@ 2016 Theo Anghel@ 2ll6Quantum publishers

Acest volum este o opere de ficliune.orice asemi'nare cu persoane, locuri sau evenimente reale este intam-plStoare.

Este interzisi. reproducerea totald sau par(iali a textelor,pe orice suport, tipdrit sau digital, ftra acordul delinltorului dreptu,rilor de autor.

QUANTUM PUBLISHERSwww. quantumpublishers.roEmail: offi ce@quantumpublishers.roVAnzIri: vanzari@quantumpublishers.ro

ISBN 978-606 -9420s-4-6

Descrierea CIP a Bibliotecii Na{ionale a RomAnieiANGHEL, THEO

Am murit, din fericire / Theo Anghel. - Domnegti: euantum pub_lishers, 2016-

vol.ISBN 978-606 -9 4133 -7 -9Vol.4: Purgatorio. -2016. - ISBN 978-606-94205-4-6

821.t35.1-31

Tiplrit in RomAnia

IheD Anghel

A,,, nahil. dtlo khitu 4

QUANTU M

2016

I

Cuprins

itolull .........5itolulll .......2titolullll. ......33itolullV. ......55

lulVIII ....135

itolulX ......163tolulXl. .....t72

pitolulxll.. ...206

itolulXlV ....244itolulXV .....304

pitolulxU. ...322apitolulxUl . ..359

Purgatorio: Ari murit, dln fericire

Capitolul I

- Dar o cunosc eu... Ce mama dracu'? pufni |ohnnyBravo din locul lui.

Judecitorul ii arunc[ o privire sever[ peste ramele strAm-be ale ochelarilor cu o singur[ lentil[. Dup[ cAt de mari pireaudioptriile, imi imaginam cdL reugea si zlreasci ceva doar cuun singur ochi. Pirul sublire, de culoarea cAnepii, ii mdngAiaobrajii stribltuli de incredibil de multe riduri. Buzele subqirip[reau mai obignuite cu sentinfele dure, decit cu clemenfa.De sub nag pin[ sub b[rbie, ii crescuse un smoc neingrijit careii acoperea gura cu totul. Era infhgurat din cap p6n[ in picioa-re intr-o cArpi imbdcsitl, ce ii didea un aer de apostol. Dacifbceam abstraclie de faptul ci plrea s[ nu se mai fi spilat dedecenii, il puteam asemui, in unele privinfe, cu Grim.

Fiecare dintre noi fusese mitraliat cu atAtea intrebdri ci,fhri si ne dim seama, am ajuns sd mirturisim gi laptele suptde la mamele noastre. Am stat pe gAnduri daci si recunosc cipierdusem Eirul vielilor luate, insi lehamitea ce mi cuprinsesem-a determinat s[ nu mai lin nimic pentru mine. Nimeni n-aridicat din sprincene auzind despre atrocitifile la care parti-cipasem sau la care fusesem martor; atunci mi-am dat seamac[ nu era nimic care si mi se fi intdmplat mie gi ei s[ nu fi treitdeja., Degi primise suficiente dovezi ci nu eram sllbatici, nici

progenituri rezultate din violuri, nici vreun alt tip de pericol,judele intdrzia s[ ne elibereze. Probabil ci nu mai al,usese demult timp ocazias[ exerseze autoritatea, c[ci, am aflat mai tAr-zia, era persoana cea mai solicitati si-gi spuni pirerea atuncicdnd venea vorba de stabilirea adevirului. $i cum linigtea se

Theo Anghel

lisase peste acest sat gi infracfiunile se rdriserd considerabil,mogul prelungea agonia noastri doar pentru plicerea exerci-fiului. Cel ce rispundea de pazainchisorii se cam plictisise sine aibi in griji gi, de fiecare dati c6nd era nevoit s6 ne inchidi,abia rezista tentafiei de a ne l[sa liberi. N-o ftcea, pentru ci ilrespecta pe mai marele peste treburile administrative ale age-zirii. Bombinea in barb[, abia aazit, gratuldndu-l pe judeci-tor, cu oarecare afecfiune, mi s-a pirut, cu apelative cabogorogsenil sa::, daci era in toane bane, unchia; trist.

Gravidele fuseseri scutite de chinul de a reprezenta ma-terial de antrenament pentru omul legii. CAteva familii le pri-miser[ in sAnul lor. Nu mi-am putut reprima un gAnd de com-pasiune pentru cei ce o luaserl pe Alvira ins[, n-aveam niciourm[ de indoiali, se vor prinde al naibii de repede ce hrampoartd singaporeza.

Oamenii de aici erau recuperatori gi ingeri. Reugiser[ sistrlbatl toate obstacolele ce ne iegiseri gi noud in cale, g[sindaici o palidi replicl a ceea ce li se promisese.

incropiser[ o a$ezare gi se striduiau din rhsputeri siaducd regulile din Chaos in acest loc uitat de Dumnezeu, lapropriu, pentru a-gi face viala suportabil[. Cum timpul aremagnifica aptitudine de a ne impulsiona s[ facem pace cu ori-ce tragedie din trecut, locuitorii au gisit ci era inlelept si se

consoleze cu ie aveau la lndemdni, s[ nu-qi mai blesteme in-fama soart[ gi si nu mai caute vinovafi in ceilal1i. Se legaserirelafii de prietenie, iar unii se indr[gostiseri gi aveau familii.

Printre gratiile inchisorii, priveam la copiii aproape go-lagi cum se jucau la nici doi paEi de mine. Erau desculli, plinide praf din cap pAn[ in piciqpre, insi rAdeau cu asemenea pof-ti la orice nimic, incdt, uneori, eu gi Ama ne scllAmbiiam camaimulele numai s6-i vedem cum se inveseleau. in inocenfaIor, se atagaseri de noi, degi pdrinlii inci ne priveau cu sus-piciune. Ne aduceau mdncare pe ascuns, gisind in acest gest

Purgatorio: Am mur/t, din feric/re 4

secret o pllcere fbri margini. Ochii nogtri in care se oglindearecunoqtin{a, impletiti cu o nedisimulati admiralie pentru ta-lentele lor de ciorditori,le diminuau senza{ia c[ provocaseripagube in bucdtiriile familiilor 1or. Se sim{eau ca nigte micisalvatori.

Picii se simleau atra$i de Ama, mai mult decAt de ori-cine altcineva. Ea se a$eza cu fundul in llrAni gi, din spatelebarelor de lemn, le spunea poveqti fantastice despre un tirAmmagic, numit Chaos, gesticuldnd gi schimbAndu-Ei cu iuleallmimica fe1ei, in funcfie de ce avea de istorisit. Era ceva si-ivezi pe micu{ii aceia sorbind silabele de pe buzele ingerului,iar acest spectacol al candorii ne fermeca gi pe noi, ceilalli,intr-o asemenea misurl, incAt, de cAte ori se previziona unastfel de moment, ne clutam pozifii comode gi asistam ca laun spectacol de gal[.

Copiii o rugau de multe ori s[-i lase s[-i atingi aripile.Plrin]ii le interziseserl cu desivdrEire sd faci aga ceva, astfel seface c[ penele ciufulite de pe spatele ingerului meu deveniserimult jinduitul fruct oprit. ln schimbul acestui mic favor, Amaii ruga si spioneze coliba unde se afla infirmeria satului, loculunde fusese dus Abel. Ei se lntorceau cu ve;ti care aduceau unzdmbet fericit pe chipul brunetei,lucru ce o umplea de atAtaentuziasm, ci se simlea in stare sd le mai toarne vreo dou[-treiintAmpliri de pe meleagurile necunoscute 1or.

|ohnny venea gi el destul de des gi se holba la noi ca lanigte animilufe pe cale de a-gi da duhul. Mi privea minute ingir, fhri si-qi poat[ crede ochilor cd sllbitura aceea din caremai rimiseser[ doar ochii, era aceeagi fat[ pe care o adusesein tabira lui don |uan. Mi enerva la culme mimica lui ddnd peafari de jale gi felul plin de regrete in care mi se adresa.

- Aq fi vrut si te cunosc mai bine..., spunea el, cu ochiiumezi.

- inci n-am murit, bombineam.

Theo Anghel

- Totugi, aritai intr-un mare fel Ei... acum...

- N-o si mor, Johnny. Acum ci te-am reint6lnit, m[animeazi o dorin{i de nezdruncinat si-(i disloc maxilarul,pentru ce mi-ai fhcut atunci. Pentru aga ceva, m-ag scula gi

din cogciug...Credea ci am uitat, pentru ci tresirea gi se uita speriat in

jur. Am dedus ci pe aici nu se gtia de apuc[turile lui din Chaosgi, judecind dupi c6t de alarmat era cAnd m[ auzea vorbinddespre asta, nici nu i-ar fi convenit si se afle.

- Executam nigte ordine.Nu i-am mai zis nimic. Dorin[a mea de r[zbunare nu era

chiar atdt de mare pe cAt il fhcusem s[ creadl. Ii spusesem astapentru ci preferam s[ v[d pe moaca lui oricare altl expresiein afara aceleia de priveghi la cipitiiul unui mort. Poate ciar[tam ca naiba, dar nu mi simfeam pe duc[.

|ohnny era un fel de comandant de ogti. Vorba vine, oas-te; era o adunltur[ de bipezi infbgurali in zdrenle. Fiind celmai bine clidit mascul de prin plrfiIe locului, fusese ales pepost de lider al celor ce protejau mica lor lume. Cei de subordinele lui erau blrbali gi femei de diferite vArste Ei na[iona-lit61i, culori qi religii.

Fusese felicitat pentru talentul organizatoric, acela care

a dus gi la prinderea noastri cu mult inainte si dim de sat.

Stabilise posturi pentru santinele in diferite localii din pidure,pAn[ la marginea ei, de unde ar fi putut fi observat orice in-trus, inainte ca acesta si fi apucat si faci vreun riu.

CAnd, in sfdrgit, ne-au eliberat, ne-am pomenit in mijlo-cul satului, intr-un fel de agrora unde aveau loc intrunirile maiimportante. Se ficuse un cerc larg in jurul nostru gi se negociapentru fiecare dintre noi de parcd am fi fost nigte produse petarab[. Nu mai eram relinufi, dar nici nu aveam unde s[ mer-gem.

- Nu;tiu... O vreau pe ea... Asta e cam sfrijit,., O sd md-

Purgator/o: Am mur/t, d/n feric/re 4

ndnce mult...Capul mi se invdrtea gi sim(eam c6 mi se taie picioarele

din pricina slibiciunii.Sprinten, fohnny se urci pe un pietroi gi intinse bralele

citre adunare. Murmurele se pierdur[ cu incetul pAni dispi-ruri cu totul. Recuperatorul cu ochi verzi arifia ca un zeu pepiedestalul lui, iar magnetismul pe care il exercita asupra tu-turor, dar mai ales asupra sufl[rii feminine, era de necontestat.Ochii se indreptari asupra lui, ca gi cdnd tuturor li s-ar fi fhcutsil[ de atita timbillu gi agteptau ca rezolvarea s6 vini de laacest tip chipeg.

Spectacolul promis de aga-zisa noastri repartizare adtt-nase puzderie de gurl casci. Am privit la cei din primele rdn-duri. imi venea greu s[-mi imaginez cum aritau in Chaos,pentru c[ traiul de pe o zipe alta gi tot ce trebuie s[ fi induratpdnl s[ ajung[ aici, schimba din temelii pe oricine. Hainelebolite gi ponosite le cddeau pe trupuri de parc6 ar fi fost, eleinsele, pieile altor oameni mor{i. Unii nu se mai pripddeau cuigiena, aEa ci deveniser[ nigte arit[ri cu p6rul sArmos, cu pie_lea in culoarea jegului ce le cuprinsese veqmintele. pireau cu-pringi de o oboseal[ patologici pe care nimeni gi nimic n-aveasi le-o mai scoati din trupuri vreodat[. Am vlzut cAqiva cuurme adAnci de tdieturi pe fele gi pe umeri, vreo doi cu nasu_rile t[iate, iar altuia, un sl[bInog cu ochi silbatici, ii lipseauambele urechi. Astea trebuie si fl fost urmele traversirii rr.ro_rocitului de Purgatoriu, de la Transeo pAni aici.

- Pe Oriana o cunosc din Chaos; ar trebui sd stea curRine, spuse fohnny, lindnd un bra! indreptat inainte pentru ale impune ticere celorlalli.

- Da, sigur, bombini un birbat din mullime, enervatci nevasti-sa nu-gi mai dezlipea ochii de pe fesele lui Bravo.$tii cd nu ai voie si lii o fati singuri in casa ta decat daci ti-enevast6. Asta e regula. Trebuie s-o ia o femeie.

Theo Anghel

- O iau de nevastl!Acela a fost momentul cAnd molegeala mea s-a dus la

naiba-n praznic gi niqte furnicituri furioase mi-au alertat toa-te celulele din trup.

- Despre ce tot vorbili acolo? Nu m[ mlrit cu nimeni...L-amarzitpe Trei rdzdnd in spatele meu, dar gi-a inghilit

hazal pe nemestecate cAnd mi-am rotit trunchiul qi l-am si-getat cu o privire otrivitoare. De ldngl el, Eshe se holba cAndla mine, cAnd la inger, cu gura intredeschisi, fbri si dea vreunsemn c[ in]elegea ce se petrece.

|ohnny s-a apropiat, s-a aplecat spre urechea mea gi mi-agoptit, conspirativ:

- Nu e o c[sitorie in adevflratul sens al cuvintului. Ofacem doar aga, ca s[ po]i sta cu mine.

- De ce dracu' a$ vrea s[ stau cu tine? am scrAgnit prin-tre dinfi, ficAnd eforturi inimaginabile pentru a-mi line tur-barea in frAu.

--: Am influenli asupra satului, pot s[-i fac si fie de acordcu propunerea mea, mArAi.

- Nu 2fu.fi Dar dac[ le-ag spune c[ ripeai recuperatoripe care ii sechestrai pentru a nu-gi mai putea indeplini misiu-nile? Nu gtiu, dar mie mi se pare al dracu' de grav.

Se crisp[.

- N-ai fi in stare!

- Habar n-ai tu de ce sunt eu in stare!

- Nu te-ar crede nimeni. Egti abia venit[, iar pe mine se

b azeazd de multi weme...

- O b[nuiall tot le voi planta in creiere. $i sunt sigurl cinu tofi vid cu ochi buni aerele tale de mare strateg.

A intors fafa spre mine. in ochii verzi am zirit fulgere de

tsavorit gi, pentru o clipi, un fior de team[ mi-a sigetat inima.

- T[cere! se auzi o alti voce, de undeva, din dreapta.

Ne-am indreptat cu tolii privirea intr-acolo. Judecitorul,

Purgatorio: Am mur/t, din fericire 4

sprijinit intr-un ciot de lemn, privea sever cltre cel ce m[ do-rea de mireasi.

- Stau uneori qi mi intreb ce-o si se aleagi de voi dupimoartea mea? Sunteli slabi gi tentali si cidefi in picatul de ale impune celorlalli cu forfa voin{a voastri. Doar s-a stabilit cinu vom repeta gregelile din Chaos...

Ochii mogului erau plini de durere gi descurajare. Didusi spunl ceva, apoi, ca gi cAnd ar firealizatci vorbind, ar fifa-cut o inutili risipl de energie, renun(i. Se apropie de pietroiulpe care se cocolase |ohnny, ridicl privirea spre el gi il fix[ intlcere.

Ama se lipi de mine. TremurAnd, imi prinse palma gi ostrAnse cu putere intr-a ei. Am fhcut la fel, pentru a-i transmi_te c[ trebuia si aib[ incredere in mine.

- Nu vreau s[ ne desp[rfim, imi spuse pentru a se asigu-ra c[ lnlelesesem bine.

- Nu se va intAmpla asta.M-am intors spre ceilafti tovariqi ai nos,tri. Edwin st[tea

ln spate, de parci ar fi incercat si devin[ mai pu]in vizibil,Marit igi stransese filcile gi, cand privirile mi-au coborat asu-pra brafelor ei, am vdzut cd[inea palmele inclegtate peste niqtepietre pe care naiba gtie cum apucase s[ le culeagi de pe jos. iivenea greu si iasd din starea de vegnici precaulie defensivi incare tr[ise pAni atunci.

- Sunteli liberi! decreti judecitorul. putefi merge ori_unde vrefi. Avem insi nigte reguli pe care trebuie si le irmatidaci dorifi si conviefuifi in bunl pu." .u ceilalli. Bine a{i ve_nit ln Umutl

- Ce inseamnl asta? se miri Trei.BitrAnul lgi freci b[rbia, gAnditor.

- Nu sunt nici eu prea sigut dar se zice c[ primul care afugit din Transeo a fost un turc ai a numit acest loc speranfi.Se zice cd asta inseamni Umut in limba turcd.