turmă. Gheorghe prindea oile uşor de la spate, acolo unde coada se îmbucă în şira spinării şi pipăia să vadă cât sunt de grase ca să ştie dacă le va mări porţia de boabe. Se retrase spre clăile de fân să vadă cum e folosit nutreţul, se urcă pe una din ele şi taie cu cuţitoaia o parte din claie, atât cât ştia că trebuie să mănânce oile la amiază. Mai schimbă câteva vorbe cu Bojincă, apoi se retrase şi se afundă în pădure pe aceleaşi urme pe care venise.

Vremea începuse a se răzbuna. Norii şi ceţurile părăsiră muntele care se acoperi cu revărsări diafane, argintii. Tabloul îl reconforta, soarele îi mergea la inimă, bombănea cuvinte auzite doar de el: “Bine că Ana e sănătoasă şi născu uşor. Mă descurc eu cu toţi ai casei”.

Când ajunse la Drumul Morii se vedeau acoperişurile caselor şi fuioarele de fum ce se împrăştiau spre el. “Bate vântul dinspre munte, se face vreme bună!”. Nu se simţea obosit, abătut din cauza familiei care se înmulţise. Ştia că are pământul şi va mai cumpăra, că pământul te scoate din suferinţe. Avea în inimă o pornire nestăpânită, surdă, arzătoare pentru pământ şi pornirea aceasta îl făcea să reziste în faţa greutăţilor. Simţea pământul lipit de suflet, dorea să-l înmulţească şi acest vierme ce îl rodea îi renăştea forţa de viaţă, rezistenţa în faţa

173

necazurilor ce veneau odată cu mărirea numărului copiilor. Aplecarea aproape sălbatic, pentru pământ îl făcea să nu mai vadă altceva

decât muncă şi muncă pe ogor, la vii, în pădure, să crească animale. Se simţea mulţumit dacă vede grâul verde, porumbul în soi ,pomii înfloriţi, strugurii în pârg, pădurile fremătând, mieii zoirând, dacă simţea mirosul de brazdă proaspătă şi de bălegar fumegând.

Când se apropie de căşi grăbi pasul, îl atrăgea o bucurie ce creştea pe măsură ce urcă scara şi intră în came la Ana. Simţea o chemare lăuntrică să se destăinuie şi ei ce a făcut pe la oraşţ să-i spună ce face Bojincă cu cele o sută de oi. Îi venea să îngenuncheze ca în faţa unei icoane, la picioarele Anei, pentru că numai cu forţele ei, ivite de undeva dintr-o sănătate strămoşească, născuse şapte copii, ce vor alege ca furnicile să muncească pământul de pe aceste dealuri, pe când dacă nu-l răscoleai la timp ,fericirea lui de ţăran ar fi devenit năpastă şi primejdie, altfel ar fi trebuit să ia drumul oraşelor să vândă covrigi sau gaz.

Găsi soţia dormind. Îl cuprinse emoţia când îi văzu faţa pământie. O înveli cu pătura ţesută din păr de capră, scuipă copilul să nu- dioache, trec, în camera cu foc şi puse lemne lângă oalele cu mâncare. Se aşeză pe blana războiului de ţesut de lângă fereastra din spate şi se lăsă cuprins de linişte deplină spartă din când în când de trosnetul unor lemne.

• Prof. Vasile SMEU, com. Runcu, satul Bîltisoara, jud. Gorj

Mătăsari - la ceas de sărbătoare

Stimate domnule prefect, stimate domnule preşedinte, stimate domnule director general Baican, îmi permiteţi ca, în numele Consiliului Local şi al meu personal,să vă transmit un salut călduros pentru participarea dumneavoastră la această adunare şi să vă zic un «bun venit» la această mare sărbătoare.

E un moment deosebit pentru mătăsăreni, fiind la a doua sărbătoare a fiilorJilţului, ocazie cu care ne putem întâlni din nou şi să ne reamintim de

trecutulacestei localităţi, de meleagurile noastre care de-a lungul vremii au suferit

mari transformări şi de o serie de probleme cu care ne confruntăm la ora actuală.Anul trecut, la prima ediţie a sărbătorii Fiilor Jilţului mă prezentam în faţadumneavoastră cu nişte probleme şi lucruri bune şi consideram că la a douaediţie, localitatea Mătăsari va prezenta rezultate bune în cea ce priveşte

condiţiilesociale în această zonă cât şi cele la nivel economic. Ca urmare a situaţiei pe

caretoată lumea o cunoaşte, iată că de data aceasta n-am putut veni în faţa

174

dumneavoastră cu rezultatele aşteptate. Lucrurile sunt cu adevărat cunoscute, aş vrea să vă spun că avem un program pentru a rezolva o serie întreagă de probleme sociale în localitatea noastră.

Iată că s-a construit şi se foloseşte anul acesta sediul Consiliului Local,am reuşit şi am adus magistrala de gaze în localitatea noastră, dar nu am

reuşitsă facem cu adevărat distribuţia de gaze pentru a ajunge în apartamente şi încasele oamenilor din localitate. Aceasta este adevărat că din lipsa fondurilorfinanciare în mod deosebit, banii care nu prea există la ora actuală pot totuşi

sămenţionez cu această ocazie, intervenţiile făcute de prefectură, de Consiliul

Judeţean şi în mod deosebit de Compania Naţională a Lignitului care, prin anumite forme a reuşit să ne dea aceste bonuri de compensare de am putut continua terminarea aducerii de gaze, terminarea celei de-a treia centrale termice din Mătăsari. Acestea sunt nişte lucruri care, categoric, vor contribui la înfrumuseţarea situaţiei cetăţenilor din localitate. E greu să mergem mai departe pentru că o serie de constructori care ar participa şi au început nişte lucrări în localitate nu sunt de acord şi ne trebuie banii, dar au ridicat o serie de probleme şi profită de această situaţie, eu nu am zis niciodată că, conducerea judeţului a avut prioritate pentru această localitate ba din contră eu am vrut întotdeauna să mă ajutaţi, dar pe lângă faptul că şi aşa aceste fonduri sunt destul de restrânse sunt şi nişte fonduri speciale şi i-aş ruga pe domnul prefect şi pe domnul Călinoiu să ne ajute cu aceste fonduri ca să rezolvăm o serie întreagă de probleme care sunt în această localitate. Noi avem tot interesul şi aş dori cu adevărat să asigurăm aceste condiţii în zonă care nu fac altceva decât să înflorească şi să însănătoşească situaţia din această zonă. Considerăm că se va putea, cu această bunăvoinţă vom merge şi în continuare cu celelalte gânduri de finanţare, dar importantă este şi această situaţie financiară. De asemenea vreau să spun că şi la ora actuală oamenii din localitate trăiesc în condiţii destul de grele, ca urmare a ordonanţei din ‘97 - ‘98. Disponibilizaţii bani ii-au terminat la ora actuală, sunt şomeri şi toată ziua îi vezi cu capul în jos fără să mai aibă în ochi bucuria pe care au avut-o altă dată. Deci să ne orientăm privirea spre această localitate şi aş dori cel puţin din acest moment să fim ajutaţi. În schimb după

observaţiile mele o parte dintre conducători nu îi interesează localitatea Mătăsari

de multe ori e uitată spunând că activitatea şi intervenţiile trebuie făcute desectorul minier. Am făcut cât am putut cu sectorul minier, am făcut o serie de activităţi, amadus apa de la Tismana, dar sunt lucruri care la ora actuală trebuie să fie în

atenţiadvs. Consider, stimaţi cetăţeni ai localităţii Mătăsari, că privind situaţia ne

175

vom uniforţele ca să ieşim din acest impas. Eu mulţumesc din suflet participanţilor laaceastă mare întâlnire, mulţumesc conducerii judeţului, a companiei şi

tuturorparticipanţilor de aici. La mulţi ani!

Purcel Constantin, primar

MĂTĂSARI-VIAŢA MEADragi consăteni şi prieteni, Mai întâi, vă rog să mă iertaţi că dorul meu de aceste meleaguri natale mă face

să fiu cam emoţionat. Totodată, aduc mulţumirile mele domnilor organizatori şi în special d-lui profesor Dumitru Dădălău care a tras un semnal semnal şi a trimis invitaţiile Fundaţiei ,,Murmurul Jilţului” pentru această întâlnire cu fiii satului de pe Valea Jilţului. Când am primit şi eu invitaţia m-au trecut lacrimile gândindu-mă la locurile natale, la viaţa copilăriei, la o coexistenţă paşnică şi prietenoasă avută cu mătăsărenii. Această invitaţie parcă a fost conetată sau vorbită cu articolul meu dat în ziarul ,,Gorjeanul” din 13 august anul trecut, sub denumirea de ,,Poemul unui expropriat” compus din nouă strofe şi unde arătam dorinţele faţă de locul de naştere şi strămoşesc,de tot ce aveam acasă şi pe lângă casă, cât şi de satele comunei Mătăsari cu dealurile şi văile ei destul de frumoase.

Au trecut peste 21 de ani de când interesul general al ţării a făcut ca unele familii din această comună să fie expropriate şi strămutate din vatra strămoşească, fie în localitate dacă a fost posibil, fie în altă localitate, ori în satul nou creat pentru expropriaţii din Gorj. Această opţiune a fost lăsată la latitudinea expropriaţilor , numai ca să accepte strămutarea, fără să se ajungă la noi măsuri de jurisdicţie energetice (obligatorii). Astfel o parte din aceste familii, cam 11 la număr, au acceptat şi s-au mutat şi au construit gospodării noi în comuna Drăguţeşti, pe platforma (câmpia) liberă şi amenajată special pentru expropriaţi în satul Iaşi.

Noi nu spunem că o ducem mai greu acolo unde am fost strămutaţi, dar ne simţim mai strâmtoraţi în 250 m.p., mai izolaţi, parcă văzuţi mai chiorâş de localnicii băştinaşi, faţă de apropierea pe care o aveam cu consătenii mătăsăreni. Şi totuşi în acel sat al expropriaţilor convieţuim împreună circa 200 de familii venite din peste 15 localităţi gorjene şi trăim în bună prietenie şi colaborare. Suntem uniţi şi ne întrajutorăm la nevoie. Am făcut lucruri bune în sat: o punte de fier lată de un metru şi lungă de aproape 20 metri peste râul Amaradia, pentru a trece la micile noastre parcele de 5-7 ari de teren, completare până la 10 ari. Dar mai avem multe de făcut care depind în mare măsură de organele locale şi centrale de stat. Oricât de bine am trăi în marile noastre gospodării, eu unul tot nu pot uita satul natal. Mi-e gândul şi mă tot visez numai pe locurile natale şi gândesc cam cum spune zicala: „Fie pâinea cât de rea, tot mai bine în ţara mea”. Nu pot uita

176

grădina de lângă casă, plină cu pomi: pruni, peri, meri, vişini şi duzi cu dude albe mari cât căpşunele şi dude pestriţe şi negre gustoase ca fragile. Nici locul nu se mai cunoaşte pe unde au fost toate aceste valori frumoase. Nu pot uita teiul înalt de aproape 10 m, cu coroana mare din coasta Cornetului, ceva mai sus de casă, care când înflorea mireasma lui se simţea la câteva sute de metri. Nu pot uita cornul de din deal de casă pe care îl socoteam ca pe un monument al naturii. Era un porn înalt de circa 4 m cu o coroană mare, bine rotată şi cu fructe mari dulci şi plăcute din care făceam comată. De crengile lui atârnau dăinăuşuri în care ne dam daina, daina, noi cei trei fraţi şi alţi copii de prin vecini. Nu pot uita jocurile cu copiii pe câmp prin livezile de pomi şi fâneţe după cuibare de păsări. Primăvara umblam în echipe prin crânguri după brânduşi, cocoşei. tămâiori şi viorele şi prin fâneţe după flori cu mirosuri plăcute. Nu pot uita felul cum păşteam vitele pe câmpuri, dealuri şi văi şi cum toamna se făceau clăci cu lăutari. cu fluierul sau flauta la munca tutunului şi la dejgheorarea ştiuleţilor de porumb. Apoi şi tineri şi vârstnici jucam până târziu, noaptea. Nu pot uita anii din şcoala primară unde în recreaţiile date jucam rişca cu nasturi, jucam ţurca, baba oarba şi multe, multe alte jocuri pline de veselie. Nu pot uita pe colegii elevi: pe Nelu Grivei cu care păşteam vitele, făceam şi comentam diferite lecţii. Odată tot împreună am făcut pe Valea Seacă compunerea “Cum am petrecut sărbătorile Paştelui”. Şi a fost o lucrare foarte bună, prima pe clasă. De asemenea prietenia şi Jocurile cu colegii: Nicu Lupulescu, Croicea Dumitru, Tănăsoiu Vasile, Săftău Dumitru, Purcel Constantin, Vreja Petre şi alţi de la şcoala primară Mătăsari; cu Corega Ion, Dădălău Ricu, Merei Vasile, Căruntu Marieta, Cimpoieru Gheorghe care a decedat în războiul din Vietnam şi alţi elevi de clasă de la şcoala primară Croici, unde şi aici am învăţat un trimestru din clasa a VII-a datorită unor necazuri familiale. Nu por uita momentul când am dat examenul de capacitate cu unsprezece şcoli deodată, la centrul de şcoli de la şcoala primară din comuna Slivileşti, unde am participat aproape 200 de elevi, şcoala Mătăsari reuşind prima peste toate şcolile. Nu pot uita pe răposatul şi respectatul învăţător Vasile Păsărescu (Borneci) căci avea o puternică autoritate şi prestigiu asupra noastră, a elevilor. Dimineaţa când veneam la şcoală, îl urmăream cu toţii de la distanţă şi-l observam de la 1 km cum venea învârtind un baston întors semilună la capătul ţinut în mână. Care elev îl vedea primul da alarma şi cu toţii intram ulugă în clasă şi nu mai scoteam un cuvânt şi nu se auzea nici murmur în noi.

Prima dată ne făcea inspecţia igienică şi curăţenia clasei pe care o făceam noi, elevii, pe echipe pe bază de grafic şi apoi se trecea la predare şi ascultarea lecţiilor. Nu pot uita colegii de serviciu din această comună cu care am muncit şi colaborat în bună prietenie, având rezultate deosebit de bune în muncă şi în toată comuna. Au fost şi cred că sunt şi azi în această comună oameni destul de prietenoşi, destul de înţelegători, destul de ascultători şi săritori la acţiunile obşteştii şi de interes general. Pentru care eu le urez multă sănătate, prietenie

177

şi înţelepciune în viaţă. Eu zic că astăzi când este greu şi din ce în ce mai greu pentru unii oameni să nu folosim ura şi răzbunarea în relaţiile sociale, economice şi politice actuale. Să folosim dialogul, comunicarea, înţelegerea, vorbele calde şi frumoase în viaţa noastră şi să dăm dovadă că ştim să trăim în prietenie şi în pace. Dacă aş face o comparaţie, dar nu e timp acum, între cele trei comune în care am muncit: Slivileşti, Mătăsari şi Ciuperceni aş alege oamenii din Mătăsari ca cei mai demni, înţelegători şi cu o înţelepciune deosebită în comportarea civică.

Aurică Ceauşescu, Drăguţeşti

Cu Sf. Crăciun dornic şi bun!

Chiar în ajunul Naşterii Domnului, printre scrisorile – felicitare pe care le-am primit, am observat un plic mai voluminos. Cum ştiam că de la colegii din Miniapolis S.U.A. primisem un mesaj cu doar câteva zile în urmă, am verificat ştampila şi am văzut că moşul – venea de la Mătăsari.

Ne-am bucurat foarte mult că nu ne-aţi uitat şi că darul făcut (cele două reviste Murmurul Jilţului) ne-a informat despre plăcuta şi neobosita dumneavoastră îndeletnicire punând în valoare talentul micilor şi marilor corespondenţi. Literaţii sau oamenii de ştiinţă din diferite domenii, folosesc energia în mod benefic, fiind exemplu de urmat viitorilor elevi şi de ce nu a oamenilor care nu fac ceva tocmai plăcut în timpul liber.

Suntem mândrii că un profesor care a plecat de la Liceul nr. 2 Tg-Jiu – unde a desfăşurat o activitate culturală a dus cu el tinereţea şi bunul obicei de a educa tineretul acolo unde funcţionează.

D. Dădălău se ştie face auzit, văzut şi îndrăgit de oameni şi mai ales de cei în descriere. Se pare că are în preajmă o rădăcină adâncă deoarece acolo există un buchet de nume Dădălău, bărbaţi, femei, învăţători sau profesori talentaţi în ale scrisului şi iubitori de copii.

Desigur, educaţia începe cu pruncii din curte care studenţi sau absolvenţi ai diferitelor facultăţi cum bine cunosc familia Dădălău Dumitru şi Floarea ce se mândresc cu cele două flori, fiicele dumnealor, care înfloresc în localitatea Mătăsari.

Câte asemenea copile cresc în localitatea respectivă ne putem documenta din revista Murmurul Jilţului, unde promisiuni certe vin să confirme afirmaţia mea pentru care noi, familia Cazan Nicolae şi Octavia, le dorim sănătate şi anul 2000 – să le aducă multe bucurii şi un trai mai fericit!

Cu privire la întâlnirea lui vara lui ’99 de la Săcelu prea m-aţi ridicat în slăvi. N-am cuvinte cum să vă mulţumesc şi vă rog să n-o mai faceţi.

Sunt un om obişnuit care încearcă să folosească talentul dat de bunul Dumnezeu. Mi-a făcut plăcere să vă cunosc şi sunt convinsă că voi sunteţi oameni de care societatea are nevoie.

178

Feriţi-vă de putreziciunea care încearcă să pătrundă în tineretul încă sănătos şi veţi învinge greutăţile inerente.

Preaplinul energiei noastre care se varsă în peniţă nu face nimănui rău. Asta am încercat eu să fac prin folosirea pensulei. Dacă am reuşit numai timpul hotărăşte. Am rămas un om simplu cum zice ing. Carmen Pădureţ, dar care am întâlnit în vremea studenţiei pe ardeleanul N. Cazan ce m-a sprijinit în tot ce fac.

M-a înţeles, m-a protejat şi a fost alături de toţi cei ce vor să-şi facă o viaţă ai frumoasă. Aşa se face că ne-am alăturat tuturor celor mici pe care i-am iubit şi îndrăznim să credem că ne-au iubit.

Suntem convinşi că domnii profesori de la Grupul Tehnologic Mătăsari – Gorj – ce şi-au asumat răspunderea modelării mlădiţelor ce-au înmugurit pe terenul fertil al Domnului Tudor Vladimirescu, al Ecaterinei Teodoroiu şi al lui Constantin Brâncuşi reuşesc să lase zestre Gorjului şi, de ce nu, ţării.

Nu sunt o talentată în cele ale scrisului, dar ce-mi place mă impresionează profund. După cum am observat, condeieri de marcă precum I. Popescu, Z. Cârlugea, V. Zmeu, A. Gorun, Fam. Dădălău, Gh. Dănescu, Familia Purcel etc. duc torţa acestei reviste încurajând şi cultivând pe cei mici.

Prietena şi colega mea, Alina Mladin a fost foarte încântată să vă cunoască activitatea. Micii mei prieteni răsfoiesc albumul pictorilor dumneavoastră din Mătăsari făcându-i să lucreze cu mai multă râvnă.

Le-am promis şi eu un asemenea album, probabil, cu totul mai original, după posibilităţi.

Pentru noi, cei de la Săcelu, sunteţi un exemplu. Felicitări multe, multe realizări pe mai departe. Nicolae şi Octavia Cazan

Din GERMANIA, de unde e cald şi bine, doamna MARIA REHNER ne transmite

“Sunt născută Pamfiloiu, în comuna Mătăsari, judeţul Gorj şi de aproape patru ani trăiesc împreuna cu familia în Germania, localitatea Eschborn, în apropiere de Frankfurt am Main. După 6 luni curs de limba germană şi 9 luni specializare în profesia învăţată în Timişoara (inginer automatizări şi calculatoare), am reuşit să mă angajez la centrul de calcul al unei firme având ca domeniu de activitate Busines sEngeneering. Locul de muncă se află la 20 km distanţa de locuinţă, ceea ce acolo e considerat absolut normal aşa o navetă zilnică. În plus, ne deplasăm adesea la filialele firmei noastre care sunt răspândite în toată Europa de Vest. Mobilitatea este calitatea omului modern. Este adevărat, mijloacele de transport ne permit aceasta fără prea mult efort. În afară de aceasta, activitatea normală de fiecare zi se bazează pe dialog permanent cu calculatoarele filialelor noastre

179

răspândite, cum am mai spus, la sute şi mii de km distanţă. După orele de serviciu, mă retrag în localitatea unde domiciliez, un orăşel liniştit care aparţine judeţului Main Taunus din regiunea Rhein-Main, landul Hessen. Relieful este variat şi pitoresc. Munţii Taunus în nord şi Mainul în sud formează „graniţele” naturale ale regiunii. Izvoarele de ape minerale, staţiunile balneoclimaterice din apropiere, castele şi cetăţi dau aspect de loc de vacanţă şi recreere. În timpurile de demult agricultura a fost puternic reprezentată în această zonă ca urmare prezenţa şi azi a gospodăriilor ţărăneşti care desfac direct produse bio-alimentare.

În decursul timpului localitatea s-a transformat într-un puternic centru industrial, cu mari concerne internaţionale, bănci şi case de modă. Aceasta şi datorită legăturilor directe la reţeaua de autostrăzi. Trei şcoli şi mai multe grădiniţe, primărie moderna, cămine pentru bătrâni, muzeu, biblioteca §i un puternic centru comercial întregesc profilul oraşului. Medici şi laboratoare private în toate domeniile asigură asistenţa medicală celor 20000 locuitori. Cazurile de spitalizare sunt îndrumate spre spitalul din localitatea învecinată, Care este amplasat în pădurea dintre localităţi,oferind pe lângă serviciile medicale şi parcuri şi cărări de plimbare, posibilităţi excelente de refacere a sănătăţii. Casele private cu grădini foarte îngrijite sunt dominanta peisajului localităţii, blocurile înalte aparţin peisajului industrial sau asigură strictul necesar de locuinţe sociale. Grădinile cu multă iarbă şi flori sunt rezultatul muncii susţinute a locatarilor. Primăria asigură curăţenia străzilor, localnicii o păstrează şi completează cu curăţenia (trotuarului din faţa casei).

Viaţa privată a familiilor germane îmi pare puţin mai protejată de ochii şi urechile vecinilor. Limitele şi le impun fiecare. În general, ca şi aici,sunt oameni creaţi de acelaşi Dumnezeu, cu părţi bune şi rele.

Cum e viaţa în Germania cred că a reuşit să-şi facă o imagine nepotul meu, redactor la revista şcolii, care ne-a vizitat în vara anului ‘96 şi vă poate povesti.

Eu apreciez ca pozitiv editarea unei revizii a şcolii în care elevii, profesorii, actuali şi foşti, au posibilitatea să-şi împărtăşească gânduri, idei, sentimente; stimulând capacitatea de creaţie, calitatea care ne deosebeşte net pe noi, oamenii,de animale şi computer.”

A consemnat ,Dădălău Dănuţ Daniel, VII B

DIN GERMANIA VĂ SALUTĂ… ROBERT REHNER

Sunt elev în clasa a VII B gimnazială la Şcoala Heinrich von Kleist în Eischborn, în apropiere de Frankfurt am Main din Germania, o şcoală cu aproximativ 800 elevi şi 60 cadre didactice. În fiecare an îmi vizitez rudele din comuna natală a mamei mele.

În această vacanţă am citit revista şcolii voastre şi am aflat despre viaţa

180

voastră de elev. M-am gândit atunci să vă împărtăşesc câteva aspecte din viaţa de elev din Germania.

După primii trei ani de şcoală în Margina Timiş am continuat anii de şcoală în Germania, reuşind să frecventez clasa a IV-a direct, fără an pregătitor.

Abia ajuns acolo am văzut diferenţa dintre şcoala românească şi şcoala germană. Sistemul de notare începe cu nota 1 – cea mai bună notă şi se termină cu 6 ( 1 – foarte bine, 2 – bine, 3 – suficient, 4 – cu lipsuri, 5 – insuficient, 6 – nesatisfăcător). Am ajuns să mă bucur pentru notele de 1 sau 2 pe care le iau, ceea ce aici erau coşmarul oricărui elev. După absolvirea clasei a IV- a, cei cu rezultate foarte bune merg în treapta gimnazială ( V-XIII);cu rezultate bune în treapta reală (V-X) şi restul urmează „HAUPTSCHULE” (V-VIII). În clasă suntem 18 elevi, aranjaţi la mese astfel încât să nu stăm cu spatele unii la alţii. Manualele le primim gratis la începutul anului şcolar şi le restituim la sfârşit în starea în care le-am primit. Pierderea sau deteriorarea gravă atrage plata acestora.

Uniformă nu este, iar ţinuta vestimentară rămâne la latitudinea noastră. Vara, dacă este căldură prea mare (peste 260C) se consideră că nu mai putem să ne concentrăm suficient şi primim „HEITZEFREI” – liber ultima sau penultima oră. În timpul pauzelor nu avem voie să părăsim curtea şcolii care e destul de mare: teren de fotbal pe iarbă, două coşuri de baschet, o masă pingpong, spaţiu verde cu bănci şi parcare de biciclete, deoarece foarte mulţi elevi vin cu bicicleta la şcoală. În clasa a IV- a am făcut curs de reguli de circulaţie, apoi prin examen am obţinut carnetul pentru bicicletă. Pentru fiecare materie e laborator de profil bine dotat. Avem săli cu televizor şi video unde putem viziona diferite filme despre materia învăţată. Există foarte multe cercuri suplimentare: mecanică, gospodărie, bucătărie internaţională, croitorie, pictură, tenis, şah, informatică, vioară, orgă electronică, etc. Am 10 materii care variază de la an la an sau din jumătate în jumătate de an.

Anul şcolar e împărţit în două părţi. La materii de bază dăm 6-7 lucrări obligatorii care sunt anunţate cu minimum 3 zile înainte şi cuprinde întreaga materie studiată, maxim 3 pe săptămână şi una pe zi. Toate aceste lucrări sunt tipărite, nouă rămânându-ne să scriem foarte repede răspunsul, timpul şi volumul presându-ne.

Nu există catalog şi nici carnet de note. Toate lucrările le semnează părinţii şi fiecare profesor îşi notează notele într-un carnet. La jumătatea anului se încheie mediile, se trec într-un certificat şi se trimit acasă. Volumul de teme pentru acasă nu trebuie să depăşească 2 ore. Se caută pe cât posibil rezolvarea a cât mai multor exerciţii în clasă. Nerezolvarea temelor, nerespectarea ordinii şi disciplinei şcolare duce la teme de pedeapsă. Pedeapsa corporală e interzisă prin lege atât în scoală cât şi acasă.

Corigenţe nu există, cei cu rezultate slabe repetă clasa, limita nu o cunosc exact, fiindcă nu am fost într-o asemenea situaţie.

181

O data la doi ani avem dreptul la o excursie în timpul şcolii.Cu uşurinţă am reuşit să-mi fac prieteni cu care îmi petrec mai multe ore în

timpul liber, mergând la ştrand, la plimbare cu bicicleta. Una din pasiunile mele este şahul. Sunt înscris la cercul de şah, aşa că timpul liber mi-l petrec în faţa clasicei table de şah sau a celei electronice. Am participat la mai multe concursuri unde am luat şi premii. De asemenea, petrec mult timp în faţa calculatorului, părinţii având grijă să nu stau prea mult în faţa ecranului, căci altfel eu nu m-aş mai dezlipi din faţa lui.

O altă pasiune a mea este filatelia. La scurt timp după sosirea mea acolo, am ajuns în contact cu clubul filateliştilor al cărui membru sunt. La sediul clubului ne întâlnim periodic ca să facem schimb de timbre şi opinii.

Vacanţele diferă de la un land la altul. In landul nostru sunt şase săptămâni – vacanţa de vară, o săptămâna – vacanţa de toamnă, două săptămâni – vacanţa de iarnă, trei săptămâni – vacanţa de primăvară.

In afară de vacanţă avem liber de diferite sărbători religioase şi naţionale. Cu aceste ocazii voi mai veni în vizită şi vă voi mai spune alte aspecte ale vieţii şcolare de peste hotare.

Doresc cititorilor acestei reviste mult succes!

CONSTANTIN C. PURDESCU

S-a născut la 3 iunie 1922, în satul Brădeţel, din fosta comună Brădet, Plasa Văile, judeţul Mehedinţi, fiind unul din cei 8 copii ai lui Constantin V. Purdescu si Ioana C. Purdescu – născută Mîrşu.

După ce a făcut cele 4 clase primare la Şcoala din Brădet – şcoală din nuiele, unde a avut ca învăţător pe un om bun din Ciuperceni, Grigore Dobrescu, în perioada anilor 1934-1942 a frecventat cursurile seminarului Sfântul Nicolae din Râmnicu Vâlcea.

În luna iulie 1943 s-a căsătorit cu Nicoliţa, fiica preotului Gh. I. Dragotoiu, cu care are două fiice, Virginia şi Marina, iar în toamna aceluiaşi an este preoţit la Parohia Vlădaia Stircoviţa, de unde vine la Parohia Brădet.

După terminarea seminarului în perioada 1942-1943 a fost militar la Şcoala de ofiţeri din Câmpulung Muşcel. Fiu de plutonier, participant la luptele de la Mărăşeşti şi decedat la Poarta Albă, frate al ieromonahului Mihail Purdescu, preot misionar în Transilvania (1942-1943), înmormântat la Mânăstirea Râmeţi, judeţul Alba, preotul Constantin C. Prudescu este o prezenţă activă în viaţa locuitorilor din Mătăsari fiind, după revoluţie, consilier al Consiliului Local şi profesor de religie la şcolile din Brădet si Runcurel.

Ca intelectual al satului manifestă o preocupare statornică pentru trecutul istoric al acestor meleaguri, iar în clipele de răgaz scrie versuri – de când era „copil fără noroc”, „în clipele de militar”, „despre o înserare la Brădet” sau despre

182

„dorul de fericire”. Ne bucurăm nespus de mult că revista noastră marchează debutul literar al

poetului Constantin C. Purdescu, la venerabila vârsta de 75 de ani.

Copil fără noroc

In lume o fiinţă mai apareDupă atâta stropi de lacrimiDupă cei pierduţi în depărtareDupă cei ascunşi sub crini roditori

Pe raza vie a dimineţiiApare în lume un suflet nouCe trebuie să-ndure greul vieţiiRămânând orfan şi acelaşi eu

Trup pribeag în primăvară Te-ai născut în zi de mai Într-o căsuţă de ţară Hrănindu-ţi viaţa cu mălai

Sfântul Constantin cel MareEste sfântul ce-l cinstescEl îmi este ziua în care M-am născut, aşa mă numescLa trei ani de vârstă în viaţăUn scump frate m-a lăsat,Pierind ca roua de dimineaţă Din rândul flăcăilor din sat

Amar am plâns şi am bocitIa porniţi, bunici si fraţiCă aşa i-a fost rânduitŞi lui şi noua celorlalţi

Peste faţa tristă oameniSe întindea marama neagraSuferinţa grea a boaleiA săpat-o viaţa întreagă

La doi ani şi jumătate

183

Firul vieţii i se scurtă Murind a lăsat pe toate Mergând la odrasla-i scumpă

Peste fata-i îngălbenită Am vărsat şiroi de lacrimiNu vreau că să-mi mai zicăDormi in pace puiu mamei.

Sfârşit

Doamne, Tu când ai conceput Fiinţa omenească din veşnicie,I-ai dăruit viaţa scurtă pe pământŞi ceasul morţii să nu se ştieCa un trăsnet în timp seninSoseşte neaşteptata moarteDe cei dragi ne despărţimRămân în lume de noi uitateDe muncim cu hărnicieIn tron nu intră prea multSufletul merge spre veşnicieIar trupul intră în pământNopţi si zile însoriteMuncim crezând că vom dăinui,Anii trec pe nesimţiteŞi nu gândim ca vom muriCâteva clipe de jaleÎn momentul despărţiriiLumea merge pe a ei caleCă aşa sunt legile firiiMulţi te însoţesc la mormântSoţ, şotie, fraţi, surori, fii si nepoţiEşti acoperit cu pământŞi eşti uitat cu timpul de toţiLa cap o cruce de piatră Pe ea vreo fotografieDe ochii lumii câteodatăŢi-i se aprinde vreo făclieViaţa, viaţa înşelătoare

184

Multe promisiuni aduceCa o zi cu vânt şi soareCa o brumă peste lunciÎntr-o zi pe neştiute Scânteia divină din noi s-a stins Trupul merge între morminteIar sufletul spre paradis E scris în cartea sfânta şi aceasta este o realitateTot ce se naşte pe pământ care merge în eternitateFiindcă până în prezent tot ce are viaţă pe pământFără moarte, fără sfârşit nu s-a conceput Cu mâinile încrucişate la piept Ne plecam în fără lui Dumnezeu Şi mărturisim un lucru drept:Moartea e secretul săuTrupul merge în mormântIar sufletul spre cer străbate Toţi supuşi aceluiaşi legământViaţă fără moarte nu se poate

O INSERARE IN BRADET

Prin poieniţele din BrădetSe zburdă mieluşeiiTurtureaua cânta-n făgetSpunându-si numele

Acolo jos la luncă-n valeSe scobor turme de oiSpre Brădeţel pe cărareTata mâna un car cu boi

Mâna că noaptea-l ajungePe cărare înspre satSoarele mereu se duce Găsind cerul înroşcat

Dinspre Mătăsari apareLuna roşie ca foculLuminând satul în vale

185

În care s-a liniştit totul

În Dumbravă se audeUn ciuhurez cântândDin alt deal, altul răspundeDe prin fragii rupţi de vânt

În sat doar câinii mai latrăLămpile pe rând s-au stins Lumea pare a fi moartă Totul pare un paradis

Timpul ce ca un fulger a trecutCu veseliile şi durerile din satNu m-a făcut ca să nu uitPe voi ce cred că m-aţi uitat

110 ani de învăţământ la Mătăsari

În organizarea Colegiului Naţional Mătăsari şi a Fundaţiei Culturale şi Revistei «Murmurul Jilţului», ieri au început manifestările prilejuite de sărbătoarea a 110 ani de învăţământ în comuna Mătăsari, «Zilele Liceului», care vor culmina cu «Sărbătoarea fiilor Jilţului». Vom reveni cu amănunte privind programul manifestărilor ce vor avea loc timp de aproape trei săptămâni.

G.3734 / 2.10.2003 M.Berechete

Dialog între generaţii – întâlnire cu foşti elevi ai C.N.T.Mătăsari

Stimat auditoriu,

Mă simt privilegiat că mă aflu, aici, în faţa dumneavoastră şi am astfel ocazia să vă vorbesc câteva minute. Poate că vă întrebaţi ce caut eu aici şi ce pot eu să vă spun. În primul rând, vreau să vă spun că aşa cum sunteţi voi astăzi am fost şi eu elev al acestei şcoli care însă pe atunci se numea altfel şi era altfel. Însă aici am învăţat ani buni, aici m-am format ca personalitate, aici am învăţat să fiu cel care sunt şi mă vedeţi astăzi. Vreau să aduc, de aceea, pe această cale un omagiu profesorilor mei care acum printr-o fericită, să-i zicem, întâmplare a sorţii, îmi sunt colegi. Vă mulţumesc domnilor profesori pentru că aţi fost înţelegători cu mine, vă mulţumesc pentru că m-aţi învăţat carte. Vă mărturisesc sincer că în anul întâi de liceu am vrut să plec în altă parte. Îi mulţumesc acum lui Dumnezeu

186

că a făcut să rămân aici în continuare pentru că poate că în altă parte aş fi fost altfel, însă sunt mulţumit de ceea ce sunt acum pentru că fericire nu este atunci când ai mai mult, ci când te mulţumeşti cu ce ai şi cu cine eşti.

Poate că voi nu conştientizaţi în momentul de faţă, însă aveţi aici tot ce-şi poate dori mai bun un elev. Profesori extraordinari, săli de curs cum rar mai sunt prin şcolile ţării, dotarea pe care o aveţi şi vedeţi acest lucru. Tot ce se face aici, în această şcoală, aceste activităţi şi multe altele, se fac pentru voi. Peste ani veţi mulţumi, aşa cum o fac şi eu astăzi, profesorilor voştri şi veţi fi mândri că aţi absolvit un liceu şi nu orice liceu, ci “Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari”.

Pentru mine, faptul că predau astăzi în şcoala în care am învăţat ani de-a rândul, este mai mult o provocare cu mine însumi, dar şi ceva care mă obligă. Mă obligă din două motive: unul că trebuie să vă învăţ pe voi carte, să fiţi oameni aşa cum trebuie să fiţi, şi altul, că trebuie să fiu la înălţimea aşteptărilor şi să demonstrez profesorilor mei că nu şi-au pierdut timpul cu mine.

Aş avea multe să vă spun despre cum am fost eu elev şi cum am ajuns astăzi, multe amintiri frumoase trăite cu profesorii mei, însă mi-este teamă ca vorbele mele să nu pară lipsite de sens şi de aceea vreau să las timpul să demonstreze că tot ceea ce fac eu astăzi aici, în această şcoală, este pentru a vă demonstra vouă, dragilor mei profesori, că v-aţi atins menirea de dascăli din plin, că meseria pe care aţi ales-o vă înnobilează pentru că dumneavoastră iată, făuriţi caractere. Şi cel puţin noi, cei care suntem aici, în faţa dumneavoastră şi mai sunt mulţi, mulţi alţii, suntem dovada vie a acestui lucru.

Intenţionat nu am spus nici un nume al profesorilor mei. Toţi au fost adevărate modele de comportament pentru mine. Însă, n-aş putea să închei fără a sublinia meritul celui care şi-a adus cel mai mult contribuţia la formarea mea ca OM: “profesorul meu de limba şi literatura română” pe care l-am iubit şi respectat şi atunci şi acum, pentru ceea ce face şi pentru ceea ce este.

Îi mulţumesc şi pe această cale şi vă mulţumesc şi vouă pentru îngăduinţa de a-mi asculta vorbele poate lipsite de sens.

Vă mulţumesc! Prof. Alin Dobromirescu

Întâlnire cu foşti elevi ai Colegiului Stimaţi invitaţi,

Îmi permit să încep scurta mea intervenţie cu versurile celui mai mare dintre poeţi: “Când amintirile-n trecut/Încearcă să mă cheme/Pe drumul lung şi cunoscut/Mai trec din vreme în vreme”.

De ce? Fiindcă eu n-am încetat niciodată să trec (atunci când situaţia mi-a permis) pe la şcoala unde am studiat 4 ani consecutivi, unde practic mi-am petrecut adolescenţa. Am purtat şi voi purta mereu în suflet acest loc, fiindcă aici

187

am început să-mi pun marile întrebări care au frământat dintotdeauna umanitatea: “Cine sunt?” “Încotro mă îndrept?” “Care e sensul vieţii mele?” “Voi fi eu un om capabil?”

În inima mea de copil strânsesem multe incertitudini, multe temeri. Nesiguranţa şi complexul inferiorităţii mă făcuseră sclava lor. Mi-a trebuit mult timp până să încep a scăpa de aceste neajunsuri (“bile negre”) în cizelarea unui caracter. Iar primul om care m-a ajutat să văd lucrurile într-o lumină mai optimistă a fost domnul profesor Dumitru Dădălău (profesorul meu de limba română) – d-l director de acum. Datorită faptului că-mi acorda importanţă punându-mă să îndeplinesc diverse sarcini la revista şcolii, că-mi aprecia creaţiile mele lirice (chiar dacă nu erau atât de strălucite), că-mi dezvăluia secretul studiului individual ş.a. am început puţin câte puţin să prind curaj, să am încredere în forţele proprii. Chiar dacă am simţit pe pielea mea duritatea vorbelor d-lui profesor atunci când lucrurile nu erau îndeplinite întocmai, totuşi aceste vorbe nu mă determinau decât să-mi mustrez propria-mi conştiinţă şi să devin mai ambiţioasă.

Pot să spun cu mâna pe inimă că am primit o educaţie foarte bună în această şcoală, că am avut nişte dascăli model la cea mai mare parte dintre discipline, adevărate modele de urmat.

De exemplu, îmi amintesc că orele de franceză ale doamnei profesoare Luminiţa Dădălău aş fi vrut să nu se mai termine. De fiecare dată rămâneam impresionată de tactul didactic, de cultura impresionantă şi maniera de a explica, încât şi cele mai dificile noţiuni ni le însuşeam foarte uşor. Bineânţeles că la această părere generală contribuia, pesemne, şi afinitatea mea pentru franceză.

La fel de mult mă impresionau orele doamnei Zizi Ceauşescu, doamnei Elisabeta Nişulescu, domnului Toma Cornel (vorbesc numai despre profesorii pe care i-am avut eu).

Azi sunt mândră să văd ce şi cum a ajuns liceul în care am învăţat, sub ocârmuirea aceluiaşi om ce l-am stimat şi-l voi stima întotdeauna, omul, care pentru mine a însemnat mai mult decât propriul meu părinte, din punct de vedere moral.

Şi chiar dacă sunt numai la început de drum, nu pot să nu recunosc că atunci când mă întreabă cineva “unde lucrezi”? vocea-mi vibrează de mândrie când spun: “La Mătăsari, la Colegiu!”

Profesor: Dima Elena

Stimaţi colegi, dragi elevi Am fost încântat să aflu că fac parte din cei invitaţi să participe la acest dialog

între generaţii.O să vă spun despre perioada, din viaţa mea, care am petrecut-o ca elev al Liceului Industrial Minier Mătăsari, cum se numea pe atunci.

188

Revoluţia din decembrie 1989, pentru mine, reprezintă şi începutul liceului ,deoarece eram boboc pe atunci ,moment ce m-a influenţat mult .

Anii de liceu au fost cei mai frumoşi ani din viaţa mea, unde am întâlnit dascăli deosebiţi, care m-au coordonat şi mi-au dat un ţel în viaţă, un diriginte care a fost întotdeauna alături de noi şi care ne-a sfătuit şi ajutat de multe ori, cu toate că nu am observat acest lucru. Pentru mine a fost mai mult decât un părinte. Aceşti profesori cu care mă mândresc, se numără printre cei din elita Gorjului şi printre cei care au pus bazele învăţământului în Mătăsari.

Cu toate că am avut o înclinaţie spre ştiinţele exacte,după absolvirea liceului, în anul 1993, m-am înscris la facultatea de drept din Bucureşti, pe care am absolvit-o în anul 1998.

Pe parcursul facultăţii, cu toate că distanţa dintre localităţile Bucureşti şi Mătăsari este considerabilă, nu am întrerupt legătura cu liceul meu venind de câteva ori în vizită şi chiar publicând la revista acestuia: “ Murmurul Jilţului”.

Când domnul director Dumitru Dădălău mi-a propus să practic meseria de dascăl în acest liceu am fost emoţionat dar, şi încântat în acelaşi timp, cu gândul că voi fi la catedră locul pe care-l admiram foarte mult în şcoală, fiind elev, şi la care râvneam, şi acest lucru se întâmpla chiar în liceul pe care l-am absolvit.

Bucuria reîntoarcerii, cu toate că în altă postură, a fost mare, dar şi mai mare este bucuria de a fi coleg cu foştii mei profesori. Ajungând în liceu, făcând parte din colectivul de cadre didactice al Colegiului Tehnic Mătăsari, am observat că din perioada mea de liceu şi până astăzi liceul nostru “a suferit” o serie de modificări în bine printre care amintesc: o dotare materială mai bună, o schimbare a mobilierului şi modernizarea tuturor sălilor de clasă etc, oferind elevilor de astăzi şi de mâine, condiţii mai bune de studiu.

Pe viitor aş dori ca liceul nostru să ajungă la un nivel superior celui de astăzi.

Prof. Dobreci Daniel

Întâlnire cu foşti elevi ai C.N.T. Mătăsari

Mă numesc Purdescu Claudiu-Mihail şi sunt un fiu al Jilţulu, născut în Mătăsari. Am urmat cursurile şcolii cu clasele I-VIII, Brădet, unde am benificiat de o educaţie care m-a ajutat foarte mult în evoluţia mea de mai târziu. În anul 1999 am fost admis pe locurile bugetare la Facultatea de Istorie, Filosofie, Geografie şi Ştiinţe Politice din Craiova, specializarea Istorie. În anul III de facultate am funcţionat ca profesor suplinitor în cadrul Colegiului din Mătăsari cu o jumătate de normă, unde am primit sprijinul necesar pentru formarea mea ca un cadru didactic de nădejde şi viitor al acestei instituţii, un rol important avându-l şefa comisiei “Om şi

189

Societate”, doamna profesoară Ceauşescu Zizi. În anul 2003, am absolvit cursurile Facultăţii de Istorie din Craiova cu nota 9, iar în urma concursului de titularizare din luna iulie 2003, am fost repartizat în etapa a II-a în cadrul C.N.T. Mătăsari. M-am bucurat foarte mult că voi lucra cu oameni pe care îi cunosc şi cu care am colaborat foarte strâns şi că voi contribui la dezvoltarea procesului instructiv-educativ în cadrul instituţiei şi la formarea unor elevi cu importante cunoştinţe de istorie a românilor şi de ce nu, cu o serie de procese de istorie europeană, în condiţiile în care România se îndreaptă spre structurile Uniunii Europene, iar elevii fac parte din importantul binom educaţional.

Profesor: Purdescu Claudiu

Comoara din Bolboşi

În nici un caz nu m -am gândit la o comoara materială , când am început să scriu aceste rânduri, ci mai degrabă la una spirituală „comori” ale neamului românesc ce se pierd în negura vremurilor.

Cum ,odinioară , străbăteam drumurile Gorjului ,încântat de măreţia fiecărui loc ,am refăcut ,de această dată ,un drum mioritic ,într-o alternanţă deal-vale ,coborând pantele domoale ale Igirosului şi Ohabei ,străbătând „valea „ Conacelor ,până la o casă ţărănească ,mai la vale de Ivaşcu ,unde ,surprins de acurateţea sufletului oamenilor de aici ,”comoara „pe care am căutat-o îndelung şi cu o perseverenţă de necrezut .este „un pui de om „,cu o privire enigmatică ,în sus ,spre stelele pe unde eu o căutam ,în constelaţiile Orion sau Andromeda ,în Ursa Mare sau Ursa Mică ,în Lebăda sau poate în Lira ,ori în jos ,spre negura adâncurilor ,spre pământul cufundat „într-o mare de întuneric „.Şi norocul mi-a surâs ,descoperind un suflet minunat ,un noian de sinceritate şi nobleţe ,de frumuseţe morală ,cum rar mi-a fost dat să întâlnesc .Este un „bobocel în floare „,un „lăstărel de primăvară „din care se ridică parfumul persistent al judecăţilor sale de valoare ,al dragostei pentru esteticul din cele şapte arte .

Poartă un nume simplu Elena –Constantina Ghiţan .În zbaterile sale sufleteşti ,tânăra poetă „rătăceşte „ prin noapte –„numai noapte ,nedeşluşite şoapte ,iluzii,drumuri de lapte ,,Patima dulce „îi luminează drumurile ei ascunse …Cu credinţa că ziarul nostru de suflet Gorjanul –va acorda atenţie unora din creaţiile tinerei poete, îi dorim să ajungă „cât mai sus „ dincolo de stele, mesager al locurilor gorjene , al neasemuitelor valori plecate de aici spre eternitate.

Profesor Gheorghe Lungan

190

Rătăcire Rebelă minte Făr’de lumină stea Rebel şi gândulSearbăd cuvântul.

Beznă şi angoasă Visuri pe masă Noapte de cărbune Cu iele nebune.

Candelă aprinsă În inimă ninsă Bezmetică luce Patimă dulce.

Numai noapte Noapte…numai noapte Nedesluşite, nedesluşite Şoapte,Iluzii,drumuri de lapte…Numai noapte!

Răni adânci şi poateO luntră vagă lângă râu,Fluide scăpate din frâu…Numai noapte!

Gânduri,fructe necoapte,Atâtea lacrimi vărsate Pentru crezuri deşarte…În mine-i …numai noapte!

Crini fără petale

De-atâta dragoste ce-ţi port Îmi mor iubirile în suflet De-atâta dragoste ce-ţi port Îţi dăruiesc în şoaptă lacrimi.

191

De atâta dragoste ce-ţi port îmi mor cuvintele pe buze …de-atâta dragoste ce-ţi port îţi dăruiesc plângândele-mi tăceri.

De-atâta dragoste ce-ţi portÎmi mor atâtea-mbrăţişări…De –atâta dragoste ce-ţi port Îţi dăruiesc crini fără petale. Gorjeanul 3758 05 -11-2003 Concluzii desprinse în urma activităţii de formare continuă în cadrul

Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari

În perioada 3-7 noiembrie 2003, toţi învăţătorii şi educatoarele din cadrul Colegiului Tehnologic Mătăsari precum şi de la şcolile din Brădet, Brădeţel, Croici, Runcurel au fost repartizaţi să asiste la Clasele V-VIII după cum urmează:

- VA-înv. Popescu Maria; VB- ed. Groşanu Lucia; VC-înv. NiţuLizica; VIA-ed. Cornescu Alina şi înv. Soichescu Irina; VIB-ed.PeptanMirela şi înv. Udrişte Maria; VIC-ed. Purece Simona şi înv. Bobocu Marcela;

VID- înv. Bălescu Claudia; VIIA- ed. Ciobotea Emilia şi înv. Filip Ilie; VIIB-înv. Stăniloiu Elida; VIIC-ed. Dădălău Maria şi înv. Săceanu Otilia; VIID- înv. Bobei Polina; VIIIA-înv. Dădălău Ileana; VIIIB-înv. Ciobanu Ioana şi înv. Popescu Cecilia;VIIIC- înv. Ciobanu Dorel; VIIID-ed. Ciortan Gabriela şi înv. Mutu Irina, pentru a observa nivelul de pregătire şi comportamentul elevilor cărora le-am fost învăţători în clasele primare şi să participe la un real schimb de experienţă cu profesorii cărora le-am dat spre formare, pe tinerii învăţăcei.

Se ştie că educatorul îi conduce pe elevi de la copilărie la viaţa adultă respectând individualitatea copilului, dezvoltarea şi armonizarea sa intelectuală, morală şi socială.

Depinde de tactul educatorului şi priceperea lui de a-i ajuta să simtă adânc, să gândească limpede, să-şi oţelească voinţa de a acţiona, să-şi creeze o ierarhie de valori pentru a deveni stăpâni pe actele lor, respectându-se pe sine şi respectându-i pe ceilalţi.

Tocmai de aceea, activitatea desfăşurată a constituit un schimb de experienţă util şi interesant în vederea cunoaşterii şi aprecierii nivelului de cunoştinţe dobândit de elevi în clasele gimnaziale şi, mai ales, în ce măsură sunt valorificate aceste cunoştinţe.

În acest sens, doamna înv. Dădălău Ileana evidenţiază orele susţinute la

192

clasa a VIII-a A de domnul profesor Mărtoiu Mihail, la care elevii clasei au fost deosebit de atenţi şi activi pe parcursul tuturor orelor susţinute la această disciplină, la care şi cei mai slabi elevi sunt capabili să definească noţiuni matematice şi să rezolve parţial exerciţiile propuse spre rezolvare întregii clase. De aici reiese nu numai interesul elevilor pentru acest obiect, dar şi măiestria domnului profesor de a-i face pe elevi interesaţi de matematică. Calitatea orelor desfăşurate de domnul profesor Mărtoiu Mihail este remarcată şi de domnul învăţător Ciobanu Dorel care observă acelaşi interes al elevilor pentru obiectul matematică apreciind că “lecţia are densitate şi este plăcută elevilor”.

Asistarea elevilor la cursuri, oră de oră, timp de o săptămână, ne-a oferit ocazia de a constata regresul sau evoluţia unor elevi pentru că, este foarte important cum porneşte elevul din clasele primare. Am constat că elevii premianţi în clasele I-IV au devenit responsabili, în timp ce elevii de un nivel mediu sau slab la învăţătură au continuat să scadă devenind din ce în ce mai dezinteresaţi de procesul de învăţare, fapt remarcat de domnii învăţători care au asistat la clase precum: VB, VIA, VID, VIID,VIIID.

În fiecare clasă s-au evidenţiat câţiva care, pregătindu-şi lecţiile cu consecvenţă, zi de zi, şi-au câştigat încrederea în propriile forţe, în potenţialul lor şi, totodată, admiraţia şi respectul colegilor. Aceşti elevi i-am putut observa participând la toate disciplinele, cu interes şi plăcere, în timp ce colegii lor, lipsiţi de ambiţie, preferă să fie în clase, dar să nu-şi facă simţită prezenţa decât rareori, după cum afirmă şi doamna înv. Udrişte Maria.

Într- adevăr, se observă o frecvenţă la cursuri foarte bună din partea elevilor. Se înregistrează un număr mic de elevi absenţi la clasă (1-2 elevi), iar ţinuta vestimentară a elevilor este exemplară. Lasă, însă, de dorit în ceea ce priveşte învăţătura. Elevii vin cu temele incomplete sau nescrise, încercând să găsească tot felul de pretexte; alţii nici nu încearcă să justifice neefectuarea temelor. În timp ce unii elevi sunt antrenaţi în procesul instructiv-educativ, manifestându-şi dorinţa de a răspunde la oră, alţii privesc cu indiferenţă ora de curs, aşteptând sfârşitul lecţiei. Sunt elevi care nu-şi manifestă dorinţa de a răspunde chiar dacă şi-au însuşit lecţia, dar dacă sunt solicitaţi de profesor dau răspunsuri corecte, uneori incomplete.

Este plăcut să vezi că întotdeauna completările la răspunsuri vin din partea elevilor, chiar dacă este vorba mereu, despre aceeiaşi elevi. Acest fapt demonstrează că elevii premianţi învaţă în profunzime lecţiile, zi de zi, dorindu-şi să câştige încrederea profesorilor.

Cadrele didactice au experienţă la catedră şi cu dragoste faţă de meseria aleasă ştiu să-i facă pe majoritatea elevilor interesaţi de obiectele predate. Profesori precum: Dădălău Floarea, Dădălău Luminiţa, Ceauşescu Zizi, Lungan Gheorghe, constituie modele atât pentru elevi, cât şi pentru cadrele didactice tinere, începătoare care au o experienţă mai mică în învăţământ, dar care sunt

193

dornice de a obţine rezultate remarcabile în activitatea pe care o desfăşoară. Liniştea pe care o păstrează elevii în timpul orelor susţinute de profesorii

mai sus menţionaţi, dorinţa pe care o manifestă în a valorifica informaţiile asimilate în orele anterioare, atenţia şi interesul pe care le afişează la desfăşurarea lecţiilor ce le aduc informaţii noi, necunoscute până atunci, sunt o dovadă clară de profund respect faţă de omul care se află în faţa lor, la catedră.

Aşadar, se constată o mai bună participare a elevilor clasei la orele: limba română,matematică, istorie, geografie-discipline de referinţă la clasele V-VIII. Pe parcursul orelor de curs, elevii dovedesc că şi-au însuşit şi utilizează în exprimarea lor, terminologia specifică disciplinelor menţionate.

În ora de limba română, elevii sunt dornici să definescă noţiunile precizate, să răspundă la întrebări, să realizeze analize gramaticale arătând că stăpânesc acest obiect.

Matematica presupune multă muncă atât în clasă, cât şi acasă. De aceea, numărul de exerciţii ce trebuie efectuate acasă este lăsat la alegerea fiecărui elev. Se urmăreşte prin această metodă atât dezvoltarea spiritului de independenţă, imaginaţia, capacitatea de investigare, dar totodată este testat şi interesul elevilor pentru disciplina matematică- în particular, cât şi pentru învăţătură- în general.

O altă oră care trezeşte interesul elevilor este ora de dirigenţie. Fiecare elev are caietul său în care sunt notate temele ce vor fi dezbătute în anul şcolar în curs. Astfel, ei îşi pot pregăti din timp ora de dirigenţie (păreri, opinii referitoare la tema respectivă). Temele dezbătute în cadrul orelor de dirigenţie precum: “Frumosul în viaţa mea” (VB), “Sănătatea şi frumuseţea” (VI B), “Talentele, calităţile şi defectele mele ” (VII B) sunt teme despre care le face plăcere elevilor să discute, îi interesează şi totodată, îi pregăteşte pentru viaţă.

În general, elevii sunt atraşi de nou şi de concret. Aşa se explică şi faptul că la orele de educaţie tehnologică, fizică sau chimie şi-au asimilat cunoştinţele teoretice, în special la orele în care proprietăţile fizice şi chimice ale unor substanţe le-au putut descoperi în urma unor experienţe realizate în laborator. Acestea, le vor rămâne, cu siguranţă, întipărite în memorie toată viaţa. Dar, dacă noţiunile teoretice le însuşesc mai uşor, întâmpină dificultăţi la rezolvarea problemelor, care necesită mult exerciţiu acasă. Şi din nou, e regretabil faptul că, unii elevi nu lucrează mai mult şi în timpul liber.

Chiar şi profesorii clasei sunt uimiţi şi dezamăgiţi când observă că elevii care se numără printre cei buni, învaţă până obţin o notă mare, iar apoi le oferă surpriza de a constata că se pregătesc cu superficialitate pentru ora următoare.

Trist este şi faptul că sunt elevi în clasele terminale ( a VIII-a) care ştiu că vor susţine examene la anumite discipline şi totuşi le tratează cu indiferenţă, cu dezinteres şi delăsare. Acest fapt este menţionat de domnii învăţători care au asistat la clasele a VIII-a: Ciobanu Ioana, Popescu Cecilia şi Mutu Irina.

Elevii care se pregăteau zi de zi, erau ambiţioşi, conştiincioşi, într-o

194

permanentă concurenţă cu colegii lor pentru a obţine rezultate cât mai bune, se mulţumesc acum cu note de trecere. Dar, timpul nu este trecut şi, sperăm că elevii îşi vor da seama de importanţa examenului de capacitate şi, prin pregătirile făcute de domnii profesori, vor reuşi să-şi asimileze cunoştinţele necesare promovării acestui examen.

Considerăm că această activitate a fost benefică pentru elevi căci, prin prezenţa noastră alături de ei le-am demonstrat că nu ne este indiferentă atitudinea lor faţă de învăţătură, că trebuie să se mobilizeze pentru a înregistra rezultate cât mai bune şi nu să cadă într-o pasivitate totală faţă de şcoală, de învăţătură şi faţă de dascălii care au menirea de a-i forma ca oameni cu putere de decizie, oameni cu idei proprii, oameni în adevăratul sens al cuvântului.

Totodată, asistarea la clasă a oferit ocazia atât cadrelor tinere, cât şi celor cu experienţă de a învăţa multe lucruri utile şi din lecţiile foarte bune la care s-a asistat, dar şi din cele mai puţin reuşite.

Indiscutabil, succesul şcolar depinde în mare măsură de capacitatea dascălului de a crea o atmosferă propice procesului de învăţământ, de calitatea activităţii desfăşurate în clasă, întrucât dascălul este mijlocitorul dintre elevi şi lumea înconjurătoare, deschide posibilităţile de dobândire a unei experienţe proprii, sprijinindu-i în ordonarea şi sistematizarea cunoştinţelor.

Înv. Stăniloiu Elida

„Ce vor fetele de la XI …A ?!”

Copilărie-adolescenţă… 17-18 ani… iubire, dorinţă, optimism, speranţă şi astfel enumeraţia poate continua la infinit! E greu să poţi să spui concret, de fapt, ce eşti, cine eşti; să încerci să-ţi faci un portret moral, să te defineşti. Acum se dă o luptă în noi, unde cele două forţe (malefice şi benefice-ar trebui să fie) nu se cunosc… dar se ştie că există un conflict. Poate că încercăm să ne identificăm una cu cealaltă, să ne găsim tizul, să ne facem înţelese, apreciate, respectate, dar nu ştim cum.

Un început, aici, ar trebui să existe : suntem la începutul unui drum anevoios, plin de primejdii, unde şacalii sunt în umbra ce se mişcă odată cu noi. Suflete tinere şi zburdalnice, înfloritoare şi pure, unse cu parfumul florilor de primăvară bântuie inimile celor ce le sunt în preajmă şi continuă să exploreze necunoscutul, lumea dură ce nu ne asigură nici măcar dreptul la speranţă. „O viaţă nu este nimic, dar nimic nu face cât o viaţă”- este una din devizele secolului XXI. Acum totul pare neînsemnat, nul chiar, dar dacă încerci să opreşti timpul nemilos ce se scurge prin sita vieţii şi analizezi, chiar şi prima rază de soare care-şi vesteşte dimineaţa, realizezi cât de important este, de fapt, acel „nimic” neînsemnat de odinioară.

195

Acum „maşina ucigătoare ” a omului este viteza. Toate acţiunile întreprinse de noi cad în patima vitezei fiind lipsite de devotament, dorinţă şi încrederea că poate fi mai bine.

Te mulţumeşti cu puţin dar, totuşi, vrei mai mult! Totul este un nonsens! Cred că, acum, pentru cei ce au trecut prin viaţă şi i-au simţit adevăratul

gust lăsându-se purtaţi de beţia ei efemeră, toată înşiruirea aceasta de litere pe o coală albă este nelalocul ei, tardivă, seacă, lipsită de orice înţeles, poate că aici există – adevărul! Ce ar trebui înşiruit pe aceste coli să fie pe placul tuturor generaţiilor şi să-i mulţumească, mai ales, pe adolescenţi? Dezvăluirea dorinţelor unor adolescente: visele şi speranţele lor umile, pot cântări pe lângă ale celor din jur?

Respectul! Dorim să fim respectate ca fete şi la rândul nostru să respectăm… dar este unul din multele lucruri care sunt uitate undeva în adâncimea ungherelor raţiunii, prăfuit ca o carte bună într-o bibliotecă nouă!

Cultura generală, bunul simţ, sunt acum pur şi simplu doar nişte noţiuni, nişte aspiraţii, idealuri de atins… dar totuşi imposibile. Baza unei cariere , unei vieţi, piatra lor de temelie nu mai este acum gândirea, cultura, meditaţia profundă, dragostea, realismul, ci BANI.! Şi acum cred că am atins o latură destul de sensibilă a societăţii actuale! Tot ceea ce noi vrem să întreprindem, realizările pe plan profesional, familial, intelectual se leagă strict de această problemă stringentă.

Acum, la vârsta de 17 ani, ar trebui să „ne trezim la realitate”, să lăsăm visarea undeva în urmă - generaţiilor următoare, şi să achiesăm la acest conglomerat de informaţii, date, lucruri, suflete care constituite realul. Să învăţăm să ne dorim ca ţelul nostru în viaţă să se ridice la cele mai înalte standarde. Cât de mare este această dorinţă a noastră? Ea va fi pusă în lumina reflectoarelor atunci când acestea-şi vor lăsa să cadă undele asupra noastră, când noi vom fi puse în faţa unui fapt împlinit gata să ni-l însuşim? Sau când va trebui să împlinim şi după aceea să ne însuşim dreptul de autor ?

Noi vrem mult, dar nu oferim nimic în schimb! Noi vrem profesori la clasă şi să se vadă performanţa - dar noi nu ne dăm silinţa să vedem într-adevăr dacă putem fi performanţi. Fiecare lucru ce apare este nou şi pare a avea ceva „suspect”. Îl catalogăm drept „trebuia ceva mai bun, noi merităm ceva mai bun”! adevărata noastră valoare se vede din ceea ce noi scoatem „pe piaţă”, produsul finit ce ne defineşte şi care trebuie să fie de cea mai bună calitate… dar dacă rezultatul este altul, vina nu ne-o asumăm ci spunem că „piaţa” nu a fost bună.

În societatea de astăzi îţi faci singur regulile jocului, căci este democraţie, dar trebuie să coincidă cu cele venite „de sus”.

Poate că noi cerem mult dacă dorim dreptul la o viaţă normală. Liniştită, dacă vrem să avem în faţă un viitor… dar nu unul vid, nu un cerc vicios, bazat pe

196

calomnie, şantaj, ci dreptate, unitate şi, nu în ultimul rând, dragoste.Da, noi vrem să fim iubite, apreciate, alintate, răsfăţate cu o floare, un zâmbet,

un compliment, să fim cucerite. Secolul vitezei a exclus etapele romantice din viaţa noastră, realismul se grăbeşte să preia conducerea. O floare acum nu mai valorează nimic, ci dimpotrivă – este o ruşine să dăruieşti o floare, chiar acea persoană care o dăruieşte se simte lezată. Brutalitatea, insensibilitatea, au luat locul celei mai frumoase perioade a tuturor timpurilor: a romantismului. Atunci când inima îţi tresaltă de bucurie şi entuziasmul se cuibăreşte în sufletul tău toate faptele urâte, lucrurile nedemne încerci să le îndrepţi şi să le găseşti partea bună, fiind înduioşate de sentimentul nou ce-l întâlneşti acum, mult prea rar, căci nici nu mai poţi avea simţămintele puternice de altădată.

Dorinţa de a ne afirma, de a ne face auzite, privite nu se mai manifestă în mod civilizat ci prin ţipete, vulgaritate, snobism.

Noi am vrea să avem parte de un viitor strălucit plin de realizări, de fericire; vrem să fim un exemplu pentru generaţiile următoare, un exemplu demn de urmat, în ideea că dorinţele noastre nu sunt absurdităţi, ci lucruri cât se poate de reale şi palpabile. Luptăm să învingem nedreptăţile, bolile, foametea şi să asigurăm un viitor, un loc în societatea modernă, civilizată celor care ne urmează şi vor ca viaţa lor să fie asemenea unui râu lin care-şi urcă cursul lui şi nu se abate formând alte braţe, bălţi sau amăgind doar pământul, lăsând în urmă mlaştină.

Iubim cultura, adorăm contemplarea, dar vrem să putem să acumulăm cât mai multe cunoştinţe, să furăm pe cât posibil din calităţile celor ce ne înconjoară şi ne sunt dascăli, deschizători de drumuri şi de orizonturi şi să-i mulţumim cu recunoştinţă, respectul, dragostea ce le-o purtăm adânc înrădăcinată în umilele noastre suflete.

Ne vom aduce contribuţia în societatea actuală pentru a fi mai bine, pentru a nu periclita sistemul bine pus la punct, după care funcţionează societatea, dar vom încerca pe cât posibil să schimbăm pe ici, pe colo piesele noi care au luat locul acelor care erau net superioare şi care asigurau acel ceva care-i lipseşte acestei societăţi.

Boulean Alexandra,XI A.

Despre organizarea studiului individual

Îmi propun să dau îndrumări practice spre a uşura studiul individual al elevilor. De asemenea şi cadrele didactice vor avea prilejul să reflecteze asupra modului cum trebuie să ţină seama, în timpul predării, de dificultăţile întâmpinate de şcolari în studiul lor individual şi în consecinţă să le faciliteze această muncă. Indiferent cine ascultă citirea acestui referat, conţinutul lui prezintă concluzii generale asupra modului în care trebuie organizată activitatea în cadrul studiului

197

individual, în aşa fel încât să se economisească un număr serios de ore ce se irosesc din cauza nepriceperii noastre în acest domeniu.

Deşi s-a socotit că partea centrală a muncii independente intelectuale este studiul individual cu cartea, am avut în vedere că marele număr al celor ce au nevoie de îndrumări metodice în această direcţie sunt elevii.

Cum acestora le sunt necesare astfel de îndrumări, primul capitol îi va învăţa ce sistem să utilizeze spre a consemna cu folos, în notiţele luate, esenţialul din cele predate. Este vorba despre cum se pot lua notiţe bune, apoi despre studiul individual cu cartea. Totul pentru a netezi calea frumoasă, dar anevoioasă a muncii intelectuale. Operele oamenilor mari sunt rezultatul, nu numai al unei munci uriaşe şi sistematizate, ci şi al folosirii raţionale a timpului.

Notiţele, acest diminutiv larg răspândit în cadrul elevilor unde este folopsit în locul termenului mai propriu de note, adică însemnări, reprezintă un rezumat extrem de concentrat dintr-o lecţie, conferinţă sau expunere oarecare. Notiţele cuprind esenţialul, ideile principale, tezele şi concluziile, elemente indispensabile pentru înţelegerea unei probleme sau pentru argumenterea ei. De aceea, notiţele bune sunt atât de necesare în studiul individual.

Există însă la unii o înţelegere greşită a foloaselor unor notiţe bune. Aceştia caută notiţele bune luate de la alţii pentru că le reduc durata studiului individual cu un important număr de ore întrebuinţate pentru parcurgerea bibiliografiei. De fapt , această uşurare este un caz tipic de înţelegere greşită, comodă, în detrimentul studiului individual, a sarcinilor de studiu individual.

Bibliografia indicată de profesor trebuie întotdeauna citită, notiţele însă ajută să ne orientăm mai sigur în lectura acestei bibliografii pe de o parte, iar pe de alta, tocmai prin aceasta ne scuteşte de cântăriri şi dibuiri îndelungate, de lecturi repetate ale bibliografiei specificate. Dar notiţele mai au şi alte avantaje, cu nimic mai prejos celor amintite. Anume, prin luarea de notiţe se realizează o interacţiune între cele două sisteme de asumalizare, ceea ce ajută mai bine la întipărirea noilor cunoştinţe în memorie , la consolidarea lor.

De aceea, notiţele departe de a fi un obstacol în calea înţelegerii logice şi a memorării sunt de fapt auxiliare preţioase ale studiului.

Mulţi elevi pretind că nu pot scrie repede, şi de aceea nu iau notiţe. Dar adevărul este că nu în rapiditatea mecanică a executării literelor constă calitatea notiţelor, nu volumul notiţelor dă chezăşia superiorităţii lor. De cele mai multe ori este exact invers, din transcrierea cuvânt cu cuvânt - aproape - a celor expuse, rezultă nişte notiţe în care esenţialul se îneacă în consideraţii secundare şi în care adesea frazele nu au sfârşit şi nici înţeles de sine stătător, deşi cantitatea de cuvinte conţinută este impresionantă. În această problemă măiestria profesorului are un cuvânt decisiv de spus, oferind modele prin scheme, planşe, lucrări practice în care esenţialul decontat de informaţia secundară stufoasă este aşezat în logica internă a bazelor ştiinţei pe care o predă.

198

Este drept că pentru a lua notiţe bune este nevoie de o anumită iuţeală la scris şi că cine nu are deprinderea scrisului, nu va putea lua notiţe bune. Deci, orice om care scrie, - în sensul că a ajuns la stadiul executării literelor în mod reflex - care are în acest sens deprinderea scrisului, poate lua notiţe destul de bune.

În nici un caz nu trebuie să pretindem profesorului ( aşa cum fac unii părinţi ) să vorbească rar, ca la o “dictare”, pentru că din punct de vedere pedagogic, acest procedeu ar dăuna bunei desfăşurări a lecţiei, şi ar transforma elevul într-un simplu înregistrator mecanic de date, pasive şi fără constituţii personale.

Consemnarea notiţelor se face, în acest caz, automat, mecanic, fără o înţelegere logică a celor auzite. O asemenea însemnare nu mai are niciun scop educativ, căci prin luarea de notiţe se urmăreşte: disciplinarea gândirii, dezvoltarea puterii de judecată şi de discernământ - participarea, deci, activă şi creatoare la lecţie.

Trebuie să avem în vedere şi unele considerente de organizare a muncii precum pregătirea ustensilelor şi a caietului, dar în afară de acestea, e de la sine înţeles că, conlucrarea simultană în timpul luării notiţelor a mai multor organe de simţ ( auzul, văzul, etc. ) concentrarea atenţei provocată de interesul pe care îl purtăm unui anumit subiect, pasiunea chiar, prinderea sensului celor spuse de profesor etc. constituie o premiză psihologică solidă, pentru reuşita notiţelor.

Care este momentul potrivit pentru începerea luării notiţelor? În primul rând nu trebuie să ne grăbim. Să nu începem să luăm notiţe

la primele cuvinte ale profesorului, pentru că de obicei în această primă parte a expunerii se face o recapitulare a cunoştinţelor prezentate în lecţia precedentă, e bine să luăm notiţe sumare pentru consemnarea unui tablou, care de multe ori lipseşte din încheierea lecţiei precedente.

Pentru economie de timp, să nu ne pierdem vremea ştergând cu guma greşelile, ci tăindu-le cu o singură linie. Ceea ce nu înţelegem bine ( nume proprii, termeni, etc ) nu se scrie, lăsând loc liber ( puncte de suspensie ) de completat ulterior. Exemplele, anecdotele, etc. cu care profesorul îşi ilustreză textul, nu se notează în întregime, ci numai primele cuvinte, citatele la fel. În timpul luării notiţelor nu se confruntă manualul. În micile pauze de câteva secunde putem completa cuvintele pentru care am lăsat loc liber atunci când nu le-am înţeles. În felul acesta vom realiza o economie de timp preţios.

Periodic, profesorul trebuie să ofere modele de notiţe pe care le consemnează pe tablă. Acestea reţin esenţialul, elimină parantezele şi digresiunile pe care de multe ori profesorul le face în transmiterea cunoştinţelor înecând astfel datele principale şi structura frazei într-o topică bogată şi o luxuriantă verbală, frumoase şi atractive pentru un iniţiat , dar derutante pentru un novice.

De aici se poate trage o importantă concluzie: luăm notiţe cu atât mai bune cu cât cunoaştem mai bine domeniul din care se face expunerea.

199

Vreau numai să atrag atenţia că, în baza celor de mai sus, este explicabil de ce, de obicei, elevii sârguincioşi, care posedă cunoştinţele la zi, reuşesc să ia notiţele mai bune decât cei care au mari lipsuri în această privinţă. Psihologic vorbind, fondul perceptiv, bagajul anterior de cunoştiinţe - prizele de care se prind şi pe care se grefează noile cunoştinţe - constituie o cheie a succesului în luarea notiţelor.

Acest fond perceptiv dă o oarecare libertate de gândire chiar în timpul notiţelor, în sensul că, de exemplu, elevul din clasele terminale de liceu - nu este tot timpul cu atenţia robită de cuvintele profesorului, putând să închege fraze cu structură şi terminologie proprie, de multe ori putând să anticipeze o concluzie. Aceasta înseamnă că puterea de judecată a elevului sârguincios a fost folosită din plin şi aceasta este şi unul din rosturile educativ - instructive ale notiţelor.

Tonul profesorului este un pretenţios ghid care semnalează pasajele mai importante ale temei prezentate. Acolo unde este vorba de ceva însemnat, esenţial, însuşi vorbitorul subliniază aceasta, printr-un ton mai apăsat.

Fie că va amplifica intensitatea vocii sale, fie că va rări ritmul expunerii, fie că va lungi sau va silabisi cuvintele respective, profesorul va găsi un mijloc - ca să ne atragă atenţia asupra însemnătăţii ideii expuse. O altă indicaţie o constituie pauza pe care vorbitorul o face, ori înaintea unui capitol sau ideii importante sau după acestea. Apoi ceva deosebit de important revine sistematic în cuprinsul unei expuneri şi tocmai frecvenţa repetărilor unei idei ne arată că ele formează baza argumentării şi deci trebuie neapărat reţinute.

Uneori profesorul atrage direct atenţia asupra a ceea ce este important în cursul temei prezentate. În afară de aceste indicaţii, mai trebuie reţinut că în general tezele, premisele, definiţiile şi concluziile unei lecţii nu trebuie să lipsească din notiţele noastre. Acestea trebuie riguros consemnate prin completarea ulterioară ,comparându-le cu cele din manual.

Pentru a înlătura decalajul ce poate să apară în timpul luării notiţelor, fiind depăşiţi de cursul ideilor, putem înlesni o frază întreagă numai cu un cuvânt mai semnificativ din ea sau folosind prescurtările. Se poate câştiga timp - şi aceasta contează enorm în luarea notiţelor - scriind cuvintele prescurtat, adică numai câteva litere, numai o silabă, două din ele, iniţialele numelui sau un semn convenţional. Să nu exagerăm însă împingând atât de departe sistemul prescurtărilor, încât la citirea textului să nu mai înţelegem noi înşine ceea ce am vrut să scriem, nicicum altcineva. Să folosim abrevierile treptat, pe rând şi să nu trecem la altele noi, până ce nu suntem perfect stăpâni pe cele anterior învăţate.

Într-o frază, putem omite, din şirul cuvintelor, unele părţi secundare sau chiar principale de propoziţii fără ca înţelesul ei să sufere. În vorbirea curentă, cazurile acestea de lipsă a subiectului, predicatului, atributului etc. sunt frecvente. De asemenea, adjectivele, adverbele şi alte părţi de vorbire cu funcţiuni sintactice în general secundare se pot uşor lăsa deoparte, fără a prejudicia înţelesul textului

200

respectiv. Un caiet de notiţe devine cu adevărat un caiet cu notiţe numai după ce ne

ocupăm de sistematizarea cuprinsului său. Această sistematizare se face în două etape:

a) imediat după luarea notiţelor - cel mult a doua zi, dar de preferat imediat după conferinţă sau lecţie. Acum putem completa spaţiile lăsate libere, acum dăm frazelor un sfârşit acolo unde l-am abandonat, acum putem lua seama la ortografie, etc...

Cu un creion colorat subliniem, apoi ce este cu deosebire important în cuprinsul paginilor, iar la sfârşitul fiecărei lecţii ne putem alcătui o schemă recapitulativă. Un astfel de caiet cu notiţe bine puse la punct se pretează apoi la o altă sistematizare.

b) Când ajungem la sfârşitul caietului cu notiţe, rezervăm o filă pentru “sumar”. În prealabil, numerotăm paginile de la prima până la ultima. Sintetizând, putem spune că pentru cel ce ia noţite, cea mai importantă problemă este aceea de a-şi crea o deprindere adecvată în acest scop, iar pentru profesor, de a uşura realizarea acestei deprinderi în rândul ascultătorilor.

Elevii trebuie să înceapă formarea acestei deprinderi încă de foarte devreme, chiar de pe băncile claselor V-VIII de când fondul perceptiv al elevului permite acest lucru. A doua categorie, ştiind acestea, e datoare să dea elevilor prilejul de a-şi forma deprinderea de a nota încă din perioada sus amintită.

Studiul individual cu cartea, ziarul şi revista

Munca cu cartea trebuie organizată. Fiecare citim, dar de la simpla lectură distractivă a unui roman şi până la lectura în vederea unui studiu este o mare deosebire. În general, în domeniul organizării studiului individual cu cartea, fiecare procedează potrivit experienţei anterioare şi recomandărilor primite în decurscul şcolarizării. De multe ori, efortul întrece cu mult rezultatele, de aceea o metodă e neapărat necesară şi în această direcţie, aşa cum a fost necesară şi la luarea notiţelor, căci 90 % din studiul individual se bazează pe lectură, pe munca cu cartea. Se pierd ore preţioase pentru că nu avem sistem, nu ştim încă cum să citim, cum să procedăm când avem de studiat.

Dacă acest prim pas - al lecturii - în studiul individual e făcut greşit, consecinţele nu vor întârzia să se vadă, nu numai la examene, ci şi mai târziu în viaţă.

În cele ce urmează, mă limitez la comunicarea procedeelor celor mai nimerite pentru a ne însuşi tehnica lecturii , adică un minimum de cunoştinţe pentru practica lecturii în condiţii mai fructuoase.

În privinţa poziţiei corpului, cel mai indicat este studiul la masa de lucru, având cartea la circa 25-30 cm depărtare de ochi. În nici un caz nu se recomandă

201

lectura cu corpul la orizontal - adică culcat în pat - deoarece această poziţie este nesănătoasă pentru globul ocular, slăbind vederea.

Cartea să se ţină la o depărtare constantă de ochi, iar lumina să cadă pe pagini, de unde să fie reflectată pe retină. O literă mai mică cere o lumină mai puternică şi uneori o reducere a distanţei obişnuite. În medie se pot citi 7-8 pagini pe oră,în primă lectură. Cu cât repetăm lectura aceluiaşi text, cu atât acest număr creşte. Durata lecturii este variabilă: potrivit interesului ce ne animă, puterii noastre de concentrare ş.a. după fiecare oră de lectură e bine să facem o pauză câteva minute să ne odihnim ochii. În timpul lecturii nu se mănâncă. Lectura imediat după masă predispune la somn şi trebuie evitată. Pentru lectură trebuie să alegem un loc retras, ferit de zgomot. Este poate banal să afirm aici că interesul, dispoziţia facilitează randamentul lecturii.

Orice lectură în vederea studiului se face pe baza unei bibliografii (adică a unei liste în care se trece titlul cărţii şi paginile unde se expune tema respectivă). Întâi totalizăm numărul de pagini ce trebuie citite şi în funcţie de aceasta calculăm numărul de ore necesar parcurgerii lor, pe care le repartizăm pe ore.

Revederea materiei pentru teze necesită, lectura unui anumit număr de pagini din manualul respesctiv, plus alte cărţi sau culegeri.

Dar există cazuri când bibliografia trebuie să ne-o întocmim noi înşine. Atunci prima fază este cea a informării bibliografice. Aceasta înseamnă să căutăm peste tot unde am putea găsi un material care să trateze tema ce ne interesează. În acest sens, fişierele bibliotecii ne sunt de mare folos. Lista bibliografică trebuie să cuprindă: autorul, titlul cărţii, editura şi anul tipăririi, ediţia, localitatea.

Când ni se dă o bibliografie gata întocmită, se arată în mod obişnuit care titluri sunt obligatorii şi care facultative. În general, ordinea de lectură este pe probleme, de la cele generale, la cele speciale. Aceasta presupune oarecare discernământ în lectură, ceea ce nu i se poate cere decât unui avansat. Pentru începători ordinea este cea cronologic-evolutivă. Citim temele în ordinea strictă a prezentării lor în manual.

Una din condiţiile esenţiale pentru reuşita lecturii este să avem bine fixat scopul lecturii, ce anume urmărim să cunoaştem în paginile respective. O altă regulă în lectură este să citim cu voinţa de a memora, de a reţine ceea ce parcurgem. Acest efort de memorizare trebuie să se cunoască chiar de la titlul lecţiei. Structura porneşte de la titlu şi merge până la ultimul cuvânt, nu vom trece niciodată de prefaţă sau introducere, peste note, trimiteri, comentarii ş.a. care au rostul lor bine definit şi care la prima vedere poate ne scapă. Lectura se face pagină cu pagină, pe îndelete. Citirea lentă, bineînţeles nu silabisirea, e o chezăşie a succesului lecturii în toate privinţele (memorizarea, înţelegerea logică, etc.) căci numai astfel putem pătrunde sensurile exacte ale cuvintelor.

A citi nu înseamnă încă nimic, trebuie să şi înţelegem ceea ce citim. Unele însemnări marginale ne sunt permise. În cursul lecturii trebuie să acordăm

202

atenţie textelor evidenţiate pe fonduri de culori diferite sau cuvintelor scrise cu alt caracter de litere decât cele ale textului obişnuit, pentru că sunt altfel tipărite tocmai spre a atrage atenţia.

În lectură este bine să evităm întreruperile intempestive. O temă, cu capitol se citeşte până la sfârşit, nu se întrerupe la mijloc.

Să nu ne obişnuim să facem din lectură un somnifer! Dacă ne obişnuim să citim numai seara, înainte de culcare, când suntem foarte obosiţi şi când adormim după o scurtă lectură de câteva pagini, atunci, repetând acest procedeu câteva ori la rând, cu timpul vom ajunge să ne creăm un reflex somnifer.

Orice cuvânt pe care îl întâlnim şi a cărei semnificaţie nu o cunoaştem sigur trebuie imediat căutat în dicţionar. Acest lucru se face pe loc. Cel mai bun mijloc de a ne îmbogăţi vocabularul este dicţionarul propriu pe care ni-l întocmim singuri, trecând în el toate accepţiunile pe care le descoperim pentru cuvânt, în cursul lecturii noastre.

A munci independent cu cartea înseamnă şi a extrage din citirea ei acele cunoştinţe de care ai nevoie. Aceste cunoştinţe trebuie extrase în chip sistematizat, dispuse după un sistem logic închegat şi apoi folosite, la fel de sistematic. De multe ori această sistematizare nu reuşeşte de la prima încercare. Până nu ne sunt clare în minte ideile fundamentale, concluziile şi generalităţile, extragerea ideilor, polarizarea lor în jurul principiului unic de care vorbeam, sistematizarea lor, cu alte cuvinte, n-are sorţi de reuşită perfectă. Este adevărat că pentru aceasta trebuie perseverenţă şi răbdare.

Cunoştinţele se mai pot sistematiza şi prin clasificări de date, scheme şi tabele. Acestea să fie cât mai neîncărcate, cât mai simple şi uşor de urmat dispunerea în pagină să fie cât mai aproape de urmărit.

O schemă trebuie să aibă calitatea esenţială de a fi uşor de memorat, de a ne de un tablou de relaţii cauzale şi raporturi reciproce lesne de ţinut minte, tocmai prin simplitatea şi logica lor stringentă. Însemnările şi extragerile de orice fel dintr-un text se fac ce obicei pe foi volante de anumită mărime şi format, care ulterior se asamblează şi se clasează după anumite criterii. Aceste foi volante se numesc fişe.

Metoda Descartes de înţelegere a unui text oficial

a) delimităm problema în mare, înlăturând toate parantezele şi digresiunile care o încâlcesc.

b) descompunem o problemă mare, astfel circumscrisă, în probleme mai mici, pe care le rezolvăm parţial, apoi vom trece la pătrunderea problemei esenţiale, generale.

c) înainte de a trece la o problemă sau la o idee nouă, recapitulăm succint concluziile la care am ajuns până acolo.

203

În concluzie, adnotaţiile, extrasele, conspectul, în studiul individual cu cartea ne ajută să exprimăm idei pline de conţinut în cuvinte foarte puţine

Pentru ca lectura noastră să fie folositoare, trebuie aşadar să citim organizat, să ne depridem a citi având întotdeauna un creion la îndemână pentru diverse însemnări. Munca organizată cu cartea, studiul individual, lectura nu sunt îndeletniciri ocazionale, ele trebuie continuate toată viaţa.

Să ne formăm o obişnuinţă din lectura zilnică, încât să nu treacă o zi fără să citim în scopul de a învăţa ceva nou.

Prof. Mihail Mărtoiu

Viaţa, spirit, materie

1. Prin „substanţă” înţeleg ceea ce există în sine şi se concepe prin sine, cu alte cuvinte, un cuvânt al cărui concept n-are nevoie de conceptul unui alt lucru, din care ar trebui să fie format .

2. prin „Dumnezeu” înţeleg fiinţa absolut infinită, cu alte cuvinte, substanţă care constă în infinite atribute dintre care fiecare exprimă o esenţă eternă şi infinită.

3. Prin atribut înţeleg ceea ce mintea consideră ca formând esenţa unei substanţe.

Teoreme

1. Substanţa din firea ei este anterioară modificărilor ei.2. Două substanţe care au atribute deosebite n-au nimic comun între

ele.3. Lucrurile care n-au nimic între ele nu se pot cauza unele pe altele.4. Două sau mai multe lucruri diferite se deosebesc, sau în urma

diversităţii dintre atributele substanţelor, sau în urma divergenţei modificărilor.5. În natură nu pot exista două sau mai multe substanţe de acelaşi fel sau

cu aceleaşi atribute .6. O substanţă nu poate fi produsă de o altă substanţă.7. Naturii substanţei îi aparţine existenţa.8. Orice substanţă este infinită în mod necesar.9. Cu cât o fiinţă oarecare are mai multă realitate sau existenţă, cu atât

are mai multe atribute.10. Fiecare atribut al unei substanţe trebuie conceput prin el însuşi.11. Dumnezeu, sau substanţa constituită din atribute infinite, dintre care

fiecare exprimă o esenţă eternă şi infinită există în mod necesar.

204

12. Nu se poate concepe în adevăr nici un atribut al unei substanţe din care să rezulte că substanţa se poate împărţi.

13. Substanţa absolut infinită este indivizibilă.14. Afară de Dumnezeu nu există şi nu poate fi concepută nici o altă

substanţă.15. Tot ce există, există în Dumnezeu şi nimic nu poate exista şi nu poate

fi conceput fără Dumnezeu.16. Din necesitatea naşterii divine trebuie să rezulte un număr infinit de

lucruri în forme infinite.17. Dumnezeu face totul numai după legile naturii sale şi neforţat de

nimeni.18. Dumnezeu este cauza increată, nu însă tranzitorie, a tuturor

lucrurilor. 19. Dumnezeu sau toate atributele lui Dumnezeu sunt eterne.20. Existenţele lui Dumnezu şi esenţa Sa sunt unul şi acelaşi lucru.21. Tot ceea ce rezultă din absoluta natură a unui atribut al lui Dumnezeu,

a trebuit să existe totdeauna şi să fie infinit, cu alte cuvinte este etern şi infinit în virtutea acestui atribut.

22. Tot ceea ce rezultă din modificarea unui atribut există, în mod necesar şi este infinit, trebuie la fel să existe în mod necesar şi să fie infinit.

23. Orice mod care există cu necesitate este infinit şi a trebuit să rezulte cu necesitate, sau din absoluta natură a unui atribut a lui Dumnezeu, sau dintr-o astfel de modificare a unui atribut care există în mod necesar şi este infinit.

24. Esenţa lucrurilor produse de Dumnezeu nu implică existenţa lor .25. Dumnezeu este cauza eficientă, nu numai a existenţei lucrurilor, ci şi

a esenţei lor.26. O fiinţă care este determinată la o acţiune oarecare a fost în mod

necesar aşa determinată de Dumnezeu, iar o fiinţă care n-a fost determinată de Dumnezeu nu poate să se determine pe sine însăşi.

27. Ceea ce este determinat de Dumnezeu la acţiune, nu se poate să se facă pe sine nedeterminat.

28. Orice lucru individual sau orice lucru care este finit şi are o existenţă determinată nu poate să existe şi să fie determinat la o acţiune dacă existenţa şi acţiunea sa nu este determinată de o cauză care este şi ea finită şi are o existenţă determinată. Şi această cauză, la rândul ei nu poate nici ea să existe şi să fie determinată la o acţiune, dacă existenţa şi acţiunea ei nu sunt determinate de o altă cauză care şi ea la rândul ei este finită şi are existenţa determinată şi aşa la infinit.

29. Pe lume nu există nimic întâmplător, ci totul este determinat de necesitatea naturii divine ca să existe şi să acţioneze într-o formă certă.

30. Intelectul, fie el în realitate finit sau infinit, cunoaşte numai atribute şi

205

modurile lui Dumnezeu şi nimic altceva.31. Intelectul real, fie el în realitate finit sau infinit, precum şi voinţa,

dorinţa, iubirea etc., trebuie socotite ca aparţinând naturii naturate, nu însă celei naturante.

32. Voinţa nu poate fi numită cauză liberă, ci cauză necesară.33. Lucrurile n-au putut fi produse de Dumnezeu în nicio altă formă şi

nicio altă ordine decât aceea în care sunt produse.34. Puterea lui Dumnezeu este însăşi esenţa Sa.35. Tot ceea ce concepem ca fiind puterea lui Dumnezeu, există în mod

necesar.36. Nu există nici un lucru din natură căruia să nu îi urmeze un efect

anumit.

Despre natură şi originea sufletului

1. Prin „Corp” înţeleg un nod care, într-un fel cert şi determinat exprimă esenţa lui Dumnezeu, întrucât îl considerăm ca un lucru în spaţiu.

2. Prin „idei” înţeleg un concept al sufletului pe care sufletul şi-l formează pentru că este ceva ce cugetă.

3.Durata este continuarea nelimitată a existenţei 4.Realitatea = perfecţiunea.

Teoreme

1. Cugetarea este un atribut al lui Dumnezeu, cu alte cuvinte, Dumnezeu este un „ce”cugetător.

2. Întinderea este un atribut al lui Dumnezeu, cu alte cuvinte Dumnezeu este un „ce” întins.

3. În Dumnezeu există absolut o idee, atât despre esenţa sa, cât şi despre tot ceea ce reiese mai necesar din esenţa Sa.

4. Cugetarea (ideea) lui Dumnezeu din care rezultă moduri infinite în feluri infinite poate fi numai unică.

5. Existenţa formală a ideilor are drept cauză pe Dumnezeu, numai întrucât este considerat sub atributul cugetării, iar întrucât este explicat printr-un alt atribut, cauza ideilor atât despre atributele lui Dumnezeu, cât şi despre lucrurile individuale, nu sunt obiecte sau lucruri percepute, ci Dumnezeu însuşi, întrucât este un „ce” cugetător.

6. Modificările oricărui atribut au drept cauză pe Dumnezeu întrucât este privit numai sub acel atribut, căruia îi aparţin aceste modificări, iar nu întrucât este considerat sub un alt atribut.

206

7. Ordinea şi înfăptuirea ideilor este unul şi acelaşi lucru ca şi ordinea şi înlănţuirea lucrurilor.

8. Ideea despre lucruri individuale sau moduri care nu există, real, trebuie de asemenea, să fie cuprinse în cugetarea infinită a lui Dumnezeu cum sunt cuprinse şi în celelalte atribute ale lui, esenţele formale ale lucrurilor sau nodurile lor.

9. Ideea despre un lucru individual existent în realitate are drept cauză pe Dumnezeu nu însă întrucât este infinit, ci întrucât este considerat ca însufleţit de ideea despre un alt lucru considerat existent în realitate, ci cauza acestei idei este Dumnezeu, întrucât este însufleţit de o a treia, şi aşa mai departe, la infinit .

10. Esenţei omului nu-i aparţine natura substanţei, cu alte cuvinte substanţa constituie forma omului.

11. Primul element care constituie existenţa reală a sufletului omenesc nu este altceva decât ideea despre un anumit lucru individual existent în realitate.

12. Tot ceea ce se întâmplă în obiectul ideii care constituie sufletul omenesc trebuie să fie perceput de suflet, cu alte cuvinte, sufletul are în mod absolut o cunoaştere despre acele întâmplări, deci, dacă, obiectul ideii care constituie sufletul omenesc este un corp, atunci nu se poate întâmpla nimic în acest corp fără ca să fie perceput de suflet.

13. Obiectul ideii care constituie sufletul omenesc este corpul sau un anumit nod al spaţiului existent în realitate şi nimic altceva.

14. Sufletul omenesc este capabil să înţeleagă foarte mult şi este cu atât mai capabil cu cât sunt mai multe feluri în care poate fi influenţat corpul.

15. Ideea care constituie existenţa formală a sufletului omenesc nu este simplă, ci este compusă dintr-o mulţime de idei.

16. Ideea despre orice impresie ce o fac obiectele exterioare asupra corpului omenesc trebuie să implice atât natura corpului omenesc, cât şi natura obiectului exterior.

17. Dacă corpul omenesc este impresionat într-un mod care implică natura unui obiect exterior, atunci sufletul omenesc va considera acest obiect ca real existent, sau ca fiind prezent până ce asupra corpului va acţiona o altă impresie care va înlătura existenţa sau prezenţa acelui obiect.

18. Dacă corpul omenesc a fost odată impresionat în acelaşi timp de două sau mai multe obiecte, sufletul, reprezentându-şi unul dintre ele îşi va aduce aminte numaidecât şi de celălalt.

19. Sufletul omenesc nu cunoaşte corpul său însuşi şi nu ştie că dânsul există decât prin ideile impresiilor făcute asupra corpului.

20. În Dumnezeu există şi despre sufletul omenesc o idee sau o cunoştinţă care rezultă în Dumnezeu la fel şi se referă la Dumnezeu la fel ca şi ideea sau cunoştinţa despre corpul omenesc.

21. Această idee despre suflet este unită cu sufletul însuşi în acelaşi fel

207

cum este unit sufletul cu trupul.22. Sufletul omenesc percepe nu numai impresiile făcute asupra corpului,

ci şi ideile acestor impresii.23. Sufletul omenesc se cunoaşte pe sine însuşi numai întrucât percepe

ideile impresiilor exercitate asupra corpului său 24. Sufletul omenesc nu posedă o cunoaştere adecvată a organelor din

care este compus corpul omenesc.25. Ideea oricărei impresii a Corpului omenesc nu implică o cunoaştere

adecvată despre obiectul exterior 26. Sufletul omenesc nu cunoaşte existenţa reală a unui obiect exterior

decât prin ideile impresiilor asupra corpului omenes.27. Ideea oricărei impresii asupra corpului omenesc nu conţine o

cunoaştere adecvată despre corpul omenesc. 28. Ideile impresiilor asupra corpului omenesc, întrucât ele sunt în funcţie

numai de sufletul omenesc, nu sunt clare şi distincte ci din contră, sunt confuze.29. Ideea ideii despre orice modificare a corpului omenesc nu implică o

cunoaştere adecvată asupra sufletului.30. Nu putem avea decât o cunoaştere inadecvată asupra duratei corpului

nostru.31. Despre durata lucrurilor individuale, care sunt în afară de noi, nu

putem avea decât o cunoaştere inadecvată.32. Toate ideile sunt adevărate, întrucât le raportăm la Dumnezeu.33. Ideile nu conţin nimic pozitiv pentru care se numesc false.34. Toate ideile noastre care sunt absolute sau adecvate şi desăvârşite sunt

şi adevărate. 35. Falsul constă în lipsa de cunoaştere ce o implică ideile inadecvate sau

ciuntite şi confuze.36. Ideile inadecvate şi confuze rezultă cu aceiaşi necesitate din care

rezultă şi ideile adecvate sau clare şi distincte. 37. Ceea ce este comun tuturor lucrurilor şi se află la fel într-o parte, ca şi

întregul lor nu formează esenţa unui lucru individual .38. Ceea ce este comun tuturor lucrurilor şi se află la fel într-o parte ca şi

întregul lor se concepe în mod adecvat.

„Imaginea de sine”

1. Într-o lume motivată doar de orgolii uităm să ne respectăm semenii şi să apreciem meritele lor. Ne manifestăm doar revoltaţi de limitele lor.

2. Istoria omenirii nu este decât o istorie a luptei spre „a fii” şi „a avea”. A fi liber, a fi stăpân, a fi erou, a fi admirat, a fi lăudat. A avea mai întâi,

208

strictul necesar, a avea, apoi ceea ce au şi alţi şi după aceea să ai ceea ce nu are nimeni.

Cine suntem?

• Suntem una din secvenţele infinitului unui punct situat undeva în spiralele galaxiei noastre, expresie a unui vis cosmic

• Noi suntem începutul şi sfârşitul, lumea începe şi se termină odată cu fiinţa noastră.

• Trebuie să ne eliberăm de complexe şi să ne stabilim coordonatele pe oceanul vieţii.

• Cunoscându-ne, ne putem transforma. • Scopul vieţii îl constituie perfectarea spiritului care este nemuritor.

Pentru a se perfecta pe sine, spiritul va transmigra prin mai multe corpuri fizice care sunt nemuritoare şi aparţin celor două regnuri: vegetal şi animal

• Ştiinţa şi religia constituie preocupări ale spiritului uman care au ca obiect cunoaşterea, şi ambele au ca finalitate omul. Religia se adresează mai mult inimii, ştiinţa mai mult creierului. Noi trebuie să avem şi inimă şi creier.

• Ori ne schimbăm radical comportamentul, ori murim.• Adevărul ştiinţei despre om este singura politică reală a omului.• Sursa dramei constă în statutul omului de fiinţă raţională cu

posibilităţi opţionale.• O comutare totală a drumului vieţii nu este posibilă decât printr-o

completă schimbare a atitudinii în plan psihologic, comportamental.• „În spatele fiecărei opere este necesar un arhitect” (Jean Choroa).

Putem nega dacă nu ne convine. Caracterizat divin al sursei primordiale, dar nu putem nega că este o forţă atotputernică şi o inteligenţă. Numai inteligenţa şi forţa pot ordona haosul şi trimite universul pe cărări necunoscute.

• Logosul şi iubirea, au fost cei 2 factori care au condus la creaţia omului.

• Mai mult decât oricând este nevoie de o evoluţie psihologică, dacă nu de o adevărată revoluţie psihologică. Revoluţie în spirit, în gândire, în întreaga noastră fiinţă.

• „N-am vrut să ne naştem, dar suntem obligaţi să trăim”.• Fiecare se îngrijeşte de hrănirea trupului, dar prea puţini de

hrănirea sufletului.Prof.Ion Gr.DădălăuDir.adj. CNT Mătăsari

209

LANSARE DE CARTENICOLAE DRAGOŞ – „Copacul din vis” Ca orice revistă ce se respectă, ca orice revistă bună, Murmurul Jilţului

consemnează orice eveniment. Vineri, 13 noiembrie, poetul Nicolae Dragoş ne-a făcut onoarea să-şi

lanseze a sa carte, „Copacul din vis” în liceul nostru. Au participat: Alexandra Andrei – directoarea bibliotecii judeţene „Christian Tell”, Nicolae Diaconu, poet – directorul Editurii şi revistei „Brâncuşi” şi bineînţeles Nicolae Dragoş. (Pentru că domnul Dădălău era răguşit, le-a permis celor trei să facă ceva).

Nicolae Diaconu – Trebuie să ştiţi că ieri am ieşit ultima dată de la dentist, anumite sunete o să le pronunţ mai cu oarecare dificultate, dumneavoastră sunteţi după o săptămână grea, aţi avut sfeştania primăriei, noi am venit astăzi pentru a lansa împreună cu dumneavoastră o carte. Dumneavoastră acum v-aţi obişnuit cu acest gen de întâlniri. Deja lansaţi cărţile dumneavoastră, revista dumneavoastră, sunteţi acum profesionişti de -adevăratelea. Revista arată excelent, eu sunt foarte supărat pe mine că atunci când domnul Dădălău mi-a zis să mă duc la tipografie să-i duc o colaborare, nu am reuşit să o duc pentru că eu însumi eram extrem de ocupat, la fel de încurcat cu dânsul cu revista mea: adică am şi eu o revistă a mea, că noi, şi eu şi domnul Dădălău suntem milionari care avem revistele noastre. El are revista lui, eu pe a mea şi fiind ocupat cu facerea revistei mele nu am putut să mă duc la amicul nostru comun, Vede ca să-i duc o colaborare pentru revistă şi chiar îmi pare rău pentru că eram într-o criză grozavă de timp atunci.

Vă spuneam că noi astăzi am vrut să ne întâlnim cu dumneavoastră pentru că în ianuarie promisesem că venim pa la începutul lui noiembrie să lansăm o carte. Pe data de 3 noiembrie anul curent Nicolae Dragoş a împlinit 60 de ani şi iată îi urăm şi noi, împreună cu dumneavoastră, „La mulţi ani!”.

Nicolae Diaconu: Îl sărbătorim pe Nicolae Diaconu cu o diferenţă de fus orar de zece zile pentru că aşa a ieşit cartea, puţin mai târziu. De asemenea noi am fost ocupaţi la sfârşitul săptămânii trecute cu aniversarea a 60 de ani de la înălţarea Ansamblului „Brâncuşi”, de la Tg-Jiu, sărbătoare pa care noi am avut-o între 27 octombrie şi 1 noiembrie, deci a fost o perioadă foarte grea şi pentru noi şi astfel întâlnirea cu domnul Dragoş s-a mutat puţin la încolo de 1 noiembrie, pe 12-13 pentru că ieri am lansat cartea domnului Dragoş la Târgu -Cărbuneşti unde Nicolae Dragoş a fost profesor în primii săi ani de activitate, după terminarea facultăţii. Nicolae Dragoş este cumva din zona dumneavoastră, din Clejuieşti – Glogova, s-a născut deci acum 60 de ani, a studiat liceul la Turnu Severin, la liceul, „Traian”, Facultatea de filologie de la Bucureşti, a lucrat de-a lungul anilor în presă, la „Scânteia Tineretului”, „Viaţa Studenţească”, „Scânteia” şi „Luceafărul”.

210

Eu, personal, îl cunosc pe domnul Nicolae Dragoş chiar din 1960-1962, atunci când dânsul era profesor la Cărbuneşti şi spunea că la Cărbuneşti sunt elevi frumoşi şi inteligenţi, iar eu mi-am adus aminte că i-am fost elev şi am fost sigur că se referă la mine că i-am fost elev când a vorbit despre elevii săi frumoşi şi inteligenţi. Sigur, de atunci am mai îmbătrânit cu toţii şi am devenit eu însumi pentru o scurtă perioadă profesor la Târgu- Cărbuneşti, apoi la Tg-Jiu. Domnul Dragoş, mi-aduc aminte că mi-a publicat o poezie pe prima pagină a ziarului „Scânteia” într-un moment în care eu aveam nişte încurcături cu securitatea română şi ca să demonstrez băieţilor care mă trăgeau de curea că, doamne, sunt băiat civilizat, neştiind de încurcăturile mele ,mi-a publicat-o în „Scânteia” pe prima pagină. Următoarea mea întâlnire plăcută cu Nicolae Dragoş este legată de o premieră la Festivalul „Nicolae Labiş”, de la Râmnicu Vâlcea, un premiu la care eu ţin foarte mult pentru că eu n-am ştiut că particip la acel concurs, poeziile mi le-a trimis altcineva, care era activist la cultură, cum sunt eu acum. Am luat premiul I pentru că Nicolae Dragoş, fiind preşedintele juriului s-a gândit să-şi premieze un fost elev. Apoi am publicat în „Luceafărul” – redactor şef Nicolae Dragoş – o revistă tânără şi foarte implicată în fenomenul viu al literaturii române din perioada respectivă. Deci, amintirile noastre ale gorjenilor sunt legate de domnul Dragoş atât în calitatea sa de făcător de ziare şi reviste. Vreau să vă spun că domnul Dragoş este singurul scriitor de origine gorjeană care şi-a ajutat confraţii din Gorj să publice, pentru că, nu numai pe mine m-a publicat la „Luceafărul”, ci şi pe ceilalţi poeţi şi prozatori talentaţi din Gorj. Practic, este singurul confrate al nostru care ne-a întins o mână de ajutor, la momentul potrivit.

Deci, amintirile noastre legate de Nicolae Dragoş de-a lungul unei părţi din cei 60 de ani pe care i-a împlinit domnia sa sunt foarte frumoase şi n-au culoare politică.

Sigur, domnia sa a publicat multe cărţi de versuri şi publică o carte despre Nicolae Iorga – „Drumeţi în calea lupilor”, s-a făcut şi un film după această carte. A publicat în mod deosebit cărţi de versuri; chiar în primăvară am lansat aici o carte a domnului Dragoş, iar acum lansăm o carte pe care noi am pus-o deoparte, am spus de această carte încă din ianuarie, în cadrul programului „Decada Culturii Scrise”, iar domnul Dragoş a citit în această zonă câteva poezii încă nepublicate care mie personal mi-au plăcut foarte mult şi i-am propus domnului Dragoş ca să publicăm aceste poezii până la sfârşitul anului, pentru că ne-am gândit să sărbătorim împreună în Gorj acest moment din viaţa poetului, împlinirea vârstei de 60 de ani.

Un moment pe care noi îl dorim să fie plăcut pentru că domnia sa a trecut prin momente mai puţin plăcute în ultimii ani şi noi ne-am gândit să-l sărbătorim cu această carte „Copacul din vis”. Sigur, în care sunt poezii din ultimii ani, domnia sa o să vă prezinte cartea mai pe îndelete, s-a făcut cu oarecare greutate, dumneavoastră care vă ocupaţi cu revista Murmurul Jilţului ştiţi că este dificil.

211

Am publicat această carte cu ajutorul unor sponsori Gheorghe Glăman, Costică Leu, dr. ing. Gheorghe Mischie, ing. Milică Rădulescu şi o firmă din Tg-Jiu. Eu pun punct celor câteva lucruri pe care am încercat să vi le spun astăzi şi am să rog pe doamna Alexandra Andrei, care este organizatoarea programului nostru să spună câteva cuvinte.

Alexandra Andrei: Sper că dumneavoastră deja aţi constatat că aceasta este o întâlnire absolut normală, reprezentantul unei instituţii publice pentru că biblioteca este o instituţie publică, nu poate lucra de una singură chiar dacă şi-ar propune inconştient acest lucru, iată de ce reprezentantul bibliotecii nu a venit singur, a venit cu un creator care are misiunea în raporturile sale cu biblioteca să înnobileze această instituţie, a venit cu un editor care are şi el o misiune extrem de valoroasă, aceea de a ne propune cărţi valoroase deosebite şi a venit la dumneavoastră, beneficiari direcţi şi cei mai entuziaşti ai lecturii, ai cărţilor. După câţi sunteţi în sală sunt convinsă că pentru dumneavoastră cartea reprezintă ce a reprezentat de-a lungul timpurilor pentru români, cu cale esenţială de mântuire spirituală. N-aţi fi fost în sală dacă n-aţi fi acceptat fără să ştiţi că există o asemenea formulare, această idee.

Dacă m-ar pune cineva în situaţia de a face un portret robot al domnului Nicolae Dragoş, dat în urmărire generală culturală, cred că l-aş prezenta astfel: un poet originar, profund şi sobru, un critic literar şi un excelent gazetar cu o îndelungată experienţă în domeniu.

De altfel, cele două decenii de gazetărie aproape în totalitate în domeniul artei culturii l-au determinat pe Aurel Marin să spună despre domnul Nicolae Dragoş că „se manifestă ca scriitor când grav, când exultant, credincios universului natal, peisajului şi istoriei patriei, întrebărilor majore ale actualităţii”, am încheiat citatul.

Pentru că-l cunoaşteţi deja, nu sunteţi la prima întâlnire, pentru că-l cunoaşteţi deja pe Nicolae Dragoş, eu vă spun să acceptaţi următoarea continuare a portretului: este un cetăţean, ca şi cetăţean se manifestă cu eleganţă în tot ceea ce face, este foarte onest iar poetul îşi exprimă în poezii caracteristicile prin echilibru, muzicalitate, intensitate lirică. Este un creator care a ştiut totdeauna cum să reacţioneze şi totdeauna a reacţionat decent şi cultural şi în viaţa de toate zilele şi sunt convinsă că va intra în istoria literaturii române cu argumente imbatabile, concretizate în nenumăratele volume de versuri care fac dovadă unei diversităţi creatoare impresionante. Sper că v-aţi convins de rândul trecut şi o să vă convingeţi în continuare că beneficiar fiind, prin forţele al unei culturi solide, chiar foarte solide, se poate exprima în varii tonalităţii şi este întotdeauna un interlocutor agreabil. Ei bine, acest lucru se obţine cu efort pentru că niciodată arta şi cultura n-au fost şi nu vor fi podoabele trândăviei. Domnia sa a trudit şi rezultatele sunt cele de care beneficiaţi dumneavoastră şi generaţiile următoare.

Acesta este omul şi scriitorul şi scriitorul Nicolae Dragoş, din punctul meu

212

sincer de vedere, scriitorul care vă propune astăzi o carte ce nu vă va lăsa indiferenţi niciodată nu şi-a propus să scrie cărţi ratate şi o carte care te lasă după lectura ei la fel ca înainte de a fi citit este o carte ratată.

Nu cred că este cazul. Vă mulţumesc!Nicolae Dragoş: Stimate şi drag prieten domnule profesor Dumitru Dădălău,

stimate doamne profesoare, stimaţi profesori, părinţi, dragi elevi!Vă rog să-mi scuzaţi emoţia începutului, sper să-mi revin pe parcurs, dar fiind

pentru a doua oară aici la Mătăsari, eu am încă în suflet impresiile acelei primei întâlniri cu dumneavoastră care sunt iată azi potenţate până la apropierea lacrimii, datorită primirii călduroase şi numeroase din toate punctele de vedere, pe care mi-o faceţi azi. Cineva spunea că „Nu e bine niciodată să spui lucruri rele despre tine, că vor avea întotdeauna prietenii grijă de asta”. Iată că acel cineva, este dezminţit de ce mi se întâmplă mie în Gorj. Văd că prietenii au de spus şi lucruri bune despre cunoscuţi, poate mai ,multe decât eu însumi, aşi fi vrut să spun. Mă emoţionează şi le mulţumesc doamnei Alexandra Andrei, o strălucită slujitoare a culturii, dar în primul rând om de cultură, poetul Nicolae Diaconu, care ieri şi-a sărbătorit ziua de naştere şi abia acum îmi dau seama că el a organizat lansarea cărţii mele, ieri pe 12 noiembrie când era ziua lui de naştere şi vreau şi eu să-l felicit pentru asta vreau deci să le mulţumesc pentru cuvintele pe care le-au spus. Vă mărturisesc că într-adevăr că această carte nu s-ar fi tipărit pentru că am ajuns la o vârstă, aşa cum aţi aflat şi dumneavoastră, la care nu mai sunt aşa de grăbit şi mai vreau să le las şi urmaşilor de lucru cu manuscrisele mele. Dacă ele există pot fi tipărite mai devreme sau mai târziu. Dar ideea poetului Nicolae Diaconu, ne-a determinat să alegem din manuscrise într-o ordine total întâmplătoare ceea ce aveţi în această carte.

Nu e bine să vorbeşti despre carte. Am aflat recent dintr-o recenzie făcută de o doamnă profesoară de limba şi literatura română, că cuprinde 88 de poezii eu nu le-am numărat, dar cred pe cuvânt din ce am citi. Domnia sa spunea că sunt izbutite. Dacă a spus o doamnă profesoară eu o cred mai mult decât aş crede un critic literar pentru că am mărturii de la nume mari care mă fac să fiu oarecum atent cu criticii literari. Şi pentru că sunt în faţa unor elevi care iubesc literatura, aş vrea să vă amintesc doar trei afirmaţii: „insectele pişcă, dar nu din răutate ci pentru că vor şi ele să trăiască. La fel şi criticii, ei vor sângele nostru ci nu durerea noastră” – spunea un critic, iar un scriitor are înclinaţia ca atunci când îi este citită cartea, cel care se apropie de ea să se apropie de durerea care a născut acea carte, de emoţie şi nu de sângele pe care l-am mai jertfit odată scriind-o autorul ei. Nicolae Iorga, observa că, citez: câinele este mai specialist decât atâţia critici şi nu te latră decât în curtea lui. Am constatat că-n ultimii ani că unii critici încearcă să te latre şi când nu eşti la ei în curte şi pentru aceasta le-am şi propus o carte „Copacul din vis”. Copacul din vis este, mai întâi, poetul. Copacul din vis este poezia, dar „Copacul din vis” puteţi fii fiecare din dumneavoastră pentru că

213

el este omul, omul care ar putea năzui ca să adune măcar pentru o clipă imaginea completă a destinului. Am imaginat deci un copac în care, pe anumite ramuri sunt flori, pe alte ramuri fructele, iar alte ramuri s-au desfrunzit şi dau în iarnă. Am restrâns deci viaţa omului la o clipă care este „Copacul din vis”. Pentru că, vrem, nu vrem, o clipă este viaţa şi trebuie să fim atenţi ca această clipă să dureze cât mai mult.

Vessie găsi în această carte poezii de meditaţie, de atitudine, poezii de dragoste şi chiar pamflete. În aşa fel încât în aceşti 7 ani sunt eşantioane din stările pe care le-am traversat. Ce face scriitorul de fapt? El luptă cu ideile, cu sentimentele şi cuvintele ca să le adune pe toate laolaltă şi să exprime sufletul. Dacă a găsit expresia cea mai potrivită fii fericit că a reuşit să spună despre sine ceea ce şi alţii ar fii dorit să spună despre ei. E o aspiraţie vană să crezi, să vrei să fii numai tu, numai egoismul tău în cărţile pe care le scrie, sper că în cele peste 25 de cărţi pa care le-am tipărit până acum, cele mai multe, într-adevăr, de poezie dintre care în ultimul timp vreo patru pentru cei mai mici, să se găsească poeme care să vorbească nu numai despre sufletul şi năzuinţele mele ci şi despre sufletul şi năzuinţele celor care citesc aceste cărţi. Şi ca să închei, aş vrea să propun să citim două trei poeme, ca introducere la cartea pe care voi fi bucuros dacă dumneavoastră o veţi citi.

Nu înainte de a spune că preţuiesc în mod deosebit ceea ce se face în această şcoală pentru respectul culturii române şi pentru cultivarea sensibilităţii. Am citit cu interes numerele din Murmurul Jilţului şi am constatat cu interes o creştere calitativă în ceea ce priveşte conţinutul, maturitatea celora care scriu şi inclusiv condiţia grafică. Se află în paginile sale un număr numeros din elevii şcolii care încearcă în spaţiile metaforei şi nu odată reuşesc. Vreau să-l felicit pe domnul Cornel Bălescu şi avem aici, chiar în primul rând un prieten mai de demult Alin Dobromirescu, pe care-l cunoaşteţi şi vreau să-l felicit. Dacă vom fi sănătoşi şi vom mai veni şi a treia oară la Mătăsari, m-aş bucura să aflu că luând în mână „Copacul din vis” aţi descoperit în el şi o parte din gândurile şi visele dumneavoastră. Vă mulţumesc!

Nae Diaconu: Pentru că domnul N. Dragoş este în al 60-lea an de viaţă vreau să fac o relaţie cu un fapt de cultură care are tot 60 de ani, Ansamblul „Brâncuşi” de la Tg-Jiu. Între lucrurile pe care le-am făcut în cadrul manifestării respective şi revista „Brâncuşi” numerele 1,2,3 din acest an. Toate cele trei numere au apărut acum 10-15 zile. Revista „Brâncuşi” este o revistă de artă, chiar singura în România de acest gen. Eu am dăruit Fundaţiei „Murmurul Jilţului” o sută de exemplare din cele trei numere pe care dumneavoastră le veţi citi dacă simţiţi nevoia. Noi vă mulţumim pentru că ne-aţi găzduit. Vă mulţumim mult!

Dumitru Dădălău: Domnule Nicolae Dragoş, vă mulţumim pentru onoarea de a vă avea astăzi, cu prilejul împlinirii vârstei de 60 de ani, să lansaţi cartea dumneavoastră şi vreau să mă fac purtătorul gândurilor lor că dumneavoastră nu

214

ne veţi uita şi veţi mai veni în această şcoală care vă va primi cu drag. Fundaţia „Murmurul Jilţului” care peste două săptămâni împlineşte 2 luni, ca şi revista, vă dăruieşte un semnal respectului, al dragostei pe care v-o purtăm, pentru contribuţia pe care o aduceţi la dezvoltarea învăţământului, ştiinţei, culturii în judeţul Gorj, şi implicit în localitatea Mătăsari, Diploma de onoare şi să vă dorim, chiar mai târziu dar din tot sufletul, multă sănătate, tinereţe veşnică şi să nu uitaţi că mătăsărenii sunt aproape de Glogoveni. Se mai acordă Diploma de onoare doamnei Alexandra Andrei şi lui Nicolae Diaconu precum şi absenţilor Viorel Gârbaciu şi Consatntin Popescu. La sfârşit, maestrul Nicolae Dragoş acordă autografe, cartea „Copacul din vis” s-a vândut ca pâinea caldă, ca să folosim o vorbă veche românească. Şi ceva îmi spune că, la Mătăsari mai mult ca în oricare altă parte, există sensibilitate, putere de muncă, receptivitate pentru actul de cultură. Augure!

A consemnat Alin Dobromirescu Domnul Cazan

E un om blând, cu foarte multă răbdare, e meticulos. Stăruie asupra fiecărui lucru în parte, este ordonat, cult este un om care ştie ce înseamnă viaţa. Deşi profesia i-a fost cu totul alta decât aceea a artei, a fost întotdeauna alături şi a sprijinit activităţile culturale ale copiilor în calitate de director, dar şi pe ale doamnei Octavia Cazan, în calitate de soţ. A fost şi este un om care a muncit o viaţă întreagă nefiind ajutat de nimeni. Domnul Cazan, departe de părinţii săi şi departe de neamurile sale, a reuşit să-şi clădească un imperiu, făcând până şi cel mai de bază lucru pentru casă “o lustră”, ca fiind făcută din foarte multe rondele aurite. Acest om care cunoaşte aproape toate meseriile si nu în ultimul rând meseria de arhitect care l-a ajutat să-şi facă schiţa casei şi macheta locuinţei sale. Acest om, prin muncă, a clădit un imperiu cu ajutorul unor calităţi: voinţa şi curaj care înseamnă biruirea greutăţilor în numele unui ţel nobil. Hotărârea, fermitatea cu care acest Om acţionează, sunt însuşiri care devin flori minunate ale caracterului său. Toate aceste aspecte, frumoase trăsături s-au format la acest Om înfrângând zi de zi greutăţile mici şi mari, printr-o disciplină riguroasă a vieţii şi mai ales prin activitatea conştiincioasă în învăţământ şi în muncă.

Ajuns la cea de-a doua vârstă, înfruntă, aşa cum a înfruntat şi până acum toate greutăţile vieţii cu optimism credem sigur că a reuşit să dobândească respectul celor din jurul său. Prin zâmbetul şi privirea sa se observa bunătatea sufletească a unui Om blând, cu un suflet mare, datorat întregii sale activităţi până astăzi şi-n viitor.

Petrescu Sidonia

215

Murmurul Jilţuluio nouă provocare

De fiecare dată când iese de sub tipar revista cadrelor didactice şi a elevilor Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari se constituie într-o sărbătoare spirituală. Şi asta pentru că, de fiecare dată, descoperim în ea o provocare, ceva nou, ceva inedit. Păstrându-şi locul de frunte în ierarhia superioară a revistelor şcolare de profil din Gorj, „Murmurul Jilţului” - nr. 26 cuprinde în cele 16 pagini ale sale tot ce s-a petrecut pe plaiurile mătăsărene în luna lui Făurar: „regalul spiritual Eminescu”, vizita „americancei”Karen Martin, lansarea de carte a Lilianei Hinoveanu, vizita şi mesajul elevilor gorjeni la Alba Iulia etc. alături de care stau mărturie şi încheagă, în mod fericit de cultură, obişnuitele pagini despre „Obiceiuri de iarnă”, „Portrete în acvaforte”, „Poesis”, „Scrisori de dragoste”. Salutăm cu prietenie gazetărească, noua „provocare” a colegilor mătăsăreni, urându-le latinescul:

VIVAT, CRESCAT, FLOREAT!B. Marius, «Gorjeanul»,nr. 3601,22-23 martie 2003

„Murmurul Jilţului” a pătruns în sufletele străinilor

„O excelentă şcoală şi un excelent director”, cuvinte inserate de „perla americană”, profesoara Karen Martin, în Cartea de Onoare a Colegiului Naţional Tehnologic din Mătăsarii Gorjului, cuvinte regăsite pe prima pagină a revistei „Murmurul Jilţului” nr. 26, din februarie 2003. La prima vedere, aprecierile profesoarei din America, ar putea fi suficiente pentru întregul conţinut al revistei. E mult, e puţin... Lăsăm cititorii să asculte, în taină, „Murmurul”, al cărui glas se face auzit, din ce in ce mai mult, în laboratorul presei scrise. Care este, însă, secretul instalării „Murmurului” între locurile fruntaşe ale publicisticii gorjene? Răspunsul este simplu... Munca plină de răspundere a colectivului de elevi şi a cadrelor didactice conduse de „un excelent director”, profesorul Dumitru Dădălău... În paginile revistei cititorul găseşte munca, preocupările, cutezanţa, elanul şi entuziasmul condeierilor tineri şi consacraţi. La o atentă lectură, se conturează convingerea că te afli în faţa unei cărţi, ai cărei autori, elevi, profesori, oameni de cultură trudesc, prin scris, la promovarea şi afirmarea talentului, printr-un fericit periplu literar. Ce stă la baza acestui periplu literar ? Nimic altceva decât preocuparea colectivului redacţional de a valorifica şi de a nu curma elanul şi entuziasmul celor preocupaţi pentru mânuirea condeiului. De aceea, scrisul lor a devenit model şi imbold pentru tinerii creatori gorjeni care aduc în paginile revistei prospeţimea, sensibilitatea şi sinceritatea trăirii vârstei adolescentine...

216

Autorii sunt preocupaţi pentru a da viaţă ideilor, pentru a pune în paginile revistei toată încărcătura cuvântului, făcând din „Murmur” o simfonie plină de rigoare şi de muzicalitate în frază, puritate în cuvinte, respect pentru cititori şi acurateţe în exprimare. Pagina întâi, a revistei, este dominată de prezenţa, în mijlocul elevilor din Mătăsari, a profesoarei din America, domnişoara Karen Martin, însoţită de profesoara Luminiţa Popescu, inspector şcolar şi de profesorii de limba engleză Ionela Ceauşescu şi Claudiu Lucan. Tot pagina întâi ne aduce în priviri articolul domnului inginer Titu Pânişoară „Murmurul Jilţului” - iubirea cea dintâi a mătăsărenilor”, articol din care am reţinut: „iniţiatorul şi sufletul acestei reviste şcolare de mare valoare, este domnul director Dumitru Dădălău, care, promovând spiritul de emulaţie, reuşeşte să pună în valoare priceperea şi experienţa cadrelor didactice, elanul tineresc şi spiritul de afirmare ale elevilor”.

Dar, evenimentul deosebit, regăsit în paginile revistei, este lansarea de carte „Perfuzii cu cerneală” a Lilianei Hinoveanu, titan al microfonului oltenesc, o poetă modernă şi plină de sensibilitate. Cuvântările participanţilor, la acest eveniment, au îmbogăţit tematica poeziei autoarei, au stors lacrimi de bucurie din ochii participanţilor, au reamintit splendoarea versului eminescian şi au preamărit, prin cuvinte, poeta şi versurile ei. Cuvântul de început al domnului director Dumitru Dădătău, a fost continuat de animatorul culturii şi spiritualităţii gorjene domnul profesor lon Sanda, de loana Dinulescu şi Mircea Pospai, directorul Radioului Craiova, de Nicolae Mergea, inspector şcolar al Inspectoratului Şcolar Gorj, de domnul profesoru Stelian Ursu, director general din MEC, de lleana, poeta sărbătorită şi, în final, de domnul director Dumitru Dădălău, care a mulţumit participanţilor la acest superb eveniment. Revista pune la dispoziţia cititorilor pagini din istoria nemuritoare a neamului nostru evidenţiate în articolele: „Făurirea statului naţional unitar, expresie a voinţei întregului popor român”, al domnului dr. Vasile Marinoiu, directorul Muzeului Judeţean Gorj, „Contribuţia economică a României în primul război mondial”, al domnului prof. Dumitru Hortopan, „Pe urmele străbunilor” al prof. Zizi ceauşescu, „Povestea unui castel blestemat”, de Monica Mogârzan, „Şcoala Miculeşti la 164 de ani”, al domnului prof. Nicolae Căpitănescu, „Toamna aurie a «Murmurului Jilţului»”, al domnului prof. Gheorghe Lungan şi „Mesajul elevilor gorjeni la Alba lulia”. Adolescenţa şi tainele ei sunt prezentate în cele „Cinci scrisori de dragoste”, ale unor liceeni mătăsăreni, calităţile de educator, de interpret, frumuseţea şi comportamentul profesoarei din America se regăsesc în articolul „Gânduri despre Karen Martin”, iar prietenia dintre realizatorii de reviste sunt prezentate în articolele „Vizită la Colegiul Naţional din Mătăsari şi „Ghiozdanul domnului Dădătău”, scrise de Monica Luca si Alexandra Huică, redactori la revista „Jurnal 11”. Pagina a şaptea ne introduce în climatul sărbătorilor de iarnă, exprimat cu măiestrie, în articolele: „Ziua Mitropolitului”, de Monica Mogârzan, „Colindele”, de Alexandra Osnaga, „Piţărăii”, de M. Sîrbulescu, „Vicleiul” de Bianca Cioabă şi „Pluguşorul” de

217

Viorel Olaru, articole ce ne introduc în frumuseţea şi veşnicia obiceiurilor de iarnă. Oricât de obosit ai fi, oricât de mult ţi s-ar întuneca ochii, atunci când citeşti şi admiri fotografiile imortalizate în paginile a opta şi a noua ale revistei, nu poţi ca să nu-ţi aminteşti de dascălii tăi, „aceia care ne-au învăţat minunata literară «A», cu care începe lumea şi inegabila cifră «1» cu care începe infinitul, aceia care ne-au învăţat ce este marea şi ce este pământul, ce este soarele şi ce este luna, ce este patria şi ce trebuie să facem noi pentru a iubi si pentru a păstra acest scump pământ...” Articolele: „Salve, magister!”, al profesorului Gheorghe Lungan, „Suflet fără odihnă”, al profesoarei Domnica Graure, „Un munte de bunătate”, al profesoarei Maria Blendea, „Doină, Doină, cântec dulce...” al prof. Gheorghe Lungan, „O enciclopedie adevărata”, al prof. Doina Hoara, „Inefabilul feminin”, al prof. Luminiţa Dădălău, proiectează, în memoria noastră, portretele profesorilor: Mihail Mărtoiu, Maria Blendea, Domnica Graure, Doina Hoară, Gheorghe Lungan, Paraschiva Firan, Longin Mărtoiu, dascăli şi artişti care nu au uitat niciodată că educaţia este un produs al iubirii, nu al suspiciunii şi al urii... Numărul 26 al revistei „Murmurul Jilţului” a apărut şi a fost sărbătorit, cu suflet, în perioada când mătăsărenii omagiau poetul „fără pereche”, Mihai Eminescu, recitând şi cântând versurile: „Lângă numele lui Eterna iubirea Sub stele lucind...” Nu trebuie să uităm că, sărbătoarea „Murmurului”, a fost posibilă datorită domnului director Mitică Dădălău, care este „un creator extraordinar de momente culturale”.

Prof. Ion Priescu

MURMURUL JILŢULUI» - LA CEAS ANIVERSAR

În urmă cu ani, într - o zi sfântă pentru românul de pretutindeni - 1 decembrie - în peisajul publicisticii şcolare româneşti îşi făcea auzit „ murmurul « o nouă revistă a unui liceu cu specific puternic industrializat pe atunci - Liceul din Mătăsari , devenit între timp , Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari .

Anii au trecut şi „ MURMURUL JITLŢULUI « nume sugestiv, omonim cu Fundaţia cultural artistică care fiinţează la Mătăsari şi care editează revista , a reuşit să se impună printr-o înaltă ţinută , depăşind frontierele şcolii şi ajungând să sărbătorească astăzi nu mai puţin de 8 ani de activitate în care a creat modele şi a îndreptat atenţia cititorilor câtre cultură într -o vreme în care cultura este la ea acasă . Revista celor de la Mătăsari a abordat, de fiecare dată , o gamă variată de subiecte , depăşind cu succes specificul didactic în care părea să fie concepută la prima vedere . Paginile publicaţiei s -au făcut cunoscute printr -o îmbinare reuşită de literatură română şi universală , poezie , istorie , chimie , fizică , matematică , educaţie , tradiţie constituindu -se , în ansamblu , într -o veritabilă revistă de cultură generală . De - a lungul vremii au semnat nume mari ca Nicolae Dragoş , Ioan Flora , George Ţămea , Dumitru Radu Popescu , Adrian

218

Frăţilă, Liliana Hinoveanu , Doru V. Fometescu , Ion Popescu şi mulţi alţii . A participat la concursul revistelor şcolare şi a obţinut de fiecare dată premiul 1 la nivelul judeţului Gorj şi premiile III, II şi 1 la Concursul Naţional al Revistelor Şcolare de 1a Ciric , judeţul laşi drept pentru care , în fiecare an , redactorii revistei au fost invitaţi în tabere de jurnalistică şi de creaţie desfăşurate pe meleagurile Moldovei, de unde s -au întors întotdeauna cu diplome şi premii .

„ Murmurul Jilţului « nu ar ar exista însă , fără visul unor tineri inimoşi care au vrut să-şi surprindă profesorul, să facă un cadou de ziua celui mai iubit dintre dascăli, profesorul lor de limba şi literatura română de atunci, devenit mai apoi mentorul lor , director pe linie redacţională la revistă iar în prezent, director al Colegiului din Mătăsari , prof. DUMITRU DĂDĂLĂU . Aceştia au conceput pe calculator câteva foi cu gânduri, idei pe care le-au prezentat sub formă de cadou profesorului lor cu ocazia sărbătoririi zilei de naştere. Aşa s -a născut,, Murmurul Jilţului « şi fiinţează şi astăzi sub directa îndrumare a aceluiaşi mentor DUMTTRU DÂDÂLÂU . Merită să amintim ; Elena Ghiţan , redactor-şef; Alin Dobromirescu , redactor şef-adj.;Bebe Ciutureanu , secretar de redacţie Ramona Covaci, Adela Kovaci, Geta Copâcescu ,0ana Corega , Radu Cristian , Mari Oaie , Adriana Purcel ,Anca Fuiorea -redactori .Nume care astăzi fac fală şcolii din care şi -au luat zborul, printre puţinele şcoli ce se pot lăuda cu o publicaţie proprie care să fie apreciată la nivel naţional.

Revista „ Murmurul Jilţului « a constituit de -a lungul vremii, până astăzi, o rampă de lansare pentru tinerii cu talent care şi -au publicat creaţiile de început şi au devenit mai târziu scriitori cu cărţi publicate :

Cornel Bălescu - „ Suferinţa Stelelor « şi Alin Dobromirescu - „ Îngerul cu călimară «. A editat o antologie de versuri „ Fereastra Sufletului « , un album de pictură „Culorile primăverii « , cartea emblematică - „ 110 ani de învăţământ în Mătăsari « , a înfiinţat „ Muzeul Jilţului « , a organizat cenacluri literare, lansări de carte, concursuri şi în fiecare an „ Sărbătoarea Fiilor Jilţlului «. A creat în rândul elevilor o emulaţie benefică, reuşind să înmănuncheze în paginile sale articole de substanţă publicistică , demonstrând astfel, dacă mai era nevoie , faptul că în colectivul redacţional al „ Murmurului ...» îşi fac loc , încet -încet, condeieri de o anume valoare tematică abordată în fiecare număr al revistei înscriindu -se în tiparele , tot mai stricte , ale unei publicistici moderne semn că şcoala de la Mătăsari...naşte viitori ziarişti de profesie în cel de-al 25-lea an de învăţământ liceal.

Cu acestea încheiem relatarea noastră despre lucrurile extraordinare ce se întâmplă la vreo 40 km de oraşul reşedinţă al judeţului, declarată zonă defavorizată ca urmare a lipsei locurilor de muncă , a lipsei unor aşezăminte de cultură nu înainte de a aminti câteva gânduri ale celor de la Mătăsari : „ nu suntem perfecţi dar tindem spre perfecţiune. Vom continua cu acelaşi devotament, cu acelaşi simţ de răspundere pentru ca cititorul nostru să ne placă , să ne iubească .Şi cititorul

219

nostru eşti, în primul rând tu , ELEVULE «.Lăsând faptele să vorbească , nu ne rămâne decât să le dorim , la ceas aniversar, colegilor de la „ Murmurul Jilţului « viaţa lungă şi ceea ce spunea cu secole în urmă , un proverb latin :,, Vivat, floreat, crescat’’.

Băleanu Constantin

M-am născut pe data de 13 noiembrie 1938, în satul Runcurel, comuna Mătăsari. Clasele I-IV le-am urmat la Şcoala primară din satul natal. Gimnaziul (clasele V- VII) l-am făcut la şcolile din Mătăsari şi Roşiuţa, după care am devenit elev al Şcolii pedagogice din Tg-Jiu, timp de trei ani. Ultimul an (al IV-lea) l-am urmat la Şcoala pedagogică din Craiova.

Sunt absolvent al Universităţii din Bucureşti - Facultatea de limba şi literatura română, promoţia 1966. După absolvire, am fost încadrat la Liceul agricol din Tg-jiu, unde am predat limba română până în 1968, când m-am transferat la ziarul «Gazeta Gorjului». Domeniul ziaristicii îmi era familiar încă din vremea studenţiei, întrucât în ultimii ani de facultate am urmat cursul special de teoria şi practica presei româneşti.

În anul universitar 1973-1974, am urmat un curs post-universitar în cadrul Facultăţii de ziaristică din Bucureşti, iar în perioada 1974-1979 am activat ca preşedinte al Comitetului de cultură al judeţului Gorj. În această calitate, am contribuit la promovarea şi afirmarea artei şi culturii gorjene. Am tipărit cinci volume intitulate «Gorjul literar», conţinând poezii, proză şi piese de teatru, semnate de autori gorjeni. Pe parcursul celor cinci ani de activitate în domeniu, am inaugurat «Muzeul arhitecturii populare» de la Curtişoara, Muzeul de istorie al Gorjului, Teatrul popular, Centrul de librării şi am făcut demersurile pentru organizarea, la Tg-jiu, a festivalului «Maria Lătăreţu», alternativ cu cel de la Craiova, închinat Mariei Tănase.

Revenit la redacţia ziarului «Gazeta Gorjului» ( începând cu data de 22 decembrie 1989, «Gorjeanul»), am fost, de-a lungul anilor, redactor, şef de scţie, redactor şef-adjunct, redactor şef şi, din iunie 1997,director. Încă de la apariţia sa, «Gorjeanul» (serie nouă) a promovat aceeaşi conduită publicistică pe care a iniţiat-o Jean Bărbulescu, directorul «Gorjeanului», în 1924. Într-o vreme când piaţa presei româneşti este suprasaturată de tot felul de publicaţii care cultivă senzaţionalul ieftin sau adoptă o ţinută sobră, echidistantă, un limbaj civilizat, rămânând astfel credincios cititorilor săi fideli, care nu agrează violenţele lexicale şi atitudinea specifică mahalalei, întâlnite, din păcate, în unele cotidiane sau hebdomadare cu pretenţii.

Sunt autorul unei cărţi de reportaje («Columne gorjene»), inspirate din istoria, cultura şi frumuseţile peisajului gorjean.În editura «Gorjeanul», au fost tipărite, în ultimii ani, numeroase cărţi, scrise de autori gorjeni.

220

Plecare spre veşnica reîntoarcere

A plecat dintre noi, pur şi simplu pentru a se întoarce mereu ca un gând părelnic şi mereu apăsat de fragilitatea destinului, OMUL CONSTANTIN BĂLEANU, sfârtecat de ideea care naşte ispite, dar şi purtat de ispita care aşterne amurgul zeilor şi o face mereu covor de iarbă verde, pe drumul spre acasă, tocmai acolo, între dealurile sale din Runcurel, unde veşnicia se naşte mereu ca o inefabilă stare de perfecţiune, când orice fabulaţie despre destin poartă semnul incertitudinii şi al gândului care se lasă mereu umbrit de prejudecată!

Era în vara anului 1975, când am păşit pragul Comitetului de Cultură şi Educaţie Socialistă Gorj, pentru a-i prezenta repartiţia guvernamentală d-lui Preşedinte, prof. Constantin Băleanu, cel care m-a primit cu zîmbetul său distins şi uşor marcat de adâncimea întrebărilor fără răspuns, pentru a descoperi, odată cu trecerea timpului, omul cu un suflet de catifea şi cu inteligenţă sclipitoare, conducătorul de instituţie care întotdeauna caută să-şi aleagă cuvintele cele mai delicate pentru a te trezi la realitate, fără să te oripileze şi fără să rănească tresărirea orgolioasă a umbrei bântuite de halucinaţii, din simplul motiv că umbra este întotdeauna doar amintirea încremenită a unei străluciri pierdute în eternitate! Vreme de vreo câţiva ani, am învăţat de la preşedintele Constantin Băleanu, că a fi om de cultură înseamnă, în primul rând, să zideşti în construcţia spiritualităţii tale o antecameră a purificării sufleteşti, iar a scrie înseamnă a comite o faptă care nu trebuie să tulbure niciodată liniştea părelnică a zeilor! Mai întotdeauna, când îl întâlneam la redacţia”Gorjeanul ”sau când mă primea în biroul său de intelectual rafinat şi uşor pedant, dar întotdeauna ospitalier şi plin de căldură, mă întreba invariabil: „Ei, Vasilică, spune-mi, ce-ai mai comis?”, având, în sinea domniei sale, convingerea că am „comis” un material interesant, pe care va avea plăcerea şi curiozitatea de a-l citi abia după ce a fost publicat în ziar! Era dovada încrederii pe care mi-o acorda Domnul Director Băleanu, a modului său elegant de a lucra cu oamenii, dar mai ales calitatea incontestabilă a ziaristului cu vocaţie, a intelectualului care face din actul de comunicare şi un prilej de a înţelege mai bine cuvintele lui Cioran, care presupunea că „ după orice conversaţie, eşti mai părăsit ca în mormânt”, poate pentru a învăţa lecţia insidioasă a tăcerii, pentru a înţelege că tăcerea este mai mult decât experienţa metafizică a necuvintelor, dar înseamnă şi mult mai puţin decât liniştea nemeritată a întrebărilor fără un răspuns aşteptat!

De acolo, din înalturile drumului fără întoarcere, mai daţi-ne un semn al veşniciei reîntoarceri, Domnule Director, Constantin Băleanu, pentru a vă şti mereu condeier printre îngeri, cu harul sfânt al scrisului echilibrat şi uşor străbătut de ironia sorţii, purtând cu aceeaşi distincţie veşmintele inconfundabile ale anotimpului tăcerii, dincolo de patima vidului celor care vă poartă în suflet,

221

pentru că în urmă ne rămâne doar cenuşiul ceţii şi al ploii care cerne clipe în clepsidra timpului! Doar uşor, peste amintirea omului care aţi fost, numai trecerea clipelor va aşterne petale ofilite, ale uitării, dar pentru amintirea pe care o păstrez, Dumnezeu să vă odihnească în pace, domnule Constantin Băleanu!

Prof. Vasile GOGONEA

Senior Luminat al presei gorjene

Colegul nostru de până mai ieri Nea’ Costică Băleanu, cât a trăit, n-a vrut în ruptul capului să fie ridicat în Slăvi, deşi adeseori o merita pentru multele sale fapte bune.

Acum, cu siguranţă Sufletul Lui s-a ridicat printre Stele, în locul astral binemeritat.

Pe această lume Constantin Băleanu, din fragedă pruncie, a avut aripile mai mari decât cuibul drept pentru acre a zburat cu uşurinţă din casa părintească şi din satul natal Runcurel. Hărăzit de Dumnezeu cu un talent rar întâlnit, moştenind inteligenţa, curajul, ambiţia, dăruirea în muncă si multe alte calităţi şi merite de la Băleni, familie de „Os Domnesc”, cum ne plăcea să spunem de fostul nostru director s-a impus de tânăr în viaţa spirituală a judeţului Gorj. A urcat pe toate treptele posibile ale slujirii Culturii în mileniul al II-lea, a ţinut bine cârma corabiei în vremurile de furtună, din anii totalitarismului, a trecut neistovit în mileniul III, învrednicindu-se cu nesecată energiei să ducă la capăt nobila lucrare de aşezare a cotidianului „GORJEANUL” pe coordonatele moralei creştine, valorilor democraţiei şi statului de drept.

Pe 13 noiembrie a.c. chiar în ziua în care s-a născut cu 66 de ani în urmă, trupul neînsufleţit al seniorului luminat al presei gorjene a fost aşezat sub lespedea grea a criptei de familie.

Au rămas în inimile noastre amintirea şi numele Lui, care se vor păstra vii cât mai rămânem pe Pământ!

Victor BUNECI

Un neant în infinit

Pornind de la această idee, nu mă refer la naţiunea de care în sens biologic – al speciei umane – ci la valoarea spirituală, morală, de a acţiona în numele umanităţii în favoarea ei, ştiut fiind, că nu te poţi înălţa în faţa semenilor, decât apărând umanitatea, fiind mai presus de orice OM.

De fapt, ce este omul în natură? „Un neant faţă de infinit, un tot faţă de neant, o medie între nimic şi tot” –

(Pascal). Omul cu viziuni înalte, ce înclină spre celebritate, are mereu în minte ideea că

222

in afară de astăzi, există şi mâine, şi, că pentru a ajunge acolo trebuie să lucreze mult asupra sa, asupra semenilor săi, să fie stăpânit permanent de un proces de autoperfecţionare şi autodepăşire.

Din această incursiune cu referire la om şi omenie, am dorit a creiona personalitatea celui ce a fost profesor Constantin Băleanu.

S-a născut în satul Runcurel din comuna Mătăsari într-o zi de toamnă mohorâtă a anului 1938 noiembrie 13 – destinul, soarta hazardul făcând cu ultima sa vizită în satul copilărie, la casa părintească, să fie tot o zi mohorâtă de toamnă şi tot în noiembrie 13 anul 2004 când lasă în urmă pe cei dragi cu inimile zdrobite de durere, inclusiv pe mama sa la vârsta de 88 ani, plecând pe drumul fără întoarcere.

După desluşirea primelor taine ale scrisului, cititului şi socotitului în satul antal ca elevi silitori a urmat cursurile Liceului pedagogic Tg Jiu, terminând la Liceul Pedagogic din Craiova – după care urmează cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti.

Începând cu anul 1968, întreaga sa activitate se desfăşoară în judeţul Gorj, mai întâi ca profesor în cadrul Şcolii Mătăsari timp de un an, după care în oraşul Tg- Jiu, unde începe şi colaborarea cu „Gazeta Gorjului” desfăşurând o amplă şi bogată activitate jurnalistică.

Urmarea activităţii sale meritorii în anul 1974 este numit şef al culturii Gorjene, iar din anul 1996 până în ultima clipă a vieţii sale a fost director al cotidianului „Gorjeanul”.

Ziua de 13 noiembrie 1938, s-a dovedit a fi o zi ce a adus bucurie, prin apariţia celui ce a fost figura luminată pentru cultura Gorjului, nu la fel însă, s-a dovedit a fi 13 noiembrie 2004 când o cruntă suferinţă a răpit fără milă, conducându-l pe ultimul său drum – pe cel ce a fost ilustrul profesor şi neîntrecut jurnalist Constantin Băleanu.

Familia profesorului C. Panfiloiu îţi va păstra mereu vie imaginea chipului tău blând şi zâmbitor.

Sincere condoleanţe familiei! Constantin PAMFILOIU

Mult îndurerată şi îndoliată familie,întristată şi cernită adunare,

În dimineaţa zilei de joi, 11 noiembrie 2004, o zi mohorâtă de toamnă târzie cu un cer încărcat de nori plumburii, o veste zguduitoare s-a răspândit fulgerător în tot judeţul că unul dintre cei mai mari oameni de cultură dintre cei mai mari publicişti scriitori, ziarişti, profesorul Constantin Băleanu ne-a părăsit pentru totdeauna.

L-am cunoscut acum 40 de ani când venea, la vârsta aceea cel mai tânăr

223

preşedinte al unui Comitet de cultură judeţean din ţară. Era un om priceput de a aprecia oamenii. Numai după câteva luni m-a

promovat în funcţia de inspector la forumul cultural al judeţului. Am lucrat sub directa îndrumare a Domniei sale timp de aproximativ şapte

ani. A fost omul de la care am învăţat „arta” de a conduce o instituţie de cultură. De la Constantin Băleanu am învăţat de înseamnă să-ţi asumi răspunderea de a conduce destinele culturii unui judeţ.

Constantin Băleanu avea ceva remarcabil ca om, avea o combustie umană cum rar mi-a fost dat să o întâlnesc în viaţă.

Un neobosit luptător pe tărâmul spiritualităţii gorjeneşti al activităţii publicistice generoase, caracterizate în întreaga sa viaţă pentru nemurire prin scris, nemurire căreia i s-a dedicat, i s-a dăruit încă de pe băncile Facultăţi de Filologie din cadrul Universităţii din Bucureşti; facultate unde a excelat printre cei mai de seamă condeieri români.

Domnule preşedinte Constantin Bălenu ne despărţim vremelnic. Asta este viaţa Dumnezeu ne aduce şi ne ia când vrea El.

Vei rămâne pentru noi gorjenii prin tot ceea ce ai putut face o emblematică personalitate a culturii şi presei româneşti. Vei continua să trăieşti, Domnule preşedinte, domnule director, domnule profesor prin tot ceea ce ai dăruit oamenilor, pin trude şi prin scrierile tale, prin demnitatea de care ai dat dovadă la tot pasul.

Prin chemarea şi talentul tău, prin neodihna ta, ai putut să dai sens încercărilor şi biruinţelor, nevoinţelor şi bucuriilor pe care le-ai trăit.

Acum la despărţire îl rugăm pe Hristos – Domnul cel Înviat, pe Buna Maică Precista Curată şi prea Bunul şi Milostivul dumnezeu să te odihnească în pace.

AMIN!

LA MULŢI ANI, „MURMURUL JILŢULUI”!

Iată-ne ajunşi la numărul 30! Am început timid dar cu dorinţa de a ne impune, de a fi printre cei buni, de a

fi cei mai buni. Am început poate neîncrezători dar hotărâţi să cucerim cele mai înalte culmi, să ne îmbătăm acolo, în vârf , din cupa izbutinţei.

Mulţi ne-au privit cu îndoială şi tocmai acest lucru ne-a fost de folos. Mulţi, nu ne-au dat importanţă şi tocmai acest lucru le-a fost fatal.

Până la urmă, noi nu am vrut decât o revistă şcolară; o „foaie” în care să scriem noi, elevii de atunci împreună cu cei apropiaţi nouă, profesorii. Această „foaie” şi-a găsit un nume, de o rezonanţă extraordinară:

„MURMURUL JILŢULUI”.Şi iată-ne la numărul 30!Am trecut prin multe, şi bune şi mai puţin bune, şi foarte uşoare şi foarte grele.

Am avut poate şi neajunsuri dar le-am corectat de fiecare dată. Am fost animaţi

224

mereu de dorinţa de a face ca „foaia” noastră, „murmurul” nostru să fie cel mai bun. Dovadă stau elevii care au publicat în paginile noastre, care şi-au definitivat studiile şi şi-au lăsat mai apoi „numele adunat pe o carte”. Dovadă stau poeţii, prozatorii, eseiştii, oamenii de valoare, de cultură pe care i-am găzduit în paginile noastre. Dovadă stau premiile pe care le-am obţinut la concursurile judeţene şi naţionale.

Dovadă stau, până la urmă, cei peste 2100 de elevi care ne citesc număr de număr şi ceilalţi care ne caută, ne au pe masă, scriu despre noi.

Iată, aşadar, că am fost, suntem şi depinde de noi, colectivul redacţional, dacă vom fi cei mai buni şi de acum înainte;

Personal, am ales această cifră „30” poate şi pentru că este una dintre ultimele vârste ale lui Iisus, Mântuitorul poate tocmai pentru că nu este ultima, poate tocmai pentru că este o vârstă a imperfecţiunii.

Nu suntem perfecţi dar tindem spre perfecţiune. Vom continua cu acelaşi devotament, cu acelaşi simţ de răspundere şi cu mai mare drag pentru ca cititorul nostru să ne placă, să ne iubească, să nu-şi poată începe ziua fără noi.

Şi cititorul nostru eşti, în primul rând tu, ELEVULE!

<La mulţi ani, „Murmurul Jilţului”>Să îmbătrâneşti, frumos!

Alin Dobromirescu, Redactor şef-adjunct

CURSĂ SENTIMENTALĂ În buchetul de flori al familiei Elena şi Ion Ciortan se prinde un boboc

de floare şi singurul, pe 27.08.1951, la Mătăsari, o veche aşezare izolată de pe văile Jilţului, cunoscută azi prin bogăţiile secolului – „aurul negru”, un reuşit oximoron al economiei noastre.

Fiica familiei Ciortan urmează studiile pe rând în Mătăsari(clasele I-VIII), la liceul Ecaterina Teodoroiu (nr.2), actual „Spiru Haret”, Facultatea de matematică la Universitatea Bucureşti.

Fiind îndrăgită şi respectată de elevi, foşti elevi, părinţi şi cetăţeni- FLOAREA DĂDĂLĂU, profesoara de matematică cu peste 35 ani de învăţământ, la Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari, devine sufletul activităţilor din această instituţie alături de distinsul său soţ „cel mai iubit mătăsărean”, profesorul – director DUMITRU DĂDĂLĂU, omul despre care s-au scris multe rânduri, dar care nu au reuşit să cuprindă enigmaticul său suflet, când mai vesel, când mai trist, dar niciodată învins de viaţă, omul fără de pereche, atât ca dascăl, cât şi ca model pentru gorjenii noştri.

225

Doamna Cicel, cum îi spune toată lumea acum, o fiinţă dragă tuturor celor care o văd, celor care îşi aduc aminte de ea cu dragoste şi respect, este un om simplu, cu figură blândă şi de o bunătate rară.

În aceşti peste 35 ani a demonstrat cele mai alese calităţi de dascăl, de coleg, de cetăţean, având la bază o viguroasă pregătire profesională, pregătind elevi olimpici.

Ce o face să fie atât de bună într-o lume atât de întoarsă pe dos? Răspunsul este clar: este „un om între oameni”, merge pe principiul

„respectă pentru a fi respectat” şi ţine la normele morale. Chiar dacă autoritatea în faţa elevilor o face mai sobră, atunci când stai de

vorbă”de la egal la egal”realizezi că este prea bună pentru o astfel de lume care se transformă din ce în ce mai rău.

Floarea Dădălău este mama a două fiice care au preluat trăsăturile părinteşti, medic şi economist în capitala ţării noastre, două „flori mătăsărene” de tăria „parfumurilor” acestor minunate locuri.

Chiar dacă „infernul femeilor este bătrâneţea” cum spune La Rochefoucauld, dorinţa dumnealor, a doamnei Cicel şi a domnului Tică Dădălău, este aceea de a fi sănătoşi, pentru a-şi creşte nepoţeii, fiicele fiind încă necăsătorite.

Îmbinând atât de bine şi frumos familia cu cariera, având experienţă în ambele „domenii”, consideră căsătoria ca fiind: „situaţia cea mai frumoasă şi cea mai sigură din câte există pe lume. Aceasta este fericită când este o lungă conversaţie care pare întotdeauna prea scurtă”.

Mia Pitaru Imaginea Gorjului nr.214– 10 martie 2004

„Murmurul Jilţului-30”

Numărul jubiliar al revistei Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari înmănunchează în paginile sale articole de substanţă publicistică, demonstrând, dacă mai era nevoie, faptul că, în colectivul redacţional al „Murmurului…” îşi fac loc, încet-încet, condeieri de o anume valoare. Şi nu ne sfiim a nominaliza: Simona Baboi, Alin Dobromirescu, Alexandra Boulean, Dac Ciciu, Monica Mogârzan, Elena Monea, Alin Burău, Floarea Persu, Lavinia Pădureţ, Ilie Pârvu şi Cătălin Bănică.

Le stau alături, semnături de prestigiu, profesori ai Colegiului, în frunte cu neobositul director, prof. Dumitru Dădălău; Cornel Toma – director adjunct, înv. Dorel Ciobanu, ed. Maria Dădălău, ed. Rodica Marcău, înv. Polina Bobei, prof. Gheorghe Lungan – un frecvent colaborator al „Gorjeanului”, prof. Claudiu Purdescu, înv. Elena C. Gândilă sau prof. Gelu Berca.

Tematica abordată în acest număr aniversar se înscrie în tiparele, tot mai

226

stricte, ale unei publicistici moderne, semn că „şcoala de la Mătăsari” … naşte viitor ziarişti de profesie. La număr jubiliar, le dorim colegilor mai tineri de la „Murmurul Jilţului” ceea ce spunea, cu secole în urmă, un prieten latin: „Vivat, floreat, crescat!”.

Marius Berechete G.3844-12.03.2004„MURMURUL JILTULUI” - iubirea cea dintâi a mătăsărenilor

In urmă cu mai bine de şase ani, la1 Decembrie1996,vedea lumina tiparului primul număr al unei publicaţii, numită cum nu se putea mai frumos: „MURMURULJILŢULUI”- revistă a Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari - Gorj - singurul colegiu naţional din ţară situat în zonă rurală.

De-a lungul existenţei sale, revista a publicat articole despre diverse evenimente şi numeroase activităţi ale elevilor şi cadrelor didactice. Aproape că nu există aspecte din viaţa şcolii sau altul, în paginile publicaţiei. In această revistă au semnat poeţi consacraţi şi afte personalităţi ale vieţii spirituale din Gorj şi nu numai, dându-i greutate şi sporindu-i importanţa.

Un număr mare de elevi şi-au exprimat gândurile, au scris, aşa cum au simţit ei, publicând poezii minunate, eseuri, referate despre teme din diverse discipline şcolare, probleme de matematică, de fizică, ba chiar şi părerea lor despre dascălii care-i învaţă carte sau relatări despre: întâlniri cu oameni de experienţă între colective redacţionale ale revistelor şcolare, lansarea unor cărţi şi despre multe altele.

Cadrele didactice, la rândul lor, au un mare merit în asigurarea unei ţinute ştiinţifice şi literar artistice înalte revistei, exprimându-şi punctele de vedere autorizate pe teme strâns legate de perfecţionarea continuă a procesului instructiv-educativ. Cu trecerea timpului revista a devenit tot mai cunoscută reuşind să atragă colaboratori de talent şi din alte localităţi ale judeţului Gorj şi chiar mai departe.

Cu fiecare număr, conţinutul şi tehnoredactarea revistei au cunoscut o continuă îmbogăţire şi îmbunătăţire, aceasta reuşind să ocupe succesiv locuri fruntaşe în concursurile revistelor şcolare.

Dovada? De mai multe ori a cucerit locul 1 la concursul judeţean (ultima dată ţinut în data de 2 aprilie 2002 la Herculane), locurile II şi III pe plan naţional, iar la Concursul Naţional al revistelor şcolare, ediţia a VIII-a 2002, revista „MURMURUL JILTULUI” a fost distinsă cu titlul de Laureată, alături de alte două reviste şcolare gorjene: „Cuget liber”şi „Joc de creion”.

Iniţiatorul şi sufletul acestei reviste şcolare de mare valoare, aşa cum o recunoaşte toată lumea, este domnul profesor Dumitru Dădălău, care, promovând spiritul de emulaţie, reuşeşte să pună în valoare, împreună cu alţi colegi ai săi, priceperea şi experienţa cadrelor didactice, elanul tineresc şi spiritul de afirmare

227

ale elevilor. În cele ce urmează voi face o scurtă prezentare a numărului 25 din 1 Decembrie

2002 al revistei „Murmurul Jilţului”. Pe prima din cele şaisprezece pagini ale publicaţiei sunt inserate trei articole de mare importanţă având semnătura de prestigiu ale IPS Teofan Mitropolitul Olteniei („Crucea - bunul nostru cel mai de preţ”), prof. Constantin Băleanu – directorul ziarului „Gorjeanul” („Elogiul iubirii pentru meleagurile natale”) şi ale înv. Irina Stoichescu de la şcoala primară Brădet - Mătăsari („Calitatea şi eficienţa - cuvântul de ordine la Mătăsari”).

Deosebit de interesante sunt relatările consemnate de eleva Maria Alexandra Boulean despre:lansarea, în cadrul manifestărilor dedicate „Zilelor liceului”, a cărţii „Nemuritorii”, autor col. (r) Constantin Ispas- adevărată lecţie de patriotism, precum şi despre lecţia de experienţă al colectivelor redacţionale de la Grupul Şcolar „Gheorghe Magheru”, Colegiul Naţional „TudorVladimirescu”, Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu”, Colegiul Naţional „Spiru Haret”, Colegiul Naţional „Tudor

Arghezi” şcolile gimnaziale nr. 4, 8 şi 11 din Tg. Jiu, cu tema: „Rolul revistelor şcolare în educarea tineretului studios”.

Mai multe pagini sunt consacrate: unor teme de mare importanţă în viaţa şcolii („obstacolele persuasiunii în relaţia cu elevii” - prof. Gheorghe Lungan, „textul matematic în învăţământ” - prof.Mihail Mărtoiu sau „Modalităţi artistice în creaţiile dramatice” - prof. Domnica Graure); creaţiilor literare de poezie, proză şi semnale, semnate de elevii Hălăucă Mirela Alina, Lupu Adela, Borodi Alina Marinela, Mogârzan Monica, Postelnicu lonela, Bilea llinca, Dan Ciciu, Ţandără Gabriela şi Boulean Alexandra; articolului „Dulcea mea Doamnă - Eminul meu iubit” – o prezentare a Culegerii de corespondenţă inedită Mihai Eminescu - Veronica Micle, făcută de prof. Luminiţa Mili Popescu de la Colegiul Naţional „TudorVladimirescu” din Tg.-Jiu. Este inserat şi un fragment din romanul „Cuibul cu pui mulţi”, autor prof. Vasile Smeu din Bâltişoara. Sunt de asemenea, publicate o serie de articole precum „Fiii Jilţului” ediţia a V-a de Adrian Vâlceanu, „Murmurul Jilţului - 24” de Marius Becherete, „Zilele liceului la Mătăsari” (preluate din ziarul „Gorjanul”) „Zilele liceului” şi Sărbătoarea „Fiilor Jilţului” (din Adevărul de Gorj), „Sărbătoarea Fiilor Jilţului la Mătăsari” de Karoly Kovacs (de la ziarul „Timpul”). In acelaşi context al Sărbătorii Fiilor Jilţului, o impresie aparte, adevărată încântare, produce asupra cititorului, neasemuit de frumoasa descriere „Noaptea de octombrie” autor distinsul profesor, Gheorghe Lungan.

Tot în acest număr al revistei găsim şi alocuţiunile rostite de oficialităţile prezente la Sărbătoarea Fiilor Jilţului.

Pe două pagini (cu menţiunea continuare în numărul viitor) este redată „Starea învăţământului din Mătăsari” în anul şcolar 2001-2002, iar pe penultima pagină aflăm de „Competiţii sportive la nivelul CNT Mătăsari„ ne informează jr. Mugurel Popescu.

228

Iată deci că numai şi simpla enumerare a articolelor din paginile acestui număr acestei reviste este suficientă pentru a ne convinge de nivelul pe care l-a atins această publicaţie.

În încheiere mai putem adăuga că la revista „Murmurul Jilţului” cu tot ce presupune ea, s-a creat o adevărată stare de spirit, o autentică şcoală de educaţie şi s-a obţinut şi o experienţă valoroasă în această privinţă.

Le dorim mătăsărenilor sănătate şi putere de muncă în anul în care tocmai am intrat şi să cucerească noi trepte de performanţă pe toate planurile.

Titu Pânişoară INTERVIU dl. Ion Dădălău1. Domnule director adjunct, priviţi peste ani, în urmă, la elevul Ion Grigore

Dădălău de la Şcoala primară Croici şi vorbiţi-ne puţin despre evoluţia lui până la omul şi profesorul pe care-l respectă azi o întreagă comunitate?

- În perioada 1958-1962 am fost elev în clasele I-IV la Şcoala primară Croici - sub oblăduirea domnului învăţător Nicolae Căruntu - apoi în perioada 1962-1966 am fost elev al Şcolii generale Mătăsari având ca diriginte pe distinsul şi regretatul meu dascăl, profesor de limba şi literatură română Constantin Tănăsoiu - în această perioadă mi-au fost dascăli şi exemple cei care peste ani mi-au devenit colegi: domnul director profesor Constantin Panfiloiu, doamna Eugenia Panfiloiu, domnul Pavel Stoichiţoiu, domnul Nicolae Dădălău, domnul Gheorghe Bălan şi domnişoara Bălescu Elena. Spre onoarea şcolii din care proveneam, am intrat la Liceul Tudor Vladimirescu din Târgu Jiu cu media 10(zece) şi am urmat cursurile acestui liceu în perioada 1966-1970 avându-l ca diriginte pe profesorul de matematică Constantin Spătaru. În perioada 1970-1981 am absolvit Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj Napoca (Facultatea de Matematică-Fizică(1974); Facultatea de Tehnologie Chimică(1980); Şcoala de ofiţeri de rezervă nr.1 Bucureşti(1974-1975)).

Începând cu data de 1 septembrie 1974 am fost profesor titular în cadrul Şcolii generale Mătăsari al cărei director am fost din data de 30 iunie 1980 când am înfiinţat şi primele clase de liceu. Am participat direct la întreaga evoluţie a învăţământului din Mătăsari- în această perioadă de 30 de ani m-am dedicat activităţii didactice şi prin natura funcţiei evoluţiei învăţământului din aceaastă zonă, convins fiind că nu puteam să fac nimic mai bun pentru luminarea fiilor acestor meleaguri. Nimic din ceea ce s-a întâmplat în viaţa localităţii nu mi-a fost străin, n-am fost niciodată indiferent la nevoile comunităţii.

2. Ce v-a determinat să vă îndreptaţi spre meseria de dascăl şi mai ales ce v-a făcut să rămâneţi în localitatea de naştere atâţia ani, pentru că sunt convins că aţi fi putut profesa în altă parte cu rezultate la fel de bune?

- Alegerea profesiei mele a fost influenţată de prestanţa harul didactic,

229

competenţa profesională a foştilor mei dascăli dar şi de dorinţa mea de a modela suflete şi de a contribui la îmbogăţirea spirituală a copiilor acestor locuri. Am rămas aici nu pentru că n-aş fi putut pleca oriunde în altă parte, am avut şi ocazia dar am rămas fidel casei părinteşti, icoanei părinţilor, oamenilor între care am văzut lumina zilei şi care m-au preţuit aşa cum şi eu la rândul meu am făcut-o. Idealurile mele au devenit pietre pentru templul edificiului şcolar mătăsărean.

3. Ca cetăţean al locului, născut şi crescut aici, ca unul care şi-a adus contribuţia substanţial la viaţa localităţii- aţi condus 18 ani destinele acestei şcoli - cum priviţi astăzi această localitate în ansamblu şi ce rol are şcoala în viaţa omului de rând?

- Şcoala are o mare importanţă în viaţa oricărui om. De seriozitatea şcolii de competenţa şi puterea de dăruire a dascălilor depinde viitorul aceste ţări. Poate că vă par vorbe mari aceste cuvinte, căci mulţi iau desuetudine numele ţării şi se tem să-şi exprime sentimentele faţă de ea. Şcoala aduce lumină, disciplină, îl face pe elev să se raporteze la lumea înconjurătoare, să se sincronizeze cu ce este bun şi frumos şi să respingă urâtul şi neadevărul. Eu am crezut şi cred în aceste idei şi sunt convins că şcoala românească va fi din nou acolo unde îi este locul: printre cele mai bune şcoli europene.

4. Ştim domnule director, că în acest an se împlinesc 20 de ani de când această clădire a şcolii a fost dată în folosinţă. Ce sentimente vă încearcă în aceste momente, mai ales că dumneavoastră aţi fost cel care a pus primul piatra de temelie şi a rămas, iată, până astăzi?

- La acest moment aniversar mă încearcă un sentiment de satisfacţie; nu numai că am pus piatra de temelie dar am trăit intens şi nu fără urmări pentru sănătatea mea toate împlinirile şi neîmplinirile acestei şcoli. Am simţit că fiecare colţ al acestei şcoli mă recunoaşte, că-i aparţin şi că aparţine existenţei mele.

5. În calitate de consilier al Primăriei Mătăsari pe probleme de învăţământ, sănătate, cultură, cum vedeţi dezvoltarea acestor sectoare în localitate?

- în ceea ce priveşte învăţământul avem deja un statut solid, o reţea şcolară amplă şi o foarte bună bază materială, sperăm să obţinem fondurile necesare pentru optimizarea bazei materiale a şcolilor de la sate. De asemenea pentru ca viaţa culturală a localităţii să nu se rezume la activiţăşile organizate de şcoală - cum se întâmplă în în prezent - se impune constriurea unei Case de Cultură.

Printr-o activitate conjugată între toţi factorii educativi ai localităţii-şcoală, biserică, bibliotecă, casă de cultură- viaţa socială a localităţii ar putea fi mai ordonată, s-ar stopa fenomenele deviante şi tineretul ar avea o alternativă pozitivă. În sectorul sănătate sunt deja realizări prin existenţa cabinetelor medicilor de familie dar baza materială a spitalului din Mătăsari este precară. Se impune

230

în acest sens dotarea actualului spital cu aparatură performantă şi mijloace de intervenţie rapidă şi eficace în urgenţe. Ideal ar fi construirea unui nou spital.

6. Este învăţământul în general şi Colegiul Tehnic în special - o prioritate pentru Primăria Mătăsari, domnule consilier?

- învăţământul în general a fost şi este cel puţin în ultimii 30 de ani o prioritate pentru Primăria Mătăsari. În localitatea noastră s-au construit şcoli prin implicarea primăriei şi a comunităţii locale. După 1990 s-au “pompat” fonduri masive pentru învăţământ la nivelul localităţii.

7. Ştim, deasemenea, că aveţi în lucru monografia localităţii. Ce ne puteţi spune despre acest lucru?

- monografia localităţii se află în stadiul final. Am realizat-o împreună cu două personalităţi Nicolae Racoceanu- om al zonei noastre şi un alt domn din Bucureşti. În prezent avem nevoie de sponsori pentru ca această carte să vadă lumina tiparului.

8. Cum vedeţi, domnule director, viitorul învăţământului din România şi din Mătăsari în perspectiva intrării ţării noastre în Uniunea Europeană?

Văd viitorul învăţământului din România şi din Mătăsari altfel şi bine susţinut de societate; un învăţământ retehnologizat; un învăţământ reculpat cu nevoile de calificare resimţite în economie, viaţă socială şi cultura societăţii noastre şi de concetăţenii noştri; un învăţământ deschis pentru mai mulţi copii, tineri, adulţi; un învăţământ diversificat care să permită şi să stimuleze rute individuale de pregătire; un învăţământ care să încurajeze competiţie şi să favorizeze înnoirea; un învăţămân compatibilizat cu sistemele europene şi în acest sens înternaţionalizat. Trebuie reactivată tradiţia învăţământului românesc interbelic sub aspectul simplităţii structurilor transparenţei lor, direcţiei compatibilităţii cu structurile euro-americane; un învăţământ orientat spre valori; un învăţământ bazat pe autonomii profesionale şi management performant.

9. Un sfat pentru elevii noştri.- în viaţă să aveţi o concepţie cuprinzătoare asupra schimbării, să nu luaţi

niciodată decizii punctuale căci duc la o dezordine păguboasă, căutaţi să le integraţi într-o abordare concretă. Respectaţi succesiunea «paşilor» în obţinerea unor motivaţii de nivel superior. Rezultate deosebite se obţin atunci când omului îi place ce face. Un om fără motivaţii nu are satisfacţii în muncă şi se va complace în mediocritate. Staţi cu picioarele pe pămănt şi cu capul afară din nori. Nu vă complaceţi în visuri fantaziste şi chiar absurde, în vise irealizabile. Fiţi capabili să vă sprijiniţi între voi cautaţi să vă rezolvaţi singuri conflicteledin clasă căci numai aşa veţi deveni cooperanţi, comunicativi şi toleranţi. Să nu uitaţi niciodată ca adevărata avere a omului este spiritul său, deci îmbogăţiţi-vă!

231

Alin DOBROMIRESCU

Cultură şi educaţie tehnologicăUna din caracteristicile principale ale sistemului de învăţământ organizat la

nivelul Colegiului Tehnic Mătăsari îşi găseşte expresia în tendinţele şi practicile de inovare .

Aproape că nu se poate menţiona activitate concepută şi organizată de conducerea unităţii care să nu fie confruntată cu cerinţele de schimbare, să nu se afle în căutarea unei noi forme de echilibrare a şcolii cu sistemul social în care funcţionează. Zi de zi se duce lupta pentru ca învăţământul dintr-un sistem aproape rigid şi cu o apreciabilă inerţie conservatoare, să tindă tot mai mult să devină un sistem mobil, adaptabil, flexibil şi receptiv la cerinţele mereu mai complexe din afara sa. Astfel, autonomia tradiţională a învăţămîntului se relativizează, închiderea exclusivă în propriile funcţionalităţi fiind apreciată ca un simbol al inadaptării şi anacronismului. Zbuciumul permanent şi neliniştea îngrijorată a directorului Colegiului Tehnic Mătăsari, profesor Dumitru Dădălău naşte modalităţi de realizare a inovaţiei educaţionale în forme variate, încadrate în parametri şi dimensiuni orientative ce se concretizează în acţiuni meritorii.

Am avut satisfacţia ca la sfîrşitul săptămânii trecute să particip la „Târgul Ofertei Educaţionale „activitate organizată la Colegiul Tehnic Mătăsari, cu precizia şi vigoarea unui lider ce îşi pune în valoare prin multă trudă aptitudinile, experienţa personală, talentul în relaţiile cu oamenii, ca şi dinamismul, energia debordantă, atitudinea pozitivă faţă de nou, apreciindu-i şi calitatea de a accepta şi stăpâni riscurile inerente oricăror schimbări, pentru progresul şcolii.

Conceperea şi organizarea acestei acţiuni poate constitui un bun exemplu care ilustreză faptul că modalităţile de realizare a inovaţiei educaţionale sunt foarte variate şi ele depind de condiţiile istorico-sociale specifice, de factorii politici, culturali, ştiinţifico-tehnologici, de tradiţiile constituite ale evoluţiei sale anterioare.

Organizarea structurală a acestei acţiuni a dat posibilitatea celor aproape 600 elevi ai claselor a 8 a împreună cu profesorii diriginţi şi directorii, din comunele: Bolboşi, Dragoteşti, Mătăsari, Teleşti, Câlnic, Ciuperceni, Negomir, Slivileşti, Godineşti, să ia contact nemijlocit cu zestrea materiala deosebită a Colegiului din Mătăsari, să se informeze in privinţa funcţionării procesului de învăţământ, a ordonării şi coordonării conţinutului şi a metodologiei didactice.

În cadrul întâlnirii finale la care au participat şi au susţinut alocuţiuni profesoara Sandu Mihaela, Inspector General în M.E.C.T. profesor doctor Bâcoi Liviu, Inspector Şcolar I.S.J. Gorj, inginer Tănăsoiu Aristică director Serviciul Resurse Umane al I.M. Jilţ, Adam Ion –directorul Şcolii Gimnaziale Teleşti şi directorul Colegiului Tehnic Mătăsari, viitorii absolvenţi ai gimnaziului din zona

232

de interferenţă au fost ajutaţi să identifice căile optime şi flexibile cu caracter aplicativ care impulsionează dezvoltarea învăţământului la nivelul Colegiului, care, încă o dată s-a dovedit a fi o gazeta primitoare şi generoasă – preocupată de sincronizarea învăţământului cu edificarea social – economică şi a zonei în care cresc şi învaţă adolescenţii prezenţi.

Activitatea s-a încheiat cu un frumos program artistic pregătit de catedra de limba română şi limbi moderne.

Pentru realizarea acestui program, catedra de filologie a colaborat în mod inspirat cu catedra de ştiinţe şi informatică – şef de catedră prof. Dădălău Floarea – care a reuşit să transmită în circuitul intern de televiziune, la aparatul fiecărei săli de clase, conţinutul CD-ului „Mihai Eminescu” cumpărat din fondurile comitetelor de părinţi, elevii ascultând melodii şi versuri din lirica Eminesciană, interpretate de prestigioase formaţii corale şi muzicale ca: Madrigal, precum şi recitări în interpretarea lui M. Sadoveanu, N. Cozorici, Ion Caramitru, O. Moldoveanu.

Printr-o coincidenţă fericită, prima ediţie din acest an a „Târgului ofertei educaţionale” s-a desfăşurat în acelaşi timp cu acţiunea de control a brigăzii M.E.C.T, a căror instrumente practice de lucru s-au concretizat în funcţionarea atelierelor şcoală, sistemul de cerinţe ergonomice în activitatea tehnico-productivă din şcoală, tipologia şi dotarea atelierelor şcoală în raport cu condiţiile concrete ale mediului rural, pregătirea psihopedagogică şi generală de specialitate a inginerilor şi maiştrilor instructori încadraţi pe posturi didactice, colaborarea cu E. M. Jilţ – stafful economic al zonei. Controlul a studiat cu prioritate rezolvarea unor probleme practice referitoare la pedagogia muncii sau educarea tineretului, pentru muncă, pentru îmbunătăţirea activităţii educative, a căilor de profesionalizare prin şcolile de arte şi meserii.

Cele două acţiuni nu numai că s-au completat în mod profesional, dar au şi dovedit utilitate şi eficienţa convergenţei factorilor responsabili de educarea tinerei generaţii.

Simţindu-mă ocrotit de anii mulţi în care gândirea a constituit o preţioasă calitate pentru mine, rememorând cuvântul de încheiere al directorului, prof. Dumitru Dădălău, pot aprecia ca fiind motivate mulţumirile aduse de acesta principalilor factori care au sprijinit organizarea şi desfăşurarea acestei acţiuni: Inspectoratul Şcolar Judeţean, Întreprinderea Minieră Jilţ, Directorii celor 7 unităţi de învăţământ gimnazial participanţi, Administraţiei locale şi membrii Consiliului de Administraţie al C.T Mătăsari.

În final, aş spune că sistemul de activităţi prevăzut a se realiza în cadrul Târgului Ofertei Educaţionale, aprobate de Consiliul de Administraţie al C.T Mătăsari, amplificate de autoritatea morală a conducătorului acestei unităţi, a făcut posibil nu numai mobilizarea unui număr impresionant de elevi şi profesori ci şi realizarea scopului propus de a cunoaşte de către aceştia în mod direct dinamica,

233

de ansamblu a unui învăţământ integrat cu nevoile producţiei, transmiterea culturală şi profesionalizarea forţei de muncă prin creşterea rolului şi controlului şcolii asupra rutei profesionale a fiecărui individ.

Prof. Mihail Mărtoiu C.T. Mătăsari

ÎNVIEREA DOMNULUIZIUA IN CARE LUMINA BIRUIE ÎNTUNERICUL- Dialog cu IPS Teofan, Mitropolitul Olteniei -

- IP Sfinţite Mitropolit, suntem cu câteva ceasuri înainte de Învierea Domnului, când trupul Său preacurat se odihneşte şi se pregăteşte pentru înălţarea la cer.

- Se apropie marea sărbătoare a Învierii Domnului Nostru, Iisus Hristos, când, nădăjduiesc din tot sufletul, că locuitorii Gorjului, trăitori atât de conştient în adâncimea credinţei ortodoxe şi în frumuseţea acestei sărbători, vor trăi şi de data aceasta înălţimea şi cuprinderea celei mai mari sărbători a creştinătăţii.

- Învierea înseamnă şi biruinţa vieţii asupra morţii, a binelui asupra răului !…

- Aş putea spune că este ziua în care Hristos a biruit moartea, este ziua în care tot românul, tot creştinul, tot gorjeanul este chemat să biruiască moartea, atât de prezentă în viaţa noastră de zi cu zi, căci păcatul înseamnă moarte, dorinţa de îmbogăţire cu orice preţ înseamnă moarte, dorinţa de a ajunge sus, pe scara ierarhiei, călcând peste cadavre, înseamnă moarte.Sper ca tot mai mulţi creştini ortodocşi din această parte a ţării, să aibă curajul de a înfrânge moartea, pentru că numai aşa pot trăi, cu toată puterea, taina biruinţei asupra morţii de către Hristos, taina învierii Sale din morţi.

- La sfinţirea Catedralei de la Motru, pot spune că aţi dat glas unei pastorale, din care uşor putem deduce mulţumirea către Dumnezeu şi către acei oameni care s-au gândit la ridicarea unei Case a Domnului, tocmai într-o zonă cu atâtea şi atâtea probleme sociale…

- Este foarte adevărat că biserica aceasta s-a ridicat într-o zonă în care problemele de ordin social nu lipsesc.Sper că nu va trece prea multă vreme, şi vom participa, de asemenea, în număr mare, la sfinţirea picturii acestei biserici, la sfinţirea catapetesmei, şi, de ce nu, la împlinirea unui alt deziderat al Mitropoliei, ca aici, în acest municipiu, la fel ca în oraşul Rovinari, sau la Mătăsari, ca pe lângă biserică să se construiască un complex educaţional şi sociale, tocmai pentru împlinirea şi a celorlalte laturi ale activităţi bisericii, în care ea, actualmente, din păcate este mai puţin prezentă.

- În această zi de adâncă linişte şi de aşteptare, pentru a învinge întunericul

234

de la miezul nopţii, poate că fiecare dintre noi se gândeşte la lumina sfinţeniei, la lumina din lumină.

- Eu văd lumea cu mult întuneric întrânsa, iar de multe ori suntem ispitiţi de tendinţa aceasta, ca să iau o făclie puternică… poate sunt eu acea făclie puternică.Unii, poate avem pretenţii dintre acestea nebuneşti, necunoscându-ne propria noastră micime, ca să alung întâi întunericul din propria mea cameră.

- Este acea cameră a sufletului, în care trebuie să punem ordine şi în care se află viaţa noastră interioară ?. E cam lung drumul acesta, IPS Voastră…

- Cred că drumul ar fi, ca în acea cameră plină de întuneric să se aprindă mici luminiţe, în diferite colţuri ale camerei.Atunci întunericul nu mai este atât de dens, atât de adânc, atât de negru.

- Pentru că uneori căutăm îndelung aceste luminiţe, aceste făclii care ne călăuzesc viaţa.

- Pentru că făclii nu pot fi decât geniile ! Mai ales în domeniul sfinţeniei… genii ale sfinţeniei.Iar lumea este lipsită, din păcate, de genii, cel puţin actualmente, iar micile persoane care suntem noi, putem constitui doar o mică luminiţă, într-o mare de întuneric…

- Iar Dumnezeu rămâne Calea, Lumina şi Adevărul…El este Viaţa !- Deja, aici e o luminiţă, dincolo altă luminiţă, peste un kilometru apare

încă o luminiţă, iar apoi vedem cărarea, avem viziunea clară a drumului pe care îl avem de bătătorit.

- IPS Voastră, ce le doriţi gorjenilor, tuturor celor care pornesc acum pe drumul acesta binecuvântat al bisericii, pentru a fi prezenţi la sărbătoarea Învierii Domnului ?

- Doresc tuturor să aibă parte de multă pace în familie, să aibă parte de multă înţelegere, să aibă parte de bucatele tradiţionale pe masă în Ziua de Paşti, să aibă parte de bucuria reîntâlnirii cu membrii familiei, a reîntâlnirii cu prietenii, le doresc tuturor să se îndrepte în noaptea de Paşti spre sfintele biserici, pentru a lua lumină din lumina lui Hristos, pentru ca întunericul din inimi şi din societate, în general, să fie puţin câte puţin înlăturat.

Vasile Gogonea

235

IN MEMORIAM

Poetului şi prietenului meu Ioan Flora

Doamne, fulgeraşi în noapteSpre sălaşul vreunui zeuDar lovişi cu foc de moarteÎnco-o stea din cerul meu

Tu ştiai că-i aspra iarnaŞi că ninge viscolitN-avuseşi nici pic de milă,Cu săgeata l-ai lovit

El era o stea aparteCare lumina discretŞi urca pe trepte-nalteSpre-un Luceafar de poet.

Tu îi frânseşi firul vieţiiCând era-n ,, sobor de zei,,Ce ai Doamne cu poeţii ?Tu-i aduci. De ce ni-i iei ?

În zadar l-om căuta-n zareSă-l vedem a se ivi.Doar acolo-n ,, Carul Mare,,El, de-acum va străluci.

Arcani, 5 februarie 2005 Ion Sanda

„Murmurul Jilţului” a ajuns la numărul 33

Colegiul Tehnologic Mătăsari a lansat numărul 33 al revistei şcolare „Murmurul Jilţului”. Se împlinesc 8 ani de când a luat naştere la Mătăsari această revistă, prilej ca aceasta să amintească şi de alte evenimente pe care Colegiul le sărbătoreşte, şi anume 110 ani de învăţământ în Mătăsari, 25 de ani de învăţământ liceal în Mătăsari, patru ani de la transformarea fostului liceu cu profil industrial minier în Colegiu Naţional, singurul din ţară care se află în mediul rural.

Revista cuprinde informaţii din diverse domenii şi la apariţia ei şi-au adus contribuţia atât elevii cât şi cadrele didactice de la Colegiu. În revistă două pagini

236

sunt dedicate unui proiect important atât pentru Colegiu cât şi pentru întreaga zonă care „se confruntă cu numeroase probleme sociale şi anume proiectul realizat pe baza Fondului Român de Dezvoltare Socială, proiect ce are în vedere sprijinirea locuitorilor din comuna Mătăsari în vederea accesului la informaţie”. Articolele revistei mai punctează şi activităţile materializate cu ocazia sărbătoriri zilei Colegiului Mătăsari, astăzi, 9 noiembrie.

Corina PopaImpact în Gorj 422/2004

33...

În zile de sărbătoare şi demne de sărbătorit, într-o perioadă în care tot românul se pregăteşte pentru întâmpinarea în condiţii ideale a evenimentelor sfinte de iarnă, Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari se mândreşte cu un element - cel puţin - de succes. Şi asta, cu ocazia apariţiei pe piaţa publicisticii şcolare a unui nou număr din revista, bine cunoscută de-acum, Murmurul Jilţului.

Nr. 33, anul VIII, / Decembrie 2004, 16 pagini... aşa ar suna prezentarea pur tehnică a acestei ediţii speciale, care marchează şi înregistrează trecerea unui număr semnificativ de ani de la naşterea publicaţiei ce vorbeşte şi spune multe despre şcoala şi oamenii pe care îi reprezintă.

Opt ani se împlinesc aşadar de când Murmurul Jilţului a luat naştere la Mătăsari, această vârstă oferindu-i posibilitatea să amintească şi alte evenimente de seamă pe care Colegiul le sărbătoreşte m acest an: 110 ani de învăţământ în Mătăsari, 25 de ani de învăţământ liceal în Mătăsari, patru ani de la „transformarea” fostului Liceu cu profil industrial minier în actualul Colegiu Naţional - singurul din ţară care se află în mediu rural.

Direcţionat cumva în sensul amintirii şi „serbării”, la nivel de scriitură, a celor trei evenimente amintite - cărora li se adaugă o nouă ediţie, în perioada 4 -17 octombrie 2004, a „Fiilor Jilţului” - nr. 33 al Murmurului... atrage prin întreaga sa structură.

Nu doar prezentarea grafică şi de tehnoredactare propriu-zisă a revistei are fericitul dar de a atrage privirile potenţialilor cititori (având în vedere energia şi vitalitatea cu care poate încărca sufletele acestora, chiar începând de la prima pagină, cu o coloristică bine proporţionată), cât, mai ales, conţinutul variat şi totodată închegat în jurul unei axe de bună alcătuire şi distribuţie a informaţiilor fumizate.

Cu alte cuvinte, revista pare să îţi ureze cu prima pagină un bun venit în sfera filelor ei încărcate de paleta noutăţilor de la nivelul Colegiului din Mătăsari, dar şi a acelor „vechi” gânduri ale unor oameni de seamă din sistemul de învăţământ

237

mătăsărean.Elevi şi cadre didactice s-au străduit să scoată la lumina realităţii şi a interesului

cititorilor o revistă din care putem afla informaţii din diverse domenii, de la cel ce are în vedere alcătuirea şi promovarea unor proiecte necesare şi mult folositoare, în primul rând pentru dezvoltarea gradului de comunicare între şcoala noastră şi alte instituţii de învăţământ din străinătate, până la domenii „de suflet” - poezie şi eseistică. Din primul domeniu nemenţionat amintim articolul directorului adjunct al Colegiului din Mătăsari, prof. Cornel Octavian Toma - „Proiectele Comenius, comunicare la cel mai înalt nivel” - precum şi pe cel al prof. Alin Dobromirescu -„Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari în Italia”. De asemenea, nevoia de deschidere serioasă către scena internaţională a învăţământului de calitate şi punerea în valoare a elementelor concrete de a răspunde acestei nevoi reiese dintr-un material semnat de înv. Ion Elena („oaspete” în revista Colegiului, cadru didactic la Şcoala Generală „Pompiliu Marcea” din Tg-Jiu), având titlul „Noi şi Uniunea Europeană”.

Două pagini dedicate unui proiect deosebit de important, atât pentru Colegiul din Mătăsari, cât şi pentru întreaga zonă care „se confruntă cu numeroase probleme sociale». Este vorba despre un proiect realizat în baza Fondului Român de Dezvoltare Socială (FRDS), ce are în vedere „sprijinirea locuitorilor din comuna Mătăsari în vederea accesului la informaţie».

(„Murmurul...», p. 3) Nu departe de ideea de organizare şi stabilire a unor principii ce-şi impun

aprecierea sunt articolele legate de „Mijloace de învăţământ şi integrarea lor m unităţile de învăţare», „Drogurile şi fumatul - factori nocivi ai sănătăţii», „Experienţe chimice», „Comunicarea la baza relaţiei profesor-elev».

„Colegiul Tehnic Mătăsari sărbătoreşte «Zilele Liceului»», aflăm odată ce ajungem la pagina opt a revistei, unde Corina Popa, redactor al cotidianului judeţean „Impact de Gorj» a consemnat programul de desfăşurare a manifestărilor din perioada 4-17 octombrie 2004. Acelaşi subiect este abordat şi dezvoltat de profesorii Elena Ghiţan şi Gheorghe Lungan în articolele intitulate „Ani de liceu», respectiv, „Şi s-au întors...».

Nu putem ocoli un material ce emană parcă valuri de sensibilitate, mai întâi prin naturaleţea cu care este scris, dar mai ales prin mesajul pe care îl transmite, vorbind despre un om care a jucat şi joacă un rol deosebit în viaţa şcolii noastre şi în vieţile fiecăruia dintre noi: Omul Dumitru Dădălău, căruia prof. Carmen Pădureţ îi dezvăluie latura de eternitate cu izvoarele în modul superior în care a înţeles să-şi alcătuiască existenţa într-un altruism demn de toată lauda şi admiraţia.

Şi dacă tot vorbim despre OAMENI, pagina dedicată unui „Senior luminat al presei gorjene» - Constantin Băleanu - dă impresia de infim, în comparaţie cu infinitul de cuvinte şi gânduri ce se cere numai pentru simpla amintire a acestor nume. Pe lângă toate acestea, articolele cu tentă pur informativă care

238

punctează o serie de activităţi materializate o dată cu sărbătorirea zilei Colegiului (9 noiembrie), întregesc structura elaborată a revistei. Însă, cum idealul de perfecţionare este cel care animă oamenii pentru viitoare noi activităţi, şi cei antrenaţi în alcătuirea acestui din urmă număr al „Murmurului...», cu mulţumirea că efortul lor a fost răsplătit, merg mai departe şi meditează pentru o şi mai mare „înflorire» şi încununare cu succes a muncii lor.

Oana BÂZĂVAN

Lunga vară fierbinte

Aşa gândesc oamenii cu toţii: „de-ar trece iarna mai iute, şi-ar veni primăvara”!... Dar eu, cu o mică deosebire, am încercat să nu râvnesc la un anume anotimp, ci să aştept cu răbdare să treacă unul şi să vină celălalt, cu capriciile fireşti, cu bucuriile şi necazurile pe care „mama noastră natură” le aduce cu sine. Şi au trecut pe lângă mine, şi eu pe lângă ele, toate anotimpurile, în fiecare an: peste şaizeci de primăveri, de veri, de toamne şi de asemenea, peste şaizeci de ierni… Câte vor mai trece, oare?...

A venit şi vara lui 2004 şi o aşteptam! Mi-era dor de altădată, de demult şi de aiurea, de satul Găvăneşti… Mă vedeam la nouă ani când aparţineam vălurelelor Jaleşului răcoros, la Pluta lui Ştefan, la Poieni, în urma turmei de oi, ori în Valea Neagră, cu carul după surcele… Mă văd şi acum, la patrusprezece, părăsind satul în care văzusem lumina zilei, într-o toamnă aurie, în prima mea toamnă! ( De ce oare nu venisem pe lume într-o primăvară, căci aşa le spun eu învăţăceilor, că viaţa umană corespunde schimbărilor ciclice ale naturii!).

Hai, să depănăm, pe rând, această „lungă vară fierbinte”. A venit repede, cu întregul ei cortegiu de specificităţi, cu soare cald şi luminos, de când răsare de după dealurile Roşovei şi până apune dincolo de pădurile din Tarseici şi Valea Neagră. A venit cu prima prăsilă a porumbului semănat târziu, din cauza ploilor care, acum, se lasă chemate de Paparudele din Găvăneşti sau Mătăsari. Mi-a adus săptămâni în şir de expunere la soare, în Blăjeştii mei natali, într-o încrâncenare, cu pământul tare ca betonul, în care rezista eroic firicelul de porumb, speranţa viitorului nostru al tuturora… ce căldură! Ce lumină! Ce pieli, cu bronzul acela activ, deosebit fundamental de cel dobândit întins alene pe nisipul mării.

S-a maturizat fânul… Ce trifoi, ce flori multicolore vor fi răpuse de coasa bătrânească! Am alergat într-un suflet în vale, prin pruni, şi am adunat un buchet de vară: roman şi romaniţă. Măzărica şi scânteietoare, sânziene şi sunătoare, şi nu le mai ştiu pe numele de altădată, întâlnindu-mă foarte rar în aproximativ patruzeci de ani, cât am lipsit de lângă ele.

Şi prunele:albe, vinete, oarzăne, popeşti, poroabe, ciorăşti, la care am mai adăugat unele de soi, dar nu ştiu sigur cum le zice fructelor acestui prun „nobil”,

239

integrat între fraţii lui „ţărani”, cum s-au ivit şi crescut până la coacere sub ochii mei de altădată! Evident, mi-e dor de altădată, de trecut şi inefabil…

Şi pădurea; ce verde crud, ce freamăt reconfortant, ce simfonie! O simt în mine, cu adâncurile şi înfiorarea firească, de când căutam vitele pierdute, sau făceam pe eroul temerar al hăţişurilor… Oare, o mai fi stejarul din Poieni, unde improvizam tateica? Dar fântâna sau buduroiul lui Păun? Cum or arăta copacii de la Ogaşul cocoşat? Sigur, în vara aceasta mă voi întâlni neapărat cu vechile mele cunoştinţe…

Sub aspectul sonor al vieţii, mă aştept s-aud păsările cântând în pădurea lui Băluta, câinii lătrând pe uliţa denivelată a satului de o sută de familii. Vor cânta cocoşii la miezul nopţii, sau dinspre ziuă. Nu vor lipsi gâştele şi raţele gălăgioase, găinile lăudăroase pentru un ou de trei mii de lei. Vacile vor mugi de la capul satului, dând de veste întoarcerea de la păşune.

Sunt sigur că mai rezistă singura cale de comunicare orală cu voce tare: Linaaaa!, Măi Ioane!, Huoa, huoa! Sari, dodă Gică!, dar şi unele râsete zgomotoase, pline de voie bună ale grupurilor de muieri întinse, la bârfă, pe iarba crudă de la Coastă.

Serile de acum sunt mai moderne: se aprind becuri pe uliţă, cam rare, dar e un semn. Se adună oamenii pe la porţi şi încearcă să termine dialogurile începute fie la cosit, fie la prăşit…

Dar n-am să mă las; ce mi-am pus în gând, o să fac; schimb casa din temelii, pun flori îngrijesc via şi prunii, am un măr în grădină, trebuie să-l altoiesc, fac şanţuri şi construiesc o bancă la poartă pentru cinci – şase persoane, voi servi ţuica de corcoduşe şi de prună, fără să mă-nbăt, cum e obiceiul, că m-arată lumea cu degetul; „uite, dascălul!”…

Dar, ce simt? M-apucă un alt dor, mai actual, mai de departe, mai profund: dorul de Mătăsari, de Brădet şi Runcurel, de Croici şi Brădeţel, şi nu-s satele mele, dar mă leagă fire nevăzute, fie intelectuale, fie psihologice, căci aici am găsit ultimele identităţii de prietenie, de colegialitate, de iubire şi ură, certitudini şi îndoieli, minciună şi adevăr, sinceritate şi falsitate, muncă şi lene, într-o toamnă apropiată, trecând de atunci încă trei…

Mă-ntreb câte doruri ar trebui să am, izvorâte din trecut, din Banat şi Bucureşti din Cluj-Napoca şi Craiova, din Iaşi şi Galaţi, din Alba-Iulia şi Braşov; din toată ţara! Care ar arde mai mult în sufletul meu potopit de-atâta dor? Sigur, e unul ascuns, de nu-l ştie nimeni, un dor pentru eternitate

Prof. Gheorghe Lungan, octombrie 2004

240

Ţara copilăriei

Este titlul unei plachete de poezii apărute recent la Editura Fundaţiei „Constantin Brâncuşi” din Tg-Jiu şi aparţine profesorului Viorel Gârbaciu, un distins om de cultură din judeţul nostru.

Lansarea cărţii a avut loc zilele trecute la Colegiul Tehnic din Mătăsari şi s-a bucurat de un mare succes în rândurile elevilor şi cadrelor didactice prezente.

În cuvântul de deschidere, directorul colegiului, profesorul Dumitru Dădălău a făcut o frumoasă prezentare a autorului, dar şi a cărţii, fiind urmărit cu multă atenţie de cei prezenţi.

Viorel Gârbaciu, acest „copil” matur, purtat de viaţă prin mulţi ani, când mai bine, când mai nefericit n-a uitat nici pentru o clipă vârsta de aur a fiecăruia dintre noi, încercând creionarea unui mic colţ de dragoste şi de formare a orizontului de cunoaştere în „primăvara omului”.

În versurile sale se regăsesc, cu nostalgie, dealurile Teleştilor, Bistriţa „cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul”, barza reîntorcându-se „navigând fără hartă”, via din Daimac, pomii daţi în floare, casa părintească de la capătul drumului ce duce spre Hobiţa…

Viorel nu şi-a uitat părinţii trecuţi în eternitate, pe distinşii învăţători Gheorghe şi Tasia cărora le aduce azi „Ruga de mulţumire” pentru viaţa, grija si educaţia date încă de când „gângureşti / cu sunete îngereşti”. De la ei a învăţat „mierea din cuvântul limbii date de Dumnezeu”, credinţa în „biruinţa lui Iisus”, întregul cortegiu al naturii din acest colţ de ţară fermecată dăruit gorjanului din Teleşti.

Aceste cuvinte calde, venite dintr-un alt suflet nobil şi blând, au purtat şi poartă mereu asemănarea locurilor şi a oamenilor hărăziţi a da tot ce e mai bun în ei pentru moralitatea şi credinţa, pentru o viaţă demnă şi fericită.

Pentru o şi mai mare apropiere dintre creator şi cititori, Viorel Gârbaciu a adus în cuvântul său plin de emoţie afectivă interesul pentru viaţa celor mici între care se simte şi astazi prezent: suferă pentru „Ţiganu”, câinele găsit aiurea, pentru catâri, veveriţe şi pisici, albine şi fluturi. Pentru copilul modern, versurile sale aduc în prim-plan elemente de tehnică nouă, nume sonore cum ar fi: Power Rainger, Robocop, Rambo, Roboboanţă, în „Războinicii stelari”.

Lansarea de carte a fost întregită de un recital de poezie din cartea prezentă, la care au contribuit câţiva profesori de limba română şi istorie, în frunte cu directorul lor, acest magician al educaţiei tinerei generaţii.

Mătăsari Prof. Gheorghe Lungan

241

Doamna învăţătoare

Mergând spre şcoală, zăresc de la distanţă sutele de bobocei care ajunseseră înaintea mea, cum alergau şi se jucau în curtea şcolii. Ajungând în mijlocul lor, urmărind pe toată lumea cu atenţie, cineva m-a surprins în mod deosebit. Îmi doream nespus ca învăţătoarea mea să fie dânsa. Am urcat la clase, ne-am aşezat în băncile care ne ajungeau până la vârful nasului şi aşteptam cu nerăbdare să ne sosească învăţătoarea. Când a intrat pe uşă sufletul meu, al unui mic copil a simţit că dânsa era cea potrivită, îmi inspira încredere şi era foarte drăguţă cu noi. Ochii îi străluceau de fericire deoarece noua generaţie erau copii mai neastâmpăraţi care făceau şi spuneau o mulţime de lucruri nostime. Culoarea acestor două luminiţe era albastră precum marea. Bunătatea dânsei era inegalabilă. Sufletu-i era o fereastră deschisă în care aveai impresia că vezi întreaga lume. Vocea blândă, firavă, asemenea unei suflări a vântului de vară te făcea fie că vroiai sau nu, să asculţi minunatele cuvinte şi cântece ce ni le spunea. Orele de română îmi plăceau cel mai mult deoarece dânsa era şi este o persoană inteligentă, creativă şi ne ajută prin exemple date să înţelegem foarte uşor anumite lucruri. La toate orele care le aveam exista un moment armonios care ne ajuta să fim interesaţi de ceea ce se petrecea în momentul respectiv.

Povestindu-i necazurile noastre suspina alături de noi, râdea alături de noi când eram bucuroşi.

Cele mai deosebite momente au fost alături de dânsa ( şi bucurii şi momente neagreabile). Nu am considerat niciodată că este numai învăţătoarea mea ci şi o a doua mamă pentru mine, mama care mi-a deschis ochii spre o lume nouă. Nici stele de pe cer, nici cele mai preţioase flori nu se compară cu dânsa. Pentru mine este unică pe acest pământ. Cuvintele nu sunt de ajuns pentru a vă descrie acest minunat trandafir care niciodată nu se ofileşte ci se înalţă tot mai sus de celelalte flori.

Ca toate celelalte doamne învăţătoare trebuie să le considerăm un model demn de urmat, dar doamna mea învăţătoare a fost cel mai bun model. Sunt foarte mândră deoarece i-am fost elevă. Am iubit-o, o iubesc, şi o voi iubi la nesfârşit!

Mulţumesc că existaţi doamnă învăţătoare, Ileana Ciobanu!Ciortan Ramona Adevăruri ireale

Era o zi aparent obişnuită. Plictisită de rutina obositoare m-am gândit să mă las purtată de curentul Kaya. Ajunsesem deja să vizitez galaxii incredibile, în care cunoscusem culturi şi fiinţe nemaipomenite. Nici eu nu mai ştiam de cât timp călătoream fără ţintă.

242

Într-un moment de neatenţie, în faţă am întâlnit un fel de vortex în care am intrat într-o secundă. Nu eram speriată. Mai trecusem de foarte multe ori prin aceeaşi experienţă.

Cu toate astea, cât timp am călătorit prin vortex, o lumină uimitoare şi puternică mă înconjurase. Deodată m-am trezit pe o planetă minunată. Nu ştiu cum, dar nişte fiinţe uimitoare, îmbrăcate în alb, cu aripi mari, zburau şi cântau într-o armonie incredibilă. S-au apropiat de mine, zâmbind şi m-au luat uşor în zbor. M-au dus la o fiinţă cu o aură strălucitoare şi cu un chip blând. S-a apropiat şi m-a atins. Am simţit o căldură ce m-a făcut să mă simt în siguranţă. Am rostit: „Dumnezeu!Îngeri! Am ajuns în Rai?!”Deodată , acea fiinţă îmi vorbi:- „Nu te speria. Nu ai motiv.”

Nu puteam accepta că Dumnezeu există. Ştiinţa devenise credinţa mea. Nu mai ştiam ce să gândesc. Totul era foarte confuz. Mi-am luat însă inima în dinţi şi i-am spus: „ Ai auzit cumva de Terra?” atunci el a rămas blocat. - „Ai spus cumva Terra?”- „Întocmai”

-„Vino, mi-a spus. Trebuie să-ţi arăt ceva”. Doi „îngeri” m-au luat în zbor şi m-au dus într-un loc vechi, plin de desene şi inscripţii. El a început să-mi vorbească: „Demult, acum 60 de ani, în măsurătoarea noastră exista un popor, de pe o planetă Xadiria, foarte războinic. Ei cuceriseră galaxii îndepărtate şi deveneau cu fiecare cucerire mai puternici. După un timp îndelungat au pătruns şi în această galaxie, galaxia Mandury. De frică, poporul meu, condus pe atunci de către bunicul meu, au căutat să găsească un loc ascuns, în care xadirienii, să nu poată ajunge. Dintr-o greşeală, fericită pentru noi, am intrat într-un vortex, acela prin care ai ajuns şi tu aici, şi am călătorit cale lungă până la o planetă foarte puţin populată, plină de bogăţii. Însă, locuitorii acestei planete erau primitivi şi nu am îndrăznit să ne arătăm decât în situaţii foarte grave, unde tot ce am vrut a fost să ajutăm. Acei locuitori numeau planeta Pământ şi mai târziu i-au zis Terrra ”.

-Terra ai spus ? am întrebat eu uimită. - Exact. Atunci oamenii ne-au considerat divini. Pe bunicul meu l-au

numit Dumnezeu, iar pe supuşii lui, îngeri. Îi slăveau, îi aduceau ofrande, jertfe şi le închinau rugăciuni.

Într-adevăr, noi oamenii avem puteri supranaturale, dar nu eram creatorii lor. Totuşi, a venit vremea când a trebuit să plecăm, să ne întoarcem pe planeta noastră.

- Şi când mă gândesc că pe Pământ încă mai sunt credincioşi, dar, nu ştiţi cum pot

ieşi din această galaxie?- Ba da. Este foarte simplu. După calculele noastre, vortexul se deschide la

intervale de o zi. Tu ai venit aici de abia un minut.- Un minut! Am exclamat eu.Ceasul meu indica deja o jumătate de oră.

243

Eu trebuia să rămân 30 de zile acolo. În acel timp am făcut expediţii pentru a acumula noi cunoştinţe. Era uimitor. Atâţia oameni crezuseră în Dumnezeu,

neştiind că, de fapt, erau nişte fiinţe asemănătoare lor, numai că mult mai evoluate.

Timpul acolo a trecut mai repede decât îmi imaginam. Înainte de deschiderea Vortexului, aşa-zisul Dumnezeu mi-a dat un fel de piatră preţioasă ca amintire. În timp ce călătoream prin vortex am simţit că ceva nu era în ordine. Se auzeau sunete ciudate, dar în acelaşi timp cunoscute mie, şi deodată… pilotul automat m-a anunţat că ajunsesem în Prinparia să închei tratatul de pace cu regele prinparienilor, Prisparian al II-lea. Nedumerită de visul acela ciudat, am simţit ceva în buzunarul jachetei mele. Am căutat şi am găsit… aceea piatră preţioasă din vis.

Oare chiar fusese adevărat?

Velica Oana Maria

Poveste de viaţă

Totul începe atunci când te naşti şi nu se sfârşeşte niciodată. Ciudată este uneori viaţa, misterioasă alteori. Omul trăieşte, luptă pentru anumite lucruri iar la sfârşitul puterilor ajunge să regrete ceea ce a făcut sau ceea ce n-a făcut. Luptă pentru bogăţie în bunuri, o capătă dar scade bogăţia sufletului, uită locul naşterii, simplitatea în care a fost crescut şi ajunge să batjocorească şi să critice pe cei care acum reprezintă trecutul lui. Nimic mai frumos pe lumea asta nu poate fi decât zilele în care eşti înconjurat de familie, natură şi ademeneşti frumosul parfum al micilor flori din preajma ta. Cât eşti copil, trăieşte, nu încerca să scapi de inocenţa ta, fă precum Nică, încearcă să faci lucruri care să te amuze, năzbâtii în bunul sens al cuvântului care să arate că eşti copil. Cu cât creşti nu încerca să te maturizezi prea mult în interior. Sufletul trebuie să rămână curat indiferent de vârstă. Majoritatea oamenilor nu înţeleg că cel mai frumos lucru este să ai conştiinţa împăcată. Ei luptă doar pentru bani. Bineînţeles trebuie să lupţi ca să ai un viitor stabil prin propriile forţe iar când vei avea ce ţi-ai propus să nu uiţi că eşti la egal cu ceilalţi, banii nu te vor ridica niciodată, ci bunătatea. Încearcă să faci mult bine nu doar pentru familia ta ci şi pentru alţi oameni „uitaţi de soartă.”

Nimeni nu va putea vreodată înţelege complicitatea vieţii care este subţire precum un fir de aţă. Niciodată nu se ştie ce se va întâmpla, ci precum se spune, totul vine de la sine.

Ciortan Ramona

244

Di, di, di Murgule, di…!

…”pân’ la mândra peste Jii”; „la pas”, „că-n buiestru nu te las” …aşa am desprins ideea că acest frumos şi puternic animal a fost dintotdeauna

un prieten apropiat al omului, un sprijin de nădejde, şi la bine şi la rău. Poate de aceea, calul este unul din cele mai prezente animale în viaţa intimă a noastră, a celor mai vechi, din generaţiile când mijlocul de transport era acest „strămoş” al frumoaselor limuzine de azi, al trenurilor de mare viteză, sau al avioanelor supersonice cu care tinerii merg…”la mândra”, mai puţin peste deal si mai mult cine scrie în ce ţară sau în ce oraş, apartament sau hotel, după cum îi ţine punga… (şi eu care îi aprob, cu părere de rău că anii mei au trecut… cu calul, călare!).

Romantismul vieţii de altădată îşi spune cuvântul în fapte şi întâmplări trecute, dar neuitate, în cântecul popular de dragoste, în basme şi legende. Nume celebre, nume comune de cai, cum ar fi: Cezar, Ducipal, Murgu, Cătălan, Bălan. Balanus, Roibu se asociază cu fapte şi întâmplări fericite sau triste, cu momente de puternice trăiri sentimentale şi nu în ultimul rând cu munca de zi cu zi a ţăranul român. Cătălan aducea victoriile războinice ale lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, Ducipal îl însoţea pe mândrul Decebal „ce-a-nfrânt popoare multe de jos şi de pe cal”, Mihai intra triumfător în Alba Iulia călare pe un cal alb impunător ca şi însuşi marele făuritor al primei noastre uniri, Roibul „săpă groapa binişor” şi-l înmormântă pe bunul său stăpân, Toma Alimoş, haiduc din Ţara de Jos, iar „căzătura” hrănită cu jar şi metamorfozată într-un armăsar tânăr şi puternic, îl ducea pe Harap Alb, ca vântul şi ca gândul – un vis sau speranţă materializate azi într-un mod uimitor.

Mai aproape de inima noastră, însă, prezenţa calului s-a făcut simţită în relaţiile dintre cuplul de îndrăgostiţi. „Mai treci neică şi tu dealul/ Şi vino la noi cu calul…” sau „Calului să-i dau grăunţe/ Şi ţie să-ţi dau guriţă”. Uneori, sentimentele se întorceau împotriva bidiviului: „Fire-al naibii tu de cal/ Că-l trântişi pe neica-n deal./ Şi nu-l trântişi mai la vale/ Să-i dau gura să se scoale…” sau „ Nu mă bate măi voinice, că pe und’ ţi-e drag te-oi duce”. Alteori, companiorul se manifesta psihologic:”Nu ştiu ce-are Murgul meu/ Că nu-i mai place dudău/ Nici apă din pumni să bea/ Numai din vedriţa ta!” Calul devenise, cu timpul, ţinta unor infracţiuni, evident, pentru valoarea sa: „ –Spune-mi, spune-mi moş bătrân/ Spune-mi caii când se fură ?- Noaptea pe fulgerătură?...”

Pentru mulţi dintre noi, calul făcea parte dintre cele trei dorinţe ale individului: „Ce mi-e drag pe lumea asta?: calul, puşca şi nevasta…”, pentru că se îmbinau armonios când „călătoarea” se ruga ceremonios „Ia-mă neicuţă călare/ Că nu mai pot de picioare!” rugăminte plină de sinceritate şi de dorinţa arzătoare a tinerei fete plecate pe drumurile întortochiate ale amorului de altădată.

Nu pot să nu amintesc, în aceste modeste rânduri, de acel cuplu

245

înduioşător – Bator – Fefeleaga -, cal şi stăpâna, din nuvela cu acelaşi titlu a lui Ion Agârbiceanu, cu trista lor despărţire pentru totdeauna sub presiunea unei vieţii de mizerie şi dezumanizare.

De asemenea, câtă duioşie şi deplină înţelegere faţă de mizeria trăită de arabul nevoit să-şi vândă tot ce avea mai scump, pe El-Zorab, „fala sa”, „drag ca ochii din cap” pe care „nu l-aş da nici mort”.

Aşadar, calul rămâne un punct de referinţă în viaţa noastră, continuând să-şi îndeplinească rostul său pe lângă om, ca un prieten de nădejde, ca un mijloc de asigurare a existenţei umane.

Prof. Gheorghe Lungan

O emoţionantă întâlnire

Simt si acum, când scriu aceste rânduri, emoţiile ce m-au stăpânit cu numai câteva zile in urma , la o întâlnire a absolvenţilor Scolii Pedagogice de învăţători din Tg.Jiu, promoţia 1954,

Cred draga cititorule, ca oricare dintre noi ar fi avut accesai reacţie, când, după 50 de ani , revedea, în aceeaşi formulă, dar nu în totalitate, colectivele închegate pe parcursul a peste patru ani de studiu, colegii tineri de numai optsprezece ani, în ultima lor seară, după care a urmat despărţirea şi “pasul” mare în misiunea pentru care s-au pregătit în această citadela a învăţătorului gorjean.

Momente de duioşie,de tandreţe şi uimire se putea citi pe fetele îmbătrânite de vreme ale învăţătorilor de altădată. Georgic Mitică Vacă, Xenofon, Ilie, Vasile Costică, Andrica, Gicu, Petrică, Nicu lan, Chita, Jean, Ghiţă si multe alte nume se purtau cu drag pe buzele aproape tremurând,îin dialoguri scurte, parcă limitate de lungul timp, de emoţiile acumulateîin acestă perioadă.

Marii absenţi din “vechea gardă” au fost mulţi: toţi profesorii anului patru A si B, dar şi 17 colegi trecuţi în eternitate, de unde, poate, s-au bucurat de bilanţul fiecăruia dintre cei prezenţi.

Au fost clipe de adevărate mulţumiri, accentul cazând parcă voit, nu atât pe realizările personale în misiunea didactică, cât pe u’ ştafeta» predată cu dragoste şi respect, cu mândrie de părinţi fiilor şi fiicelor fiecăruia. S-au spus cu emoţie destine demne de respect şi laudă: ‘Fiul (fiica mea) este medic, inginer, cercetător, colonel-doctor, maior, profesor, informatician, fizician, dar şi am doi nepoţi,nepoate cu bune rezultate la olimpiadele şcolare, la alte concursuri judeţene sau naţionale.

Mai apoi s-a putut afla ca învăţătorii prezenţi în sala de clasă sunt acum profesori de diferite discipline de învăţământ, absolvenţi ai unor instituţii universitare, ramaşi fideli muncii didactice, dragostei de „meserie” insuflate de foştii lor dascăli: Cornel Cârstoiu - director, lon Dragomir si Constantin Furtunescu - diriginţi, Petre Panoiu, Raita Radu, lon Tănase, Numitor Cancer, Leonid Gebeanu , Anatolie Stefanescu, Nicu Manta, Ladislau Racoti, Vasile Munteanu, Victor Andritoiu,

246

Gheorghe Modoran, Atena Dumitrescu, I.Paralescu. „Absenţi”din «Catalogul» vremii, ei vor rămâne „prezenţi” în inimile atâtor generaţii de dascăli cu imaginea omului de mare ţinuta morală, intelectualului demn de invidiat, prietenului şi sfătuitorului tinerilor dornici de cultură şi civilizaţie.

Firul amintirilor s-a «tors» într-o atmosferă apropiată de „acum cincizeci de ani”: Cum am săpat noi şanţurile de la „pompieri” până la şcoală, pentru conducta de apă, cum mergeam la adunat de jir, cu trenul de marfă până la Lainici, cum tremuram în dormitorul doi, iarna, acoperiţi cu pătura de drugani, cum mai chiuleam, cum făceam de planton schimbul doi si cum ne pedepsea Nea Nicu Manta sau Paralescu...

Imaginea tulburătoare a începutului a fost evocată de unii dintre noi: copii de ţara, fii de ciobani îmbrăcaţi în straiele lor „mocăneşti”, fii de ţărani în izmene şi cămaşa de tort ,fii de muncitori desculţi şi cu haine prea mari pentru talia lor — iată de unde comisiile de examen de admitere din 1950 şi-au apreciat şi recrutat «viitorii învăţători”. Cantina rudimentară, mâncarea de fasole insuficientă determina ‘’o lupta” pentru „plus”, «mă fraţilor!»

Careurile periodice, spectacolele, întrecerile sportive, serile de muzică instrumentală - rod al muncii culturale proprii erau savurate de viitorii dascăli. Lipseau fetele...Cum ne bucuram când veneau de la „Educatoare» pe la noi, căci erau şcolile demixtate! Ce frumos cânta Mimi Morjan („ Vine Streiul de la munte”)! Ce voce de privighetoare avea Naty Pigui! Ce scrisori de dragoste scria Liuba Grosu !

Filmele de la «Căldăruşe”- singurul cinematograf peste strada de „ numărul opt”, plimbările prin parc, decent si „până la şapte» erau orele de învoire „cu bilet” de la Domn Pedagog Nanu sau Paicu, altfel, iţi luau bursa, daca te prindeau fără bilet prin oraş!

Intr-o intimitate firească, la „Favorit» a fost organizată excelent o masa festivă. S-a cântat, s-au spus glume, s-a dansat, ca pe vremuri, tangou, vals, conga, dar şi nelipsitele hore de mână, sârbe, ungurica, hora-n doua părţi, aşa cum dascălii mei au promovat limpezimea morală şi spirituală în satele şi comunele unde au funcţionat, timp de o jumătate de secol.

Cu sinceritate şi inima plină de dragoste si respect pentru colegii mei, dar si pentru întregul corp didactic din Gorj le adresez, cu acest prilej, multă sănătate, putere de munca, rezultate pe măsura integrităţii morale şi intelectuale a fiecăruia dintre noi. Pentru tinerii veniţi în acest an de pe băncile facultăţilor, cred că sunt în asentimentul celor „vechi» să le spunem « Bine au venit » şi succes în nobila lor misiune pe care au început-o cu acest an şcolar! Tg.Jiu, 01.10.2004.

Prof. Gheorghe Lungan

247

Dascălii cu care ne mândrim

La nivelul judeţului Gorj au fost, sunt şi vor mai fi dascăli care trebuie să fie preţuiţi aşa cum se cuvine. Ne vin în minte nume ca: In Grigoriu, Vasile Romanescu, Mihai Mărtoiu, Gheorghe Lungan, Ion Priescu, Gheorghe Gămăneci şi mulţi, mulţi alţii. În rândurile de faţă aş dori să mă refer la profesorul de gr. 1 – Gheorghe Lungan -, cel care a avut un rol însemnat în dezvoltarea învăţământului gorjean.

Născut în localitatea Stolojani, în urmă cu aproape 67 de ani, a absolvit Şcoala pedagogică Tg-Jiu în 1954, şi-a început cariera didactică la Şcoala primară Buzad, Judeţul Arad, ca învăţător-director, apoi a revenit în judeţul natal în anul 1959, ca învăţător în Butoieşti-Gorj, după care îl întâlnim la Hodoreasca, Câlnic şi Teleşti, la cea din urmă fiind coleg cu un alt dascăl emerit Ion Priescu, legându-i o strânsă prietenie ce se menţine şi în ziua de azi. Între timp, Gheorghe Lungan devine profesor, urmând Institutul Pedagogic de 3 ani din Craiova, absolvindu-l în 1966, apoi Universitatea din Craiova – Facultatea de Filologie, pe care o termină în 1979, urmând după aceea Psihopedagogia la Universitatea Babeş-Boliay din Cluj şi Academia „Ştefan Gheorghiu” Bucureşti.

Asiduu cercetător şi pasionat în pregătire şi perfecţionare, pentru meritele deosebite de care a dat dovadă este luat la Raionul Tg-Jiu, cu delegaţie de inspector şcolar pentru învăţământul primar; apoi este numit profesor metodist la Consiliul Judeţean al Organizaţiei Pionierilor (1968-1978); inspector şcolar pentru învăţământul primar şi limba română, apoi inspector şcolar pentru învăţământul primar la Inspectoratul Şcolar al judeţului Gorj (1978-1984); profesor consilier pentru orientare şcolară şi profesională (1984-1990) când publică, în colaborare, o prestigioasă lucrare de orientare şcolară şi profesională, ce s-a bucurat de mare preţuire la acea vreme, pe care o mai afli şi în ziua de azi prin multe şcoli, ca un preţios ghid de lucru; apoi profesor (1990-1999) când avea să iasă la pensie. Dar nici acum nu poate să stea deoparte, simţind acea chemare care i-a purtat paşii atâtea decenii de-a rândul. A continuat să profeseze sau să scrie nenumărate articole în presa locală, fiind în permanenţă în fluxul educativ al judeţului. Îl întâlnim la Liceul cu program sportiv, Liceul Tehnologic nr. 1 Tg-Jiu, iar din 2001 la Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari. L-am reîntâlnit recent, descoperind cu admiraţie că a rămas acelaşi om cu putere de muncă şi dăruire profesională, mânat de acelaşi elan de muncă, optimism şi umor, vesel ca întotdeauna şi încântat pentru tot ce face, din pasiune şi dăruire.

Prof. Nicolae Căpitănescu, Miculeşti Gorj

248

Iubirea

Nu am decât 14 ani şi pentru a-l face fericit pe domnul diriginte, Lungan Gheorghe, profesor de limba română, încerc ceva. Nu ştiu dacă voi reuşi. Îmi lipsesc experienţa de viaţă şi mai ales cultura necesară pentru a crea un adevărat eseu. Încerc să definesc iubirea ca stare afectivă, care se întemeiază pe orientări şi atitudini corecte, lucide, controlate faţă de sine şi faţă de alţii, bazată pe încredere reciprocă, pe echitate, egalitate în drepturi, pe respectul libertăţii şi demnităţii umane.

În romanul „Ultima noapte de dragoste întâia noapte de război”, scris de Camil Petrescu, am găsit chiar unele idei cu valoare aforistică deosebită. Iubirea e mai curând un proces de autosugestie. Trebuie timp şi trebuie complicitate pentru formarea ei, prin care scriitorul deschide porţi spre iniţierea cititorului în psihologia dragostei. Iubirea începe cu respect şi admiraţie. Ca sentiment, iubirea include mai multe elemente de ordin intelectual care sunt legate de cerinţe (trebuinţe, convingeri) deosebit de puternice.

Deseori punctul de pornire al unui sentiment ( iubirea în speţă) este o emoţie oarecare, trecătoare ca orice altă emoţie. Astfel, la vârsta tinereţii, te poţi îndrăgosti de multe ori, dar sentimentul de iubire, oricât de avântată ar fi tinereţea, nu este şi nu poate fi un fenomen ce se reeditează oricum şi oricând.

Fotău IleanaLa mulţi ani, Domnule profesor!

„ Cu prilejul aniversării zilei sale de naştere, la 15 octombrie, noi, elevii claselor a VIII-a A, B, C, D avem deosebita ocazie de a mulţumi că există şi că este alături de noi unei persoane deosebite, cum este dl. profesor Gheorghe Lungan.

Omul care, timp de 3 ani consecutiv, ne-a fost alături şi ne-a învăţat să iubim viaţa, natura şi literatura.

Când vorbeşte dânsul parcă îl vedem pe „bădia Mihai” cutreierând „pădurile de aramă” şi admirând „lacul codrilor albastru”. Ne întrebăm adesea: nu cumva şi viaţa domniei sale – omul cu un orizont bogat de cunoştinţe, respectat şi iubit de toţi, în îndepărtata-i copilărie, a semănat cu cea despre care ne vorbeşte atât de convingător, de frumos, de entuziasmat?!

Câte s-ar mai putea spune despre acest minunat dascăl? Ne-am dori ca toţi oamenii să fie aşa de buni, să dea dovadă de omenie şi bunătate, să devină pentru noi, cei mici, un model în muncă şi în viaţă.

Toate acestea sunt doar câteva cuvinte pe care le merită cu prisosinţă acest minunat om, dar ele nu pot cuprinde tot respectul şi dragostea noastră pentru

249

dumneavoastră, domnule profesor şi diriginte al clasei a VIII-a C. Dar acest mic semn de recunoştinţă pus în paginile ziarului nostru de suflet se doreşte a fi parte durabilă din sufletele şi inimile noastre, ale elevilor şi prietenilor dumneavoastră de la Mătăsari. La mulţi ani, cu sănătate şi fericire!”

Semnează în numele tuturor elevilor, Miruna Ivan, clasa a VIII-a C.Scrisoarea mai conţine o scurtă poezie dedicată aceluiaşi dascăl, de excepţie,

profesorul Gheorghe Lungan de la Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari. Mărturisim că ne-a produs o vie emoţie şi ne-a făcut o reală plăcere

această epistolă de suflet adresată parcă pentru „Domnul Trandafir” al şcolii de odinioară.

Alăturăm şi noi, urările de sănătate, putere de muncă, viaţă lungă şi numai bucurii alături de toţi cei dragi domnului profesor Gheorghe Lungan, cu prilejul aniversării zilei sale de naştere. La mulţi ani, dom’ profesor!

Marius Becherete

MURMUR TAINIC DE IZVOARE

„Cuget liber” în nopţile de început de primăvară şi-mi vine-n minte un frumos text anonim:

Frunză verde trei arţari , Du-mă , Tică -n Mătăsari S-aud murmur de izvoare Din Brădet pân´ la Hotare Din Varcan la Runcurel, Din Croici la Brădeţel”…căci Văile Jilţului sunt nu numai cântec tainic de

izvoare , de ape călătoare, ci şi de viaţa plină de modestie şi bunătate, dând băştinaşilor aura legendară binemeritată.

Aceste cuvinte de laudă pot fi uneori îndoielnice, dar valorile materiale şi spirituale ale unor oameni nu se văd din elicopter sau din „Jilţuri”, ci numai trăind şi muncind alături de ei, cunoscându-le bucuriile şi necazurile, înţelepciunea şi dăruirea, cinstea şi omenia moştenite pe mari distanţe în timp.

Cu aceste gânduri şi convingeri am lecturat ultimul număr al revistei „Murmurul Jilţului”(30/2004), publicaţie ce vine să valorifice tot ceea ce este mai bun şi reprezentativ din viaţa şi munca unui „colos educaţional”- adică a Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari.

Cititor pasionat al presei gorjene (Gorjeanul, Informaţia Gorjului, Impact în Gorj, Obiectiv, Adevărul de Gorj, Timpul, Gorjul de azi, Olteanu´, Scandal de Gorj) am putut desprinde rolul acestor prestigioase publicaţii, al unor redactori de mare profunzime, care, alături de şcoala noastră sprijină micii ziarişti în formarea lor, în deschiderea de noi orizonturi pe diferite domenii de activitate. Aşa se explică faptul că noul număr al revistei abordează o mai largă sferă tematică, având un

250

sumar bogat : de la simpli creionari ale clocotitoarelor sentimente adolescentine, la gândirea filozofică despre lume şi viaţă, la credinţa într-o lume mai dreaptă şi mai bună, la uriaşele progrese ale ştiinţei şi tehnicii mondiale.

Revista se deschide cu trei materiale ce se adresează tineretului, în general, aparţinând unor personalităţi internaţionale – Kofi Annan şi Tim Bernes Lee – care privesc cu încredere viitorul ce aparţine tineretului de azi, marea circulaţie a culturilor universale, lumea ca un domeniu pe care toţi îl împărţim. De asemenea, inginerul Titu Pânişoara, om politic şi specialist de mare anvergură al economiei noastre recenzează cu discernământ numărul 29 al „Murmurului”, formulând adevărate linii directoare pentru activitatea de viitor a revistei, iar profesorul doctor Gheorghe Gămăneci, inspectorul general adjunct evocă figura marelui discipol al şcolii gorjene – Alexandru Stefulescu , model de demnitate şi morală.

De o uimitoare modestie şi bunătate se evidenţiază interviul acordat de prof. Ion Dădălău, actualul director adjunct al colegiului, omul ale cărui „idealuri ale vieţii sale au devenit temelia templului edificiului mătăsărean”

La acest capitol se adaugă elogiul adus unor personalităţi mătăsărene care prin munca şi exemplul lor au contribuit la ridicarea gradului de cultură şi civilizaţie din această localitate: Constantin Băleanu, Ion Alexandru, Savu Bălescu, Ion Vulpe, Nicolae Irinoiu.

În materialul „Porţi spre Europa”,directorul adjunct Cornel Toma menţionează contactul colegiului cu şcoli din Europa în vederea unor parteneriate şi participarea la programul Socrates.

Din „lirica mătăsăreană” se disting, prin acurateţea ideilor şi sentimentelor, elevii: Camelia Guriţoiu, Alin Totolici, Ana Maria Dumitraşcu, Elena Şuleru, Maria Roman, în frunte cu profesorul lor de „civică”- Alin Dobromirescu.Tot aici se cuvine să menţionăm câteva lucrări de artă plastică „Autoportret”(Laura Diţa), „Dar de ziua mamei”(Neagu Ana Maria), „În mijlocul naturii” şi „La munte”(Buruz C).

Probleme de cultură şi morală ridică educatoarele Maria Dădălău şi Rodica Marcău ,dând dimensiuni actului educaţional, drept o artă în formarea şi lărgirea orizontului de cunoaştere şi acţiune la cei mici. Acelaşi interes major îl manifestă învăţătorii: Polina Bobei, Elena Gândilă şi Dorel Ciobanu, prin dezbaterea unor probleme de restructurare şi modernizare a învăţământului românesc.

Tot din sumar menţionăm materiale de analiză „Cultură şi educaţie tehnologică (prof. M.Mărtoiu), 145 de ani de la unirea Principatelor Române(eleva Ilie Daniela Crina),” Delincvenţa juvenilă- o problemă a comunităţii umane(prof.Alin Dobromirescu), „Loc – locaţie(Georgeta Mărtoiu)”. Consilierea şi orientarea şcolară şi profesională, contribuţia profesorului în stabilirea opţiunilor şcolare ale elevilor”,” Uşor cu pianul pe scări”, „Avere, Putere, Spirit” şi „Tot mă-ntreabă inima”un reuşit portret artistic al celei mai îndrăgite interprete- Mariana Ionescu

251

Căpitănescu (prof.Gheorghe Lungan), „Casa Tineretului din Tg-Jiu la 25 de ani”(prof.Gelu Berca) s.a.

„Murmurul Jilţului” aduce, prin cuvântul domnului Gheorghe Porumbel, directorul Ansamblului Artistic „Doina Gorjului” un omagiu celui ce a fost profesorul Liviu Dafinescu, „Pasărea despărţită de cântec”.

Aceste rânduri nu pot reda în întregime valorosul conţinut, dar „Murmurul Jilţului” trimite spre fiecare parfumul vorbelor şi al faptelor, dragostea şi preţuirea vieţii, precepte pe care omul – „vioara întâi”, părintele „Murmurului”- Tică Dădălău le promovează cu sfinţenie zi de zi şi ceas de ceas, spre binele şi nevoia oamenilor din Mătăsari.

POPESCU LUMINIŢA MILI

Primăvară în Mătăsari

Primăvară –un cuvânt magic care ne bucură pe toţi. Soarele cu razele lui arzătoare‚natura care a prins viaţă, ghioceii care au început să apară, şi nu numai aceste aurore ale primăverii ne înduioşează şi ne fac să ne simţim minunat. Pe drumurile Mătăsarilor, e numai duioşie iar parcă lumina naturii ne face să uităm de tristeţe, de certuri, de toate stările de melancolie, ne ajută să fim în permanenţă fericiţi. Pe noi, copiii, aceste minunăţii ale naturii ne fac să ne simţim mai plini de viaţă odată cu venirea primăverii, deoarece copiii sunt mai veseli ca oricând. Dimineaţa ne râde la fereastră şi ne îndeamnă la un început de zi mai voios, mai cu drag şi cu mai multă dorinţă de a ne bucura de soare, de prieteni, de şcoală. Seara este şi ea plină de vrajă, razele blânde ale lunii, foşnetul frunzelor acompaniază alunecarea într-un vis pe care îl creează natura. Jilţul care trece prin Mătăsari sugerează armonie, limpezime, fiind asemenea unei oglinzi în care se reflectă lumina redată de natură.Vietăţile mici şi gingaşe au început să apară din nou, să ne vestească primăvara. Pomii au înmugurit, pădurea a înverzit, păsărelele mişună cu zborul lor magnific, albinele sar din floare în floare, fluturii n-au stare pe căldura aceasta iar oamenii au pornit să muncească pământul care în curând le va da roade. Inima unui copil este plină de bucurie deoarece soarele îi şopteşte cu razele lui că primăvara a sosit, iar visul a devenit realitate. Norii limpezi, în diferite forme, te pun pe gânduri şi te fac să te gândeşti la ce frumoasă e natura cu componentele sale cosmice şi terestre. În zare se arată semeţe pădurile verzi care sunt asemănătoare unui peisaj existent numai în povestiri frumoase.

Dobromirescu Maria

252

Arhetipul infractorului. Modelul infractorului mătăsărean

„Arhetipul”- un termen aflat în contradicţie cu omniprezenţa şi cu omniscienţa,- îşi regăseşte libertate deplină în vastul teritoriul ..guvernat” de literatură şi nu numai.... îl întâlnim şi în presă, uneori,când remarcabile personalităţi ale literaturii contemporane, precum, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Fănuş Neagu şi alţii. scriu articole semnificante, elaboreazâ profunde studii literare.

În Dicţionarul explicativ al limbii române, elaborat de Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan”, din cadrul Academiei Române, enigmaticul termen este definit ,în mod sintetic,astfel:”Model, tip iniţial după care se călăuzeşte cineva, manuscris original al unei opere, din franceză- archetipe, latină-archetypum”. Marele om de litere lon Pogorilovschi, autorul lucrării “Arhetipul expresiei lirice româneşti”, din dorinţa de-a releva termenul, sub auspiciul literaturii, în plenitudinea sa, arată:

„Arhetipul liricii româneşti ar însemna deodată”esenţa ei genetică şi generativă algoritmul structurării ei, unitatea de substrat, marca românească a liricii, măsura ei interioară, centrul ei faţă cu autodiversificarea(cu desfăşurarea proteică a liricii naţionale), patern, rădăcină. configuraţie, specifică, model structural, tipar ancestral, normă a perfecţiunii, paradigmă a viziunii noastre filosofice asupra lumii (în registrul liric), rânduială a liricii noastre, forma adevărului ei clasicism”.După definire, lon Pogorilovschi susţine că :„toate aceste punctări abia că pot să contrarieze, să provoace mai bine interogarea asupra ideii de arhetip”...

Deşi admit ipoteza marelui om de litere. arăt că pentru definirea „arhetipului infractorului”. sunt suficiente câteva expresii ca: „Modelul structural. configurare specifică”, „tipar ancestral”, utilizând în mod special, sensul oferit de sintagma „model structural” din dorinţa de-a diminua posihilitatea „provocării interogaţiilor”...

Şi, ca o primă necesitate, cu ajutorul Codului penal al României, voi „scoate din umbră”, pentru o clipă, pentru o clipă pentru unii, pentru mai mult timp pentru alţii, omniprezentul sens al termenului „infractor”.

Răsfoiesc, o clipă, Dicţionarul explicativ al limbii, observând că-1 defineşte ca fiind: ..Persoana care a săvârşit o infracţiune”, însă juriştii consideră că infractorul este persoana împotriva căreia instanţa de judecată, după judecarea procesului penal, a emis o sentinţă penală definitivă de condamnare.

Dar infracţiunea ce este?Art.17 din Codul penal arată că „este fapta care prezintă pericol social săvârşită

cu vinovăţie şi pedepsită de legea penală”.Specialiştii dreptului penal subliniază faptul că pericolul social al faptei rezidă

în atingerea adusă valorilor sociale prevăzute de art.l din Codul penal, acestea fiind: “România, suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului,

253

persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept”.

Vinovăţia ar consta în săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie, iar ultimul aspect al definiţiei se referă la existenţa faptei în cuprinsul normelor juridice prohibitive, norme ce interzic un anume comportament, acestea fiind cele ce se referă la „spaţiul” şi „teritoriul” legii penale.

Legea penală este legea care are un caracter represiv, prevede pedepse care trebuie aplicate. Revenind la „arhetipul infractorului”, n-aş dori să se înţeleagă că ar fi, prin asimilare, doar modelul f structural al persoanei condamnate definitiv, ci ş1 al persoanei eliberate din Penitenciar, al recidivistului, aşadar, chiar al celei care săvârşeşte pentru prima dată o infracţiune, nedeţinând „statutul” de infractor....

Remarcabilul prof. dr. colonel Cândea Constantin, şeful catedrei de ştiinţe socio-umane din cadrul Şcolii militare de subofiţeri de poliţie „Vasile Lascăr” din Câmpina, a scris inegalabila carte „Etica poliţienească şi relaţia cu publicul”, în 1994, - despre care aş spune că-i o Biblie a poliţistului”- întocmind, ulterior, un studiu despre psihologia infractorului, evidenţiind, în mod sintetic, aptitudinile caracteristice ale infractorului, după cum urmează: inadaptarea socială, rezistenţa la procesul de educare, refuzul de a depune eforturi pentru societate, falsa percepere a valorilor morale, existenţa unor patimi, a unor vicii, tendinţa de identificare a unor modele depreciate, egoismul profund, căutarea satisfacţiei personale în săvârşirea infracţiunii, duplicitatea acestuia, instabilitate emoţional-afectivă şi acţionată, comportamentul artificial, joacă rolul omului cinstit. etc.

Ar mai fi multe de spus însă nu în scop exhaustiv, ci din dorinţa de-a respecta spaţiul acordat, voi prezenta modelul unui infractor mătăsărean, cu o bogată cazuistică, cu un cazier cam greu pentru cei 28 de ani ai săi...

Se numeşte Gug Remus-Gahriel fiul lui Crăciun şi Lucreţia, născut la 06.10.1971 în comuna Popeşti Jud. Bihor, domiciliat în comuna Mătăsari, bl. Al, sc.B,ap.2, judeţul Gorj. aflat în Arestul Poliţiei Motru, din 29.08.2000, pentru furt calificat...

Nu se ştie prea bine când a „debutat” în activitatea infracţională, însă cert este că, în 07.01.1987, avea 15 ani şi 3 luni, nu avea ocupaţie şi se plimba prin centrul comunei Mătăsari, prin dreptul aleii fostului dispensar, în blocul a13.

Mă aflam la cumpărături în zona respectivă. L-am observat pe Gug Remus Gabriel când s-a apropiat de un elev, care avea o bicicletă, l-a ameninţat cu bătaia, după care i-a luat bicicleta şi s-a plimbat aproape o jumătate de oră, iar când a revenit lângă elev i-a restituit bicicleta numai după ce-a primit bani de la acesta....

N-am uitat mult timp rugăminţile elevului pentru restituirea bicicletei....După aceea, a continuat să viziteze liceul Mătăsari, unde întâlnea elevi mai

mici, cărora sub ameninţare, le cerea bani....

254

Prin 1988 a fost angajat, o scurtă perioadă.la cariera Jilţ Sud, însă nu i-a plăcut „praful” de muncă,lucrând de la culesul porumbului până la tăiatul cocenilor,- cum spune un vechi proverb românesc....

După activităţile descrise mai sus, Gug Remus-Gahriel,şi-a intensificat acţiunile, reuşind să „elaboreze” în 1990, prima „lucrare” de notorietate,- a comis un viol fiind condamnat la 4 ani de închisoare, în baza sentinţei penale nr.684/18.07.1990.În timpul stagiului militar, a dezertat fiind condamnat la 7 luni închisoare, în baza art.332 din Codul penal, sentinţa penală nr.228/12.10.1994.

A fost eliberat la 28.12.1994. În dimineaţa zilei de 20.02.1995, ora 6.05, după ce consumase băuturi alcoolice cu Cucu Marcdiu, din comuna Ciuperceni, in barul „SC MediStar SRL”, din Mătăsari, au părăsit barul, iar când au ajuns în faţa fostei Primării Mătăsari, l-a lovit pe Cucu M. cu pumnii şi cu picioarele, până 1-a coborât la pământ, luându-i din buzunar suma de 105.000 lei. După aceea, a revenit în bar a comandat băuturi alcoolice. Cucu Marceliu a sesizat organele de poliţie.

La apariţia organelor de poliţie în bar, l-a lovit pe Cucu Marceliu cu palma peste faţă şi iniţial a refuzat să meargă la poliţie, fiind condus de organele de poliţie în această situaţie. Şi-a recunoscut cu greu fapta. fiind condamnat la 5 ani închisoare pentru tâlhărie, în baza sentinţei penale nr. 1857/1995, executând 3 ani şi 8 luni, fiind eliberat 07.10.1998.

După eliberare, devenise sensibil la apariţia organelor de poliţie.Trecea întotdeauna atât de aproape de câte un poliţist, de-ai fi crezut că doreşte

să-i rărească aerul... Chiar atingea încet cu umărul pe poliţist pentru a- deranja, afirmând: „Merg la un furt, domnule!’’

Când era atenţionat să se comporte civilizat, spunea, arogant: „Ştiu că dacă mă prindeţi, mă faceţi; dacă nu, ne-ntâlnim la Tribunalul militar!”în cursul anului 1999, a ieşit în relief cu două „isprăvi”: I-a sustras bicicleta lui Dorobanţu Cătălin, din satul Brădet, comuna Mătăsari şi, în timp ce se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, a lovit-o într-o noapte pe Văduva Constantina interpretă de muzică populară la barul .,SC Vuela SRL. cu pumnii. urmărind-o până la sediul poliţiei. A fost condus la Judecătoria Motru, care l-a condamnat la 2 luni închisoare, în baza Legii 61/1991.

În cursul anului 2000,între lunile ianuarie-august pe timp de noapte, Gug Remus Gahriel a sustras de la blocurile „SC GOSCOLOC SA Mătăsari, 4 căzi şi 4 chiuvete, pe care le-a vândut la diverşi cumpărători, din comunele Mătăsari şi Dragoteşti. Ultima cadă de baie a sustras-o din apartamentul domnului Dădălău Dumitru, directorul GST Mătăsari şi al revistei şcolare ..Murmurul Jilţului” în seara de 22.08.2000, în jurul orei 21.30, transportând-o cu „Aro” 244. cu un nr.GJ.03.VDR, condus de Coman Vasilela locuinţa lui Năsturel Mihai din satul Miculeşti Comuna Slivileşti,căruia i-a cerut 500.000 lei pe cadă. Primind însă doar... ..o sticlă de 1 litru de ţuică....în timpul cercetărilor a recunoscut faptele,

255

afirmând că a fost înşelat de Năsurel Mihai!În 29.08.2000, a fost condus la parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, care

i-a emis mandat de arestare preventivă pe termen de 30 de zile urmând să fie judecat pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat, fapte prev. şi ped. de art.209 din Codul penal, fiind pasibil de o pedeapsă cuprinsă între 3 §i 15 ani de închisoare.

Aş dori ca legiuitorii să răzbească, uneori, „Teoria generală a dreptului” şi să aibă în consideraţie ipotezele marelui jurist şi eminent profesor, Eugeniu Speranţia. care sublinia într-un remarcabil curs:

„Când creşte frecvenţa pedepsei, creşte frica Când creşte frica, creşte respectul legii, Când creşte respectul legii, scade frecvenţa pedepsei,Când scade frecvenţa pedepsei, scade frica Când scade frica, scade respectul legii, Când scade respectul legii, creşte frecvenţa pedepsei”, - reluându-se ciclic, întregul fenomen şi, ca o necesitate, aplicarea principiului „restitutio in integrum”-, acea restabilire a situaţiei anterioare, necesară unui acord social...

TĂNĂSOIU CONSTANTIN Poliţia Mătăsari

Experienţa de predare ca mod de viaţă

Nu pot spune că nu mi-aş dori să reîncepă şi pentru mine un nou an universitar, cu tot ceea ce ţine de el: cu colegii cu care am trăit atâtea clipe frumoase sau mai puţin frumoase, cu profesorii pe care i-am îndrăgit mai mult sau mai puţin, cu alte cuvinte cu viaţa de student.

Dar toate acestea ţin de trecut şi poate mi-ar fi mult mai greu să mă despart de ele dacâ nu mi s-ar fi îndeplinit unul din visuri. Visul de a lucra cu copiii. Am avut poate noroc să reuşesc în viaţă să fac ceea ce mi-am dorit. Unii copii, la vârste foarte fragede îşi doresc să se facă doctori, ingineri, poliţişti. Eu dintotdeauna mi-am dorit să fiu profesoară de matematică şi mă bucură părinţii s-au ajutat şi m-au sprijinit să urmez drumul pe care 1-am visat. Mă bucur că în şcoală am avut parte de profesori care m-au făcut să îndrăgesc matematica. Poate că au fost momente când am vrut să renunţ, când am fost dezamăgită de ceea ce se întâmplă în învăţământul românesc. de condiţiile în care se învaţă. Dar şi în această privinţă am avut noroc. Am ajuns la o şcoală aşa cum mi-am dorit: cu o bază materială bine pusă la punct. o şcoală curată şi îngrijită, cu cadre didactice specializate, cu o conducere care încearcă să facă o şcoală la care să-ţi fie drag să mergi.

Sinceră să fiu, mi-a fost foarte frică de reacţia viitorilor colegi. Însă în câteva săptămâni pot spune că deja mi-am făcut prieteni, iar colegii de catedră încearcă. cât de mult cu putinţă, să mă ajute să trec peste greii paşi ai începutului.

Facultatea m-a ajutat din punct de vedere teoretic să-mi dezvolt o bază de cunoştinţe de care am nevoie în sper, cât mai lungă carieră, dar practic nu cred că m-aş fi descurcat foarte uşor tară îndrumările preţioase ale colegilor.

256

Mi-aduc aminte acum aminte de mulţi din profesorii mei şi mai ales de diriginte şi-mi face o plăcere deosebită reîntâlnirea cu dânşii. Îmi place să discutăm, să le povestesc că am reuşit să-mi croiesc în viaţă un drum asemănător dânşilor şi sper, să fiu şi eu la rândul meu, un exemplu de urmat de către copii, cărora de-a lungul anilor o să le fiu profesoară, şi sper şi prietenă. Mi-aş dori să reuşesc să-i fac pe cât mai mulţi să îndrăgească matematica, să urmeze la rândul lor o carieră în care ceea ce o să-i învăţ să le fie de folos. Ca dirigintă sper să ne întâlnim peste ani să-i văd oameni realizaţi, să reuşesc să continui munca pe care au început-o învăţătorii lor.

Cu spirit şi înţelepciune orice profesor împărtăşeşte experienţa de predare ca mod de viaţă. Portofoliul dă profesorului posibilitatea să facă ceea ce cere elevului: autoapreciere, evaluare şi reglare a procesului de învăţare.

Prof. Frunză Marga

« Educaţia într-adevăr nu este o operă de rutină, ci una de creaţie continuă, căci este urmarea şi desăvârşirea zămislirii, care se face cu atât mai puţină durere, cu cât vor fi înţelese mecanismele sale »

(Andre Berge)

Profesorul - făuritor de vise şi caracter«A început un nou an şcolar, care spre deosebire , de cei trecuţi. Înseamnă

pentru mine un nou I început, un început la care am visat încă din perioada copilăriei. Atunci învăţătoarea mea îmi părea o fiinţă neobişnuită. Ea a ştiut să-mi trezească pentru prima oară dragostea pentru tainele cărţii. De la ea am învăţat că din dragostea pentru copii se naşte dragostea pentru munca pedagogică, iar această dragoste formează măiestria în muncă.

În prima zi de toamnă era atâta armonie în natură. atâta bucurie în sufletele copiilor, care alergau cu forţele împrospătate după o vacanţă mare şi minunată.

Niciodată sufletul meu nu încercase atâtea emoţii ca în această minunată dimineaţă de septembrie când păşeam pragul unei şcoli, dar de această dată în calitate de profesor.

Deschizând pentru prima oară uşa cancelariei m-au impresionat ambianţa plăcută, ordinea camerei, decenţa în ţinută, comportarea şi preocupările cadrelor didactice, toate acestea indicând o muncă serioasă. ordonată şi rodnică a întregului colectiv.

În cancelarie mi s-a părut că eram scoasă la tabla vieţii : rămăsesem elevă şi trebuia să răspund la cea mai grea lecţie toţi ceilalţi profesori erau examinatori.

Eram neliniştită, gândindu-mă la impresia pe care le-am creat-o, la felul cum mă voi integra în colectivul şcolii. Diriginte fiind, am realizat rolul şi importanţa profesorului privit ca un făuritor de vise, caractere, gândirea lui e liantul care uneşte

257

generaţiile. El preia şi transmite experienţa generaţiilor, tradiţia, acumulările culturale şi pshice, felul de a fi şi îndrăzneala de a rămâne.

Autoritatea şi respectul de care se bucură profesorul sunt direct proporţionale cu influenţa pozitivă a exemplului său personal. Copiii observă orice manifestare a profesorului şi de aceea întreaga lui purtare şi activitate care se desfăşoară în faţa lor influenţează rezultatele educaţiei. Profesorul este privit în fiecare zi , ceas de ceas, de cel puţin 30 de ochi curioşi, cărora nu le scapă nici un amănunt, nici o nuanţă a atitudinii pe care o are faţă de întreaga clasă sau de anumiţi elevi, a felului cum se adresează colegilor săi dc muncă sau cum reacţionează la anumite incidente petrecute între (colegi) şcolari sau cum se comportă în afara şcolii. Toate faptele sale, aspectul său exterior, felul de a vorbi. întregul stil de muncă şi de viaţă al profesorului se reflectă în conduita elevilor, se exprimă în personalitatea lor.

Elevii, mai ales până la o anumită vârstă, caută un exemplu uman, ideal, atât în familie, cât şi în şcoală. Uneori părinţii şi profesorii ajung adevărate fetişuri, care nu au voie să fie atinse de nimeni şi cărora nu li se permite, sub nici un motiv, nici cea mai mică greşeală. Fireşte că această realitate psihologică creează mari obligaţii cadrelor didactice.

prof. ing. Oană Simina

AMOR OMNIA VINCIT

Cu multă satisfacţie vreau să vă spun că mare mi-a fost bucuria când am aflat că anul acesta voi lucra la G.S.T.Mătăsari. Poate unii dintre dvs. vă întrebaţi « de ce»?

Ei bine, Mătăsarul, pe care mulţi l-au ocolit şi poate îl mai ocolesc, e un loc minunat unde poţi să-ţi desfăşori activitatea într-un mod plăcut. De la început mi-am admirat colegii, am găsit înţelegerea celor mai în vârstă şi ambianţa plăcută creată între noi. Dragostea faţă de meseria aleasă ne ajută să depăşim toate obstacolele aşa cum spunea marele Vergilius-« arnor omnia vincit »Suntem o armată de tineri veniţi aici din tot judeţul, cu forţe proaspete pentru a transmite elevilor cunoştinţele noastre. Mă simt minunat aici pentru că în şcoala noastră găsim ce nu există în altele şi toate datorită muncii labor improbus omnia vincit- munca tenace le învinge pe toate). Meseria de dascăl (magistre) nu s-ar putea desfăşura într-un oarecare loc. În liceul nostru, o unitate reprezentativă se depun eforturi mari pentru lambrisarea în întregime a sălilor de clasă, schimbarea mobilierului, pentru împrejmuire şi în curând inaugurarea unei centrale termice care va asigura încălzirea întregii şcoli. Învaţă în cadrul liceului un număr mare de elevi îndrumaţi de cadre bine pregătite care se preocupă permanent de educarea acestora în vederea obţinerii performanţelor şcolare.

Există o de asemenea activitate culturală susţinută, o revistă proprie, un cenaclu

258

„Scorpion”, cenaclu în care elevii îşi prezintă propriile creaţii. Săptămânal elevii au posibilitatea să vizioneze film. Se organizează periodic întâlniri cu personalităţi marcante ale culturii gorjeene, au loc sesiuni de referate, lansări de carte, comunicări.

Un moment emoţionant pe care-l trăiesc toţi cei care lucrează la acest liceu este acela de pregătire pentru sărbătoarea a douăzeci de ani de la înfiinţarea liceului şi întâlnirea Fiilor Jilţului. Poate vă întrebaţi ce rol joacă disciplina în şcoala noastră? Aflaţi că unul esenţial. Orice lucru are o finalitate bună, fiindcă este făcut la timp şi cum se cuvine. Se respectă o disciplină fermă din partea tuturor: profesori - elevi.

Toate aceste realizări au la bază un pion principal domnul director, omul cu simţul bunului gospodar, de la care tot timpul avem ce învăţa. Dacă vreţi să vă convingeţi de acest lucru, veniţi aici la Mătăsari, pentru că avem cu ce ne mândri.

Cred că pentru aceste locuri s-ar cuveni să adăugăm „Homo ornat Locum’’, căci într-adevăr omul sfinţeşte locul.

De aceea, gândurile mele de început sunt gânduri frumoase, curate ca sufletul tuturor tinerilor şi le transmit tuturor acelora care vor să lucreze pe băncile şcolii!

Prof. Mihaela Filip

Grigore Gr. Lupescu

Inimă de gorjean, Grigore Gr. Lupescu este o personalitate de prestigiu a lumii medicale şi culturale din ţără şi străinătate.

Născut în Târgu- Jiu, Grigore Gr. Lupescu -frecventează cursurile Liceului «Tudor Vladimirescu » în perioada 1942-1950, obţinând în clasele I-VIII numai premiul I iar la finele anilor şcolari 1944-1945,1946-1947 este premiant de onoare. In perioada 1950-1952 a urmat cursurile Facultăţii de Regie a Institutului de Teatru din Bucureşti, după care a absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti, fiind repartizat să lucreze în Dobrogea, iar din 1969 vine în Gorj.

Lucrează ca medic cardiolog la Spitalul Judeţean din 1970 şi, de peste 20 de ani este şeful secţiei de cardiologie.

Medic primar din 1978, doctor în ştiinţe medicale din 1982, Grigore Lupescu participă în îndelungata sa activitate cu lucrări de specialitate la tot mai multe congrese naţionale şi internaţionale,de la Bucureşti, Cluj – Napoca, Moscova, Oslo, Praga, Paris, Tell-Aviv, Atena, Roma, Washington; obţinând de fiecare dată aprecieri la modul superlativ şi brevete de cercetător, lucrările fiind publicate în reviste de specialitate din Paris, Londra, New – York, Geneva, Bogota, Tell-Aviv ş.a.

259

Remarcăm din bogata sa activitate ştiinţifică participarea la Bucureşti la Congresul Naţional de Cardiologie de la începutul lunii octombrie 1997, cu „O ipoteză privind mecanismul de acţiune a nitroglicerinei şi rezistenţei la trombostop ”, lucrare care a stârnit un interes deosebit întrucât a abordat un fenomen de importanţă vitală încă neîntâlnit în literatura de specialitate. De asemenea, din septembrie 1997, domnul doctor Grigore Lupescu este membru activ al Academiei de ştiinţe din New York, iar filiala Craiova a Academiei Medicale l-a propus în unanimitate pentru obţinerea titlului de membru emerit.

Ca om de cultură medicul Grigore Lupescu publică de la vârsta de 15 ani epigrame şi versuri umoristice în „Papagalul”, „Piţigoiul”, „Urzica”, „Informaţia Bucureştiului”, „Gazeta Gorjului”, „Ramuri”, „Columna”, „Gorjeanul” obţinând numeroase premii la concursurile naţionale de epigrame.

Este o mare cinste şi onoarea pentru cei 1600 elevi şi peste 100 cadre didactice din cadrul Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari, precum şi pentru toţi locuitorii văilor Jilţurilor de a publica în paginile revistei noastre din creaţiile literare ale medicului Grigore Gr, Lupescu, pe care ni le-a încredinţat cu amabilitate şi căldură sufletească. Vă mulţumim şi vă dorim să aveţi viaţă lungă spre binele şi sănătatea oamenilor, care au nevoie tot mai mult de dumneavoastră pentru a-i sprijini şi ostoi setea de cultură.

În chip de divertisment, vă trimit câteva catrene umoristice, rod al unor preocupări de altă natură.

Concurs de admitere la Facultatea de teatru.Un glas, pe scenă,lin pluti:„De ce nu-mi vii?De ce nu-mi vii?”Răspunse… juriul plictisit„De ce-ai venit? De ce-ai venit?”

În ciuda criticilor repetate, calitatea chibriturilor a rămas deficitară.E-o baghetelă, doar, fireşteDar totodată e un semnCă fosforul, de fapt, lipseşte Şi altor „capete de lemn”.

Analize de laborator nu reflectă totdeauna starea reală a bolnavilorCând moartea s-a apropiatDe-un biet bolnav, el a strigat:- Degeaba tot îmi dai târcoaleAm … analizele normale!

Soţia artistuluiDoar o remarcă vreau să fac

260

Privind artistul şi consoarta:Lui, toate artele-i placEi, una singură… ROMARTA!

Urare unui chirurg care abuzează în punerea diagnosticului de apendicită

Ani de viaţă numeroşi Bunul Dumnezeu să-i dea Câţi apendici sănătoşi Ai extras în viaţa ta!

Fraţi de cruceChirurgul, popa şi groparul Ce buni amici sunt ei, Cel care-l caută pe primul Îi întâlneşte pe toţi trei

SedinţomanieŞi voi, în orele târzii, V-aţi întrebat măcar o dată:De ce, când “ordinea-i de zi” Şedinţa ţine noaptea toată?

Unul localCunosc un birt (Numele-mi scapă) Serviciu-i “spirt” Dar spirtul... apă

UneiaCea mai simplă întrebare În dilemă grea o pune:Are-n păr soare-răsare. Iar în cap... soare-apune!

În drumul spre hotel, grupul de Invitaţi la Consfătuirea de cardiologie de la Târgu-Jiu, printre care se număra şi distinsul prof. dr. Simlon Cotol, a fost întâmpinat de lătratul zgomotos al unul câine.

Lătra un câine-n Târgu-Jiu

Dar nu lătra chiar în pustiu:Adulmecase printre noi

261

Prezenţa domnului Cotoi.

Unui demagog care a ridicat o statuleCând şi-a-nălţat, în piaţă, monumentulNu l-a atras mirajul înălţimii,Dar n-a voit să-şi calce-angajamentul:“Mereu voi sta în mijlocul mulţimii!”

Epitaf soacreiMama soacră zace-ntinsăÎn a veşniciei paceNumai nora e convinsăŞi acum, că se preface

La moartea unul alcoolicFie-i, Doamne, somnul lin:A-ngânat popa IlieDar când l-a stropit cu vinCât pe-aci era să-nvie...

Unei asistente medicaleCând văd sublima ta făpturăAş vrea, pe loc, mort să mă crezi,Iar tu să mă reanimezi“Gură la gură!”

Şefului meu direct

De câte ori am bucuria

Să-l văd pe şeful meu cel bun,

Îmi scot amabil pălăria

Şi-n faţa ochilor mi-o pun

Toboganul... întrebărilor

Amorul neştiind ce e

Ea-ntreabă prima dată: CE?

Perseverând pe acest drum

Nerăbdătoare-ntreabă: CUM?

262

Dar din păcate pentru sine

Ea tot mai rar întreabă: CINE?

Iar azi întreabă doar alat:Nici ce, nici cum, nici cine... CÂT?

Epitaful unul şef de serviciu

Aici zace şeful meu

Şi-n stomacul lui... sunt eu. Întâlnire cu aproapele nostruIon Horcea

I. Un mare scriitor român, european, universal este Ion Horcea . Am avut şansa unică de a-l fi câştigat de prieten, rămânându-ne fireşte în acelaşi timp dascăl într-ale artei poetice. Când ne-am cunoscut, prin 1980, ne-a uluit cu altruismul, cu deschiderea domniei sale către noua generaţie literară. Uşile îi erau pururea asaltate, însă, cu calmu-i ardelenesc, îşi păstra aceeaşi “mină” profund democratică, impunând respect, admiraţie prin făptura de profet în pustiu, de ascet retras în sinea sinei sale. L-am simţit a fi alcătuit dintr-un aluat diferit, jumătate om şi jumătate zeu, altă explicaţie n-am găsit pentru comportarea-i olimpiană, netemătoare de nişte nenorocite de conjuncturi politice. Libertatea artistică reprezenta pentru fiinţa-i dârză un topos sacru, intangibil. Ne reamintea obsedant că în lumea cuvântului, care e de origine divină, nu există compromisuri. Există doar esenţe cu care oamenii pot construi un paradis interior sau pot proiecta unul în transcendent, sau într-un dincolo de natură metafizico-religioasă. Revăzându-ne, noi, după 7 ani, ne-am depănat amintiri comune: despre pe nedrept dispăruţii Cezar Baltag, lon Băieşu, Petru Creţia, Marin Sorescu, Petre Ţuţea, George Uscătescu, Laurenţiu Fulga, Tudor George, Eugen Jebeleanu, Pompiliu Marcea, Teodor Mazilu, lon Negoiţescu, Edgard Papu, Marin Preda, Virgil Teodorescu, Daniel Turcea, Şerban Ciocutescu, Mircea Ciobanu şi mulţi alţii deja împărăţind ca umbre platoniciene un teritoriu al absolutului zidit din suflete însetate de nemurire.

În anul 1994, Editura Minerva din Bucureşti a tipărit, în celebra colecţie “Biblioteca pentru toţi”, cu numărul 1428 volumul antologic “Locul şi ceasul”, ceea ce a însemnat practic pentru domnul Ion Horcea clasicizarea, cartea purtând efigia lui Nichita Stănescu pe care îl cităm: “poezia lui Ion Horcea izbuteşte în finalitatea ei să înalţe un ansamblu echilibrat şi armonios, de natură apolinică, iar nu dionisiacă, aşa cum ar părea la prima vedere...”. Născut la 10 mai 1929, din

263

ţărani din satul Petea de Câmpie, judeţul Mureş, Ion Horcea a scris şi publicat peste 20 de titluri, din care nominalizăm doar câteva: “Umbra plopilor”, “Încă nu”, “Măslinul lui Platon”, “Noaptea nopţilor”, “Podul de vamă”, “Dealuri de lut, “Căderea pe gânduri”. Şi-a întreţesut destinul cu revista “Viaţă Românească”, cu Uniunea Scriitorilor şi cu revista “România Literară” (între1968-1990), iată de aceasta din urmă vădind afinităţi spirituale şi îngrijindu-se de ea 22 de ani, fiindu-i un adevărat Meşter Manole). Într-un portret sintetic - ne-am folosit în schiţarea lui de “Scriitori români de azi, IV”, de Eugen Simion - Ion Horcea s-a consacrat ca un neoclasic, elegiac, metafizic. Lirismul său e autentic şi mişcă straturi ontologice străvechi, îmbrăcând forma melancoliei spiritului în faţa marii treceri ori a reflexivităţii şi a bocetului. Tutela lui Horaţiu s-a topit în miturile poeziei modeme, traduse într-o limbă a tainei, a arhetipurilor transilvănene rurale, şi prelungite într-un expresionism şi un vizionarism îndurerat, ajuns în vama zădărniciei creaţiei, pe care doar utopia satului o mai atenuează. Interviul nostru, realizat cu prilejul celei dintâi ediţii a Atelierului internaţional de poezie “Serile la Brădiceni” (12-15 septembrie 1997), la Brădiceni şi la Arcani, într-un decor de toamnă pillatian, de-o blândeţe şi de-o linişte paradisiacă, sub efluvii de miresme şi căderi de îngeri străluminaţi de bunătate ca să-şi însoţească, protectori pe cei care nu i-au dezamăgit prin fire, expresie şi gândire, adică pe cei puri, încă genuini, încă aşezaţi în frumuseţe, bine şi adevăr.

In “Poezia e legea legilor” - Domnule Ion Horcea, din prea multă iubire, vă întreb: vi s-a întâmplat să

simţiţi nevoia să vă verificaţi fiinţa faţă cu universul?- Mi s-a întâmplat. Verificarea fiinţei mele în univers s-a produs pe planul în

care exist. Şi pentru că exist îl înfrunt.- Cum? Cu frică?- În plan moral, judecata este o expresie a reînvierii. în plan biologic, planul

cunoaşterii s-a intersectat cu planul cosmic. Noua mea carte “Mărturisiri şi rugăciuni” este orimă încercare de aprofundare a sensului dumnezeirii.

- Cartea e o întregire a sacrului cu profanul...- Sau invers: a profanului cu sacrul. Cartea, de fapt, e o încercare supremă de-a

depăşi absenţa, deşertăciunea deşertăciunii.- E un cântec tot ce sunt şi suntem...- Labişian sau nu, conceptul se alătură aserţiunii că atunci când e vorba de

cântarea lui Dumnezeu şi de cântarea marginilor şi esenţei vieţii nimic nu pare superfluu.

- Ce este o informaţie literară?- Pur şi simplu o informaţie, din care să se reţină aspiraţia spre exegeză, spre

o hermeneutică a ideilor.- Sunteţi mulţumit de aşa cum v-a curs viaţa?- Complex şi adevărat problematic este cursul vieţii, întrucât mă apropii de

264

limitele existentei, în măsura în care orice clipă de când te naşti poate fi chiar clipa fatală a sfârşitului.

- Ce atitudine aţi adoptat faţă de religie, faţă de creştinism, de ortodoxie?- Nu sunt un credincios în sensul dogmei şi a instituţiei creştine, ci sunt unul

din chinuiţii lumii, ca orice om de suflet şi întrebări despre viaţă. Nu frecventez slujbe şi ritualuri dintr-o necesitate lăuntrică ci strict prin respect al tradiţiei; şi prin ceea ce ne leagă în plan spiritual, pe noi, urmaşii părinţilor noştri.

- Vă place să citiţi poezie? Nu e o ironie în ceea ce zicem... E...- Ştiu ce e. Un poet nu trebuie să fie doar Narcis. Ci şi Orfeu, şi Homer, şi

Dante, şi Eminescu. Pentru mine o lectură a unei poezii mari echivalează cu pragul de unde începe căutarea lui Dumnezeu. Ascult o slujbă religioasă dar, dincolo de pioşenie, îmi rezerv descifrările ultime în propria-mi unitate biologică. După mine, cultele şi instituţiile cultelor sunt acte omeneşti, culturale, ci nu expresii ale revelaţiei divine.

- Răzvrătitul e luciferic. Iar pedeapsa îi va reteza accesul î dumbrava zeilor, a zeului-domn, în cazul românului.

- Citesc “Biblia” şi îi cercetez adevărul cu sentimentul că lehova este o creaţie, ci nu cei care scriu despre el sunt creaţiile lui. Sunt creatorii Lui. Mă înspăimânt când spun acest lucru, dar am argumente irefutabile, de altfel la îndemâna tuturor oamenilor de la începutul lumii.

- Oamenii au arătat deseori că nu sunt nici măsura lui Dumnezeu, nici a Diavolului... - Molimele, războaiele, ticăloşiile, holocausturile, gulagurile, execuţiile în masă, toate mă obligă să le consider fapte omeneşti aflate în contra/în afara normelor de convieţuire şi sunt limitele biologicului aşa cum le percepem şi le conştientizăm.

- Limitele acestea îl separă pe om de divinitate, îl aduc în zona unei mizerii psihologice insuportabile de la o anumită vârstă.

- Dacă-mi permiteţi să depăşesc expresiile de până acum, să încheiem cu o frază a lui Kundera, care mă zguduie, aşa cum numai adevărurile revelate de Cioran 6 mai pot face.

- Ce spune Kundera?- Dacă omul este făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, atunci mă

întreb: Dumnezeu are necesităţi fiziologice, face şi el treaba mare, treaba mică? Pe mine mă vor roade viermii în pământ.

- V-a slujit cu ceva poezia?- În adolescenţă era o descindere a sufletului spre ceva extraordinar, spre o altă

dimensiune. Era o prefigurare a eului însetat de izvoare de minte, o întrezărire a posibilităţii de a transfigura preaplinul sângelui în esenţe luminoase. |

- Care a fost poetul dumneavoastră de căpătâi?- Nu mi-am dat seama niciodată că voi avea un program de viaţă în a face şi

eu ceea ce au făcut Eminescu şi Bacovia. Bacovia a fost poetul meu de căpătâi.

265

Treptat - treptat a devenit o patimă a lucrului de noapte şi a zbuciumului de zi. Şi nu avem sentimentul revelării fiinţei în expresie poetică şi nici nu ştiu dacă astăzi, după câteva decenii, pot să mă laud cu această revelaţie, care-mi încearcă cugetul, dacă, nu ar fi existat el, dual, sintagmă irepetabilă a infernalului şi a edenicului.

- Cum v-a ajutat literatura în rezolvarea acestei dileme?- Pe măsură ce experienţa şi lectura literară s-au acumulat şi viaţa a primit alte

dimensiuni, în conştiinţa mea poezia mi-a fost şi-mi este leac, tărâm în care pot să salvez fiinţa agresată din toate părţile.

- Ce înseamnă să scrii un vers frumos?- A scrie univers frumos înseamnă să ai bucuria că tu ai comis acel lucru şi că

tu ai spus ceva deosebit, este leacul cel mai formidabil, iar în planul căutărilor de care vorbeam este un argument intim care nu are echivalent în alte gesturi ale mele, afară de ceea ce poate fi în fiinţa mea lumina, generozitate, bucurie, iubire, speranţă.

- Puteţi să explicaţi... inexplicabilul? Poezia e ceva ce nu se explică...- Exact, poezia e legea legilor; cum să nu mă încerce îndoiala, când mi-am

terminat opera şi stau în faţa ei, mirându-mă de ea?- Îndoiala e o definire a umanităţii. Dar numai atât?- Minunat întrebat. Cum să nu? Însă aşa cum spune învăţătura creştină, nici

virtuosul nici păcătosul nu trebuie să se bată cu pumnul în piept. Niciunui poet nu-i stă bine să se laude cu îndoielile sale. Iar îndoiala poate fi înlăturată de sentimentul că se configurează poezia. Iar a două zi dezamăgirea poate fi şi mai cumplită. Din aceste încercări se nasc certitudinile actului literar. Cum a spus Geo Dumitrescu: “Ce bine e, Doamne, să ai certitudini!”

Convorbire realizată. De ION POPESCU

EseuStimate amic,Te rog, mult să dai secretarei la rebătut materialul. După cum vezi, maşina

mea nu mai imprimă bine şi am venit cu modificări. Am nevoie foarte, foarte, foarte urgentă de acest eseu, cerut în Republica Moldova, de Academicianul Mihai Cimpoi. Trimite, pe 8 noiembrie, redactor la Floreşti, la Agapa Eminescu, de Sfântul Mihail şi Gavril.

Numai bine!

Eminescu Şi Veronica, o iubire

În revista pariziană “Le Penseur”, publicistul Daniel de Venancour, preluând părerile unui neamţ, Rudolf, a relansat ideea (injurioasă la adresa lui Eminescu),

266

cum că poetul a fost “nenorocit din cauza Veronicăi Micle”. Mai întâi, ce ştim despre Veronica Micle? Că avea un chip divin, apoi, din descrierea fetei sale Virginia Gruber, că a

fost plină de viaţă, plină de farmec, deşteaptă, frumoasă, dansa perfect şi avea o voce superbă. Darul vocal l-a moştenit, însă, a doua fiică, Valeria Milcle, cunoscută cântăreaţă. În societate făcea “umbră” în jurul ei. Dar aceste calităţi în “eclipsarea” femeilor a adus-o în poziţia de a fi //victimă’/ a calităţilor sale. George Panu în “Amintiri” zice că, în general, lumea ţine cu partea bărbătească, mai ales cât timp un poet cântă iubirea şi nu legături pasagere, publicul fiind mulţumit, căci poetul este întreg al lui. Îndată ce o pasiune mare cuprinde poetul, publicul se interesează, află şi este nemilos pentru “aceea care fără iubirea poetului, care-l ia pentru ea”. Este una dintre părerile privind psihologia amorului poetic. Cu răutate au fost “analizate” şi iubirile dintre Muset şi George Sand, Petrarca şi Laura, Dante şi Beatrice.

Aruncând “anatema” asupra Veronicăi, societatea contemporană ei şi cea de după a amplificat ideea cum că iubita nu a apreciat valoarea poetului, că Veronica ar fi “distrus frumoasa viaţă a lui Eminescu”. Cineva spunea că, poate şi faptul că s-au cunoscut prea puţin, relaţiile lor interne au contribuit la anatemizarea Veronicăi.

Iată, încercăm şi noi, cu riscul profanării memoriei poetului, a descifra câte ceva din

dragostea ce i-a unit pe cei doi. Să vedem, mai întâi, cum a iubit femeia, ce a onorat paginile “Convorbirilor literare”, poeta, femeia, ce s-a sinucis, la scurtă vreme după ce Dumnezeu l-a chemat pe Mihail, de-a dreapta sa. Nu putem începe, fără a nota apelativele cu care se “gratulau” cei doi: “Dragă Nicuţă, Scumpul meu iubit, Bebeluş, Biet zburdalnic, Băieţelul meu iubit, iubită femeie, Dragă Nica, Momoţelul meu scump, Eminul meu, Dulcea şi draga mea copilă”.

Spre finele lui 1882, Veronica trece la termeni ca “Scumpe Eminescu, Domnul meu…”, termeni ce ne atrag atenţia că ceva nu „mergea” bine în relaţiile lor.

Şi acum ne întrebăm: a iubit Eminescu în sens platonian? Ideea a fost vehiculată la primul Banchet Eminescu organizat de Societatea Academică Eminescu de la Floreşti, în ianuarie 1997. Nicidecum. Să venim cu argumente istorice şi literare: Ştefan Micle, care avea o cultură ştiinţifică deosebită, a ignorat diferenţa de vârstă faţă de Veronica, care era doar la 15 ani, faţă de cei 43 de ani ai săi. Căsătorită cu profesorul Micle, la intervenţia mamei sale, va fi o soţie model, ocupându-se mult de literatură. Este fascinată, într-o zi, citind în “Convorbiri literare” “Venere şi Madonă”. Geniul lui Eminescu a captivat-o, poetul devenind idolul său. Imaginaţia sa o îndreaptă spre romantism, citind cu mare plăcere “Amorul unei marmore”, “0 călătorie în zori”. Văzând portretul poetului, de la Maiorescu, scrie “La portretul unui poet” : “Şi-acum mă întreb eu: simţire adâncă/Cum de se naşte printr-un portret?/Că nu văzusem ochii tăi încă/Ştiam atât că eşti poet!”. Poetul

267

avea 20 de ani şi ea se referea la portretul de la Viena, locul unde o cunoscuse Eminescu, la 1873, fiind student. “De pe atunci figura ta robise inima mea stingheră şi amărâtă”, spunea ea într-o epistolă, adăugând: “Şase luni cât am stat în capitala austriacă, mi s-au părut şase zile”. “Îţi mai aduci aminte când te-am cunoscut la D-na Lovenbach (...) erai timid şi veşnic priveai în pământ. Laudele mele, pentru frumoasele poezii publicate în “Familia”, păreau că te măgulesc şi atunci şi îndreptai priviri întrebătoare spre mine. Am devenit prieteni, discutând ceasuri întregi despre estetica poeziei (...). Ai început să scrii poezii din ce în ce mai geniale în nebunia mea le memorizam (...). Ce vremuri fericite!”

Dar, să vedem, cum o vedea epistolar (nu platonic) Eminescu: “Azi, mă tem că mai putea uita. “Te sărut de mii de ori, vârful picioarelor mai cu seamă şi vârful degetelor şi te rog să-mi scrii când vii iar la Bucureşti (...) Va veni o vreme, Nicuţo,O! Sper,în care tu vei uita toate durerile ce ţi le-am cauzat şi-n care vom începe ceea ce eu am numit viaţa noastră nouă. Dragă, dulcea mea Veronică, nu mă uita şi răspunde-mi. Al tău, totdeauna, Eminescu (3 ianuarie 1882)”. “Te sărut, te sărut şi iar te sărut şi rămân al tău, Eminescu (11 ianuarie 1882)”. “Să-mi trimiţi o guriţă pe aripile vântului”. “Iubită femeie, eu nu tăgăduiesc că am făcut o crimă iubindu-te, o crimă ce zilnic o expiez (...)”. “Dragă Nică, încep prin a-ţi spune c-am rămas foarte gelos şi că tema mea constantă e că dragostea m-a lipsit de tine. Să nu cumva să râvnească cineva la ea - te pun păzitor înainte de toate pe tine. Al doilea, te sărut de mii, de mii de ori din creştet până la vârful picioarelor şi-ţi declar că m-au fermecat cu desăvârşire ca şi altădată (...)”. “Momoţelul meu cel scump, te sărut din nou, Eminescu”. ’’Alaltăieri, deci 29, când mi-ai scris, am adormit peste zi şi puţin am visat că un tânăr cu mustăţi subţiri te săruta. Tu te făcuseşi roşie ca racul (...) Eu am leşinat - în somn, se-nţelege, mi s-a părut că m-a lovit damblaua, dar m-am trezit din somn cu o grozavă bătaie de inimă. Pentru curiozitatea lucrului şi pentru interesul lui psihologic (...) dacă ai putea să mi-l descrii foarte detaliat, fără a cita nume, căci nu-mi trebuie, numai pentru a şti dacă există sau nu vise fatidice, precum se zice (31 mai 1882)’’.

lată, deci, un Eminescu care iubeşte atât de mult, încât este în stare să “sărute de mii de ori, vârful picioarelor şi vârful degetelor” iubitei, gândind la o “viaţă nouă”, sărutând-o, fie şi epistolar, de trei ori “rămânând al ei”, în aşteptarea “unei guriţe pe aripi de vânt” (ce frumos sună!). Dar să nu uităm de omul gelos Eminescu! Eminescu gelos? Da! “Să nu cumva să râvnească cineva la ea! (la dragoste). “Te pun păzitor înainte de toate pe tine!” (Strategie?) Şi urmează “sărut mâinile: de mii şi mii de ori, din creştet până în vârful picioarelor, la “momoţelul cel scump”.

Putem acredita ideea unei dragoste platoniană Repetăm: În nici-un caz!Să vedem cum privea Veronica relaţia ei în dragoste: “Bebe, tu ştii că eu sunt

nebună, dar şti şi aceea că te iubesc ca o nebună şi e o nebună atât de scumpă

268

sufletului meu, că doresc ci niciodată să scap de ea (...). Mimi, je t’aime sans but et sans condition, je t’aime pour t’aimer” (joi 5 februarie 1882). “Scumpul meu iubit(...) Suntem acum în cea mai frumoasă epocă a vieţii. Tot ceea ce a procedat, această etapă este copilăros, tot ceea ce va veni va fi dizgraţios şi povară. “Noi suntem acum în acei ani, în vârsta de aur” (10 februarie 1882, laşi). “Eminul meu, Am râs, am râs ca nebună de rândurile tale. Totul n-a fost decât farsă, pentru a vedea dacă tu suferi din cauza geloziei (..,). Vezi cât de dură e gelozia? Ştii pentru ce? Pentru că ne iubim ca nişte copii, pentru că viaţa noastră nu mai are niciun farmec fără iubire. Când o să se împlinească marele vis de a fi veşnic împreună? (2 iunie 1882). “Băieţelul meu iubit, aşa mă sfârâie la inimă şi mi-e dor, Bebeluş, să mângâi, să te dezmierd, să te sărut pe gură, pe ochi, pe mâini! Nu mă lăsa atât de mult departe de tine!! (28 februarie 1882). „Îmi eşti, încă, drag şi câtă vreme vei fi în sufletul meu, nu voi avea tăria de a nu-ţi scrie (...), scumpul meu Eminescu” (august 1881).

Ce evidenţiază aceste scurte colaje din corespondenţa celor doi îndrăgostiţi, dacă nu dragoste supremă, nu filozofică, nu platoniană, ci fizică finalizată în timpul întâlnirilor lor la laşi sau Bucureşti.

De remarcat, în acest context, sentimentul geloziei reciproce, Veronica întrebându-se “( Ce-nseamnă la bărbaţi iubirea? Cuvânt fără sens pentru inima lor, iubirea bărbaţilor e o cerinţă materială, fie orice femeie, de e soră, e un imens material, de e părinte, asemenea, de e pentru o femeie străină, D-ta, mai mult ca oricine eşti în stare a şti ce înseamnă iubirea în sufletul unui bărbat, ferice de acea femeie care ştie a utiliza acele momente de stări sufleteşti ale unui bărbat, în fine, sau a le utiliza sau a le dispreţui după împrejurări (...)”.

Reproş? Filozofie proprie?Mihai Eminescu îi răspunde: “Prea mult un înger mi-ai părut/Şi prea puţin

femeie/Ca fecioara ce-am avut/Să fi putut să steie” (S-a dus amorul), după ce o numise “mireasa sufletului meu” şi ‘aştepta: “O să-mi răsari ca o icoană/A pururi Verginii Maria/Pe fruntea ta purtând coroană/Unde te duci când o să vii?”

Putem vorbi de o mare iubire, chiar cu reproşuri de gelozie? Desigur. Din păcate a intervenit Titu Maiorescu, cu pretextul că “cele două talente literare nu vor mai plânge aşa de frumos în Versuri”, în vreme ce prietenii vedeau în bine căsătoria, în ideea îndreptării “vieţii zbuciumate” a lui Eminescu.

Să nu uităm, ultima lui iubire (trădare?!) cu fata popii Duţescu, de la Floreşti, din anul 1878. A fost sigur ultima lui dragoste, pentru că în 1883 era “declarat nebun’’. Este vorba de cele două creaţii sub “motivul codrului\ cum zicea cercetătorul Liviu Poenaru,în lucrarea “Eminescu la Floreşti”, ‘Freamăt de codru” şi “Vre-o zgâtie de fată”. A fost “un act de trădare a iubirii pentru Veronica?”. De ce nu am recepta “trădarea” Veronicăi, din 1883, când poetul este “declarat” nebun, la aflarea veştii, rămânând liniştită, alături de ofiţerul ce o vizitase, zicând: “Ştiam că o să nebunească!”, şi servind liniştită cafeaua. Cea care declarase sec

269

şi rece: “Dacă ai putea citi în inima mea, tu mă vei ierta” şi “dac-ai şti cât mă blestem dar la ce bun, tu te-ai dus, şi eu nici nu sunt în stare să plâng plecarea ta”, când Mihai pleca la Bucureşti.

Să nu trecem cu vederea că, atât cât a trăit profesorul Micle, Eminescu n-a fost decât un prieten literar, pe care, să acceptăm (totuşi Veronica l-a iubit platonician). Avea o datorie morală de îndeplinit faţă de bărbatul său. Moartea lui Micle n-a produs bucurie în sufletul Veronicăi. Moartea lui a făcut-o să gândească mult asupra grijilor familiale. Compătimind-o, Eminescu avea să scrie: “Adesea există enigme matematice, pentru a căror dezlegare îţi trebuie o cifră cunoscută (...). Astfel, viaţa mea, ciudată şi apoi şi neexplicabilă pentru toţi cunoscuţii mei, nu are nici-un înţeles fără tine” (august 1879). Iar Veronica, în antreul la pachetul de corespondenţă cu Eminescu zicea: “De voi trăi, voi scrie ceva relativ la faptele acestui amor trist şi nenorocit, de voi muri, lumea să ierte” (Este ceva platonian, aici? n.a.)

Nu putem, nu, să acceptăm, ideea iubirii platonice. A fost o iubire mare, sufletească, complexă, nu ca între amanţi, ceva ce l-a condus pe drumul de reîntoarcere, la numai două luni, în vara lui 1889.

DE SFINŢII MIHAIL ŞI GAVRIL, SĂ NE ADUCEM AMINTE DE EMINESCU

În fiecare an, sărbătorirea Sfinţilor Mihail şi Gavril prilejuieşte membrilor Societăţii Academice Eminescu organizarea, nu numai a unei slujbe de sfânta pomenire a Luceafărului Poeziei Româneşti, şi de sărbătorire spirituală a acestuia în cadrul Muzeului memorial din Floreştii Gorjului.

Prilejul ne îndreptăţeşte a readuce în discuţie nelămurirea privind forma exactă a prenumelui marelui poet. Ne va fi drept ghid, în elucidarea acestei controverse, medicul Ovidiu Vuia şi cartea sa “Misterele morţii lui Eminescu”. Eminesciana, Ed. Paco. 1966. La pagina 195 a lucrării autorul susţine că Eminescu ar fi semnat întotdeauna cu forma Mihai, “aşa cum o scriu toţi exegeţii săi literari, cunoscători îndeaproape ai vieţii şi operei eminesciene”. Totuşi, recunoaşte faptul că în unele acte oficiale apare forma Mihail.

Criticându-l pe G. Călinescu pentru că în monografia dedicată poetului (Viaţa lui Mihai Eminescu) abdică uneori (mai ales în ceea ce priveşte boala poetului)de la cercetarea ştiinţifică, luându-se drept bune orice afirmaţii ale acestuia: “Oricine va citi cartea lui Călinescu - zice O.V - având în vedere renumele lui, va fi determinat să dea crezare afirmaţiilor sale” (p. 31). Mai mult. autorul cărţii enunţate caută să ne convingă de faptul că “numindu-l Mihai, pătrundem în templul lui de creaţie sau, cel puţin, avem una din cheile porţii de la intrare. În schimb, folosind prenumele Mihail, ne distanţăm de poet, îl tratăm cu o răceală

270

birocratică”.Ne pare rău că trebuie să-l contrazicem pe distinsul medic - cercetător (azi,

medic în Germania), afirmând faptul că, până la G. Călinescu nici un exeget nu a folosit prenumele Mihai. Mai mult chiar G. Călinescu în notiţele biografice din volumul respectiv transcrie de vreo 40 de ori prenumele Mihai, la autori precum: N. Zaharia, Z. Arbure, E. Baruţiu, V Branisce, M. Costăchescu.I. Scurtu,V. Morţun, T Stefanelii etc. Mai subliniem faptul că Eminescu şi-a folosit prenumele corect, atunci când a semnat în Registrul “Junimii” (la nr. crt. 49), unde, pe lângă data naşterii - 20 decembrie 1849, trece numele Mihail Eminescu. Apoi, în registrele de naştere şi de botez (Călinescu, p.36) şi de stare civilă, de la Cimitirul Bellu, cu ocazia decesului (nr. 2935/1889) întâlnim acelaşi prenume. Completăm argumentele cu faptul că poetul a semnat Mihail cu ocazia publicării poeziilor: “Poetul” (1865), din Revista “Rândunica”, a elevilor gimnazişti români, de la Cernăuţi, şi “La moartea lui Aron Pumnul” (ianuarie 1866, în broşura “Lăcrămioare”), culminând cu semnătura din “Familia” (25 februarie 1866), unde publică poezia “De-aş avea...” (când i se schimbă şi numele). Despre debutul lui Eminescu, losif Vulcan nota, în 1885: “înainte cu douăzeci de ani, în o dimineaţă de februarie a anului 1866, redacţiunea noastră primi o epistolă din Bucovina. Epistola conţinea primele încercări ale unui tânăr care se subsemna Mihail Eminovici” (s.n.) (Stelian Vasilescu, O mărturisire a lui losif Vulcan, “Crişana”, 15 ianuarie1989, p.2.).

Dar, iată şi atestări publicistice: Al. Dima. Raţionalismul lui Mihail Eminescu; N. Zaharia. Mihail Eminescu, Viaţa şi opera sa (1923); Poesii de Mihail Eminescu, 1890,

1903; Mihail Eminescu, dr. J. Grămadă. Heidelberg, 1914 etc.Dacă dintr-o greşeală a unui tipograf i s-a modificat numele (poate benefic,

acceptat de poet, în viaţă fiind), schimbarea prenumelui, după moartea sa nu poate fi catalogată, oare, ca o abatere gravă de la rigurozitatea cercetării ştiinţifice? Fie-ne iertată duritatea cuvintelor, mai ales că, anul viitor, este cel în care U.N.E.S.C.O.,sărbătoreşte pe G. Călinescu, da considerăm că o astfel de greşeală birocratică, nu-i aşa, domnule Ovidiu Vuia? nu face decât să nu îndepărteze, o dată în plus, de adevăratul Eminescu. Atâta timp cât nu vom purcede la o studiere şi o rescriere atentă a vieţii şi operei lui Eminescu, fără prejudecăţi şi ploconiri la ceea ce au spus alţii (uneori destul de subiectiv, chiar neştiinţific), controversele privind Fenomenul Luciferic Eminescu vor continua.

Considerăm că a sosit vremea ca tinerii cercetători să se aplece cu mai multă atenţie asupra manuscriselor eminesciene şi să regândească, să reaşeze în matca firească momentul Eminescu în istoria literaturii noastre.

271

Doar un pas de la profesorat la jurnalismInterviu cu doamna Liliana Hinoveanu

Reporter: Care a fost prima dvs. slujbă?Liliana Hinoveanu: Prima mea slujbă a fost cea de profesor, cea mai iubita

dintre slujbele mele pentru că, provenind dintr-o familie de profesori am vrut ca şi eu, la rândul meu, să fiu profesoară şi să-i învăţ pe elevi limba română, şi apoi “limba lui Voltaire”, limba franceză: aceste două fiind şi acum preocupările mele pentru că, deşi m-am rupt de activitatea de profesor, îmi continui activitatea prin emisiunea ce o realizez la Radio Craiova şi bineînţeles prin colaborările ce le am cu Asociaţia profesorilor de franceză.

R: Cât de greu v-a fost să treceţi de la meseria de profesor, la cea de jurnalist?

L.H:N-a fost foarte greu, era în firea lucrurilor să fac jurnalism, pentru că acest lucru se întâmpla încă de când eram elevă, prima mea lucrare jurnalistică este o revistă pe care am realizat-o împreună cu un vecin şi cu fratele meu, în care am editat primele creaţii în carte am încercat să fiu reporter la vârsta copilăriei, în clasele gimnaziale, iar apoi ca elevă de liceu, ca studentă si ca profesoară, colaborarea mea cu studioul de Radio Oltenia Craiova s-a conturat în perioada studenţiei, am continuat ca profesoară; după 1989, după evenimentele din 1989 cred că era necesar să trec la această activitate.

R.: Care a fost cel mai bun sfat ce l-aţi primit în cariera dvs. şi ce sfat ne-aţi da nouă celor care vrem să devenim jurnalişti? ,

L.H.: Cel care mi-a călăuzit paşii în activitatea jurnalistică, mentorul meu cred că a fost ‘’Neică” aşa-i spuneam noi, aşa-i spunem şi acum, Romeo Popescu, cel care m-a găzduit în emisiunea sa pentru a căpăta experienţă în domeniul ziaristic. Emisiunea se numea “La noi în sat”, aveam chiar o rubrică intitulată “Lada de zestre”care mi-a permis mie să mă apropii mai mult de lumea satului, de acolo de unde am plecat, pentru că provin din comuna Vânjuleţ, jud. Mehedinţi, şi să fiu aproape de comorile satului, de folclor, de zestrea noastră sufletească pe care cred că ne-o dorim cu toţii s-o păstrăm în suflet.

R.: Cât de greu v-a fost la începutul drumului, având totuşi un mentor?L.H.: Mi-a fost şi greu, mi-a fost şi uşor. Mi-a fost uşor poate pentru că eram

de factură umanistă şi mă ajutau în studiile pe care le-am făcut la Universitatea din Craiova. Ca student şi apoi devenind profesor de limba şi literatura română îmi plăcea să comunic cu elevii şi cred că cel mai important lucru în activitatea de ziarist este acela de a şti să te faci plăcut, de a şti să faci pe om să se destăinuie, de a pătrunde în sufletul său şi de a crea o legătură sufletească cu acela cu care stai de vorbă.

R.: Am înţeles că sunteţi pe punctul de a lansa o carte. Cine a fost cel care v-a

272

dat primul impuls de a scrie cartea?L.H.: Dacă stau bine să mă gândesc, eu scriu de când mă ştiu. Cred că a fost o

dorinţă de a pune gândurile pe hârtie şi prima carte care a apărut a fost “Poveste de Paşti”, o carte pentru cei mici. Eu am un băiat ca oricare altul, neastâmpărat şi pentru a-l convinge să stea cuminte de fiecare dată inventam câte o poveste sau îi scriam câte o poezie, ceea ce s-a perpetuat, reuşind să strâng mai multe poezii sub titulatura de “Poveste de Paşti” ştiind că Paştele şi Crăciunul sunt cele mai importante sărbători şi dorim să le petrecem în modul cel mai plăcut. Probabil că dorinţa asta s-a găsit şi-n titlul cărţii, dar apoi m-am gândit că versurile pentru oamenii mari sunt versuri care trebuie să apară, aveam foarte multe în portofoliu, o parte din ele le-am pus în cele două cărţi, celelalte aşteaptă să cunoască lumina tiparului.

R.: Răsfoind sau chiar citind revista noastră “Murmurul Jilţului”, ce părere aveţi despre ea în comparaţie cu alte reviste? Vi se pare interesantă, ar mai trebui adăugat ceva?

L.H.: Norocul meu, este că eu am organizat la un moment dat un concurs al revistelor şcolare având posibilitatea să răsfoiesc foarte multe reviste, să le citesc bineînţeles, să le apreciez, să le dau sfaturi: revista voastră este o revistă bine făcută, bine scrisă, se cunoaşte aici mâna unui profesionist, pentru că dacă nu există cineva în spatele unei reviste, chiar dacă voi tinerii, pentru că eu ştiu că este scrisă şi realizată de voi cei care aspiraţi la titlul de ziarişti, trebuie să fie cineva care să vă ajute, să vă îndrume, să stea în umbra voastră. Spuneam că există un profesionist, este vorba de domnul Dumitru Dădălău care a făcut din această revistă una dintre cele mai importante reviste care apar în mediul rural şcolar din ţară. Premiile pe care le-a primit revista sunt dovada acestui lucru bine făcut şi faptul că vă promovează foarte mult, faptul că voi sunteţi parte integrantă a colectivului de redacţie, şi că voi încercaţi să vă depăşiţi emoţiile şi să faceţi lucruri foarte bune, cred că este suficient, sau deocamdată suficient pentru ca această revistă să fie foarte bună şi bine primită de către ceilalţi care lucrează în domeniul presei.

R.: Dar despre acţiunile desfăşurate acum, în acest Colegiu, ce părere aveţi?L.H.: Este al patrulea an când vin aici, am privit Colegiul care a crescut sub

ochii mei, a devenit o altă şcoală, a devenit una dintre şcolile importante şi locul unde copiii şi profesorii se simt bine, aşa că aceste manifestări vin să întregească activitatea propriu-zisă care se desfăşoară la Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari şi dovedesc că există preocupări aici nu numai pentru procesul instructiv propriu-zis, dar şi pentru activitatea extracuriculară, activitate la care sunt angrenaţi toţi elevii, toţi profesorii şi dovedesc că cei care au plecat de aici se pot mândri că sunt originari din Mătăsari şi că se pot întoarce întotdeauna la matcă cu gânduri bune, pentru că aici îi aşteaptă cineva care le continuă dorinţa de mai bine.

273

Reporter: Bouleanu Maria Alexandra

Radio Oltenia – Craiova transmite:

Femeia, eternă poveste

Cu o încărcătură emoţională de zile mari, vă rog să mă urmaţi în localitatea Mătăsari,deoarece “Femeia, eterna poveste” are un parfum de toamnă, de sărbătoare, în Colegiu! Naţional Tehnologic din Mătăsari, desfăşurându-se minunate acţiuni, dar în acelaşi timp şi ecouri sentimentale în sufletul celor care îl realizează. Spun acest lucru pentru că mi-a fost dat, şi trebuie să vă mărturisesc acest lucru, fără nici un secret, că am avut o surpriză plăcută aici, la Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari,pentru că după vreo 20 şi ceva de ani mi-am reîntâlnit o bună şi dragă colegă de facultate. Drumurile te despart, dar se întâlneşte, cum se spune, “munte cu munte, dar om cu om”. Mă aflu alături de o colegă şi prietenă din facultate, Luminiţa Dădălău, profesor de limba franceză în cadrul Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari.

- Au trecut mulţi ani Luminiţa, ani mulţi care au lăsat urme asupra noastră, dar care n-au şters din sufletele noastre clipele fericite pe care le-am petrecut împreună.

În acelaşi timp, această vocaţie pe care ai avut-o de la bun început, de când erai studentă pentru învăţământ, te-a marcat şi nu regreţi că eşti în localitatea Mătăsari de atâta amar de vreme. Eşti profesor, ai avut serii întregi de elevi, nu ştiu cât de exigent ca profesor eşti la clasă!

Luminiţa Dădălău: Sunt un profesor exigent. Sunt a treia generaţie de dascăli din familia mea, după ce tatăl meu insistase foarte mult să termin o facultate, facultatea de drept, îl urmez în acest sens. L-am dezamăgit într-un fel, am făcut ce-am vrut eu pentru că mă chema o mare dragoste către limba şi literatura franceză, către limba şi literatura română. Cred că prin asta şi prin ce-am făcut şi prin generaţiile pe care le-am dus, le-am îndrumat de-a lungul timpului, am dovedit că n-am greşit făcând această alegere.

Luminiţa Dădălău, colega mea, profesor la acest faimos colegiu, este acum şi mamă. Are doi copii, realizată din punct de vedere familial.

L. Dădălău: Da, am doi copii, băiatul student la ştiinţe economice şi fata studentă la medicină veterinară, în Timişoara: soţul meu este profesor de fizică în acest colegiu pe care l-a întemeiat în urmă cu 20 de ani şi în care a fost 20 de ani director. Am sufletul tânăr, chiar dacă uneori anii aştern noi cearcăne în jurul ochilor sau mai presară câte un ghiocel la tâmple.

0 femeie care a terminat Universitatea, Facultatea de Filologie la Craiova, venită la

Mătăsari, cum şi-a ţinut tonusului în această localitate gorjeană?

274

L. Dădălău: Indiferent unde ar fi, un dascăl trebuie să-şi menţină tonusul şi printr-o

ambianţă destul de elevată şi prin mediul familial adecvat.Mi-am menţinut tonusul citind şi perfecţionându-mă permanent.Doresc să ai parte de încă mulţi ani înainte în învăţământ, acum că ne-am

regăsit o să ştim să ne căutăm una pe cealaltă.

Am invitat-o pe doamna profesor de istorie, Zizi Ceauşescu. Domnia sa, în afară de faptul că predă aici la Colegiul Naţional Tehnologic din Mătăsari istoria, are o deosebită dragoste faţă de manifestările culturale.

Bine aţi venit. Bună seara.Zizi Ceauşescu: Bună seara, sunt fericită că am ocazia să stau de vorbă cu

dvs., mai ales că de cum aţi început să vorbiţi v-am remarcat timbrul vocii şi îmi exprim deosebita satisfacţie şi bucurie că sunteţi astăzi în mijlocul nostru.

La noi, la Mătăsari, în fiecare an, în preajma lui 20 oct., comuna noastră este pregătită de sărbătoare, contribuind în mod direct ca această manifestare de suflet a colegiului dar şi pentru locuitorii localităţii Mătăsari să petreacă la cote înalte şi de bună calitate manifestările culturale.

-Să ne spuneţi, anul acesta ce aţi pregătit?Z. Ceauşescu: Anul acesta, ca de fapt în fiecare an şi de fiecare dată când găsim

un prilej de sărbătoare, beneficiem şi ne folosim de el pentru a ne exprima bucuria, pentru a face ca ai noştrii copii să îşi arate talentele şi într-adevăr îi educăm în spiritul acesta, al dragostei pentru frumos, pentru obiceiurile, tradiţiile, dansurile populare, cântecele populare, în general pentru folclorul nostru românesc. Am foarte multe lucruri pregătite: o echipă de dansuri populare româneşti care sunt învăţate de la bătrânii satului şi din generaţie în generaţie, toate generaţiile de elevi pe care eu le-am condus am putut să-i învăţ aceste dansuri. Vreau să le transmit acelor care îi urmează. Am un grup vocal care are două părţi (deoarece şcoala noastră are copii din toate colţurile ţării, de la Maramureş până la malul Mării, pentru că sunt foarte multe familii venite de pretutindeni), un grup vocal cu muzică maramureşeană, unul cu muzică uşoară, cu muzică pur oltenească, gorjenească, recitări, absolut tot ce şi-ar dori să vadă cineva.

Cei dornici ar putea să vină să vadă toate acestea cu ocazia “Sărbătorii Fiilor Jilţului”.

Sunt surprinsă, profesor de istorie şi totuşi atâta dragoste pentru ceea ce înseamnă tradiţie şi continuitatea artei populare. Cum s-a întâmplat, ştiţi să cântaţi, să dansaţi, să jucaţi. Aveţi un costum popular autentic acasă, pe care să-l moşteniţi, să-l aveţi de la mama, de la bunică?

Z. Ceauşescu: Mi-aţi trezit o amintire aşa... nostalgică... am moşteniţ-o pe mama mea, dânsa a cântat foarte frumos şi eu cânt destul de frumos, iubesc enorm de mult cântul, dansul popular. Am jucat foarte mult şi am cântat cu copiii

275

mei la clasă, cei pe care-i învăţ cu deosebită plăcere toate aceste lucruri. Eu de mică am plecat în Bucureşti, acolo făcându-mi studiile, dar m-am întors pe aceste meleaguri. Când ştiam, fiind elevă, studentă că pe Valea Jilţurilor este o sărbătoare, în sufletul meu, acolo era tristeţe.

lată o femeie care, iubeşte din tot sufletul satul natal şi ca atare a venit aici la Mătăsari, cu toate că şi-a terminat studiile în Bucureşti, să-i înveţe pe aceşti copii minunăţiile tradiţionale.

Îi doresc cele bune şi multă, multă sănătate.Aici, o altă doamnă profesoară, Graure Domnica, cea care vine din Dragoteşti,

o comună apropiată, să-i înveţe pe copii limba şi literatura română. Stimată doamnă, limba noastră românească trebuie să fie predată astfel încât copiii, în momentul în care au nevoie de ea să ştie să o folosească corect.

Graure Domnica:Vă fac mărturisirea că anul acesta împlinesc 40 de ani în învăţământ. Întreaga mea activitate, am căutat tot timpul să mă dăruiesc sarcini de dascăl. Am învăţat copii, i-am învăţat pe părinţii lor, mă bucur de respectul lor. Cred că nu a fost o misiune mai importantă decât aceea de a face din limba şi literatura română crezul meu. Datorită acestui obiect, oricare om în viaţă are un larg orizont de cunoştinţe. Prin limba şi literatura română ne arătăm dragostea faţă de poporul nostru. Acesta a fost telul nostru, al meu mai ales, căci nu este alt lucru mai minunat decât acela să spui că “sunt român”, ori limba şi literatura română este aceea care te face pe tine să fii mândru de poporul tău. Este obiectul care se predă în şcoală nu numai pentru cunoştinţe ci şi pentru a şti cine am fost odinioară, ca neam, ca limbă.

Doamnă profesor Domnica Graure, dacă în felul acesta le explicaţi copiilor şi predaţi limba şi literatura română sunt convinsă că v-aţi făcut şi vă faceţi pe deplin iubită de copii.Ca profesor de limba şi literatura română, sunt convinsă că aţi cochetat cu poezia, că vă faceţi datoria.

Graure Domnica: În cadrul Colegiului, Cenaclul “Scorpion” ‘ne acaparează toate creaţiile.

Veţi putea vedea că întreaga activitate literară se desfăşoară la toate vârstele. Am urmărit interferenţele limbii române cu limbile moderne unde, cum spuneam, nu numai profesorii, dar şi elevii sunt implicaţi, iar referatele lor sunt foarte reuşite. Ei se documentează, cercetează, sunt îndrumaţi de noi, într-adevăr reuşesc să realizeze un referat.

Toate doamnele cu care am stat de vorbă, acum sunt deosebit de elegante, puse la punct. Mă întreb oare, dacă cineva v-ar vedea pe stradă, că ar putea crede că faceţi şi gospodărie din când în când, prin grădina de flori?

Graure Domnica: 0, nici nu se poate concepe ca atunci când trăieşti la casă să nu faci şi câteva treburi gospodăreşti. Grădina este cea care dă satisfacţie. Frumosul din literatură alternează cu frumosul din natură, se completează reciproc.

Astăzi 25 oct., peste o zi sărbătoarea Sf. Dumitru, onomastica domnului

276

director Dumitru Dădălău şi ziua de naştere, cu ce gânduri întâmpinaţi acest eveniment?

Graure Domnica: în afară de faptul că domnul director este şi un bun prieten vreau să spun că am venit la Colegiul Naţional Tehnologic Mătăsari datorită faptului că este un colectiv foarte unit.

În cei 40 de ani de activitate peste 20 am fost directoare la Drăgoteşti şi am colaborat în permanenţă cu acest colectiv din Mătăsari.

Mă leagă amintiri extraordinare de domnul Dumitru Dădălău, de domnul Ion Dădălău.

Mă folosesc de acest prilej Sf. Dumitru să-i urez din tot sufletul “La mulţi ani, multă fericire şi îndeplinirea tuturor dorinţelor!”

Emisiune realizată de Maria Bălan Stănescu

Mamă şi fiu

Eşti fiinţa cea mai scumpă, iertătoare Eşti fiinţa cea mai iubitoareDa, tu eşti, mamă !Da, tu eşti acea persoană!

Acum, că ai plecat, Acum, că ne-ai lăsat Ce ne vom face fără tine?0 să plângem, ştii bine,

Întoarce-te-napoi acasă,Să fim iar toţi adunaţi la masă,Să fim iar împreună Te rog, preabună!

O, fiul meu !Tu nu-nţelegi că eşti prea micDar eu nu v-am părăsit, Ci am plecat în cerul sfântDe unde privesc spre pământ

Eu vă văd suferindDar nu pot face nimicCăci din cerul sfântPrivesc spre pământ

277

0 mamă! Vreau să fiu din nou cu tineSă mă ţii în braţe, ştii bine; Vreau să simt mângâierea ta Pe fata mea

Iar dacă acest lucru nu se va putea,Atunci eu voi urca, La tine-n cerul sfânt ,De unde priveşti spre pământ ,

Atunci sigur vom fi amândoiŞi vom dormi în veci noi doiDar vom fi doi\/om fi noi, amândoiRusu Oana Ruxandra.

Singurătate

O lacrimă în pleoape,O sărutare dulce,O vorbă spusă-n şoapteÎnainte să se culce

Un gând de mângâiereDin buze tremurânde, O rază de plăcere . Din visurile blânde.

De-odată e tăcereSe-aude numai vântul,Un vuiet de durereMi-a răscolit cuvântul

As vrea să spun ceva,Dar cine să m-audă ?Sunt singură în noapte,Într-o tăcere...mută

Încerc să nu iau seama,Să uit, să pier în timpCu amintirile plăcute

278

Din vechiul anotimp

Întreaga lume, e cu mine,Ce bine a acum !Întregile suspine,S-au risipit pe drum

Revin la realitateDin cântul vechi cel dulce,Se-aud iar nişte şoapteŞi sufletu-mi se duce,În vechea, vechea noapte.Bădoi Alexandra

Din ITALIA, numai de bine

În ziua de Sfânta Maria Mică, împreună cu fratele meu Constantin Mihăilescu, directorul B.R.D. Târgu-Cărbuneşti şi o cumnată din Negomir, după ce am fost la biserica din satul meu natal, Croici, am poposit, pentru câteva clipe, la prietenii şi colegii mei, Tică şi Cicel Dădălău. Emoţiile revederii au fost atât de profunde încât îmi este greu să transpun în cuvinte ceea ce s-a întâmplat atunci. În orice caz, un fapt îmi va rămâne în memorie pentru mult timp deoarece am avut minunatul prilej sa intru în posesia a trei numere din revista Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari judeţul Gorj, tipărită cu aportul distinşilor mei colegi, profesorii Dădălău. V-am lăsat intenţionat să aflaţi cine vă scrie în revista dumneavoastră care, acum, este cu mine în Italia şi-mi asigură petrecerea timpului liber. Sunt născută la 22 august 1951 în satul Croici, comuna Mătăsari, judeţul Gorj, într-o familie cu mulţi copii, care, de-a lungul timpului şi-au făcut fiecare un rost în viaţă, devenind oameni de nădejde, mândrindu-se cu împlinirile soartei, cu copiii care duc mai departe steagul luptei.

După ce m-au învăţat carte învăţătorii mei din Croici, Nelu Căruntu şi Nicolae Dădălău, am făcut clasele V-VIII, la Mătăsari, cu neobosiţii profesori Constantin şi Eugenia Pamfiloiu, Constantin D. Tănăsoiu, Gheorghe Bălan, Elena Bălescu, Eugenia Dădălău ş.a., având colegi de clasă, printre alţii, pe cei care s-au bătut tot timpul pe premii: Ciortan Florea, Dădălău Ion, Ciobotea Dumitru, Udrişte Alexandru şi exemplele ar putea continua pentru că am fost o generaţie de copii care ne-am zbătut să-i mulţumim şi să nu-i facem de râs pe cei care ne-au dat viaţă.

Destinul a făcut să-mi petrec tinereţea în Bucureşti, să-mi întemeiez o familie, să am copii pe care-i preţuiesc ca pe lumina ochilor. După revoluţie am lucrat la

279

Guvernul României, iar pentru o perioadă la ambasada ţării noastre din Italia. M-am recăsătorit şi de 4 ani locuiesc în Italia, în localitatea Perugia D’assisi, din regiunea Umbria, aşezată în sudul ţării, un oraş cu peste 100.000 de locuitori, cu parcuri verzi şi multă linişte. În Perugia există o facultate de limbi străine, un centru sportiv de tenis şi fotbal, cu vestigii istorice şi mănăstiri, cu importante unităţi economice cum ar fi fabrici de ciocolată, de biscuiţi Colussi, de paste făinoase iar în zonă se găseşte cascada de marmură din Temi.

Dragii mei, când mă uit peste “cărţile” scrise din sufletul de copiii de azi, plâng de bucurie că, în sfârşit, am ce arăta şi eu soţului şi prietenilor noştri, ceva frumos, tipărit cu gust şi mult profesionalism, în România, în Gorjul meu de baştină, la Târgu-Jiu, de inginerul Vede Octavian.

Cum să nu-mi tresalte inima de fericire când văd scris negru pe alb gândurile sincere ale elevilor din liceul Mătăsari, documente inedite scrise în urmă cu peste 35 de ani de dirigintele meu, învăţătorul şi profesorul C.D. Tănăsoiu - Dumnezeu să-l odihnească în pace - de eroii înscrişi cu litere de aur în Cartea Monumentului din Mătăsări, de participarea locuitorilor din satul Croici şi a celor de pe Valea Jilţurilor, la chemarea lui Mihail Kogălniceanu, la întreţinerea armatei în timpul Războiului de Independenţă de la 1877.

Tot ce e scris aici este formidabil şi sunt convinsă că, prin Fundaţia “Murmurul Jilţului”, vom ţine o permanentă legătură, vom face ca Mătăsari şi Perugia să devină două localităţi înfrăţite.

Cu gândul la frumoasa sărbătoare de 30 de ani de la terminarea clasei a VIII-a, din 1995, la tot ce am discutat cu Tică, Ion, Cicel şi Luminiţa, vă doresc la toţi sănătate şi numai împliniri în liceul în care trebuie să înveţe carte tot mai multe generaţii de elevi.

Ceau!Gorietti - Mitran Elena Perugia - Italia Gânduri pentru „Murmurul Jilţului”

În murmurul Jilţului regăseşti0 speranţă a gândurilor curate,Ale unor oameni, dornici de muncă şi înţelepţiAle unor elevi străluciţi cu dorinţă de carte.

Toate acestea izvorâte din limba română Sunt gânduri împletite în doriri de bine Care tipărite în revistă au să rămână Pentru toţi cei de azi şi pentru cei de mâine.

Se cuvine respect pentru cei care s-au străduit

280

Să dea viaţă unei reviste, pentru maiştri şi normatoriCinste se cuvine celor care s-au străduitSă rămâie peste ani nume de elevi şi profesori.

Acei care scriu “Liceul meu” şi diferite scene Un gând bun, un început bun, cuvânt introductiv Toate sunt pentru fala plaiurilor mătăsărene Bogate în aur negru şi pământ productiv,

Succes peste ani Fundaţiei „Murmurul Jilţului”, Sănătate celor care se străduiesc peste ani, Profesori şi elevi dornici să dea viaţă gândului Să apară o revistă a Grupului Şcolar Mătăsari.Preot Constantin C. Purdescu

Liceul meu, mândria mea

Licee-n lume nu-s doar zeceSunt multe, mici şi mariCare-nfloresc pe zi ce treceDar tot nu sunt ca cel din Mătăsari

Suntem elevi. Şi suntem gospodariAvem în noi curaj de oameni mariAşa cum suntem, noi suntem şcolariAi marelui liceu din Mătăsari.

Avem profesori buni, la fel şi-învăţătoareDin ciclurile gimnaziale şi primareŞi la liceu sunt ore extraordinareCare te-ajută să devii om mare.

Revista şcolii e de asemenea făloasăOdată s-o citeşti şi spui că e frumoasăPare că-i scrisă de genii foarte mariDar este scrisă doar de mici şcolari.

Ca să-i cunoşti pe aceşti distinşi şcolariUn singur lucru trebuie făcut Să treci cândva prin Mătăsari

281

Şi toţi îţi vor zâmbi, spunând: „salut”.

FUIOREA Anca Claudia

AdolescenţaVis sau realitate?

Ajungem la o vreme, respectiv vremea vârstei a treia, când, poate unica preocupare neîngrădită de nimeni o reprezintă posibilitatea de a gândi. Gândind retrospectiv asupra zecilor de ani de activitate ai prilejului de a analiza, de a filtra, de a discerne fapte, evenimente care raportate la valoarea lor îţi trezesc cel mai adesea sentimente nostalgice, iar atunci când cineva la care consideri că ţi-ai adus o contribuţie în formarea personalităţii sale, îţi dovedeşte respect şi recunoştinţă eşti cuprins de satisfacţii morale deosebite, simţi cum totul se înseninează în jurul tău.

Un asemenea moment mi-a fost dat să trăiesc în una din zilele lunii decembrie 1996, când unul din elevii de ieri, azi distinsul profesor D. Dădălău - Tică – mi-a înmânat un exemplar din primul număr al revistei şcolare „Murmurul Jilţului” cu dedicaţia: „Distinşilor mei profesori Eugenia şi Constantin Pamfiloiu în semn de înaltă preţuire şi profund respect, de la fostul dumneavoastră elev, prof. Tică Dădălău.”

Da. Îl consider într-adevăr un gest de respect, preţuire şi recunoştinţă şi doresc pe această cale în modul cel mai sincer să-l felicit pe distinsul profesor pentru preocuparea şi strădania de a da viaţă unei asemenea iniţiative, care, desigur, se va permanentiza prin periodicitatea ce îşi propune. Prin însăşi profilul profesional al domnului profesor Tică Dădălău – limba şi literatura română – doreşte desigur, ca şi prin intermediul acestei reviste, limba română să rămână o flacără fără sfârşit, ea reprezentând armonia, ritmul, mângâierea şi nostalgia fiecăruia, bucuria şi speranţa tuturor, poezia şi istoria acestui neam, modul său de a fi şi a gândi.

Pornind iarăşi de la gândul că revista aparţine, se realizează şi se adresează de fapt adolescenţilor, precum şi de la semnificaţia majoră ce o reprezintă această etapă a vieţii pentru formarea viitorului adult ,doresc, dacă se consideră necesar şi posibil, să fac unele referiri la tema: ADOLESCENŢA – VIS SAU REALITATE?

Prin toate dimensiunile şi semnificaţiile ei, adolescenţa cuprinde o etapă impunătoare a vieţii. Aceasta debutează cu preadolescenţa 11-14 ani – conturându-şi profilul major între 15-20 ani, respectiv etapa adolescenţei propriu-zise. În această perioadă asistăm la o accelerare a fenomenelor de dezvoltare şi maturizare sub toate planurile, respectiv: psihosomatic, psihofiziologic, intelectual, afectiv, psihomoral, social, vocaţional.

282

Tot acum se conturează unele din cele mai importante opţiuni şi decizii privind drumul întregii vieţi, al devenirii şi realizării propriei realităţi. Adolescenţa poate fi caracterizată şi ca perioada marilor visări, a aspiraţiilor şi visurilor înaripate. Este etapa în care se structurează şi se afirmă idealul de sine al autocunoaşterii şi autodeterminării sentimentului identităţii proprii.

Punându-şi întrebarea „Cine sunt eu?”, adolescentul îţi defineşte treptat propriul său loc şi un rol în lume, în viaţa socială, profesional productivă. Pe baza acestor caracteristici adolescentul nu trebuie să rămână un necunoscut, ci cunoscând şi înţelegând universul său psihologic, marile sale resurse de dezvoltare, precum şi inevitabilele slăbiciuni, să-l abordăm cât mai adecvat.

Pentru această se impune o cunoaştere profundă şi cuprinzătoare a profilului psihologic, a particularităţilor de vârstă specifice acestei etape. Rezultă aşadar, că adolescenţa este perioada unei intense maturizări psihologice şi social vocaţionale, a afirmării idealului de sine, de autorealizare umană.

Optimismul, romantismul, visarea, intensitatea dorinţelor de autonomie, de independenţă şi de autodesăvârşire, constituie unele din nobilele virtuţi şi potenţialităţi de dezvoltare la această vârstă.

Ca urmare a dorinţei de afirmare pot apare la adolescent unele fenomene de expresie critică, precum exentrităţi comportamentale în vestimentaţie, limbaj, în ţinuta original stridentă sau chiar în refuzul de a se supune unor norme civilizate de existenţă ce duc uneori chiar la conflictul cu educatorii (profesorii, părinţii), îndeosebi atunci când aceştia manifestă o autoritate cu tendinţe de tutelare excesivă fără a ţine seama de nevoia de independenţă a adolescentului.

Acest arsenal de manifestări trebuie să găsească la educatori o mai mare înţelegere astfel ca dorinţa de a se remarca, de a-şi exprima originalitatea să fie canalizate pe direcţii pozitive de împlinire. Se poate concluziona că: „Regula de aur” în comportamentul tuturor educatorilor impune să se acţioneze cu maximă discreţie şi delicateţe fără dramatizări, străduindu-se să gândească „tinereşte” fără a face paradă de experienţa lor, viaţa demonstrând că adolescentul acceptă sfatul unui adult care îl consideră egal al său, dar refuză să se supună unor ordine ce nu-şi justifică autoritatea decât prin diferenţa de vârstă, ton sau poziţie socială. Numai o asemenea abordare a problemei ţinând cont atât de particularităţile specifice etapei cât şi de cele psihoindividuale, idealurile adolescenţei pot evolua de la vis la realitate.

Prof. pensionar Constantin Pamfiloiu

283

SĂRBĂTOARE LICEALĂ ÎN MĂTĂSARI

Sărbătoarea Zilelor Colegiului „Naţional Tehnologic” Mătăsari cuprinde trei manifestări,prima debutând în cursul zilei de sâmbătă, 1 octombrie a.c. Omagierea a 25 ani de învăţământ liceal în Mătăsari a reprezentat începutul manifestărilor, ce vor continua cu sărbătorirea a 40 de ani de la absolvirea primelor promoţii de 8 clase ( 8 octombrie a.c.) şi cu Sărbătoarea Fiilor Jilţului(15-16 octombrie a.c.).

La sărbătorirea celor 25 de ani de învăţământ liceal în Mătăsari au participat promoţiile din perioada 1980-2005, un număr de 77 de clase de liceu. Pe parcursul celor trei evenimente, Colegiul are ca invitaţi trupa de teatru de păpuşi Pinochio a Şcolii Populare de Arte din Târgu- Jiu, Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu” din Târgu -Jiu şi Ansamblul Profesional „Doina Gorjului”.

Loredana ECOVIŢĂ, Impact in Gorj nr.670/2005

În amfiteatrul Şcolii gorjene de ieri şi de azi

Ecouri la ”Ziua generalilor”

În dimineaţa zilei de 12 octombrie 2007, doi trimişi ai Colegiului Mătăsari s-au prezentat la chiliuţa mea din satul Hăieşti, com. Săcelu dl. profesor Mihail Mărtoiu - fost insp. General şi dl. ing. Iordache, cu sarcina categorică, de a mă ridica din bârlogul meu şi a mă depune la sediul Colegiului din Mătăsari, unde avea loc o întâlnire a foştilor inspectori şcolari generali, care au condus învăţământul gorjean din 1968 şi până în prezent. Au lipsit doar trei din cei chemaţi:Vasile Romanescu, din motive de sănătate, Liviu Andrei, actualul insp. General, plecat la nişte cursuri organizate de minister şi Adrian Gorun, prins cu rosturi ministeriale .Au trecut 28 de ani de când am ieşit la pensie şi nu am mai avut posibilitatea să revăd zone prin care am călătorit până la Mătăsari. Totul mi se părea nou, necunoscut, ca fiind din altă lume, plăcută, dar necunoscută.

Primiţi cu pâine şi sare La Colegiul Mătăsari am fost primiţi cu pâine şi sare, de parcă am fi fost

nişte reprezentanţi ai unor ţări străine, dar prietene.În prima parte, a vizitei foştilor inspectori şcolari generali, directorul unităţii,

dl. prof. D.Dădălău ne-a prezentat unitatea şcolară cu toate dotările şi anexele sale ceea ce ne-a impresionat peste măsură – săli de clasă bine dotate, sală de sport, centrală termică proprie, staţie de televiziune internă, laboratoare şi cabinete pe

284

obiecte, muzeul, în curte laboratorul tehnologic şi tribuna sportivă. Ceea ce impresionează la Colegiul Mătăsari este disciplina, ordinea,

curăţenia şi modul de funcţionare, ireproşabil asemenea componentelor unui complicat mecanism bine reglat, în toate resorturile sale.

La acest colegiu, cu o populaţie şcolară de ordinul miilor, funcţionează grădiniţe, învăţământul primar, gimnazial şi liceal. Ţinuta elevilor mi s-a părut ireproşabilă, nu aşa cum am observat în curţile unor unităţi şcolare de prestigiu, din municipiul Târgu-Jiu.

Mi-am pus întrebarea:cum e posibil ca într-o unitate „uriaşă” cum e Colegiul Mătăsari, mobilierul de o calitate ce nu poate fi catalogată să nu aibă măcar o zgârietură? Aceasta numai datorită modului cum dascălii colegiului ştiu să îndrume şi să supravegheze elevii. Ei acţionează ca un tot unitar, conduşi cu competenţă de directori devotaţi îndrăgostiţi de copii, de cariera care şi-au ales-o, călăuziţi parcă de principiile şcolii haretiene.

Pentru mine, Colegiul Mătăsari este un adevărat Colos şcolar, altul de talia acestuia nemaifiind în judeţ şi foarte puţine sau poate chiar nici unul în ţară.

Statura profesorului Pamfiloiu Printre cei prezenţi, s-a aflat şi bătrânul dascăl – profesorul Pamfiloiu

Constantin. Mulţi dascăli ai colegiului au fost elevii lui. Viaţa profesorului Pamfiloiu Constantin s-a împletit cu activitatea didactică. Deci o viaţă închinată şcolii, educaţiei. Pentru mine, a fost o bucurie şi o satisfacţie ca după zeci de ani să revăd un dascăl de valoarea lui Pamfiloiu Constantin.

Pe parcursul vizitei noastre, la toate obiectivele am fost întâmpinaţi de elevii colegiului cu flori şi urări de „Bine aţi venit”, la care primul inspector şcolar general al judeţului Gorj, Grigoroiu Ion, le răspundea „Să trăiţi copii! Să ajungeţi bătrâni ca noi”.

În amfiteatrul unităţii, profesorii şi elevii colegiului, s-au întâlnit cu oaspeţii, care le-au împărtăşit din activitatea lor, le-au dat sfaturi, ocazie cu care, din nou, Grigoroiu Ion le-a urat să ajungă bătrâni ca noi şi să se bucure de roadele muncii lor.

Şi, semnatarul acestor rânduri, le-a făcut urări de bine, cu atenţionarea ca, în tot ce vor face să pună suflet şi sigur vor avea realizări absolute şi multe satisfacţii.

Am subliniat faptul că nu doresc ca cineva din cei prezenţi, să ajungă în situaţia de a recita ultimele versuri din poezia Melancolie a marelui Eminescu – („Şi când gândesc la viaţa-mi, îmi pare că ea cură / Încet repovestită de o străină gură / Ca şi când n-ar fi viaţa-mi, ca şi când n-aş fi fost / Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost / De-mi ţin la el urechea şi râd de câte ascult / Ca de dureri străine?...Parc-am murit de mult”).

285

Le doresc, din tot sufletul să pună suflet în ceea ce fac, să fie patrioţi, să-şi iubească această ţară încercată de ciudata istorie.

Dascălilor le doresc să fie adevăraţi Apostoli aşa cum i-a numit Cezar Petrescu în unul din romanele sale.

Am plecat, cu convingerea că, deşi în prezent, învăţământul se găseşte la o răscruce, există, totuşi cu suflet de aur ca cei de la Colegiul Naţional Tehnic Mătăsari.

Emanoil CINTEZĂ,Gorjeanul, nr.4772 / 23 X 2007Ce-am lăsat în urmă şi ce am găsit acum

Este îndeobşte cunoscut faptul că bătrânii trăiesc din amintiri. Îmi aduc bine aminte frumoasa impresie ce mi-a lăsat-o în urmă cu 40 de ani Şcoala Generală Mătăsari condusă atunci de bunul pedagog prof. Constantin Pamfiloiu pe care l-am felicitat pentru rezultatele deosebite obţinute în fruntea colectivului didactic pe linie de învăţământ dar şi pe tărâmul social cultural.

Actualul director, dl. prof. Dumitru Dădălău, pedagog desăvârşit, recunoscut ca invocator într-o mulţime de acţiuni întreprinse, a organizat în 12 octombrie o întâlnire a cadrelor didactice şi a elevilor din Colegiul Tehnic Mătăsari cu foşti inspectori şcolari generali din Gorj care, într-un fel sau altul, au contribuit la înfiinţarea şi progresul liceului şi apoi a Colegiului.

Au participat 6 foşti inspectori şcolari generali Grigoroiu, Cinteză, Mărtoiu, Lica, Chiriac şi Gămaneci.

Cu toţii am rămas adânc impresionaţi de ceea ce s-a putut realiza în ultimi 25 de ani ,de când liceul şi apoi colegiul a fost condus de Dădălău (Ion Dădălău director 1980-1997 şi Dumitru Dădălău, actual director din 1999).

De la intrare te impresionează impunătoarea clădire a colegiului cu trei etaje şi apoi interiorul cu ultimele modele de mobilă, laboratoare şi cabinete dotate din belşug cu cele mai noi şi moderne aparate, mijloace eficiente în desfăşurarea cu uşurinţă a complexului proces instructiv-educativ.

Cei care dintre noi am avut norocul să cunoaştem acest proces in liceele apusene din Franţa, Belgia, Canada, etc, au afirmat că şi Colegiul Tehnic Mătăsari nu e mai prejos, deci este o instituţie la nivel european.

În prezent, învaţă aici 1800 de elevi cu 120 de cadre didactice ceea ce-l situează pe primul loc în Gorj şi cu rezultate remarcabile la învăţătură.

Un suflu nou a dat directorul colegiului şi activităţii social-culturale în şcoală şi în afară.

Amfiteatrul modern găzduieşte această activitate. Muzeul Jilţului are bogate şi rar întâlnite exponate strânse cu migală şi orânduite ştiinţific care

286

prezintă evoluţia vieţii în acest tapşan străbun. Realitatea e că prof. Dumitru Dădălău este sufletul acţiunilor din această

instituţie. A organizat cercul literar „ Scorpion”, a tipărit antologia de versuri

„Fereastra sufletului„ în 1998, prefaţată de scriitorul Nicolae Dragoş, la 1 decembrie 1996, a înfiinţat Fundaţia Murmurul Jilţului şi revista cu acelaşi nume, revistă care, datorită datorită conţinutului bogat şi select, a obţinut locurile I pe judeţene şi II şi III la etapele naţionale. Dânsul deţine cu succes funcţia de preşedinte al fundaţiei şi de director al revistei.

Colegiul Tehnic Mătăsari a fost vizitat de ministrul Educaţiei şi de Mitropolitul Olteniei precum şi de numeroşi străini care au avut cuvinte de înaltă apreciere.

Mă gândesc că ar fi bine dacă Inspectoratul şcolar judeţean ar organiza la Mătăsari o consfătuire cu toţi directorii de licee din Gorj. Mărturisesc că am trăit la Mătăsari clipe de profundă satisfacţie sufletească pentru ce am găsit după 40 de ani.

Prof. Ion GRIGOROIU Gorjeanul, nr.4772/ 23. X. 2007

În ultimul timp, activitatea senatorului PSD Ion Florescu în teritoriu este aproape inexistenta. El nu a mai dat ochii cu presa, de foarte multă vreme şi a intrat într-un con de umbră şi la Parlament. Din 2005, pâna în 2007, senatorul PSD de Gorj a facut doar şase declaratii în plen, iar pe perioada întregului mandat are 12 initiative legislative, alături de alţi senatori şi deputati. Doar două proiecte au fost depuse avându-l pe Florescu drept unic iniţiator, unul în perioada în care acesta era deputat şi altul când era senator. Ambele iniţiative au fost respinse, una de camera decizionala, alta de ambele camere. Ultima iniţiativă legislativă semnată de Ion Florescu a fost depusă în anul 2006. Anul acesta, activitatea parlamentara a senatorului PSD de Gorj a ramas în obscuritate, pâna de curând. El a ieşit în faţă nu prin activitaţi specifice Parlamentului, ci prin faptul că a facut pe ghidul, pentru un grup de elevi din Mătăsari. Iniţiativă lăudabilă de altfel, care este posibil să-l remonteze pe senatorul gorjean şi să-l determine să se implice din nou în problemele comunitatii. Un grup de 50 de elevi şi cadre didactice de la Colegiul Tehnic Mătăsari au vizitat, săptămâna trecută, Palatul Parlamentului. Delegaţia de la Mătăsari a raspuns, astfel, invitaţiei lansate de Secretariatul General al Camerei Deputatilor, în cadrul programului de vizite

287

organizate de Centrul educational. La Mătăsari, selectarea elevilor care au mers în vizită la Parlament s-a facut pe baza rezultatelor obtinute în perioada derulării evenimentelor intitulate „Zilele Liceului” si „Fiii Jiltului”. Grupul de la Colegiul tehnic Mătăsari a fost întâmpinat la Parlament de senatorul PSD de Gorj, Ion Florescu, cel care i-a însoţit pe elevi prin sălile Casei Poporului. La final, elevii gorjeni au primit cadouri de la reprezentanţii Parlamentului.

Maria DodescuLupta in Gorj, nr.286/18.12.2007

288