ALEXANDRU LĂPUŞNEANUL-argumentare nuvela-

Costache Negruzzi(1808-1868)-prozator, poet si dramaturg. Se naste la Trifestii-Vechi, judetul Iasi intr- familie de randul micii boierimi. Invata ,cu profesori particulari, graeaca si franceza. Refugiat impreuna cu familia sa in Basarabia, la Chisinau, il intalneste pe marele poet rus Aleksandr Puskin. Acest contact il marcheaza si contribuie la dorinta de a scrie.Publica in 1840 in revista “Dacia literara”, nuvela istorica Alexandru Lapusneanul , capodopera sa, opera de referinta pentru nuvelistica romanesaca. George Calinescu, referindu-se la valoarea operei,afirma:”Ar fi devenit o scriere celebra ca si Hamlet daca literatura romana ar fi avut prestigiul unei limbi universale”. In anul 1857 editeaza volumul Pacatele tineretelor structurat in patru parti: Amintiri de junete , Fragmente istorice, Neghina si palamida, Negru pe albPrintre scriitorii pasoptisti se mai numara: Vasile Alecsandri ,Dimitrie Bolintineanu, Grigore Alexandrescu, Alecu Russo ,Vasile Carlova, Nicolae Balcescu, Ion Heliade-Rădulescu, Andrei Mureşanu.

Publicată în primul număr al Daciei literare, nuvela Alexandru Lăpuşneanul de Costache Negruzzi vine perfect în întâmpinarea programului revistei, cel puţin în două puncte ale acestuia – cel referitor la promovarea unei literaturi originale şi cel care recomanda subiecte autohtone de inspiraţie.Materialul este preluat din cronica lui Grigore Ureche şi din Miron Costin(scena uciderii lui Motoc).

Titlu operei anticipeaza continutul si sugereaza, inca de la inceput, intentia autorului si anume aceea de a scoate in relief, cu toata vigoarea, figura impresionanta a domnitorului Alexandu Lapusneanul, personalitatea lui complexa si controversata creand astfel un personaj bine individualizat, creat din lumini si umbre.

  Tema nuvelei “Alexandru Lapusneanul” ilustreaza evocarea unui moment zbuciumat din istoria Moldovei in timpul celei de a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul.

Nuvela “Alexandru Lapusneanul” este alcatuita din patru capitole, fiecare purtand un motto, semnificativ pentru continutul acestuia. Primul capitol are motto-ul : “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu”, cuvintele apartin lui Lapusneanul, ca raspuns la indemnul de a renunta la tronul Moldovei, adresat lui de catre boierii veniti sa il intampine. Al doilea capitol incepe cu motto-ul “Ai sa dai sama, Doamna” si este replica vaduvei unui boier ucis de Lapusneanul, amenintare adresata doamnei Ruxanda. Al treilea capitol detine motto-ul “Capul lui Motoc vrem” si sunt cuvintele multimii de tarani, veniti la curte sa se planga de asuprirea boierilor, de saracie, de foame, de viata lor devenita insuportabila. Ultimul capitol are motto-ul “De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu” si sunt cuvintele lui Alexandru Lapusneanul, aflat pe patul de suferinta, ca o amenintare impotriva celor care il calugarisera. D e c u p a j u l e f e c t u a t d e N e g r u z z i î n t e x t u l n u v e l e i p r i n î m p ă r ţ i r e a a c e s t u i a î n p a t r u s e c ţ i u n i asigură o structurara limpede a naraţiunii, creează echilibru compoziţional ,reliefează faptele cele mai importante din perioada la care se referă relatarea, pune în evidenţă accelerarea ritmului acţiunii către punctul culminant si apropie nuvela de modul destructurare a textului dramatic.

In nuvela scrisa de Costache Negruzzi sunt prezentate elemente de realitate impletite cu elemente de fictiune. Un prim element de realitate este sursa de inspiratie a autorului, si anume cronica lui Grigore Ureche. Alte elemente de realitate sunt spatiul: Moldova, timpul: anii 1564-1569, domnitorul Alexandrul Lapusneanul, sotia acestuia Ruxanda, care era nepoata lui Stefan cel Mare, boierul Motoc, reintoarcerea lui Alexandru voda cu ajutor turcesc si taranesc, uciderea unui numar de boieri si moartea lui Alexandru Lapusneanul in conditii suspecte. In nuvela se manifesta si fictiunea: de exemplu Motoc, Spancioc si Stroici nu mai traiau in timpul celei de a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul, scena din Mitropolie, linsarea lui Motoc, precum si celelalte episoade/scene care nu respecta adevarul istoric reflecta talentul prozatorului de a transfigure realitatea prin mijloace artistice.

Nuvela “Alexandru Lapusneanul ” are o structura simetrica si un echilibru solid atat in ceea ce priveste ilustrarea evenimentelor, cat si in ceea ce priveste psihologia si tragismul personajului.    Din expozitiune, aflam ca Alexandru Lapusneanul revine in Moldova cu scopul de a-si relua scaunul domnesc, dupa ce, cu eforturi indelungate, reusise sa il alunge pe Stefan Tomsa, care ii urmase la domnie. Lapusneanul fusese inlaturat de la tron din cauza unor boieri, aceeasi care l-au intampinat aproape de granita: Motoc, Veverita, Spancioc si Stroici. Acestia voiau sa il convinga sa renunte la tron, deoarece poporul nu il vroia.   Intriga: Mânios, cu ochii scânteind , Alexandru Lăpuşneanu este hotărât să se instaleze pe tronul Moldovei răspunzând boierilor cu fermitate ca indiferent daca ei il doresc sau nu,el va deveni din nou, domn al Moldovei .  

Desfasurarea actiunii ce incepe odata cu al doilea capitol, are ca moto “Ai sa dai sama, doamna!…” si debuteaza cu inscaunarea lui Lapusneanul care nu intampina nici o piedica, deoarece Tomsafugise in Valahia. Lapusneanul este primit de norod cu speranta. Prima masura pe care oia Lapusneanul este aceea de a arede toate cetatile Moldovei in afara de Hotin cu scopulde a starpi “cuiburile feudalitatii”si sa se razbune pe boierii tradatori dar, la cea mai mcabanuiala sau impotrivire, ii ucide fara mila. Doamna Ruxandra incearca sa-l induplece sacrute vietile boierilor, gandindu-se la credinta in Dumnezeu si lacrimile jupaneselor vaduve. Cu riscul de a fi pedepsita cu moartea, doamna Ruxandra ii relateaza vorbele unei jupanese vaduve cu 5 copii, care a amenintat-o ca va da seama pentru faptele voievodului, in timp ce-i arata capul insangerat al boierului ucis infipt intr-o teapa. Afland de frica sotiei sale si auzindu-i rugamintea, Lapusneanul ii promite ca a doua zi ii va da un leac pentru frica , iar peste doua zile nu va mai vedea asemenea privelisti sangeroase.

Din punctul culminant, aflam ca Alexandru Lapusneanul i-a invitat pe boieri sa ia pranzul la Curte, dupa slujba de la mitropolie. Spre sfarsitul ospatului, la semnul domnitorului, boierii sunt ucisi, dupa care Lapusneanul face o piramida din capetele lor. Cand termina, o chema pe Ruxanda sa ii dea leacul de frica promis, aceasta lesina cand vede piramida de capete, spre dezamagirea domnitorului: “femeia tot femeie(...) in loc sa se bucure, ea se sperie.” Lapusneanul este anuntat ca poporul a venit la curte sa isi spuna nemultumirile: “sa micsoreze dajdiile!(...) am ramas saraci! N-avem bani! Ni i-a luat toti Motoc!” apoi au inceput toti de odata sa strige: “Capul lui Motoc vrem!”. Profitand de aceasta situatie, Lapusneanul il da pe Motoc multimii care s-a repezit asupra lui si l-a facut bucati. Astfel, Lapusneanul a pedepsit un alt boier tradator, fara ca sabia lui sa se manjeasca de sange, asa cum i-a promis si lui Motoc.. In deznodamant , Lapusneanul si-a respectat promisiunea facuta doamnei Ruxanda acum patru ani, aceea de a nu mai ucide nici un boier,insa, in schimb inventase tot felul de pedepse, le scotea ochii, le taia mainile. Era totusi nelinistit pentru ca nu ii pedepsise pe Spancioc si Stroici, care au reusit sa fuga. Din cauza aceasta , se simtea mereu in pericol de a fi tradat de acestia. Alexandru Lapusneanul s-a mutat in cetatea Hotinului, unde s-a imbolnavit grav. Deoarece il mustra constiinta pentru toate crimele infaptuite, il cheama pe mitropolitul Teofan caruia ii cere sa il calugareasca. Trezindu-se din starea de inconstienta si vazandu-se imbracat in calugar, se enerveaza foarte tare, isi pierde complet controlul si ii ameninta cu moartea pe toti, inclusiv pe sotia si fiul sau: “m-ati popit voi, dar de ma voi indrepta, pre multi am sa popesc si eu”. Ingrozita de amenintarile lui Lapusneanul, doamna Ruxanda accepta sfatul lui Spancioc de a-i pune sotului ei otrava in paharul cu apa. Domnitorul moare in mainile boierilor Spancioc si Stroici si este inmormantat la manastirea Slatina.

Alexandru Lapusneanul este tipul domnitorului tiran si crud, cu vointa puternica, ambitii si fermitate in organizarea razbuanrii impotriva boierilor tradatori, aceasta fiind unica ratiune pentru care s-a urcat la tronul Moldovei pentru a doua oara: “Daca voi nu ma vreti, eu va vreu.” Bun cunoscator al psihologiei umane, Lapusneanul dovedeste acest lucru atat in atitudinea lui fata de Motoc, cat si atunci cand profita de multimea adunata la portile curtii domnesti, stiind astfel sa scape de unul dintre cei mai amenintatori dusmani ai sai, argumentand: “Prosti, dar multi... sa omor o multime de oameni, pentru un om, nu ar fi pacat?”. Lapusneanul detine arta disimularii, iar scena din biserica este semnificativa in acest sens: “imbracat cu mare pompa domneasca” , se inchina pe la icoane, saruta moastele sfantului, il ia martor pe Dumnezeu pentru cainta de a fi comis crime, citeaza din Biblie, in timp ce pregateste cel mai sadic omor din toate cate comise: piramida de capete taiate ale celor 47 de boieri ucisi la ospatul domnesc, la care fusera invitati. Fiind inteligent si perfid, reuseste sa ii pacaleasca pe boieri, sa manevreze pe oricine si sa isi ascunda adevaratele planuri de razbunare, pe care le aplica cu o satisfactie deosebita. Cruzimea este trasatura dominanta a personajului, motivata de multe fapte cumplite: leacul de frica, linsarea lui Motoc, amenintarea cu moartea a propriei familii, schingiuirea si omorarea cu sange rece, ba chiar cu satisfactie a boierilor. Principalele modalitati de caracterizare ale lui Alexandru Lapusneanul sunt indirecte, prin faptele, vorbele si atitudinile personajului: “iesiti! Ca pre toti va omor!... iar pre cateaua asta voi s-o tai in patru bucati impreuna cu tancul ei”. In acest citat este evidentiata cruzimea domnitorului dusa pana la extrem deoarece acesta nu tine cont nici macar de pro

pria familie. O a doua caracterizare este caracterizarea directa, de catre autor, acesta realizeaza portretul fizic si moral , prin redarea gesturilor si mimicii lui Alexandru Lapusneanul: “sangele intr-insul incepe a fierbe; impotriva obiceiului sau Lapusneanul in ziua aceea era imbracat cu toata pompa domneasca. In minutul acela el era foarte galben la fata”. O alta metoda de caracterizare este caracterizarea facuta de catre alte personaje: “crud si cumplit este omul acesta, fata mea; nu imi voi spurca vitejecul junghi in sangele cel pangarit a unui tiran ca tine”.

Aceste replici apartin mitropolitului Teofan si respectiv boierului Spancioc care isi arata si ei ca multe alte personaje din aceasta nuvela, dispretul fata de Lapusneanul.

Naratorul este omiscient, omiprezent, sobru, predominant obiectiv, intervenind direct prin cateva epitete de caracterizare (de ex:’tiran’, ‘curtezan’, ‘miselul boier’). Naratiunea la per.a III-a aminteste de obiectivitate si conciziune de relatarea cronicarilor.Naratiunea se desfasoara linear, cronologic, prin inalntuirea secventelor narative si a episoadelor, particularitate narativa romantica.

Timpul si spatiul actiunii sunt precizate si confera verosimilitate naratiunii: intoarcerea lui Lapusnenanu pe tronul Moldovei, in a doua sa domnie. In primele 3 capitole, evenimentele se desfasoara indata dupa revenirea la tron, iar in ultimul capitol se trece prin rezumare patru ani mai tarziu, la secventa mortii domnitorului.

Conflictul nuvelei este complex si pune in lumina personalitatea puternica a personajului principal. Principalul conflict, exterior, este de ordin politic: lupta pt putere intre domnitor si boieri. Conflictul seundar, intre domnitor si Motoc, particularizeaza dorinta de razbunare a domnitorului, fiind anuntat in primul capitol si incheiat in cel de-al treilea. Conflictul social, intre boieri si popor, este limitat la revolta multimii din capitolul al II-lea. In proza romantic, conflicetel exterioare plaseaza personajele intr-o relatie de antiteza. Din acest punct de vedere, se poate vorbi despre contrastul dintre Lapusneanul si d-na Ruxanda. "Alexandru Lapusneanul" este o nuvela deoarece este o specie epica in proza, cu o constructie riguroasa, avand un fir narativ central. Se observa concizia intrigii, tendinta de obiectivare a perspectivei narative si verosimilitatea faptelor. Personajele sunt relativ putine, caracterizate succinct si graviteaza in jurul personajului principal.

Este prima nuvela istorica din literatura romana, publicata in perioada pasoptista, ilustrand istoria nationala.Aceasta evoca trecutul istoric prin : tema, personajele istorice(Alexandru Lapusneanul) si culoarea epocii (mentalitati, comportamente, relatii sociale, obiceiuri, vestimentatie, limbaj).

Este o nuvela romantica datorita mai multor trasaturi:specie(nuvela istorica) inspiratia din istoria nationala, tema, conflict(Lapusneanul-boieri, Motoc-popor), naratiune liniara, personaje exceptionale in situatii exceptionale, personaje construite in antiteza. Este o nuvela realista deoarece autorul se inspira din cronica lui Grigore Ureche, preluand imaginea personalitatii domnitorului Al. Lapusneanul, ca si scene, fapte si replici (de ex. Motto-ul cap. I si IV), dar se distanteaza de realitatea istorica prin apelul la fictiune si prin viziunea romantica asupra istoriei, influentata de ideologia pasoptista.

Nuvela este de factura clasica deoarece: constructia nuvelei este riguroasa (exiutenta celor patru capitole, fiecare purtand cate un motto semnificativ continutului acestuia), plasarea riguroasa in timp si spatiu a nuvelei (Moldova swcolului al XIV-lea), existenta unor tipuri de personaje clasice: domnitorul tiran, boieri tradatori, femeie

gingasa si angelica, boieri patrioti etc. In nuvela autorul a folosit numeroase arhaisme si regionalisme pentru a plasa bine in timp si spatiu evenimentele ce se petrec in nuvela (exemple: “a da sama”, “pre”, “eu va vreu”, “a popi”, “prosti”- din punct de vedere al sensului, adica de a umili) si neologisme petru acea vreme (“schinteie electrica”).

In concluzie Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi este o nuvela deoarece este o specie epica in proza, cu o constructive riguroasa, avand un fir narativ central. Se observa concizia intrigii, tendinta de obiectivare a perspectivei narative si verosimilitatea faptelor. Personajele sunt relativ putine, caracterizate succinct si graviteaza in jurul personajului principal.